Actualitatea creștină, nr. 10/2017 | serie nouă

Nr. 10/2017 * Anul XXVIII * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII

CĂSĂTORIA,

„uniune liber consimţită între un bărbat şi o femeie”

Creștinismul ateu Între superstiție și ipocrizie Omul este o fiinţă care are nevoie să fie transformată.

Îngerul păzitor Însoțitor pe drumul vieții

Fericitul Vladimir Ghika www.vladimirghika.ro

Vladimir Ghika Pictură de Aluni Alberto

FATIMA, 100 ANI Regina Rozariului

„Sunt Regina Rozariului”. Astfel s-a prezentat Sfânta Fecioară Maria celor trei copii - Lucia, Iacinta și Francisco - cărora li s-a arătat la Fatima, în 1917. Şi i-a îndemnat pe ei și lumea întreagă să se roage „rozariul în fiecare zi, pentru a dobândi pace pentru omenire și încetarea războiului”. „Ori de câte ori recităm rozariul, [...] Evanghelia pătrunde în viața fiecăruia, a familiilor, a popoarelor și a lumii”, a spus Papa Francisc pe 12 mai a.c., la Fatima. (Foto: © Mazur/www.thepapalvisit.org.uk)

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXVIII, Nr. 10/2017

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

3

Îngerul păzitor Însoțitor pe drumul vieții VATICAN

5 6 7

Papa Francisc. Trei cuvinte Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8

Conferința Episcopilor din România Sesiune plenară 10 Scrisoare pastorală Căsătoria 12 Știri ARCB 13 Știri interne/externe Biserică și societate

14 Vederi din Roma Secretul ascuns de zâmbetul Ceciliei 15 Res-publica Europa, încotro?

O dilemă majoră 16 Excelență în slujire Salvând o viață, salvezi lumea!

Suflet tânăr

17 Să ne întâlnim cu bine!

Reportaje Știri/Anunțuri UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Împreună în rugăciune 23 Din vina mea, din vina ta...

SPIRITUALITATE

24 Sfânta Scriptură Sfânta Tereza din Avila (15 octombrie) 25 Din catehezele Papei Francisc O privire plină de speranță 26 Minuni şi sfinţi Din Mindelstetten, Bavaria Unul dintre miile de miracole!

27 Pagina Ghika Femeia adulteră Despre Sfânta Față DIALOGURI CU DICHIS

28 Creștinismul ateu Între superstiție și ipocrizie

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 10/2017

3

10

28 CULTURĂ

32 Ce mai (re)citim Don Camillo – Lume măruntă 33 File de istorie Ferdinand I Monseniorul Anton Gabor 34 Idei pentru timpul liber ETCETERA

35 De pe net 36 Anunțuri

Mesajul redacției În Editorialul din această lună, PS Cornel Damian ne oferă o reflecție despre Îngerul păzitor, această ființă spirituală, pe care Dumnezeu a așezat-o alături de fiecare dintre noi pentru a nu ne lăsa niciodată singuri, atrăgându-ne, totodată, atenția că depinde de noi să știm să-i observăm prezența ascultându-i sfaturile, cu docilitatea unui copil.

Rubrica Focus aduce în atenția cititorilor concluziile Adunării plenare de toamnă a Conferinței Episcopilor catolici din România, găzduite de Episcopia de Iași, în perioada 18-20 septembrie, și Scrisoarea Pastorală a înalților ierarhi, pe tema familiei și căsătoriei.

La rubrica Vederi din Roma puteți citi despre Secretul ascuns de zâmbetul Ceciliei, iar la Res-publica, Sebastian Fitzek ne vorbește despre o dilemă majoră - Europa, încotro?. La Suflet tânăr, tinerii ne vorbesc despre deschiderea noului An pastoral, ce va avea loc pe 7 octombrie, la parohia Sf. Francisc de Assisi, din București, și prezintă activitățile imediat următoare ale Centrului Diecezan pentru Pastorația Tineretului.

Universul familiei aduce în atenție o reflecție despre importanța rugăciunii în familie, iar paginile de Spiritualitate prezintă imaginea Sfintei Tereza de Avila, Doctor al Bisericii, și minunea ce a dus la canonizarea Fericitei Annei Schäffer. Pagina Ghika ne vorbește despre devoțiunea către Sfânta Față în piesa de teatru Femeia adulteră.

Invitații Dialogurilor cu dichis – Monica Râpeanu și Pr. dr.

Tarciziu Șerban – au fost provocați de Claudia Stan să discute despre Creștinismul ateu, între superstiție și ipocrizie.

