Actualitatea creștină, nr. 12/2016 | serie nouă by Revista Actualitatea Crestina

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXVII, Nr. 12/2016

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Adventul. Un timp, un eveniment, un început VATICAN

5 6 7

Papa Francisc. Trei cuvinte Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8 10 11 12 13

Călătorii apostolice Papa în Suedia Eveniment Sfințire de diaconi Aniversări Știri ARCB Știri interne/externe

VIAȚA APOSTOLICĂ

14 Biserică și societate Caritas în parohii ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII

16 Din catehezele Papei Francisc Faptele de milostenie un antidot la indiferenţă

17 Jubileul persoanelor marginalizate social Pentru voi va răsări soarele dreptăţii 18 Celebrări liturgice Inima lui Cristos, o poartă deschisă 21 Faptele milostivirii „Pe tablele de carne ale inimii, o lege nouă” OAMENI ȘI LOCURI

22 Safari în Kenya Departe de ochi, aproape de inimă UNIVERSUL FAMILIEI

26 Poarta Sfântă s-a închis, pelerinajul continuă 27 Am trecut prin Poarta Sfântă 28 Suflet tânăr Și tânăr și răbdător? Simona Tronci 30 ABC-ul credinței 32 Povești de viață Din pubelă, la altarul Domnului

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 12/2016 Foto: Biserica din Uran, Kenya

CULTURĂ

33 File de istorie Neprihănita Zămislire Giovanni Battista Bellotta 34 Idei pentru timpul liber ETCETERA

35 De pe net 36 Anunțuri

Mesajul redacției În această lună, revista Actualitatea creștină debutează cu editorialul PS Cornel Damian, Episcop Auxiliar de București, dedicat Adventului, privit ca timp, eveniment și început. Rubrica Focus, în articolul Luterani și catolici, de la conflict la comuniune, aduce în prim-plan recenta vizită a Papei în Suedia și Declarația comună semnată de liderii Bisericilor Catolică și Luterană. Tot la această rubrică, dedicăm o pagină sfințirii de diaconi de pe 8 decembrie și o pagină unor momente aniversare: consacrarea întru episcopat a Păstorilor noștri și 80 de ani de viață ai Papei Francisc. Paginile destinate asociaţiilor de laici prezintă proiectul Caritasul parohial. În paginile dedicate Anului Milostivirii, puteți citi despre Jubileul deținuților și al persoanelor marginalizate, despre „inima pe care sunt scrise cuvintele Legii celei Noi”, la care se referă Fericitul Vladimir în scrierile sale, și despre încheierea Anului Milostivirii în Arhidieceză și la Vatican. Rubrica Oameni și locuri oferă o mărturie despre Kenya, loc de misiune pentru doi preoți din ARCB, loc în care poți să „redescoperi bucuria, savoarea și entuziasmul propriei credințe”. La Universul familiei propunem un text - îndemn la continuarea pelerinajului și după închiderea Porților Sfinte și câteva mărturii referitoare la trăirea Anului Milostivirii. Rubrica Povești de viață prezintă povestea lui Emmanuel Leclercq, seminarist al Diecezei de Avignon, copil abandonat și salvat de Maica Tereza de Calcutta, adoptat apoi de doi soți francezi. Nici în această lună, din paginile revistei nu lipsesc știri din țară, de la Vatican și din lume, semnalări ale unor evenimente culturale și ale unor noi apariții de carte. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Cristina Grigore Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Cristina Șoican Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Daniel Filip Paula Iosif

Colaboratori

Marta Andro Pr. Marian Blaj Viviana şi Alexis Dimcev Dănuț Doboș Anca Mărtinaş Giulimondi Pr. Dan Suciu csi Layout GRAFIC

Lavinia Dăncescu Manuchian Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Petreș Tereza Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro

Vatican: Îngerul Domnului, cu Papa - 20.11.2016

Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Adventul

Un timp, un eveniment, un început

n prima duminică din Advent - care în acest an se celebrează pe 27 noiembrie - Biserica începe un nou An liturgic, un nou drum de credinţă, pe parcursul căruia fiecare dintre noi este chemat să mediteze asupra principalelor mistere ale credinţei noastre şi asupra vieţii unor sfinţi care au mers cu fidelitate pe acest drum, aşteptând şi trăind momentele de întâlnire cu Domnul. Şi noi, în calitate de creştini, suntem chemaţi să aşteptăm zi de zi întâlnirea şi venirea lui Cristos în viaţa noastră. Este şi îndemnul din Evanghelia după Sfântul Matei: „Fiți și voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiți” (Mt 24,44). Cu

aceste cuvinte ale Domnului se deschide, de altfel, acest timp de har. Nu trebuie să uităm însă că Adventul este, înainte de toate, un eveniment: în Cristos, Dumnezeu s-a revelat pe sine și s-a manifestat ca om. „Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu”, ne spune Evanghelistul Ioan, și imediat adaugă: „Fiul unic al lui Dumnezeu, cel care este spre pieptul Tatălui, el l-a revelat” (In 1,18). Și tot Sfântul Ioan spune: „Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui” (In 1,14). Întruparea Fiului lui Dumnezeu este un eveniment unic, absolut inedit, irepetabil, un eveniment care a avut loc, însă raza luminoasă a

acestui eveniment trece dincolo de barierele timpului şi ale spaţiului, ajungând până la noi, cei de astăzi, cu întreaga sa încărcătură spirituală şi de intensă bucurie. Adventul are şi o altă semnificaţie. Biserica ne invită în Advent să ne pregătim pentru Crăciun, dar vrea să ne îndrepte privirea şi spre cea de-a doua venire a Mântuitorului - la sfârşitul timpului - pe care noi continuăm să o aşteptăm. De aceea, Liturgia Adventului nu se limitează să ne amintească trecutul, dar ne orientează viaţa de credinţă spre un viitor şi mai luminos: Cel care a venit va veni din nou. Ceea ce surprinde este faptul că Adventul nu începe cu anunţul Naşterii Domnului, DECEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

ci cu cel al celei de-a doua veniri a Mântuitorului. De aceea - ne repetă Isus - „Fiți și voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiți” (Mt 24,44). Cum să ne pregătim pentru Crăciun? Nu este suficient să răspundem: trăind timpul prezent. Sigur, este necesar să ne concentrăm şi să ne dedicăm prezentului, dar cu o inimă vigilentă, pentru a nu ne lăsa captivaţi de preocupările zilnice, pentru că în fiecare zi Domnul vine, în fiecare zi bate la poarta sufletului nostru pentru a-i deschide şi a-i face loc în viaţa noastră. Înţeleapta pedagogie a Bisericii ne invită să trăim fiecare zi ca fiind ultima, ziua întâlnirii definitive cu Domnul. Acesta este un mod concret şi eficace de a trăi Adventul, pregătindu-ne pentru Crăciun. Dacă vom şti să-l recunoaştem pe Cristos care vine astăzi, mai ales în cei săraci şi suferinzi, atunci îl vom recunoaşte nu numai în ziua de Crăciun, dar şi în ultima zi a pelerinajului nostru. Atunci şi acea zi va fi pentru noi Crăciunul. În acest sens, este sugestiv îndemnul Sfântului Paul: „... este deja ceasul să vă treziți din somn! Într-adevăr, acum mântuirea noastră e mai aproape decât atunci când am început să credem. Noaptea este pe sfârșite, ziua este aproape” (Rom 13,11-12). Vorbind despre Advent, despre misterul Întrupării Fiului lui Dumnezeu, nu o putem trece cu vederea pe Cea prin care Răscumpărătorul lumii a venit între noi, Sfânta Fecioară Maria. Papa Paul al VI-lea, în Enciclica Marialis cultus, indică timpul Adventului ca fiind un timp marian prin excelență, și nu întâmplător, în perioada Adventului celebrăm sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri - patroana principală a Arhidiecezei 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2016

noastre - adevăr de credință definit ca atare de Papa Pius al IX-lea, la 8 decembrie 1854. Sfânta Fecioară a fost „scutită de pata păcatului strămoșesc” și este „plină de har”, așa cum a salutat-o Arhanghelul Gabriel în momentul Bunei Vestiri. Citind Sfânta Scriptură putem constata că Dumnezeu, în general, atunci când se adresează cuiva îl cheamă pe nume. În episodul Bunei Vestiri, numele Mariei este înlocuit cu un apelativ: „Cea plină de har”, sau, după unii exegeți, „Cea iubită de Dumnezeu”. Este al doilea nume care îi este atribuit Sfintei Fecioare. Maria era numele cu care ea era cunoscută la Nazaret. Iubită de Dumnezeu scoate în evidență adevărata ei identitate; și cu acest nume este cunoscută misiunea ei în lume. Prin Sfânta Fecioară, Dumnezeu manifestă toată iubirea sa față de omenire. Iubită / iubit nu este doar numele „ceresc” al Fecioarei din Nazaret, este numele întregii omeniri. De foarte puține zile s-a încheiat Anul Jubiliar al Milostivirii, an în care am meditat milostivirea lui Dumnezeu față de noi; l-am întâlnit pe Dumnezeu-milostivire, iar

milostivirea Domnului este rodul iubirii sale, asemenea iubirii acelui Tată care așteaptă, cu nerăbdare, întoarcerea fiului rătăcitor. Și întâlnirea cu fiul este sărbătoare, este iubire. Putem spune că Maria „este poarta sfântă a Adventului lui Dumnezeu”. El bate la poarta Nazaretului, sat aproape necunoscut și disprețuit de prejudecăți: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?” (In 1,46). Și de aici începe inițiativa cu care Dumnezeu vrea să-și mențină vechea promisiune: „Dușmănie voi pune între tine și femeie, între descendența ta și descendența ei. Aceasta îți va zdrobi capul” (Gen 3,15). Sfânta Fecioară Neprihănit Zămislită este „poarta sfântă” prin care Dumnezeu trece pentru a-și asuma condiția noastră umană. Să-l rugăm, așadar, pe Dumnezeu ca, după cum a ferit-o pe Maria de orice prihană pentru meritele morţii lui Cristos, să ne dea şi nouă, prin mijlocirea ei, harul de a ajunge curaţi la El (cf. Rugăciunea zilei, 8 decembrie). PS Cornel Damian Episcop auxiliar de București

VATICAN

PAPA FRANCISC. TREI CUVINTE

Fără Isus, nu există Biserică. El e temelia Bisericii Temelie. Moarte. Slujire

VINERI - 28 OCTOMBRIE 2016

Temelie. În Evanghelia după

Luca (6,12-19) am văzut Biserica în acţiune: Isus care se roagă, care îi alege pe apostoli, care dă fiecărui apostol un nume, care vindecă şi sufletul şi trupul şi care era înconjurat de ucenici, iar toată mulţimea aceea încerca să-l atingă, pentru că din el ieşea o putere care îi vindeca pe toţi. Exact aceasta este Biserica, iar Apostolul Paul afirmă că piatra unghiulară este Isus însuşi; de fapt, fără Isus, nu există Biserică: el e temelia Bisericii. Deci piatra unghiulară a Bisericii este Domnul care, dinaintea Tatălui, mijloceşte pentru noi, se roagă pentru noi. Isus s-a rugat mereu pentru ai săi. La Ultima cină s-a rugat pentru ucenici și i-a cerut Tatălui: Păstrează-i în adevăr, fii cu ei și nu mă rog doar pentru aceștia, ci și pentru cei care vor veni. În plus, Isus se roagă înainte de a face vreo minune: să ne gândim la învierea lui Lazăr, când se roagă Tatălui: Îți mulțumesc, Părinte. Şi pe Muntele Măslinilor se roagă; şi pe cruce

sfârşeşte rugându-se: viaţa lui s-a încheiat în rugăciune. Iar aceasta este siguranţa noastră, aceasta e temelia noastră, piatra din capul unghiului: Isus care se roagă pentru noi, Isus care se roagă pentru mine. Să reflectăm asupra acestui mister al Bisericii: suntem toţi ca o construcţie, iar temelia este Isus, e Isus care se roagă pentru noi, e Isus care se roagă pentru mine. MIERCURI - 2 NOIEMBRIE 2016

Moarte. Comemorarea răposa-

ţilor are un dublu sentiment: unul de tristeţe - cimitirul e trist, ne aminteşte de cei dragi care nu mai sunt, ne aminteşte moartea; şi unul de speranţă - ducem flori. Iar această speranţă ne ajută, pentru că şi noi trebuie să străbatem drumul spre moarte, mai devreme sau mai târziu, un drum parcurs mai întâi de Isus, care prin crucea sa, ne-a deschis poarta speranţei. Dar înaintăm pe acest drum cu acea certitudine ancorată în lumea de dincolo, rostită de Isus: Iar eu îl voi învia în ziua de pe urmă (In 6,40).

MARȚI - 8 NOIEMBRIE 2016

Slujire. În rugăciunea de la

Colectă, l-am rugat pe Domnul să îndepărteze obstacolele, pentru a-l sluji bine, pentru a-l sluji liberi, ca fii. Unul dintre obstacole este dorinţa de putere, o dificultate întâlnită adesea în viaţa de zi cu zi. Poate acasă unul spune: Aici eu comand! Sau de câte ori, fără să spunem, i-am făcut pe unii să simtă dorinţa noastră de putere? Isus, în schimb, ne-a învăţat că cine comandă trebuie să devină slujitor şi că, dacă cineva vrea să fie primul, să fie slujitorul tuturor. Isus dă peste cap valorile lumii. Al doilea obstacol este lipsa de loialitate, care poate fi întâlnită şi în viaţa Bisericii. O întâlnim atunci când cineva vrea să-l slujească pe Domnul, dar slujeşte şi alte lucruri care nu sunt ale Domnului. Isus însă a zis că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. A fi neloial nu înseamnă a fi păcătos: toţi suntem păcătoşi, şi ne căim, dar a fi neloiali înseamnă a fi duplicitari. Iar acesta e un obstacol.

