Actualitatea Creștină, nr. 6/2016 by Revista Actualitatea Crestina

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXVII, Nr. 6/2016

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Să nu uităm că suntem fii ai milostivirii! Cateheză la Audiența jubiliară VATICAN

5 6 7

Papa Francisc. Trei cuvinte Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8 10 11 12 13

Evenimente Preoția Sacrament al milostivirii Conferința episcopală Familia și tinerii Biserică și societate Marșul tăcerii Știri ARCB Știri interne/externe

VIAȚA APOSTOLICĂ

14 Asociații de laici Comunitatea Papa Ioan al XXIII-lea Asociația Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII

16 Din catehezele Papei Francisc Încrederea în puterea iubirii lui Isus 17 Audiență Jubiliară Există mereu posibilitatea unei alegeri 18 Sfinții milostivirii Sfântul Iustin Sfântul Albert Chmieliowski 19 Faptele milostivirii Trei înmormântări 20 Parabolele milostivirii Parabola vameșului și a fariseului (Lc 18,9-14) 21 Credința în fapte Pentru #Colectiv! Generozitate. Solidaritate OAMENI ȘI LOCURI

22 Paray-le-Monial UNIVERSUL FAMILIEI

26 Fericirea în familie – un deziderat posibil 27 Câteva fărâme de milostivire

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 6/2016 Foto: © Ștefan Iosif Morti

22 28 Suflet tânăr Oaspeți ai Diecezei Bielsko-Żywiecka Orbán László 30 ABC-ul credinței 32 Povești de viață Timorul de Est, regele și monseniorul CULTURĂ

33 File de istorie Ultima tiară Canonicul Ioan Knossalla 34 Idei pentru timpul liber ETCETERA

35 De pe net 36 Anunțuri

Mesajul redacției Numărul din luna iunie al revistei Actualitatea creștină se deschide cu Cateheza despre milostivire pe care ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, a ținut-o în Catedrala „Sfântul Iosif ”, în cadrul Audienței jubiliare. Rubrica Focus aduce în atenția cititorilor Marşul Tăcerii, organizat pe 28 mai de Asociaţia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” și AGRU Bucureşti (Asociaţia Generală a Românilor Uniţi cu Roma) ca o manifestare a dorinței ca Legea și hotărârile judecătorești să fie respectate și aplicate în România. Tot la această rubrică propunem cititorilor mai multe materiale dedicate Slujitorilor altarului – 30 de ani de preoție ai promoției 1986, din care face parte și PS Cornel Damian, Episcop Auxiliar de București, hirotonire de preoți în Catedrală și Pelerinajul seminariștilor în Polonia – , dar și concluziile Adunării plenare de primăvară a Conferinței Episcopale, găzduite de Episcopia Greco-Catolică de București, în perioada 9-11 mai. În această lună, paginile dedicate asociațiilor de laici ce activează pe teritoriul Arhidiecezei aduc în prim-plan Comunitatea Papa Ioan al XXIIIlea și Asociaţia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”. La Rubrica Credința în fapte, Asociaţia Caritas Bucureşti prezintă rezultatele colectei din bisericile Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti, de pe 8 noiembrie, destinate ajutorării familiilor victimelor şi răniţilor de la Clubul Colectiv. Rubrica Oameni și locuri ne poartă în această lună la Paray-le-Monial, un orășel din Franța, leagănul devoțiunii către Preasfânta Inimă a lui Isus. Alte subiecte: despre cele trei înmormântări ale Monseniorul Ghika; ultima tiară; știri din țară, de la Vatican și din lume; semnalări ale unor noi apariții de carte. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Liana Gehl Cristina Grigore Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Cristina Șoican Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Sr. Daniela Mare cj Colaboratori

Marta Andro Pr. Daniel Bulai Viviana şi Alexis Dimcev Dănuț Doboș Anca Mărtinaş Giulimondi Pr. Dan Suciu csi Layout GRAFIC

Lavinia Dăncescu Manuchian Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Petreș Tereza Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro

Vatican: Îngerul Domnului, cu Papa - 29.05.2016

Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Să nu uităm că suntem fii ai milostivirii! Cateheză la Audiența jubiliară

ând mergem pe drumul nostru, de acasă până la o anumită destinație sau, de exemplu, astăzi, de acasă până la Catedrală, noi purtăm nu numai greutatea proprie, a trupului și a hainelor, ci purtăm și greutatea gândurilor, a preocupărilor noastre. Purtăm cu noi, în interiorul nostru, lumea aceea nevăzută, dar pe care fiecare dintre noi o cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare. Întotdeauna, alături de trupul nostru, noi purtăm acea „greutate” care stă în gândurile noastre, în inima noastră. Și chiar dacă sunt mai multe gânduri, din când în când ne oprim doar la unul singur; ne oprim la un gând care ne preocupă mai mult la un moment dat, însă fără să le uităm pe celelalte. Toate gândurile sunt acolo, dar atenția se îndreaptă undeva. Așa facem și noi astăzi: purtăm cu noi nu numai cele trupești, dar purtăm și realitatea credinței noastre, purtăm în noi crezul. În fiecare zi purtăm în noi crezul nostru: credem în Tatăl, în Fiul, în Duhul Sfânt; credem în Sfânta Treime. Pentru că suntem în Anul Milostivirii, astăzi ne gândim la următorul aspect: ca fii ai milostivirii, ne gândim la Tatăl Ceresc. Nu vreau să țin o lecție, o Cateheză clasică, ca să spun câteva propoziții interesante, ci vreau să spun câteva lucruri simple, care să ne ajute pe toți să privim din nou spre Dumnezeu puțin altfel;

ca să vină în noi o altfel de lumină, în acest timp pe care îl petrecem împreună. Să-l simțim pe Dumnezeu ca fiind Tatăl milostivirii. În Sfânta Scriptură, termenul milostivire este egal cu termenul iubire. Dumnezeu este iubire, Dumnezeu este milostivire, Dumnezeu este Tatăl nostru. Iată la ce ne gândim astăzi: Dumnezeu este Tatăl nostru și El este milostiv. Un gând pe care îl putem păstra și pe care îl putem duce cu noi în fiecare zi, uitându-l și revenind la el, dar stând întotdeauna în această lumină a realității de credință: că Dumnezeu este Tatăl milostivirii. M-am gândit să vă spun astăzi câteva lucruri din Scrisoarea enciclică a Papei Ioan Paul al II-lea, intitulată Dives in Misericordia – „Bogat în milostivire”. Ioan Paul al II-lea a

dat această Scrisoare în 1980; era o scrisoare adresată tuturor catolicilor din lume, de pe toate continentele, dar și tuturor oamenilor de bunăvoință. În această Scrisoare, Papa pornește de la o analiză simplă. Se uită la om și observă că acesta, în genere, poartă într-însul o continuă neliniște: omul se simte amenințat în multe feluri, omul este plin de greșeli, de păcate; și analizează această neliniște, care vine de nicăieri și, totuși, este prezentă. O neliniște care se naște din atâtea izvoare, mai mici sau mai mari; o neliniște fără nume, dar care stă acolo, în inima omului; în inima omului cu ani puțini, cu ani mai mulți și foarte mulți. Drumul omului este însoțit de această neliniște interioară. La fel, drumul omului este IUNIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

însoțit de greșeală și de păcat, de amenințări. În Scrisoarea sa, Sfântul Părinte Papa privește la om și apoi privește la Dumnezeu, își ridică privirea spre Dumnezeu și observă că în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, găsim refugiu în fața neliniștii și a pericolelor. În Isus, găsim izvorul iertării greșelilor noastre, a păcatelor noastre. Isus este remediu la tot ce este neliniște, pericol și păcat în noi. Aceeași privire a Sfântului Părinte ridicată spre cer ni-l arată pe Tatăl Milostiv și ne aduce în atenție imaginea fiului risipitor primit de Tatăl. Și noi ne recunoaștem în imaginea evanghelică pe care Sfântul Părinte o folosește: ne recunoaștem fii risipitori primiți, înțeleși și iertați de Tatăl Ceresc în fiecare zi. Apoi, Sfântul Părinte spune că inima omului este locul în care trăiește și se arată milostivirea lui Dumnezeu. În inimile oamenilor, așa cum sunt ele, devine vizibilă milostivirea lui Dumnezeu; și devine vizibilă și prin faptele noastre. Sfântul Părinte spunea că Biserica este mulțimea celor iertați și mulțimea celor care iartă. Iată ce suntem noi, cei care suntem adunați acum în Catedrală, cei care ne adunăm în parohiile noastre: 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2016

suntem parte din mulțimea universală iertată și iertătoare. Mă opresc aici cu cele spuse de Ioan Paul al II-lea în Enciclica sa și amintesc de insistența actualului Sfânt Părinte, Papa Francisc, care ne cere să ne amintim de faptele de milostenie trupească și sufletească. Biserica, în tradiția ei, a reținut șapte fapte de milostenie trupească și șapte de milostenie sufletească, dar sunt mai multe. Ce sunt acestea? Care sunt? Putem să le ținem minte sau nu! Dar este sigur faptul că noi putem face ceva pentru acela care are nevoie, pentru cel de lângă noi, cel sărac în trupul său: poți să dai o haină unui nevoiaș, să-i dai ceva să aibă de mâncare, să dai de băut celui însetat. Poți să-i dai celuilalt ceva de care are nevoie pentru trupul său. Dar omul nu este numai trup, omul este și suflet. Și pentru asta sunt faptele de milostenie sufletească. De exemplu, să te rogi pentru celălalt, pentru un bolnav, pentru cineva care este încercat în viața lui, pentru cel care are o problemă deosebită, să-l mângâi cu un cuvânt pe celălalt. În Evanghelie ni se spune să facem celorlalți ceea ce vrem ca alții să facă pentru noi. Și nouă

ne place să fim încurajați, să fim mângâiați; ne place să ne simțim bine în sufletul și în trupul nostru. Și Papa Francisc spune că făcând fapte de milostenie trupească și sufletească, noi facem vizibilă milostivirea lui Dumnezeu și dăm viață cuvintelor din Evanghelie: „Fiţi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv!” (Lc 6,36). Vă îndemn să țineți minte câteva lucruri din ceea ce v-am spus astăzi: să știm să privim la oameni și să-i vedem așa cum Dumnezeu îi vede, cu înțelegere, cu iertare, cu iubire. Așa să privim oamenii! Și apoi să ridicăm privirea noastră spre Dumnezeu, în fiecare zi, și să-l percepem ca pe un Tată milostiv. Și să privim la Cristos în care găsim liniștea noastră, în care găsim locul nostru de refugiu, în care găsim mângâierea și speranța. Să nu uităm niciodată că suntem fii ai milostivirii, adică fii ai lui Dumnezeu! ÎPS Ioan Robu Arhiepiscop Mitropolit de București București, 16 aprilie 2016

VATICAN

PAPA FRANCISC. TREI CUVINTE

Viața creștinului e un drum, iar drumul bun e Isus Inimă. Duplicitate. Drum

Vineri – 15 aprilie 2016

Inimă. „Ridică-te și du-te”: este invitația pe care Domnul i-o adresează lui Saul, căzut la pământ pe drumul spre Damasc, și lui Anania, trimis să-l boteze pe prigonitorul convertit. Povestea lui Saul este cea a omului care îl lasă pe Dumnezeu să-i schimbe inima: transformarea unui om cu inima împietrită într-un om cu inima docilă, sub acțiunea Duhului Sfânt. Ridicându-se, Saul şi-a dat seama că e orb şi s-a lăsat condus. Este o lecție pentru noi toți: e frumos când vedem că Domnul e capabil să schimbe inimile și să facă dintr-o inimă împietrită una docilă la acțiunea Duhului Sfânt. Însă nu trebuie să uităm aceste cuvinte-cheie. Înainte de toate: „Ridică-te”, pentru că un creștin trebuie să fie în picioare și cu capul sus. Apoi: „Du-te”, deoarece un creștin trebuie să meargă, nu să fie închis în sine. În fine: „Lasă-te condus”, asemenea lui Paul, care s-a lăsat condus ca un copil; s-a încredințat cuiva pe care nu-l cunoștea. În toate acestea este lucrarea Duhului Sfânt.

Toți suntem implicați în acest mesaj, deoarece avem inima împietrită. De aceea, să-i cerem Domnului să ne facă să conștientizăm că această împietrire ne aruncă la pământ; să ne dea harul, și – dacă e cazul – chiar umiliri ca să nu rămânem la pământ, ci să ne ridicăm, cu demnitatea cu care ne-a creat Dumnezeu, adică harul unei inimi deschise și docile la acțiunea Duhului Sfânt. Vineri – 29 aprilie 2016

Duplicitate. Apostolul Ioan,

în prima scrisoare (1In 1,5-2,2), ne dă un sfat: să nu minţim. O face cu cuvinte opuse între ele: lumină şi întuneric; păcat şi har. Dacă spunem că suntem în comuniune cu Dumnezeu, care e lumină, însă umblăm în întuneric, suntem mincinoși. Ca și cum am trăi o viață duplicitară: una spunem și alta facem. Să nu mergem cu un picior în lumină și altul în întuneric; să nu fim mincinoși. Să umblăm în lumina lui Dumnezeu, pentru că El e lumină.

Marți – 3 mai 2016

Drum. Viața creștinului e un

drum, iar drumul bun e Isus, care a spus: „Eu sunt Calea”. Sunt diferite moduri de a merge. Primul e staționarea. Un creștin care stă pe loc, nemișcat, e unul care nu înaintează în viața creștină. E ca o mumie spirituală. Nu face rău, dar nici bine. Apoi, sunt cei care greșesc drumul. Și noi îl mai greșim, iar tragic e când ne încăpățânăm să mergem înainte. Trebuie să ne întoarcem când greșim; alte drumuri ne îndepărtează de Isus. Sunt alții care merg fără sens, rătăcesc, pierzând frumusețea apropierii de Isus. Apoi, sunt unii care pe drum se lasă distrași, seduși de o idee, o propunere, un peisaj, și se opresc din drum. Viața creștină nu e o atracție, ci e o realitate: e Isus Cristos. Să ne întrebăm: eu stau pe loc, am greșit drumul, rătăcesc de colo-colo, m-am oprit din drum? Să-i cerem Duhului Sfânt să ne învețe să mergem pe drumul bun, iar când obosim, să ne tragem sufletul și să mergem mai departe.

