Actualitatea Creștină, nr. 2/2016, serie nouă by Revista Actualitatea Crestina

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXVII, Nr. 2/2016

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Scrisoare pastorală VATICAN

5 6 7

Papa Francisc. Trei cuvinte Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8 10 11 12 13

Eveniment Catedrala Sf. Iosif - consacrată la 15 februarie 1884 Postul Mare Mesajul Papei Francisc pentru Postul Mare Social 40 de zile pentru viață Știri ARCB Știri interne/externe

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII

16 Din catehezele Papei Francisc Fidelitatea în milostivire 17 Jubileul migranților Nu lăsați să vă fie furată speranța! 18 Sfinții milostivirii Sf. Policarp Sf. Ieronim Emiliani 19 Faptele milostivirii „Ca să-i aduc la Dumnezeu...” 20 Parabolele milostivirii Parabola oii regăsite (Lc 15,1-7) 21 Credința în fapte De pe stradă la masă; de la masă la inimă... OAMENI ȘI LOCURI

VIAȚA APOSTOLICĂ

22 Orașul Sfântului Blaziu 14 Asociații de laici consacrați UNIVERSUL FAMILIEI Comunitatea Magnificat Institutul secular Sfânta Tereza 26 Îngemănarea dintre a Pruncului Isus ștergar şi stolă

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 2/2016 Foto: Mozaic realizat de Pr. Marko Rupnik SJ, Sanctuarul Regina Carmelului, Ciofliceni

17 27 Milostivirea și iubirea Domnului 28 Suflet tânăr Postul în viața tinerilor José Sanchez Del Rio 30 ABC-ul credinței 32 Povești de viață Dar din dar CULTURĂ

33 File de istorie John C. Kirk (II) Pr. Eugen Vladimir Geissler 34 Idei pentru timpul liber ETCETERA

35 De pe net 36 Anunțuri

Mesajul redacției Ştiţi în ce oraş european există cea mai veche farmacie funcţională, precum şi o biserică construită după aceleași planuri ca și Chiesa del Gesù, din Roma? În paginile rubricii „Oameni și locuri”, numărul din februarie al revistei „Actualitatea creștină” vă oferă o frumoasă incursiune prin Dubrovnik, orașul croat care îl are ca patron pe Sfântul Blaziu şi care l-a dat pe unul dintre cei mai mari savanţi europeni, pe iezuitul Roger Boscovich. De la un iezuit al timpurile noastre, Papa Francisc, vă aducem Mesajul pentru Postul Mare, Cateheza din 13 ianuarie, dedicată fidelității în Milostivire, şi trei îndemnuri selectate din cuvântările sale. În paginile dedicate Anului Milostivirii mai puteți citi despre celebrarea Jubileului migranților, despre „faptele milostivirii” din viața Fericitului Vladimir Ghika, despre parabola „oii regăsite” și despre doi sfinți ai milostivirii: Policarp, episcop, și Ieronim Emiliani. Cu acest număr al revistei inaugurăm o rubrică nouă, dedicată asociaţiilor de laici consacraţi care activează în Arhidieceza de Bucureşti, şi vă prezentăm Comunitatea „Magnificat” şi Institutul secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”. La 2 februarie s-a celebrat Jubileul persoanelor consacrate şi încheierea Anului Vieţii Consacrate, ocazie cu care ÎPS Ioan Robu le-a adresat o Scrisoare pastorală persoanelor consacrate din Arhidieceză. În paginile revistei vă oferim, de asemenea, informaţii despre campania „40 de zile pentru viaţă” şi amintim aniversarea, la 15 februarie, a consacrării Catedralei „Sfântul Iosif ” din Bucureşti. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Liana Gehl Cristina Grigore Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Cristina Șoican Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Sr. Anastasia Gîrleanu cj Colaboratori

Larisa Balbuzan Pr. Daniel Bulai Viviana şi Alexis Dimcev Dănuț Doboș Anca Mărtinaş Giulimondi Pr. Dan Suciu csi Layout GRAFIC

Lavinia Dăncescu Manuchian Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Petreș Tereza Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro

Vatican: Îngerul Domnului, cu Papa - 31.01.2016

Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

RĂMÂNEȚI PE CALEA STATORNICIEI SCRISOARE PASTORALĂ LA ÎNCHEIEREA ANULUI VIEŢII CONSACRATE

Dragi persoane consacrate,

rumul unei persoane consacrate – dintr-un ordin, o congregație sau o mișcare bisericească – este marcat încă de la început de experiența unui noi, care-i pune împreună pe cei călăuziți, adunați de fascinația aceleiași carisme. Înaintea acestei experiențe, însă, în viața fiecărei persoane consacrate a existat încă un drum, unul cu totul interior, cale de căutări și de întrebări, de meditație și rugăciune, de dubii și certitudini, de elan și generozitate în cele din urmă, toate adunate totuși într-un „da” lăuntric și într-o determinare clară în a-L urma și sluji pe Cel care, ca și Apostolilor, i-a pus în mod tainic în inimă chemarea „Vino după mine”. Căci, la urma urmelor, despre urmarea lui Cristos este vorba în istoria fiecărei persoane consacrate, iar drumul acestei urmări se

conturează mai întâi în tăcerea inimii și mai apoi capătă trăsături tot mai clare în experiența acelui noi despre care aminteam mai înainte, un noi adunat în jurul unei anumite carisme, un noi care formează o familie aparte care împărtășește aceeași identitate. Știm însă – și istoria Bisericii atestă acest lucru – că fiecare familie sau comunitate de persoane consacrate nu rămâne închisă în sine, în acel noi pe care l-a adus la viață și l-a clădit, ci se deschide spre Biserica largă, în mijlocul căreia își aduce slujirea și mărturia de credință, lângă și împreună cu toți creștinii. Căci nu există o credință specifică a persoanelor consacrate și o credință specifică pentru alții; este aceeași credință și aceeași Evanghelie pentru toți. Pentru Sfântul Benedict, călugărul este un convertit sau unul care se convertește încontinuu; profesiunea sa călugărească se bazează pe

botezul său; viața călugărească este mai întâi de toate o viață creștină. Acest fel de a gândi îl întâlnim și în teologia Conciliului Vatican al IIlea, care insistă mult asupra chemării la sfințenie a tuturor botezaților. Și Sfântul Părinte Francisc spune că radicalitatea evanghelică nu este numai pentru persoanele consacrate, ci este pentru toți. Atât persoanele consacrate cât și laicii trebuie să se distingă în Biserică și în lume prin comportamentul inspirat de Evanghelie, de cuvântul lui Isus. Specificul distincției persoanelor consacrate, o știm prea bine, stă în trăirea sfaturilor evanghelice, după depunerea voturilor de ascultare, sărăcie și curăție, urmându-l mai îndeaproape pe Isus ascultător, sărac și curat. Voturile sunt drum de apropiere de Dumnezeu și de toți oamenii, mai ales de cei din urmă. Sf. Bernard, comentând Cântarea Cântărilor și referindu-se la viața FEBRUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

PARFUMUL COMPASIUNII ARE ÎN COMPOZIŢIE LIPSURILE SĂRACILOR, NELINIŞTILE ASUPRIŢILOR, ZBUCIUMUL ÎNTRISTAŢILOR, GREŞELILE PĂCĂTOŞILOR ŞI, ÎN SFÂRŞIT, TOATE SUFERINŢELE NENOROCIŢILOR, ORICARE AR FI EI, CHIAR DE-AR FI DUŞMANII NOŞTRI.

spirituală a călugărilor, vorbea despre trei parfumuri. Primele două, spunea el, sunt căința și evlavia. Al treilea, cel al compasiunii, este tema unei predici celebre. Iată ce spunea Sf. Bernard: Îmi amintesc că v-am vorbit despre două parfumuri. Însă există un parfum care le întrece de departe pe acestea. Îmi place să-l numesc parfumul compasiunii, căci el are în compoziţie lipsurile săracilor, neliniştile asupriţilor, zbuciumul întristaţilor, greşelile păcătoşilor şi, în sfârşit, toate suferinţele nenorociţilor, oricare ar fi ei, chiar de-ar fi duşmanii noştri (S. Ct. 12,1). Parfumul care ne pune în relaţie cu ceilalţi este foarte preţios, şi Sf. Bernard îl compară cu parfumul femeilor sfinte care voiau să îmbălsămeze trupul lui Isus. Domnul Isus, în providenţa sa, nu a permis ca parfumurile să fie folosite pentru trupul său mort. El a voit ca ele să fie păstrate pentru trupul său viu (Biserica): ea este trupul preferat al lui Cristos (S. Ct. 12,7). Prin acest preţios parfum, compasiunea, persoanele consacrate ies din acel noi al ordinului, al congregaţiei sau al mişcării bisericeşti, şi se deschid către Trupul viu al lui Cristos, care este Biserica sa, universală şi locală. Amintind Biserica 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2016

locală, mă gândesc la voi, ordine, congregaţii şi mişcări bisericeşti din Arhidieceză. Nu numai eu, dar atâţia alţii ştiu şi vă preţuiesc pentru că aveţi grijă de Trupul viu al lui Cristos, format din săraci şi bolnavi, copii şi oameni în vârstă, tineri şi maturi, oameni cu mai multă sau mai puţină nevoie de sprijin, sfat şi mângâiere, catolici sau necatolici, refugiaţi sau localnici; pe toţi voi îi iubiţi şi îi însoţiţi cu atâta dăruire şi generozitate, nu fără încercări, ispite sau descurajări, căderi şi întoarceri şi atâtea alte cruci de purtat. Să nu încetaţi să-i încredinţaţi Domnului căile consacrării voastre, ca să rămâneţi pe calea statorniciei. Sfântul Părinte Benedict al XVIlea, în Enciclica Spe salvi, insistă asupra responsabilităţii persoanelor consacrate pentru tot trupul Bisericii. Nu uitaţi nici de cuvintele Papei Francisc: Aştept „să treziţi lumea”, căci nota care caracterizează viaţa consacrată este profeţia […]. Câteodată, cum i s-a întâmplat lui Ilie şi lui Iona, poate veni ispita să fugi, să te sustragi de la misiunea profetică, pentru că-i prea exigentă, pentru că eşti obosit, decepţionat din cauza rezultatelor. Însă profetul ştie că nu-i singur niciodată. Şi nouă, ca şi lui Ieremia, Dumnezeu ne spune cu

siguranţă: „Nu te teme, pentru că eu sunt cu tine ca să te apăr” ( Ier 1,8) (Scrisoarea apostolică a Papei Francisc către toate persoanele consacrate, 21 noiembrie 2014). Să nu uitaţi niciodată acest „Nu te teme”; el să răsune în voi când simţiţi oboseala descurajărilor, a păcatelor, a ispitelor, a slăbiciunilor. Anul dedicat vieţii consacrate se încheie la 2 februarie 2016. Profit de această ocazie să vă mulţumesc vouă, tuturor persoanelor consacrate din Arhidieceză, pentru toată dăruirea şi slujirea voastră. Aţi avut timp, în acest an, să priviţi în urmă şi să-i mulţumiţi lui Dumnezeu pentru zelul începuturilor vocaţiei voastre, pentru harul statorniciei şi pentru zelul cel de astăzi. Aveţi timp şi pentru un examen de conştiinţă, ca eventual să puneţi în ordine tot ce se cheamă viaţă interioară şi activitate zilnică, privind spre cele de acum şi spre viitor cu toată încrederea, cântând şi implorând îndurarea lui Dumnezeu. Binecuvântaţi începuturile şi creşterea vocaţiei voastre, preţuiţi carisma comunităţii din care faceţi parte, şi deschiderea către tot poporul lui Dumnezeu, dăruiţi-vă cu bucurie în slujirea Trupului lui Cristos, care este Biserica. Îi mulţumim lui Dumnezeu că v-a hărăzit să fiţi aici, în Arhidieceza noastră, vă mulţumim şi vouă, şi vă însoţim cu preţuirea, rugăciunea şi iubirea noastră. Bucureşti, 2 februarie 2016 Sărbătoarea Întâmpinării Domnului ÎPS Ioan Robu Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti

VATICAN

PAPA FRANCISC. TREI CUVINTE

„Ajutați tinerii să descopere frumusețea muncii” EDUCAȚIE. ÎMPĂRTĂȘIRE. MĂRTURIE

SÂMBĂTĂ, 16 IANUARIE 2016

EDUCAȚIE. A educa înseamnă „a trage afară”. E capacitatea de a scoate ce e mai bun din inima noastră. Nu înseamnă doar a învăța pe cineva vreo tehnică sau a preda noțiuni, ci a ne face mai umani pe noi înșine și realitatea ce ne înconjoară. Iar acest lucru este valabil mai ales în mediul muncii: e nevoie de formarea unui nou „umanism al muncii”, care să aibă în centru omul, și nu profitul, în care economia să-l servească pe om și nu să se servească de om. E important și ca educația să ne ajute să nu cedăm în fața înșelăciunilor celor care vor să ne facă să credem că astăzi, în sectorul muncii, angajamentul de zi cu zi, dăruirea de sine și studiul nu au valoare. Aş adăuga că azi, în mediul muncii – dar şi în altele – este urgent ca persoanele să fie educate să parcurgă drumul luminos şi angajant al onestităţii, fugind de scurtăturile favoritismelor și ale recomandărilor. Există mereu aceste tentații, mici sau mari, dar

e vorba întotdeauna de „negustorii morale”, nedemne de om: trebuie respinse, obișnuind inima să rămână liberă. Altfel, se formează o mentalitate falsă și nocivă, ce trebuie combătută: cea a inegalității, care duce la coruperea persoanei și a societății. Inegalitatea este ca o caracatiță care nu se vede: stă ascunsă, cufundată, dar cu tentaculele sale prinde și înveninează, infectând şi făcând mult rău.