Twitter: @Pontifex Sfinții au descoperit secretul adevăratei fericiri, păstrată în taina sufletului și izvorâtă din iubirea lui Dumnezeu. Papa Francisc

DECEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Loteria de binefacere la cea de-a IV-a ediție La sfârșitul lunii octombrie, a fost lansată o inițiativă de solidaritate, aflată la cea de-a patra ediție: Loteria de binefacere pentru operele de caritate ale Sfântului Părinte.

MESAJUL CARD. PAROLIN DUPă ALEGERILE DIN SUA Secretarul de Stat a răspuns interpelărilor jurnaliștilor după alegerile din SUA.

nițiativa coincide cu încheierea Anului Sfânt al Milostivirii și cu Sărbătorile de Crăciun, perioadă care predispune în mod deosebit la generozitate și la solidaritate. Loteria a început la sfârșitul lunii octombrie și se va încheia pe 2 februarie 2017, cu extragerea biletelor câștigătoare, în prezența unei Comisii, care va valida corectitudinea extragerilor. Papa Francisc, care și-a exprimat dorința ca o parte din fondurile strânse prin Loteria de binefacere să meargă la persoanele afectate de cutremurele din Centrul Italiei

și cealaltă parte, la persoanele fără adăpost, a pus personal la dispoziție câteva premii ce vor fi oferite câștigătorilor. Un bilet la Loteria de binefacere costă 10 euro. Persoanele interesate pot achiziționa biletele de la punctele de vânzare din Vatican: Farmacia, Oficiul poștal, Magazinul alimentar, magazinul de lângă gară, Oficiul filatelic și numismatic și librăria din cadrul Muzeelor Vaticanului. Noutatea acestui an constă în posibilitatea cumpărării biletelor via internet, prin accesarea rubricii dedicate evenimentului pe site-ul vaticanstate.va.

xprimându-și respectul față de voința exprimată de poporul american, care a dus la alegerea noului președinte al Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, Cardinalul Pietro Parolin, Secretarul de stat al Vaticanului, a adresat urări noului președinte „pentru ca guvernarea sa să poată fi într-adevăr rodnică” și l-a asigurat „de rugăciune, pentru ca Domnul să-l lumineze și să-l susțină în slujba patriei sale”. Totodată, „ne rugăm ca să-l susțină și în angajarea în slujba binelui și a păcii în lume”.

Card. Parolin

Mesaj către Episcopii francezi Sfântul Părinte Papa Francisc a transmis un mesaj episcopilor francezi reuniți pentru Adunarea Plenară de toamnă.

Î lor francezi. În acest context, Papa le-a transmis un mesaj, prin Sentre 4 și 9 noiembrie, s-a desfășurat Adunarea Plenară a episcopi-

cretarul de stat, Cardinalul Pietro Parolin, îndemnându-i să îi ajute pe conaționalii lor, întărindu-i în speranță, astfel încât să „contribuie la căutarea binelui comun” în contextul național încă „marcat de atacurile care v-au răvășit țara” și în fața importantelor alegeri. 6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2016

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Fericirile Actualizate de Papa Francisc L’Osservatore Romano, 5 noiembrie 2016

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

ȘASE NOI FERICIRI

ericirile „sunt un fel de carte de identitate a creștinului, adică îl identifică pe el ca ucenic al lui Isus”. [...] Pornind de la „fericiți cei blânzi” (Mt 5,5), Papa Francisc a enumerat alte șase fericiri și a invitat la o reflecție despre cei care sunt fericiţi în zilele noastre. Prima fericire se referă la cât de important e să ai mereu inima deschisă spre iertare, într-o lume în care răul se manifestă în cele mai diverse și urâte moduri. Iar dacă adesea motivul violenței e simpla apartenență religioasă, credința este esențială pentru a o suporta cu blândețe. Trăim într-o cultură a respingerii, în care cei vulnerabili și fragili sunt aruncați ca niște obiecte expirate. [...] Astfel, invitația Galileeanului, către cei care caută împărăția lui Dumnezeu, de a arunca năvodul (cf. Mt 13,47), trebuie recitită împletind ițe care unesc și susțineri care ne apropie. De aici vine a doua fericire. A treia e legată de imaginea oglinzii duble, al cărei ax e convingerea că toți suntem creați după chipul și asemănarea aceluiași Creator (cf. Gen 1,26). O atare apartenență trebuie să ne împingă la o umilă recunoaștere

a alterității și la o blândă vestire a Evangheliei, ca să vedem chipul luminos al celuilalt în această oglindă. Planeta noastră e amenințată, iar noi cei ce o locuim, și îndeosebi cei care au autoritatea de a o tutela, ne folosim de ea pentru a o distruge. Ca fii ai lui Dumnezeu trebuie să fim protagoniștii apărării ecologiei lumii create. Iată, deci, a patra fericire. Detașarea de lucruri, solidaritatea și renunțarea în favoarea altora sunt izvor de bucurie și de libertate spirituală. Deci, a cincea fericire. Papa a rostit aceste cuvinte în omilia din ziua Tuturor sfinților, în călătoria sa pentru întâlnirea luterano-catolică. De aceea, ultima fericire se referă la darul unității, care ajută mereu la depășirea conflictelor. Aceste fericiri sunt o invitație de a regândi fericirile lui Isus, cu spirit de blândețe și de sfințenie creștină; [...] sunt „calea vieții pe care ne-o indică Domnul, ca să putem păşi pe urmele lui”; sunt „profilul lui Cristos, și deci al creștinului”, așa încât să înțelegem că „suntem chemați să fim fericiți, ucenici ai lui Isus, înfruntând durerile şi temerile din timpul nostru cu spiritul şi iubirea lui Isus. (de M. Figueroa; trad. C. Grigore)

Invitând la o relectură a fericirilor, Papa Francisc a adăugat alte șase, actualizate: „Astfel vom putea indica noi situații pentru a le trăi cu spirit reînnoit și mereu actual”. • Fericiți cei ce suportă cu credință răul pe care li-l fac alții și care iartă din inimă. • Fericiți cei ce-i privesc în ochi pe cei respinși și marginalizați, arătându-le că le sunt aproape. • Fericiți cei care îl recunosc pe Dumnezeu în fiecare persoană și se străduiesc pentru ca și alții să-l descopere. • Fericiți cei care ocrotesc și îngrijesc casa comună. • Fericiți cei care renunță la propria bunăstare pentru binele altora. • Fericiți cei care se roagă și trudesc pentru deplina comuniune dintre creștini.

DECEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS Călătorii apostolice

Solidaritate şi respect

Papa în Suedia Luterani şi catolici, de la conflict la comuniune Papa Francisc a efectuat de curând o vizită în Suedia (31 octombrie - 1 noiembrie 2016), cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la Reforma lui Luther: s-a întâlnit cu comunitatea luterană și cu cea catolică și a semnat o Declarație comună.

ulorile toamnei sunt dintotdeauna un spectacol al naturii. [...] Păcat că prea des se vorbește despre toamnă ca despre un anotimp în care totul se îndreaptă în mod implacabil spre sfârșit: toamna vieții, toamna unei civilizații, toamna unei cariere a vreunui personaj renumit și tot așa. Și, desigur, nici drumul ecumenic nu este scutit de această asociere: adesea se vorbește despre „toamna ecumenică”, încercându-se, parcă, prevestirea sfârșitului unei ere ecumenice care - cum spun 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2016

unii - nu a adus cine știe ce roade. Cu multă sinceritate, însă, consider că întâlnirea de luni, 31 octombrie, de la Lund, a dat o ulterioară și foarte frumoasă tentă de culoare acestei „toamne”: o nuanță nouă, o fascinantă paletă de culori pe care toamna le aduce cu sine. Și o spun într-un sens cât se poate de pozitiv (și sper să fiu bine înțeles): cine e convins că ecumenismul e în agonie sau că trebuie chiar să-și recunoască falimentul, nu poate considera întâlnirea de la Lund ca pe un „incident cazual”, datorat, să zicem,

ă îndemn să fiţi sare şi lumină în situaţiile în care trăiţi, prin modul vostru de a fi şi de a acţiona, conform stilului lui Isus, şi cu mare respect şi solidaritate faţă de fraţii şi surorile din celelalte Biserici şi comunităţi creştine şi faţă de toate persoanele de bunăvoinţă. Papa Francisc Malmö, 1 noiembrie 2016

imprudentei exuberanțe a unui papă latinoamerican. Acum câțiva ani, în 2013, luteranii și catolicii au semnat un document, în care ambele părți se angajau să trăiască cei 500 de ani de la Reformă trecând de la „conflict la comuniune”, aşa cum se afirmă şi în document. Iar la Lund, nu s-a dorit „decât” să se ofere o mărturie vizibilă a acestui angajament: conflicte au fost, în parte, poate că încă mai există, însă ele nu pot avea ultimul cuvânt. Din simplul motiv că Evanghelia cere depăşirea oricărui conflict.

FOCUS

Mi se pare foarte semnificativ faptul că în Declaraţia comună semnată la 31 octombrie, catolicii şi luteranii au făcut referire la „porunca lui Dumnezeu de a lăsa deoparte orice conflict”. Cu alte cuvinte: dacă nu acordăm atenție oricărei posibilități concrete de comuniune, nu doar în ocaziile solemne, ci şi în simplitatea de fiecare zi, acţionăm de fapt împotriva voinţei lui Dumnezeu, nu doar împotriva voinţei unui papă sau a unui pastor luteran sau a altcuiva. [...] Drumul către comuniunea deplină a credincioșilor, de fapt, nu este rodul unei „teologii de salon” ori o gândire utopică a unui naiv, cultivator de iluzii. Nu! Nu! Când vorbim despre ecumenism, vorbim despre Evanghelie, iar când încercăm să trăim într-o optică ecumenică, înseamnă că, de fapt, căutăm să-l urmăm pe Răstignitul Înviat. Și tocmai despre urmare este vorba, despre un drum care are un trecut în urmă și un viitor - minunat! - în fața sa. Încă din perioada de după al Doilea Război Mondial, Lund este de fapt sinonim cu o căutare tot mai vizibilă a comuniunii dintre credincioși, mai întâi între luteranii înșiși, iar apoi, și cu catolicii. Pentru că fiecare „eveniment ecumenic” nu trebuie considerat ca un fapt de

sine stătător: și întâlnirea de luni este, așadar, o parte dintr-un drum, iar dacă luteranii și catolicii au încă percepții diferite asupra unor puncte, de altfel importante ale vieții creștine, totuși, în aceste decenii, au reușit să recunoască cât de profunde sunt legăturile dintre ei. Este impresionant faptul că în Declarația comună, la punctul unde părțile se angajează să continue drumul, angajamentul este făcut „ca membri ai unicului Trup al lui Cristos, la care am fost încorporați prin Botez”. Trupul lui Cristos, aşadar, este unul singur: desigur, e împărţit, dar rămâne unul şi, printre rânduri, aceasta înseamnă că diviziunile nu sunt deloc nevindecabile şi fosilizate: dimpotrivă! Cuvintele Papei Francisc în Catedrala din Lund [...] dau mărturie despre un drum ce continuă, un drum care mai are încă etape de trecut, dar care se poate baza pe o istorie ce merită respectată. Și mai ales un drum călăuzit de Duhul Sfânt, care cheamă încontinuu la unitatea trupului lui Cristos; acel Duh a cărui lumină ne ajută să vedem toamna nu în nuanțe de tristețe și resemnare, ci în splendoarea unei explozii de culori, bogate în speranță, încredere și de o extraordinară frumusețe. (Cristiano Bettega, Agenzia SIR)

Declarația comună (fragment)

acem apel la toate parohiile și comunitățile luterane și catolice să fie curajoase și creative, bucuroase și pline de speranță în angajarea lor de a continua marea aventură pe care o avem înaintea noastră. În locul conflictelor din trecut, darul divin al unității dintre noi va călăuzi colaborarea și va aprofunda solidaritatea noastră. Adunându-ne în credință în jurul lui Cristos, rugându-ne împreună, ascultându-ne reciproc, trăind iubirea lui Cristos în relațiile noastre, noi, catolici și luterani, suntem astfel deschiși față de acțiunea puternică a lui Dumnezeu Unul și Întreit. Înrădăcinați în Cristos și dând mărturie despre El, reînnoim hotărârea noastră fermă de a fi mesageri fideli ai iubirii infinite a lui Dumnezeu față de întreaga omenire. Papa Francisc Episcopul Munib Yunan, președinte al Federației Mondiale Luterane Lund, 31 octombrie 2016

DECEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS EVENIMENT

Sfințire de diaconi Doi diaconi pentru Arhidieceza de București Pe 8 decembrie, în Solemnitatea Neprihănita Zămislire, în Catedrala Sf. Fecioară Maria, Regină din Iași, zece studenţi din anul VI de la Institutul Teologic Romano-Catolic vor fi hirotoniţi diaconi.

n perioada 30 noiembrie - 7 decembrie, cei zece seminariști ce urmează să fie hirotoniţi diaconi se vor afla la Mănăstirea Carmelitană de la Luncani, Bacău, pentru o săptămână de Exerciții spirituale, unde vor avea ocazia să se gândească cu seriozitate și să aprofundeze Taina la care urmează să fie făcuți părtaşi prin primirea diaconatului. În zilele de reculegere, vor fi îndrumați de către Mons. Ieronim Iacob, Vicar episcopal de Dobrogea. Cu o zi înainte de a fi hirotoniți diaconi, ei vor face profesiunea de credinţă în capela Institutului Teologic, 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2016

în faţa Episcopului, PS Petru Gherghel, a Mons. dr. Benone Farcaș, rectorul Seminarului, a părinţilor profesori şi a colegilor seminarişti. Doi dintre viitorii diaconi: Robert Petrișor, din parohia Adormirea Maicii Domnului, București, și Cătălin-Alexandru Mititelu, din parohia Sf. Petru și Paul, Onești, după ce în vara anului viitor vor primi Sacramentul Preoției, vor sluji în Arhidieceza Romano-Catolică de București. Pe ei i-am rugat să ne împărtășească câteva gânduri înainte de pasul important pe care îl vor face pe 8 decembrie.

