Actualitatea Creștină, nr. 5/2016, serie nouă by Revista Actualitatea Crestina

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXVII, Nr. 5/2016

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

La Fatima, un mesaj al milostivirii şi al speranţei VATICAN

5 6 7

Papa Francisc. Trei cuvinte Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8 10 11 12 13

Magisteriu Bucuria iubirii Exortația Papei Francisc Zile mondiale Comunicații sociale. A 50-a zi mondială Biserică și societate Papa în Lesbos Alături de refugiați Știri ARCB Știri interne/externe

VIAȚA APOSTOLICĂ

14 Asociații de laici consacrați Mișcarea Focolarelor Comunitatea Emanuel

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII

16 Din catehezele Papei Francisc Certitudinea milostivirii lui Dumnezeu 17 Jubileul milostivirii Milostivirea, un continuu crescendo 18 Sfinții milostivirii Sfântul Atanasie cel Mare Sfântul Leopold Mandić 19 Faptele milostivirii Femeia adulteră. Greşeală şi iertare 20 Parabolele milostivirii Parabola judecătorului nedrept (Lc 18,1-8) 21 Credința în fapte După 40 de zile OAMENI ȘI LOCURI

22 Rue du Bac, Paris UNIVERSUL FAMILIEI

26 Fiți milostivi precum Tatăl vostru! 27 Milostivirea ca izvor de bucurie

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 5/2016 Foto: © mcflyfan182 (DeviantArt)

22 28 Suflet tânăr Fiți sfinții noului mileniu! Bruno Marchesini 30 ABC-ul credinței 32 Povești de viață Primăvară în Japonia CULTURĂ

33 File de istorie Gărzile elvețiene Pr. Ioan (Iancu) Baltheiser 34 Idei pentru timpul liber ETCETERA

35 De pe net 36 Anunțuri

Mesajul redacției Cum ar fi să călătoriți cu metroul în București și să coborâți la o stație unde, la doi pași, este o capelă unde a apărut Sfânta Fecioară? Viviana și Alexis Dimcev au luat metroul în Paris și au coborât la Rue du Bac, iar în acest număr al revistei noastre vă prezintă Capela Fecioarei Medaliei Miraculoase. În schimb, despre aparițiile Sfintei Fecioare Maria la Fatima, în Portugalia, acum aproape o sută de ani, vorbește în editorial PS Cornel Damian, Episcop auxiliar al Arhidiecezei Romano-Catolice de București. Mesajul de la Fatima, spune episcopul, este încă actual: „un mesaj de speranță pentru zilele noastre, atât pentru omenire, în general, devastată de violențe și războaie, dar și pentru Biserica prigonită în unele părți ale lumii, și totodată pentru Europa, unde sporește indiferența față de Dumnezeu”. Rubrica „Focus” aduce în atenția cititorilor trei evenimente importante: publicarea, la 8 aprilie, a Exortației apostolice post-sinodale a Papei Francisc, intitulate Amoris laetitia („Bucuria iubirii”); celebrarea, la 8 mai, a Celei de-a 50-a Zile Mondiale a Comunicațiilor Sociale; și vizita Suveranului Pontif în insula Lesbos (Grecia), din 16 aprilie. Continuă, apoi, prezentarea asociațiilor de laici care activează pe teritoriul Arhidiecezei: în acest număr citiți despre Mișcarea Focolarelor şi despre Comunitatea Emanuel. Alte subiecte interesante: despre greșeală și iertare în piesa de teatru Femeia adulteră, scrisă de Monseniorul Vladimir Ghika; știri din țară, de la Vatican și din lume; semnalări de evenimente culturale și noi apariții de carte; curiozități. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Liana Gehl Cristina Grigore Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Cristina Șoican Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Sr. Daniela Mare cj Colaboratori

Marta Andro Pr. Daniel Bulai Viviana şi Alexis Dimcev Dănuț Doboș Anca Mărtinaş Giulimondi Pr. Dan Suciu csi Layout GRAFIC

Lavinia Dăncescu Manuchian Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Petreș Tereza Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro

Vatican: „Regina Coeli”, cu Papa - 17.04.2016

Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

La Fatima, un mesaj al milostivirii şi al speranţei

e mai desparte un an până la centenarul aparițiilor Sfintei Fecioare Maria la Conca di Iria, aproape de Fatima, în Portugalia. În 1917, în ziua de 13 mai – la opt zile după ce Papa Benedict al XV-lea îi invita pe catolicii din întreaga lume să se roage pentru pace prin mijlocirea Maicii Domnului – Sfânta Fecioară Maria s-a arătat la trei copii portughezi, care pășteau oile într-un loc numit Conca di Iria: Lucia (10 ani), Francisc (9 ani) și Iacinta (7 ani). Cu chipul întristat, Maica Domnului le-a cerut copiilor să vină în acel loc în ziua de 13 a fiecărei luni, iar această întâlnire lunară a avut loc până la 13 octombrie din acel an, mai puțin în luna august, când copii fuseseră încarcerați de autorități. În 1930 Biserica a recunoscut caracterul supranatural al aparițiilor și a autorizat cultul către Sfânta Fecioară de la Fatima. „Recitaţi Rozariul în fiecare zi – a recomandat atunci Fecioara de la Fatima; rugaţi-vă mult şi faceţi sacrificii pentru sărmanii păcătoşi, deoarece mulţi ajung în infern, pentru că nu este nimeni care să se roage şi să se sacrifice pentru ei… Războiul se va sfârşi peste puţin timp, dar dacă nu se încetează cu ofensele grave la adresa lui Dumnezeu, nu va trece mult timp şi va începe un altul, mult mai greu… Îndepărtaţi păcatul din viaţa voastră personală

şi lucraţi pentru eliminarea lui din viaţa altora, colaborând astfel cu Isus la răscumpărarea neamului omenesc”. Un mesaj de acum aproape o sută de ani, și încă atât de actual. Un mesaj al milostivirii, al speranței, al mângâierii pentru Biserica prigonită, în acele vremuri ale dictaturilor comuniste și atee din secolul al XXlea, un mesaj al speranței pentru omenirea amenințată de cele două Războaie Mondiale, dar și un mesaj de speranță pentru zilele noastre, atât pentru omenire, în general, devastată de violențe și războaie, dar și pentru Biserica prigonită în unele părți ale lumii, și totodată pentru Europa, unde sporește indiferența

față de Dumnezeu. Salvarea sufletelor, reinstaurarea păcii, mângâierea inimilor cu iubirea și milostivirea lui Dumnezeu, îndreptarea drumurilor greșite ale oamenilor, oprirea spiralei morții și a violenței: aceasta am putea spune că este sinteza mesajului de la Fatima. Maria, ca „mesageră” a lui Dumnezeu, a voit să arate calea prin care omul se poate întoarce la Dumnezeu, prin care poate reclădi o societate și o cultură a vieții, și poate reface acel legământ care pentru Dumnezeu e veșnic, dar care pentru om nu mai pare la fel de puternic: e calea iertării, a sacramentelor, a rugăciunii, a păcii, a carității, a dreptății, a harului divin, a vieții. MAI 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Sfânta Fecioară de la Fatima s-a prezentat ca „Regină a Rozariului” şi a cerut, mai apoi, ca Sfântul Părinte să consacre Rusia Inimii sale Neprihănite. La 8 decembrie 1942, dar şi zece ani mai târziu, Papa Pius al XII-lea consacra omenirea întreagă Inimii Neprihănite a Mariei, iar la 50 de ani de la apariţii, Papa Paul al VI-lea mergea în pelerinaj la Fatima. Apoi Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, care a atribuit ocrotirii Sfintei Fecioare de la Fatima salvarea sa din atentatul din 13 mai 1981, a vizitat de trei ori sanctuarul marian de la Fatima şi, la rândul său, a consacrat omenirea Inimii Neprihănite a Mariei. Papa Benedict al XVI-lea, în timpul vizitei sale în Portugalia, din 11-14 mai 2000, i-a încredințat și consacrat pe preoți Inimii Neprihănite, iar actualul Suveran Pontif, Papa Francisc, încă din primul an de pontificat, la 13 octombrie 2013, a reînnoit încredințarea omenirii către Fecioara Maria de la Fatima, rostind următoarea rugăciune: Fericită Fecioară Marie de la Fatima, cu reînnoită recunoștință pentru prezența ta maternă ne unim glasul cu cel al tuturor generațiilor care te-au numit fericită. În tine celebrăm lucrările minunate ale Domnului, care nu ostenește să se aplece cu milostivire asupra omenirii, lovită de rău și rănită de păcat, pentru a o vindeca și a o salva. Primește cu bunăvoință de Mamă actul de încredințare pe care îl facem acum cu încredere, în fața imaginii tale, atât de dragă nouă. 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2016

Suntem siguri că fiecare dintre noi este prețios în ochii tăi și că nimic nu-ți este străin din tot ceea ce sălășluiește în inimile noastre. Ne lăsăm atinși de privirea ta preadulce și primim dezmierdarea mângâietoare a surâsului tău. Ocrotește viața noastră cu brațele tale: binecuvântează și întărește orice dorință a noastră de bine; reînsuflețește și nutrește credința noastră; susține și luminează speranța noastră; trezește și însuflețește caritatea noastră; condu-ne pe toți pe drumul sfințeniei. Învață-ne iubirea ta deosebită față de cei mici și săraci, față de cei excluși și suferinzi, față de cei păcătoși și rătăciți cu inima: adună-i pe toți sub ocrotirea ta și încredințează-i pe toți Fiului tău preaiubit, Domnul nostru Isus. Amin. Și în Arhidieceza noastră este răspândită devoțiunea la Sfânta Fecioară de la Fatima, apoi frumosul obicei de a se ruga Sfântul Rozariu zilnic, în comun, în bisericile noastre parohiale, și devoțiunea la Inima Neprihănită a Mariei, în prima sâmbătă a lunii. La biserica Sfânta Elena, din București, am amintit de curând aniversarea a 70 de ani de devoțiune neîntreruptă la Sfânta Fecioară de la Fatima, ocazie cu

care ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscopul nostru, a recunoscut oficial, prin decret, această devoțiune, și i-a încurajat pe credincioși să ia parte. Doresc să închei aceste rânduri cu invitația adresată de către Papa Francisc la Audiența generală din 13 mai anul trecut, și pe care v-o adresez și eu astăzi: „Înmulțiți gesturile cotidiene de cinstire și imitare a Maicii Domnului. Încredințați-i ei tot ceea ce sunteți, tot ceea ce aveți; și astfel veți reuși să fiți un instrument al milostivirii și al iubirii pline de afecţiune a lui Dumnezeu pentru rudele voastre, pentru vecini și prieteni”. PS Cornel Damian Episcop auxiliar de București

VATICAN

PAPA FRANCISC. TREI CUVINTE

Armonia e un har. Numai Duhul Sfânt îl poate da Încredere. Armonie. Prigoană

Luni – 14 martie 2016

Încredere. Apropierea lui Dumnezeu de poporul său este mesajul pe care El, Tatăl, vrea să ni-l transmită; dar poporul nu reușește să-l înțeleagă bine. Iar când înțelege, are acea experiență auzită în Psalmul 23 (22): „Domnul este păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic” […]. Este experiența certitudinii că Domnul mă iubeşte şi este mereu alături de mine. Cineva ar putea obiecta: „Părinte, asta seamănă cu o telenovelă, pentru că se întâmplă multe lucruri urâte în viaţă!”. În schimb, autorul psalmului continuă: „Mă călăuzește pe cărări drepte de dragul numelui său. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morții, nu mă tem de niciun rău, căci tu ești cu mine”. Chiar dacă ne aflăm într-o „vale a morţii”, Domnul este cu noi în aceste momente. […] Când vedem astăzi multe „văi ale morţii”, multe nenorociri și mulţi oameni care mor de foame, din cauza războiului, mulţi copii

cu dizabilităţi, ne vine spontan întrebarea: „De ce, Doamne? Unde ești?” […] La această întrebare există un singur răspuns. Ultimul cuvânt al lui Isus pe cruce: „Tată, mă încredințez în mâinile tale!”. E un adevărat act de credință, un har pe care trebuie să-l cerem: „Doamne, învață-mă să mă încredințez în mâinile tale, să mă încred în călăuzirea ta, chiar și în momentele grele, întunecate, în ceasul morții. Mă încred în tine pentru că tu nu dezamăgești niciodată. Tu ești fidel”. Marți – 5 aprilie 2016

Armonie. Prima comunita-

te trăia în armonie, iar armonia o poate da numai Duhul Sfânt. Există două semne care disting armonia: primul e dezinteresul pentru bani, al doilea e curajul. Banul e dușmanul armoniei, e egoist. În prima comunitate nimeni nu trăia în lipsuri, totul era în comun: erau „o singură inimă și un singur suflet”. Apoi, când în comunitate e armonie, există și curajul de a-l mărturisi pe Domnul Înviat.

Marți – 12 aprilie 2016

Prigoană. Există două tipuri

de prigoană a creștinilor: una explicită, clară, și una despre care nu prea se vorbește, travestită în cultură, în modernitate, în progres. Este o prigoană – aș zice puțin ironic – „educată”. Se întâmplă atunci când omul e prigonit nu pentru că a dat mărturie despre numele lui Cristos, ci pentru că vrea să aibă şi să manifeste valorile Fiului lui Dumnezeu. E o prigonire a lui Dumnezeu Creatorul în persoana fiilor săi. Vedem zilnic cum puterile lumii fac legi care obligă urmarea unui drum, iar o națiune care nu urmează aceste legi moderne, savante, sau cel puțin nu vrea să le aibă în propria legislație, este acuzată, prigonită „prin educație”. E prigoana care îi ia omului libertatea, chiar şi dreptul la obiecţia de conştiinţă! […] Când puterile lumii vor să impună comportamente, legi contrare demnității fiilor lui Dumnezeu, îi prigonesc pe aceștia și acționează împotriva lui Dumnezeu Creatorul: este marea apostazie a zilelor noastre.