Twitter: @Pontifex Isus Cristos, întrupare a milostivirii, din iubire a murit pe cruce și din iubire a înviat.

Papa Francisc

IUNIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Papa Francisc a primit premiul Carol cel Mare Pe 6 mai, Sfântul Părinte a primit în Sala Regia, din Palatul Apostolic, premiul orașului german Aachen, Carol cel Mare, pentru contribuția sa la susținerea valorilor europene.

a ceremonia de decernare au participat mai mulți lideri europeni. Discursul Papei a fost o adevărată pledoarie pentru Europa, de la inițiativa fondării unei uniuni de popoare până la visul unei Europe care să depășească actuala fază de stagnare și închidere, prin cultura dialogului și revizuirea modelului economic. Pontiful a afirmat că Biserica poate și trebuie să contribuie „la renașterea unei Europe obosite, dar încă bogată în energie și potențial. Îndatorirea ei coincide cu misiunea ei: vestirea Evangheliei, care astăzi, mai mult ca oricând, se traduce mai

presus de toate prin a merge în întâmpinarea rănilor omului, ducând prezența puternică și simplă a lui Isus, milostivirea sa mângâietoare și încurajatoare”. În 2004, Ioan Paul al II-lea a primit o versiune extraordinară a acestui premiu. Și acum, ca și atunci, s-a făcut o excepție, premiul decernându-se în Vatican, nu în Aachen, așa cum se obișnuiește. Fondat în 1950, premiul internațional Carol cel Mare din Aachen este „cel mai vechi și cel mai cunoscut premiu acordat pentru activitatea desfășurată în serviciul unificării europene”.

Expoziție dedicată martorilor milostivirii Evenimentul se desfășoară la Roma, în perioada 2 mai – 20 noiembrie.

xpoziția Calea cea bună. Martori ai milostivirii Tatălui, organizată de Fundația „Acțiunea Catolică școala de sfințenie Pius al XI-lea”, Caritas Italiana, Acțiunea Catolică din Italia și Forumul Internațional de Acțiune Catolică, propune exemple de mărturisitori ai credinței, implicați în Acțiunea Catolică, prezentându-i ca tovarăși de drum pe calea sfințeniei. Printre cei 53 de sfinți, fericiți, venerabili, slujitori ai lui Dumnezeu prezentați ca „martori ai milostivirii” se află și Fericitul Vladimir Ghika.

Ajutor pentru Orientul Mijlociu Potrivit voinței Papei, fondurile strânse de pavilionul Sfântului Scaun la târgul Expo Milano 2015 au fost donate.

uma, 150 de mii de dolari, a fost folosită pentru a-i ajuta pe cei care au suferit în urma ostilităților din Siria și Irak. Proiectul, intitulat Grădina Milostivirii și care a fost inaugurat la 13 mai, s-a concretizat într-o fermă durabilă: 600 de măslini plantați pe un teren de 10 mii de metri pătrați; 15 muncitori, aleși dintre refugiații irakieni, dar și dintre șomerii iordanieni.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2016

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Libertatea de conștiință Apel către Congresul SUA

L’Osservatore Romano, 23 aprilie 2016

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

„donne chiesa mondo”

onferința episcopilor din Statele Unite (USCCB) s-a alăturat celor 25 de organizații pro-vita, religioase și de asistență medicală care solicită Camerei Reprezentanților Statelor Unite să aprobe legea referitoare la obiecția de conștiință (Conscience Protection Act, H.R. 4828). Printre semnatari se numără și zece organizații de medici care reprezintă zeci de mii de profesioniști din sectorul medical ce se opun avortului și care doresc protecție juridică în asistarea pacienţilor fără a renunța la principiile lor morale și religioase. „Legile federale care protejează obiecția de conștiință în ce privește avortul – se citește într-o scrisoare a Conferinței episcopale – au fost aprobate timp de decenii de către congresele americane și de președinții ambelor partide. Mulți americani care sunt favorabili practicării avortului își dau seama că logica poziției lor impune și respectarea alegerii altuia de a nu fi implicat în avort. Cu toate acestea, este tot mai clar că legile actuale oferă mult mai puţină protecţie în practică decât în teorie”. Legea Conscience Protection Act (H.R. 4828), prezentată

Congresului american la 22 martie, încearcă să remedieze diferitele „lacune” care în legile federale în vigoare permit violarea dreptului la obiecția de conștiință. În scrisoare, episcopii americani amintesc, printre altele, situaţia din California, unde Statul este obligat să ofere servicii de avort în aproape toate sectoarele medicale, și cazul infirmierei din New York, Cathy DeCarlo, constrânsă să asiste la un avort la termen întârziat în clinica unde lucra, în ciuda obiecției sale de conștiință. […] Într-o notă publicată la 23 decembrie 2015, Mons. J. E. Kurtz, președintele Conferinței episcopale americane, s-a arătat „profund îngrijorat că un principiu de bază care în trecut s-a bucurat mereu de un larg consens bipartizan a devenit deodată o chestiune de partizanat. Nimeni nu ar trebui să fie constrâns de Guvern să participe în mod activ la ceea ce consideră a fi uciderea unei vieți nevinovate. Nu e vorba de acces la avort. E în joc principiul potrivit căruia cei care cred şi cei care se opun întreruperii voluntare de sarcină şi decontării financiare a acesteia sunt obligaţi să fie părtași”. (Traducere: C. Grigore)

Din mai 2016, suplimentul feminin al ziarului „L’Osservatore Romano”, intitulat „donne chiesa mondo”, apare ca revistă.

u 40 de pagini color, este distribuită gratuit împreună cu oficiosul Vaticanului, la fiecare început de lună. Uşor de răsfoit, cu mai mult spaţiu pentru texte, imagini și fotografii, revista răspunde nevoii tot mai multor femei, nu doar catolice, de a împărtăși, de a reflecta și de a face auzită propria voce. Aprofundărilor unor teme legate de rolul femeilor în Biserică, li se adaugă două noi rubrici, îngrijite de surorile din Comunitatea din Bose (Italia): una despre artă și alta despre Biblie. Primul număr al „donne chiesa mondo” a apărut în mai 2012: 4 pagini color, inserate în oficiosul Vaticanului, în prima zi de joi a fiecărei luni. IUNIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS EVENIMENTE

Cel mai mare dar pe care Dumnezeu îl poate face unei familii este un fiu preot. Sfântul Ioan Bosco

Preoția

Sacrament al milostivirii În iunie, în Catedrala „Sfântul Iosif” vor fi sfinţiţi noi preoți pentru Arhidieceza noastră, prilej pentru a reflecta asupra preoţiei ca sacrament al milostivirii, privind la Cristos, Marele Preot, cu care fiecare preot se identifică în mod sacramental. Text: Pr. Fabian Măriuț

n ziua hirotonirii, preotului îi este înmânată Evanghelia Milostivirii. Este consacrat ca ministru al milostivirii, trimis să vestească: „Milă vreau, nu jertfă” (Mt 12,7). În jurul acestui anunţ mântuitor gravitează întreaga slujire preoțească, fapt ce confirmă că milostivirea nu este o calitate sau modalitate de a acţiona, de care s-ar dispune după bunul plac. Preotul este în mod ontologic slujitor al Milostivirii. Hirotonirea face ca toată fiinţa sa să transmită milostivirea. În caz 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2016

contrar, el ar fi un rău şi fals ucenic şi, mai grav, i-ar lipsi de speranţa şi de forţa milostivirii pe cei la care este trimis. Iar un preot lipsit de milostivire este o contradicţie în termeni, căci ar nega ceea ce îi conferă starea sacerdotală: să fie un alter Christus. În Anul Milostivirii, Papa a propus două figuri de duhovnici: Padre Pio şi Leopold Mandić, călugări capucini, dispuși să stea zeci de ore la confesional, modele ce pun în evidenţă că sacramentul spovezii este locul privilegiat pentru a trăi experienţa

milostivirii lui Dumnezeu şi a celebra sărbătoarea întâlnirii cu Tatăl. În Miercurea Cenuşii, când rămăşiţele pământeşti ale acestor doi sfinţi au fost expuse spre venerare publică, Papa spunea: „[…] uităm acest aspect cu uşurinţă: merg, cer iertare, simt îmbrăţişarea iertării şi uit să fac sărbătoare. Aceasta nu este doctrină teologică, ci eu aş spune, forţând un pic, că sărbătoarea este parte a sacramentului: este ca şi cum din pocăinţă ar face parte şi sărbătoarea pe care trebuie s-o fac cu Tatăl care m-a iertat”. Îngemănarea dintre iertare şi sărbătoare este secretul trăirii milostivirii. Altarul şi scaunul de spovadă sunt două locuri strâns unite, aşa cum în cuvintele evanghelice Isus ţine laolaltă blândeţea şi smerenia: „Veniţi la mine toţi, […] căci eu sunt blând şi smerit cu inima”. Mielul blând de la altar, imaginea lui Cristos ce se jertfeşte din iubire, şi mielul smerit din confesional, imaginea lui Isus ce s-a făcut una cu noi pentru a ne vindeca de slăbiciuni şi a ne mântui de păcate, sunt unul şi acelaşi.

FOCUS

PS Cornel Damian, 30 de ani de preoţie

Hirotonire de preoți în Catedrala „Sfântul Iosif”

piscopul auxiliar al Arhidiecezei, PS Cornel Damian, şi colegii săi din promoţia 1986 a Institutului Teologic din Iaşi, au aniversat 30 de ani de preoţie marţi, 17 mai 2016, la Parohia din Predeal. Sf. Liturghie, celebrată în biserica „Adormirea Maicii Domnului”, a fost prezidată de PS Cornel. Din cei 25 de tineri hirotoniți cu 30 de ani în urmă, 8 au fost sfințiți preoți în Catedrala din București, la 22 iunie – printre care și PS Cornel –,

iar 17, în Catedrala din Iași, la 29 iunie. Dintre colegii de promoție, șase sunt preoți ai Arhidiecezei noastre: Pr. Alois Arcana, Pr. Pavel Encuță, Pr. Niculae Ilie, Pr. Iosif Imbrișcă, Pr. Emil Simon și Pr. Mihai Șerban. Colectivul redacțional al revistei „Actualitatea creștină”, colaboratorii și cititorii ne unim în rugăciune pentru PS Cornel Damian și preoții Arhidiecezei și le urăm din inimă „Ad multos annos!”

Pelerinajul seminariștilor în Polonia Prilej de reînnoire spirituală

n perioada 27 aprilie - 3 mai 2016, noi, seminariștii de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iași, am avut bucuria de a ne întări sufletește în acest An Sfânt al Milostivirii printr-un pelerinaj în Polonia. Experiența noastră a început la Kalwaria Zebrzydowska, unde joi seara am participat la Sfânta Liturghie. A doua zi am mers la Cracovia, unde am fost primiți de Cardinalul Stanisław Dziwisz care ne-a oferit o relicvă a Sfântului Ioan Paul al II-lea și posibilitatea de a vizita capela în care Sfântul Papă a fost hirotonit preot. Am plecat apoi la Częstochowa, unde am participat la Sfânta Liturghie la altarul unde este expusă icoană Madona Neagră. Sâmbătă am mers la Wadowice, locul de naștere al lui Karol Wojtyła; aici am participat la Sfânta Liturghie în

uminică, 19 iunie 2016, în cadrul Sfintei Liturghii celebrate la ora 10.30 în Catedrala Sfântul Iosif, din București, cinci diaconi vor primi sacramentul Sfintei Preoţii: Acatrinei Valeriu – din Galbeni (Bacău), Benchea Gheorghiță Daniel – din Somușca (Bacău), Iancu Felician – din Codlea (Brașov), Matieș Liviu-Narcis – din Săbăoani (Neamț) și Florin Piștiean – din Brăila. Primii patru vor fi preoți diecezani și vor fi hirotoniți pentru Arhidieceza RomanoCatolică de București; Florin Piștiean va fi sfințit preot pentru Congregația Iosefinilor Sfântului Leonard Murialdo, din care face parte. Cei cinci tineri au fost sfințiți diaconi la 8 decembrie 2015, în Catedrala Adormirea Maicii Domnului, din Iași.

biserica în care a fost botezat el. După-amiază ne-am întors la Cracovia: am vizitat Bazilica „Sfânta Maria” și Catedrala Wawel – loc de încoronare a monarhilor Poloniei și loc de veci al multor regi și sfinți. Duminică dimineața am plecat spre Sanctuarul Milostivirii lui Dumnezeu: aici am putut venera moaștele Sfintei Faustina Kowalska și am mers în procesiune, recitând Rozariul și cântând, până la Sanctuarul Ioan Paul al II-lea, unde am participat la Sfânta Liturghie. Pelerinajul s-a încheiat cu Sfânta Liturghie, celebrată luni dimineaţă în limba latină, în sanctuarul din Kalwaria. (Cătălin Mititelu) „Pelerinajul a fost pentru mine un prilej de reînnoire spirituală. Mergând pe urmele Sfântului Ioan Paul al IIlea, am simțit cât de aproape și la îndemână este sfințenia. Încurajarea și speranța pe care am trăit-o, în acele zile de har, aș vrea să le păstrez adânc în suflet și să fie un izvor continuu de reînnoire spirituală în drumul personal spre sfințenie”. (Alexandru Abadi) IUNIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS CONFERINȚA EPISCOPALĂ

Votul:

un drept şi o responsabilitate

Familia și tinerii

Priorități ALE episcopiLOR CATOLICI din România

Episcopii catolici din România au participat în perioada 9-11 mai 2016 la Adunarea plenară de primăvară a Conferinței Episcopale, găzduită de Episcopia Greco-Catolică de București.