-am născut într-o familie în care părinții trăiesc valorile creștine, pe care mi le-au insuflat și mie. Domnul m-a făcut să înțeleg că drumul meu spre sfințenie este calea preoției și mi-am început formarea urmând Seminarul. Anul acesta, voi fi hirotonit diacon, o slujire pentru care nu voi putea vreodată să-i mulțumesc îndeajuns Domnului. Le mulțumesc tuturor celor care au contribuit la formarea mea. Mă încredințez Milostivirii lui Dumnezeu și rugăciunilor dumneavoastră pentru ca Dumnezeu să ducă la îndeplinire lucrarea sa bună pe care a început-o în mine! (Robert Petrișor)

e m-a făcut să vreau să-l slujesc pe Cristos? Curiozitatea pe care mi-a stârnit-o un prieten din satul bunicilor, care în toiul jocului a plecat la biserică. Era ministrant. După acea Liturghie, am vrut și eu să fiu. Am ministrat și la Onești. Ajunsesem să fiu cel mai mare dintre ei; trebuia să decid: ori avansez, ori slujirea la altar încetează. Așa am ajuns la Seminar. Iată că după 10 ani de formare la Seminar, fac încă un pas ca să slujesc în continuare lui Dumnezeu și Bisericii: pe 8 decembrie, voi primi diaconatul. Dumnezeu să ducă la îndeplinire lucrarea pe care a început-o în mine! (Cătălin-Alexandru Mititelu)

FOCUS ANIVERSĂRI

••• La mulți ani! •••

foto © Călin Piescu

ÎPS Ioan Robu

PS Cornel Damian

32 de ani de episcopat onsacrat la 8 decembrie 1984, în Capela Paulină de la Vatican, de Cardinalul Agostino Casaroli (Secretar de Stat), Mons. Ioan Robu a fost primul episcop la București, după o perioadă de peste 30 de ani de scaun vacant. Născut la 6 noiembrie 1944, a fost hirotonit preot la 15 august 1968. A fost preot vicar și paroh; a urmat studii de specializare la Roma; este doctor în teologie; a fost profesor și rector la Institutul Teologic din Iaşi. La 29 aprilie 1990, a fost instalat ca ArhiepiscopMitropolit de Bucureşti. Motoul episcopal este: Et veritas liberabit vos („Şi adevărul vă va face liberi” – In 8,32).

13 ani de episcopat

les de Papa Ioan Paul al II-lea ca Episcop auxiliar al Arhidiecezei Romano-Catolice de București (titular de Isiriana), Mons. Cornel Damian a fost consacrat episcop la 8 decembrie 2003, de către ArhiepiscopulMitropolit Ioan Robu, în Catedrala „Sf. Iosif”. Născut la 8 mai 1960, a fost hirotonit preot la 22 iunie 1986. A fost preot vicar și paroh; a urmat studii de specializare la Roma; este doctor în drept canonic; a fost profesor la Institutul Teologic din București. Din 2002, este Vicar General al Arhidiecezei RomanoCatolice de Bucureşti. Motoul episcopal este: In verbo tuo („La cuvântul tău” - Lc 5,5).

Papa Francisc

80 de ani de viață

ăscut la 17 decembrie 1936, la Buenos Aires, în Argentina, fiu al unor emigranți italieni, Jorge Mario Bergoglio este primul papă de pe continentul american. Ales la 13 martie 2013, și-a luat numele Francisc. De formare chimist, a făcut apoi studii de teologie și umaniste. A fost hirotonit preot la 13 decembrie 1969, iar la 22 aprilie 1973, a depus voturile pe viaţă în Societatea lui Isus. A predat literatură, psihologie și teologie. A fost maestru de noviciat, superior provincial pentru Argentina. A fost consacrat episcop la 27 iunie

1992, în catedrala din Buenos Aires și creat cardinal prezbiter la 21 februarie 2001, de către Papa Ioan Paul al II-lea. Are 47 de ani de preoţie, 24 de ani de episcopat, 15 ani de cardinalat și, în curând, 4 ani de pontificat. DECEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS ȘTIRI ARCB

Catolicii de pe Valea Prahovei

Râmnicu Vâlcea

Pelerinaj

Un grup de 31 de credincioși, copii, tineri și adulți, însoțiți de părintele paroh Petre Balint, a marcat sfârșitul Anului Jubiliar al Milostivirii printr-un pelerinaj la biserica Toți Sfinții, din Craiova, trecând prin Poarta Milostivirii şi participând la Sfânta Liturghie. București

Conferință Miercuri, pe 16 noiembrie, la Centrul Sfinții Petru și Andrei, a avut loc conferința Religia Rromilor: tradiţie, practică, adaptare, susținută de domnul Mirel Bănică, cercetător ştiinţific.

Moment aniversar pentru comunitatea romano-catolică din Câmpina.

Craiova

Hramul comunității Pe 1 noiembrie, comunitatea romano-catolică și-a celebrat hramul, sărbătoare la care au participat mai mulți preoți din Decanatul de Craiova. Cuvântul de învățătură a fost ținut de Pr. Dr. Wilhelm Dancă. După Sfânta Liturghie de hram, cei prezenți s-au îndreptat spre cimitir, ocazie de a medita la cele veșnice.

Liturghie solemnă în Catedrală

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2016

e 6 noiembrie, comunitatea din Câmpina a celebrat 160 de ani de prezență pe Valea Prahovei. Cu această ocazie, ÎPS Ioan Robu a prezidat Liturghia solemnă, în biserica parohială Sf. Anton de Padova. În jurul altarului s-au aflat: doi dintre foștii parohi ai comunității - Pr. Alois Ilieș și Pr. Pavel Encuță; actualul paroh, Pr. Claudiu Cojan; Pr. Dr. Emil Moraru, Prodecan al Facultății de Teologie Catolică; Pr. Gabriel Popa, Secretar Eparhial; Pr. Anton Ghiuzan, preot pensionar. După Liturghie, a avut loc lansarea monografiei Catolicii din Câmpina – 160 de ani de prezență pe Valea Prahovei, apărută la Editura ARCB și întocmită de către Dr. Dănuț Doboș și Prof. Univ. Dr. Tereza Sinigalia. Vizita la Câmpina a Înaltpreasfințitului Ioan Robu a coincis cu ziua sa de naștere, fapt care a oferit comunității locale ocazia și bucuria de a-și felicita în mod personal Păstorul.

Pe 7 noiembrie, în Catedrala Sf. Iosif, a fost celebrată o Liturghie cu ocazia zilei de naștere a ÎPS Ioan Robu (n. la 6 noiembrie 1944).

ntrând în Catedrală, în procesiune, preoții au trecut prin Poarta Sfântă. La începutul celebrării, ÎPS Ioan a spus că aniversarea sa este un pretext, pentru că acea Liturghie, celebrată de Păstorul înconjurat de preoții săi, este, de fapt, o celebrare de mulțumire la încheierea Anului Milostivirii. La Liturghie, au concelebrat și Mons. Miguel Maury Buendía, Nunțiu Apostolic în România, și PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București. Cuvântul de învățătură a fost ținut de Pr. Prof. Dr. Wilhelm Dancă. La încheierea celebrării, PS Cornel Damian a adresat un cuvânt de urare și de mulțumire ÎPS Ioan Robu.

invitat al episcopilor italieni ÎPS Ioan Robu a răspuns invitației de a participa la Ziua Națională a Mulțumirii, organizată de Conferința Episcopilor Catolici din Italia.

66-a ediție a evenimentului a fost găzduită de Dieceza de Trapani și de Dieceza de Mazara del Vallo și a avut ca temă: „Tu faci să răsară iarbă pentru animale și verdețuri în folosul omului, ca el să scoată hrană din pământ” (Ps 104,14). Arhiepiscopul nostru i-a felicitat pe organizatori pentru celebrarea Zilei Naționale a Mulțumirii și exprimându-și regretul că în România nu este o astfel de celebrare, a declarat că va face tot posibilul pentru a o introduce și în țara noastră.

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Conferinţe și dezbateri despre ideologia gender Acţiunea Catolică din România a organizat conferințe cu tema Revoluţia sexuală şi familia. Distrugerea libertăţii în numele libertăţii.

Noul ambasador primit de Papa Papa Francisc l-a primit pe noul ambasador pe lângă Sfântul Scaun.

onferințele susţinute de doamna Gabriele Kuby, sociolog, autor şi expert în studiul teoriei gender la nivel internaţional, au avut loc pe 7, 8 şi 9 noiembrie, la Cluj-Napoca, Oradea şi Iaşi. Doamna Kuby a vorbit despre fundamentele şi efectele ideologiei Gender Mainstreaming într-o manieră clară, precum şi despre cum se aplică teoria gender, tacit şi disimulat. De asemenea, a vorbit despre modificările grave ce pot afecta societatea, mai ales copiii şi familiile, dacă această ideologie este implementată. Acţiunea Catolică din România a integrat această serie de conferinţe în anul asociativ în curs, ce are ca temă

Coresponsabili în slujba Evangheliei familiei (cf. Exortaţia apostolică Amoris laetitia, 201), răspunzând astfel invitaţiei Papei Francisc de a promova valorile autentice ale căsătoriei creştine, iubirea dintre bărbat şi femeie, dintre părinţi şi copii, în spaţiul fără bariere, niciodată închis, al familiei.

Japonia

Italia

Siria

Prima Bazilică Minoră

Signis: 65 de ani de activitate

Cel mai curajos jurnalist

Papa Francisc a acordat titlul de Bazilică Minoră bisericii din Oura, sanctuarul din Nagasaki legat de memoria creștinilor ascunși, care timp de două secole au păstrat vie credința, în ascuns, după aspra persecuție care la sfârșitul secolului al XVI-lea a dus la martiriul multor catolici și la expulzarea tuturor preoților. În lume, sunt aproximativ 1700 de bazilici minore; cea din Oura este prima recunoscută în Japonia, țară în care comunitățile creștine sunt foarte mici.

Miercuri, pe 9 noiembrie, la Roma, a avut loc o întâlnire prilejuită de împlinirea a 65 de ani de activitate a Organizaţiei catolice internaţionale pentru Media și Comunicare Signis, prezentă în peste 140 de țări din întreaga lume. Organizată de Signis şi de Biroul în favoarea mass-mediei catolice din ţările de misiune, birou ce activează la Roma, întâlnirea şi-a propus să aducă în memorie diferite etape ale istoriei Signis de la înființarea sa și să prezinte noi perspective.

Hadi Abdullah are 29 de ani și lucrează ca jurnalist independent în Siria, patria sa devastată de război. „Fără nicio ezitare se aventurează în zonele de risc, unde niciun jurnalist occidental nu riscă, pentru a filma și a strânge mărturii de la civili”: acesta este motivul pentru care Organizația Reporteri fără Frontiere i-a acordat premiul Jurnalistul anului, al ediției 2016. Organizația se ocupă cu monitorizarea activității reporterilor și cu situația libertății de exprimare în fiecare țară.

e 10 noiembrie, Papa Francisc l-a primit în audienţă pe Liviu-Petru Zăpârţan, noul ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun, ocazie cu care diplomatul român a prezentat scrisorile de acreditare. Diplomatul a venit la întâlnirea cu Pontiful alături de soţia sa şi de o delegaţie din România. Conform unei înregistrări video difuzate de agenţia Rome Reports, la sfârşitul întrevederii, Papa Francisc i-a transmis noului ambasador al României următorul mesaj,: „Rugaţi-vă pentru mine şi sper să fac o vizită!”.

DECEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VIAȚA APOSTOLICĂ Biserică și societate

rupul Caritas parohial poate ajuta comunitatea să fie mai conştientă de legătura dintre Cuvânt, Sacramente şi Caritate, așa încât viaţa spirituală să se îmbine cu practicarea carității şi a slujirii aproapelui. Pentru a realiza acest lucru avem nevoie unii de alţii; fiecare poate să-şi aducă contribuţia, punând la dispoziţie talanţii primiţi.