Twitter: @Pontifex Credința creștină este un dar primit la Botez, care ne permite să-l întâlnim pe Dumnezeu.

Papa Francisc

MAI 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

A XIV-a întâlnire a Consiliului Cardinalilor Pe 13 aprilie s-a încheiat o nouă sesiune a Consiliului Cardinalilor. Cu excepția lucrărilor de miercuri, când a avut loc Audiența generală, Papa a participat la toate dezbaterile.

CELE TREI STATE CAUCAZIENE, VIZITATE DE PONTIF Anul acesta, Pontiful va merge în Armenia, Georgia și Azerbaidjan.

n cele trei zile de discuții, au fost prezentate detalii din analiza unor dicasterii ale Curiei Romane, deja obiectul altor reuniuni. Apoi, Cardinalii i-au încredințat Papei textul conclusiv privind propunerea de creare a două dicasterii: unul pentru „laici, familie și viață” și altul pentru „justiție, pace și migrație”. Au fost analizate criteriile pentru strângerea de informații în vederea numirii de Episcopi, în lumina identității și misiunii lor pastorale, și s-a discutat despre rolul Nunțiilor Apostolici. De asemenea, Cardinalul George Pell a informat despre activitatea

Secretariatului pentru Economie, iar Cardinalul Sean O’Malley, despre cea a Consiliului Pontifical pentru Protecția Minorilor. Ultima zi a fost dedicată organizării rezultatelor discuțiilor, pentru a înainta Papei o propunere completă în vederea noii constituții ce va stabili structura și funcționarea Curiei Romane. Consiliul celor nouă cardinali este un organism înființat de către Papa Francisc pentru a-l ajuta în procesul de revizuire a Curiei Romane; este alcătuit din prelați ce reprezintă Biserica de pe toate continentele.

izita în Armenia va fi în perioada 24-26 iunie, la invitația Patriarhului Karekin al II-lea, Catolicos al armenilor, a autorităților și a Bisericii Catolice. Francisc va fi al doilea Papă ce vizitează Armenia, după Ioan Paul al II-lea, în 2001. Între 20 septembrie și 2 octombrie, Papa va vizita Georgia și Azerbaidjanul, la invitația Preafericirii Sale Ilia al II-lea, Catolicos și Patriarh al întregii Georgii, a autorităților civile și religioase. Aceste state au fost vizitate și de Ioan Paul al II-lea, în 1999 și 2002.

Papa Francisc și Patriarhul Karekin al II-lea, Catolicos al armenilor

Donație a Fundației Papale Fundația Papală i-a comunicat Papei că va oferi 10 milioane de dolari în sprijinul activităților sale caritabile.

e 8 aprilie, membrii Fundației au fost primiți în audiență de Papa Francisc, care a mulțumit pentru că în centrul misiunii fundației se află faptele de milostivire și pentru sprijinul dat unor proiecte diecezane, parohiale și comunitare din lumea întreagă. Fundația Papală a fost înființată de clerici și laici americani în 1988, ca o cale de susținere a priorităților caritabile ale Sfântul Părinte.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2016

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Democrație și educație L’Osservatore Romano, 26 martie 2016

„F

undamentalismele sunt combătute prin educație”. Afirmația, care nu lasă loc de dubii, îi aparține lui Carmen Iglesias, prima femeie din Spania care conduce Academia regală de istorie şi care a împlinit un an de când e în fruntea unei instituții înființată în 1736. „Cred că materia care trebuie recuperată din întreaga democrație este educația”, explică ea într-un interviu acordat lui Juan Carlos Rodríguez și apărut în ultimul număr al săptămânalului „Vida Nueva”. În opinia lui Carmen Iglesias, care este profesor de Istoria ideilor politice, „există o evidentă lipsă de educație elementară, de cultură generală. În absența acesteia, nu ne putem situa în spațiu și timp. Nu putem ști când cineva spune o absurditate. Nu putem avea o conștiință civică. Tinerii cred că democrația e ceea ce afirmă majoritatea în momentul prezent. Ei nu știu că democrația este, așa cum spune profesorul Rodríguez Adrados, o pânză a Penelopei, un instrument pentru dobândirea libertăților individului și a egalității de șanse”. Celor care îi amintesc marile reușite ale carierei sale, unele dintre ele nemaiatinse până acum de o femeie, le amintește, citându-l pe Montesquieu, că civilizația unui popor se măsoară în baza libertății de care se bucură femeile din acel popor, dar „egalitatea este un proces care se construiește puțin câte puțin”. Referitor la Academia regală de istorie, una dintre dorințele sale

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

OBSERVATORUL VATICAN 125 DE ANI

Carmen Iglesias

este aceea de a deschide academia pentru public. O mare provocare, deloc ușoară: „Vom organiza un eveniment public dedicat lui Cervantes, în Barrio de las Letras, și apoi vizite cu ghid, până la miezul nopții. Vom avea și o nouă pagină de internet, și Dicționarul biografic va fi disponibil online, cu cei cincizeci de mii de termeni. Încă lucrăm, dar avem nevoie și de o sponsorizare”. În Spania, subliniază, „păcătuim prin lipsa de conștiință istorică”. Nu înseamnă, continuă ea, „să cunoști fapte, date, personaje și autori, înseamnă să știi cum am ajuns până aici, că în urma noastră e o cantitate moștenită și că am plătit scump să ajungem unde suntem, pentru că în societatea occidentală suntem privilegiați în ce privește libertatea și oportunitățile, deși există inegalități. Iar toate acestea sunt mult mai fragile decât par”. (De Marcello Filotei; traducere de Cristina Grigore)

a 14 martie 1891, Papa Leon al XIII-lea, combătând acuzațiile aduse Bisericii că se opune progresului științific, promulga un motu proprio intitulat Ut mysticam, cu care reînființa Observatorul astronomic vatican. De fapt, originile observatorului datează de la jumătatea sec. al XVI-lea, când Papa Grigore al XIII-lea a pus să se construiască în Vatican, în 1578, Turnul Vânturilor și i-a invitat pe astronomii și matematicienii iezuiți de la Colegiul Roman să pregătească reforma calendarului, promulgată apoi în 1582. De atunci, Vaticanul a arătat mereu interes pentru cercetarea astronomică, apogeul fiind atins de astronomul iezuit Angelo Secchi, primul care a identificat stelele pe baza spectrelor lor. MAI 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS MAGISTERIU

Biserica este mamă, nu observă şi nu judecă din exterior. Familiile nu sunt supuşii, ci fiii ei în mijlocul cărora trăieşte, împreună cu care înfruntă obstacolele și contradicțiile inevitabile ale vieții. Mons. Vincenzo Paglia

Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Familie

BUCURIA IUBIRII

EXORTAȚIA PAPEI FRANCISC Conferința Episcopală Română a salutat, printr-un comunicat de presă, din 8 aprilie a.c., publicarea Exortației apostolice post-sinodale a Papei Francisc intitulate Amoris laetitia („Bucuria iubirii”), despre iubirea în familie.

fântul Scaun a dat publicităţii vineri, 8 aprilie 2016, textul Exortaţiei apostolice post-sinodale a Papei Francisc intitulate Amoris laetitia („Bucuria iubirii”), despre iubirea în familie. Bucuria iubirii care se trăieşte în familie este şi bucuria Bisericii. Aşa cum au arătat Părinţii sinodali, în ciuda numeroaselor semne de criză ale căsătoriei, „dorinţa de a avea o familie rămâne vie, îndeosebi la tineri, şi încurajează Biserica”. Ca răspuns la această aspiraţie „vestirea creştină care se referă la familie este cu adevărat o veste bună” (AL, nr. 1). 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2016

Textul a fost semnat de Papa Francisc la 19 martie, în solemnitatea Sfântului Iosif – soţul Sfintei Fecioare Maria şi tatăl purtător de grijă al lui Isus –, şi este a doua sa Exortaţie apostolică, după Evangelii gaudium („Bucuria Evangheliei”), din 2013. Exortația este „post-sinodală”, fiind un document pastoral elaborat de Suveranul Pontif pornind de la rapoartele finale ale celor două Sinoade organizate de Biserica Catolică în 2014 şi 2015, dedicate familiei. Aşa cum s-a întâmplat şi cu alte documente magisteriale, Papa se foloseşte şi de contribuţiile

diferitelor conferinţe episcopale din lume (Kenya, Australia, Argentina etc.) şi citează personalităţi semnificative, precum Martin Luther King sau Erich Fromm. Un caracter aparte îl are citarea din filmul Ospățul Babettei („Babette’s Feast”, din 1987), pe care Papa a voit să o evoce pentru a explica conceptul de gratuitate. Documentul a fost prezentat oficial vineri, 8 aprilie a.c., la Vatican, în cadrul unei Conferinţe de presă la care au luat cuvântul Cardinalul Lorenzo Baldisseri – Secretarul General al Sinodului Episcopilor; Cardinalul Christoph Schönborn, O.P. – Arhiepiscop de Viena; soţii Francesco Miano – profesor de filosofie morală la Universitatea de studii din Roma Tor Vergata – şi Giuseppina De Simone in Miano – profesor de filosofie la Facultatea de Teologie a Italiei Meridionale, din Napoli. În partea introductivă a textului, Papa Francisc oferă o scurtă prezentare a Exortaţiei apostolice: Această

FOCUS

Exortație capătă o semnificație deosebită în contextul acestui An Jubiliar al Milostivirii. În primul rând, deoarece o văd ca pe o propunere adresată familiilor creștine, pentru a le încuraja să prețuiască darurile căsătoriei şi ale familiei, şi să pună în acestea o iubire puternică şi plină de valori, precum generozitatea, angajarea, fidelitatea şi răbdarea. În al doilea rând, deoarece Exortaţia îşi propune să-i încurajeze pe toţi să fie semne ale milostivirii şi apropierii acolo unde viaţa de familie nu se împlineşte în mod perfect sau nu se derulează în pace şi armonie (AL, nr. 5).

Textul este structurat în nouă capitole și se încheie cu o rugăciune către Sfânta Familie de la Nazaret: 1. În lumina Cuvântului; 2. Realitatea și provocările familiilor; 3. Privirea îndreptată spre Isus: vocația familiei; 4. Iubirea în căsătorie; 5. Iubirea care devine rodnică; 6. Câteva perspective pastorale; 7. Consolidarea educației copiilor; 8. Însoțirea, discernerea și integrarea fragilității; 9. Spiritualitatea conjugală și familială. Exortația Apostolică Amoris laetitia dorește să reitereze cu tărie nu „idealul” familiei, ci realitatea sa bogată și complexă. În paginile ei se

regăsește o privire lărgită, foarte pozitivă, care se alimentează nu din lucruri abstracte sau proiectări ideale, ci dintr-o atenţie pastorală faţă de realitate. Documentul este o lectură bogată în idei spirituale şi înţelepciune practică, utilă pentru toate cuplurile şi persoanele care doresc să întemeieze o familie. Se vede mai ales că a fost rodul unei experiențe concrete cu persoane care știu din trăirea proprie ce este familia și trăirea împreună timp îndelungat. Exortația vorbește, de fapt, limbajul experienței și al speranței. (Pr. Francisc Ungureanu, Secretar general CER)

Frumuseţea familiei Text: Francesco şi Giuseppina Miano

ectura exortației apostolice post-sinodale Amoris letitia a fost pentru noi un moment de mare emoție și de profundă bucurie. Este bucuria unui text al magisteriului care vorbește despre familie conducând spre esențial, spre ceea ce contează mai mult; și o face cu un limbaj direct, simplu, accesibil tuturor. Adică nu este un text pentru cei implicați profesional, pentru specialiști în pastorație, ci pentru cei implicați în viață, adică pentru noi toți care, într-un mod sau altul, facem parte dintr-o familie. Cine citește textul, îndeosebi partea centrală dedicată iubirii în familie sau capitolul despre educarea fiilor, simte că cel care vorbește i se adresează cititorului, că Papa ne conduce, ținându-ne de mână, spre descoperirea frumuseții din familiile noastre, care sunt imperfecte, fragile, și totuși extraordinare, pentru că se sprijină în drumul lor cotidian pe iubirea lui Dumnezeu, care nu obosește, nu dezamăgește și face noi toate lucrurile. […] Este ca și cum Papa ar spune: să ne oprim un moment, să lăsăm pentru o clipă în urmă larma, agitația, ostenelile, zarva de glasuri, care ne lovește zilnic până la a ne copleși, și să încercăm să ascultăm, să ascultăm ce are cu adevărat să ne spună viața noastră, să

ascultăm ceea ce se întâmplă înlăuntrul nostru, ceea ce ne atinge inima. Pentru că prin această ascultare învățăm să descoperim prezența Domnului care face din poveștile noastre de viață „pământ sfânt”, în fața căruia trebuie să ne descălțăm sandalele. […] Imnul carității – așezat în centrul acestei exortații – spune „iubirea noastră de zi cu zi”, iar cuvintele sale fundamentale pot fi înţelese în simplitatea gesturilor, a privirilor, a comportamentului, în intensitatea şi dificultatea alegerilor pe care ni le cere zilnic. […] „Căsătoria este icoană a iubirii lui Dumnezeu față de noi” (Amoris Laetitia, nr. 121), pentru că e un „proces dinamic”, o provocare care ne cere să luptăm și să renaștem, să ne reinventăm și să o luăm mereu de la capăt, până la moarte. […] MAI 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS ZILE MONDIALE

Din Mesajul Papei Francisc

COMUNICAȚII SOCIALE

A 50-a Zi Mondială

Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale, pe care Biserica o celebrează în acest an la 8 mai, este a 50-a, în ordine cronologică. Tema aleasă de către Papa Francisc pentru acest an este „Comunicare și milostivire: o întâlnire rodnică”.

ste vorba de o aniversare care ne trimite cu gândul înapoi la Conciliul Ecumenic Vatican II, și în particular la Decretul despre mijloacele de comunicare socială Inter Mirifica (din 4 decembrie 1963), care la nr. 18 afirmă: „Pentru a spori eficacitatea multiplelor forme de apostolat al Bisericii în ce privește mijloacele de comunicare socială, se recomandă sărbătorirea, în toate diecezele lumii, după aprecierea episcopilor, a unei zile pe an în care să li se explice credincioșilor îndatoririle pe care le au în acest domeniu, să fie invitați să se roage cu această 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2016

intenție și să verse contribuții care vor fi folosite cu scrupulozitate pentru susținerea și dezvoltarea instituțiilor și inițiativelor promovate de Biserică pe acest plan”. Este singura Zi Mondială stabilită de Conciliu. În plus, în acest an se celebrează în cadrul marelui Jubileu extraordinar al milostivirii, la care face referință și tema „Comunicare și milostivire: o întâlnire rodnică”. Papa Francisc a transmis un mesaj pentru această Zi Mondială, publicat, conform tradiţiei, la 24 ianuarie a.c., în sărbătoarea Sfântului Francisc de Sales, patronul jurnaliștilor.

nul Sfânt al Milostivirii ne invită să reflectăm asupra raportului dintre comunicare și milostivire. Comunicarea, locurile sale și instrumentele au comportat o lărgire a orizonturilor pentru atâtea persoane. Acesta este un dar al lui Dumnezeu și este și o mare responsabilitate. Îmi place să definesc această putere a comunicării ca „proximitate”. Întâlnirea dintre comunicare și milostivire este rodnică în măsura în care generează o proximitate care se îngrijește, întărește, vindecă, însoțește și face sărbătoare. Într-o lume divizată, fragmentată, polarizată, a comunica folosindu-se de milostivire înseamnă a contribui la proximitatea bună, liberă și solidară între fiii lui Dumnezeu și frații în umanitate.