ănăstirea Părinților Carmelitani Desculți, de la Ciofliceni (Snagov), a găzduit lucrările sesiunii de primăvară a Conferinţei Episcopale Române (CER), la deschiderea cărora a participat şi Mons. Miguel Maury Buendía, Nunţiu Apostolic în România. Conform unui Comunicat de presă al CER (nr. 68/11.05.2016), episcopii au abordat diferite teme: pastoraţia familiilor, învăţământul catolic, Olimpiada de religie catolică, iniţiativele comune din Anul Milostivirii, participarea tinerilor români la Întâlnirea Mondială a Tineretului, incidenţa codului 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2016

fiscal asupra administraţiei bunurilor Bisericii, dreptul şi responsabilitatea credincioşilor catolici de a participa la vot, la alegerile locale din iunie 2016. În după-amiaza zilei de 10 mai a.c., episcopii au fost primiți de Președintele României, Domnul Klaus Werner Iohannis. În seara aceleiași zile, episcopii au celebrat împreună Sfânta Liturghie în Catedrala Greco-Catolică „Sfântul Vasile cel Mare”, din București, iar apoi au fost primiți de Nunțiul Apostolic la sediul Nunțiaturii. Conform statutului, preşedinția CER a fost preluată de Em. Sa Cardinalul Lucian Mureșan, Arhiepiscop Major

piscopii catolici din România amintesc, într-o Declaraţie din 10 mai, că învățătura Bisericii Catolice afirmă „datoria de a acționa pentru binele comun, al cărui factor fundamental este binele omului (cf. Ioan Paul al II-lea, enciclica Redemptor hominis, nr. 17)”, și că „în momentul alegerilor, acțiunea cetățeanului nu se reflectă doar asupra binelui propriu, ci și asupra binelui comun al tuturor”. De aceea, ei îndeamnă „pe fiecare creştin şi pe toţi oamenii de bună credinţă să-şi exercite dreptul şi responsabilitatea de a participa la vot” şi să nu se lase influenţaţi de promisiuni sau avantaje materiale. „Creştinii trebuie să aibă un rol activ şi esenţial în păstrarea și promovarea valorilor creștine”.

al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, iar episcopii membri l-au ales ca vicepreședinte pe Arhiepiscopul Mitropolit de Bucureşti, ÎPS Ioan Robu, pentru un mandat de 3 ani. De asemenea, a fost ales un nou Consiliu permanent: Card. Lucian Mureşan – preşedinte CER, ÎPS Ioan Robu – vicepreşedinte CER, PS László Böcskei – Episcop romano-catolic de Oradea, PS Vasile Bizău – Episcop greco-catolic de Maramureş. Următoarea sesiune ordinară a Conferinţei Episcopilor Catolici din România se va desfăşura la Oradea, la sediul Episcopiei Romano-Catolice, în perioada 26-28 septembrie 2016.

FOCUS BISERICĂ ȘI SOCIETATE

Peste 1.000 de persoane, cu un unic mesaj pentru autorităţi: românii nu mai acceptă indiferenţa, corupţia, minciuna şi şmecheria! Gesturi curajoase

Marșul Tăcerii

Pentru respectarea și aplicarea Legii

Asociaţia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” și AGRU Bucureşti (Asociaţia Generală a Românilor Uniţi cu Roma) au organizat sâmbătă, 28 mai 2016, în Bucureşti, un Marş al Tăcerii.

arşul Tăcerii a avut loc la 4 ani după ce Justiția a decis definitiv şi irevocabil desființarea clădirii ilegale Cathedral Plaza şi a obligat Primăria capitalei să o demonteze și să refacă parcul de lângă Catedrala „Sf. Iosif ”. De atunci, Primăria a tergiversat sau s-a opus făţiş punerii în aplicare a deciziilor Justiţiei. Iniţiatorii Marşului au cerut ca Legea și hotărârile judecătorești să fie respectate și aplicate în România! Marșul a pornit din fața Catedralei „Sfântul Iosif ”. ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, simbol al luptei pentru respectarea și

aplicarea legii în cazul clădirii ilegale Cathedral Plaza, invitat să participe, s-a adresat celor prezenți, spunând: „Cerem autorităților să fie respectate hotărârile judecătorești și să fie puse în aplicare în așa fel încât să îndepărteze flagelul corupției de țara și poporul nostru, așa încât să ne bucurăm de domnia Legii și de domnia Dreptății”. Cei peste 1000 de participanți au purtat flori și umbrele albe și s-au deplasat în tăcere către Piața Universității, unde s-a dat citire unui extras din decizia irevocabilă nr. 2520/28.06.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, de desființare a clădirii ilegale Cathedral Plaza.

Cornel Bărbuţ, vicepreședintele Asociației Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”:

„D

upă zece ani de tăcere a autorităților dorim să tragem un mare semnal de alarmă, pentru ca Legea să fie respectată și aplicată în România zilelor noastre. Considerăm că în România, țara lui «merge și aşa», este timpul să luăm atitudine, ca și creștini activi să avem o voce civică, să ne exprimăm cu curaj și fermitate”. Călin Diaconu, președinte AGRU București:

„E

ste nevoie astăzi de gesturi curajoase, care să respecte adevărul legii, este nevoie să demolăm nedreptatea, acolo unde o întâlnim, acolo unde ne doare și unde ne deranjează”.

Într-un gest de mulțumire, o delegație a depus flori albe și lumânări la troița din Piața Universității, în memoria tinerilor care s-au jertfit în decembrie 1989. IUNIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS ȘTIRI ARCB

București

Hramul comunității Pe 8 mai, a avut loc Sf. Liturghie solemnă de hram a parohiei Fericitul Ieremia Valahul, din Chitila (Ilfov), celebrată de mai mulți preoți, predicator fiind Pr. Stefano Conotter O.C.D. După Liturghie, copiii au reprezentat printr-o scenetă viața patronului comunității lor.

Craiova

Concert Pe 7 mai, în biserica romano-catolică Toți Sfinții, a avut loc Concertul Orchestrei de Cameră a Filarmonicii Oltenia, ce a interpretat lucrări de S. Barber, J. S. Bach, Giovanni Battista Pergolesi.

București

Inițiativă Pentru susținerea activităților cercetașilor din Centrul „Sf. Fecioară Maria, Regină”, Cioplea, a fost lansată inițiativa de reciclare a hârtiei. Pe 25 aprilie, cu ajutorul unor persoane binevoitoare din parohie au fost transportate într-un centru de colectare 780 kg de hârtie. Un rezultat bun! Campania continuă!

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2016

Aniversare ARCB Sfântă Liturghie și Simpozion la aniversarea înființării Arhidiecezei

e 27 aprilie, s-au împlinit 133 de ani de la înființarea Arhidiecezei RomanoCatolice de București. Cu această ocazie, în Catedrala „Sf. Iosif”, a fost celebrată o Liturghie solemnă, prezidată de ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București. A urmat un Simpozion dedicat martirilor Arhidiecezei din perioada comunistă, în cadrul căruia au fost evocate următoarele figuri: Fericiţii Vladimir Ghika şi Anton Durcovici, declaraţi martiri pentru credinţă; pr. Xaveriu Haider şi sr. Clementine Mayer, la comemorarea a 60 de ani de la moarte, în închisorile comuniste. Au luat cuvântul: Pr. Francisc Ungureanu, Pr. Ieronim Iacob, Sr. Daniela Mare CJ, Dr. Dănuţ Doboş și Prof. univ. dr. Radu Ciuceanu, moderator fiind Pr. Emil Moraru. Arhiepiscopia Romano-Catolică de București a fost înfiinţată de Papa Leon al XIII-lea, la 27 aprilie 1883, Mons. Paoli, ctitorul Catedralei „Sf. Iosif ”, devenind primul Arhiepiscop de Bucureşti.

MONS. IONUȚ PAUL STREJAC LA VATICAN

De la 1 iunie a.c., Monseniorul Ionuț Paul Strejac va activa la Vatican, în cadrul Secretariatului de Stat al Sfântului Scaun, Secțiunea pentru relația cu statele.

ons. Ionuț Paul Strejac, preot al Arhidiecezei RomanoCatolice de București, și-a încheiat misiunea în Timorul de Est, unde fusese trimis de Sfântul Părinte Papa Francisc, în 2014, și unde a activat ca însărcinat cu afaceri a.i. Monseniorul Ionuţ Paul Strejac s-a născut în 1976, la Suceava, şi a fost hirotonit preot la 29 iunie 2002. Lucrează în diplomaţia Vaticanului din 2006, după absolvirea Academiei Ecleziastice Pontificale, fiind primul român care a absolvit această instituție a Bisericii Catolice.

Activitate încheiată în Arhidieceză După 24 de ani de slujire, Surorile Săracilor ale Părintelui Morinello și-au încheiat activitatea în Arhidieceza noastră.

rezente la Craiova din anul 1992, surorile s-au dedicat familiilor sărace, bătrânilor și copiilor, înființând o grădiniță și un azil pentru bătrâni, Casa speranței. Grădinița a fost închisă în 2014, iar azilul va fi administrat, temporar, de către o persoană laică. Surorile s-au întors în Italia pe 26 aprilie. Comunitatea catolică din Craiova le mulțumește urându-le succes în activitatea lor de slujire și le asigură că se vor ruga pentru ca Dumnezeu să le călăuzească mereu pașii.

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Ziua Diecezană a Tineretului Pe 7 mai, mii de tineri din cele 149 de parohii ale Diecezei de Iași au participat la Buruieneşti (Neamţ), la Ziua Tineretului.

In memoriam PS Tempfli József Doliu în Dieceza de Oradea pentru moartea PS Tempfli József. e 25 mai, a trecut la cele veșnice PS Tempfli József, Episcop emerit de Oradea. Avea 85 de ani și 54 de ani de preoție, dintre care 27 ca episcop. PS Tempfli József s-a născut la 9 aprilie 1931 la Urziceni, în județul Satu Mare. În anul 1962 a absolvit Studiile Teologice la Alba Iulia, fiind hirotonit preot la 31 mai 1962 de către Márton Áron, episcop de Alba Iulia. A fost consacrat Episcop diecezan de Oradea la 26 aprilie 1990, desfășurând o bogată activitate pentru reorganizarea activităților pastorale și social-caritative din dieceză.

omentul central a fost Sf. Liturghie prezidată de PS Petru Gherghel, Episcop de Iaşi, alături de care au celebrat PS Aurel Percă, Episcop auxiliar de Iaşi, și ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, care, în cuvântul de învăţătură, le-a spus tinerilor: „Dragi tineri, aveți această înălțătoare misiune: să trăiți și să dați mărturie despre Isus și Biserica sa, care sunteți chiar voi! Sunteți trimiși spre libertatea fiilor lui Dumnezeu care respectă legea divină și care respectă legile omenești”. Participanții au avut posibilitatea să dobândească indulgența plenară jubiliară. După Liturghie, a avut loc Festivalul tinerilor, care a constat într-un program artistic și religios. Crucea tinerilor şi icoana Maicii Domnului, simboluri consacrate ale

Zilelor tineretului, preluate anul trecut de la Oneşti, au fost încredințate de tinerii din Buruieneşti celor din parohia Frumoasa (Bacău), desemnată să organizeze în 2017 întâlnirea diecezană a tinerilor.

Italia

Germania

AFRICA

Pro cuplurilor de același sex

Împreună pentru Europa

Criză alimentară ÎN SUDANUL DE SUD

Cu 372 de voturi pro, 51 împotrivă, 99 abțineri, pe 11 mai, deputații italieni au votat în favoarea legalizării uniunilor între persoanele de același sex. Referitor la subiect, Președintele Conferinței Episcopilor Italieni declara: „Deplângem faptul că alte forme de coabitare sunt acum pe același nivel cu familia întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie, iar conceptul de paternitate și maternitate, ca vocație a bărbatului și a femeii în căsătorie, este exclus din conștiința publică”.

În perioada 30 iunie - 2 iulie, la München se va desfășura Împreună pentru Europa, eveniment de „reflecție și acțiune” pentru „a nu ceda în fața dificultăților ce riscă să pună în pericol edificiul comunitar”. Inițiativa este promovată de rețeaua ecumenică Împreună pentru Europa și susținută de Mișcarea Focolarelor. Programul prevede 36 de mese rotunde și forumuri ce „vor permite un schimb de experiențe și de perspective asupra unor teme legate de Europa”.

Programul Alimentar Mondial al ONU a tras un semnal de alarmă referitor la faptul că peste cinci milioane de locuitori ai Sudanului de Sud sunt nevoiți să înfrunte lipsa gravă a hranei pe durata anotimpului secetos, care ține până în luna septembrie. Criza alimentară vine în contexul în care în țară se încearcă restabilirea păcii, după doi ani de război civil. Actuala criză alimentară poate duce la sporirea diviziunilor etnice și a conflictelor politice din interiorul țării.

IUNIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VIAȚA APOSTOLICĂ ASOCIAȚII DE LAICI

Foto stânga: activități recreative organizate de Comunitatea Papa loan al XXIII-lea; foto dreapta: Pr. Oreste Benzi (1925-2007)

Comunitatea Papa Ioan al XXIII-lea

omunitatea Papa loan al XXIII-lea este o asociație internațională de credincioși, de drept pontifical. Fondată în 1968 de preotul italian Oreste Benzi, este angajată în mod concret și continuu pentru a contracara marginalizarea și sărăcia. Membrii Comunității își leagă propria viață de aceea a săracilor și a celor oprimați și trăiesc alături de ei, făcând astfel să crească relația personală cu Cristos, pentru că doar cine știe să stea în genunchi poate să stea în picioare, alături de săraci. În prezent, zilnic stau la masa Comunității, în 32 de țări de pe toate continentele, 41 000 de persoane, membri efectivi ai Asociaţiei fiind circa 2000. Pentru a îndeplini acest angajament au fost create şi susţinute 32 de entităţi juridice, ce administrează circa 550 de centre de primire, comunități terapeutice, case de tip familial, din întreaga lume. 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2016

Text: Giovanni Paolo Ramonda

În România, Comunitatea este prezentă din 2004, datorită unor tabere de vară pentru tineri. Aici lucrăm în sectorul de asistență socială: oferim sprijin și reintegrare socială persoanelor excluse şi vulnerabile, ce necesită un mediu care să asigure dezvoltare şi maturitate afectiv-relaţională, educație, asistenţă şi îngrijire, promovare şi formare umană. Structurile rezidențiale de tip Case de primire sunt în gestiunea familiilor și intenționează să recreeze elementele de bază din familia naturală. Beneficiarii sunt minori, persoane cu handicap, adulți fără adăpost, copii ai străzii, victime ale traficului de persoane şi ale prostituţiei. Aproape de centrul Bucureștiului, avem o casă de primire, ce poate primi până la 6 oaspeţi, care sunt susţinuți să înceapă reabilitarea emoțională şi să se integreze social. Totul se desfășoară în manieră senină, încercându-se crearea unui climat familial. Vara, grupuri de tineri italieni vin la Bucureşti și Mătăsari, şi le propun

Împărtășim viața cu cei mai săraci

untem o mare familie, în care cel primit și iubit se simte protagonist: în casele de tip familial, în comunitățile terapeutice, în casele de primire pentru cei fără adăpost, în casele de rugăciune și de fraternitate. Aici, femei și bărbați căsătoriți, laici consacrați, preoți – aleg să-și împartă viața cu cei mai săraci pentru a nu mai lăsa pe nimeni să sufere în singurătate și să simtă că Domnul ne cheamă pe toți să străbatem aceeași cale de dreptate și de sfințire, pentru a pune umărul ajutându-l pe fratele său să-și poarte crucea și purtând-o împreună să încerce să înlăture cauzele nedreptății.

adolescenților asistați de noi, aflați în dificultate, diferite activități recreative de socializare.

VIAȚA APOSTOLICĂ

Patronajul Fericitului Vladimir Ghika

Întâlnire a membrilor Asociației Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”

Asociaţia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”

n anul 2004, în câteva parohii catolice din Bucureşti prindea contur Asociaţia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”. Acestora li s-au alăturat Episcopul auxiliar de București, PS Cornel Damian, şi responsabilul cu pastoraţia familiilor în Arhidieceză, părintele Fabian Măriuț, care și-au adus contribuția la inițierea proiectului și care sunt implicați în continuare în desfășurarea lui. Principala îndatorire a Asociaţiei este prezenţa şi slujirea în Biserica locală, realizarea comuniunii între familii la nivel parohial şi diecezan în vederea creşterii spiritului ecumenic în interiorul familiilor, cât şi între familii. Obiectivul Asociației este păstrarea, promovarea şi trăirea valorilor creştine în viaţa de familie, printr-un angajament responsabil faţă de valorile familiei şi ale vieţii, în vederea realizării unei societăţi civile bazate pe spiritualitatea familiei creştine, având la bază învăţăturile Magisteriului Bisericii. De asemenea,

Asociaţia se doreşte a fi un forum de dezbatere pentru factorii decizionali în vederea apărării vieţii de familie în societatea noastră, în directă colaborare cu ierarhia Bisericii şi în dialog cu autorităţile şi cu organismele locale, naţionale şi internaţionale. În vederea realizării obiectivului pe care și l-a propus, Asociaţia Familiilor Catolice desfășoară mai multe tipuri de activități. Amintim: activităţile spirituale legate de cunoaşterea, însuşirea şi aprofundarea învăţăturilor Bisericii Catolice referitoare la apostolatul în viaţa de familie, la evanghelizarea şi formarea creştină a familiilor; asistenţă psihosocială prin consiliere psihologică și

sociaţia Familiilor Catolice se pune sub patronajul Monseniorului Vladimir Ghika, „marele vagabond apostolic”, pentru a vesti lumii că familia este cea mai mare valoare a societăţii şi că familia creştină trebuie să-şi facă o datorie de onoare din mărturisirea iubirii evanghelice în dimensiunile ei de permanentă dăruire reciprocă, deschidere spre viaţă şi jertfă continuă, pentru că menirea familiei creştine este aceea de a fi biserică domestică, oglindă a Sfintei Familii din Nazaret.

socială; consiliere pro-viață, în vederea prevenirii avortului; activităţi educative și culturale. Pot fi membri ai Asociaţiei persoanele care sunt căsătorite religios, indiferent de religia sau confesiunea lor, care acţionează în acord cu învăţătura Bisericii Catolice cu privire la căsătorie, familie și viaţă, care au un comportament adecvat acestei învăţături în relaţiile pe care le dezvoltă şi care respectă scopul şi obiectivele Asociaţiei.

Întâlnire a membrilor Asociației Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” IUNIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII DIN CATEHEZELE PAPEI FRANCISC

Isus le arată păcătoşilor că nu priveşte la trecutul lor […], ci mai degrabă le deschide un viitor nou.

ÎNCREDEREA

ÎN PUTEREA IUBIRII LUI ISUS

Papa Francisc

Text: Iulia Cojocariu

n cateheza din 6 aprilie, Papa Francisc a vorbit despre Evanghelia Milostivirii, numită astfel pentru că Isus este Milostivire, pentru că el a dus la desăvârşire milostivirea lui Dumnezeu revelată în Vechiul Testament. Şi pentru a prezenta misiunea lui Isus, Suveranul Pontif a reliefat două aspecte importante din viaţa Mântuitorului: botezul său de către Ioan Botezătorul şi răstignirea sa pe Cruce. Prin botez, care marchează începutul misiunii sale, Isus se face solidar cu păcătoşii. În Isus se arată începutul timpului milostivirii pentru întreaga omenire. Cristos răstignit pe Cruce înfăţişează milostivirii Tatălui toate păcatele lumii. Şi în felul acesta, fiecare primeşte curajul de a-şi mărturisi păcatele şi 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2016

încrederea în puterea iubirii lui Isus Răstignit. Evanghelia Milostivirii are puterea de a ne transforma, de a ne face capabili să iertăm şi să privim lumea cu mai multă bunătate. În cateheza jubiliară din 9 aprilie, Suveranul Pontif a vorbit despre milostivire şi pomană. Aşa cum apare în Biblie, orice persoană credincioasă are două datorii pe care trebuie să le îndeplinească: una priveşte jertfa şi cealaltă pomana. Iar pomana se concretizează faţă de persoanele care se află în nevoie, cu o atenţie deosebită faţă de străini, văduve şi orfani. A face milostenie este o sursă de bucurie interioară, nu o povară de care să ne eliberăm în grabă. Gestul de a da de pomană trebuie să fie însoţit şi de atenţia faţă de persoana în cauză: să ne oprim

pentru a o privi în ochi, pentru a o întreba care este lucrul de care are cu adevărat nevoie. Pomana trebuie, de asemenea, să fie şi o jertfă: să iei din ceea ce este al tău şi să dăruieşti altuia, căci „mai fericit este a da decât a lua” (Fap 20,35). În cadrul audienţei din 13 aprilie, Papa Francisc a pornit de la exemplul alegerii şi chemării lui Matei pentru a transmite următorul mesaj: „Isus le arată păcătoşilor că nu priveşte la trecutul lor, la condiţia socială, la convenţiile exterioare, ci mai degrabă le deschide un viitor nou”. Iar creştinii sunt invitaţi să participe la masa Cuvântului, prin care sunt chemaţi la un dialog ca între prieteni, şi la masa Euharistiei care oferă hrană din însăşi viaţa lui Isus şi reînnoieşte harul Botezului.

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII Audiență Jubiliară

Există mereu

posibilitatea unei alegeri Text: Cristina Șoican

e 16 aprilie, credincioșii Arhidiecezei au participat la Audiența Jubiliară organizată la Catedrala Sfântul Iosif, în contextul Anului Sfânt al Milostivirii. La ora 10.30, a început Cateheza despre milostivire, a ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, și apoi, Păstorul a răspuns întrebărilor credincioșilor, care au atins aspecte reprezentative pentru toate categoriile de vârstă și stările de viață. Răspunzând la întrebări, ÎPS i-a îndemnat pe copii să trăiască credința împărtășindu-se des și participând duminica la Liturghie, iar ministranților le-a amintit că a sluji la altar este o onoare. Pe adolescenți i-a atenționat că poți fi cu adevărat fericit doar respectând valorile omenești și pe cele ale credinței. Adresându-li-se tinerilor, ÎPS Ioan Robu a afirmat că experiența lumii și a Bisericii arată că nu trebuie să intri în noroi ca să știi ce-nseamnă apa și că există mereu posibilitatea unei alegeri, iar a trăi curat până la căsătorie este o alegere personală. Familiilor le-a spus că ocupă în Biserică locul pe care fiecare dintre ele îl alege; referindu-se la cei în vârstă, a amintit că Biserica ne învață să-i respectăm, să-i iubim și să privim toți oamenii la fel, indiferent de vârstă. Pe cei consacrați i-a îndemnat să aibă curaj să facă și altceva decât le cere propria carismă, iar preoților le-a amintit să trăiască

rugăciunea de fiecare zi ca moment de intimitate cu Dumnezeu și să-i privească pe ceilalți cu ochi de milostivire. A urmat Sf. Liturghie, prezidată de ÎPS Ioan Robu, ce i-a avut alături pe PS Cornel Damian și preoți din Arhidieceză. Celebrarea s-a încheiat cu rostirea rugăciunilor pentru dobândirea Indulgenței Jubiliare.

Maria e alături de fiecare cruce

e 5 mai, în Bazilica „Sf. Petru”, din Vatican, s-a desfășurat o Veghe de rugăciune pentru a șterge lacrimile, destinată celor ce au nevoie de consolare. Evenimentul, la care a participat și Sfântul Părinte, s-a înscris în seria inițiativelor jubiliare de spiritualitate, dorind să fie un semn vizibil al milostivirii, o mână întinsă din partea Tatălui ceresc pentru a șterge lacrimile fiilor și fiicelor ce trec prin momente de suferință și de grea încercare. În contextul Anului Sfânt, mângâierea celor mâhniți se încadrează în inima acestui eveniment destinat mai ales acelora ce au mai mare nevoie de un cuvânt de încurajare, de sprijin, de consolare. După momentul prezentării câtorva mărturii, Papa i-a îndemnat pe cei prezenți să nu cadă

pradă disperării, ci să alimenteze credința că Dumnezeu nu ne lasă singuri, că binele învinge răul, că Domnul va șterge orice lacrimă și ne va elibera de orice frică. Papa a întărit convingerea că Maria este alături de cei în suferință: „Alături de fiecare cruce e întotdeauna Mama lui Isus. Cu mantia sa ea şterge lacrimile noastre. Cu mâna sa ne ridică şi ne însoţeşte pe drumul speranţei”. Ca simbol al mângâierii și al speranței, Papa a distribuit un obiect devoțional, Agnus Dei, sub forma unui oval ce are imprimat pe o parte Mielul Pascal, iar pe cealaltă, logo-ul Jubileului Milostivirii. La veghe, a fost expus relicvariul ce păstrează lacrimile vărsate de imaginea Maicii Domnului de la Siracusa. IUNIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII SFINȚII MILOSTIVIRII

Sfântul Iustin

Resurse

Filosof creștin martir

fântul Iustin, filosof palestinian, este autorul unora dintre cele mai cunoscute apologii ale credinței creștine din secolul al II-lea. A murit martir la Roma, dând această mărturie de credință: „Am încercat să-mi însuşesc toate filosofiile, apoi am aderat la adevărata învățătură… Aceea de a-l adora pe Dumnezeul creştinilor […] şi pe Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu […] care trebuia să vină între oameni ca Mântuitor şi Sfântul Iustin Învăţător al adevăratei învățături”. În textele sale amintește că milostivirea divină se extinEpiscop și de și peste cei drepți și peste cei nedrepți, fără deosebire. Doctor al „Înălțăm rugăciuni pentru toate, pentru a experiBisericii menta milostivirea lui Cristos. De fapt, El ne-a învățat În calendare, să ne rugăm pentru dușmanii noștri atunci când a zis: la 1 iunie. Fiți blânzi și milostivi ca Tatăl vostru din Ceruri care este A trăit între milostiv. Putem vedea cum Dumnezeu cel atotputernic, 100-165. care este blând și milostiv, face să strălucească soarele și peste cei drepți și peste cei nedrepți, trimițând ploaia peste cei buni și peste cei răi.” (Dialogul cu Trifon, 96)

Sfântul Albert Chmieliowski

Terțiar franciscan. Fondator de congregații religioase

N Sfântul Albert Chmieliowski În calendare, la 17 iunie. A trăit între 1845-1916.

„Trebuie să fim buni ca pâinea.”

umele civil al Fratelui Albert era Adam Hilary Bernard Chmielowski. Era cunoscut deja la Varșovia ca pictor promițător. De ceva timp lucra la o pânză cu tema „Ecce homo” (Ioan 19,5), dar această compoziție i se părea mereu neterminată. Până la urmă a înțeles de ce era neterminată: el trebuia mai întâi să restaureze alte imagini ale lui „Ecce homo”. Era vorba despre mulțimea de imagini ale lui Isus suferind în cei săraci. Apoi a reușit să creeze cu adevărat o capodoperă cu acest subiect (actualmente se află în sanctuarul dedicat Sfântului Albert). Fratele Albert a ales să trăiască cu cei mai săraci dintre săraci, vânzând toate tablourile și apoi cerșind pentru ei. Cu acordul autorității bisericești, a întemeiat două congregații de slujitori ai celor săraci. L-a cunoscut și pe Lenin, în exil la Cracovia, și a ajuns să se întrebe: „Forța săracilor stă în mânia lor (îndreptată şi canalizată în mod oportun) sau se află în caritatea, în solidaritatea și în redescoperirea radicalismului creștin?” Așadar, milostivire sau revoluție? Albert a ales și a trăit milostivirea.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2016

Pe internet este o pagină cu mai multe scrieri ale Bisericii din primele secole, printre care și o traducere a Dialogului cu Trifon.