Caritas în parohii Pentru o pastorație a carității Proiectul Caritas în parohii al Asociaţiei Caritas Bucureşti doreşte să ajute înfiinţarea şi dezvoltarea structurilor Caritas parohial, în toate parohiile Arhidiecezei. Această relansare a pastorației carităţii s-a făcut la îndemnul şi iniţiativa Păstorului Arhidiecezei, ÎPS Ioan Robu.

are ar fi motivele pentru crearea unui grup Caritas în parohiile Arhidiecezei? Cel mai important ar fi acela că dorim să conștientizăm și să trăim împreună mai profund, mai concret misiunea noastră de creştini: iubirea de Dumnezeu și de oameni. Acesta este și semnul distinctiv după care vom fi recunoscuţi. Un alt motiv ar fi că dorim să ne apropiem, să cunoaştem şi să ne implicăm în realităţile sociale şi, asemenea lui Cristos, să facem ca sărăcia altora, sub diversele ei forme, să devină problema tuturor, 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2016

astfel ca nimeni să nu se simtă neglijat sau marginalizat. Pot fi multe feluri în care să realizăm acest lucru inspiraţi de exemplul clar şi concret dat de Isus: „Am fost gol şi m-aţi îmbrăcat, am fost însetat şi mi-aţi dat să beau”. Sunt multe felurile în care putem trăi, zilnic, iubirea faţă Dumnezeu și faţă de aproapele, după îndemnul lui Isus: „Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Promovarea și coordonarea acestor modalităţi de implicare și acţiune, care se desfăşoară sub îndrumarea şi colaborarea preotului paroh,

este misiunea grupurilor Caritas parohial. Grupul Caritas parohial este un instrument pastoral inspirat de Isus: „Dați-le voi să mănânce” (Lc 9,13); „Aceasta este porunca mea: să vă iubiți unii pe alții cum v-am iubit eu” (In 15,12). E un instrument pastoral dorit și propus de Păstorul Arhidiecezei pentru sensibilizarea, formarea și implicarea întregii comunităţi parohiale, a grupurilor de tineri, şi nu numai, pentru o adevărată şi autentică mărturisire a carităţii. Activităţile de voluntariat pe care le desfăşoară membrii grupurilor Caritas parohial nu se reduc doar la gesturi de caritate (vizitarea bătrânilor şi a bolnavilor, colecte şi distribuire de alimente și haine), ci îi ajută, totodată, pe credincioși săși contureze identitatea personală de creștini, le dă forţă în situaţii dificile, le oferă posibilitatea de a da un bun exemplu de trăire a învăţăturii Evangheliei, conștienți fiind că ceea ce facem pentru unul dintre cei mici, facem pentru Isus (cf. Mt 25, 40).

VIAȚA APOSTOLICĂ

Întâlnire formativă

n perioada 11-13 noiembrie, Parohia Romano-Catolică din Predeal a fost gazda unei sesiuni de formare a voluntarilor din centrele Caritas parohiale. Au participat 22 de voluntari, reprezentanţi din 19 parohii ale Arhidiecezei. Tema întâlnirii a fost Spiritualitatea carităţii, iar programul a fost structurat astfel: trei cateheze susţinute de Pr. Lucian Dîncă, A.A., discuţii pe grupuri, participarea la Sf. Liturghii. Sesiunea de deschidere a fost moderată de Cristina Muzelak, care a prezentat proiectul Caritas în parohii; apoi, voluntarii s-au prezentat şi au expus activitatea propriului grup Caritas parohial. Pr. Lucian Ianuş, asistent spiritual Caritas Bucureşti, ne-a vorbit despre necesitatea implicării concrete şi despre consecvenţa acțiunilor noastre. Pr. Alois Arcana, gazda noastră şi reprezentant al Caritasului parohial din Predeal şi Azuga, a subliniat importanţa discreţiei în munca noastră pentru a nu leza persoana și pentru a nu o îndepărta de comunitate şi de Biserică. Ziua a doua a început cu salutul doamnei Maricica Cihodaru, Director Caritas Bucureşti. Au urmat

prima cateheză a Pr. Lucian Dîncă despre caritatea văzută din prisma Parabolei Samariteanului Milostiv, evaluarea situaţiei actuale a centrelor Caritas parohiale, un schimb de experienţă, moment moderat de doamna Cihodaru. A doua cateheză a pr. Lucian Dîncă s-a referit la rolul şi implicarea laicilor în viaţa Bisericii, conform documentelor Conciliului Vatican II. Am avut apoi ocazia să participăm la o sesiune de întrebări, discuţii şi întâlniri individuale cu reprezentanţii Caritas Bucureşti şi cu preoţii aflaţi la dispoziţia noastră. A urmat participarea la Sf. Liturghie. În cea de-a treia zi, pr. Lucian Dîncă ne-a prezentat Parabola Tatălui Milostiv sau a Fiului Risipitor subliniind imensa iubire a Tatălui Milostiv. Apoi am participat, alături de comunitatea din Predeal, la Sf. Liturghie duminicală. După cele trei zile am plecat spre casă întăriţi spiritual, motivaţi să continuăm munca noastră şi conştienţi că nu suntem singuri. Daniel - Marius Filip Caritas parohial Chitila

Tu, când dai pomană, să nu ştie stânga ce face dreapta. Doar aşa faptele noastre de caritate vor fi făcute în spiritul învăţăturii lui Isus şi vor da roade în viaţa comunităţii parohiale.

De ce Caritas parohial?

entru a ajuta parohia să realizeze una din funcțiile sale vitale: să îmbine spiritualitatea cu practicarea iubirii de aproapele până când comunitatea devine credibilă și recunoscută de toți. Pentru a favoriza o schimbare a mentalității și a practicii, trecând: • de la asistență la împărtășire; • de la angajarea unui număr mic la antrenarea tuturor celor care doresc să pună în practică caritatea creștină; • de la simpla cunoaștere a nevoilor la angajament concret; • de la răspunsuri bazate pe sentimente și practicate ocazional la intervenții obiective și practicate continuu. Pentru a-l ajuta pe aproapele plecând de la ultimii pentru a-i sluji pe toți.

DECEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII DIN CATEHEZELE PAPEI FRANCISC

Faptele de milostenie UN antidot la indiferenţă

Faptele de milostenie, cel mai bun antidot la indiferenţă, trezesc în noi exigenţa şi capacitatea de a face vie credinţa prin caritate. Papa Francisc

Text: Iulia Cojocariu

n cadrul catehezei din 14 septembrie, Papa Francisc a pornit reflecţia sa de la cuvintele lui Isus din Mt 11, 28-30 şi a analizat trei imperative: „Veniţi la mine!”; „Luaţi asupra voastră jugul meu!”; „Învăţaţi de la mine!”. Suveranul Pontif ne îndeamnă să avem privirea aţintită asupra lui Isus şi vom vedea şi cât drum mai avem de parcurs, dar vom fi şi cuprinşi de bucurie, pentru că ştim că mergem cu El şi că nu suntem niciodată singuri. Pasajul din Lc 6, 36-38, care este şi deviza Anului Sfânt al milostivirii („Milostivi precum Tatăl”), a constituit baza catehezei din 21 septembrie. Cuvintele din Evanghelie: „Fiţi milostivi, aşa cum Tatăl vostru este milostiv” (cf. Lc 6, 36) reprezintă un angajament de viaţă. Îndemnul lui 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2016

Isus de a fi milostivi precum Tatăl este o cerinţă de a deveni semne, canale, martori ai milostivirii. Cateheza din 28 septembrie a avut drept temă iertarea de pe cruce şi a făcut referinţă la cuvintele rostite de Isus pe Cruce şi la dialogul dintre El şi cei doi tâlhari răstigniţi împreună cu El. Isus s-a arătat de la început şi până la sfârşit plin de milostivire, s-a revelat ca fiind întruparea definitivă şi irepetabilă a iubirii Tatălui. Isus este cu adevărat chipul milostivirii Tatălui. Şi asemenea tâlharului cel bun, şi noi îl putem invoca pe Isus de nenumărate ori de-a lungul unei zile, chemându-l pe nume. În cateheza din 12 octombrie, Suveranul Pontif a făcut o prezentare generală a faptelor de milostenie şi le-a considerat drept cel mai

bun antidot la indiferenţa de care este atinsă lumea, pentru că trezesc în noi exigenţa şi capacitatea de a face vie credinţa prin caritate. Papa Francisc a încheiat adresând îndemnul de a învăţa din nou, pe de rost, faptele de milostenie trupească şi sufletească şi de a ne ruga ca Domnul să ne ajute să le punem în practică în fiecare zi. În centrul catehezei din 19 octombrie s-a aflat reflecţia cu privire la două dintre faptele de milostenie trupească: a da de mâncare celor flămânzi şi de băut celor însetaţi. Există mereu cineva care este flămând sau care este însetat şi care are nevoie de mine. Dacă puţinul pe care îl avem îl încredinţăm în mâinile lui Isus şi îl împărţim cu credinţă, atunci va deveni o bogăţie nemăsurată.

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII Jubileul persoanelor marginalizate social

Pentru voi va răsări

soarele dreptăţii Text: Cristina Șoican

n perioada 11-13 noiembrie, peste 6000 de persoane din Franța, Germania, Portugalia, Anglia, Spania, Polonia și Italia au participat la Jubileul persoanelor marginalizate social, promovat de asociația franceză Frate, la care au aderat asociații ce asistă persoane aflate în condiții de precaritate. Celebrările au început în Aula Paul al VI-lea, cu o audiență la Papa Francisc, care i-a întâmpinat pe destinatarii Jubileului cu aceste cuvinte: „Vă cer iertare pentru creştinii care nu v-au văzut, care s-au uitat în altă parte pentru a nu vă vedea!”. Papa a vorbit de la inimă la inimă, într-un dialog direct și spontan cu persoanele fără adăpost și le-a ascultat mărturiile. Făcând un paralelism între sărăcia materială și cea spirituală, Papa a spus că cei lipsiți de bunuri materiale își înalță privirea spre cer și visează, speră, lucru aproape imposibil pentru cei cărora nu le lipsește nimic, explicând că incapacitatea de a visa, de a avea proiecte, reprezintă o gravă formă de sărăcie. Pe 12 noiembrie, a avut loc o veghe de rugăciune în Bazilica Sf. Paul în afara Zidurilor, în timpul căreia participanții au trecut prin Poarta Sfântă, iar seara au participat la concertul susţinut de maestrul Ennio Morricone şi de corul diecezei de Roma, condus de Mons. Marco Frisina. Emoție, bucurie și

uimire fără margini se puteau citi pe chipurile celor prezenți în sala de concert. Jubileul persoanelor marginalizate social s-a încheiat pe 13 noiembrie, în Bazilica Sf. Petru, unde Papa Francisc a celebrat Sf. Liturghie, transmițândule din nou un cuvânt de încurajare: „Pentru voi va răsări cu raze binefăcătoare soarele dreptăţii”.

căință, iertare, reconciliere și pace

e 5 și 6 noiembrie, a avut loc Jubileul dedicat prizonierilor, familiilor lor, angajaților din închisori, capelanilor și diferitelor asociații ce asistă sistemul de închisori. Au participat peste 4.000 de persoane, dintre care 1.000 au fost prizonieri din 12 țări: Anglia, Italia, Letonia, Madagascar, Malaezia, Mexic, Olanda, Spania, Statele Unite ale Americii, Africa de Sud, Suedia, Portugalia. Celebrările au început cu Adorație euharistică și cu ocazie de Spovadă, prima zi încheindu-se cu pelerinajul prin Poarta Sfântă. Duminică, 6 noiembrie, în Bazilica Sf. Petru, înainte de Sf. Liturghie prezidată de Papa Francisc, mai mulți participanți au prezentat mărturiile lor: un prizonier a vorbit despre experiența

convertirii sale, stând alături de victima sa, cu care s-a împăcat; fratele unei persoane ucise a vorbit despre milostivire și iertare; un tânăr care-și ispășește acum pedeapsa; un agent al poliției penitenciarelor. Participanții au fost implicați în diverse momente liturgice, iar ostiile folosite la Liturghie au fost făcute într-o închisoare din Milano. Vorbind despre încălcarea legii care „a meritat pedeapsa” și privarea de libertate, „forma cea mai apăsătoare a pedepsei”, pentru că atinge persoana în nucleul său cel mai profund, Papa a afirmat că, cu toate acestea, „speranța nu poate să se stingă... Unde este o persoană care a greșit, acolo se face și mai prezentă milostivirea Tatălui pentru a trezi căință, iertare, reconciliere și pace”. DECEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII CELEBRĂRI LITURGICE

Inima lui Cristos, o poartă deschisă

Încheierea Jubileului la Vatican În prezența a circa 70 de mii de pelerini și a noilor cardinali creați în ziua precedentă, Papa Francisc a prezidat duminică, 20 noiembrie a.c., Încheierea Anului Milostivirii și ritul închiderii Porții Sfinte a Bazilicii Sfântul Petru.