Textul mesajului – explică Monseniorul Dario Viganò, prefectul Secretariatului pentru Comunicații Sociale al Sfântului Scaun – „este o invitație pentru Biserică de a conştientiza chemarea de a trăi conform cuvintelor lui Isus, care vestesc o milostivire ce e mai presus de orice lege, și de a se oglindi în acțiunile lui Isus pentru a-și asuma sentimentele, atitudinea și comportamentul lui. În această perspectivă, așadar, Biserica are responsabilitatea de a transpune în cuvinte și fapte, în atitudini și forme de viață – deci și în comunicare – chipul milostiv al lui Dumnezeu în Isus Cristos”.

FOCUS BISERICĂ ȘI SOCIETATE

Am vrut să fiu cu voi, să vă spun că nu sunteți singuri. Acesta este mesajul pe care vi-l las astăzi: nu vă pierdeţi speranţa! Papa Francisc

curaj și speranță

D PAPA ÎN LESBOS

ALĂTURI DE REFUGIAȚI

Răspunzând invitației Patriarhului ecumenic de Constantinopol Bartolomeu și a președintelui grec Prokopis Pavlopoulos, pe 16 aprilie, Papa Francisc a vizitat insula Lesbos, unde sute de mii de migranți și refugiați au sosit în ultimele luni.

n timp ce Europa ridică ziduri și închide frontiere, liderii Bisericilor creștine au inițiat „ofensiva umanitară”, propunându-și să deschidă ochii Europei în fața situației impuse de problema umanitară a refugiaților. Prezent în Insula Lesbos pentru a se întâlni cu refugiații, Papa a fost însoțit de Sanctitatea Sa Bartolomeu I și de Preafericitul Ieronim al II-lea, Arhiepiscop de Atena şi al întregii Grecii. Scopul inițiativei a fost să contribuie la conștientizarea comunității internaționale despre necesitatea încetării ostilităților în regiunea mediteraneană și în Orientul Mijlociu.

Întâlnirea celor trei lideri pe insula Lesbos a durat o zi, nu a fost o vizită oficială, ci a avut un caracter „umanitar și simbolic”. Prezența lor a reprezentat un puternic semn de speranță și solidaritate pentru migranți și pentru comunitatea ecumenică. În portul Mytilene, cei trei lideri s-au rugat pentru victimele migrației, în memoria cărora fiecare a lansat în mare o coroană de flori. La întoarcerea în Vatican, Papa a luat trei familii siriene musulmane, gest de solidaritate față de cauza refugiaților. Inițiativa a fost posibilă datorită discuțiilor dintre Secretariatul de stat al Vaticanului și

e la Lesbos lansăm un apel către comunitatea internaţională, cerându-i să răspundă cu curaj, înfruntând această enormă criză umanitară şi cauzele care stau la baza ei… În calitate de conducători ai respectivelor noastre Biserici, suntem uniți în dorința de pace și în grija de a promova rezolvarea conflictelor pe calea dialogului și a reconcilierii. În timp ce recunoaștem eforturile făcute deja pentru a oferi ajutor şi asistenţă refugiaţilor, migranţilor şi celor care cer azil [...] implorăm în mod solemn încheierea războiului și a violențelor din Orientul Mijlociu, instaurarea unei păci drepte și durabile și o reîntoarcere demnă pentru cei constrânși să-și abandoneze casele. (din Declarația comună a celor trei lideri religioși)

autoritățile competente din Grecia și Italia. Vaticanul se va îngriji să acopere costurile pentru găzduirea și îngrijirea refugiaților, într-o primă etapă fiind primiți de Comunitatea Sant’Egidio. MAI 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS ȘTIRI ARCB

Slobozia

Prima Împărtășanie Duminică, 3 aprilie, Parohia Preasfânta Inimă a lui Isus, din Slobozia, a fost în sărbătoare: trei copii au primit Prima Împărtășanie. După pregătirea corespunzătoare, copiii l-au primit pe Isus în inimile lor, alături de ei fiind comunitatea, părinții și nașii de la Botez. București

Vizita păstorului Pe 27 martie, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, a participat la Sfânta Liturghie de Paşti, în biserica Sfântul Charbel, din Dimieni (Ilfov), a comunităţii catolice de rit maronit. Brezoi

Comuniune În a patra zi de Paște, numită Emaus după Evanghelia zilei cu ucenicii ce-l recunosc la Emaus pe Isus înviat, preoții din Decanatul de Craiova s-au reunit la Parohia Sfântul Anton pentru un moment de comuniune. Au participat și doi preoți de la București, ce au prezentat două teme de actualitate, bază a discuțiilor.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2016

25 de ani Audiență jubiliară aniversarea fundației FARA Pe 16 aprilie, a avut loc o Audiență Jubiliară în Catedrala Sfântul Iosif.

rhiepiscopul Mitropolit de București, ÎPS Ioan Robu, a invitat copiii, ministranții, tinerii, familiile, persoanele în vârstă, persoanele consacrate, preoții din Arhidieceză să participe la Audiența Jubiliară, aceasta fiind „o ocazie extraordinară ca în acest An al Milostivirii să fim împreună în jurul Păstorului Arhidiecezei, pentru a descoperi frumusețea milostivirii lui Dumnezeu”, așa cum explica Episcopul auxiliar, PS Cornel Damian. Pe 16 aprilie, în Catedrală, în cursul dimineții, a fost ocazie de spovadă, iar comunitățile, însoțite de parohii lor, au avut posibilitatea să treacă prin Poarta Sfântă. La ora 10.30 a început Cateheza despre milostivire, a ÎPS Robu, iar la 11.15, credincioșii au avut ocazia să-i adreseze întrebări Arhiepiscopului. Momentul a fost urmat de Sfânta Liturghie, în cadrul căreia s-au făcut și rugăciunile pentru dobândirea Indulgenței Jubiliare.

Apărută în contextul anilor ’90 cu dorința de a oferi „o familie celor fără familie”, fundaţia FARA sărbătorește 25 de ani de viață.

u o deschidere deosebită faţă de copiii abandonaţi în orfelinate, copiii ce provin din familii destrămate şi persoanele cu dizabilități, fundația are filiale la Bucureşti, Popeşti-Leordeni, Suceava, Fălticeni, Satu-Mare. Sufletul acțiunilor este Jane Nicholson, terţiară carmelitană. Pe 14 mai va fi aniversarea fundației. Sărbătoarea va începe cu Sfânta Liturghie, la ora 18, celebrată la Mănăstirea Sfânta Agnes; va continua cu o întâlnire la casa Sfântul Gabriel, din Popești-Leordeni, și duminică, 15 mai, la ora 11, cu o manifestare culturală pentru sutele de copii din fundaţie, la Opera comică pentru copii.

Râmnicu Sărat: hramul bisericii În acest an, sărbătoarea Bunei-Vestiri a căzut în Vinerea Sfântă, de aceea a fost celebrată după Solemnitatea Învierii.

stfel, mica comunitate catolică din Râmnicu Sărat, județul Buzău, a celebrat pe 2 aprilie hramul bisericii, Buna-Vestire. Predica a fost ținută de Pr. Pavel Butnariu, paroh al comunității Sfinții Petru și Paul din București. Alături de membrii comunității au participat și preoții care au răspuns invitației de suflet a administratorului parohial, Pr. Pavel Encuță: Pr. decan Cazimir Budău (Brăila), Pr. Paul Budău (Focșani), Pr. Petruț Francisc (Romanu), Pr. Dominic Hârja (Buzău).

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Sărbătoare patronală După instalarea primului Episcop al Episcopiei greco-catolice de București, sărbătoarea Eparhiei a fost aleasă Buna-Vestire.

Pelerinajul încrederii București, o nouă etapă a pelerinajului încrederii pe pământ a sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai, fratele Alois, priorul Comunităţii din Taizé, și un grup de 150 de tineri din Europa, s-au aflat la Bucureşti pentru a trăi în comuniune cu Biserica Ortodoxă celebrările din Săptămâna Sfântă şi Paştele. În spiritul ecumenic de la Taizé, li s-au alăturat și un grup de tineri din Dieceza de Iaşi. Această etapă a pelerinajului încrederii este rodul îndelungii relaţii între Taizé şi Biserica Ortodoxă Română, semn de respect reciproc şi speranţa că într-o zi Bisericile creştine se vor putea alătura în mod autentic şi real.

entru că de cele mai multe ori sărbătoarea patronală cade în cursul săptămânii, iar apostolatul nostru în București este concentrat pe celebrările duminicale, în acest an, sărbătoarea Întrupării Domnului s-a celebrat pe 3 aprilie, în Duminica a III-a din Postul Mare. Predica a fost ținută de Preasfințitul Mihai. Răspunsurile la Liturghie au fost date de un grup de studenți ai Colegiului Pio Romeno, din Roma, sosiți la București împreună cu rectorul lor, pr. Gabriel Buboi. Alături de Preasfinția Sa Mihai și preoți, a fost prezent la altar, din partea Înalt Preasfinției Sale Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit romanocatolic de București, Preasfinția Sa Cornel Damian, Episcop auxiliar. Au fost prezenți, de asemenea, cercetași

din cadrul Grupului Vasile Aftenie din Asociația Cercetașii Români Uniți din București. La sfârșitul Liturghiei, a fost reînnoită formula de consacrare a Episcopiei către Inima Maicii Preacurate.

Malaezia

Anglia

Rusia

Sentință istorică privind convertirea

Despre credința reginei

Ecumenism în acțiune

Reprezentanții comunității creștine din Malaezia și diferite asociații de musulmani și-au exprimat satisfacția pentru sentința Înaltei Curți a statului Sarawak, care la sfârșitul lunii martie a stabilit că trecerea sau convertirea la religia islamică a minorilor, la inițiativa unuia sau a ambilor părinți musulmani, nu este definitivă. Este o sentință cu valoare istorică pentru țara asiatică majoritar musulmană, unde convertirea la o altă religie este considerată apostazie.

Cu câteva zile înainte de a împlini, pe 21 aprilie, vârsta de 90 de ani, Elisabeta a II-a a Marii Britanii, cea mai longevivă regină din istoria Angliei, care este și Guvernator Suprem al Bisericii Angliei, a decis să vorbească public, într-o carte, despre credința ei în Dumnezeu, despre modul în care această credință a însoțit-o pe tot parcursul vieții sale, publice și private, și despre faptul de a fi regină văzut ca misiune și vocație în slujirea lui Dumnezeu și a națiunii.

Pe 6 și 7 aprilie, o delegație ecumenică a Bisericilor din Rusia a vizitat Siria și Libanul, în vederea ajutorării „fraților și surorilor în dificultate”. Din delegație au făcut parte ieromonahul Stefan Igumnov, Secretarul Departamentul pentru relații ecumenice al Bisericii Ortodoxe Ruse, și Arhiepiscopul de Moscova, Paolo Pezzi. A fost subliniată continuitatea între această vizită în Orientul Mijlociu și hotărârile de la Havana ale Papei Francisc și Patriarhului Chiril.