ÎMPĂRTĂŞIRE. Munca nu este doar o vocaţie a unei persoane, dar şi o oportunitate de a intra în relaţie cu alţii. Munca ar trebui să unească persoanele, nu să le îndepărteze, făcându-le închise și distante. Ocupându-ne multe ceasuri din zi, ne oferă și ocazia de a împărtăși cu alții ziua, pentru a ne interesa de cei ce ne sunt alături, pentru a primi ca pe un dar și o responsabilitate prezența celorlalți. MĂRTURIE. Apostolul Paul în-

curaja mărturisirea credinței și prin muncă, învingând lenea și indolența; și a trasat o regulă foarte

puternică și clară: „Cine nu vrea să muncească, nici să nu mănânce” (2Tes 3,10). Azi, sunt persoane care ar dori să muncească, dar nu pot, și cu greu reuşesc să aibă ce mânca. Mulţi tineri nu lucrează: sunt, într-adevăr, „noii excluşi ai vremurilor noastre”, şi sunt privaţi de demnitate. Dreptatea umană reclamă acces la muncă pentru toţi. Şi milostivirea lui Dumnezeu ne interpelează: în faţa persoanelor aflate în dificultate şi în situaţii grele – mă gândesc şi la tinerii pentru care a se căsători sau a avea fii este o problemă, pentru că nu au un loc de muncă destul de stabil sau o casă – nu ajută să ținem predici; e nevoie în schimb să le transmitem speranță, să-i mângâiem cu prezența noastră, să-i sprijinim cu un ajutor concret. Vă încurajez să dați mărturie pornind de la propriul stil de viață: despre gratuitate, solidaritate, spirit de slujire. Discipolul lui Cristos, atunci când are inima sinceră și dă dovadă de sensibilitate în viaţa sa, duce lumina Domnului acolo unde trăiește și muncește.

Twitter: @Pontifex Dacă ne încredințăm Domnului, putem depăși toate obstacolele pe care le întâlnim în cale. Papa Francisc

FEBRUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VATICAN

Sfântul Părinte a vizitat Sinagoga din Roma

ÎNTÂLNIREA PAPEI CU MEMBRI MCL

Esența mesajului Papei către comunitatea ebraică din Roma este că evreii și creștinii sunt frați în unica familie a lui Dumnezeu, care-i protejează ca pe poporul său.

Educație, împărtășire, mărturie – cuvinte cheie pentru lucrătorii creștini

ȘTIRI DIN VATICAN

uminică, 17 ianuarie, Papa Francisc a făcut o vizită la Sinagoga din Roma. În discursul său, Pontiful a subliniat necesitatea de a aprofunda dimensiunea teologică a dialogului, potrivit orientărilor trasate de Conciliul Vatican II. Citându-l pe Ioan Paul al II-lea care pentru a-i defini pe evrei folosea sintagma „frații mai mari în credință”, Papa a reliefat chemarea la asumarea comună a înfruntării problemelor la nivel local și mondial, printre acestea amintind „ecologia integrală”, a cărei semnificație este conținută în Biblie,

și o angajare tot mai viguroasă în favoarea păcii și a dreptății. Pontiful a făcut apel către cele trei religii monoteiste să respingă orice violență: „Violența omului împotriva semenului său este în contradicție cu orice religie demnă de acest nume, mai ales cu cele trei mari religii monoteiste”, a precizat Papa. Deosebit de emoționantă a fost referirea Pontifului la Shoah, rostită în fața puținilor protagoniști care i-au supraviețuit. Papa Francisc este al treilea Pontif care merge la sinagoga din Roma, după Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea.

e 16 ianuarie, Papa s-a întâlnit cu reprezentanți ai Mișcării Creștine a Lucrătorilor, pe care i-a încurajat să dea mărturie despre gratuitate, solidaritate și spiritul de slujire. Printre participanți s-au aflat și doi reprezentanți ai MCL România: PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureşti, și Pr. Francisc Ungureanu, secretar al Conferinţei Episcopilor Catolici din România. În România, MCL există ca asociație constituită juridic din 2005.

LAMPEDUSA, POARTA EUROPEI Insula Lampedusa, poartă de intrare în Europa pentru mii de emigranți proveniți din țări ale continentului african.

n Ziua Mondială a Migrantului și Refugiatului, pe 17 ianuarie, monumentul Poarta Europei, amplasat pe plaja din Lampedusa ca simbol Îal fenomenului migrației și ales ca loc jubiliar, a devenit spațiu de rugăciune și reflecție pe tema migrației. În aceeași zi, a avut loc încredințarea darului din partea Papei pentru comunitatea din Lampedusa: un crucifix realizat din vâsle de lemn legate cu frânghii.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2016

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Creștinii sunt persecutați. Noi ce facem pentru ei? L’Osservatore Romano, 8 ianuarie 2016

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

CREDINŢA MANIPULATĂ

n multe societăți de azi, simpla rostire a afirmației „sunt creștin” este un delict pentru care se poate primi chiar pedeapsa cu moartea. Această persecuție este atât de răspândită, încât a fost definită de Papa Francisc ca un „al treilea război mondial în rate, un fel de genocid”. Sfântul Părinte s-a referit îndeosebi la numeroasele persoane care îşi dau viaţa, în zilele noastre, pentru credinţă. Dar sunt şi mulţi alţi creştini care trăiesc într-o stare permanentă de pericol. Conform unor estimări de încredere, sunt peste 200 de milioane de creştini din 60 de ţări care suferă, într-o formă sau alta, din cauza limitării practicării credinţei. Persecuţia, astăzi, are loc pe scară largă, iar cei care o săvârşesc provin din diferite părţi ale lumii. Motivaţiile lor provin dintr-o gamă vastă de ideologii, de la comunism materialist la islamism radical. Creştinii sunt acuzaţi de delicte precum răzvrătire şi blasfemie. Actualmente au loc persecuţii în Irak, Siria, Pakistan, India, China, Nigeria, Sudan, Coreea de Nord şi în multe alte ţări. Se săvârşesc în văzul tuturor. Uneori persecutorii publică în mod ostentativ

pe reţelele de socializare filmări de la executarea unor creştini. Cu toate acestea, lucrurile sunt rareori comentate de către principalele mijloace de informare. Evenimentele trec aproape fără a fi observate de către cei din diplomaţie şi de şefii de state. De fapt, ceea ce se întâmplă e considerat o responsabilitate politică. Chiar dacă martiriul este o constantă, și uneori e chiar inevitabil, acest lucru nu înseamnă că trebuie să permitem să aibă loc fără consecințe și să treacă neobservat. Fiecare act de nedreptate trebuie să ne facă să ne declarăm cu glas puternic și cu o mai mare eficiență de partea dreptății. Nu putem sta liniștiți. Trebuie să ne implicăm şi să fim solidari cu acei creștini care acum suferă. Își dau viața pentru noi. Sângele lor este sămânța Bisericii fiilor noștri. Noi ce facem pentru ei? (Prefaţă a Cardinalului Donald William Wuerl, Arhiepiscop de Washington, la volumul To the Martyrs. A Reflection on the Supreme Christian Witness – Martirilor. O reflecţie asupra mărturiei supreme creştine, Steubenville, Ohio, Emmaus Road, 2015. Traducere: Cristina Grigore)

O imagine care „îi răneşte pe toţi creştinii din diferitele religii: e o caricatură care nu ajută, într-un moment în care avem nevoie să fim unii alături de alţii”.

u aceste cuvinte a comentat Anouar Kbibech, preşedintele Consiliului francez al cultului musulman, coperta cu care publicaţia Charlie Hebdo a marcat un an de la atacul terorist asupra redacţiei. Episodul nu este o noutate, observă oficiosul Vaticanului din 6 ianuarie 2016: „în spatele stindardului înşelător al laicităţii fără compromisuri, săptămânalul francez uită încă o dată câţi lideri religioşi de orice apartenenţă repetă de mult că refuză violenţa în numele religiei: utilizarea lui Dumnezeu pentru justificarea urii este o adevărată blasfemie, aşa cum a repetat adeseori Papa Francisc”. FEBRUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS EVENIMENT

„C

Catedrala Sf. Iosif din București, 1903

CATEDRALA SF. IOSIF

CONSACRATĂ LA 15 FEBRUARIE 1884

a începutul anului 1873, episcopul Ignazio Paoli a început să cutreiere Europa pentru a aduna fondurile necesare construirii Catedralei Romano-Catolice de la Bucureşti. Episcopi, asociaţii catolice, parohii, mănăstiri şi persoane particulare din Bavaria, Austria, Ungaria, Franţa, Belgia, Monaco, Italia, Spania, America şi din ţară au răspuns în mod generos la solicitările episcopului. Au fost organizate, de asemenea, două loterii cu obiecte de 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2016

valoare donate de binefăcători iluştri (printre care Papa Leon al XIII-lea şi Principele Carol I al României), prin care s-a reuşit procurarea unei importante sume de bani. În toamna anului 1875 a avut loc ceremonia sfinţirii pietrei de temelie a Catedralei, dedicată „lui Dumnezeu cel mare şi bun, în cinstea Sfântului Iosif, logodnicul sfintei Fecioare Maria”, după cum citează gravura de pe placa de marmură, comemorativă, fixată lângă altarul Maicii Domnului. Iar la

u două ore înainte de ceremonie, atmosfera deveni încărcată şi începu să ningă cu fulgi mari. Cu toate acestea, cu o oră înainte de începerea ceremoniei solemne, biserica era înţesată de lume, astfel încât, mai bine de jumătate din cei sosiţi au trebuit să rămână pe afară. Locurile de onoare, scaunele şi băncile erau de altfel rezervate de câteva zile. Floarea aristocraţiei româneşti de la Bucureşti a ţinut să fie de faţă. Era prezent întregul corp diplomatic. Apoi, guvernul era reprezentat de următorii: preşedintele Consiliului de Miniştri, Brătianu, ministrul de externe, cel de finanţe, primarul oraşului, prefectul poliţiei, primul adjutant de infanterie al regelui precum şi mulţi alţi ofiţeri şi funcţionari publici”. Episcopul Ignazio Paoli (Scrisoare din 19 februarie 1884, adresată Mons. Vannutelli, nunţiu apostolic la Viena)

sfârşitul anului 1883, la zece ani de la achiziţionarea terenurilor şi începerea lucrărilor, construcţia Catedralei „Sfântul Iosif” a fost terminată, inaugurarea solemnă având loc la 15 februarie 1884. „Un adevărat eveniment, glorios”, cum avea să-l descrie episcopul Paoli.

FOCUS

CATEDRALA

hiar și atunci când înăuntru suntem numai noi, nu există spațiu mai aglomerat ca o catedrală. Nefericit e cel ce vede doar pietre puse una peste alta, și, desigur, pete de culoare, și forme armonioase, dar nimic mai mult. E norocos, în schimb, cel ce vede nenumăratele brațe care au săpat, transportat și așezat acele pietre, și mâinile care au desenat acele linii și au făcut calculele precise, și mâinile și degetele care au sculptat și au pictat, și glasurile care s-au rugat și au cântat și au îngânat și au șoptit și au tăcut. Norocos cel ce îi vede pe cei care au decis să cheltuiască bani, chiar mulți, pentru acea catedrală. Și apoi pe nenumăratele persoane care au participat acolo la Liturghii, persoane pioase și distrate, numeroasele

persoane, fiecare cu propria istorie, care s-au așezat acolo una lângă cealaltă și au călcat pe unde călcăm noi, săpând o insesizabilă urmă în dalele de piatră, respirând acelaşi aer, încărcându-şi ochii cu aceeaşi frumuseţe. Ele erau deja noi, chiar dacă nu se gândeau la noi. Noi suntem deja ele, chiar dacă nu ne gândim, deși ar trebui să o facem, deoarece catedrala este istorie, istorie a credinței, istorie a frumuseții, istorie a popoarelor, iar popoarele nu pot trăi fără istorie. Înăuntrul catedralei istoria e piatră, dar nu rece, nici indiferentă: are nevoie de oameni care să știe să o elogieze și să-i mulțumească. Umberto Folena Avvenire, 13 ianuarie 2016

Catedrala Sf. Iosif - interior, imagine de epocă

atedrala „Sfântul Iosif ”, sufletul comunității catolice din sudul României, monument istoric, cultural și arhitectonic înscris în patrimoniul național și european, este pusă în pericol de construirea ilegală, în imediata ei vecinătate, a unui imobil devenit emblematic pentru corupția din România. Deși au trecut patru ani de la decizia definitivă și irevocabilă de demolare a construcției ilegale, autoritățile competente întârzie aplicarea legii, străduindu-se, în mod vădit, să salveze o clădire ilegală, condamnând astfel la distrugere Catedrala „Sfântul Iosif”, monument istoric și de patrimoniu. Periclitată, de-a lungul anilor, de cutremure și războaie, Catedrala „Sfântul Iosif” a fost, și credem că va rămâne, mereu biruitoare în fața potrivniciei vremii și vremurilor. FEBRUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS POSTUL MARE

MESAJUL PAPEI FRANCISC PENTRU POSTUL MARE

„Credinţa noastră se exprimă prin acte zilnice concrete, care au ca finalitate ajutorarea aproapelui nostru în trup şi în spirit, pentru care vom fi judecaţi: a-l hrăni, a-l vizita, a-l mângâia, a-l educa”. Papa Francisc

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2016

n Mesajul pentru Postul Mare, Papa Francisc reaminteşte la început invitaţia pe care o adresa în Bula de convocare a Jubileului ca „timpul Postului Mare […] [să fie] trăit mai intens ca un timp forte pentru a celebra şi experimenta milostivirea lui Dumnezeu”. Acestea din urmă se împlinesc prin ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu şi prin experienţa personală a milostivirii lui Dumnezeu pe care fiecare creştin este chemat să o facă. Ca instrumente pentru realizarea acestor îndemnuri ale Sfântului Părinte, misionarii milostivirii îşi vor începe mandatul la începutul Postului Mare. Ei vor avea ca misiune predicarea Cuvântului lui Dumnezeu şi administrarea sacramentului Reconcilierii, fiind „un semn concret al apropierii şi al iertării lui Dumnezeu”.