„P

oarta sfântă s-a închis, dar pentru noi, rămâne deschisă până la sfârșitul timpurilor Inima lui Cristos, adevărata poartă a milostivirii”, a spus Papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrate duminică, 20 noiembrie 2016, în Piața Sfântul Petru, la încheierea Jubileului extraordinar al Milostivirii. „Părinte Sfânt și Atotputernic în iubire - s-a rugat Papa în cadrul ritului închiderii Porții Sfinte -, care în Fiul tău Isus, născut din Fecioara 18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2016

Maria, ai manifestat chipul milostivirii tale nemărginite, privește cu bunătate la Biserica ta adunată în rugăciune la încheierea Anului Jubiliar. Recunoscători pentru darurile de har pe care le-am primit și încurajați să mărturisim, prin cuvinte și fapte, blândețea iubirii tale milostive, închidem Poarta Sfântă: Duhul Sfințitor să reînnoiască speranța noastră în Cristos Mântuitorul, poarta mereu deschisă pentru cel care te caută cu inima sinceră, unica poartă care introduce în împărăția ce va să vină. Ție, Părinte,

La sfârşitul acestei celebrări, să înălţăm către Dumnezeu laudă şi mulţumire pentru Anul Sfânt al Milostivirii, care a fost un dar pentru Biserică şi pentru atâtea persoane de bunăvoinţă. Papa Francisc

Angelus 20 noiembrie 2016

creator și iubitor al vieții, prin Isus Cristos, Regele și Domnul nostru, în Duhul Sfânt Mângâietorul, toată cinstea și mărirea în vecii vecilor. Amin!”. După închiderea rituală a Porții Sfinte, celebrarea euharistică a continuat ca de obicei cu proclamarea lecturilor biblice luate de la ultima duminică a anului liturgic, după ritul roman sau latin, în care se celebrează solemnitatea „Cristos, Regele Universului”. La predică, cu o amplă meditație despre Evanghelia răstignirii lui

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII

Cristos pe cruce și rugăciunea tâlharului cel bun (Lc 23,35-43), Papa Francisc a subliniat semnificația Anului Sfânt al Milostivirii. „Acest An al Milostivirii ne-a îndemnat să redescoperim centrul, să ne întoarcem din nou la esențial. Acest timp de milostivire ne cheamă să privim adevărata față a Regelui nostru, cea care strălucește la Paști, și să redescoperim fața tânără și frumoasă a Bisericii, care strălucește atunci când este primitoare, liberă, credincioasă, săracă în mijloace și bogată în iubire, misionară. Milostivirea, ducându-ne la inima Evangheliei, ne îndeamnă să renunțăm, totodată, la obișnuințe și deprinderi care pot împiedica slujirea Împărăției lui Dumnezeu; să găsim orientarea noastră numai în regalitatea veșnică și smerită a lui Isus, nu în adaptarea la formele efemere de regalitate și la puterile schimbătoare ale fiecărei epoci”. Referindu-se la rugăciunea tâlharului cel bun – „Isuse, amintește-ți de mine când vei intra în împărăția ta” (v. 42) – Papa a remarcat că acesta „nu s-a închis în sine, dar cu greșelile lui, cu păcatele și problemele lui, i s-a adresat lui Isus. A cerut

să fie amintit și a simțit milostivirea lui Dumnezeu: «Astăzi vei fi cu mine în paradis». Dumnezeu, când îi oferim posibilitatea, își amintește de noi. El este gata să șteargă cu totul și pentru totdeauna păcatul, pentru că memoria sa nu înregistrează răul făcut și nu ține cont de nedreptatea îndurată, cum face memoria noastră. Dumnezeu nu își aduce aminte de păcat, ci de noi, de fiecare dintre noi, fiii săi iubiți. Și crede că este întotdeauna posibil să începi din nou, să te ridici”. „Să cerem și noi darul acestei memorii deschise și vii. Să cerem harul de a nu închide niciodată porțile reconcilierii și iertării, ci să știm să mergem dincolo de rău și de divergențe, deschizând orice cale de speranță posibilă. După cum Dumnezeu crede în noi, cu mult peste meritele noastre, tot la fel și noi suntem chemați să insuflăm speranță și să oferim o șansă celorlalți. Pentru că, chiar dacă se închide Poarta Sfântă, rămâne mereu larg deschisă pentru noi adevărata poartă a milostivirii, care este Inima lui Cristos. Din coasta străpunsă a Celui înviat izvorăsc până

la sfârșitul timpurilor milostivirea, mângâierea și speranța”. „Mulți pelerini - a încheiat Papa Francisc - au trecut pragul Porților Sfinte și, departe de zgomotul cronicilor, au gustat marea bunătate a Domnului. Să mulțumim pentru aceasta și să ne amintim că am fost învestiți cu milostivire ca să ne înveșmântăm cu simțăminte de milostivire pentru a deveni la rândul nostru instrumente de milostivire. Să mergem mai departe pe această cale împreună. Să ne însoțească Fecioara Maria, care se afla lângă cruce; ea ne-a născut acolo ca o Maică blândă a Bisericii care dorește să-i adune pe toți sub mantia ei. Sub cruce, ea l-a văzut pe tâlharul cel bun primind iertarea și l-a luat pe ucenicul lui Isus ca pe un fiu al ei. Este Maica milostivirii, căreia ne încredințăm: fiecare situație a noastră, fiecare rugăciune a noastră, îndreptată spre ochii ei cei milostivi, va primi răspuns”. La sfârșitul Sfintei Liturghii, Papa Francisc a semnat scrisoarea apostolică Misericordia et misera promulgată cu ocazia încheierii Anului Sfânt al Milostivirii. (Radio Vatican)

Dincolo de statistici

este 20 de milioane de pelerini au trecut prin Poarta Sfântă a Bazilicii Sf. Petru, din Vatican, pe parcursul Anului Sfânt al Milostivirii. Se estimează, însă, că pelerinii au fost mult mai mulți, cifra de 20.208.539 furnizată de site-ul Jubileului referinduse, de fapt, numai la grupurile înregistrate oficial. „Mulți, venind aici au redescoperit credința și sacramentele,

acesta fiind, de altfel, și obiectivul Papei - a explicat Mons. Liberio Andreatta, vicepreședinte al „Opera Romana pellegrinaggi”, instituție a Vicariatului Romei dedicată pastorației turismului în Cetatea Sfântă. Am avut și mulți tineri. Și, ca o surpriză, multe cereri de a trece prin Poarta Sfântă a săracilor, cea de la Adăpostul Caritas, de la Termini, care e mai puțin turistică. Au fost și mulți

tineri care au cerut să facă acolo o zi de voluntariat, la cantina săracilor”.

DECEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII

ÎNCHEIEREA ANULUI SFÂNT AL MILOSTIVIRII

SĂ CONTINUĂM SĂ FIM MILOSTIVI

Catedrala Sf. Iosif

uminică, 13 noiembrie a.c., în Catedrala Sf. Iosif s-a celebrat încheierea solemnă a Jubileului extraordinar al milostivirii la nivel diecezan. La început, preoții celebranți au trecut pentru ultima oară prin Poarta Sfântă a Catedralei. Sfânta Liturghie - la care au participat numeroși credincioși și persoane consacrate - a fost prezidată de parohul Catedralei, Pr. Ioan Ciobanu, alături de care au concelebrat Pr. Daniel Bulai, Pr. Eugen Bortoș, Pr. Pavel Butnariu și Pr. Marius Bereşoaie.

ilostivirea lui Dumnezeu este veșnică, ea continuă; și noi trebuie să continuăm să fim milostivi, asemenea Tatălui ceresc. [...] Cristos ne spune: Fiți statornici! La această statornicie suntem îndemnați și noi. Trecând prin cele prezise de Cristos, să nu uităm că El este cu noi. Să-i cerem ajutorul! Să nu renunțăm la credință! Cristos nu ne-a asigurat că vom fi scutiți de suferință, de persecuții, de moarte. Ba din contra. Dar credința este singura care ne asigură viața veșnică. Anul Milostivirii se încheie, dar milostivirea lui Dumnezeu continuă. Să continue prin noi și pentru noi! Pr. Ioan Ciobanu 13 noiembrie 2016

Liturghii de mulțumire la Constanța și Craiova Constanța. Duminică, 13 no-

iembrie a.c., la ora 10.30, în Bazilica „Sf. Anton”, din Constanța, s-a celebrat Sfânta Liturghie de mulțumire, cu ocazia încheierii Anului Sfânt al Milostivirii la nivel diecezan. Celebrarea a fost prezidată de parohul bazilicii, Pr. Ieronim Iacob, alături de care a concelebrat Pr. Livio Mattivi, S.D.B. Prin Poarta Sfântă a Bazilicii tomitane în Anul Jubiliar al Milostivirii au trecut mii de pelerini, din Constanța și din alte parohii ale Arhidiecezei. 20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2016

Craiova. Duminică, 13 noiem-

brie a.c., la ora 11.00, în biserica „Toți Sfinții”, din Craiova, s-a celebrat Sfânta Liturghie de mulțumire, cu ocazia încheierii Anului Sfânt al Milostivirii la nivel diecezan. Celebrarea a fost prezidată de parohul de Craiova, Pr. Petru Mihăică. Ultimul grup de pelerini care a trecut prin Poarta Sfântă a bisericii craiovene a fost cel al Parohiei „Sf. Anton”, din Râmnicu-Vâlcea: 31 de credincioși, însoțiți de Pr. paroh Petre Balint.

Constanța

Craiova

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII FAPTELE MILOSTIVIRII

„Pe tablele de carne ale inimii, o lege nouă” Text: Iulia Cojocariu

diţia ilustrată pentru La visite des pauvres ar fi trebuit să aibă la început un desen realizat de Monseniorul Ghika, un fel de sinteză pentru întreaga broşură. De fapt, această ediţie ar fi trebuit să conţină pe lângă enumerarea faptelor de milostenie trupească şi sufletească, exemplificate prin câteva „gânduri”, mai multe desene care înfăţişau câteva dintre aceste fapte (în principal, de milostenie trupească). Desenul de la început este însoţit de mai multe texte. În partea centrală se văd două mâini care ţin o inimă pe care se află scris: „In tabulis cordis carnalibus lex nova” („Pe tablele de carne ale inimii, o lege nouă”), iar dedesubt monograma lui Isus Cristos. Sub această inimă, pe două coloane care reprezintă două table, sunt transcrise versetele care stau la baza învăţăturii Bisericii cu privire la faptele de milostenie: „Veniți, binecuvântații Tatălui meu […] căci am fost flămând și mi-ați dat să mănânc, am fost însetat și mi-ați dat să beau, am fost străin și m-ați primit, gol și m-ați îmbrăcat, bolnav și m-ați vizitat, am fost în închisoare și ați venit la mine […] Adevăr vă spun: tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut” (Mt 25, 34-36.40). În partea de jos sunt scrise cuvintele: „Pe tablele de carne ale inimii noastre, Legea lui

Cristos” (cf. 2Cor 3, 3). De o parte şi de alta a desenului central sunt alte două desene în care sunt înfăţişaţi doi îngeri, fiecare ţinând întro mână o cădelniţă şi în cealaltă un rozariu şi sprijinindu-se fiecare de câte un sfeşnic mare cu şapte braţe şi cu şapte lumânări aprinse. În partea stângă a desenului sunt notate pe fiecare lumânare câte unul dintre cele şapte daruri ale Duhului Sfânt în limba latină (Spiritus sapientiae, Spiritus intelligentiae, Spiritus consilii, Spiritus fortitudinis, Spiritus scientiae, Spiritus pietatis, Spiritus timoris Domini). În partea dreaptă a desenului sunt enumerate câteva principii de urmat: respectul pentru suflete; sârguinţă, sprijin, mângâiere; tandreţe ingenioasă; elan generos în sacrificiu; ajutor providenţial pentru fiecare destin; sensul sufletului şi al persoanei celuilalt; grija mântuirii pentru toţi fraţii noştri. O explicaţie pentru o parte din acest desen găsim în scrierea Ora sfântă, în care Vladimir Ghika spune că în inima omului, „potrivit cuvântului Sfântului Paul, legea lui Dumnezeu este întipărită nu pe table de piatră, ci în carne vie, şi în care, dictată de Duhul Sfânt, se poate găsi, scrisă cu caractere de viaţă care strălucesc, acţionează şi transformă”. O inimă pe care sunt scrise cuvintele Legii celei Noi este, aşa cum

Fragment dintr-o conferinţă adresată doamnelor de caritate

spune Monseniorul Ghika într-unul din „gândurile” sale, „o inimă care nu se linişteşte înainte de a fi dat tot ceea ce Dumnezeu cere de la ea”. Tot în Ora sfântă, Vladimir Ghika vorbeşte astfel despre inima omului: „Lumea trebuie să vadă inima noastră încununată cu spini în durerea comună a fraţilor noştri sau cu flăcări în bucuria bucuriei lor şi dorinţa de fericire pe care o avem pentru ei, afecţiunea noastră vie cu toată viaţa noastră pentru fraţii noştri ca pentru Dumnezeu. Inima noastră trebuie să fie purtată înaintea noastră ca un fel de semn straniu – chiar dacă în mod naiv pregătit şi el, prin intermediul lacrimilor, al tandreţelor, al indulgenţelor, al iertărilor, al generozităţilor, al sacrificiilor, al entuziasmelor care ne determină să acţionăm…”. DECEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Safari în Kenya

Departe de ochi, aproape de inimă Text: Pr. Francisc Doboș

Pentru mulți, Africa e o destinație exotică sau topul mondial al sărăciei și al foametei. Doi preoţi români au văzut mai mult de atât şi au ales să facă în Kenya un altfel de safari.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2016

OAMENI ȘI LOCURI

K Kenya este o țară în estul Africii, cu capitala la Nairobi. Populația, de 40 de milioane de locuitori, este majoritar creștină (80% creștini, 11% musulmani, 9% religii tradiţionale), 23% fiind romanocatolică. Multilingvistă, are engleza ca limbă oficială și swahili ca limbă națională, grupurile etnice vorbind, în plus, alte 69 de limbi.

enya nu înseamnă doar safari. Nu e doar vizitarea exotică a animalelor sălbatice din Africa. Etimologic, safari vine din limba arabă și înseamnă „a călători”. Întreaga noastră viață este un safari, o călătorie de cunoaștere și împărtășire a altor obiceiuri și culturi, în viețile celor dragi și în propriul nostru suflet. Viața este un safari spre Cer. De câțiva ani buni, doi tineri preoți români ai Arhidiecezei de București, Cristian Pișta și Aurelian Herciu, fac un safari de credință printre triburile borana și gabra din nordul Kenyei, chiar la granița cu Etiopia. Scopul? Predicarea lui Cristos celor tineri în credință, dar și celor care nu au auzit până acum Evanghelia.