MAI 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VIAȚA APOSTOLICĂ ASOCIAȚII DE LAICI CONSACRAȚI

Întâlnirea de vară a focolarinilor, Mariapolis (foto stânga); Concert pentru pace, 2016 (foto dreapta)

MIŞCAREA FOCOLARELOR

ulţi teologi consideră că apariţia mişcărilor ecleziale şi a noilor comunităţi în Biserică este unul dintre fenomenele spirituale cele mai răspândite, ce exprimă o nouă înflorire a creştinismului în epoca secularizării şi a globalizării. Mişcarea Focolarelor, ce are ca scop general desăvârşirea în iubire, iar ca scop specific, realizarea testamentului lui Isus: „Ca toţi să fie una”, este una dintre aceste Mișcări. Carisma unităţii a luat naştere la Trento, în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial. Din grupul strâns în jurul Chiarei Lubich, fondatoarea Mişcării, s-a ajuns astăzi la câteva milioane de persoane de toate categoriile şi vârstele, în 184 de ţări. „Un mic popor”, așa cum l-a numit Ioan Paul al II-lea, ce trăieşte urmând calea dialogurilor propuse de Biserică. Focolarul – vatra în care arde focul - este forma de consacrare ce s-a născut prin „da”- ul spus de Chiara Lubich chemării lui Dumnezeu, la 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2016

Text: Marta Andro

vârsta de 23 de ani. Tinere şi tineri intră pe calea desăvârşirii şi a slujirii Bisericii şi a omenirii, urmează sfaturile evanghelice, formează comunităţi de laici consacraţi, cărora li se alătură şi persoane ce simt chemarea de a se desăvârşi urmând calea căsătoriei şi care participă la viaţa de focolar conform stării lor. „Unde doi sau trei se adună în numele meu, acolo sunt şi Eu, în mijlocul lor” – este un îndemn pentru cei ce trăiesc în focolar ca să dea viaţă, în mod spiritual, realităţii din sânul familiei din Nazaret. Această flacără însufleţeşte cele 22 de ramuri ale Mişcării. Asceza propusă se bazează pe iubirea trăită după modelul Celui care, prin Întruparea Sa, ne-a făcut cunoscut modul de viaţă al Sfintei Treimi, ce doreşte să facă din fiecare suflet „un templu” care să o conţină. Lucrăm în toate mediile societăţii, contribuind la înfăptuirea comuniunii între persoane, aflând în strigătul de părăsire de pe cruce al lui Isus Răstignit forţa de a reîncepe mereu, izvorul bucuriei continue.

PREZENȚA FOCOLARELOR ÎN ȚARA NOASTRĂ

n anii ʹ80, un grup de seminarişti români au cunoscut spiritualitatea Mișcării şi au comunicat-o prietenilor mai ales prin trăirea şi răspândirea Cuvântului Vieţii. În ʹ84, o focolarină din Slovenia s-a stabilit în România. În ʹ89, în Arhidieceză se deschidea primul focolar, ÎPS Ioan Robu ajutând trei focolarine să înceapă experienţa de comuniune. În prezent, sunt 3 focolare, centre de iradiere a spiritualităţii: două feminine şi unul masculin, la Bucureşti şi Cluj. În jurul lor se formează persoane ce susţin comunităţile din ţară şi din Republica Moldova, prin întâlniri cu copiii, cu adolescenţii, cu tinerii și familiile; prin Mariapolis, „orăşele temporare”; prin acţiuni pentru „periferii”.

VIAȚA APOSTOLICĂ

COMUNITATEA EMANUEL ÎN ROMÂNIA

Moment de rugăciune în Comunitatea Emanuel

COMUNITATEA EMANUEL

omunitatea Emanuel este o comunitate catolică internațională recunoscută de către Sfântul Scaun ca asociație publică de credincioși, ce cuprinde laici, celibatari consacrați și preoți, care împreună îl urmează pe Cristos și se pun în slujba Bisericii. La 8 decembrie 1998, Consiliul Pontifical pentru Laici a aprobat statutele Comunității Emanuel. Comunitatea a fost fondată de Pierre Goursat și Martine Laffitte care, în 1972, au trăit o experiență puternică de reînnoire a vieții creștine prin puterea și acțiunea Duhului Sfânt. Ei au lansat un grup de rugăciune ce se inspira din experiența Reînnoirii Carismatice Catolice din SUA. Grupul a devenit o comunitate în care principalele referințe erau adorația euharistică, Sfânta Fecioară, Sf. Tereza a Pruncului Isus, Sf. Vicențiu de Paul, rugăciunea de laudă, darurile Duhului Sfânt și evanghelizarea. Această mișcare a dat naștere

Text: Pr. Iosif Tiba

Comunității Emanuel care, în 1976, a fost recunoscută de către Episcopul de Paris. Din anul 1986, mai mulți episcopi francezi au cerut Comunității să se pună în serviciul parohiilor și al altor misiuni diecezane. Astăzi, Comunitatea Emanuel numără 10.000 de membri în 59 de țări, pe 5 continente, dintre care 259 de preoți și 200 de consacrați. Spiritul Comunității Emanuel este dat de experiența milostivirii lui Dumnezeu care îl trimite pe Fiul său să se întrupeze pentru a mântui omenirea: „Iată, Fecioara va zămisli și va naște un fiu, și se va numi Emanuel, ceea ce înseamnă: Dumnezeu este cu noi” (Mt 1,23). Vocația Comunității Emanuel este de a-l face cunoscut pe Dumnezeu tuturor oamenilor. Membrii comunității se angajează împreună la un timp de adorație, de compasiune și de evanghelizare. Harul Comunității vine din adorația euharistică a lui Dumnezeu prezent în mijlocul nostru: Emanuel. Din adorație se naște compasiunea

n România, Comunitatea a fost fondată pe 11 februarie 1993. Cu un an înainte, o echipă a Comunităţii Emanuel din Franţa a primit binecuvântarea ÎPS Ioan Robu să lucreze la noi, în spiritul Comunităţii. Astăzi, Comunitatea reuneşte 40 membri (preoţi, familii, celibatari), animați de chemarea la sfințenie prin trăirea harurilor fondatoare: adorație, compasiune, evanghelizare. O activitate deosebită a Comunității este formarea cuplurilor și a familiilor în spiritul Evangheliei.

Pr. Iosif Tiba alături de tineri din Comunitatea Emanuel (imagine de arhivă)

pentru toți oamenii, ce mor de diferite forme de foame, materială și spirituală. Din compasiune se naște setea de a evangheliza. Membrii Comunității sunt chemați să fie martori ai milostivirii ce izvorăște din inima străpunsă a lui Isus. MAI 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII DIN CATEHEZELE PAPEI FRANCISC

Întoarcerea fiului risipitor, de Giovanni Battista Benci

CERTITUDINEA

MILOSTIVIRII LUI DUMNEZEU

SINGURUL LUCRU DE CARE OMUL ARE NEVOIE ESTE ACELA DE A FI IERTAT, ELIBERAT DE RĂU ŞI DE CONSECINŢELE SALE, DEVENIND O FĂPTURĂ NOUĂ. Papa Francisc

Text: Iulia Cojocariu

ontinuând catehezele care au ca subiect milostivirea în Sfânta Scriptură, în cateheza din 3 martie, Suveranul Pontif a făcut o reflecţie asupra relaţiei dintre milostivire şi îndreptare, oprindu-se asupra unui text din profetul Isaia, capitolul 1. În acest fragment, Dumnezeu i se adresează poporului său pentru a-l îndruma pe calea dreptăţii. Această îndreptare se realizează având inimile deschise către milostivirea divină şi apropiindu-ne de Dumnezeu cu mânile purificate, evitând răul şi făcând binele. În cateheza jubiliară din 12 martie, tema abordată a fost milostivire şi slujire, având la bază textul din In 13, 12. 14, unde este relatat episodul spălării picioarelor apostolilor de către Isus. 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2016

Prin acest gest al său, Isus le-a arătat ucenicilor faptul că, pentru a trăi credinţa în El şi pentru a da mărturie despre iubirea sa, este necesară calea slujirii. Iar o formă concretă a acestei slujiri o constituie iubirea, „porunca cea nouă” dată de Isus, aceea de a ne iubi unii pe alţii, iubire ce nu constă în vorbe, ci în fapte şi într-o slujire umilă, făcută în tăcere şi în ascuns. A fi milostivi precum Tatăl înseamnă a-l urma pe Isus pe calea slujirii. Milostivire şi mângâiere a fost tema catehezei din 16 martie, în care textul de referinţă din Scriptură a fost capitolul 31 din Ieremia, care face parte din ceea ce se numeşte „cartea mângâierii”. Mesajul ce se desprinde din acest text este acela că Dumnezeu este aproape, că oferă speranţă, că înfăptuieşte mari fapte

de mântuire pentru cel care se încrede în El, iar inima celui care se converteşte se umple de mângâiere, de bucurie şi de pace. Cateheza din 30 martie, ultima cateheză despre milostivire în Vechiul Testament, a tratat despre milostivirea care şterge păcatul. În această meditaţie asupra Psalmului 51/50, Papa Francisc i-a invitat pe cei care se roagă cu acest psalm să aibă aceleaşi sentimente de încredere în Dumnezeu pe care le-a avut regele David şi să imite atitudinea acestuia de a-și mărturisi propriul păcat, fiind încredinţaţi de certitudinea milostivirii lui Dumnezeu. Singurul lucru de care omul are cu adevărat nevoie este acela de a fi iertat, eliberat de rău şi de consecinţele sale, devenind astfel o făptură nouă.

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII JUBILEUL MILOSTIVIRII

MILOSTIVIREA,

UN CONTINUU CRESCENDO Text: Cristina Șoican

e 3 aprilie, în a doua duminică a Paștelui, numită și Duminica milostivirii lui Dumnezeu, a fost celebrat Jubileul Milostivirii. La Vatican, celebrările au început pe 1 aprilie, în cele patru bazilici jubiliare ale Romei, cu o Noapte de Reconciliere. Pe 2 aprilie, în Piaţa Sf. Petru a avut loc un program festiv urmat de o veghe de rugăciune, în cadrul căreia au fost oferite mai multe mărturii și la care a participat și Papa Francisc. Vorbind despre milostivirea lui Dumnezeu, Pontiful a spus: „Câte sunt chipurile milostivirii sale, cu care El ne vine în întâmpinare? Sunt atâtea! Este imposibil să le descrii pe toate, pentru că milostivirea lui Dumnezeu este un crescendo continuu”. Apoi, le-a cerut credincioșilor să vorbească despre milostivirea lui Dumnezeu, dar să o și pună în practică, atât la nivel personal, cât și comunitar, prin proiecte concrete care să rămână ca o amintire a acestui An Sfânt. Pe 3 aprilie, Pontiful a celebrat Sfânta Liturghie pe esplanada bazilicii Sf. Petru, la predică subliniind că: „Evanghelia este cartea milostivirii lui Dumnezeu, de citit iar și iar, pentru că ceea ce Isus a spus și a făcut este expresie a milostivirii Tatălui. Dar nu toate au fost scrise. Evanghelia milostivirii rămâne o carte deschisă în care continuă să se scrie semnele discipolilor lui

Cristos, gesturi concrete de iubire, ce sunt mărturia cea mai bună a milostivirii. Suntem chemați să devenim scriitori vii ai Evangheliei...”. Printre pelerinii prezenți la celebrarea euharistică din Vatican s-au aflat mai mulți credincioși din țara noastră, mai ales participanții la primul Congres Apostolic European al Milostivirii.

Jubileul Milostivirii în Arhidieceză

Î la Catedrala Sf. Iosif, Jubileul

n Arhidieceza de București,

Milostivirii a fost pregătit prin trei zile de Misiuni populare. Între 31 martie și 2 aprilie, la Sfintele Liturghii de la orele 17.00 și 18.30, Pr. Claudiu Dumea, profesor de limba latină și de Teologie liturgică la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif ”, din Iași, cunoscut autor de spiritualitate, a predicat despre Alte două porți ale milostivirii – Botezul și Spovada. În predica de deschidere a Misiunilor, părintele a atras atenția că: „Este Anul Sfânt al Milostiviri, al iertării, dar este și anul pocăinței și al convertirii, deoarece milostivirea și iertarea lui Dumnezeu sunt indisolubil legate de pocăința și de convertirea noastră. Ca să trecem cu folos prin Poarta Milostivirii, mai

înainte noi trebuie să trecem prin alte două porți ale Milostivirii: Botezul și Spovada”. Misiunile și Jubileul Milostivirii au fost pregătite de Novena Milostivirii și de Adorația Euharistică zilnică. Pe 3 aprilie, în Duminica Milostivirii lui Dumnezeu, în Catedrală, la ora 17.00 a fost celebrată o Sfântă Liturghie solemnă, la care au participat credincioșii care aderă la spiritualitatea Milostivirii lui Dumnezeu. Duminica Milostivirii și Jubileul Milostivirii lui Dumnezeu au fost celebrate în toate parohiile din Arhidieceză prin predici tematice, prin Novena la Milostivirea lui Dumnezeu, începută în Vinerea Mare, pe 25 martie, prin Ora Sfântă celebrată în Duminica Milostivirii. MAI 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII SFINȚII MILOSTIVIRII

SFÂNTUL ATANASIE CEL MARE

EPISCOP AL ALEXANDRIEI, APĂRĂTOR AL DREPTEI CREDINȚE

C Sfântul Atanasie

Episcop și Doctor al Bisericii În Calendar, la 2 mai În Calendarul Oriental este pomenit și la 18 ianuarie. A trăit între 295 – 373.

ontextul conflictului cu erezia ariană i-a procurat Sfântului Episcop de Alexandria Egiptului multă suferință. Din cei 30 de ani de episcopat, 17 a trebuit să îi petreacă în 5 exiluri impuse de autoritățile imperiale. Însă el a rămas Episcopul tuturor și a lucrat mereu pentru pace. Opera sa doctrinară cea mai importantă este cea care vorbește Despre Întruparea Cuvântului. Logosul divin „s-a făcut om pentru ca noi să fim îndumnezeiți; El s-a făcut văzut în trup pentru ca noi să avem o idee despre Tatăl nevăzut; El însuși a suportat violența oamenilor pentru ca noi să moștenim nestricăciunea” (54,3). Cu învierea sa, Isus a făcut să dispară moartea ca și cum ar fi fost „paie pe foc” (8,4). Papa Benedict al XVI-lea, în cateheza dedicată Sfântului Atanasie (20.06.2007), remarca faptul că „ideea fundamentală a întregii lupte teologice a acestuia era tocmai aceea că Dumnezeu este accesibil. Nu este un Dumnezeu secundar, este adevăratul Dumnezeu și, prin comuniunea cu Cristos, noi putem să ne unim în mod real cu Dumnezeu”.