Dumnezeu se arată mereu bogat în milostivire, iar milostivirea lui s-a manifestat în istoria legământului dintre El şi poporul său, Israel, o istorie care s-a transformat treptat „într-o adevărată dramă de iubire”, care va atinge punctul culminat în persoana lui Isus Cristos – „Milostivirea întrupată”. În Cristos răstignit, Dumnezeu vrea să se apropie de omul păcătos, care s-a rătăcit şi s-a îndepărtat de El şi vrea să-i atingă inima învârtoşată. Milostivirea lui Dumnezeu transformă inima omului şi îl face să experimenteze o iubire fidelă care îl determină să fie şi el milostiv. Această minune mereu nouă, care este milostivirea lui Dumnezeu, ne îndeamnă la iubirea faţă de aproapele, iubire arătată prin faptele de milostenie trupească şi sufletească. Cei săraci sunt destinatarii privilegiaţi ai milostivirii divine. Suveranul Pontif avertizează asupra pericolului pe care îl reprezintă bogăţiile care îi împing pe cei care le posedă să devină sclavii păcatului, pentru că nu ştiu să se folosească de bogăţii pentru a-l sluji pe Dumnezeu şi pe ceilalţi. Prin intermediul faptelor de milostenie trupească este atins Trupul însuşi al lui Cristos, în fraţii şi surorile care au nevoie să fie hrăniţi, adăpostiţi, vizitaţi, iar faptele de milostenie sufletească, prin care sfătuim, învăţăm, iertăm, mustrăm, ne rugăm, ating într-un mod mult mai direct condiţia noastră de păcătoşi. De aceea, mai spune Suveranul Pontif, cele două tipuri de fapte de milostenie nu trebuie separate. Cel păcătos care atinge Trupul răstignit al lui Cristos în cel aflat în nevoie devine astfel conştient de faptul că el însuşi nu este decât un sărman cerşetor.

FOCUS SOCIAL

AJUTĂ SĂ SALVĂM VIEȚI!

ntre 10 februarie şi 20 martie 2016, Bucureştiul se va alătura pentru prima dată campaniei internaţionale 40 DE ZILE PENTRU VIAȚĂ, organizată simultan pe tot globul, în 273 de oraşe din 23 de ţări.

DE ZILE PENTRU VIAȚĂ

„40 DE ZILE PENTRU VIAŢĂ”

este o campanie paşnică de rugăciune şi post pentru a pune capăt avorturilor. Nu este afiliată niciunei Biserici anume, dar are la bază respectul pentru viaţă, împărtăşit de toţi creştinii. Prima campanie a avut loc în 2004, în Bryan, Texas, de unde s-a extins în lumea întreagă. În România, campanii similare s-au ţinut deja în Cluj, Timişoara şi Năsăud.

PARTICIPARE. Poate participa

fiecare persoană de bunăvoinţă, indiferent de vârstă, pregătire profesională, confesiune religioasă, stare materială etc. Fiecare se poate alătura celorlalţi membri ai campaniei prin rugăciune, post, comunicare. Te poți ruga în inima ta sau împreună cu alţii, la locul de veghe, pe drum, acasă sau la serviciu, în biserică.

Rugăciunea e importantă şi eficace pentru convertirea inimilor, şi este la îndemâna tuturor, mai ales a acelora care din cauza vârstei, a bolii sau a obligaţiilor, nu pot participa la orele de veghe în stradă. Participă prin veghe paşnică împreună cu alţi participanţi voluntari, la locul stabilit pentru veghe! Alături de rugăciune, postul este cealaltă mare armă a creştinului. Postul înseamnă orice renunţare – mai mare sau mai mică – pe care o putem oferi în aceste 40 de zile pentru salvarea copiilor nenăscuţi şi pentru părinţii lor: renunţarea la o ceaşcă de cafea, la o bomboană, la o ţigară, la 10 minute de jocuri pe calculator... Tot ce jertfim este de preţ în ochii Domnului. Comunică, vorbeşte-le şi altora despre campanie,

VEGHE DE RUGĂCIUNE BUCUREŞTI 10 februarie - 20 martie 2016 orele 7:00 - 19:00 Bd. Ion Mihalache nr. 11 (în zona Spitalului Filantropia)

invită-i să participe! Pentru mai multe detalii, accesează pagina de facebook 40dezilepentruviata sau internet 40.proviata.ro. Pentru a te alătura echipei sau pentru a confirma participarea cu o oră de veghe, scrie la veghe40dezile@yahoo.ro sau sună la 0721 145 054. Îndrăznește: Dumnezeu lucrează! FEBRUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS ȘTIRI ARCB

Prezentarea Noului Nunțiu

GRECI

IN MEMORIAM PR. VICENŢIU PAL Pe 28 ianuarie, părintele Florin Ciprian, parohul comunității Sfânta Lucia, din localitatea Greci, jud. Tulcea, a celebrat o Sfântă Liturghie pentru sufletul părintelui Vicenţiu Pal, fost paroh al comunității, la împlinirea a 3 ani de la trecerea acestuia la cele veșnice. BUCUREȘTI

LANSARE DE CARTE Pe 26 ianuarie a avut loc lansarea cărții Rigoarea speranței, a PS Mihai Frățilă, Episcop grecocatolic. La eveniment a fost prezent și PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București.

Noul Nunțiu Apostolic a fost prezentat oficial pe 17 ianuarie.

CONSTANȚA

SALEZIENII ÎN SĂRBĂTOARE Pe 30 ianuarie, la Oratoriul Părinților Salezieni din Constanța, a avut loc Sărbătoarea Sf. Ioan Bosco. Sfânta Liturghie a fost prezidată de Monseniorul Farcaș Benone, Rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic din Iași, alături de care au fost prezenți preoți și credincioși din Vicariatul episcopal de Dobrogea.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2016

venimentul a avut loc în Catedrala Sfântul Iosif, în cadrul Sfintei Liturghii de la 10,30. La celebrarea prezidată de ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, au luat parte PS Petru Gherghel, Episcop romano-catolic de Iași, PS Mihai Frățilă, Episcop greco-catolic de București, preoți romano-catolici și greco-catolici. Nunțiul, Monseniorul Maury Buendia, asistat de Monseniorul Baudouin Biajila Muankembe, consilier la Nunțiatura Apostolică, i-a înmânat ÎPS Ioan Robu scrisoarea de recomandare din partea Card. Pietro Parolin, Secretar de Stat al Sfântului Scaun. Apoi, Arhiepiscopul i-a adresat Nunțiului urarea de bun venit, urmată de îmbrățișarea fraternă dintre cei doi ierarhi. Ritul stropirii cu apă sfinţită a fost săvârşit de Nunţiu, care, la sfârşitul celebrării, a împărţit binecuvântarea apostolică a Papei Francisc și a mulţumit tuturor pentru primirea călduroasă.

RUGĂCIUNE ECUMENICĂ ÎN CATEDRALA SF. IOSIF

Luni, 25 ianuarie, în Catedrala Romano-Catolică Sfântul Iosif a avut loc încheierea Octavei de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor.

a eveniment au participat reprezentanţi ai Bisericilor creştine din Capitală, domnul Victor Opaschi, Secretar de Stat pentru Culte, numeroși credincioși. Cuvântul de învățătură a fost ținut de Dr. Daniel Zikeli, Episcop vicar al Bisericii Evanghelice Luterane, care a vorbit despre zilele comune de rugăciune ca despre un pelerinaj spiritual, în cadrul căruia am ascultat Cuvântul Domnului, am căutat alinare în rugăciune, ne-am lăsat cuprinși de frumusețea tuturor Bisericilor și a îndemnat să continuăm să clădim Împărăția lui Dumnezeu în lume, pentru că această lucrare în unitate îi este plăcută Domnului.

SĂRBĂTOAREA CONGREGATIO JESU Pe 30 ianuarie, Comunitatea Congregatio Jesu, din Popești-Leordeni, a celebrat hramul și sărbătoarea fondatoarei.

u această ocazie, a avut loc o Liturghie solemnă prezidată de ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, care a rostit și predica. Vorbind despre Maria Ward, fondatoarea congregației, Înaltpreasfinţia Sa a amintit că aceasta a urmat cu fidelitate chemarea primită și i s-a dăruit complet lui Dumnezeu. Apoi, le-a îndemnat pe surori să-și facă un examen sincer de conștiință pentru a vedea fidelitatea lor față de carisma primită, pentru că într-un astfel de examen răsună mereu vocea lui Dumnezeu.

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Noul Nunțiu a vizitat Blajul Noul Nunțiu Apostolic în România, Monseniorul Miguel Maury Buendia, și-a început misiunea oficială printr-o vizită la Blaj.

ZI SOCIALĂ PENTRU STUDENŢI Program de formare pentru mediul universitar: a patra ediție piscopia Romano-Catolică de Iaşi organizează pe 20 februarie a patra ediţie a programului de formare pentru mediul universitar „ZSS 2016” - Ziua Socială pentru Studenţi, cu tema „Mediul natural. Perspective teologice şi moral-sociale”. Organizatorii îi invită pe universitari să conştientizeze importanţa pe care o au în conservarea mediului natural, plecând chiar de la aspectele biblice ale creaţiei şi urmând îndeaproape învăţătura creştină şi Tradiţia Bisericii. Gazda evenimentului va fi Seminarul Romano-Catolic Sf. Iosif din Iaşi.

ica Romă, așa cum îl numea Eminescu, Blajul este centrul spiritual al Bisericii Române Unite și un important focar al culturii române. Pe 15 ianuarie, Nunțiul s-a aflat la Blaj unde s-a întâlnit cu Preafericitul Cardinal Lucian Mureșan. Prin această vizită, el a intrat în contact direct cu una dintre cele mai importante Biserici Orientale unite cu Roma, în spațiul ei propriu, în orașul gândit și creat de Episcopul Inocențiu Micu Klein ca un centru

mitropolitan; totodată, a avut ocazia să aducă omagiu celui mai mare poet român, mai ales că vizita a coincis cu sărbătorirea nașterii acestuia. Monseniorul Buendia a depus o coroană de flori la statuia lui Eminescu, din Piața 1848, în cadrul evenimentului cultural „Porni Luceafărul…”, ce a marcat Ziua Culturii Naţionale. Nunțiul Miguel Maury Buendia s-a recules, apoi, în Catedrala Sfânta Treime, la mormântul Episcopului Inocențiu Micu Klein și al Cardinalului Alexandru Todea.

CROAȚIA

MAREA BRITANIE

BELGIA

TELEVIZIUNE DIGITALĂ CATOLICĂ

DIVIZIUNI PE TEMA CĂSĂTORIEI HOMOSEXUALE

NU EUTANASIEI ÎN PARLAMENTUL EUROPEAN

Pe 29 decembrie 2015, o nouă televiziune digitală catolică, Laudato Tv (Ltv), și-a început transmisia. Având ca moto cuvintele: adevărat, frumos, bun, Ltv își propune să contribuie la întărirea valorilor creștine, morale și naționale. Susținută de Conferința Episcopilor și de Uniunea Superiorilor Majori, Ltv funcționează grație unei finanțări inițiale din partea Conferinței Episcopilor din SUA, a asociației Kirche in Not, dar și datorită contribuțiilor private.

Arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, i-a convocat la Londra, pe 11 ianuarie, pe cei 38 de primaţi ai Provinciilor anglicane. După cinci zile de dezbateri s-a decis suspendarea pentru o perioadă de 3 ani a Bisericii Episcopaliene din SUA, care, în 2003, a consacrat un Episcop ce s-a declarat în mod deschis homosexual. Episcopii anglicani au reafirmat că Biserica susține „căsătoria ca uniune fidelă, pentru toată viața, dintre un bărbat și o femeie”.

Parlamentul European a respins, în luna ianuarie, o declarație ce susținea eutanasia, conform căreia „cetăţenii europeni, indiferent de naţionalitate, aflaţi în faza terminală a unei boli incurabile, ce provoacă suferinţe fizice şi psihice ce nu pot fi atenuate, pot beneficia de asistenţă medicală pentru a-şi încheia viaţa cu demnitate”. Această promovare a eutanasiei la scară continentală a fost susținută de doar 95 din cei 751 de membri ai PE. FEBRUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VIAȚA APOSTOLICĂ ASOCIAȚII DE LAICI CONSACRAȚI

COMUNITATEA MAGNIFICAT ÎN SĂRBĂTOARE

A XVI-a Conferință generală a Comunității Magnificat, Montesilvano (Italia), 2016

COMUNITATEA MAGNIFICAT

omunitatea Magnificat face parte din „curentul de har” numit Reînnoirea Carismatică Catolică (RCC), născut în 1967, când un grup de studenţi catolici și profesorii lor de la Universitatea catolică Duquesne (Pittsburgh), condusă de preoţii Congregaţiei Duhului Sfânt, l-au invocat pe Duhul Sfânt pentru a trăi experiența Rusaliilor ca în Faptele Apostolilor. Experiența le-a marcat viața și au transmis-o mai departe. Așa s-a născut RCC, prezentă în peste 230 de țări; spiritualitatea Rusaliilor este trăită azi de 160 milioane de catolici. În țara noastră, RCC a apărut în anii ‘90; în prezent numără circa 2500 de persoane. Comunitatea Magnificat s-a născut în 1978, la Perugia, și s-a considerat răspunsul la o chemare profetică specifică: „Cu Isus, pe Isus construieşte!” În România, istoria Comunităţii Magnificat este legată de istoria personală a iniţiatoarei Comunităţii de aici, Agneza Ţîmpu. În urma unei 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2016

Text: Agneza Țîmpu

experienţe a efuziunii Duhului Sfânt, Agneza a simţit imboldul să dea naştere unui grup de rugăciune carismatică, ce a devenit Comunitatea Magnificat. Pe 15 februarie 2003 a inițiat Comunitatea Magnificat în România, cu aprobarea şi binecuvântarea ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop de Bucureşti. În ianuarie 2009, primii membri români ai Comunităţii au făcut Angajamentul de Alianţă în faţa Episcopului Auxiliar de Bucureşti, PS Cornel Damian, şi a Arhiepiscopului de Perugia, Mons. Gualtiero Bassetti. Angajamentul de Alianţă prevede viaţa sacramentală zilnică și promisiunile ce configurează spiritualitatea Comunităţii: sărăcia, iertarea permanentă, construirea iubirii şi slujirea. Carisma Comunităţii este constituită din adoraţie şi evanghelizare. Dintre activitățile Comunității amintim: seminarii de viaţă nouă în Duhul Sfânt; cursuri de formare spirituală şi umană; proiecte caritative pentru copii din familii sărace. Comunitatea, în jurul căreia sunt peste

XVI-a Conferință generală a Comunității Magnificat s-a desfășurat în ajunul Solemnității Epifaniei Domnului, la Montesilvano. Membri din lumea întreagă s-au reunit pentru reculegere spirituală, în vederea reînnoirii alianței și a primirii noilor aliați și consacrați. Cu această ocazie, Agneza Țîmpu s-a consacrat cu totul și perpetuu pentru Împărăția lui Dumnezeu în Comunitatea Magnificat, iar 8 persoane, din Râmnicu Vâlcea, s-au angajat la o alianță concretă cu Dumnezeu, în prezența Cardinalului Gualtiero Basetti, Arhiepiscop de Perugia, responsabil al Comunității, și a PS Cornel Damian, Episcop Auxiliar de București.