Vestea cea Bună. S-au împlinit 50 de ani de când credința în Cristos a

ajuns în acea parte de lume, prin opera misionarilor combonieni. Acesta a fost și motivul vizitei noastre din România: celebrarea jubileului într-o mică comunitate din mijlocul unui mare deșert. Satul se numește Torbi, iar locuitorii aparțin tribului gabra. Două zile de călătorie pentru a ajunge aici: una cu avionul până în Nairobi; alta pentru a traversa țara (700 km) cu mașina, până în îndepărtatul nord. Până anul trecut, drumul se parcurgea în mai multe zile, neexistând o stradă asfaltată de legătură între sud și nord. Era un safari de nevoie, în înțelesul comun al termenului, pe drumuri prăfuite și uneori nesigure, până la Sololo, comunitatea unde își au sediul cei doi preoți. Era vineri, 21 octombrie, ajunul comemorării Sfântului Ioan Paul al II-lea, patronul comunității și al bisericuței din Torbi. Călătorisem o zi întreagă şi se întunecase deja. La un moment dat, începem să vedem o lumină albastră, la mulți kilometri depărtare: era lumina de tip led de pe crucea micuței biserici din Torbi,

Foto jos: Biserica din Torbi, Kenya (foto stânga); Pr. Aurelian Herciu în mijlocul comunității (foto dreapta)

DECEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

OAMENI ȘI LOCURI

De la stânga: Copii participând la Liturghie, în Walda, Kenya; cadre didactice de la grădinița Ele Bor, Kenya

alimentată cu energie de la o baterie încărcată ziua printr-un mic panou solar. Fusese inaugurată de Pr. Cristian chiar în acea seară. Era un semn bun. În gândul meu reflectam că lumina lui Cristos vine nu de la „rețeaua națională de electricitate”, ci e un dar ceresc, de la „Soare”. De fapt, în toată acea zonă nu există apă curentă, nici curent electric. Două neoane de slabă intensitate erau singurele surse de lumină artificială din interiorul bisericii. Era un moment cu totul deosebit: în acea seară urmau să primească Botezul 60 de adulți și copii. Vă las să vă imaginați lumina și bucuria interioară înainte, dar mai ales după celebrarea Botezului. Ritmurile și cântecele liturgice însuflețeau atâtea inimi și făceau să se miște atâtea trupuri în dansuri procesionale. Era aproape imposibil să rămâi „european” și să nu intri în ritm. Rodul prezenței preoților noștri și al cateheților locali era încununat în această noapte de bucuria creștinării. Ce dar minunat, pe care eu și mulți alții probabil nu reușim să îl prețuim profund! Trăim, pe la noi, de multe ori, un creștinism gata gătit, pe care îl mai „încălzim” din când în când, ca să nu râncezească. Toată acea celebrare, dar și zilele 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2016

care au urmat au fost ca o terapie de misiune am început să realizez cât pentru a redescoperi bucuria, savoa- de mult ar trebui să prețuim darurirea și entuziasmul propriei credințe. le de care avem deja parte: apa, electricitatea, infrastructura, educația Raiul din inimi. Mă întrebam și credința. Uneori ajungem să nu cum de e posibil ca acele persoane alimentăm darul credinței, considesă radieze atâta bucurie în condiții rând poate că cele enumerate înainextrem de austere? Confortul și bu- tea ei ar fi doar realizarea omului, și nurile noastre ne încețoșează adesea nu în primul rând darul Domnului. Ajutorarea celor în nevoi e un vederea bunătății și a milostivirii lui Dumnezeu. Să nu credeți că acolo drum cu dublu sens. În discuțiile pe e raiul pe pământ; dimpotrivă. Mai care le-am avut în acele zile cu Pr. degrabă raiul din inimi, neperturbat Cristian și Pr. Aurelian a reieșit de de condițiile vitrege de trai. Înainte mai multe ori la iveală o greșeală pe de celebrare, de exemplu, a trebuit care tind să o facă cei care încearcă să ne eliberăm de trei scorpioni: doi să-i ajute pe localnici când se întorc mai mici pe prispa „camerei parohi- în țările lor și fac acțiuni și campanii de strângere de fonduri pentru ale” și unul mai mare în curte. A doua zi, la Liturghia festivă ju- ei. Pr. Cristian se arăta atât de deranbilară au venit creștini din toate jat de cei care în acest nobil demers comunitățile din jur, de pe o rază pun accentul mai ales pe sărăcia și de 100-150 km depărtare. O cele- lipsurile oamenilor de aici și nu scot brare atât de vie și participată! Tic- în evidență în egală măsură generotac-ul timpului - liturgic și nu numai zitatea și frumusețea lor spirituală, - pare să aibă un ritm mai așezat și sufletească. Doar accentuând ambemai impregnat de răgazul în com- le aspecte pot fi ajutați cu demnitate, pania veșniciei. La poalele altarului iar noi, prin felul în care localnicii era o puzderie de copii. Unul dintre de aici prețuiesc timpul în veșnicie ei a început sa bea dintr-o sticlă cu și veșnicia în timp, putem fi ajutați un conținut dubios. Nu, nu era suc. să redescoperim în propria viață vaEra apă, apă de baltă, adică apa de lori și comori pe care le avem, dar nu consum a localnicilor. După cele câ- știm sau nu reușim să le prețuim și să teva zile petrecute în aceste teritorii le valorificăm din plin.

OAMENI ȘI LOCURI

După Liturghie, în Biserica din Sololo, 23 octombrie 2016

Vizita în Kenya Pr. Cristian Pișta alături de Andrea Abdoup

Am parcurs în cele câteva zile multe dintre cătunele și satele de aproape sau de departe, aflate în grija pastorală a preoților noștri. Peste tot capela/biserica este flancată de grădiniță/școală. Predicarea Cuvântului este însoțită de educație. Pr. Cristian îmi spunea că secretul acestor noi comunități de credință este prezența constantă a preotului în mijlocul lor: prin celebrarea Liturghiei, a sacramentelor, prin predicarea Cuvântului, prin cateheză. În fiecare zi preoții se rânduiesc să ajungă în toate comunitățile Misiunii.

Credința, „pe viață și pe moarte”. Într-una din comunități, în satul Waye Godha (chiar la granița cu Etiopia), l-am întâlnit pe Andrea Abdub. Este primul creștin și catehet din sat și singurul supraviețuitor al masacrului din 2005. Toată familia lui a fost ucisă atunci - un semn că în Kenya, credința e „pe viață și pe moarte”. Abdub este paralizat acum, dar surâsul lui este ceresc, iar credința lui, fără margini. Întâlnirea cu oameni ca el mă readuce cu picioarele pe pământ și cu capul în Cer. Safari plăcut tuturor!

Din România, misionari în Africa

r. Cristian Pişta este preot al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti şi misionar în Kenya din 2008. S-a născut la 20 aprilie 1981, la Bacău. A frecventat cursurile de filozofie și teologie la Institutul Teologic Romano-Catolic (ITRC) din Iași, pe care l-a absolvit în 2007. A fost hirotonit preot la 24 iunie 2007, la Iași, de către PS Petru Gherghel. Din 31 ianuarie 2012, este paroh al Misiunii din Sololo, în Dieceza de Marsabit (nordul Kenyei).

Pr. Aurelian Herciu este, de asemenea, preot al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti. Născut la 10 februarie 1987, la Bacău, a frecventat cursurile de filozofie și teologie la ITRC Iași, pe care l-a absolvit în 2013. A fost hirotonit preot la 23 iunie 2013, în Catedrala Sf. Iosif, din București, de ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București. Din august 2014 este misionar în Kenya, alături de Pr. Cristian.

n perioada 21-27 octombrie 2016, trei preoți din Arhidieceza de București Pr. Ionel Pojum, Pr. Francisc Doboș și Pr. Valeriu Acatrinei - au participat la celebrările Jubiliare ale Misiunii ARCB în Kenya: 50 de ani de creștinism.

Pr. Aurelian Herciu cu Evanghelia, la Liturghia jubilară, în biserica din Torbi

Misiunea, un safari de credinţă

r. Cristian și Pr. Aurelian celebrează pe rând în filialele Misiunii, cu sediul la Sololo: Torbi, Waye Godha, Uran, Golole, Kar Bururi, Makutano, Ele Bor, Funan Kumbi, Rawana, Walda, Damba Fachana, plus în alte zone de primă evanghelizare, unde s-a început vestirea Evangheliei abia în iunie 2016.

DECEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI

Poarta Sfântă s-a închis, pelerinajul continuă Anul Jubiliar al Milostivirii s-a încheiat. S-au închis Porțile Sfinte ale Milostivirii în bazilici, în catedrale şi în sanctuare, dar timpul rămâne mereu o realitate deschisă care ne duce către înveşnicire. Text: Pr. Fabian Măriuţ

este vremuri, se va aminti că la cincisprezece ani de la Marele Jubileu al anului 2000, s-a celebrat Anul Milostivirii sub pontificatul Papei Francisc. De la Ioan Paul al II-lea, în timpul căruia se celebrase ultimul Jubileu, ne-a rămas Scrisoarea Novo millennio ineunte în care Pontiful vestea profetic că Biserica trebuie să fie o „şcoală de comuniune” pentru a răzbate în timp. Prin urmare, în ultimele decenii, Biserica îşi îndreaptă tot mai mult atenţia asupra familiei, care rămâne „orizontul existenţial” al fiecărei fiinţe umane (Cf. Scrisoarea către familii, nr. 1-2). Familia este prima şi principala şcoală de comuniune. Printre manifestările Jubileului Milostivirii, una dintre primele a vizat chiar familia. În Solemnitatea

Sfintei Familii, la 27 decembrie 2015, Papa Francisc – la omilie, comentând episodul pierderii şi regăsirii lui Isus în templu, la vârsta de 12 ani – evidenţia că, asemenea Sfintei Familii, fiecare familie este în pelerinaj, ba mai mult, „viața familiei este un ansamblu de pelerinaje mici și mari”. Îndreptarea atenției soţilor unul către altul ori a părinţilor către copii este o formă de pelerinaj: „Ce poate fi mai frumos pentru un tată și o mamă decât săşi binecuvânteze copiii la începutul zilei și la încheierea ei. Să le traseze pe frunte semnul crucii ca în ziua Botezului. Oare nu este aceasta rugăciunea cea mai simplă a părinților față de copiii lor?”. Papa mai spunea atunci: „Din pelerinajul familiei fac parte acele momente care trăite în Domnul

Pelerinajul nu se termină atunci când s-a ajuns la ținta sanctuarului, ci când la întoarcerea acasă se reia viața de toate zilele, punând în practică roadele spirituale ale experienței trăite.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2016

se transformă în oportunități de creștere, în ocazii de a cere iertarea şi de a primi iertarea, de a demonstra iubirea și ascultarea”. Într-adevăr, la şcoala comuniunii se învaţă iubirea, ascultarea, iertarea. Iertarea, ca esență a iubirii, înțelege greșeala și caută să o repare. Ce s-ar alege de noi dacă Dumnezeu nu ne-ar ierta? Ce s-ar alege de noi dacă nu ne-am ierta unii pe alţii? În sânul familiei ne educăm la iertare. Aici dobândim certitudinea că suntem înțeleși și susținuți în pofida greșelilor şi a păcatelor noastre. Iertarea este unul din chipurile cele mai frumoase ale Milostivirii. Anul Milostivirii s-a încheiat, însă milostivirea se trăieşte în viaţa de toate zilele.