SFÂNTUL LEOPOLD MANDIĆ PREOT, CĂLUGĂR CAPUCIN, CONFESOR

S Sfântul Leopold Mandić

În Calendar, la 12 mai A trăit între 1866-1942. Spunea că „milostivirea lui Dumnezeu depășește orice așteptare a noastră”. 18

fântul Leopold a fost ales de Papa Francisc ca unul dintre patronii Anului Milostivirii și ca model pentru preoți, cu îndemnul: „Spovediți ca Sf. Leopold Mandić”. A fost, într-adevăr, un preot dedicat Tainei Spovezii și înțelegea perfect importanța acesteia pentru sine și pentru penitenții care veneau la confesionalul său din Padova. Micuțul călugăr, căci era mic de statură, se scuza cu umilință: „Spun că sunt prea bun, dar dacă vine cineva să îngenuncheze în fața mea, nu este aceasta o dovadă suficientă că vrea să aibă iertarea lui Dumnezeu?”. Odată îi explica unui confrate: „Vezi, ne-a dat exemplu El! Nu noi am murit pentru suflete, ci El și-a vărsat sângele divin. Trebuie să tratăm sufletele așa cum ne-a învățat El, cu exemplul Său”. Altădată spunea: „Dacă Răstignitul mi-ar reproșa că sunt «mână largă», i-aș răspunde: «Acest exemplu rău, Doamne, mi l-ai dat Tu! Eu încă nu am ajuns la nebunia de a muri pentru suflete!»”. „Voi face eu pocăință!” - Deseori penitenții auzeau aceste cuvinte la terminarea spovezii în fața fratelui Leopold!

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2016

ȘTIAȚI CĂ În Bazilica Sfântul Petru din Vatican, Gian Lorenzo Bernini a reprezentat Scaunul lui Petru susținut de patru Sfinți Părinți, printre care și Sf. Atanasie?

ȘTIAȚI CĂ I se spunea: „Fratele dezleagă-pe-toți” Timp de 30 de ani, a petrecut între 10-15 ore pe zi în confesional.

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII FAPTELE MILOSTIVIRII

A IERTA GREŞELILE

FEMEIA ADULTERĂ. GREŞEALĂ ŞI IERTARE Text: Iulia Cojocariu

pisodul femeii adultere (In 8,3-11) a fost sursă de inspiraţie pentru Vladimir Ghika, el scriind o piesă de teatru cu acest titlu. În această piesă, femeia prinsă în adulter se dovedeşte a fi în final Veronica, aceea care pe drumul Crucii îi întinde lui Isus o maramă pe care el îşi întipăreşte faţa. Femeia nu este numită cu acest nume, însă se deduce acest lucru din epilog, pentru faptul că ţine în mână o maramă. Dar în piesă mai apare un personaj, soţul femeii, care se numeşte Samuel. El nu i se adresează soţiei sale niciodată pe nume. Când ea se întoarce la el, după ce a fost iertată şi scăpată de la moartea prin lapidare de către Isus, Samuel îi spune că încă nu i se poate adresa pe nume şi o numește „oaia pierdută”, un nume pe care femeia îl acceptă şi şi-l însuşeşte. Ea îşi descrie astfel salvarea: „Ei bine, oaia ta pierdută, El a luat-o, venind s-o caute la pragul morții, a găsit-o, a adus-o acasă, n-a lăsat-o să vină după El, căci n-ar mai fi putut merge, a luat-o pe umeri, și privindu-i în ochi, a adus-o la cămin, rănită încă, dar vindecată”. Această frumoasă imagine trimite la cea a oii pierdute şi regăsite, pe care păstorul, când o găseşte, o aşază pe umerii săi şi o aduce acasă (cf. Lc 15,4-6). Imaginea lui Isus Bunul Păstor, care poartă pe umeri oaia pierdută

și regăsită, a intrat în artă și a inspirat multe tablouri; ea combină, de fapt, două parabole, pe cea a oii pierdute și regăsite (Mt 18,12-13 și Lc 15,4-6) și pe cea a Bunului Păstor (In 10,1-16). Isus Bunul Păstor mai este repreprezentat în iconografie și purtând pe umeri nu o oaie, ci un om; de fapt, la aceasta fac referire și parabola oii pierdute și cea a drahmei pierdute (Lc 15,8-9), la regăsirea omului păcătos, pentru a cărui reîntoarcere este mai multă bucurie în cer decât pentru 99 de drepți care nu au nevoie de convertire (cf. Lc 15, 7.10). O imagine asemănătoare este folosită şi în rugăciunile care se fac pentru răposaţi, la Libera: „Fraţilor, ne rugăm lui Dumnezeu să fie îngăduitor cu sufletul acestui răposat, pentru ca, răscumpărat din moarte, iertat de păcate, împăcat cu Tatăl şi purtat pe umerii bunului Păstor, să se bucure de fericirea sfinţilor în împărăţia Regelui veşnic”. Pe de o parte, avem în piesă greşeala femeii, păcatul adulterului, pentru care Legea lui Moise cerea moartea prin lapidare, iar pe de altă parte este şi greşeala soţului ei, pe care el şi-o mărturiseşte sieşi şi apoi o recunoaşte şi în faţa soţiei sale şi nu se consideră mai puţin vinovat decât ea, ba chiar într-un fel se consideră responsabil pentru căderea ei. Deşi la început, când avea şansa de a pronunţa un cuvânt de

Bunul Păstor, de James Tissot

iertare, Samuel a tăcut, prin aceasta consimţind la decizia mulţimii de a aplica pedeapsa cerută de Lege, mai apoi, în paralel cu scena salvării şi a iertării femeii de către Isus, se desfăşoară şi monologul lui Samuel în care el îşi exprimă dorinţa de a o ierta şi chiar de a o salva. Femeia salvată şi iertată de Isus se întoarce la soţul ei pentru a obţine şi de la el iertarea, pe care el i-o acordă necondiţionat. Dar ea consideră că aceasta nu este de ajuns. Pe măsură ce vorbeşte cu soţul ei, se conturează treptat voinţa de a-şi ispăşi slăbiciunea şi păcatele. Şi ea hotărăşte ca, întrucât prin păcatul ei și-a profanat trupul, care este templul lui Dumnezeu, să meargă să slujească în faţa templului îngrijind trupurile săracilor şi ale pelerinilor. MAI 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII PARABOLELE MILOSTIVIRII

PARABOLE DE IERI… NU VĂ DESCURAJAȚI!

ai devreme sau mai târziu, fiecare creştin traversează o criză de credinţă. Cel mai adesea, aceasta are drept cauză neconcordanţa între ceea ce a fost învăţat: că Dumnezeu răsplăteşte binele, că ascultă rugăciunea celui care îi cere ajutor... şi ceea ce experimentează în situaţiile concrete ale vieţii. Mulţi dintre noi, de exemplu, duc, asemenea lui Iob, o viaţă impecabilă şi fac bine tuturor, iar atunci când s-ar crede îndreptăţiţi să „savureze” răsplata divină, asupra lor cade potop de nenorociri. Ce să crezi atunci? Sau, chiar în parabola din Lc 18,1-8, ce simt oare cei care se roagă zi şi noapte, iar Dumnezeu îi face să aştepte (Lc 18,7)? Şi într-un caz şi în altul este valabil ceea ce Isus îi învaţă pe ucenicii săi, și anume că trebuie să se roage întotdeauna şi că nu trebuie să se descurajeze (Lc 18,1). Drept exemplu de rugăciune Isus le prezintă cazul

...PARABOLE DE AZI O bătrânică dintr-o parohie neștiută

alina Zaianovskaia este o bătrânică dintr-o parohie catolică din Rusia, care lăcrimează de fiecare dată când poate strânge mâna unui preot. Timp de peste 30 de ani a fost urmărită de securitate, anchetată, bătută, dată afară de la serviciu şi din casă, lovită de două ori de o maşină neagră pe stradă, nevoită să lupte pentru a supravieţui cu copiii ei. Motivul? Credea în Dumnezeu. Într-o zi de anchetă, după ore de interogatorii, maiorul a afirmat: „Dumnezeu nu există!” Galina i-a răspuns: „Voi spuneţi că Dumnezeu nu există şi că noi, care credem, suntem nişte nebuni. Dar dacă Dumnezeu nu există, de ce vă 20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2016

Text: Pr. Tarciziu Șerban

unei văduve nevoite să-şi caute dreptatea împotriva duşmanului ei la un judecător. Întrucât acest judecător nu se grăbeşte să-i facă dreptate, iar din indolenţa lui nu-l poate clinti nici frica de Dumnezeu, nici cea de oameni, în cele din urmă, insistenţa văduvei îl va sili să-i împlinească cererea. Aşadar, conchide Isus, dacă o astfel de rugăciune poate obţine un bine chiar şi de la un indolent, cu atât mai mult ea va obţine de la Dumnezeu dreptatea milostivă pentru cei ce-şi pun încrederea în El. Dimpotrivă, atunci când creştinii se descurajează, rugăciunea lor nu le va mai hrăni nici viaţa de credinţă şi nici fidelitatea faţă de Împărăţia Lui. Prin urmare, întrebând retoric dacă la venirea sa va mai găsi credinţă pe pământ, Isus îi întreabă pe ucenicii din toate timpurile în ce fel rugăciunea lor le hrăneşte viaţa de credinţă şi fidelitatea faţă de Împărăţia lui Dumnezeu.

Text: Fr. Dan Suciu CSJ

petreceţi atâta timp alungând pe cineva care nu există?” În toţi acei ani, Galina şi-a păstrat credinţa. Sau poate credinţa a păstrat-o pe Galina. După zece ani, într-o seară, a mers ca de obicei la biserică. În timpul slujbei, un domn care o privea insistent a întrebat-o: „Mă recunoşti?” „Suntem în biserică, nu la piaţă! Aţi venit să vă rugaţi sau să vorbiţi?”, a spus Galina, ridicându-se şi mergând în altă bancă. După slujbă însă, la ieşire o aştepta acelaşi personaj: „Chiar nu mă recunoşti?” „Nu”, a răspuns ea. „Sunt maiorul care te-a anchetat. Nu am uitat niciodată cuvintele pe care ni le-ai spus în seara aceea. Acum cred şi eu. Am venit să îţi mulţumesc”. „Dacă crezi, să mergi să te spovedeşti!” „Am fost deja…”.

Parabola judecătorului nedrept (Lc 18,1-8)

„ …era un judecător care nu se temea de Dumnezeu și nu-i era rușine de oameni. Mai era în cetate o văduvă ce venea și-i spunea «Fă-mi dreptate împotriva dușmanului meu!» Mult timp, el nu a voit. Apoi și-a zis: «Deși de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mi-e rușine, pentru că nu mă lasă în pace, îi voi face dreptate văduvei ca să nu vină și să mă tot bată la cap»”.

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII CREDINȚA ÎN FAPTE

După 40 de zile

Bucureşteni „pentru viaţă” Text: Sr. Gabriela Lungu FCJ

şa cum s-a anunţat şi în paginile acestei reviste (v. Actualitatea creştină, nr. 2/2016), în perioada 10 februarie - 20 martie anul curent, la Bucureşti s-a desfăşurat pentru prima dată, campania internaţională „40 de zile pentru viață”. Organizatorii ei, Florentina Bratosin şi Dragoş Teodorescu, spun că au simţit puternic sprijinul Bisericii Catolice şi povestesc că iniţiativa a fost providenţială, dar nu fără piedici şi sacrificii. Dumnezeu, însă, a avut grijă să trimită oameni care să-i ajute, începând de la aprobările de la Primăria Capitalei până la acordul pentru depozitarea panourilor şi imaginilor în curtea unei biserici ortodoxe. Iniţiativa chiar a fost o veghe a credinţei pentru că a fost a celor puţini, dar care cred în puterea rugăciunii şi în sacralitatea vieţii. Participanții au povestit că trecătorii s-au oprit să întrebe una, alta şi că s-au simţit încurajaţi, dar pot spune că am văzut şi eu uneori persoane din maşini salutându-i cordial, făcându-le semn cu mâna aprobator: „OK!” Într-o zi, un domn ne-a arătat din maşină o fotografie cu fetiţa lui, altul a deschis fereastra maşinii şi ne-a făcut o fotografie, apoi ne-a spus: „Doamne-ajută!” Am fost şi eu de câteva ori în stradă, în această campanie, şi mărturisesc că de fiecare dată, seara, am simţit o oarecare durere la

genunchi. De aceea vreau să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru sora Imelda FCJ care, la 80 de ani ai ei, a stat în stradă în fiecare din cele 40 de zile câte o oră, rugându-se pentru cei care urmează să se nască, fără să se gândească la durerile de articulaţii pe care le are frecvent. De asemenea, vreau să-i mulţumesc domnului Petre, de la Parohia Cioplea, care s-a rugat pentru copiii nenăscuţi câte o oră zilnic, timp de 40 de zile, înainte de a merge la muncă. O altă doamnă, Ştefania, a mărturisit bucuria pe care a simţit-o atunci când de 8 martie, un cuplu a coborât din tramvai şi a venit zâmbind spre ea şi i-a spus: „V-am văzut de mai multe ori aici. Astăzi vrem să vă oferim un buchet de flori”. Încheierea celor 40 de zile de veghe de rugăciune a fost cea mai frumoasă mărturie de ecumenism pe care am putut s-o trăiesc vreodată. În biserica ortodoxă „Izvorul Tămăduirii”, Părintele paroh Radu Petre Mureşan ne-a primit atât de frumos pe credincioşii catolici, ca

„Fiecare copil care se formează în sânul mamei este un proiect din veşnicie al lui Dumnezeu Tatăl şi al iubirii sale veşnice”. Papa Francisc

şi cum am fi fost toţi din aceeaşi parohie! Cred că rugăciunile înălţate în aceste 40 de zile au fost auzite: la locul veghii au venit mame care au făcut avort şi rugându-se şi-au găsit pacea; totodată, ele s-au rugat ca alte mame să nu mai treacă prin astfel de suferinţe ca ale lor, ci să aleagă viaţa: viaţa copiilor din sânul lor.