PS Cornel Damian (foto centru) alături de membri ai Comunității Magnificat, Montesilvano (IT), 2016

300 de persoane, are cinci Fraternităţi: în Bucureşti, Bacău, Râmnicu Vâlcea, Popeşti-Leordeni şi Alba Iulia.

VIAȚA APOSTOLICĂ

Imagini din activitățile terezinelor

INSTITUTUL SECULAR SFÂNTA TEREZA A PRUNCULUI ISUS

nstitutul secular Sfânta Tereza a Pruncului Isus s-a născut pentru evanghelizare, în 1926, la Lugano, în urma intuiției profetice a întemeietorului său, Mons. Aurelio Bacciarini, Episcop de Ticino. A început cu două surori, Maria Motta și Margherita Dotta, alegând-o ca patroană pe Sfânta Tereza a Pruncului Isus. Actul de întemeiere s-a realizat la 21 ianuarie 1926, iar la 1 februarie 1948, Institutul nostru a primit aprobarea pontificală. Consacrarea este trăită străbătând calea „copilăriei spirituale”, prin practicarea sfaturilor evanghelice, prin angajarea în muncă și dezvoltarea vieții de rugăciune personală și liturgică. În 1996, Institutul Secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus a format primul grup de terezine în Ardeal, sub îndrumarea directoarei Maria-Teresa și a asistentului spiritual, pr. Abelardo Lobato, din Lugano, Elveția. Numărul terezinelor din țară

Text: Maria-Emanuela Zaharia

a ajuns în prezent la 134: 103 cu voturi (sărăcie, ascultare și curăție), 10 au făcut primul angajament, iar restul sunt aspirante sau simpatizante. Aceste persoane nu au fost căsătorite sau sunt văduve. Grupuri de terezine sunt în Moldova, în Muntenia și în Transilvania. Carisma Institutului este „a-l sluji pe Cristos și Biserica”; în termenii Sfântului Părinte Papa Francisc, din Scrisoarea Apostolică adresată tuturor consacraților, carisma este „prezența capilară în structurile sociale”. Conform acestei carisme, terezinele pot să facă tot binele pe care viața celor din jurul lor îl cere, acolo unde Duhul Sfânt suflă, și împlinesc dictonul Sf. Augustin: „Iubește și fă ce vrei!” Misiunea terezinelor este de a „asculta glasul Domnului” și de a-i răspunde cu iubire, acolo unde se găsesc, prin întreaga lor viață. Ele își desfășoară activitatea în spitale, în școli, în Biserică, activând în Acțiunea Catolică, în Legio Mariae

MERGI, ZIDEȘTE BISERICA MEA!

ărintele Abelardo Lobato, asistentul spiritual al terezinelor, scria într-unul din numerele revistei „Calea cea mică”, publicație ce reflectă activitatea surorilor din țară și din casa-mamă de la Lugano: „Surorile din România au religiozitate profundă, sunt docile, cu viață spirituală de rugăciune și practică creștină. Institutul nostru oferă surorilor noastre o nouă posibilitate, asemenea celei a Sfântului Francisc din Assisi, care asculta îndemnul lui Isus: „Mergi, zidește Biserica mea!”

sau în Grupul de misionare - Inimă de Mamă. Lunar, terezinele se întâlnesc pentru rugăciune și meditații în zonele în care locuiesc, și de două ori pe an, toate împreună, în diferite comunități. Un alt prilej de viață comună și rugăciune este și participarea anuală la exercițiile spirituale. FEBRUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII DIN CATEHEZELE PAPEI FRANCISC

BOTEZUL - MISIUNE COMUNĂ PENTRU CREDINCIOȘI DE A TRANSMITE MILOSTIVIREA PRIMITĂ CELORLALȚI OAMENI.

FIDELITATEA ÎN MILOSTIVIRE Text: Iulia Cojocariu

n cadrul catehezei din 13 ianuarie 2016, Papa Francisc a anunţat începerea cu acea ocazie a catehezelor milostivirii prezentate din perspectivă biblică. Mai întâi a precizat că în Sfânta Scriptură numele lui Dumnezeu este „Dumnezeu milostiv” şi că prin acest nume îşi revelează chipul şi inima. Mai departe, Suveranul Pontif a făcut un comentariu la versetul 34,3 din Cartea Exodului: „Domnul, Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie”, analizând pe rând cuvintele „îndurător”, „milostiv”, „încet la mânie”, „plin de bunătate şi credincioşie”. Expresia „Dumnezeu este îndurător” evocă o atitudine de înduioşare, aşa cum o mamă se înduioşează de 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2016

copilul ei. Dumnezeu este milostiv în sensul că „are milă şi se apleacă spre cel slab şi sărac, fiind mereu gata să primească, să înţeleagă, să ierte”. Dumnezeu este încet la mânie, fiindcă ştie să aştepte, să aibă răbdare. Domnul este „plin de bunătate şi credincioşie”. Bunătatea lui Dumnezeu este semnul unei iubiri care face primul pas, care nu este condiţionată de meritele oamenilor şi care este gratuită. Dumnezeu are o credincioşie fără limite. El este cel fidel, cel care păzeşte, care nu doarme, care veghează neîncetat, iar credincioşia, fidelitatea în milostivire este modul de a fi al lui Dumnezeu. În cateheza din 20 ianuarie, Papa Francisc a accentuat modul în care botezul, care este specific confesiunilor catolică, ortodoxă şi

protestantă, poate fi pentru credincioşii acestor confesiuni un semn de unitate, de legătură frăţească, dar şi de misiune comună, aceea de a transmite milostivirea primită celorlalţi oameni, şi în primul rând celor săraci şi abandonaţi. Suveranul Pontif a comentat de data aceasta textul care a stat la baza reflecţiei din cadrul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor: „Ca să vestiţi faptele măreţe ale celui care v‑a chemat [din întuneric la minunata sa lumină]” (1Pt 2, 9), concentrându-se asupra semnificaţiei botezului, semnificaţie care se afla şi în centrul atenţiei Apostolului Petru atunci când se adresa celor botezaţi pentru a-i face conştienţi de darul primit şi de exigenţa pe care acesta o presupune.

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII JUBILEUL MIGRANȚILOR

NU LĂSAȚI SĂ VĂ FIE FURATĂ

SPERANȚA!

PREȚUIȚI ȘI APĂRAȚI FAMILIA!

Text: Cristina Șoican

uminică, 17 ianuarie, Biserica Catolică a celebrat a 102-a Zi Mondială a Migrantului şi a Refugiatului care în contextul Anului Milostivirii a fost celebrată ca Jubileu al Migranţilor. La Roma, peste cinci mii de migranți de diferite naționalități au participat la rugăciunea Îngerul Domnului alături de Papa, care i-a salutat astfel: „Prezența voastră în această Piață este semn de speranță în Dumnezeu. Nu permiteți să vă fie furată această speranță și bucuria de a trăi, ce provin din experiența îndurării divine, grație și persoanelor ce vă primesc și vă ajută”. În Piața Sf. Petru s-a aflat și Comunitatea catolicilor români de rit latin din Roma, însoțită de părintele Isidor Iacovici, asistentul lor spiritual, care ne-a împărtășit din trăirile acelei zile: „După momentul înălțător din Piață, am urmat drumul stabilit

de organizatori pentru a trece prin Poarta Sfântă. Apoi, în Bazilica Sf. Petru am participat la Liturghia prezidată de Card. Antonio Maria Vegliò, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor. Au concelebrat un număr impresionant de preoți, responsabili ai diferitelor comunități etnice ce trăiesc la Roma și în împrejurimi. Credincioșii acestor comunități au venit îmbrăcați în costumele lor naționale și au animat programul liturgic. Românii catolici de rit latin, cât și greco-catolici, peste 600 de persoane, au fost prezenți la ambele momente. Îi mulțumim Domnului pentru aceste momente de har și Papei Francisc pentru cuvintele pline de speranță pe care ni le-a adresat”. La Liturghie, în Bazilică a fost adusă Crucea de la Lampedusa, în amintirea celor 4000 de persoane care se estimează că au murit anul trecut pe mare, încercând să ajungă pe țărmurile italiene.

Foto jos: Pr. Isidor Iacovici și Mons. Anton Lucaci alături de membri ai Comunității catolicilor români de rit latin din Roma

PS Cornel Damian la Città di Castello (Italia)

e 17 ianuarie, când s-a celebrat Ziua Mondială a Migrantului și a Refugiatului, PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureşti, s-a aflat în mijlocul comunității românești din Città di Castello (Italia). Episcopul nostru a celebrat Sfânta Liturghie împreună cu PS Domenico Cancian, Episcop de Città di Castello, și Pr. Cristian Burcă, asistentul spiritual al românilor catolici. Împreună cu parohul comunității ortodoxe, Pr. Petru Heisu, s-a făcut o rugăciune pentru unitatea creștinilor. Coincidența cu Ziua Mondială a Migrantului și a Refugiatului și cu Evanghelia zilei, care a relatat episodul despre nunta din Cana, i-au permis PS Cornel să-i îndemne pe conaționalii noștri să prețuiască familia și să facă tot ce pot pentru a o apăra, chiar dacă situația în care se află a dus poate la o distanțare fizică față de propriile familii. FEBRUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII SFINȚII MILOSTIVIRII

SFÂNTUL POLICARP

UCENICUL SFÂNTULUI APOSTOL ȘI EVANGHELIST IOAN MAESTRUL SFÂNTULUI IRINEU DIN LYON

piscopul Smirnei, care va muri martir ars de viu în foc, scriind creștinilor din Filipi îi îndemna să fugă de vicii și să trăiască milostivirea divină în coerența vieții și în iertare. Îndemnurile erau îndreptate mai ales către preoți, liderii comunității creștine.

Sfântul Policarp din Smirna

În calendare, la 23 februarie Episcop martir A trăit între 69-155.

„Preoții să fie indulgenți și milostivi față de toți, să îi caute pe cei care s-au rătăcit și să îi viziteze pe bolnavi, fără să neglijeze pe văduve, pe orfani și pe săraci, dar zeloși în a face binele în fața lui Dumnezeu și a oamenilor... Dacă îl rugăm pe Domnul să ne ierte, trebuie să iertăm și noi. Toți suntem sub privirea Domnului, a lui Dumnezeu și va trebui ca toți să ne prezentăm la tribunalul lui Cristos. Fiecare va da cont de sine însuși.” (Scrisoarea către Filipeni 6,1.2)

SFÂNTUL IERONIM EMILIANI

PATRON UNIVERSAL AL ORFANILOR ȘI AL COPIILOR ABANDONAŢI (PAPA PIUS AL XI-LEA, 1928)

ȘTIAȚI CĂ Ceea ce a rămas din trupul ars al Sfântului Policarp a devenit prima relicvă venerată în lumea creștină? În 156 d.C., un creștin din Smirna scria despre ceea ce puseseră într-ul loc demn pentru venerare: „rămășițele lui sunt mai prețioase pentru noi decât cel mai scump diamant și le stimăm mai mult decât aurul.” (Actele Sf. Policarp)

ȘTIAȚI CĂ

Sfântul Ieronim Emiliani

În calendare, la 8 februarie A trăit între 1486-1537. „Fiecare bărbat este fratele meu, fiecare femeie este sora mea!”

scultând „infinitul plânset al săracilor”, Ieronim va simți „ocazia dulce” de a-i putea oferi totul lui Isus Răstignit. În elanul său de a-i ajuta pe cei suferinzi și de a-i îngropa pe morți în timpul ciumei care bântuia Europa timpului său, nu a ignorat situația dramatică în care se aflau sute de copii abandonați, fiice și fii ai celor morți. Pentru aceștia a creat o mare familie în care a adus meşteri care îi educau și îi formau pe tineri în ateliere pentru a fi introduși cu demnitate în câmpul muncii. Astfel, a creat o școală de „arte și meserii” în care avea primatul metoda „participare și coresponsabilitate”. Rugăciunea, caritatea și munca erau stâlpii metodei sale educative. Cu trecerea timpului, chiar dacă era un laic, Ieronim - pe care prietenii îl numeau afectuos „vagabondul lui Dumnezeu” și „pelerinul carității” - a fost înconjurat de colaboratori, chiar și preoți, care îl considerau tată, maestru și ghid spiritual, devenind fondatorul Societății Slujitorilor celor Săraci sau Ordinul Fraților Somaschi.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2016

Ieronim Emiliani era nobil venețian când a căzut prizonier de război? În închisoare se va converti și va fi eliberat miraculos de Sfânta Fecioară Maria care i se arată de două ori, viziuni recunoscute canonic de Biserică.