ȘTIAȚI CĂ Karol Wojtyła (Sfântul Ioan Paul al II-lea) a fost inspirat de istoria Fratelui Albert. În 1949 a scris o piesă de teatru, „Brat naszego Boga” (Fratele Dumnezeului nostru), ecranizată, în 1997, de regizorul Krzysztof Zanussi.

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII

în cimitirul Bellu ortodox, în mormântul familiei. Grigore Ghyka a făcut şi o examinare a osemintelor şi a redactat un proces-verbal. În mărturia pe care a scris-o în anul 1990, „Amintiri despre Vladimir Ghika”, descrie astfel pregătirile pentru exhumarea şi reînhumarea Monseniorului şi pentru serviciul religios din cele două cimitire: „Planul […] cuprindea mai întâi să cumpărăm un mic sicriu special destinat pentru reînhumarea osemintelor. Cu sicriul respectiv urma să mergem la cimitirul Comunei Jilava, să luăm osemintele şi, în aceA-i îngropa pe cei morţi eaşi zi, să revenim la cimitirul Bellu pentru a le reînhuma. Ca să împăcăm pe toată lumea, l-am rugat pe Părintele Totolici să vină cu noi la cimitirul Bellu (ortodox) pentru a Text: Iulia Cojocariu face o scurtă slujbă de înmormântare. De asemenea, ne-am dus şi la cimitirul Bellu catolic […] şi am rugat ladimir Ghika a murit la atunci o deshumare şi o reînhumare un preot de pe acolo, descoperit la 16 mai 1954 în închisoa- în cimitirul catolic Bellu, dar nu fu- întâmplare, să oficieze şi el o scurrea de la Jilava, la infir- seseră îndeplinite anumite condiţii tă slujbă de rit catolic. Spre fericirea merie. A avut parte, am (un sicriu, prezenţa unui avocat şi noastră, nu au survenit incompatiputea spune, de trei înmormântări. a unui reprezentant oficial român). bilităţi de tip canonic, ambii prelaţi Cea dintâi, în comuna Jilava (pe Din mărturia lui Andrei Brezianu făcând dovada unei frumoase înţeun teren destinat celor morţi în cu privire la acest moment, aflăm legeri pentru a onora înmormântaînchisoare, alături de cimitirul or- că l-a însoţit atunci pe Pr. François rea unui creştin care fusese atât de todox), a fost lipsită de orice ser- la mormânt şi că s-a rostit rugăciu- legat de ambele culte şi care, după viciu religios. După ce s-a primit nea pentru răposaţi, Libera, el dând vrerea lui Dumnezeu, la moartea înştiinţarea morţii Monseniorului, răspunsurile. Pe locul suferinţei sa, nu avusese parte de nicio slujbă s-au început demersurile pen- Monseniorului Ghika de la Jilava, religioasă”. Acţiunea întreprinsă de tru aflarea locului unde era îngro- a fost celebrată o Liturghie în anul Grigore Ghyka a decurs fără propat. Într-o scrisoare din anul 1957, 2010, pe 6 noiembrie, când au par- bleme şi astfel unchiul său a fost înPr. François Van Der Jonckheyd ticipat numeroşi preoţi şi a fost ex- mormântat, a doua oară, în cimitia descris felul în care a ajuns la pusă şi relicva din coroana lui Isus, rul Bellu ortodox. În anul 2013, ca etapă pregătitoare mormântul Monseniorului. Când care l-a însoţit pe Vladimir Ghika în vederea beatificării sale, a avut loc Pr. François a mers la mormânt, a în timpul detenţiei şi pe care avocafost condus acolo de doi preoţi or- tul Cofariu a recuperat-o împreună deshumarea rămăşiţelor pământeşti todocşi, care erau de la biserica din cu două sutane, în vara anului 1954. ale lui Vladimir Ghika şi recunoaşÎn anul 1968, un nepot al Mon- terea lor canonică. Apoi s-a făcut Jilava şi care i-au adus, în momentul în care rostea rugăciunile, o că- seniorului Ghika, Grigore Ghyka, mutarea lor în Catedrala „Sfântul delniţă „pentru a spori «valoarea» a mers la cimitirul Jilava pentru a Iosif ”, la altarul secundar din partea rugăciunii mele”. Tot din această cere exhumarea rămăşiţelor un- stângă, acolo unde se află şi astăzi. scrisoare aflăm că s-ar fi putut face chiului său pentru a fi reînhumate Aceasta a fost a treia înmormântare. FAPTELE MILOSTIVIRII

Trei înmormântări

IUNIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII PARABOLELE MILOSTIVIRII

PARABOLE DE IERI… VAMEȘUL A OBȚINUT MILOSTIVIREA

eea ce ne relatează Sfântul evanghelist Luca în 18,9-14 este un eveniment nespectaculos. Isus întâlneşte – şi nu o dată – persoane care se considerau drepte şi care, tocmai din această cauză, îşi permiteau să manifeste, cu aroganţă, dispreţ faţă de cei din jur. Astfel de situaţii sunt nespectaculoase pentru că ele sunt întâlnite, nu de puţine ori, şi astăzi. Tot soiul de „neprihăniţi” şi de „impecabili” se dau în spectacol cu pietatea lor pentru ca, mai apoi, să se trezească dând lecţii despre cum ar trebui să ne comportăm „ca să fim pe placul lui Dumnezeu”. Or, astfel de atitudini afectează profund religiozitatea autentică. Isus, fără să se angajeze în vreo polemică sterilă cu astfel de „neprihăniţi”, rosteşte o parabolă menită să ilustreze condiţiile unei religiozităţi autentice. Primul personaj pus în scenă este un fariseu care, venit la Templu să se roage, se comportă

...PARABOLE DE AZI Uneori suntem ca fariseul, alteori ca vameșul

ilele trecute stăteam în capelă la adorație, rugându-l pe Domnul să mă lumineze ce să scriu referitor la această parabolă. La un moment dat, în capelă a intrat un sărac. A rămas un minut în picioare în dreptul ușii, apoi s-a pus în genunchi, dar în sens invers, cu fața spre perete și cu spatele spre Sfântul Sacrament. Instinctiv, m-am gândit: „Măi, cum se roagă omul ăsta?” Apoi am început să zâmbesc: parabola fariseului și a vameșului tocmai se actualizase, cu mine însumi în rolul fariseului. Altădată, am mers cu niște tineri catolici la o mănăstire a unei Biserici creștine din 20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2016

Text: Pr. Tarciziu Șerban

ca unul care merită din plin bunăvoinţa lui Dumnezeu, întrucât nu este ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri..., ci posteşte de două ori pe săptămână şi dă de pomană zece la sută din câştigul său. Toate acestea le spune cu emfază, stând în picioare. Cel de-al doilea personaj este un vameş (categoria cea mai detestată în societatea acelui timp), venit şi el la Templu să se roage. Rugăciunea lui este una scurtă, rostită în timp ce îşi ţine privirea îndreptată spre pământ şi îşi bate pieptul: Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul! Spre surprinderea celor care ar crede că multele „fapte bune” atrag automat aprecierea şi bunăvoinţa lui Dumnezeu, Isus spune că vameşul este cel care s-a întors acasă îndreptăţit întrucât cel care se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat. Cât este de simplu să obţii milostivirea lui Dumnezeu...

Text: Fr. Dan Suciu CSJ

România, pentru a ne ruga cu călugării de acolo. Am participat la slujba lungă de seară, rămânând în spate, în tăcere. Apoi am fost cazați într-o căsuță a mănăstirii, iar unul dintre călugări a venit la noi să stăm de vorbă. Au urmat multe întrebări despre cum e viața de călugăr catolic, cum sunt rugăciunile, cum sunt obiceiurile la noi, ce activități avem, ce părere despre lumea de azi și multe altele de acest fel. Atmosfera se mai dezghețase, dialogul devenise mai simplu, mai apropiat. Într-un târziu, călugărul și-a luat rămas bun și ne-a spus la plecare, cu o urmă de regret în glas: „Știți ce? Voi, păcat că n-o să vă mântuiți, că în rest chiar sunteți de treabă...”. De data asta eram mai aproape de rolul vameșului.

Parabola vameșului și a fariseului (Lc 18,9-14)

„Doi oameni au urcat la templu să se roage: unul era fariseu, iar celălalt vameș. Fariseul se ruga: «Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: hrăpăreți, nedrepți, adulteri, sau chiar ca vameșul acesta...». Vameșul își bătea pieptul: «Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!» Vă spun că a coborât la casa lui îndreptățit mai degrabă acesta decât celălalt...”.

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII CREDINȚA ÎN FAPTE

Pentru #Colectiv!

GENEROZITATE. SOLIDARITATE Text: Asociația Caritas București

n noaptea de vineri, 30 octombrie 2015, la Clubul Colectiv, din Bucureşti, a izbucnit un incendiu, în timpul unui concert al trupei Goodbye to Gravity. În urma incendiului, şi-au pierdut viaţa, în total, 64 de persoane, printre care artişti, fotografi, jurnalişti, olimpici şi studenţi străini, şi au rămas rănite 186 de persoane, dintre care 146 au fost spitalizate. ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, le-a cerut, imediat după incendiu, preoţilor din Arhidieceză să se roage pentru victime şi pentru răniţi, iar pe credincioşi i-a îndemnat să doneze sânge la centrele de transfuzii, şi duminică, 8 noiembrie, să contribuie cu generozitate la colecta specială, suma strânsă urmând a fi gestionată de Asociaţia Caritas Bucureşti, organizaţia de caritate a Arhidiecezei RomanoCatolice de Bucureşti.

una octombrie a anului trecut a fost marcată de un eveniment tragic petrecut în clubul Colectiv, care a lăsat în urmă multe victime, multă durere și tristețe, atât în rândul familiilor și persoanelor care au pierdut o persoană dragă, cât și al celor care s-au numărat printre supraviețuitori, unii dintre ei fiind grav răniți. Cu toții, apropiați sau nu ai acestor persoane, am fost mişcaţi şi impresionaţi de această dramă, în special de nevoile cu care se confruntă un pacient cu arsuri și de câte obstacole trebuie să traverseze pentru a supraviețui și a continua procesul de recuperare. În duminica următoare tragediei, 8 noiembrie 2015, în toate bisericile Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti (ARCB), enoriașii au fost îndemnați de Înaltpreasfințitul Ioan Robu la un gest de generozitate și solidaritate, toate ofertele de la Sfintele Liturghii urmând a fi destinate ajutorării familiilor victimelor şi răniţilor. Grație efortului și dărniciei enoriașilor proveniți de la parohiile romano-catolice ale ARCB (55.160 RON), Tipografiei EVEREST (80.000 RON) și Caritas Italiana (1.000 Euro), s-a achiziționat aparatura necesară Spitalului de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri, din București, pentru a se putea interveni cât mai eficient în astfel de cazuri: Butelii cu gaz (8 bucăți) – necesare pentru eliberarea căilor respiratorii și curățarea plămânilor de substanțele emise în momentul

incendiului, necesare bolnavilor care suferă de arsuri; și Sonda ecograf S4-2 (1 bucată) – instrument folosit pentru a identifica, cu o acuratețe mult mai mare decât alte sonde, leziunile cauzate de arsuri și, mai ales, substanțele inhalate, de la nivelul organelor interne. Achiziționarea și punerea în funcțiune a echipamentelor a fost realizată în luna aprilie 2016, la predarea echipamentelor participând reprezentanți ai firmelor de la care au fost achiziționate, în prezența reprezentanților Asociației Caritas București – doamna director Maricica

Cihodaru și doamna director economic Gabriela Dușa – și a medicului Stănculea Adrian, din partea instituției medicale. Deși suntem conștienți că este doar un mic gest în fața durerii celor rămași în urma tragicului accident, suntem recunoscători fiecărui donator şi sponsor care a făcut posibilă dotarea Spitalului de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arsuri cu acest tip de echipamente, atât de necesare în diagnosticarea şi tratamentul de specialitate, pentru salvarea vieţilor pacienţilor. IUNIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Paray-le-Monial Leagănul devoțiunii la Preasfânta Inimă a lui Isus Text: Viviana și Alexis Dimcev

Milioane de catolici cinstesc în luna iunie Preasfânta Inimă a lui Isus. Paray-le-Monial, un orășel din Franța, este locul unde doi sfinți, un preot iezuit și o călugăriță vizitandină, au început să răspândească spiritualitatea iubirii nemărginite a lui Dumnezeu.

Bazilica Sacré-Coeur din Paray-le-Monial, Franța – © Christophe.Finot

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2016

OAMENI ȘI LOCURI

Vedere spre Bazilica Preasfintei Inimi a lui Isus, Paray-le-Monial, Franța (foto stânga) și interiorul bazilicii (foto dreapta)

Inima Mea dumnezeiască este înflăcărată de iubire pentru oameni, și pentru tine în mod special. Privește această Inimă care a iubit atât de mult lumea, și pe care oamenii n-au iubit-o și ei la rândul lor.