MAI 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Rue du Bac, Paris

Adresa harurilor Text: Viviana și Alexis Dimcev

La Paris poți merge și în pelerinaj, nu doar ca să admiri Turnul Eiffel sau atelierul lui Brâncuși. Unul din locurile sacre ale orașului este capela din Rue du Bac, unde Fecioara Maria i-a apărut Sfintei Ecaterina Labouré în anul 1830.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2016

OAMENI ȘI LOCURI

Foto stânga: Sf. Vincențiu de Paul (1581-1660) și Sf. Ecaterina Labouré (1806-1876); Foto dreapta: Capela Fecioarei Medaliei Miraculoase, Rue du Bac, Paris

TOTUS TUUS „În acest loc binecuvântat, vreau să-ți ofer eu însumi astăzi încrederea, atașamentul atât de profund pe care mi l-ai dăruit dintotdeauna ca har. Totus tuus. Vin ca pelerin, precum Sfântul Maximilian Kolbe.” Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea la capela din Rue du Bac, 31 mai 1980

um ar fi să călătoriți cu metroul în București și să coborâți la o stație unde, la doi pași, este o capelă unde a apărut Sfânta Fecioară? Rue du Bac: o adresă pe care o știam de mult din cărți: locul apariției Sfintei Fecioare către Sfânta Ecaterina Labouré, locul nașterii Medaliei Miraculoase. Am tresărit când am reperat stația pe harta metroului parizian. Era atât de ușor de ajuns. Multe pelerinaje implică deplasarea în locuri care au devenit celebre doar în urma aparițiilor: Lourdes, un orășel anonim din Pirinei; Fatima, un sat necunoscut din Portugalia. Aici, harul se întâlnește, tainic, chiar în inima orașului. Și strada e ca oricare alta din Paris. Oare cum e să fii vecin cu sfinții? Privirea emoționată se oprește asupra portalului cu statuia Fecioarei. Am ajuns. E liniște în biserică, deși grupurile vin și pleacă. La altar tronează Fecioara de pe Medalie, încoronată cu cununa celor douăsprezece stele.

„O, Marie, zămislită fără de păcat, roagă-te pentru noi, care alergăm la tine!” spune inscripția de deasupra altarului. Din mâinile Fecioarei ies raze. Aceste raze sunt simbolul harurilor pe care Maria le obține pentru oameni, i-a spus Ecaterinei o voce cerească în timpul viziunii. [Aceste haruri] le răspândesc asupra persoanelor care mi le cer, a relatat Sfânta cuvintele

Statuia Fecioarei din capela din Rue du Bac MAI 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

OAMENI ȘI LOCURI

Foto stânga: Tabernacolul din Capela Fecioarei Medaliei Miraculoase; foto dreapta: Ex-voto-uri din capelă

Fecioarei, completând: M-a făcut să înțeleg cât de plăcut este să ne rugăm Sfintei Fecioare și cât de generoasă este ea față de cei care o roagă. Câte haruri acordă ea persoanelor care i le cer, și câtă bucurie încearcă ea atunci când le acordă. Sunt mulți cei care se roagă, și de diverse naționalități. Capela luminoasă este pavată cu ex-voto-uri de sus până jos. Fiecare piatră, o mulțumire adusă Mariei. Numai Dumnezeu știe câte sunt acelea care nu și-au mai găsit locul în zid și s-au înălțat direct la ceruri. Nu e o bazilică grandioasă. A fost o capelă relativ mică, lărgită în timp pentru necesitatea numărului crescând de surori. Sfânta Ecaterina a regretat toată

FECIOARA CU GLOBUL Statuia Fecioarei care ține pe palme globul pământesc, oferindu-l lui Dumnezeu, este tot rodul unei viziuni, în care Ecaterina aude că „globul reprezintă lumea întreagă, Franța și fiecare persoană în mod particular”.

viața că la vremea respectivă pelerinilor nu le era permis accesul, fiind un locaș al comunității. Acum, visul ei este împlinit. Veniți la picioarele acestui altar. Aici, harurile vor fi răspândite peste toți cei care le cer cu încredere și fervoare: mari și mici. Se vor răspândi haruri în mod special asupra persoanelor care le cer, i-a spus Sfânta Fecioară Ecaterinei. Iată de ce toți pelerinii, în mod special, îngenunchează la picioarele altarului. O soră a Fiicelor Carității a explicat însă, afară, că nu e vorba numai de acest altar: oriunde, la orice altar, la picioarele lui Isus din Sfânta Euharistie, Dumnezeu e gata să reverse harurile lui asupra celor care i le cer, prin mijlocirea Sfintei Sale Mame.

DE CE „MIRACULOASĂ”?

Î medalii sunt distribui-

n iunie 1832 primele

te de surori, atrăgând un val de vindecări (Parisul era bântuit de holeră) și convertiri, printre care cea mai renumită este a 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2016

lui Alphonse Ratisbonne. Tânărul bancher evreu, după primirea medaliei pentru a nu refuza un amic, are o viziune a Fecioarei. Fericitul John Henry Newman, pastor

anglican, după două luni de purtare a medaliei s-a convertit la catolicism, devenind preot și cardinal. Sfânta Bernadeta purta medalia în momentul aparițiilor de la Lourdes.

OAMENI ȘI LOCURI

Racla cu trupul Sfintei Ecaterina Labouré, Capela Fecioarei Medaliei Miraculoase

Reconfortantă întâlnirea cu această soră filipineză, ce stătea în micuța curte pentru a primi pelerinii. Nu mai poartă cornetul – imensa bonetă albă cu colțuri asemănătoare unor aripi, imortalizată în filme, dar spiritul de primire față de toți arată amprenta fondatorului. Sfântul Vincențiu nu dorise o costumație specială pentru aceste femei dedicate Bisericii în operele de caritate. Boneta apretată era parte din costumul tradițional al țărăncilor din acele timpuri, și s-a păstrat peste secole ca un simbol al congregației, astfel încât o regăsim și la Sora Pucci, Fiică a Carității care a activat în România timp de 12 ani (între 1906 și 1918). La altar, în partea dreaptă, chiar în dreptul locului uneia din cele trei

apariții, marcat de statuia Fecioarei cu globul pământesc, racla cu trupul Sfintei Ecaterina. Parcă doarme. Am revenit pentru a o mai vedea o dată, după ce sora a răspuns unei întrebări cu care, probabil, era obișnuită: Nu, nu este acoperită cu ceară. Este chiar corpul ei, descoperit intact în 1933. Mâinile ei solide arată semnele unei vieți de trudă: de la 12 ani, Ecaterina a avut grijă de ferma tatălui său, rămas văduv. Devenind soră, a făcut cele mai grele munci la azilul de bătrâni de la Reuilly: grădină, vaci, păsări, bucătărie, făcând mereu cele mai umile sarcini, precum curățarea oalelor de noapte ale bătrânilor. Nimeni nu bănuia că sora cu origini țărănești, tăcută, discretă, pioasă, era vizionara din spatele Medaliei Miraculoase, care, la moartea sa, în 1876, număra peste un miliard de exemplare. Secretul Ecaterinei a rămas bine păzit: spre deosebire de Bernadeta, care a avut de îndurat supliciul curiozității mulțimii care venea la Lourdes să atingă vizionara, Ecaterina a reușit să trăiască într-un anonimat total, astfel încât nici surorile din aceeași casă nu au știut nimic. Când pleci de aici, iei cu tine și Medalia. Știi că de acum nu o vei mai privi cu aceiași ochi. E o promisiune la mijloc: cine o va purta cu încredere se va bucura de o protecție specială din partea Mariei.

Monsieur Vincent

ocația Ecaterinei s-a concretizat în urma unui vis în care îi apare Sfântul Vincențiu de Paul, fondator al congregației Fiicele Carității. Pe lângă dragostea pentru săraci, Vincențiu a fost animat și de dorința de a-i ajuta pe preoți să devină sfinți.

MEDALIA MIRACULOASĂ

FAȚA MEDALIEI

ub invocație, Fecioara tronează pe globul pământesc, strivind sub picioare șarpele – diavolul – arătând că ea însăși este în luptă contra celui rău. Din mâinile sale ies raze luminoase, simbol al harurilor pe care le revarsă asupra fiilor săi.

REVERSUL MEDALIEI

itera M, inițiala numelui Mariei, se întrepătrunde cu Crucea lui Cristos, arătând asocierea ei intimă la misterul mântuirii. Sub ele, două inimi – cea încoronată cu spini, Inima Preasfântă a lui Isus, și cea străpunsă de sabie, Inima Mariei. Cele 12 stele corespund celor 12 apostoli și simbolizează Biserica.

MAI 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI

Fiți milostivi precum Tatăl vostru! Întâlnirea dintre privirea Sf. Francisc şi cea a lupului domesticit, ce stă la picioarele sale și care, de fapt, nu e un lup, ci un tâlhar, reprezintă expresia puterii transformatoare a milostivirii. Text: Pr. Fabian Măriuț

a intrarea în biserica din Cioplea este o statuie realizată de József Fekete Negrulea, care-l reprezintă pe Sf. Francisc de Assisi, având la picioare un lup. Opera m-a dus cu gândul la Ioan Paul al II-lea, care, în enciclica Dives in misericordia, aducea în actualitate tema milostivirii: „Mentalitatea contemporană, poate mai mult decât cea a omului din trecut, pare să se opună Dumnezeului milostivirii și tinde, în felul acesta, să îndepărteze din viața omului și să smulgă din inima lui însăși ideea de milostivire” (nr. 2). Iar Papa Francisc, pe 10 septembrie 2014, afirma: „Milostivirea este esenţa Evangheliei”. În ce constă această esenţă? Suspiciunii de a indica un fel de bunăvoinţă, de indulgenţă, în defavoarea dreptăţii şi a rigorii, i se

contrapune faptul că milostivirea este mai de temut decât dreptatea, ba chiar este ura faţă de rău în numele iubirii fără margini, ce depășește granițele dreptăţii. În Predica de pe munte, Isus cere depăşirea criteriului impus de lege. Dreptatea sa este excesivă, dar niciodată în direcţia înfăptuirii răului. Este har superior, generozitate, ce trec dincolo de capacitatea umană. Isus continuă: „Dacă unul te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt…”. Formularea nu arată atitudinea naivului ce încasează fără să reacţioneze, ci e atitudinea înțeleptului ce nu răspunde răului cu rău, dar propune altă cale, cu intenția de construi ceva bun. Aceasta este dreptatea ce depăşeşte calculul uman. Excesul de dreptate nu muşamalizează răul, căci gunoaiele nu se ascund sub covor.

Legea veche spune: iubeşte-l pe aproapele tău, dar faţă de cel ce este străin, fii circumspect. Isus propune depăşirea Legii: din moment ce sunteţi fiii Săi, cum să nu iubiţi asemenea Lui? 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2016

Statuia Sf. Francisc de Assisi, Parohia Cioplea, București

Aici este punctul în care opera sculptorului Negrulea aduce limpezime. La picioarele Sf. Francisc stă lupul, care, de fapt, era un tâlhar. Sfântul nu-i trece cu vederea răutăţile: „Frate lup, tu faci multe rele…, eşti vrednic de tras în țeapă, deoarece eşti un hoţ şi un ucigaş”. Deci, lucrurile trebuie spuse pe nume: răul este rău. Dar deși faptele „lupului” sunt groaznice, tâlharul rămâne frate. Aici este forţa milostivirii; aceasta este noutatea adusă de Isus, pe care a trăit-o și sărăcuţul din Assisi. Creştinul, ca fiu al Tatălui, trebuie să se comporte asemenea Tatălui ceresc, care face să răsară soarele peste cei buni şi peste cei răi.

UNIVERSUL FAMILIEI

Milostivirea ca izvor de bucurie Fiecare dintre noi este rod al milostivirii. Al acelei iubiri milostive a Tatălui care din veșnicie ne-a dorit; care nu s-a îndurat să ne abandoneze nici când noi l-am părăsit și pentru care niciun preț nu a fost prea mare pentru a ne aduce înapoi acasă. Text: Mihaela Drăgan

re atâtea chipuri milostivirea lui Dumnezeu! Câți dintre noi nu am experimentat bucuria acestei milostiviri, care a întors ceasul vieții noastre și ne-a rescris istoria! Fie că este trăită în simplitatea dezlegării sacramentale, care eliberează sufletul din lațul păcatului, sau în intimitatea inimii, care înalță în taină o rugăciune plină de speranță, fie că este răspunsul neașteptat la o dorință nerostită, sau este miracolul la care ai uitat sau nu ai îndrăznit să speri, când primim darul milostivirii Domnului, inima ni se umple de o bucurie plină de uimire, căci ne vorbește despre iubirea greu de înțeles a unui Dumnezeu care ne stă mereu aproape și pentru care nu există datorie sau greșeală îndeajuns de mare încât să nu poată fi ștearsă. Asta ne învață să adoptăm măsura aceluia care iubește mult pentru că i s-a iertat mult. Odată gustată, milostivirea lui Dumnezeu devine sursă de lumină pentru cel care, primind-o, nu se mai simte străin și stingher, ci devine izvor de bucurie care străpunge rutina zilei, ridicându-ne povara și înseninându-ne privirea. Poate niciun cuvânt, oricât de inspirat, nu mărturisește mai bine