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII FAPTELE MILOSTIVIRII

A-I INSTRUI PE CEI NEŞTIUTORI. A-I SFĂTUI PE CEI ÎN ÎNDOIALĂ

„CA SĂ-I ADUC LA DUMNEZEU…” Text: Iulia Cojocariu

„C

a să-i aduc la Dumnezeu pe oamenii care îl cunoşteau cel mai puţin”. Aceste cuvinte îi aparţin Monseniorului Ghika şi sunt dintr-un articol pe care l-a scris despre apostolatul său în regiunea franceză Villejuif. Misiunea sa acolo a început la 19 martie 1925. Articolul menţionat se intitulează „De la Banlieu Rouge à la Cité de Dieu” („De la o regiune roşie la Cetatea lui Dumnezeu”) şi arată transformarea ce a avut loc în acea zonă în care oamenii cei mai năpăstuiţi şi săraci, care nu îl cunoşteau pe Dumnezeu, ajung să trăiască într-o „cetate a lui Dumnezeu”. S-a lăsat condus în acest loc de ceea ce el numea „teologia nevoii”, văzută ca o chemare misterioasă de a acoperi o lipsă acolo unde Dumnezeu nu era îndeajuns de cunoscut, aşa cum ar fi trebuit, şi unde lumea părea cu totul lipsită de prezenţa lui Dumnezeu. Vladimir Ghika „[i-]a adus la Dumnezeu” nu numai pe locuitorii de la periferia Parisului, ci şi pe mulţi alţii. A exercitat acest apostolat al convertirii atât în locurile în care i s‑au încredinţat diferite misiuni (Villejuif, Auberive, „Biserica străinilor” din Paris şi apoi în România), cât şi cu prilejul călătoriilor pe care le-a efectuat în aproape toată lumea, iar

mijloacele de locomoţie deveneau terenul său de activitate pastorală (a călătorit foarte mult cu vaporul și cu trenul). Şi a desfăşurat această activitate ca „delegat al Providenţei şi ca lucrător pentru Împărăţia lui Dumnezeu”. Cu cei pe care îi „evangheliza”, Monseniorul aplica metoda abordării directe a esenţialului, fără o strategie anume şi dovedind mai ales onestitate, fără gânduri ascunse. El le prezenta oamenilor „adevărurile credinţei drept realităţi primare, mai valoroase decât lumea întreagă”. Felul în care se raporta la cei care veneau la el pentru a-i solicita ajutorul de orice fel (spiritual, material; recurgeau la el şi cei care căutau un loc de muncă sau o locuinţă sau care aveau dificultăţi în viaţa de familie şi în cea personală) este exprimat de următorul „gând”: „Nu foloseşte la nimic să dai sfaturi, dacă în acelaşi timp nu oferi cu o atenţie sporită modalitatea de a le urma. În aceasta constă, pentru a spune astfel, un sfat cu adevărat bun”. Iar cei care căutau ajutorul lui, mai ales în ce privește viața spirituală, îi urmau sfaturile şi astfel erau siguri că împlinesc voinţa lui Dumnezeu. Unei persoane care suferea cumplit din cauza bolii fiului său, îi scrie pentru a-i oferi un sfat şi îi recomandă astfel: „Nu consideraţi sfatul

Vladimir Ghika în faţa barăcii de la Villejuif, 19.03.1925

nici ca pe o noutate, nici ca pe un dispreţ faţă de starea dumneavoastră sufletească; ci ca pe o reamintire a voinţei lui Dumnezeu, a cărui milostivire se arată cu atât mai puternic, cu cât devenim noi înşine şi datorită lui, mai milostivi”. În mărturia pe care a dat-o despre Vladimir Ghika, Agenor Bob Danciul prezintă astfel relaţia specială pe care Monseniorul o stabilea cu cei care se încredinţau îndrumării sale spirituale: „Ca preot şi spiritual, Monseniorul Ghika avea, în relaţia sa cu sufletele, carisma de a-şi da imediat seama de starea sufletească a fiecăruia, de relaţia intimă pe care o avea cu Dumnezeu, şi dădea sfatul potrivit pentru vindecarea rănilor interioare. Mergea la cauza răului, asana originea dezordinii şi, în urma spovezii, sufletele îşi găseau pacea atât de căutată”. FEBRUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII PARABOLELE MILOSTIVIRII

PARABOLE DE IERI… ORICE OM ESTE PREȚIOS ÎN OCHII LUI DUMNEZEU

e fascinaţie trebuie să fi avut Isus asupra vameşilor şi păcătoşilor (acei excluşi ai societăţii, pe care „cei care se respectă” îi evitau cu grijă) de vreme ce veneau în număr atât de mare ca să-L asculte...?! Oare ce le spunea? Oare cum se comporta faţă de ei? Sfântul Luca ne spune că, pe când fariseii şi cărturarii îi ţineau la distanţă, Isus mânca împreună cu ei. Cu alte cuvinte, Mântuitorul se lasă înconjurat de aceşti oropsiţi şi, acceptând să stea la masă cu ei, El realizează o comuniune de încredere, de dialog fratern. Aşa se explică încrederea cu care femeia păcătoasă a venit în casa lui Simon fariseul şi, aşezându-se cu discreţie la picioarele lui Isus, şi-a plâns toate păcatele pentru a primi iertarea (Lc 7,36-50). Cât despre cele ce le spunea, nu ştim prea multe lucruri. Probabil că ceea ce i-a spus femeii prinse

...PARABOLE DE AZI MILOSTIVIREA E „SUPRA-CONFESIONALĂ”

șteptam deja de vreo oră la poartă la Arestul Capitalei, pentru formalitățile vizitei religioase. Cineva dinăuntru ceruse să vadă un preot și solicitarea sa ajunsese la mine. Pe holul strâmt și îmbâcsit de tutun de la intrare, stăteau tot felul de persoane cu sacoșe și bagaje. Unele veniseră în vizită ca și mine, altele, ca să rămână acolo pentru mai multă vreme. Toată lumea trebuia să aștepte. Așa părea să fie regula locului. La un moment dat ușa dinspre stradă s-a deschis și a intrat... un preot ortodox. N-a avut parte de niciun tratament 20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2016

Text: Pr. Tarciziu Șerban

în adulter, pe care tot fariseii şi cărturarii o târau să fie ucisă cu pietre: Nici eu nu te condamn. Mergi şi nu mai păcătui... (In 8,11) sau ce i-a spus tâlharului căit, când se afla pe cruce: Astăzi vei fi cu mine în paradis (Lc 23,43). Aşadar, atunci când fariseii şi cărturarii, prin murmurele lor, îi reproşează un astfel de comportament, Isus, pentru a se justifica, le povesteşte ce ar face un păstor dacă ar pierde fie şi numai una din cele o sută de oi pe care le are. De bună seamă că le-ar lăsa pe celelalte 99 în pustiu şi ar merge după cea pierdută până ar găsi-o. La fel ar face şi femeia care ar pierde una din cele zece monede preţioase (toată averea familiei): ar căuta-o până ar găsi-o. Un mod de a spune cât de preţios este omul, fie el şi păcătos, pentru Dumnezeu, ce este El în stare să facă pentru a-l reda destinului său şi, mai ales, cât de mult se bucură El de convertirea fiecărui păcătos.

Text: Fr. Dan Suciu CSJ

privilegiat, a fost poftit și el să aștepte. Am intrat în vorbă, venise și el să vadă câteva persoane. A început să-mi povestească despre viața celor dinăuntru și cum se ruga cu ei. În timp ce vorbea, ușa dinspre arest s-a deschis și a ieșit de acolo... un rabin. Pesemne își terminase vizita și acum era gata de plecare. A trecut pe lângă noi fără să se oprească, iar eu şi preotul ortodox am început amândoi să zâmbim de așa „ecumenism al oiței pierdute”. Dumnezeu își trimitea slujitorii din toate religiile să fie aproape de cei închiși. Milostivirea sa, sub ochii noștri, se dovedea „supra-confesională”...

Parabola oii regăsite (Lc 15,1-7)

Atunci Isus le-a spus această parabolă: „Care om dintre voi, având o sută de oi și pierzând una dintre ele, nu le lasă pe cele nouăzeci și nouă în pustiu și umblă după cea pierdută până când o găsește? Iar când o găsește, o pune pe umerii săi bucurându-se și, venind acasă, îi cheamă pe prieteni și pe vecini…”.

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII CREDINȚA ÎN FAPTE

DE PE STRADĂ LA MASĂ;

DE LA MASĂ LA INIMĂ… Text: Pr. Francisc Doboș

e pe stradă la masă; de la masă la inimă… Așa aș caracteriza foarte pe scurt slujirea Fraților Misionari ai Carității din București. Cu siguranță nu își doresc să se vorbească despre ei, însă candela lor aprinsă nu poate să fie pusă sub pat, ci pe candelabru, ca să lumineze tuturor (cf. Mc 4,21). Ei merg în căutarea celor ultimi, a căror casă este strada, adăpostiți prin canale, uneori fără acte dar nu fără identitate, săraci nu doar de sărăcie, ci și de considerație și afecțiune. Mulți astfel de semeni de-ai noștri au găsit în iubirea, slujirea și casa Misionarilor Carității nu doar o bucată de pâine, ci și demnitatea pierdută. Două zile pe săptămână: miercurea pentru circa 50 bărbați și joia pentru circa 20 de femei. Vin dimineața după ora nouă, își spală hainele murdare, fac duș și se îmbracă cu cele curate, pe care tot ei le-au spălat cu o săptămână în urmă. Frații au o cameră speci-

… ȘI UMBLĂ DUPĂ CEA PIERDUTĂ PÂNĂ CÂND O GĂSEȘTE (Lc 15,4)

ală unde fiecare își păstrează într-o cutie personală propriile haine curate. La miezul zilei se celebrează Sfânta Liturghie în capela fraților, unde participă toți. După masa Cuvântului merg la masa trupească: o climă familială, o redobândire a destinderii și a demnității. Frații Misionari ai Carității sunt însoțiți în această slujire de surorile Carmelitane Misionare. Fiecare din cei ajutați de frați are propria istorie zbuciumată.

Domnul Costel, în ziua în care am fost la Misionarii Carității, 28 ianuarie, a împlinit 63 de ani. Toți l-au sărbătorit. De acum face parte din familia fraților. A fost recuperat de ei de pe stradă, s-a vindecat și a redescoperit credința. Trăiește cu chirie din pensie și îi ajută pe frați la toate, în mod special să răzbată în hățișul birocratic pentru a le reface documentele celor care le-au pierdut. De acum și el este un misionar al carității.

FEBRUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Orasul Sfântului

Blaziu

Text: Viviana și Alexis Dimcev

Orașul Dubrovnik este una dintre cele mai importante destinații turistice din Croația. Puțini știu însă că Dubrovnik este locul de naștere al unuia din cei mai mari savanți europeni, și că patronul său este Sfântul Blaziu.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2016

Foto: Stradun, strada principală din Dubrovnik, Croația (sursa: pixabay.com)

OAMENI ȘI LOCURI

Sf. Blaziu purtând pe brațe macheta orașului Dubrovnik

SFÂNTUL BLAZIU

piscop de Sebaste (Armenia antică), martir din sec. al IV-lea, Sf. Blaziu este sărbătorit în calendarul latin pe 3 februarie, iar în cel bizantin, pe 11 februarie. Este considerat patron al medicilor veterinari și e invocat de cei care suferă de boli de gât.

ntr-o zi toridă de august, am intrat pe poarta vechii cetăți a Dubrovnikului. Nu știam că pășim pe teritoriul unui oraș care, vreme de sute de ani, a fost supranumit „perla Adriaticii”: Ragusa, republică maritimă, rivalizând cu Veneția și Ancona, oraș a cărui deviză, Libertas – libertate – a caracterizat spiritul de independență al comercianților dalmați, care au abolit comerțul cu sclavi în 1418. Ragusa a fost una din cetățile cele mai dezvoltate din Europa: în 1272 s-au stabilit Statutele acesteia, fiind la început sub protectorat venețian, apoi și-a câștigat o relativă independență din 1382 până în 1804, ca vasal al Imperiului Otoman, căruia îi plătea tribut, guvernându-se însă ca stat liber. Amprenta italiană am depistato încă de la intrarea în cetate: pe partea dreaptă, fântâna mare a lui Onofrio, monument din secolul al XV-lea, iar pe partea stângă, portalul gotico-renascentist al mănăstirii franciscane. Am intrat să vedem renumita farmacie medievală.