UNIVERSUL FAMILIEI

Am trecut prin Poarta Sfântă Oricine va intra pe poarta milostivirii va putea experimenta iubirea lui Dumnezeu care consolează, iartă, dăruiește speranță. Trecând prin Poarta Sfântă, ne vom lăsa îmbrățișați de milostivirea lui Dumnezeu, angajându-ne să fim asemenea Lui. (Misericordiae vultus) Texte: A.F.C. „Vladimir Ghika”

Păstrez bucuria şi pacea lăuntrică

Dumnezeu lucrează în mod tainic

m trecut de multe ori prin Poarta Sfântă în Anul Milostivirii. M-am recules în faţa Răstignitului, m-am rugat pentru mine, pentru soţul meu, pentru copiii mei, pentru părinţii mei răposaţi. M-am rugat pentru Biserică, pentru păstorii noştri, pentru parohia mea, pentru lumea în care trăiesc. De fiecare dată mă cufundam în tăcere, conştientă că aşa pot intra şi mai adânc în taina lui Cristos, adevărata Poartă. Năzuiam de mult să săvârşesc acest gest mânată de dorinţa de convertire. Anul acesta am făcut-o de multe ori. Chiar nu-mi mai aduc aminte de câte ori! O fi o recompensă a aşteptărilor de a trece prin Poarta Sfântă, la Roma? Acolo nu am ajuns. Nu mi-a fost cu putinţă. Minunata inspiraţie a Papei Francisc de a se deschide Poarta Sfântă în fiecare catedrală mi-a împlinit un vis. Rămâne vie dorinţa de a ajunge într-o zi în Cetatea eternă, dar mărturisesc că am trăit cu vigoare reînnoită, în Catedrala noastră dragă, Sf. Iosif, apartenenţa la Biserica zidită pe temelia apostolilor. După închiderea Porţii, păstrez în suflet simţăminte de bucurie şi pace lăuntrică. (Maria Radu)

ând am auzit vorbindu-se despre Jubileu, indulgențe, Poarta Sfântă, era ca şi cum mi s-ar fi adresat invitaţia de a intra pe un tărâm din trecut. Am reacţionat aproape instinctiv: „La ce-or mai folosi şi astea?” Apoi, „coborându-mi mintea în inimă”, punând raţiunea în lumina credinţei, am descoperit frumuseţea nebănuită, prospeţimea acţiunilor şi a riturilor Bisericii. Termeni ca pelerinaj, Poarta Sfântă, cercetarea cugetului, fapte de milostivire nu sunt nicidecum realităţi din trecut, cu atât mai puţin realităţi trecute. Dimpotrivă, sunt surse ce alimentează şi măresc viaţa de credinţă. Depăşind prejudecăţile, am fost surprins de modul tainic în care lucrează Tatăl milostivirii. Niciodată nu mai făcusem o spovadă generală, amănunţită, pătrunzătoare. Trecerea prin Poarta Sfântă mi-a înmuiat inima şi m-a condus să fac o „radiografie” a sufletului, după care am atins o eliberare pe care n-o mai cunoscusem. În plus, m-am hotărât să mă spovedesc lunar, de vinerea întâi. Am ajuns deja la a cincea lună consecutivă. (Iosif Nicolae)

MINUNI ale Anului Milostivirii

ocuim de zece ani la Roma. Avem doi copii adolescenţi şi poate de aceea ne-a rămas în minte Jubileul adolescenţilor. Atunci s-au ridicat în şapte pieţe corturi ale milostivirii, unde erau amintite faptele de milostivire. Am participat cu copiii la Liturghia ţinută de Papa în Piaţa Sf. Petru, apoi am trecut pe la unul din corturile milostivirii. Din acea zi, Ionuț, fiul nostru de 15 ani, s-a alăturat grupului Caritas din parohie. Din acea zi, 25 aprilie 2016, s-a schimbat aproape inexplicabil. Nu mai este rebel şi este extrem de săritor. (Iuliana şi Marius Dumea) DECEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI SUFLET TÂNĂR

Concert de colinde Sâmbătă, 17 decembrie 2016, între orele 14.30 și 16.30, în Catedrala Sfântul Iosif, din București, va avea loc Concertul de colinde „Christus natus est”. juns la cea de a XIX-a ediție, tradiționalul Concert de colinde susținut de tineri din parohiile Arhidiecezei este organizat de Centrul diecezan pentru pastorația tineretului, din cadrul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București. Concertul va putea fi urmărit și în direct online pe www.catedralaonline.ro și www.angelus.com.ro/live.

Twitter: @Pontifex Viața creștină este un drum: nu unul trist, ci unul plin de bucurie. Papa Francisc

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2016

Și tânăr și răbdător?

oate fi posibil acest lucru astăzi? O persoană în vârstă ar spune: „Nicidecum!” Un adult ar răspunde: „Cam rar întâlnești o asemenea persoană!” Iar un tânăr: „Trebuie văzut de la tânăr la tânăr!” Tinerețea este o vârstă plină de energie. În această perioadă, corpul este mai sănătos și dornic de a face multă mișcare. În această etapă, tinerii sunt foarte ocupați și doritori de a face cât mai mult și de a explora cât mai multe noutăți. În felul acesta, răbdarea - față de tine, față de ceilalți sau orice o necesită - nu este un punct pe atât de important, pe cât de puternic. Dar există și un risc la care trebuie să fiți foarte atenți, dragi tineri: „agitația” vă poate determina să pierdeți din vedere multe lucruri simple și care fac diferența în viață: să apreciați un gest frumos din partea cuiva, să vă bucurați de o calitate pe care o aveți, să discerneți bine înainte de a lua o decizie etc. Timpul Adventului, pe care l-am început, este unul care ne pune în așteptarea sărbătorii Nașterea Domnului. Trebuie să așteptăm cu răbdare venirea Crăciunului. Să

fie un timp care să ne ajute să reflectăm și la calmul ce trebuie să existe în viața noastră. Încearcă să conștientizezi ceea ce se întâmplă în viața ta și, astfel, vei descoperi câtă frumusețe a pus Dumnezeu în toate. Ești un tânăr agitat sau unul răbdător? Pr. Marian Blaj Responsabil diecezan cu pastorația tineretului

foto: fb.com/cdptbucuresti

Ediția 2016

foto: fb.com/cdptbucuresti

UNIVERSUL FAMILIEI

TINERI SFINȚI AI MILOSTIVIRII

Simona Tronci

imona Tronci s-a născut la Cagliari, în 1960. Copilăria și adolescența sa au fost pline de entuziasm și vitalitate, cu victorii pe terenul de volei, cu note bune la școală, cu prietenii minunate. La capitolul prietenii, cea mai intensă este cea cu Isus: ea nu renunță niciodată la Sf. Împărtășanie, la orele de rugăciune, uneori chiar nocturne. La 17 ani, se numără printre fondatoarele Comunității carismatice din parohia sa, un grup

efervescent, așa cum era și Simona, care va deveni sufletul grupului. Îi place să cânte; nu-i lipsește niciodată chitara, cu care-i invită pe toți să-l laude pe Dumnezeu. Cu entuziasmul tinerilor ce cred în dreptate, se înscrie la Facultatea de Drept; abandonează după primele examene pe care le susține în mod strălucit, când devine conștientă de imperfecțiunea dreptății umane în comparație cu cea divină. Se înscrie apoi la Facultatea de Teologie din Cagliari, fiind prima femeie laic de aici. Notele maxime obținute la primele examene confirmă că alegerea ei era corectă.

În 1981, se logodește; în rugăciunile sale, acest nou sentiment ce înflorește devine ocazie să laude și să mulțumească. În perioa-

da ce urmează, lauda și mulțumirea sunt însoțite de conștientizarea

Curs de formare

pentru responsabilii parohiali

faptului că îmbrățișarea Crucii poate deveni un mijloc de a-i iubi mai mult pe ceilalți. Constată că, privit din spate, crucifixul este gol: „Dacă mă uit în spatele Crucii Tale, Isuse, eu văd doar lemnul, există un loc gol; acolo vreau să mă așez”. În 1983, este diagnosticată cu cancer pulmonar. Aceasta

este ocazia pentru a ocupa locul de pe cruce, așa cum își dorea. Considerând suferința „ascensorul spre Paradis”, Simona nu se lasă distrusă în interior de boala ce o macină fizic: „Dacă este bine pentru mine și pentru frații mei, vindecă-mă! Dar dacă slujirea mea trebuie să se încheie și aceasta este izvor de mântuire pentru mine și pentru frați, pentru familia mea, ia-mă, bunul meu Isus. Facă-se voia ta!”. Imobilizată la pat, aproape surdă, mută și oarbă, în așteptarea marii întâlniri cu Cel Iubit, Simona se stinge la 18 aprilie 1984, în Miercurea Sfântă. În 2003, Dieceza din Cagliari a deschis cauza de beatificare.

Simona iubea muzica, nu-i lipsea niciodată chitara: „Lumea are nevoie să audă că se cântă; ... trebuie să redescopere că există un Dumnezeu Iubire care ne cheamă la bucurie”.

imp de trei zile, în weekend-ul 4-6 noiembrie, la Oratoriul „Sf. Leonardo Murialdo” din PopeștiLeordeni, a avut loc un curs de formare pentru toți responsabilii parohiali din Arhidieceza de București. Aproximativ 50 de persoane, responsabili cu grupul de tineri în parohia lor, s-au adunat la Oratoriu pentru a petrece un timp împreună, schimbând experiențe și dobândind noi abilități de gestionare a grupului parohial. Programul celor trei zile a fost încărcat cu momente spirituale, educative, culturalrecreative, iar tradus, asta înseamnă: rugăciuni, adorație, cateheze, jocuri, ateliere etc. O parte a programului a fost prezentată de către persoane consacrate, iar o altă parte reprezintă contribuția reprezentanților Oratoriului „Don Bosco”, din Constanța. Participanții au avut ocazia de a cunoaște situația grupurilor de tineri din parohiile Arhidiecezei, au reușit să afle informații importante, au trăit o experiență spirituală profundă și, cu siguranță, au rămas cu amintiri de neuitat. Cosmin Șipoș

DECEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI ABC-UL CREDINȚEI

Noul Testament

Termenul testament are sensul de legământ. Noul şi veşnicul legământ încheiat de Dumnezeu cu oamenii a fost sigilat pe Cruce, prin Sângele lui Isus. Sf. Scriptură este structurată în Vechiul Testament și Noul Testament. Cea de-a doua parte cuprinde cele douăzeci şi şapte de cărţi inspirate de Duhul Sfânt: patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, douăzeci şi una de Scrisori apostolice şi Apocalipsul. Dintre Scrisori, treisprezece îi aparţin Apostolului neamurilor, Sf. Paul. Scrierile NT pot fi datate cu aproximație din anul 50 (cea mai veche) până în anul 100 (ultima dintre ele).

Noul Testament

Caută cele 12 diferențe dintre cele două imagini și încercuiește-le.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2016

Novenă

În Biserica Catolică, novena este o devoțiune ce se poate face în mod privat sau în comunitate și care presupune rugăciuni făcute timp de nouă zile fără întrerupere. Scopul novenei este cinstirea unui mister al Domnului sau cinstirea unui sfânt, ori dobândirea unui har special de la Dumnezeu.

r de Croito rei

Atelie

Nicolae s-a născut în Turcia, din părinți creștini. A rămas orfan când era tânăr. A folosit averea pentru a-i ajuta pe săraci şi bolnavi.

Aici, ai nevoie de o haină mai bună...

Tânărul Nicolae a devenit episcop de Mira, în Turcia.

Episcopul Nicolae ținea foarte mult la copii.

Un tată vroia să-și vândă fiicele ca sclave, fiind prea sărac să le mărite.

Știți că toți avem un înger păzitor?

Nu am bani pentru zestrea lor.

Când Dioclețian a început să-i persecute pe creștini, Episcopul Nicolae a fost aruncat în închisoare.

Atunci Nicolae, pe ascuns, le-a aruncat prin fereastră trei punguțe cu bani.

Mai târziu a fost eliberat, dar a murit și a fost înmormântat în catedrala sa.

Sfântul Nicolae i-a oferit viața sa lui Dumnezeu slujindu-i pe oameni. Sunt multe povestioare despre minunile pe care Dumnezeu le-a făcut prin el. Este patronul spiritual al copiilor, al marinarilor, al orfanilor, al călătorilor, al vânzătorilor. Este şi patronul tău spiritual? DECEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

[După: TheKidsBulletin]

comemorat la 6 decembrie

Sfântul Nicolae (cca. 250-326)

UNIVERSUL FAMILIEI

UNIVERSUL FAMILIEI POVEȘTI DE VIAȚĂ

O sfântă m-a purtat în brațele ei, cum a făcut cu mii de copii abandonați. Una dintre primele mele Liturghii o voi celebra pe mormântul ei, la Calcutta. Emmanuel Leclercq

Din pubelă, la altarul Domnului Text: Cristina Grigore

mmanuel Leclercq este născut la 9 septembrie 1982. Este seminarist al Diecezei de Avignon, în Franța, a predat filosofie la liceu și la Universitatea din Lyon, și a scris deja câteva cărți. Avea șapte ani când părinții i-au spus că l-au adoptat și că era un copil abandonat de mamă și salvat de Maica Tereza de Calcutta. „Am fost abandonat pentru a fi dăruit”, este convins acum Emmanuel, care spune că îi datorează totul familiei adoptive: doi soți francezi, care mai aveau patru copii - un indian, un haitian și doi francezi - și care l-au crescut într-o „comunitate de iubire”. „Mi-au redat demnitatea, m-au educat, mi-au dat posibilitatea de a studia și, datorită lor, în curând voi 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2016

putea să devin preot. Mai sunt trei ani până îmi voi împlini acest vis”. Mama naturală l-a abandonat la zece zile după naștere, într-o pubelă de gunoi, în fața orfelinatului Misionarelor Carității, din Bombay, India. „Timp de unsprezece luni, am fost purtat în brațe de Maica Tereza, pentru că ea m-a găsit în pubelă și m-a primit în casa pentru copii abandonați”, relatează Emmanuel, care a aflat povestea de la o călugăriță care era de față când a fost găsit la gunoi. Anul trecut, după 30 de ani, a reușit să revină în țara natală și să afle mai multe detalii despre prima parte a vieții lui. Misionarele Carității i-au arătat lănțișorul pe care îl purta la gât când l-au găsit, cu numele lui indian,

și registrul unde erau înscrise data nașterii, a abandonului și a găsirii lui. „Când am văzut registrul - a povestit Emmanuel într-un interviu la o televiziune catolică italiană -, i-am mulțumit lui Dumnezeu, înainte de toate, pentru darul vieții. Apoi i-am mulțumit mamei mele că m-a născut, Maicii Tereza că m-a găsit și m-a salvat și, în fine, i-am mulțumit mamei care m-a adoptat”. „Dacă mama mea m-a abandonat într-o pubelă de gunoi în fața Casei Maicii Tereza, nu e un lucru întâmplător - a adăugat Emmanuel. Dumnezeu a voit ca eu să fiu aruncat în acea pubelă. De ce? Nu știu. Poate că într-o zi voi afla”. Emmanuel nu a reușit să o găsească pe mama naturală, neavând altceva decât numele ei, care este foarte comun în India. „Dar nu am încetat să o caut - spune el. Mă rog mereu pentru ea și mă întreb: poate a murit deja, poate am frați și surori... Le dau tuturor întâlnire sus, în Cer, să-i cântăm împreună slavă Domnului”.