îndurarea Tatălui decât privirea celui care a cunoscut-o. Această bucurie născută din atingerea milostivirii care ne transformă din învinși în învingători face ca inima noastră să nu aibă liniște până nu mărturisește despre iubirea acestui Tată îndurător, care taie vițelul cel îngrășat de bucuria reîntoarcerii fiului risipitor. O bucurie care se amplifică prin regăsirea comuniunii, a acelui „acasă” al inimii, și pe care nu o mai poți păstra doar pentru tine; te simți îndemnat să o dai mai departe către toți ceilalți, pe care iubirea lui Dumnezeu i-a transformat din „străini” în „frați”. Astfel, fiecare dintre noi poate face să rodească bucuria care izvorăște din milostivirea Domnului, prin propria sa milostivire care ne face oglindă a chipului Tatălui în ochii celui care nu-l cunoaște încă sau care nu l-a cunoscut cu adevărat, pentru a-l descoperi așa cum este. În duminica Milostivirii lui Dumnezeu, în mod deosebit, privim la Isus Înviat care poartă cu sine în glorie rănile răstignirii. Cu ele se prezintă înaintea Tatălui. Prin aceste răni, ca prin tot atâtea Porţi Sfinte mereu deschise, se revarsă milostivirea asupra lumii. Recitând Coronița Milostivirii,

spunem „Ai milă de noi şi de întreaga lume!”. Atunci când se caută învierea în afara plăgilor sau a durerii, nu-i de găsit, căci există riscul de a o confunda cu succesul. Învierea începe pe crucea ale cărei semne rămân pentru totdeauna. Și tocmai aceste semne sunt tot atâtea locuri de speranţă. Doi soți, prieteni, îmi spuneau nu de mult: „În trecut am făcut greşeli, ne-am rănit. Cu harul lui Dumnezeu ne-am iertat şi am învăţat că trebuie să iertăm şi să ne iertăm. Iertarea este un adevărat semn şi loc de înviere. Am vrea să dăruim această speranţă la cât mai mulți, am dori să o dăruim în tot Anul milostivirii; mai mult, am dori ca acest an să fie un punct de plecare în a mărturisi Milostivirea Domnului”. MAI 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI SUFLET TÂNĂR

CRACOVIA

ZIUA MONDIALĂ A TINERETULUI 2016 Cracovia – evenimente rogramul ZMT include evenimente principale cu participarea Sfântului Părinte și alte evenimente spirituale și culturale. Sunt prevăzute celebrarea Sf. Liturghii, cateheze, Festivalul tinerilor, participarea la Centrul vocațional, întâlniri cu diferite mișcări religioase. Evenimentele principale reprezintă momente forte, când tinerii participă la o mare celebrare de credință. La Cracovia, programul va fi următorul: 26 iulie, Liturghia de deschidere; 28 iulie, primirea Papei; 29 iulie, Calea Crucii; 30 iulie, veghea cu Sfântul Părinte; duminică, 31 iulie, Liturghia de încheiere.

Twitter: @Pontifex Vă încurajez să dați mărturie prin viața personală și comunitară. Papa Francisc

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2016

Ziua Mondială a Tineretului

Fiți sfinții noului mileniu!

n anul 2000, când m-am înscris pentru celebrarea de la Roma, habar n-aveam ce-nseamnă Ziua Mondială a Tineretului. Eram atras mai mult de vizitarea oraşelor şi de posibilitatea întâlnirii cu Ioan Paul al II-lea, decât de celebrările în sine. Pe măsură ce ne apropiam de Roma, am început să realizez cât de mare este acest eveniment; vedeam tot mai multe autocare, din diverse colţuri ale Europei, care făceau ca versurile imnului oficial da mille strade arriviamo a Roma („de pe mii de drumuri ajungem la Roma”), să devină realitate. Apoi, pe parcursul acelor zile toride de vară, în oraş era un adevărat furnicar de tineri, care debordau de bucurie, care cântau peste tot, atât la celebrările liturgice, cât și în trenuri, în metrouri... Era o celebrare a tinereţii și a credinţei. În ziua în care la Tor Vergata avea loc Veghea cu Sfântul Părinte am văzut adevărata amploarea a acelei întâlniri: pe un câmp imens din afara Romei s-au adunat peste 2 milioane de tineri, pentru a participa la Veghe, și apoi, duminică, la Liturghia de încheiere, celebrată de Ioan Paul al II-lea.

Sfântul Părinte a îndemnat atunci tinerii să fie neînfricați în a da mărturie despre credința lor: „Să nu vă fie frică să fiți sfinții noului mileniu!” Participarea la acea Zi Mondială a Tineretului mi-a dăruit un entuziasm incredibil. Am participat ulterior şi la alte celebrări ZMT, dar prima participare a rămas în sufletul meu pentru totdeauna. Vă sugerez să vă molipsiţi de entuziasmul participării la ZMT, pentru că această experienţă va rămâne, cu siguranţă, o experiență de neuitat. Claudiu Roznovszky

UNIVERSUL FAMILIEI

Gândul meu pentru

TINERI SFINȚI AI MILOSTIVIRII

Bruno Marchesini

runo Marchesini s-a născut la Bagno di Piano (Bologna), la 8 august 1915, într-o familie săracă în bunuri materiale, dar bogată în virtuți creștine. Din copilărie a învățat să fie credincios, să se roage, să-i slujească pe ceilalți. Tot acum simte chemarea la Sfânta Preoție. Studiază la Seminarul diecezan din Bologna, apoi, prin concurs, intră la Seminarul Mic din Roma; de aici, trece la Seminarul Mare, unde face doi ani de Filosofie și primii doi de Teologie.

Deși era mereu plin de viață, nu a dat niciodată vreun motiv pentru care să fie mustrat.

Celor ce se minunau de veselia lui, le spunea: „Dacă nu suntem fericiți noi, care îl avem în suflete pe Isus, Om și Dumnezeu, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, noi care am fost preferați și chemați să devenim preoții Săi, atunci cine, în lume, ar putea să fie fericit? Prieteni, Isus însuși este bucuria noastră!”

Trei de S l-au ajutat în Seminar să aibă rezultate foarte bune: surâsul, seriozitatea și slujirea.

Superiorii, profesorii și colegii i-au admirat mereu evlavia, smerenia, blândețea, modestia, virtuți care l-au făcut să fie atât de îndrăgit. În 1938, se îmbolnăvește de meningită. Se întoarce acasă, unde se

T I NE

Dragi prieteni, căutători de Dumnezeu,

încearcă tot posibilul pentru vindecarea lui. „O, nu este mai bun Cerul?”, a fost reacția lui când i s-a spus că multe persoane se roagă pentru el. În timp ce toți tremurau pentru viața lui, Bruno rămâne calm și voios, uneori chiar amuzant; singura sa preocupare era să facă din durerea lui tezaur pentru veșnicie. „Roagă-te pentru colegii tăi, ca să devină preoți sfinți!”, îi spune Directorul spiritual de la Seminarul din Roma, Mons. Pier Carlo Landucci, venit să-l viziteze și să-l pregătească pentru întâlnirea finală cu Isus. „Da, părinte, preoți buni și sfinți”, a spus

Bruno zâmbind și cu entuziasm a acceptat ca viața lui să fie oferită ca jertfă „pentru ca Domnul să facă din Seminarul din Roma o grădină de sfințenie și de înțelepciune preoțească”. Pe 29 iulie 1938, la 23 de ani, Bruno Marchesini îl contempla pe Dumnezeu, în Casa Sa. La 20 decembrie 2002, Ioan Paul al II-lea îi recunoștea virtuțile eroice, proclamându-l Venerabil.

Floare gingaşă a virtuţii, asemănător îngerilor, seminaristul Bruno Marchesini, speranţă a Bisericii, s-a distins prin studii vrednice de laudă şi mai mult prin curăţia moravurilor.

n viața Bisericii întâlnim razele milostivirii lui Dumnezeu. Sfinții au trăit milostivirea lui Dumnezeu, lăsându-se transformați de ea și sunt imaginea vie a milostivirii în lume. Sf. Francisc de Sales, episcopul zelos, cucerit de milostivirea lui Cristos, ne-a lăsat ca moștenire „blândețea sufletului său”. Sf. Rita de Cascia, îndăgostită de milostivirea lui Cristos, a participat, prin „spinul din fruntea ei”, la suferințele Mântuitorului, devenind „mijlocitoarea cazurilor disperate”. Sf. Margareta Maria Alacoque, fascinată de milostivirea lui Cristos, a fost aleasă să răspândească în lume „Razele Inimii dumnezeiești”. Acum, Duhul Sfânt ne călăuzește de la „izvoarele” milostivirii până la „plinătatea” iubirii lui Dumnezeu. Darurile Duhului îl susțin pe om pentru a trăi în milostivirea lui Dumnezeu. Darul înțelepciunii îl ajută pe om să călătorească prin viață având în inimă milostivirea lui Dumnezeu. Darul înțelegerii îi deschide fereastra tainică a sufletului, pentru ca milostivirea lui Dumnezeu să-i lumineze pașii vieții. Darul științei îl face să pătrundă secretele milostivirii lui Dumnezeu. Darul sfatului îi vine în ajutor omului pentru a găzdui cu încredere milostivirea lui Dumnezeu. Darul evlaviei îl ține strâns legat de milostivirea lui Dumnezeu. Darul tăriei îi dă siguranța de a se încrede în milostivirea lui Dumnezeu. Darul fricii de Dumnezeu îi oferă omului confortul spiritual de a trăi încontinuu milostivirea lui Dumnezeu. Pr. Daniel BULAI MAI 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI ABC-UL CREDINȚEI

Geneză

Cuvântul geneză înseamnă naștere sau origine. Geneza sau Facerea este prima carte a Vechiului Testament și povestește despre cum Dumnezeu a creat lumea, despre originea omului, despre începutul istoriei omenirii, despre relația lui Dumnezeu cu poporul lui Israel, pe care l-a ales ca să-l ducă în Țara Făgăduită, începând cu patriarhul Abraham și terminând cu fiii patriarhului Iacob.

Adam și Eva, chemați să stăpânească pământul

Caută cele 13 diferențe dintre cele două imagini și încercuiește-le.

Gloria in excelsis Deo

Expresia înseamnă Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu și redă cuvintele cântate de îngeri atunci când au vestit Nașterea lui Isus păstorilor care păzeau turmele în timpul nopții. În Biserică, aceste cuvinte se recită sau se cântă la Sfânta Liturghie, în zilele de duminică şi sărbătoare, mai puțin în duminicile din Advent şi din Postul Mare.

Gabriel

Gabriel, care înseamnă „Puterea mea e Dumnezeu”, este unul dintre cei trei Arhangheli menționați în Sfânta Scriptură. El a fost trimis la Nazaret, la Sfânta Fecioară, pentru a-i vesti că a fost aleasă să devină Mama Fiului lui Dumnezeu: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu. Vei zămisli și vei naște un fiu și-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt și Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său” (Lc 1,30-32).

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2016

Ghermana s-a născut în Franța. A rămas orfană de mamă când era mică, iar mama vitregă s-a purtat urât cu ea.

Du-te și adu apă, dacă nu, te bat!

Ghermana era bolnavă, iar mama vitregă a pus-o să doarmă în grajd, departe de copiii ei.

Hap-ciu!

În Dumnezeu sunt trei persoane.

A învățat catehismul și a iertat-o pe mama vitregă.

Când Ghermana mergea la Liturghie lăsa oile singure, dar acestea erau în siguranță.

Meee! Meee!

Păscând oile, se ruga rozariul și-i învăța pe copii.

Ghermana hrănea cerșetorii, dar când mama vitregă a bătut-o că fură mâncare, șorțul ei era plin de flori!

Au!

Lumea a început să fie mai bună cu Ghermana, dar ea a ales să trăiască în sărăcie. A murit în patul din paie, la 22 de ani.

Ghermana nu pare o persoană importantă. Nu a fost călugăriță, nici misionară, nici regină. A devenit sfântă pentru că a crezut în Dumnezeu, l-a iubit și i-a iertat pe cei care au fost răi cu ea. Ne putem gândi la ea atunci când oamenii sunt răi cu noi. Să ne amintim că sfinții, ca și Isus, au fost iertători! MAI 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

[După: TheKidsBulletin]

comemorată la 15 iunie

SF. GHERMANA COUSIN (1579 – 1601)

UNIVERSUL FAMILIEI

UNIVERSUL FAMILIEI POVEȘTI DE VIAȚĂ

ÎNVĂȚAȚI DE LA BISERICA DIN JAPONIA. CÂND GREUTĂȚILE ȘI PERSECUȚIILE SUNT TRĂITE CU ÎNCREDERE ȘI SPERANȚĂ, ELE PURIFICĂ ȘI ÎNTĂRESC CREDINȚA. Papa Francisc

Primăvară în Japonia

lorile de cireș (sakura în japoneză) sunt prilej de sărbătoare pentru niponi: mulți își iau vacanță la sfârșitul lui aprilie și începutul lui mai ca să le admire, mai ales în ultimele zile, când gingașele petale cad ca neaua peste pământ. Pentru japonezi, floarea de cireș este un simbol al vieții care trece dăruindu-se, al nobleței și al gratuității. Valori care – așa cum ne spune Părintele Petru Iștoc, misionar în Țara-Soarelui-Răsare – îi fac pe numeroși japonezi să se apropie cu simpatie de creștinism. „M-am născut în Gherăești, Neamț – povestește părintele. După liceu și armată, am intrat la seminarul Franciscan Conventual, unde am simțit chemarea de a merge misionar în China și am început să studiez singur chineza, dar apoi am întrerupt: 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2016

Text: Liana Gehl

statul chinez nu accepta misionari catolici. M-am rugat însă ca Domnul să țină viu în inima mea darul chemării la viața de misionar. La opt ani după ce am fost sfințit preot, Duhul Sfânt m-a luminat să-mi îndrept dorința misionară spre Japonia. Am făcut două experiențe, în 2009 și 2010, iar din noiembrie 2012 lucrez în Parohia Sfintei Fecioare Maria din Akabane, în Tokyo . Catolicii sunt minoritari în Japonia: 500.000 de suflete la o populație de 130 de milioane, iar 5.000 de preoți sunt insuficienți pentru 16 dieceze. Deși a suferit peste 400 de ani de persecuție, Biserica a devenit aici tot mai matură în credință și e mereu deschisă spre dialogul cultural și religios. Trăind în mijlocul budiștilor și shintoiștilor, catolicii sunt bine

văzuți și apreciați, dau dovadă de seriozitate în abordarea problemelor sociale și în trăirea Evangheliei (de exemplu, după dezastrul de la Fukushima, au făcut săptămânal voluntariat ajutând sinistrații). Duminica bisericile sunt pline. De admirat că 10% dintre cei prezenți nu sunt creștini: vin din curiozitate, însoțind rude sau prieteni, ori pentru că simt chemarea divină. În fiecare an în noaptea de Înviere adulții primesc Botezul (în parohia mea sunt cam 20 de botezuri pe an), și, prin exemplul lor, fac să crească numărul celor care intră în Biserică. Sunt fericit că Domnul m-a hărăzit să lucrez pe acest pământ udat de lacrimile și sângele atâtor martiri. Ce-i drept, la început mi-a fost foarte greu: impactul cultural a fost mare, dar ușor-ușor am depășit. Acum, celebrez zilnic Liturghia în japoneză și mă rog ca Domnul să trimită cât mai mulți lucrători în secerișul Său.”