Isus către Sfânta Margareta-Maria Alacoque

Sfânta Margareta-Maria Alacoque (1647-1690)

rice film ați vedea, dacă regizorul vrea să sugereze ceva legat de catolicism, cu siguranță va fi în cadru o icoană a Preasfintei Inimi a lui Isus. Puține imagini sunt atât de profund și de specific catolice. Și pentru că multe reproduceri sunt de proastă calitate și frizează kitschul, există riscul ca această devoțiune să fie luată în derâdere ca fiind de un sentimentalism ieftin, la îndemâna oamenilor simpli. Dar dacă pătrundem în istoria ei, vom vedea că spiritualitatea Preasfintei Inimi este unul din semnele cele mai puternice ale milostivirii lui Dumnezeu. Am pornit pe urmele Sfintei Margareta-Maria Alacoque, călugărița vizitandină care între 1673-1675 a primit harul de a-l vedea pe Isus și Inima Lui. PARAY-LE-MONIAL. Era o noapte tăioasă de februarie, iar mașina gonea pe o autostradă din Franța, cu destinația Paray-le-Monial, un orășel din centrul Franței, locul aparițiilor. Am ajuns în zorii zilei. Cerul plumburiu se întindea

peste orașul încă liniștit. Primul popas: Bazilica Preasfintei Inimi a lui Isus, o capodoperă de artă medievală din secolul al XII-lea, zidită în stilul austerei abații de la Cluny sub îndrumarea lui Hugues, al șaselea abate. A fost ridicată la rang de bazilică de Papa Pius al IX-lea, în 1875. Am intrat sub bolțile sobre de piatră, spre care și-au ridicat ochii atâtea generații în rugăciune. Biserica era goală. Deodată, s-a auzit o cântare gregoriană, probabil o soprană care repeta pentru slujbă. CAPELA APARIȚIILOR. Am intrat în capela aparițiilor. Construită în 1633, capela era destinată călugărițelor vizitandine. În acest loc, Margareta-Maria a avut viziunea Inimii lui Isus „arzând de iubire pentru oameni”. Modestă, de dimensiunile unei parohii de cartier, biserica nu se remarcă printr-o arhitectură aparte. Ceea ce atrage atenția este pictura în tonuri luminoase, aurii, după descrierea Sfintei: Isus Cristos, dulcele meu Învățător, mi s-a arătat cu totul strălucind de glorie, cu cele cinci răni ale sale, strălucind precum cinci sori, și din această sfântă Umanitate ieșeau flăcări din toate IUNIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

OAMENI ȘI LOCURI

Racla cu relicvele Sfintei Margareta-Maria Alacoque (foto stânga) și fresca din capela aparițiilor (foto dreapta)

părțile, dar mai ales din pieptul său, care semăna cu un cuptor încins... Atunci mi-a descoperit minunile fără seamăn ale iubirii sale pure și în ce mod excesiv era purtat spre a-i iubi pe oameni, de la care nu primea decât ingratitudine și nerecunoștință. Racla cu relicvele Sfintei se găsește în lateral. Încă din timpul vieții, oamenii obișnuiau să-i ceară rugăciuni, iar ea scria pe bilețele inspirațiile pe care Domnul i le dădea în rugăciune pentru ei. În interior, chiar lângă ușă, o placă de marmură inscripționată cu acele cuvinte pe care Isus i le-a adresat Margaretei-Maria Alacoque: Inima Mea dumnezeiască este înflăcărată de iubire pentru oameni, și pentru tine în mod special. Un mesaj pentru fiecare persoană care calcă pragul acestui locaș. Am ieșit în parcul orașului, o catedrală naturală în aer liber, în care două rânduri de copaci conduc la un altar de vară. În iunie, luna Preasfintei Inimi, acolo au loc diferite pelerinaje, forumuri, întâlniri. Acum, parcul era pustiu, dar nu sumbru. Arborii seculari așteptau venirea primăverii. Nu departe se află o expoziție 3D, în care o dioramă arată scene din viața călugăriței vizitandine. O inițiativă 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2016

FRESCA DIN CAPELA APARIȚIILOR

ictată între anii 1966-1973, fresca din capela aparițiilor reprezintă a doua viziune a Sfintei, când Isus i-a arătat rănile sale, luminoase precum cinci sori. În jurul Domnului răstignit sunt adunați sfinții Inimii lui Isus: apostolul Ioan, Francisc de Assisi, Charles de Foucauld, Claudiu de la Colombière, Ioan Eudes, Francisc de Sales, Ioana de Chantal și Margareta-Maria Alacoque. Printr-un detaliu ingenios al mantiei, se schițează o siluetă a Fecioarei Maria, reprezentată și din profil, cel mai aproape de inima lui Isus, ajutându-ne și pe noi să ne apropiem de El.

menită să dea mai mult contur vieții sale în imaginația omului contemporan. O călugăriță de clauzură, o mistică din secolul al XVII-lea: ce poate fi mai diferit de prezentul nostru? Și totuși, mesajul ei atinge mii de suflete care vin aici în fiecare an. Am ascultat acum câțiva ani mărturia unei familii în prag de divorț, care și-a găsit împăcarea și pacea în acest sanctuar. Minunile consemnate de istorie sunt vindecările fizice. Pe cele spirituale, le cunoaște Dumnezeu, în secretul spovezii. Aici nu sunt icoane sau statui miraculoase, sau izvoare tămăduitoare. Aici este doar mesajul iubirii, dincolo de orice închipuire, a lui Dumnezeu pentru om, iar apa este cea menționată în enciclica Haurietis aquas a Papei Pius al XII-lea despre devoțiunea Preasfintei Inimi, care începe cu un citat din profetul Isaia: Veți scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii. (Is 12, 3) Am încheiat pelerinajul la capela Sfântului Claudiu de la Colombière. Construită în 1930 într-un stil eclectic, cu elemente bizantine, capela adăpostește relicva sfântului iezuit. Un mozaic strălucitor îl arată pe Isus în glorie,

OAMENI ȘI LOCURI

ȘTIAȚI CĂ

Mozaic din Capela Sfântului Claudiu de la Colombière (foto stânga); altarul de vară din Paray-le-Monial (foto dreapta)

înconjurat de îngeri și sfinți. O biserică intimă, liniștită, a unui sfânt puțin cunoscut, care nu a avut nici viziuni, nici trăiri mistice, dar a trăit încrederea deplină în Dumnezeu, mai ales în mijlocul persecuției: ajuns în Anglia, a fost aruncat în închisoare pentru credință, fiind la un pas de a fi omorât.

Isuse, Tu ești singurul și adevăratul prieten. Tu iei parte la toate necazurile mele, dar le transformi, în mod tainic, în bine. Tu mă asculți cu bunătate atunci când îți spun greutățile mele și întotdeauna mi le ușurezi. Te găsesc în orice timp, ziua și noaptea, căci Tu nu mă părăsești niciodată, scria el. O rugăciune care poate fi și a noastră.

• Sfânta Margareta-Maria Alacoque (16 octombrie) este patroana celor care suferă de poliomielită? • În 1917, în plin război, pe când era încă laic, Fericitul Vladimir Ghika a purtat la Paray-le-Monial un stindard cu inscripția: „Preasfântă Inimă a lui Isus, salvează România”? • În 1899, Papa Leon al XIIIlea a consacrat omenirea Preasfintei Inimi? • În 1928, Papa Pius al XI-lea a dedicat enciclica Miserentissimus Redemptor devoțiunii față de Preasfânta Inimă a lui Isus, atestând viziunile Sfintei?

Sfântul prieteniei cu Isus

UN DAR FĂCUT OAMENILOR

oarte jenat, i-am mărturisit odată Monseniorului Vladimir Ghika că, deși respectuos față de icoana Inimii Preasfinte a lui Isus, nu pot să nu o găsesc inestetică. Îl aud și acum, continuându-mi gândul ca și cum el ar fi rostit cuvintele mele: Da, icoana este inestetică. Inima pare ca o „ridiche”. Dar noi suntem autorii ei, pentru că atâta timp cât a ținut Inima în piept, prea puțini se gândeau la ea. Atunci, a socotit că e bine să o scoată afară, să o așeze pe piept, într-un contrast izbitor cu realitatea, pentru ca noi să fim îndemnați să ne gândim ce a fost și ce este iubirea sa de oameni. Și binecuvântata stratagemă a reușit.

Nesfârșite șiruri de suflete au urcat la cer prin această devoțiune. (Horia Cosmovici, Monseniorul)

laudiu de la Colombière (1641-1682) a fost un preot iezuit, îndrumătorul spiritual al Sfintei Margareta-Maria Alacoque. Deși este mai puțin cunoscut, a avut un rol important în răspândirea devoțiunii Preasfintei Inimi a lui Isus. A fost canonizat de Papa Ioan Paul al II-lea în 1992 și este sărbătorit pe 15 februarie.

IUNIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI

Fericirea în familie – un deziderat posibil Pentru a răspunde nevoii urgente de însoțire și formare a familiilor din Arhidieceza noastră, în perioada decembrie 2015 - iunie 2016, Comunitatea Emanuel, din București, a animat un curs de formare. Text: Pr. Iosif Tiba

amiliile creștine au nevoie nu doar de o formare punctuală, ci și de o formare continuă, care să corespundă provocărilor din societatea de astăzi. Pregătirea pentru căsătorie nu mai este suficientă și nu oferă garanția că familia și cuplul creștin știu să-și încarce bateriile de la marele sacrament al căsătoriei. Sunt atâtea comori și atâtea daruri în acest sacrament și în această vocație, încât Biserica simte nevoia de a ajuta familiile creștine să pătrundă în această Taină și să ia cu bucurie din ea pentru a arăta frumusețea iubirii în cuplu și în familie. Cursul de formare propus de Comunitatea Emanuel s-a derulat pe durata a zece întâlniri cu teme variate: etapele vieții de cuplu și libertatea de a se dărui; comunicarea

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2016

și iertarea în cuplu; armonia sexuală și afectivă; educația copiilor – părinți de adolescenți; rolul socrilor și al banilor în cuplu; rugăciunea în familie. Pentru reușita cursului au fost esențiale munca în echipă – preoți și laici –, rugăciunea și evaluarea constantă. Fiecare întâlnire de curs a început cu un moment de socializare, la o gustare, urmat de formarea propriu-zisă – animată de fiecare dată de o pereche de soți împreună cu un preot din Comunitatea Emanuel –, și de un timp de întrebări și răspunsuri. Apoi, fiecare seară se încheia în fața Sfântului Sacrament, cu un moment de adorație euharistică și de rugăciune pentru familii. În plus, pentru ca părinții participanți să stea fără griji, în timpul întâlnirilor de formare, un grup de voluntari s-a ocupat de copii.

Mulți nu știu și nu realizează ce frumoasă este vocația la căsătorie, ce frumoasă este vocația familiei. În urma acestei experiențe, am simțit cu toții că familiile creștine au nevoie de sprijin permanent, au nevoie să se întâlnească între ele, să se roage împreună, să se formeze împreună, să se întărească reciproc, mai ales în mijlocul unei societăți care nu este favorabilă familiei. Cursul a fost pentru mulţi ca o reînsufleţire a iubirii. În final, am redescoperit cu toții că fericirea în familie este posibilă dacă îl primim pe Dumnezeu-iubire în viața noastră, iar familia este chemată să fie o icoană și o manifestare a lui Dumnezeu-iubire în lume.

UNIVERSUL FAMILIEI

Câteva fărâme de milostivire Milostivirea este actul ultim și suprem cu care Dumnezeu ne vine în întâmpinare; este legea fundamentală care locuiește în inima fiecărei persoane atunci când îl privește cu ochi sinceri pe fratele pe care-l întâlnește pe drumul vieții. (Misericordiae vultus, nr. 2) Texte: A.F.C. „Vladimir Ghika”

criitorul englez Chesterton, în paginile autobiografice relatează că la 48 de ani a fost copleşit de har, când, după spovadă, a descoperit „o viaţă nouă în interiorul vieţii obişnuite, o nouă inimă în interiorul inimii vechi, o nouă respiraţie în greaua respiraţie a vieţii de fiecare zi”. A experimentat puterea milostivirii şi a iertării, ce l-a făcut să fie o făptură nouă. M-a impresionat mărturia prin care afirmă că înnoirea vieţii are un preţ: „Numele preţului e Adevărul, ce se mai poate numi şi Realitate, anume de a ne pune în faţa realităţii propriei fiinţe”. Un adevăr ce înseamnă conformarea şi acceptarea Crezului Bisericii Catolice. Nu există milostivire ieftină, căci drumul ce trebuie parcurs pentru a o dobândi e incomod şi trudnic. Trebuie să-ţi cunoşti limitele și slăbiciunile. E un drum de smerenie pentru a putea privi cu loialitate realitatea în faţă. Nu poţi fi mare dacă nu ştii să te înjoseşti: e paradoxul ce l-a trezit pe Chesterton, înţelegând milostivirea la lumina crucii - moartea care devine viaţă. Aşadar, adevăratul preţ al iertării este Crucea lui Cristos. Evident că milostivirea este o chestiune înfricoşător de serioasă, căci acesta este în esenţă modul profund de a fi al iubirii. (George Dinu)

n Anul Milostivirii am trăit emoţiile Primei Împărtăşanii a unuia dintre copiii mei. Mă frământa gândul care este rostul spovezii în viaţa copilului? La nouă ani, ce rău poate face? Ce conştiinţă a păcatului poate avea? Cu această ocazie, am primit lămuriri. Spovada e calea privilegiată de a trăi în adevăr. Aşadar, dezlegarea de păcate e strâns legată de cultivarea unei conştiinţe în adevărul despre Cristos. O altă întrebare privea când şi cât de des trebuie să meargă la spovadă şi la împărtăşanie copiii noştri. Am redescoperit că e bine să se împărtăşească duminică de duminică și că e absolut necesar să se spovedească când au comis păcate grave și l-au supărat rău pe Isus şi pe aproapele. Este de mare folos ca spovada să fie practicată în mod regulat, pentru a face conştiinţa mai clară şi inima mai limpede. Aşa cum se face curăţenie în casă o dată pe săptămână, la fel Isus, prin spovadă, trebuie să facă periodic curăţenie în suflet. (Anca Martin)

Î rană”, Richard Wurmbrand făcea

n cartea „Cu Dumnezeu în subte-

o constatare grăitoare despre deţinuţii din penitenciarul tuberculoşilor de la Târgu Ocna: „S-a petrecut

un fapt remarcabil: niciunul nu a murit ateu […] Mulţi veniseră în camera 4 ca necredincioşi convinşi. Am văzut întotdeauna necredinţa lor prăbuşindu-se în faţa morţii […] E uşor să fii ateu în împrejurări plăcute. O convingere fermă rezistă unor presiuni enorme, nu am văzut ca ateismul să reziste în faţa morţii”. Mărturia aceasta m-a trimis cu gândul la ceea ce Platon considera a fi începutul iubirii de înţelepciune: cugetarea la moarte. Însă acum, în Anul Milostivirii, descopăr tot mai mult că nu frica ar trebui să ne ducă la întâlnirea cu Isus, ci faptul că descoperim bunătatea lui Dumnezeu. Cât de înduioşător este să trăieşti la lumina Milostivirii lui Dumnezeu! (Monica Matei) IUNIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI SUFLET TÂNĂR

CRACOVIA

ZIUA MONDIALĂ A TINERETULUI 2016 Patronii ZMT 2016 Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea şi Sfânta Faustina Kowalska sunt patronii Zilelor Mondiale ale Tineretului de la Cracovia. n 1938, Karol Wojtyła ajungea la Cracovia pentru a-și începe studiile universitare, iar sr. Faustina trăia într-o mănăstire în acest oraș. Nu s-au întâlnit niciodată, dar Providența a legat destinele lor: Ioan Paul al II-lea canonizat-o și a instituit sărbătoarea Milostivirii lui Dumnezeu. Acești Apostoli ai Milostivirii lui Dumnezeu sunt patronii ZMT 2016, iar viețile lor, exemple de încredere în Milostivire, exprimată prin cuvintele: Isuse, mă încred în tine!