Fortăreața Lovrijenac, Dubrovnik (Croația)

E deschisă și azi, doar că acum pastilele vin în ambalaje de plastic sigilate industrial. Sub arcadele mănăstirii, farmaciștiicălugări pregăteau cu mâna lor leacurile, după vechi rețete. Prejudecata obscurantismului Bisericii era încă o dată spulberată, cu dovezi palpabile: în grija față de aproapele, nu doar sufletul conta, ci și trupul. Am înaintat pe strada principală, Stradun, cu un paviment lucios ca o oglindă, lustruit de tălpile negustorilor și soldaților, iar apoi de sutele de mii de turiști care vizitează în fiecare an orașul. Prăvălii și magazine cochete ocupă casele vechi de pe ambele părți ale străzii, care duce în piața catedralei „Sf. Blaziu”. Biserica este un edificiu baroc somptuos, realizat în 1715 după prototipul bisericii „Sf. Mauritius” din Veneția. Până să ajungem în Dubrovnik nu știam foarte multe despre Sfântul Blaziu, dar aici el e un personaj proeminent: statui ale lui sunt amplasate în diferite colțuri ale cetății, în nișe de pe zidurile de apărare, pe fațadele bisericilor; apare și pe stema orașului. Legenda spune că FEBRUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

OAMENI ȘI LOCURI

Fântâna mare a lui Onofrio (foto stânga) și Biserica Sf. Blaziu, Dubrovnik (Croația)

în anul 971, în portul Dubrovnik au ancorat corăbii venețiene, sub pretextul de a se aproviziona. În noaptea de 2 spre 3 februarie, un preot numit Stojko a găsit deschise porțile bisericii „Sf. Ștefan”, iar înăuntru îl aștepta un bătrân, care i-a spus că trebuie să prevină Consiliul orașului că venețienii plănuiesc un atac. Întrebat cine este, bătrânul a răspuns că se numește Vlaho (Blaziu). Găsind porțile orașului închise, venețienii s-au retras, iar Sf. Blaziu a fost declarat patron al cetății. Am hoinărit apoi pe străzile înguste. Ajungând întrun punct mai înalt al orașului, din turnul muzeului de etnografie, priveliștea se deschidea: la ferestrele micuțe ale caselor, ghivece cu flori; o mare de acoperișuri de olane de un portocaliu-teracotă aprins; bătăi de clopote, forfotul turiștilor de jos, bisericuța minusculă a Sfântului Anton, care ține în mână un crin de fier forjat. Pe acoperișul altei biserici vechi, într-un vas decorativ, un mic arbore prinsese rădăcini, ca și cum ar fi fost sădit acolo. Vedeam dealul pleșuv ce tronează deasupra 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2016

SAVANTUL IEZUIT ROGER BOSCOVICH (1711-1787)

avantul iezuit Roger Boscovich (Ruđer Bošković) s-a născut la Dubrovnik pe 18 mai 1711 și a fost educat la colegiul iezuit din oraș. La 14 ani a început noviciatul în cadrul Societății lui Isus, iar în 1744 a fost hirotonit preot. A fost profesor și membru al academiilor din Bologna, Paris, Londra și a scris tratate de astronomie, matematică, științele naturii, inginerie. A consolidat cupola Bazilicii Sf. Petru din Roma, propunând susținerea cu 6 cercuri de fier. Poeziile sale exprimă o devoțiune profundă către Sf. Fecioară, arătând că știința și credința nu sunt incompatibile.

orașului, zidurile cetății și marea, atât de albastră, că părea o imagine prelucrată pe calculator. Înăuntrul muzeului, interioare țărănești familiare: scăunelele de lemn cu trei picioare, războiul de țesut, covata pruncului, costume decorate cu bănuți de aur – amprenta balcanică. Ne-am îndreptat spre vechiul port. Apa era atât de limpede, încât se vedeau peștii înotând. În muzeul maritim: omniprezentul Sfânt Blaziu, ocrotitor și al navigatorilor, dar și machete de nave care au acostat în port, obiecte ce se regăseau pe corăbii, hărți și misterioase instrumente de navigație. Știința călătoriei pe ape le-a adus ragusanilor prosperitatea și puterea de care s-au bucurat timp de secole. Din zidurile cetății, din loc în loc, ferestre de apărare sau mici porți secrete permiteau santinelelor să vegheze asupra pericolelor ce veneau dinspre mare. Pe o astfel de ușă am ieșit dincolo de ziduri, pe stâncile pe care e clădită cetatea, bine fortificată atât dinspre mare, cât și dinspre uscat. De căldură, câțiva turiști săreau de pe stânci în valuri. Un loc inedit de scăldat, dincolo de plajele aglomerate.

OAMENI ȘI LOCURI

ȘTIAȚI CĂ

Biserica Sf. Ignațiu, Dubrovnik (Croația)

Noi am găsit un alt refugiu pentru arșiță: biserica Sfântului Ignațiu, amplasată la capătul unor scări monumentale, alături de Collegium Ragusinum, o reputată instituție de învățământ condusă de iezuiți. Construită în 1725, biserica are același plan cu celebra Chiesa del Gesù din Roma. Interiorul e bogat decorat cu scene din viața Sfântului Ignațiu de Loyola. Liniștea și răcoarea vechilor ziduri îmbiau la

reculegere. La ora prânzului, nu erau mulți turiști; doar o pisicuță rătăcită se strecurase în biserică și ațipise, doborâtă de căldură, pe o bancă. Am revenit în oraș la căderea nopții. Pavajul lustruit reflecta acum lumina felinarelor de fier forjat. Briza mării venea de dincolo de ziduri. Din portalul catedralei, Sfântul Blaziu își veghea în tăcere orașul.

CEA MAI VECHE FARMACIE DIN EUROPA, ÎNCĂ DESCHISĂ

armacia din incinta mănăstirii franciscane fondate în 1317 este a treia farmacie veche din lume și cea mai veche din Europa care încă funcționează. Regula franciscană prevedea îngrijirea bolnavilor, iar farmacia era destinată atât fraților suferinzi, cât și locuitorilor orașului. Muzeul farmaciei păstrează manuscrise cu rețete, boluri de ceramică și piatră cu inscripții în latină, mojare și pistile, toate așezate pe rafturile din lemn pictat ce datează din

• Partea veche a orașului Dubrovnik este pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, iar denumirea oficială în croată este Stari grad Dubrovnik? • Zidurile din Dubrovnik au o lungime de 2 km și sunt o promenadă populară pentru turiști? • Sfântul Blaziu este unul din cei mai populari sfinți medievali, iar savantul Blaise Pascal îi poartă numele? • Binecuvântarea cu lumânări asupra gâtului își are originea într-o minune a Sfântului Blaziu, care a salvat un băiat ce se înecase cu un os de pește?

DUBROVNIK

COLECȚIA DE RELICVE

secolul al XV-lea, dar și manuscrise muzicale și veșminte preoțești brodate. Biblioteca mănăstirii conține peste 1200 de manuscrise valoroase.

atedrala din Dubrovnik adăpostește o impresionantă colecție de 182 de relicve, printre care capul și brațul Sfântului Blaziu, scoase în procesiune pe 3 ianuarie. O părticică din Sf. Cruce, obiecte de cult din secolele XI-XII, icoane și tablouri religioase completează tezaurul catedralei.

FEBRUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI

Îngemănarea dintre ștergar şi stolă Stola folosită la altar este totuna cu ștergarul cu care ne încingem când dăm de pomană săracilor. Stola ne dă prerogativa de vestitori ai Evangheliei, iar ștergarul, de a spăla „picioarele lumii”. Text: Pr. Fabian Măriuț

n 1993, Antonio Bello, Episcop de Molfetta, adormea în Domnul. Ca preot și episcop, avea să fie numit de toți, don Tonino. A lăsat posterităţii o extraordinară moştenire spirituală, pe care a acumulat-o în pelerinajul său pământesc, în inima sa de păstor şi poet. Ca păstor, a trăit cu devotament apropierea de Dumnezeu şi de oameni. S-a dedicat celor bolnavi, săraci, închişi, străini. Ca poet, a pus în scris iubirea faţă de Dumnezeu, de sfinţi, în chip special faţă de Maica Domnului. A exprimat prin limbajul poeziei pasiunea sa pentru rugăciune, Euharistie şi viaţă. Lui don Tonino îi aparţine îngemănarea dintre „ștergar şi stolă”. În poemul omonim observa că este vorba de unul şi acelaşi lucru. Don Tonino și-a dat seama că la Cina cea de taină Isus şi-a pus ștergarul

pe care l-a folosit la spălarea picioarelor apostolilor. Ștergarul este unicul veşmânt liturgic amintit în Evanghelie. Apoi, spiritul creativ l-a făcut să o vadă pe Maica Domnului, femeia slujitoare, încinsă cu ștergarul, iar ulterior să considere Biserica a fi asemenea Mariei: slujitoare cu mânecile suflecate şi înveşmântată cu ștergarul. Trimiterea la îngemănarea dintre ștergar şi stolă, acum în Postul Mare, ne oferă ocazia să privim munca şi credinţa ca faţete ale aceleiași medalii, de nedespărţit, precum contemplaţia este de nedespărţit de acţiune, rugăciunea de viaţă. Este evidentă asemănarea între don Tonino şi Papa Francisc. Gesturile simple, de apropiere umană ale urmaşului lui Petru, ne arată cum vestirea Evangheliei trece prin semne ca spălarea picioarelor

Atunci când Biserica abandonează semnele puterii pentru a îmbrățișa puterea semnelor, devine ea însăși semn credibil al prezenţei lui Isus Cristos şi însoțitoare pentru omul de astăzi. 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2016

Spălarea picioarelor, mozaic realizat de Pr. Marko Rupnik SJ, Sanctuarul marian de la Ciofliceni

minorilor din închisoare, aplecarea spre persoanele cu dizabilități. Ca Slujitor al slujitorilor lui Dumnezeu, Papa înfăptuieşte o reală răsturnare a termenilor binomului „semnele puterii” în „puterea semnelor”. Şi dacă tot e vorba de putere, aceasta e doar una: aceea de a sluji. Prin slujirea sinceră şi dezinteresată, iubirea se purifică şi se amplifică. Pe piatra de mormânt a lui don Tonino este scris: „Iubeşte-i pe oameni, iubeşte-i pe săraci, iubeşte-l pe Isus Cristos şi restul nu mai contează!”. Un testament spiritual care arată că ștergarul şi stola sunt totuna, deşi ambele îşi păstrează rostul în felul propriu.

UNIVERSUL FAMILIEI

Milostivirea și iubirea Domnului Avem nevoie să contemplăm misterul milostivirii. Milostivirea este actul suprem cu care Dumnezeu ne vine în întâmpinare; este calea ce-l unește pe Dumnezeu cu omul, pentru că deschide inima la speranța de a fi iubiți în pofida limitei păcatului nostru. (Misericordiae vultus) Text: Mihaela Drăgan

m început un an închinat milostivirii Domnului și asta mă îndeamnă să caut urmele pașilor milostivirii lui Dumnezeu în viața mea. Într-o viață jalonată de cotidian nu-ți este mereu la-ndemână să regăsești semnele milostivirii Domnului, pentru că regularitatea programului, ciclicitatea uneori cuminte, alteori tumultuoasă a zilelor scurse între luni și duminică așterne peste privirea noastră un soi de orbire, o obișnuință de a lua totul așa cum pare. Și atunci, nici familia de care ne bucurăm, nici locuința devenită acasă, nici locul de muncă, nici celebrarea Sfintei Liturghii sau miracolul Euharistiei nu le mai trăim ca daruri ale iubirii și milostivirii Domnului, ci doar ca fiind modul nostru de viață la care ochiul este mai atent să descopere minusurile, necesitățile. Mi-am propus să reorientez această privire către Adevăr și să-mi reamintesc tot ce este dar în viața mea, primit din mâinile milostive ale Tatălui. Mă întrebam care a fost oare cel mai important moment în care am simțit milostivirea Domnului asupra mea. Oare când am primit o mamă plină de iubire și devotament, care mi-a redimensionat măsura iubirii?

Oare când fiul meu s-a născut sănătos în pofida unor pronosticuri medicale sumbre? Oare când l-am redescoperit pe Dumnezeu strălucind în viața mea ca pe mărgăritarul de mare preț pentru care vinzi tot ce ai pentru a-l dobândi? Descopăr că părinții mei, soțul meu, copiii mei, cei pe care-i întâlnesc în fiecare zi și cărora ne putem dărui, chiar dacă uneori uităm să o facem, viața mea însăși, totul a stat mereu sub semnul acestei milostiviri, chiar dacă ea nu a purtat mereu culoarea așteptărilor mele. Căci, ce am primit și nu este darul lui Dumnezeu? Pentru Domnul, milostivirea Lui față de mine a început în veșnicie, când lumea nici nu începuse încă, acolo unde eram scrisă în sulul cărții, cum spune David, pusă ca o pecete pe inima Domnului, care cunoștea deja limitele și trădările mele și lungul ocol până la momentul întâlnirii noastre. Dar asta nu l-a oprit să mă aștepte, să mă ierte, atunci când nici nu știam că-l rănesc, și să-mi șteargă lacrimile păcatului. Căci „tare ca moartea este dragostea” și „jarul ei e jar de foc” „apele cele mari nu pot să o stingă”. Rodul unei asemenea iubiri este viața mea pe care Domnul a recucerit-o palmă cu palmă, dărâmând și reconstruind, rescriind o istorie

Întoarcerea fiului risipitor, de Rembrandt van Rijn. Detaliu

neașteptată ridicată din eșec la lumină, construită cu multă migală din lecțiile de iubire primite de la atâția oameni providențiali pe care Domnul mi i-a oferit. O viață care din afară seamănă cu atâtea altele, dar la interior poartă plămada mâinilor sale. Nu pot alege un moment anume al iubirii și milostivirii Domnului, pentru că fiecare zi în mijlocul familiei mele este darul iubirii sale, fiecare zi este darul răbdării și milostivirii sale, o nouă șansă de a crește câte puțin până la „înălțimea staturii lui Cristos”; fiecare clipă este un dar care nu se lasă condiționat de mulțimea slăbiciunilor mele, ci doar de iubirea fără măsură pe care Domnul ne-o poartă. FEBRUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI SUFLET TÂNĂR

CRACOVIA

ZIUA MONDIALĂ A TINERETULUI 2016 O „Biserică a tăcerii” – Biserica Sf. Marcu, din Cracovia, pentru tinerii care vor dori un moment de rugăciune personală. a ZMT de la Cracovia va fi multă mişcare, multă acţiune, mult zgomot. Ca şi la ZMT de la Roma şi Paris, Cracovia va avea şi un spaţiu dedicat tăcerii, „ca o inimă într-un organism viu”. În Biserica Sf. Marcu tinerii vor avea posibilitatea să se roage în tăcere şi prin tăcere, în fața Sfântului Sacrament expus. Pentru cei mai puțin obișnuiți cu o astfel de rugăciune, la intrarea în biserică vor fi disponibile pliante și o broșură, un fel de „ghid”.