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

Gărzile elvețiene ÎN SLUJBA PAPEI, CHIAR CU PREȚUL VIEȚII

„J

ur să slujesc în mod fidel, leal și cu onoare pe Supremul Pontif Francisc şi pe succesorii săi legitimi, să mă dedic lor cu toate forţele, sacrificând, dacă e nevoie, chiar viaţa pentru apărarea lor”. Aceste cuvinte răsună în fiecare an la 6 mai, când noii recruţi ai Gărzii Elvețiene depun jurământul. Înființată cu 500 de ani în urmă, la 22 ianuarie 1506, Garda Elvețiană – cel mai mic și mai vechi corp de armată din lume – se ocupă de paza, securitatea și protecția papei pe teritoriul Statului Vatican și în timpul călătoriilor acestuia, prezintă onorul la întâlnirile diplomatice, iar pe timp de sede vacante asigură paza Colegiului Cardinalilor. Membrii gărzii folosesc acelaşi limbaj militar şi aceeaşi disciplină ca şi armata elveţiană, sunt cetăţeni

Text: Cristina Grigore

elveţieni, catolici practicanţi şi cu reputaţie bună. Jurământul noilor recruţi are loc la 6 mai, în amintirea gărzilor care, la 6 mai 1527, în cursul asediului Romei, au salvat viaţa Papei Clement al VII-lea, unii chiar cu preţul propriei vieţi. Uniforma oficială a gărzilor elveţiene, în albastru, roşu şi galben închis şi cu elemente din epoca Renaşterii, a fost concepută, la începutul sec. al XX-lea, de comandantul Jules Repond. În plus, gărzile au şi o uniformă „de lucru”: pantaloni şi veston albastre şi bască neagră. Deviza lor e „acriter et fideliter”, „cu curaj şi fidelitate”, iar sfinţii patroni sunt Sf. Martin, Sf. Sebastian şi Sf. Nicolae din Flüe. Viaţa gărzilor elveţiene la Vatican nu este, însă, doar un serviciu militar, ci şi o mărturie de credinţă şi o misiune în Biserică.

„A fi gardă elvețiană e o vocație. Trebuie credință și convingere profunde pentru a desfășura acest angajament extraordinar și nobil. Zi și noapte suntem alături de Sfântul Părinte și căutăm, prin serviciul nostru, să-i garantăm liniștea și securitatea de care are nevoie pentru a desfășura misiunea sa ca Urmaș al lui Petru”. Col. Christoph Graf Comandantul Gărzii Elvețiene

Pr. Ioan (Iancu) Baltheiser (1912-1996)

Text: Dr. Dănuț Doboș

-a născut la 7 septembrie 1912, la Cumpăna (Argeș) și a urmat cursurile Seminarului și ale Academiei Teologice „Sfântul Duh”, din București, fiind sfințit preot la 29 iunie 1937, în Catedrala „Sfântul Iosif ”, din București. A activat ca Prefect la Seminarul „Sfântul Duh” și ca vicar la Catedrala din București (1937-1951). A fost urmărit asiduu de Securitate, fiind arestat la 11 mai 1951, iar prin Sentința 142/22 octombrie 1952 a fost condamnat de Tribunalul Militar București la 20 de ani de muncă silnică pentru acuzația falsă de „înaltă trădare”. A fost grațiat de restul pedepsei, în anul 1964, stabilindu-se în Parohia Roman. La 1 iunie 1972 a emigrat definitiv în Germania, unde a trecut la cele veșnice în anul 1996. A fost un colaborator apropiat al Episcopului martir Anton Durcovici, iar mărturia sa despre viața de sfințenie și despre martiriul Episcopului Anton Durcovici rămâne cea mai valoroasă, până la această dată. MAI 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

FESTIVAL

Spotlight Festivalul Internaţional al Luminii București, Ed. a II-a 5-8 mai 2016 Timp de trei zile, centrul capitalei, de la Biblioteca Universitară până la Piața Națiunilor Unite, Calea Victoriei va deveni o expoziție-gigant de culoare şi lumină. Detalii: spotlightfestival.ro

EXPOZIȚIE

Așezămintele Brâncovenești: 1835-2015 Casa Filipescu -Cesianu Deschisă până la 15 mai a.c. Organizată de Asociația Istoria Artei, Muzeul Municipiului București și Centrul Cultural Palatele Brâncovenești (Mogoșoaia). Prezintă fotografii istorice inedite și reconstituirile virtuale ale Spitalului Brâncovenesc și Azilului „Domnița Bălașa”. Detalii: muzeulbucurestiului.ro

CARTE

Chipul milostivirii de Raniero Cantalamessa Ed. Sapientia, 2016 Mic tratat despre milostivirea divină și omenească. Detalii: librariasfiosif.ro 34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2016

Sfântul Petru și bazilicile papale din Roma 3D

(2016)

ealizat de Sky 3D și Centrul de Televiziune Vatican în colaborare cu Nexo Digital, Magnitudo Film și Sky Arte HD, documentarul a fost prezentat oficial în aprilie, în Italia, și va rula și în cinematografele din străinătate. Sinteză: Inspirat de Jubileul Milostivirii, filmul propune o călătorie virtuală în cele patru mari bazilici papale din Roma și comorile lor: Bazilica Sfântul Petru (una dintre destinaţiile cele mai vizitate de călătorii din întreaga lume), Bazilica Sfântul Ioan din Lateran, Bazilica Sfânta Maria cea Mare și Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor. Fiecare bazilică este prezentată în mod original și atractiv, publicul având posibilitatea să vadă, de exemplu, locuri exclusive din Vatican. Povestea este spusă cu ajutorul unor fragmente din cartea „Plimbări prin Roma” de Stendhal (1829). Despre film: Cele patru bazilici sunt prezentate de patru experți: Antonio Paolucci, directorul Muzeelor Vaticane; Paolo

Sfântul Petru și bazilicile papale din Roma 3D (2016)

Documentar, 90 min.

Portoghesi, arhitect; Claudio Strinati, istoric de artă; Micol Forti, directorul colecției de artă contemporană din cadrul Muzeelor Vaticane. Realizat cu mijloace tehnice moderne, documentarul oferă imagini surprinzătoare, exclusive şi inedite, iar proiecţia în 3D îl introduce pe spectator în mijlocul acţiunii şi în contact direct cu operele. Recomandare: Audienţă generală.

Stradivarius „Experience 2.0” Turneu internațional

urneul Stradivarius 2016 va poposi luni, 23 mai 2016, de la ora 19.30, în Catedrala Sfântul Iosif, din capitală, cu un recital solo al artistului Alexandru Tomescu la vioara Stradivarius Elder-Voicu. Repertoriu: Bela Bartok – Sonată pentru vioară solo (1944), Serghei Prokofiev – Sonată pentru vioară solo, Vasile Filip – 6 capricii în stil românesc pentru vioară solo. Invitat: Artist vizual Ana Munteanu, pictură în nisip.

ETCETERA DE PE NET

ȘTIAȚI CĂ ... pantelegraful, predecesorul faxului, a fost inventat de un preot catolic?

CEL MAI VIZITAT MUZEU DIN LUME

eşi în ultimii ani numărul vizitatorilor a fost mereu în scădere – de la 10 milioane în 2012 la 8,6 milioane în 2015 –, muzeul Louvre, din Paris, rămâne pe primul loc în topul muzeelor celor mai vizitate în întreaga lume, fiind urmat de British Museum, din Londra, de Metropolitan Museum of Art, din New York, şi de Muzeele Vaticanului, acestea trei cu circa 6,8, respectiv 6,5 şi 6 milioane de vizitatori. Palatul Louvre domină centrul Parisului de la sfârșitul secolului al XIIlea. Cu timpul, ceea ce la început a fost o fortăreață a devenit reședința regilor Franței, iar din 1793 a fost transformată în muzeu. Din 1989, în Curtea lui Napoleon a fost amplasată o piramidă de sticlă, devenită emblematică;

aceasta permite accesul spre cele trei mari secțiuni ale muzeului: aripa Denon, aripa Sully și aripa Richelieu. Muzeul Louvre este, totodată, şi unul dintre cele mai mari muzee din lume, şi cel mai mare din Paris, prin suprafaţa de expunere (60.600 m2), şi prin cele circa 460.000 de opere din colecţiile sale: antichităţi orientale, artă islamică, antichităţi egiptene, antichităţi greceşti, etrusce şi romane, sculpturi, obiecte de artă, picturi, artă grafică, artă şi civilizaţie din Africa, Asia, Oceania şi America latină, artă contemporană. Printre cele mai renumite opere se numără „Gioconda”, a lui Leonardo da Vinci, „Venus din Milo”, „Scribul așezat” și „Codul lui Hammurabi”.

ÎN LUNA MAI • 1888 – La 17 mai, s-a născut, în Austria, Anton Durcovici, Administrator apostolic de București și Episcop de Iași, martir pentru credință, beatificat de Papa Francisc în 2014; • 1917 – La 13 mai, Sf. Fecioară Maria s-a arătat la Fatima, în Portugalia, la trei copii: Lucia, Francisc și Iacinta; • 1954 – La 16 mai a murit, în închisoarea din Jilava, Monseniorul Vladimir Ghika, beatificat de Papa Francisc în 2013, comemorat la aceeași dată în calendarul bisericesc; • 1999 – În perioada 7-9 mai, Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat România, prima vizită a unui papă în țara noastră.

Giovanni Caselli (1815–1891) a studiat literatură, istorie, științe și teologie, iar în 1836 a devenit preot. În 1855 a inventat pantelegraful, o mașină electrică ce transmitea la distanță scris de mână, desene, imagini, pe o foaie de 10x15 cm. În noiembrie 1860 a transmis la distanță semnătura compozitorului Rossini, iar prima pantelegramă a fost trimisă de la Lyon la Paris la 10 februarie 1862.

COLȚUL CU ZÂMBET La scurt timp după alegerea sa ca Papă, Ioan al XXIII-lea, astăzi sfânt, a făcut o vizită pastorală în Roma. Mergând pe jos pe străzile orașului era întâmpinat de localnici: unii entuziaști, alții curioși. O femeie, care îl vedea pentru prima oară pe noul papă, a exclamat spontan, adresându-se prietenei de lângă ea: „Vai, cât e de gras!” Auzind, Papa s-a oprit din drum, s-a întors spre ea și, deloc ofensat, i-a spus cu blândețea și umorul care-l caracterizau: „Doamnă, sper că știți că, de fapt, conclavul care îl alege pe papă nu e tocmai un concurs de frumusețe”.

MAI 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ETCETERA ANUNȚURI

Evenimente ale Arhidiecezei în luna mai

omunitatea Taizé va organiza duminică, 1 mai 2016, de la ora 19.30 la 21.00, o veghe de rugăciune în Catedrala Sfântul Iosif, din București. Sâmbătă, 14 mai, în Ajunul Rusaliilor, după Sfânta Liturghie de seară, în fiecare parohie se va organiza o veghe de rugăciune, cu participarea întregii comunități parohiale. Luni, 16 mai, în toate bisericile Arhidiecezei va fi comemorat Fericitul Vladimir Ghika, înălţându-se rugăciuni, în mod deosebit, pentru ridicarea lui, cât mai curând, în rândul sfinţilor. Duminică, 29 mai, cu ocazia solemnității Trupului şi Sângelui Domnului, pe străzile capitalei va avea loc Procesiunea cu Preasfântul Sacrament: se va pleca, la ora 16.00, de la Biserica Italiană, şi se va merge până la Catedrala Sfântul Iosif, unde se va celebra Sfânta Liturghie solemnă.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ ABONAMENTE 2016

C Colectă pentru presă

uminică, 8 mai 2016, Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale, în fiecare dieceză se organizează o colectă specială, pentru sprijinirea activităţilor diecezane de presă. Le mulţumim pentru generozitate tuturor celor care au contribuit anul trecut. Ne îndreptăm cu recunoștință şi spre cei care vor continua să sprijine activitatea Centrului diecezan de comunicații Angelus Communicationis, cu bani, prin rugăciune sau făcând cunoscute realitățile media diecezane: revista Actualitatea creștină, Editura ARCB, diferitele site-uri și pagini de facebook, Librăria Sfântul Iosif, transmisiunile live Angelus.

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz www.radiomaria.ro 36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2016

u noul an calendaristic, revista „Actualitatea Creștină” a trecut pragul spre cel de al 27-lea an de apariție. Pentru anul 2016, preţul revistei este de 4,00 lei exemplarul, iar costul unui abonament individual pe un an este de 55,00 lei (expediție prin Poșta Română). Pentru abonamente anuale colective, cu cel puţin 10 exemplare, preţul este de 50,00 lei (expediție prin firmă de curierat). Prețul unui abonament include 12 numere lunare, supliment de Crăciun și taxe de expediţie. În noul an, abonaţii vor primi revista la domiciliu, în căsuţa poştală (prin Poştă) sau prin curier. Abonamentele se fac la Librăria „Sfântul Iosif”, str. G-ral Berthelot, nr. 19, 010164 – Bucureşti, sect. 1, tel. 021 2015457, email: libraria@arcb.ro. Persoană de contact: Petreş Tereza.