Twitter: @Pontifex Dumnezeu este mereu alături de noi și nu ne va dezamăgi nicicând. Papa Francisc

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2016

Ziua Mondială a Tineretului

Oaspeți ai Diecezei Bielsko-Żywiecka

ste deja o tradiţie ca înaintea Zilelor Mondiale ale Tineretului tinerii pelerini să fie găzduiți de diecezele ţării organizatoare. Astfel, înainte de ZMT Cracovia, în cadrul programului Zilele în Dieceze, tinerii din Arhidieceza de București vor petrece o săptămână în sudul Poloniei, în Dieceza Bielsko-Żywiecka. Este o dieceză tânără, înfiinţată în anul 1992 de Ioan Paul al II-lea. În trecut, teritoriul acesteia aparținea diecezei de Cracovia, cu care se învecinează, unde Karol Wojtyła era episcop. Iubitor al muntelui, el a străbătut traseele montane din zonă; într-una din zilele petrecute aici, și noi vom avea șansa să mergem pe urmele sale. Pe lângă istoria ce se leagă de Ioan Paul al II-lea, dieceza este cunoscută datorită sfinţilor Ioan de Kety şi Maximilian Kolbe. Dieceza este marcată de suferința și martiriul multor victime ale câmpului de concentrare de la Auschwitz-Birkenau.

Astăzi, în apropierea acestuia este o mănăstire a Carmelitanelor Desculţe şi Centrul de Dialog şi Ecumenism. Dieceza este situată în lanțul muntos al Carpaților şi înconjurată de vârfuri muntoase, cel mai înalt fiind Babia Góra, de 1725 m. Zona se numeşte Beskidy şi este apreciată pentru păstrarea tradițiilor și a culturii populare. Specifice culturii de Beskidy sunt costumele colorate (similare cu cele din Moldova), cântecele pline de bucurie, dansurile dinamice, produsele artizanale din lemn și dantelă. În timpul Zilelor în Dieceze vom putea cunoaște frumusețea acestei regiuni și ospitalitatea poporului polonez. Sr. Marzena Maj

UNIVERSUL FAMILIEI

Gândul meu pentru

TINERI SFINȚI AI MILOSTIVIRII

T I NE

Orbán László

n viaţa fiecărui creştin există un moment în care începe colaborarea cu Dumnezeu. Este momentul hotărârii de a merge mereu spre bine. Şi dacă până atunci viaţa era în alb şi negru, din acea clipă se colorează, devine fascinantă. Aşa s-a întâmplat cu viaţa părintelui Orbán László (1969-2008) născut la Cluj şi care, în perioada în care se ocupa de pastoraţia universitară, şi-a dat viaţa pentru a salva un student de la înec. ÎPS György Jakubinyi, Arhiepiscop de Alba Iulia, a fost de acord cu deschiderea cauzei de beatificare a Pr. László, pentru a fi declarat „martir al iubirii”, iar Congregația pentru Cauzele Sfinților a dat răspuns pozitiv în acest sens.

Pr. László a aflat despre Dumnezeu de la bunica lui care

îl ducea la biserică de sărbători. Inginerul László și jurista Maria, părinţii lui, l-au botezat, însă apoi niciunul nu a avut tangenţă cu Biserica. Dar micul clujean căuta ceva pentru care merita să dea totul. Vrea să devină campion la karate. Încă nu l-a descoperit pe Dumnezeu în interiorul lui, iar yoga şi karatele îl împlinesc pentru o vreme. Are un ideal pe care însă nu-l poate defini. În 2007, la întâlnirea cu ministranţii, descrie în mod simpatic această perioadă din viaţă: „Când prima persoană a pășit pe lună, pe mine

Dragi prieteni, căutători de Dumnezeu,

m-au dus la biserică și m-au botezat. Când a coborât nava cosmică, părintele a turnat apa pe capul meu şi mi-a rostit numele. Apoi, oamenii s-au mai întors pe lună o dată sau de două ori, iar eu, la fel, am mai ajuns la biserică de două, trei ori, apoi nu. Astfel, am rămas fără prima Sf. Împărtăşanie şi fără Mir. Am început să caut. Am cumpărat tot felul de cărți, însă nu a fost suficient pentru că nu am devenit nici mai fericit, nici mai bun. Până când, după un revelion, dimineața la ora 6 am găsit o carte despre viața lui Isus și am început să citesc. M-am întâlnit cu cuvintele lui Isus. Eram în cameră pe scaun, aveam impresia că El stă pe celălalt și că-mi adresează mie acele cuvinte”. La 17 ani se converteşte, începe să frecventeze grupul de tineri din parohia animată de spiritualitatea unităţii. Simte chemarea de a-l urma pe Isus și din acel moment începe să se roage regulat. La 30 de ani este sfinţit preot, iar după nouă ani, gestul lui plin de generozitate face ca motoul ales pentru Sfânta Preoţie - Adevăr îţi spun, astăzi vei fi cu mine în Rai să se împlinească în chip desăvârşit. (Marta Andro)

Pr. László mărturisea: „Mă uitam la preot, mă uitam la acești tineri și mi-am zis: îmi place. Vreau să conduc şi eu oamenii la Dumnezeu! În felul acesta vreau să trăiesc!”

n viață avem nevoie de credință, pentru că ea îl inspiră pe creștin să realizeze lucrarea lui Dumnezeu. Când ne trăim credința nu putem vorbi despre o sosire la punctul final, la nivelul dorit şi definitiv, pentru că experiența credinţei este un drum al creşterii, al apropierii de Dumnezeu. Pe acest drum suntem chemați să acționăm așa cum ar acționa Dumnezeu. Pe acest drum, Dumnezeu folosește picioarele noastre, mâinile, privirea, auzul, inima noastră. Pe acest drum, creștinul are inima plină de umilință, bogată în dărnicie, educată în curăție, strălucitoare în dragoste, înțeleaptă în cumpătare, atentă în blândețe, dispusă la generozitate. Credința îl ajută pe creștin să-i spună Da lui Dumnezeu, milostivirii sale! Pentru cine are credință, poruncile nu sunt o povară, Evangheliile nu sunt greu de înțeles, glasul lui Dumnezeu din sufletul său nu este amenințător, ci purtător de bine! În această logică intră și suferința zilnică. Acceptând suferința, avem parte de mângâiere! Nu suntem singuri! Cristos a suferit înaintea noastră și continuă să sufere cu noi. Acceptând durerile, găsim forța să le îndurăm cu seninătate! Nu suntem singuri! Acceptându-ne crucea, pășim pe un drum nou! Nu mai suntem singuri! Cristos a fost și continuă să fie răstignit pentru ca noi să fim ai lui Dumnezeu. În lumina credinței, când îi spunem „Da” lui Dumnezeu, El vine în întâmpinarea noastră și ne îmbrățișează asemenea Tatălui milostiv din parabola Fiului risipitor. Pr. Daniel Bulai IUNIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI ABC-UL CREDINȚEI

Hram

Fiecare biserică, când este sfințită primește numele unui sfânt sau al unei sărbători, care devine hramul său. Sfințirea bisericii poate fi considerată certificatul de botez al lăcașului de cult, ce primește de la Păstorul său hramul și numele. Hramul unei biserici este un eveniment din istoria sfântă, de exemplu: Coborârea Duhului Sfânt, sau numele unor sfinți: Sf. Luca, Sf. Tereza.

Convertirea Sfântului Paul

Caută cele 10 diferențe dintre cele două imagini și încercuiește-le.

Hirotonire

Este actul sacramental ce-i introduce în rândul preoţilor pe cei pregătiți pentru această slujire. Are loc prin impunerea mâinilor episcopului şi prin rostirea rugăciunii prescrise de Biserică. Cel hirotonit primește puterea preoţească, ce cuprinde darul de a preface pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele lui Isus, de a ierta păcatele, de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu.

Har

Harul este un dar pe care Dumnezeu ni-l face din iubire, așa cum este darul mântuirii prin Isus. Inima în care este prezent harul e în prietenie cu Dumnezeu. Har este și intervenția prin care El înmoaie inima împietrită, ajutând omul să-și schimbe viața. Lui Saul din Tars, i-a vorbit învăluindu-l într-o lumină puternică; și a avut loc convertirea: din Saul, prigonitorul creștinilor, devine Paul, Apostolul neamurilor. Convertirea este, deci, rodul harului lui Dumnezeu.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2016

Hildegard s-a născut într-o familie înstărită. În copilărie era bolnăvicioasă, dar a învăţat să citească psalmii în latină.

Sicut cervus desiderat ad fontes…

La 18 ani, Hildegard a intrat într-o mănăstire benedictină. Curând a devenit superioară.

Confesorul ei i-a cerut să scrie despre viziunile pe care le avea.

Vreau să scrii ceea ce ai văzut.

Când împăratul l-a sprijinit pe un bărbat care nu era adevăratul papă, ea l-a mustrat.

Ea a compus şi poeme şi muzică, şi a scris cărţi despre trup şi leacuri.

Oameni de peste tot îi cereau sfaturi.

Sunt şapte scrisori pentru tine, astăzi, maică!

Nu-l poţi ţine înmormântat aici! A fost un duşman al Bisericii!

S-a schimbat! A primit sacramentele înainte de moarte!

Hildegard a susţinut înmormântarea în cimitirul bisericii a unui bărbat excomunicat, dar care se căise înainte de moarte.

Sfânta Hildegard von Bingen a cunoscut multe lucruri despre Dumnezeu din viziunile pe care le-a avut, dar nu s-a lăudat şi nu a spus altora despre ele. Şi-a folosit cunoştinţele pentru a-i aduce pe oameni mai aproape de Dumnezeu, prin muzică şi ştiinţă. Era foarte înţeleaptă şi şi-a folosit inteligenţa pentru a ajuta sufletele. IUNIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

[După: TheKidsBulletin]

comemorată la 17 septembrie

Sfânta Hildegard von Bingen (1098-1179)

UNIVERSUL FAMILIEI

UNIVERSUL FAMILIEI POVEȘTI DE VIAȚĂ

Un bun diplomat e în primul rând un bun preot. E important să-l urmezi cu dăruire pe Cristos; celelaLte lucruri se învață pe parcurs. Mons. Ionuț Paul Strejac Monseniorul Ionuț Paul Strejac în Timorul de Est

Timorul de Est, regele și monseniorul

a începutul secolului al XXlea un bănățean de lângă Timișoara ajungea rege al Timorului, o insulă îndepărtată din arhipelagul indonezian, deasupra Australiei. O poveste aventuroasă pe care o puteți parcurge online pe site-ul revistei noastre. La începutul secolului al XXI-lea un bucovinean ajunge reprezentant al Vaticanului în Timorul de Est. Este vorba de monseniorul Ionuț Paul Strejac, preot al Arhidiecezei RomanoCatolice de Bucureşti, care din anul 2006 se află în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun. Prima sa misiune, de un an de zile, a fost în El Salvador. Au urmat patru ani la Nunțiatura din Polonia și trei ani în Peninsula Arabică. Între 2014 şi 2016 a fost însărcinat cu afaceri la Nunțiatura apostolică din Timorul de Est. Acolo a aflat 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2016

Text: Pr. Francisc Doboș

că pe acele meleaguri a fost „precedat” de un alt român, ajuns rege. Dacă faptele regelui bănățean par desprinse dintr-un roman de aventură, prezența monseniorului bucovinean în Timor o putem focaliza prin prisma încheierii concordatului dintre Sfântul Scaun și Timorul de Est, din 2015, la care monseniorul Ionuț Paul Strejac și-a adus contribuția în mod direct. În luna aprilie 2016, trei preoți Francisc (Ungureanu, Coșa, Doboș) și unul Iulian (Herciu) am fost să îl

vizităm în Timor: o experiență unică. Înainte de aterizare am văzut capitala, Dili: părea un sat mai mare. Timorul de Est (fostă colonie portugheză până în 1975) este o țară tânără cu o populație de un milion de locuitori care și-a obținut recent independența după un conflict sângeros cu Indonezia. În cea mai mare parte timorezii sunt catolici, peste 95%. Limba vorbită este tetum, o limbă locală cu influențe portugheze. Dialectele sunt multiple. Locuitorii sunt simpli și ospitalieri. Mare parte a sistemului educativ aparține Bisericii catolice. Aşa se explică şi de ce majoritatea miniștrilor și guvernanților au frecventat școlile catolice ori au fost seminariști. Monseniorul Ionuţ s-a integrat foarte bine în mijlocul timorezilor; l-am văzut celebrând și predicând în limba tetum. În timpul şederii noastre în Timor a aflat că i s-a încredinţat o nouă misiune: a fost chemat la Vatican, în Secretariatul de Stat, secțiunea a doua - echivalentul ministerului de externe. Îi suntem alături și îl însoțim cu rugăciunea noastră.