POSTUL ÎN VIAȚA TINERILOR

n aceste vremuri, noi, tinerii, suntem distrași foarte ușor și uităm să prețuim cu adevărat Postul și semnificația lui. În perioada postului, în mod deosebit, ar trebui să ne manifestăm recunoștința față de Dumnezeu pentru Jertfa Fiului Său, încercând să-i ajutăm pe alții și făcând fapte de milostenie, ca mulțumire pentru darul pe care Dumnezeu ni l-a făcut prin Cristos. Acest timp sfânt are pentru fiecare o semnificaţie; poate fi un nou început, poate fi un timp de împăcare. Ce înseamnă pentru noi postul? Pentru ce ar trebui să ținem post?

Sunt întrebări pe care, cu siguranță, ni le-am pus de multe ori. Pentru fiecare dintre noi, postul poate avea o semnificație deosebită, însă doar Cristos este cel care dă sens postului. Nu ar trebui să concepem postul ca pe o restricție, ci ca pe un act de iubire pe care putem să i-l oferim lui Isus, care ne-a răscumpărat din iubire. În această perioadă să încercăm să fim lumină pentru tinerii care poate s-au rătăcit sau în viața lor nu dau atenție aspectului religios, să-i ajutăm, să le arătăm bunătate, înțelegere, compasiune și cu siguranţă acest post va fi unul binecuvântat. Yul Lorand Garzon

CÂT VALOREAZĂ TIMPUL? Twitter: @Pontifex Întâlnirea cu Cristos poate transforma cu totul viața noastră. Papa Francisc

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2016

„D

acă vrei să înțelegi valoarea: unui an, întreabă un student care a pierdut anul; a unei luni, întreabă o mamă care a născut prematur; a unei săptămâni, întreabă un șomer care are familie de întreținut; a unei zile, întreabă redactorul unui cotidian; a unei ore, întreabă doi îndrăgostiți ce așteaptă să se vadă; a unui minut, întreabă-l

pe cel care a pierdut trenul; a unei secunde, întreabă un șofer care a evitat un accident“. Pentru a înțelege valoarea vieții, să ne întrebăm: Când am petrecut ultima oară timp cu Dumnezeu? I-am arătat că este important pentru mine? Ce facem pentru a nu uita că El este Stăpânul timpului și al istoriei? Gema - Gabriela Vlad

UNIVERSUL FAMILIEI

Gândul meu pentru

TINERI SFINȚI AI MILOSTIVIRII

José Sanchez Del Rio MARTIR LA DOAR 14 ANI

José Sanchez del Rio, băiatul de doar 14 ani, a purtat steagul în lupta de la Cotija, din 6

februarie 1928. Acesta și-a rugat mama să-i îngăduie să se alăture credincioșilor care luptau și a devenit mascota luptătorilor mexicani pentru Cristos, care i-au dat numele Tarciziu (tânărul roman ucis pentru că a apărat Ostia consacrată). José a fost prins și închis în biserica din satul natal, biserică transformată în coteț. Tânărul

Dragi prieteni, căutători de Dumnezeu,

osé Luis Sanchez Del Rio s-a născut la Sahuayo, în Mexic, la 28 martie 1913. Vizitând mormântul Fericitului martir Anacleto González Flores, José a cerut și el curajul să-l poată mărturisi pe Cristos cu prețul vieții. Și ocaziile n-au lipsit. Creștinii mexicani din anii ‚20 au trăit o teribilă perioadă de persecuții. Pentru că în viziunea președintelui Plutarco Elías Calles Biserica era izvorul tuturor relelor din țară, acesta a ordonat persecuții anticatolice. În această situație, revolta poporului era inevitabilă. Pentru că îndemnul la luptă al rebelilor era: „Trăiască Regele Cristos!”, Guvernul i-a numit pe aceștia „cristeros”. Ei urmăreau redobândirea libertății de a rosti numele lui Cristos și aveau ca stindard de luptă icoana Sfintei Fecioare Maria de la Guadalupe.

T I NE

s-a revoltat, atrăgând represaliile soldaților care l-au lovit și l-au torturat. Soldații președintelui au încercat să-l convingă pe José să renunțe la luptă și să-l renege pe Cristos, promițându-i eliberarea și o strălucită carieră militară. Răspunsul tânărului a fost: „Trăiască Cristos Rege, trăiască Fecioara Maria de la Guadalupe!” Pe 10 februarie 1928, soldații au decis să-și descarce furia și cruzimea împotriva lui José. I-au

jupuit pielea de pe tălpi, l-au constrâns să meargă pe sare și apoi l-au dus cu forța spre cimitirul satului. José continua să strige cele două nume: Isus și Maria. Unul dintre soldați l-a rănit cu un cuțit, cerându-i pentru ultima oară să îl renege pe Cristos. El a refuzat și a continuat să invoce cele două nume: Isus și Maria. Căpitanul, furibund la auzul celor două nume sfinte, a scos pistolul și l-a ucis prin împușcare.

Dragă mamă, m-au prins, în noaptea asta voi fi împușcat. Îți promit că în Rai voi pregăti un loc bun pentru toți. Al tău José care moare din iubire pentru Cristos Rege.

răim într-o lume care „nu mai are timp”. La tot pasul auzim expresiile: „Nu mai am timp! Sunt atât de ocupat! Am atâtea de făcut!”. Chiar printre creștini auzim: „Nu mai am timp să mă rog! Nu mai am timp să merg la Biserică! Nu mai am timp să mă spovedesc!” Pe străzi, lumea aleargă îngândurată cu ochii ațintiți, drept înainte; este grăbită să ajungă undeva și își mărește încontinuu pasul; nu se mai oprește să stea de vorbă cu un prieten și vrea să rezolve totul „astăzi”... Suntem martorii unei crize de timp. De ce oare am ajuns aici?! Să căutăm un vinovat în afara noastră sau în interiorul nostru? Să fie de vină egoismul nostru? Să fie de vină lipsa lui Dumnezeu din viața noastră? Să fie vinovată societatea în care ne-am născut? De ce timpul este atât de „puțin” și în același timp atât de „prețios”? Fericita Tereza de Calcutta ne învață să ne facem timp pentru: „a gândi - este izvorul puterii; a ne ruga - este puterea cea mai mare; a râde - este muzica sufletului; a ne juca - este secretul tinereţii eterne; a iubi şi a fi iubit - este darul privilegiat al lui Dumnezeu; a dărui - ziua este prea scurtă pentru a fi egoişti; a citi - este izvorul înţelepciunii; a fi prieten - este drumul fericirii; a munci - este preţul succesului; a ne odihni - este secretul succesului; a privi cerul - este lucrarea minunată a lui Dumnezeu; a fi disponibili - este cheia paradisului”. Pr. Daniel Bulai FEBRUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI ABC-UL CREDINȚEI

Duhul Sfânt

Este a treia Persoană a Sfintei Treimi, Dumnezeu adevărat, ca şi Tatăl şi Fiul, și purcede din veșnicie de la Tatăl şi de la Fiul. El ne sfinţeşte şi ne ajută să putem face binele şi să fugim de rău. Dumnezeu l-a trimis Bisericii pe Duhul Sfânt la zece zile după înălţarea la cer a lui Isus Cristos, când apostolii erau în Ierusalim. Primindu-l pe Duhul Sfânt la Botez, primim viața nouă de fii ai lui Dumnezeu, iar prin sacramentul Mirului, Dumnezeu ni-l dăruieşte pe Duhul Sfânt cu cele șapte daruri ale sale – ÎNŢELEPCIUNEA, ÎNŢELEGEREA, SFATUL, TĂRIA, ȘTIINŢA, EVLAVIA, FRICA DE DUMNEZEU –, ca să putem mărturisi cu tărie credinţa creştină.

Duminică

Este principala zi de sărbătoare de poruncă, „ziua Domnului”, când creştinii se abţin de la muncă pentru a comemora cu bucurie Învierea lui Cristos, crearea lumii şi coborârea Duhului Sfânt. Este ziua principală a celebrării Euharistiei, fiindcă este ziua Învierii, a adunării liturgice prin excelenţă, ziua familiei creştine, ziua bucuriei şi a odihnei după muncă.

Descoperă în tabelul alăturat cuvintele scrise mai sus cu majuscule. Citind apoi, una după alta, literele rămase, vei găsi răspunsul la întrebarea: Ce primim prin Sacramentul Mirului?

D A S T I I N T A R U S F A T U L R I L I N T E L E P C I U N E A E D U H U I N T E L E G E R E A L U I F R I C A D E D U M N E Z E U S

E V L A V I A F A T A R I A N T !

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2016

Dominic îl iubea pe Dumnezeu și dorea să devină preot.

Dominic Savio s-a născut într-o familie simplă din Italia. A devenit ministrant la vârsta de 5 ani.

Mai întâi va trebui să merg la școală…

La 12 ani Dominic a mers departe de familie, la școala lui Don Bosco.

Va trebui să arunci prima piatră în mine.

Când a văzut că unii băieți se uitau pe reviste dăunătoare, le-a rupt.

Dominic, ne va fi dor de tine!

Era un elev silitor și-i oprea mereu pe băieți când se băteau.

La 14 ani Dominic s-a îmbolnăvit şi a fost trimis acasă.

Pa!

Să sperăm că își va reveni în câteva săptămâni.

Adio, tată. Ce lucruri minunate văd!

Ştiţi că vă otrăvesc sufletul!

Dominic însă s-a îmbolnăvit mai tare. A primit ultimele sacramente și a murit înainte de a împlini 15 ani.

După moartea lui Dominic, unii au crezut că era prea tânăr pentru a fi declarat sfânt. Dar Papa ştia că dacă eşti tânăr nu înseamnă că nu poţi fi sfânt. Tu câţi ani ai? Crezi că eşti prea tânăr pentru a fi sfânt? Roagă-l pe Sfântul Dominic să te ajute! FEBRUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

[După: TheKidsBulletin]

comemorat la 6 mai

SFÂNTUL DOMINIC SAVIO (1842-1857)

UNIVERSUL FAMILIEI

UNIVERSUL FAMILIEI POVEȘTI DE VIAȚĂ

SE VORBEŞTE DES DE ROMÂNII PLECAŢI ÎN STRĂINĂTATE: CÂŢI SUNT, DE CE PLEACĂ, CE PIERDE ŢARA… DESPRE CEI CARE SE ÎNTORC ŞI DESPRE CONTRIBUŢIA LOR LA SOCIETATE SE ŞTIE MAI PUŢIN.

Dar din dar

oţii Dan şi Iulia Călinescu s-au cunoscut în Toronto. Veniţi cu părinţii încă din copilărie, au locuit în Canada peste 15 ani. „Am decis să revenim în România în 2009 – povesteşte Iulia. Ni se născuse primul copil, îl aşteptam pe al doilea şi ne era tot mai clar că, dacă voiam să ne creştem copiii conform valorilor creştine, apărându-le nevinovăţia, nu puteam rămâne în Toronto. După multă rugăciune şi discernământ, deşi era un moment dificil, am revenit în ţară. […] Am găsit România mai bine decât ne aşteptam: între 2005, când fusesem ultima oară la bunici, şi 2009, apăruseră mall-uri, supermarketuri…” „Când l-am cunoscut pe soţul meu (pe atunci ortodox nepracticant), cum eu fusesem crescută catolic şi aveam anumite standarde, a 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2016

simţit şi el nevoia să înţeleagă mai bine creştinismul. Doi ani am mers împreună într-o parohie de rit antiohian, cu o trăire autentic creştină şi un preot minunat, tatăl a 7 fete. Noi, tinerii, eram ca şi familia lui – posteam împreună, ne rugam împreună, jucam fotbal împreună. Acolo, şi apoi în parohia mea, am descoperit două elemente esenţiale pentru familia noastră şi alegerile ei ulterioare: Teologia trupului, a Papei Ioan Paul al II-lea, şi mişcarea pro-life. Am înţeles că a iubi înseamnă să alegi binele pentru celălalt, şi că iubirea frumoasă, curată, către care bărbatul şi femeia tind în mod natural, nu poate fi întreagă dacă nu este deschisă darului vieţii.” „Înapoi în România, ne-au surprins două lucruri. Unul: cât de mult se plâng oamenii! Dificultăţile nu sunt oportunităţi, aşa cum ar fi percepute peste ocean, ci pedepse! Şi de aceea se aşteaptă să se rezolve de sus. Atitudinea pozitivă dobândită în Canada ne-a stimulat, pe

Dan şi pe mine, să fim aici schimbarea pe care vrem să o vedem. Însă ne-a surprins şi marea deschidere şi ospitalitate a românilor. Când ni s-a îmbolnăvit fetiţa, vecinii au sărit să ne ajute. Şi noi primisem mult în Canada, spiritual vorbind, şi am dorit să dăm la rândul nostru. Am iniţiat www.castitate.ro, pentru a răspândi mesajul iubirii pure, fără regrete, şi ne-am implicat în campania 40 de Zile pentru Viaţă – o răspundere morală a fiecărui creştin. Răspunsul primit este entuziasmant, uimitor, mai ales din partea tinerilor, care sunt atraşi de radicalismul evanghelic.” „Nu e uşor să împaci exigenţele serviciului cu cele ale familiei şi cu apostolatul. Ca soţ şi tată a patru copii, pe umerii lui Dan apasă multe tensiuni şi ne rugăm împreună să găsim un echilibru pentru o viaţă integrată, căci Domnul nu a lăsat ca un singur om să le facă pe toate. E nevoie de o mai mare coeziune socială, şi ne rugăm în acest scop.”