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

Neprihănita Zămislire* Povestea unui vitraliu

e cum intri în Catedrală, din absida altarului te întâmpină imaginea Sfintei Fecioare Neprihănit Zămislite. De jur împrejur, în navele laterale, vitralii ce amintesc prin tematică, desen și culoare de catedralele gotice desăvârșesc arhitectura, purtând totodată amprenta artistului care le-a creat. În ultimul vitraliu din dreapta este trecut anul în care au fost terminate și, foarte vizibil, numele autorului: Ion Brodeală, 1980. Treizeci de ani mai târziu, în 2010, am dorit să-l întâlnesc pentru a afla mai multe despre cum a gândit acest ansamblu de vitralii, cum a lucrat, care a fost tehnica și care i-au fost sursele de inspirație. [...] Primul vitraliu montat a fost icoana Sfintei Fecioare Maria din

Text: Ana Boariu

absida altarului, în 1973. De fapt, icoana Neprihănitei Zămisliri. Lucrarea a fost gata chiar de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Pictorul se aștepta însă ca Monseniorul [Augustin - n. red.] să amâne momentul finalizării. Doar era sărbătoare! Dar prelatul i-a cerut să-l așeze chiar atunci, tocmai în cinstea solemnității. Temător de rezultat, Ion Brodeală a executat personal montarea, element cu element. Bucățile nu erau mai mari de 60 de cm, fixate în casete de fier, care să le susțină greutatea și să nu le permită să gondoleze în timp. „Jos, Monseniorul stătea cu binoclul. Voia să vadă cum se desfășoară totul.” Mai era acolo un scriitor, venit să asiste. Erau și credincioși care așteptau în tăcere. „Când am terminat,

Neprihănita Zămislire, de Ion Brodeală Vitraliu central în Catedrala Sf. Iosif din București foto credit: Victor Bortaș

îl aud pe scriitor strigându-mă: Ioane, Ioane, plânge lumea. Femeile din biserică plângeau și am crezut că nu le place, că am greșit cu ceva. Dar nu era asta. Intra soarele prin cioburile colorate. La miezul zilei, lumina era extraordinară pentru vitraliu. Când m-am apropiat de Monsenior, am văzut că și el avea lacrimi în ochi.”

* Fragment din Catedrala Sfântul Iosif, de Ana Boariu, Ieronim Iacob și Tereza Sinigalia, coord. Victor Bortaş, Editura ARCB, București 2010, pag. 106, 118.

Giovanni Battista Bellotta (1835-1914)

Text: Dr. Dănuț Doboș

-a născut la 10 octombrie 1835, la Aversa (Italia) și a intrat în anul 1859 în Ordinul Pasioniștilor. A venit în România, fiind, printre altele, șambelan al Episcopului Iosif Anton Pluym (1863 - 1869), Episcop de Nicopole, cu sediul la București. În anul 1882, a fost chemat de superiorii săi la Câmpulung Muscel, unde va sluji timp de 32 de ani. Aici s-a remarcat, așa cum scria Arhiepiscopul Raymund Netzhammer, drept „una dintre cele mai cunoscute, îndrăgite și stimate personalități ale orașului Câmpulung”. A trecut la cele veșnice la 21 septembrie 1914 și a fost înmormântat la 23 septembrie în cimitirul din Câmpulung, ceremonia celebrată de canonicul Carol Auner și de secretarul arhiepiscopal Lucius Fetz decurgând „cu multă demnitate”, cu participarea unui mare număr de oameni, inclusiv ortodocși. „Numele acestui călugăr pasionist brav și inteligent – scria Arhiepiscopul Netzhammer – va rămâne mereu legat în chip onorabil de istoria Bărăției din Câmpulung”. DECEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

CONCERT

Concert de Crăciun 24 decembrie 2016, ora 23.00 Catedrala Sf. Iosif Ca în fiecare an, în Ajunul sărbătorii Nașterii Domnului, ansamblul Musica Sacra, al Catedralei Sf. Iosif, din București, susține un Concert de Crăciun. Conducerea muzicală: maestrul Marcel-Octav Costea. Intrarea este liberă.

EXPO

Lupta lui Iacob cu îngerul Autor anonim, sec. al XVII-lea Muzeul Național de Artă al României Până la 31 ianuarie 2017 Lupta lui Iacob cu îngerul, o pictură de secol XVII provenind din colecția Familiei Regale va fi expusă în mod excepțional în Galeria de Artă Europeană, sala Rubens și Rembrandt. Detalii: mnar.arts.ro

de Thomas Merton Editura ARCB, 2016 Volum lansat la Târgul de Carte Gaudeamus 2016

e-a lungul a şase ani, autorul îşi poartă cititorii prin experienţele de zi cu zi ale unei mănăstiri trapiste din Kentucky, SUA. Merton şi-a petrecut aici în rugăciune, tăcere, muncă manuală şi studiu jumătate din cei 54 de ani ai vieţii. Despre carte: Un jurnal-martor, care descrie drumul parcurs spre acceptarea propriei vocaţii, surprinzătoare, de către unul dintre cei mai mari scriitori ai secolului al XX-lea. Cu sinceritate şi umor neaşteptat, cartea ne introduce în înţelesurile adânci ale contemplaţiei. Volumul este o continuare a Muntelui cu şapte trepte, apărut tot la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, în 2015. Traducere în limba română de Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu. Despre autor: Thomas Merton (1915-1968) s-a născut în Franţa, din părinţi artişti. Rămas orfan,

Semnul lui Iona

de Thomas Merton Editura ARCB, 2016

duce o viaţă boemă ca student la Cambridge şi Columbia. Începe să predea limba engleză şi speră – fără prea mult succes – la o carieră literară. Celebritatea îl va găsi doar după ce el îi va fi întors spatele… Pentru contribuţia la studiul religiei şi al vieţii contemplative, a primit numeroase distincţii, rămânând, până la moartea sa neaşteptată, în 1968, un promotor devotat al dezvoltării spirituale şi al dreptăţii sociale. Semnul lui Iona a fost publicat pentru prima dată în 1953. Volumul poate fi cumpărat de la Librăria Sf. Iosif, din București, librariasfiosif.ro.

Piața de Crăciun 2016 București, 10-11 decembrie

CARTE

O şcoală la răscrucea istoriei. Pitar Moş 1856-1948 Sr. Daniela Mare CJ Editura ARCB, 2016 34

Semnul lui Iona

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2016

sociația Ateliere protejate și alte 10 asociații şi instituţii - Asociația Sindrom Down București, Asociația Don Orione, Asociația Mișcarea Eclezială Carmelitană ş.a. - vă invită la Piața de Crăciun 2016, sâmbătă, 10 decembrie (orele 12.00-20.00) și duminică, 11 decembrie (orele 10.00-16.00), la sediul din str. Secerişului 15, Bucureşti. Cumpăraţi cadouri inedite, realizate manual, și ajutați totodată asociațiile în activitatea lor socială. Detalii: piatadecraciun.org.

ETCETERA DE PE NET

ȘTIAȚI CĂ Prima atestare a celebrării Nașterii Domnului la 25 decembrie datează din anul 336?

CEA MAI VECHE IESLE

ea mai veche reprezentare a Nașterii Domnului se află în Sicilia, la Siracuza (Italia), și este sculptată pe un sarcofag ce datează din secolul al IV-lea d.C. Sarcofagul, descoperit în 1872 în catacombele Sfântului Ioan, se păstrează acum la Muzeul arheologic regional din Sicilia. A fost intitulat Adelfia, după numele soției contelui Valerio, care a dorit să-i dedice acesteia un monument funerar din marmură, decorat cu scene din Vechiul și Noul Testament, printre primele scene numărându-se cea a nașterii lui Isus. Caracterul unic al acestui obiect arheologic se datorează elementelor decorative realizate cu multă

delicatețe, între care se remarcă scenele referitoare la Nașterea lui Isus. Pe sarcofag este reprezentat, îndeosebi, momentul adorării pruncului de către magi. Cei trei Crai de la Răsărit au capetele acoperite și părul lung, sunt îmbrăcați cu o tunică și înaintează spre dreapta, aducând darurile lor, pe care i le oferă lui Isus. Un staul acoperit cu țiglă îl adăpostește pe Pruncul înfășat și culcat în iesle, asupra căruia suflă un bou și un măgar. Alături stau Iosif și Maria, care e așezată pe o piatră.

ÎN LUNA DECEMBRIE • 1873 - La 25 decembrie s-a născut, la Constantinopol, Vladimir Ghika, prinț, preot și martir, declarat fericit de Papa Francisc în 2013; • 1936 - S-a născut, la 17 decembrie, la Buenos Aires, în Argentina, Papa Francisc; • 1938 - La 2 decembrie, Legația României pe lângă Sfântul Scaun este ridicată la rangul de Ambasadă; • 1951 - La 10 decembrie, a murit martir, în închisoarea din Sighet, Monseniorul Anton Durcovici, Administrator Apostolic al Arhidiecezei de București, declarat Fericit de Papa Francisc, în 2014.

În anul 336, a fost redactat un fel de calendar liturgic, Depositio Martyrum, în care, la data de 25 decembrie, se află înscrisă mențiunea „natus Christus in Betleem Iudeae” (s-a născut Cristos în Bethleemul Iudeii). Hipolit, în 203, scria că „prima venire a Domnului în trup, la Bethleem”, a avut loc cu opt zile înainte de calendele din ianuarie, deci, la 25 decembrie.

COLȚUL CU ZÂMBET Pentru a sublinia cât de puternică este mijlocirea Sfântului Iosif la Dumnezeu, Padre Pio (Sfântul Pius din Pietrelcina) a spus odată o anecdotă: Un om a murit și a ajuns în Purgator. Având, în cursul vieții, o mare devoțiune la Sfântul Iosif, omul a primit de la Tatăl purtător de grijă al lui Isus o recomandare către Sfântul Petru, pentru a fi primit în Rai. Însă Principele Apostolilor nici nu a vrut să audă de așa ceva. Când Sfântul Iosif a aflat că Sfântul Petru a ignorat recomandarea sa, i-a spus Sfintei Fecioare: „Maria, ia copilul și hai să plecăm de aici”.

DECEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ETCETERA ANUNȚURI

Vizita pastorală continuă în 2017

izita pastorală a episcopului în parohiile Arhidiecezei Romano-Catolice de București, programată inițial a se desfășura în anii 2015 şi 2016, va continua și în anul 2017. Pe parcursul celor doi ani, PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, a vizitat 24 de parohii. Episcopul a avut, astfel, ocazia să cunoască mai îndeaproape realitățile concrete ale vieții de credinţă din fiecare parohie, să participe la momentele de rugăciune ale comunităţii parohiale - fiind disponibil și pentru sacramentul spovezii - , să viziteze câţiva bolnavi, să se întâlnească cu comunitatea parohială, precum și cu membrii congregațiilor religioase și ai asociațiilor care activează pe teritoriul parohiilor etc. Ca și în anii 2015 şi 2016, calendarul vizitelor pastorale din 2017 va fi completat pe parcurs şi actualizat permanent în secțiunea specială de pe site-ul angelus.com.ro.

Roma: Expoziția internațională „100 Presepi” ARCB participă pentru a treia oară

rhiepiscopia Romano-Catolică de București (ARCB) participă pentru al treilea an consecutiv la Expoziția Internațională „100 Presepi” („100 de iesle”). Ajunsă la a 41-a ediție, expoziția are loc la Roma (Italia), în perioada 28 noiembrie 2016 - 8 ianuarie 2017. ARCB participă în acest an cu un triptic al Nașterii Domnului, pictat pe sticlă, realizat de artistul Iulian Radu.

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz www.radiomaria.ro 36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2016

ACTUALITATEA CREȘTINĂ ABONAMENTE 2017

u noul an calendaristic, revista „Actualitatea Creștină” va trece pragul spre cel de al 28-lea an de apariție. Pentru anul 2017, preţul revistei este de 4,00 lei exemplarul, iar costul unui abonament individual pe un an este de 55,00 lei (expediție prin Poșta Română). Pentru abonamente anuale colective, cu cel puţin 10 exemplare, preţul este de 50,00 lei (expediție prin firmă de curierat). Prețul unui abonament include 12 numere lunare, supliment de Crăciun și taxe de expediţie. În noul an, abonaţii vor primi revista la domiciliu, în căsuţa poştală (prin Poştă) sau prin curier. Abonamentele se fac la Librăria „Sfântul Iosif”, str. G-ral Berthelot, nr. 19, 010164 – Bucureşti, sect. 1, tel. 021 2015457, email: libraria@arcb.ro. Persoană de contact: Petreş Tereza.