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

Ultima tiară SFÂRȘITUL UNEI TRADIȚII?

ă amintiţi versurile din Scrisoarea a III-a: „Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta”? Mihai Eminescu indica astfel autoritatea Suveranului Pontif. Tiara, simbol al papalităţii ce datează – spun unii istorici – din secolul al VIII-lea, era purtată de papi la solemnități. La început în formă conică, simplă, a devenit cu timpul coroană unică, dublă și în fine triplă, în timpul Papei Bonifaciu al VIII-lea (1314). Cele „trei coroane” indicau public tripla putere a papei: de părinte al regilor, conducător al lumii și Vicar al lui Cristos. O altă interpretare trimite la imaginea Bisericii: militantă, suferindă și triumfătoare. În 1963, după moartea Papei Ioan al XXIII-lea, cardinalii reuniți în conclav l-au ales papă, la 21 iunie, pe Cardinalul Montini, Arhiepiscop

Text: Cristina Grigore

de Milano, care și-a luat numele de Paul al VI-lea. La 30 iunie, într-o seară de duminică, în Piața Sfântul Petru a avut loc ritul încoronării pontifului cu tiara papală. Ceremonialul a fost săvârşit cu o tiară nouă, pe care Dieceza de Milano o comandase special, la Şcoala de artă sacră „Beato Angelico”, pentru cel care îi fusese păstor, iar acum era chemat să conducă Biserica universală. Era o tiară modernă, inspirată de forma unei rachete spaţiale: în 1961, primul om, rusul Gagarin, reuşise să ajungă în spaţiul extraterestru. Noul papă trebuia să continue Conciliul Vatican II, astfel că tiara era o metaforă a noii perspective pe care papa era de aşteptat să o aducă, prin Conciliu, asupra lumii şi asupra Bisericii. Pontiful a purtat tiara de câteva ori, iar în 1964 a renunţat complet

Papa Paul al VI-lea, cu tiară

Papii Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea și Francisc au primit fiecare câte o tiară: nu au purtat-o niciodată.

la ea, oferind-o spre vânzare în scop de binefacere. Tiara a fost cumpărată de Cardinalul Joseph Spellman, Arhiepiscop de New York, cu o subscripție de peste un milion de dolari, și este păstrată și astăzi în muzeul Bazilicii Neprihănitei Zămisliri, din Washington. Paul al VI-lea a fost ultimul papă care a purtat tiară, următorii Suverani Pontifi renunțând la acest simbol al papalității.

Canonicul Ioan Knossalla (1857-1934)

Text: Dr. Dănuț Doboș

-a născut la 14 decembrie 1857 la Zelasno (Polonia), într-o familie profund religioasă, fapt ce i-a înlesnit chemarea preoțească. A venit în România, la solicitarea Arhiepiscopului Paoli, pentru a-și desăvârși studiile teologice la Seminarul Teologic de la Cioplea, fiind hirotonit preot la 1 iulie 1883, în biserica Bărăția, din București, Catedrala Sf. Iosif nefiind finalizată. A activat ca profesor la Seminarul Sf. Duh, din București, și ca paroh la Râmnicu Vâlcea, Sulina, Constanța și Brăila; în ultimii ani din viață a fost duhovnicul seminariștilor din București și confesor la Institutul Sf. Maria (Congregatio Jesu). La 2 ianuarie 1911 a fost recompensat de Arhiepiscopul Netzhammer cu titlul de canonic al Catedralei Sf. Iosif, odată cu preoții F. Martucci, I. Hering și A. Kuczka. A trecut la cele veșnice la 17 martie 1934, în urma unei lungi suferințe, fiind înmormântat în cimitirul Bellu Catolic din București. IUNIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

FILM

ÎN CĂUTAREA LUI DORY Animație, 3D Premieră în România 17 iunie 2016 Continuare la „În căutarea lui Nemo”, filmul subliniază respectul față de minorități, dialogul dintre culturi, frumusețea gestului de a da și a primi, importanța ecologiei, valoarea familiei.

CARTE

Sărăcuțul lui Dumnezeu de Nikos Kazantzakis Editura Humanitas București, 2016 Cartea a apărut prima oară în 1956, la Atena. Nu e doar viața romanțată a Sfântului Francisc din Assisi – după cum declara Kazantzakis în 1957 –, ci „o sinteză de biografie, poezie și lucruri pe care Sfântul Francisc nu le-a spus poate niciodată, dar ne închipuim că le-ar fi putut spune”.

MISTERUL CINEI DE PE URMĂ

de Brant Pitre

Ed. Humanitas. Volum lansat la 21 aprilie 2016

n ultimii ani, creştinii de pretutindeni redescoperă originile iudaice ale credinţei lor. Iar între sărbătorile creştine, Paştele, Învierea Domnului, are cele mai puternice legături cu religia vechilor evrei. Brant Pitre şi-a propus să elucideze această legătură răspunzând unor întrebări precum: Cum arăta sărbătoarea Paştelui în vremea lui Isus? Ce aşteptau evreii de la Mesia? Ce a urmărit Isus prin instituirea Euharistiei? Şi, mai presus de toate, ce a vrut să spună Isus prin cuvintele: „Acesta este trupul meu… Acesta este sângele meu” şi prin misterul frângerii pâinii? Subtil cunoscător al Bibliei şi al interpretărilor tradiţionale, evreieşti şi creştine, ale Sfintelor Scripturi, autorul aruncă o nouă lumină asupra Cinei de pe urmă, analizând cuvintele şi gesturile lui Cristos în cadrul iudaismului din secolul I şi subliniind adevărata revoluţionare a credinţei pe care a inaugurat-o.

Misterul Cinei de pe urmă

Editura Humanitas, 2016

Cartea „Misterul Cinei de pe urmă. Isus și rădăcinile iudaice ale Euharistiei”, de Brant Pitre, a apărut la Editura Humanitas, București, tradusă din engleză de Monica Broșteanu. Autorul, Brant Pitre (n. 1975) este profesor la Seminarul Notre Dame din New Orleans, Louisiana, unde predă un curs despre Sﬁntele Scripturi. Şi-a luat doctoratul la Universitatea Notre Dame din Indiana, cu o temă privitoare la legăturile dintre Noul Testament şi iudaismul antic. Această universitate l-a păstrat ca profesor asociat.

„Natura – Omul – Universul” Expoziție de pictură

CONCERT

André Rieu şi orchestra sa J. Strauss Bucureşti Piaţa Constituţiei 11-12 iunie, ora 20.30 Detalii: sapteseri.ro 34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2016

uzeul Național Cotroceni, din București, găzduieşte pe simeza sa, până la 21 iunie 2016, expoziția „Natura – Omul – Universul”, semnată de pictorul Emil Ciocoiu. Expoziția cuprinde 100 de lucrări ale pictorului român care trăiește în Germania, și reprezintă, potrivit criticului de artă Marius Tiţa: „într-un discurs magistral, măreția Omului, perfecțiunea Naturii și splendoarea Universului”. Detalii: www.muzeulcotroceni.ro.

ETCETERA DE PE NET

ȘTIAȚI CĂ primul motor electric a fost realizat de un călugăr benedictin?

Palatul guvernamental din Statul Vatican

CEL MAI MIC STAT

u o suprafață de numai 44 de hectare, Statul Cetatea Vaticanului este cel mai mic stat independent, atât ca număr de locuitori, cât și ca suprafaţă teritorială. Granițele sale sunt marcate de ziduri, iar în Piața Sfântul Petru de o linie continuă din travertin, care unește zonele laterale cu coloane. Pe lângă teritoriul propriu-zis al Statului, jurisdicţia vaticană se extinde şi asupra unor zone din Roma şi din afara ei, care se bucură de dreptul de „extrateritorialitate”. Statul Cetatea Vatican a luat naştere la 11 februarie 1929, prin semnarea Tratatului de la Lateran, dintre Sfântul Scaun şi Italia. Forma de guvernământ este de monarhie absolută, şeful statului fiind Suveranul Pontif, care are

putere deplină legislativă, executivă şi juridică. Statul are drapel, imn și monedă (euro), precum și emisie filatelică proprii, oficiu poștal, supermarket și bancă. Corpul de armată al Statului este format din Garda Elvețiană, înființată în 1506, și Jandarmerie. Pe teritoriul Statului Vatican este editat un cotidian cu caracter oficios, L’Osservatore Romano, înființat în 1861, iar din 1931 funcționează un radiodifuzor, Radio Vatican, care transmite în întreaga lume, în diferite limbi, printre care și în limba română. De asemenea, Statul Vatican controlează domeniul de internet „.va” și are sistem de telefonie independent. Numele Vaticanul este atestat istoric din secolul al II-lea.

ÎN LUNA IUNIE • 313 – La 13 iunie este promulgat Edictul de la Milano, prin care se pune capăt prigoanei creștinilor; creștinismul devine religie oficială; • 1899 – La 11 iunie, cu Enciclica Annum Sacrum, Papa Leon al XIII-lea consacră omenirea Preasfintei Inimi a lui Isus; • 1955 – La 23 iunie, Catedrala Romano-Catolică Sfântul Iosif, din București, este declarată monument de arhitectură și înscrisă în patrimoniul național; • La 1 iunie este celebrată Ziua internațională a copilului; • La 20 iunie este celebrată Ziua mondială a refugiatului, instituită de ONU în 2000.

În anul 1742, Andrew Gordon (1712-1751), preot călugăr benedictin, a inventat primul motor electric: un dispozitiv electrostatic a cărui elice atingea 680 de rotaţii pe minut. Născut în Scoţia, Gordon a studiat pe continent filosofie, teologie şi drept. A predat filosofie la Universitatea din Erfurt. Pasionat de fizică, a inventat şi o „morişcă electrică”, precum şi primul clopoţel electric, strămoşul soneriei de azi.

COLȚUL CU ZÂMBET Maica Tereza de Calcutta nu spunea bancuri, dar avea un deosebit simţ al umorului şi râdea cu plăcere. În august 1996, cu un an înainte de a muri, aflată în convalescenţă după o operaţie pe cord, i-a povestit Prinţului Mihail al Greciei: „Zilele trecute am visat că eram la porţile Paradisului. Iar Sfântul Petru mi-a spus: - Du-te înapoi. Nu avem mahalale aici, în Paradis. Atunci, am zis supărată: - Bine. Voi umple Paradisul cu săraci şi atunci vor fi şi mahalale în Paradis şi nu vei mai avea încotro: vei fi nevoit să mă primeşti.”

IUNIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ETCETERA ANUNȚURI

Vizita pastorală în Arhidieceză

n luna iunie, continuă Vizita pastorală a PS Cornel Damian în Arhidieceză, după următorul program:

• 3-4 iunie 2016, Parohia „Inima Neprihănită a Sfintei Fecioare Maria”, din Romanu (Brăila); • 5-6 iunie 2016, Parohia „Sfânta Lucia”, din Greci (Tulcea); • 10-13 iunie 2016, Parohia „Sfântul Anton”, din Câmpina (Prahova); • 25-27 iunie 2016, Parohia „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, din Motru (Gorj), și filiala din Mătăsari. Vizita pastorală a episcopului în Arhidieceză a început în februarie 2015 și se desfășoară pe durata a doi ani. În acest timp, episcopul va vizita toate parohiile Arhidiecezei Romano-Catolice de București, cu scopul de a menține legătura personal cu clerul și comunităţile din Arhidieceză.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ ABONAMENTE 2016

C Pelerinaj Caritas la Poarta Sfântă a Catedralei „Sf. Iosif”

âmbătă, 11 iunie 2016, Asociația Caritas București organizează un pelerinaj la Poarta Sfântă a Catedralei „Sf. Iosif ”, pentru persoanele care se confruntă cu sărăcia, persoanele cu dizabilități, operatorii sociali, pentru voluntari și cei implicaţi în opere de binefacere. Acțiunea se încadrează în proiectul „Pelerinaje ale Milostivirii”, inițiat de organizațiile Caritas din România, cu ocazia Anului Milostivirii, şi organizat la: Șumuleu Ciuc (26 mai); Sanctuarul „Fecioara săracilor”, de la Cărbunari (26-29 mai), Cacica (28-29 mai) și Maria Radna (28 mai, 13 august și 8 septembrie).

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz www.radiomaria.ro 36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2016

u noul an calendaristic, revista „Actualitatea Creștină” a trecut pragul spre cel de al 27-lea an de apariție. Pentru anul 2016, preţul revistei este de 4,00 lei exemplarul, iar costul unui abonament individual pe un an este de 55,00 lei (expediție prin Poșta Română). Pentru abonamente anuale colective, cu cel puţin 10 exemplare, preţul este de 50,00 lei (expediție prin firmă de curierat). Prețul unui abonament include 12 numere lunare, supliment de Crăciun și taxe de expediţie. În noul an, abonaţii vor primi revista la domiciliu, în căsuţa poştală (prin Poştă) sau prin curier. Abonamentele se fac la Librăria „Sfântul Iosif”, str. G-ral Berthelot, nr. 19, 010164 – Bucureşti, sect. 1, tel. 021 2015457, email: libraria@arcb.ro. Persoană de contact: Petreş Tereza.