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

John C. Kirk II. MISIUNEA ROMÂNĂ

Text: Cristina Grigore

xpulzaţi, la 7 iulie 1950, şi declaraţi de statul român personae non gratae și dușmani ai poporului român, Arhiepiscopul Gerald Patrick O’Hara și secretarul său, Mons. John C. Kirk, nu au încetat să denunțe – în conferinţe de presă, discursuri etc. – persecuția Bisericii Catolice din România și să fie alături de români. În august 1950, Mons. Kirk a devenit prelat de onoare al Sanctităţii Sale, iar în 1951 a fost numit președinte al Misiunii Catolice Române pentru Europa Occidentală, instituită de Sf. Scaun, prin Congregația pentru Bisericile Orientale, cu scopul de a conserva ritul bizantin – pe atunci interzis în România – și de a menține spiritul creștin și național al românilor din diaspora europeană. Mons. Kirk și-a stabilit reședința la Madrid, Misiunea reunind centrele existente în Franţa, Germania, Austria şi Italia.

La sfârșitul lunii ianuarie 1952, Mons. Kirk îi manifesta șefului statului spaniol convingerea fermă că, în ciuda metodelor de teroare utilizate de comuniști, „România nu va putea fi decreștinată și nici scoasă din comunitatea spirituală a popoarelor latine”. În vara aceluiași an a condus delegația română la Congresul euharistic internațional de la Barcelona. „Am fost privilegiat să reprezint Biserica tăcută și suferindă din România”, avea să declare ulterior. În mai 1953, sub patronajul Misiunii se organizează la Madrid „săptămâna românească”, în cadrul căreia se celebrează şi o Sf. Liturghie în rit oriental, prezidată de Pr. Bârlea, şi oferită pentru Bisericile persecutate şi pentru cei decedaţi. Mai apoi, prin intermediul postului de radio Vocea Americii transmite un mesaj românilor din diaspora, pentru a-i asigura că Biserica este alături de ei. De asemenea, organizează, cu ajutorul Mons. O’Hara, o colectă în dieceza de Savannah pentru românii asistați de Misiune. În 1955, un cotidian al românilor din diaspora îl descria ca pe un

Papa Pius al XII-lea şi Mons. Kirk (Arhiva LaVerne Kirk)

„tânăr și energic preot american”, care „a dăruit fiecăruia dintre noi ceva din sufletul său bun și curajos și din spiritul său luminos”; „îl considerăm pe Monseniorul Kirk ca pe un frate”; „simpla prezență fizică a acestui om emană umilință și căldură. A fost atât de necesară și de fericită ideea de a-l numi pe el în fruntea românilor rămași fără țară!” Nu toți erau însă de acord cu faptul că Vaticanul numise un străin în fruntea românilor din diaspora, existând o relaţie tensionată, de exemplu, între vice-preşedintele Misiunii, Pr. Bârlea, şi Mons. Kirk. După zece ani în slujba românilor din diaspora, Mons. Kirk s-a întors definitiv în Dieceza de Savannah. A trăit până la vârsta de 92 de ani, mereu cu România în inimă.

Părintele Eugen Vladimir Geissler (1880-1965)

Text: Dr. Dănuț Doboș

ăscut la 12 octombrie 1880, la București, a frecventat cursurile Seminarului Sfântul Duh, din București, precum și pe cele ale Colegiului Brignole Sale, din Genova (Italia). A fost hirotonit preot la 9 iunie 1906, la Genova, activând apoi ca vicar în parohiile Catedrala Sfântul Iosif, din București, Turnu-Severin și Iacob Deal, și ca paroh la Malcoci, Câmpulung Muscel, Bucureștii Noi și Sfânta Elena, București. De asemenea, în perioada 1945-1950 a fost duhovnic la Azilul de bătrâni din Cioplea. A condus Parohia Sfânta Elena în perioada 1951-1965, caracterizată a fi cea mai dură din istoria persecuției comuniste asupra Bisericii Catolice din România. În pofida pericolului de a fi arestat de Securitate, a continuat și a dezvoltat devoțiunea către Sfânta Fecioară Maria de la Fatima, în ziua de 13 a fiecărei luni. Pr. Eugen Vladimir Geissler a trecut la cele veșnice la București, la 17 martie 1965. FEBRUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

FILM

CU CAPUL SUS Bucureşti, 12-14 februarie 2016 Cinema Elvira Popescu prezintă în premieră La Tête haute (2015), povestea unui copil ajuns în grija instituțiilor statului şi a eforturilor unui asistent social de a-l salva. Cu Catherine Deneuve. Detalii: www.institutfrancais.ro. EXPOZIȚIE

COLECŢIA DE ARTĂ VECHE ROMÂNEASCĂ. 150+ Muzeul Naţional de Artă al României Bucureşti, 14 februarie - 31 martie 2016; Curatori: Emanuela Cernea şi Lucreţia Pătrăşcanu; Cea mai bogată colecţie de artefacte bizantine şi postbizantine din Sud-Estul Europei din acea epocă (anii 1860), rod al cercetării sistematice a mănăstirilor din Ţara Românească realizată de Al. Odobescu și documentată prin desene de pictorul elveţian H. Trenk. Detalii: www.mnar.arts.ro.

BIBLIA SACRA VULGATA

nul trecut a apărut volumul VII din Biblia Sacra Vulgata, ediţie bilingvă, latină – română, sub patronajul a două edituri: cea a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, din Iaşi, şi Humanitas, din Bucureşti. Volumul este rezultatul muncii unui grup de traducători din cadrul Centrului de editare şi traducere „Traditio”, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, din Iaşi. Este vorba de traducerea în limba română a versiunii latineşti a Bibliei (Vulgata), realizată de Sf. Ieronim la sfârşitul secolului al IV-lea (Sf. Ieronim a tradus în limba latină Vechiul Testament din ebraică şi Evangheliile din greacă, iar pentru celelalte cărţi ale Noului Testament a corectat versiuni latineşti mai vechi). Conciliul Tridentin a făcut din Vulgata textul biblic oficial în Biserica Catolică. Pentru început s-a tradus prima parte din Noul Testament, cuprinzând Evangheliile şi Faptele Apostolilor, respectiv volumul şapte din opt, câte vor fi în total. Volumul conţine textul original, traducerea lui, un glosar de nume

proprii şi de termeni biblici, iar fiecare carte biblică este însoţită de o introducere, de note biblice, filologice şi patristice. În prezent, este în lucru volumul I, care va conţine prima parte a Vechiului Testament, respectiv Pentateuhul (Geneză, Exod, Numeri, Levitic, Deuteronom). Volumul poate fi procurat din librăriile Humanitas şi comandat online (http://www.libhumanitas.ro).

CARTE

RIGOAREA SPERANȚEI Preasfințitul Mihai Frățilă Bucureşti, 2016 Cartea reunește o serie de articole și meditații, al căror numitor comun este viziunea autorului asupra speranței trăite în Cristos. Detalii: libraria.pauline.ro. 34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2016

CONCERT DE MUZICĂ SACRĂ Aniversarea consacrării Catedralei

uni, 15 februarie 2016, de la ora 19.30, în Catedrala Sf. Iosif, din Bucureşti, va avea loc un Concert de muzică sacră dedicat aniversării consacrării Catedralei. În program, lucrări de Pergolesi, Bach, Haydn, Rossini și Brahms. Interpretează ansamblul Cappella Musica Sacra al Catedralei Sf. Iosif și Cvartetul de barockeri al Universității de Muzică din București. Conducerea muzicală și orgă Marcel-Octav Costea.

ETCETERA DE PE NET

ȘTIAȚI CĂ

CEL MAI VECHI CEAS FUNCȚIONAL

… primul care a transmis vocea umană printr-un dispozitiv fără fir a fost un preot catolic?

el mai vechi ceas care încă funcționează este cel al Catedralei Sf. Fecioare Maria, din Salisbury (Anglia) și datează din 1386. Catedrala – la origini catolică, actualmente aparţinând Bisericii Anglicane – a fost construită între anii 1220 și 1258. Ceasul catedralei nu are cadran, la acea vreme toate ceasurile bătând ora pe clopot. Inițial, a fost montat pe o clopotniță, care a fost demolată în 1792, iar ulterior a fost mutat în turnul Catedralei, unde a funcționat până în 1884. A fost apoi închis într-un pod, unde a rămas uitat până în 1929, iar în 1956 a fost restaurat şi pus iar în funcţiune. Ultima reparaţie a fost efectuată în 2007. Ceasul este realizat din fier forjat manual, iar istoricii cred că este opera ceasornicarilor Johannes Vriemand, Williemus Vriemand și Johannes Jietuijt, originari din Țările de Jos, chemați în Anglia de Eduard al III-lea. În secolul al XVIIlea ceasul a fost trecut pe pendul,

Mecanismul ceasului din Catedrala Sf. Fecioară Maria, Salisbury (Anglia)

mecanismul fiind mai precis. După restaurarea din 1956 a fost însă readus la designul original. Deși încă funcțional, pentru a-l proteja de uzură, ceasul nu mai bate azi decât de câteva ori pe an, pentru ocazii speciale. Ceasul Catedralei din Salisbury a fost înscris în Cartea recordurilor ca cel mai vechi ceas funcțional, care a bătut timp de peste cinci secole de mai bine de 500 de milioane de ori.

ÎN LUNA FEBRUARIE • 131 d.C. – Este atestată documentar Roșia Montană; • 1582 – Papa Grigore al XIII-lea introduce calendarul gregorian, actualul calendar civil; • 1712 – În Suedia a existat 30 februarie, zi necesară pentru revenirea de la „calendarul suedez” la cel iulian; • 1858 – La 11 februarie, Sf. Fecioară Maria îi apare pentru prima oară Bernadetei Soubirous, la grota Massabielle, în apropiere de Lourdes; • 1884 – La 15 februarie are loc consacrarea Catedralei Sf. Iosif, din București; • 2013 – La 28 februarie încetează pontificatul Papei Benedict al XVI-lea, după renunțarea acestuia la slujirea petrină.

Roberto Landell de Moura (1861 – 1928), brazilian, preot hirotonit la Roma în 1886, a studiat și fizică, iar la 3 iunie 1900 a demonstrat la Sao Paolo posibilitatea transmiterii unui mesaj vocal prin unde radio. În 1901 a obținut patent brazilian pentru invenția sa, iar în 1904 a înregistrat în SUA patente pentru „Transmițător cu unde”, „Telefon Wireless” şi „Telegraf Wireless”.

COLȚUL CU ZÂMBET Se povestește că în vremea pontificatului Papei Pius al X-lea (1903-1914), în unul dintre oficiile de la Vatican lucra un cardinal care era o fire cam rece, distantă, ceea ce făcea dificilă colaborarea cu el. Acest lucru ajunsese și la urechile Suveranului Pontif. Într-o zi, întâlnindu-l pe un coridor al Palatului Apostolic și văzându-l cam palid, Pius al X-lea l-a întrebat pe cardinal: - Sunteți bolnav, eminență? - Sanctitate, e doar puțină răceală – răspunse cardinalul. - Eh, dacă e vorba de răceală, aveți destulă! – remarcă pontiful.

FEBRUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ETCETERA ANUNȚURI

VIZITA PASTORALĂ A EPISCOPULUI

ontinuă vizita pastorală a episcopului în parohiile Arhidiecezei Romano-Catolice de București. În luna februarie, PS Cornel Damian, episcop auxiliar de București, va vizita trei parohii din capitală: „Sfântul Francisc de Assisi” (05-07 februarie), „Sfinții Petru și Paul” (11-14 februarie) și „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” (18-21 februarie). La începutul lunii martie (03-06 martie), episcopul va vizita Parohia „Sfânta Cruce”, tot din București. În timpul vizitelor pastorale în parohiile Arhidiecezei, episcopul participă la momentele de rugăciune comunitară și celebrează Sf. Liturghie, se întâlnește cu copiii, tinerii, asociațiile de laici care activează pe teritoriul parohiilor, precum și cu comunitatea parohială, vizitează congregațiile religioase și operele sociale și de educație, se întâlnește cu autoritățile locale. Vizita pastorală a episcopului a început în prima săptămână a Postului Mare din 2015 și se va desfășura pe durata a doi ani, timp în care păstorul va vizita toate parohiile Arhidiecezei.

RELIGIE, SACRU ȘI OSPITALITATE CONFERINȚĂ

ouncil for Research in Values and Philosophy (Washington D.C.), Institutul Teologic Romano-Catolic din București și Universitatea din București organizează în perioada 4-5 martie 2016 conferința „Religie, Sacru și Ospitalitate”. Lucrările conferinței vor începe vineri, 4 martie, la ora 9.00, și se vor încheia sâmbătă, 5 martie, la ora 13.00. Sesiunile de comunicări vor fi ținute la Institutul Teologic RomanoCatolic din București / Facultatea de Teologie Romano-Catolică (str. G-ral. Berthelot, nr. 19). Detalii la www.ftcub.ro.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2016

ACTUALITATEA CREȘTINĂ ABONAMENTE 2016

u noul an calendaristic, revista „Actualitatea Creștină” a trecut pragul spre cel de al 27-lea an de apariție. Pentru anul 2016 preţul revistei este de 4,00 lei exemplarul, iar costul unui abonament individual pe un an este de 55,00 lei (expediție prin Poșta Română). Pentru abonamente anuale colective, cu cel puţin 10 exemplare, preţul este de 50,00 lei (expediție prin firmă de curierat). Prețul unui abonament include 12 numere lunare, supliment de Crăciun și taxe de expediţie. În noul an, abonaţii vor primi revista la domiciliu, în căsuţa poştală (prin Poştă) sau prin curier. Abonamentele se fac la Librăria „Sfântul Iosif”, str. G-ral Berthelot, nr. 19, 010164 – Bucureşti, sect. 1, tel. 021 2015457, email: libraria@arcb.ro. Persoană de contact: Petreş Tereza.