Revista cuprinde și știri, anunțuri, curiozități și recomandări pentru timpul liber. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Cristina Șoican Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Daniel Filip Paula Iosif

Colaboratori

Pr. Marian Blaj Oana Viviana Dimcev Dănuț Doboș Anca Mărtinaş Giulimondi Cristina Grigore Claudia Stan Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Petreș Tereza Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro

Vatican: Îngerul Domnului, cu Papa - 24.09.2017

Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2017 de Tomás de Zarate

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Îngerul păzitor

Însoțitor pe drumul vieții

Iată, eu trimit un înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum și să te conducă la locul pe care l-am pregătit.

(Ex 23,20)

Î

n fiecare an, la 2 octombrie, în Calendarul Bisericii noastre este sărbătoarea Sfinților Îngeri Păzitori, zi în care suntem invitați să conștientizăm mai profund faptul că fiecare dintre noi avem un înger care ne este mereu alături, nu ne lasă niciodată singuri și ne ajută să mergem pe drumul cel bun.

Realitatea relației dintre om și Dumnezeu, uneori atât de criticată și supusă îndoielii, este iluminată de credință prin prezența Îngerului Păzitor. Îngerul este un trimis, un purtător de grijă tainic dat de Dumnezeu, prin care avem acces la grija părintească a Creatorului.

Figura și misiunea Îngerului Păzitor se conturează în jurul rolului dat de Dumnezeu în a proteja, a lumina și a îndruma viața omului în diversele circumstanțe.

Spunea Papa Francisc într-o predică despre Îngerul Păzitor: „Pentru a nu ne lăsa niciodată singuri, Dumnezeu a pus alături de fiecare dintre noi un înger păzitor care ne susține, ne apără, ne însoțește în viața noastră. Depinde de noi să știm să-i observăm prezența, ascultându-i sfaturile, cu docilitatea unui copil” (L’Osservatore Romano, Anul CLV, nr. 225, 03/10/2015).

Prezența îngerilor în viața personajelor biblice este descrisă în maniere diverse: îngeri care păzesc Grădina Edenului, serafimi, îngeri cu nume - Gabriel, Mihail, Rafael etc. - și

„Visul Sfântului Iosif ”, de Vicente López Portaña (Ulei pe pânză, 1805; wikimedia.org)

îngeri fără nume etc., care ne ajută să înțelegem grija Creatorului față de fiecare dintre noi. În viziunea biblică, îngerii îl slujesc și-l preamăresc pe Dumnezeu, ne eliberează şi ne feresc de rău, mijlocesc pentru noi la Dumnezeu.

Catehismul Bisericii Catolice ne învaţă, cu referire la îngeri: „Existența ființelor spirituale, netrupești, pe care Sfânta Scriptură le numește în mod obișnuit îngeri, este un adevăr de credință. Mărturia Scripturii este la fel de clară ca și caracterul OCTOMBRIE 2017 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

3

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

unanim al Tradiției... Ca făpturi pur spirituale, ei au inteligență și voință: sunt făpturi personale și nemuritoare. Întrec în desăvârșire toate făpturile văzute. Este mărturie strălucirea slavei lor” (nr. 328, 330).

Sfântul Ioan Bosco conturează realitatea Îngerului Păzitor în acești termeni: „Un argument care demonstrează excelența și demnitatea omului este cu siguranță faptul că el are un Înger Păzitor.

Dumnezeu, creând pământul, cerul și tot ce cuprind ele, a lăsat ca acestea să-și urmeze cursul legilor naturale după ordinea dispusă de Creator. În ceea ce privește omul, nu este la fel. Dincolo de a-l îmbogăți cu facultăți nobile, fie spirituale, fie trupești, încredințându-i grija tuturor creaturilor, Dumnezeu a dorit ca un duh ceresc să se îngrijească în mod deosebit de om. Îl însoțește pe drumul vieții, îl apără de pericole, fie spirituale, fie trupești, îl îndrumă în a face distincția dintre bine și rău. Demnitatea fiecărui om este încredințată unui Înger Păzitor (în Gli angeli. Note esegetiche e spirituali, de Maria Pia Giudici, Città Nuova, 1984, p. 133). Împrejurările în care îngerul sau îngerii apar în paginile Evangheliilor sunt diverse. De exemplu, prezența Arhanghelului Gabriel în viața Sfintei Fecioare Maria este hotărâtoare: Mesagerul lui Dumnezeu o încurajează și îi dă Vestea cea Bună (cf. Lc 1,11-26). Apoi tot un înger îi apare lui Iosif în vis de trei ori, o dată pentru a-i vesti misiunea Mariei de mamă a Fiului lui Dumnezeu, o dată pentru a-l îndemna să plece în Egipt cu Maria şi pruncul Isus şi încă o dată, pentru a-i spune că se pot întoarce în ţara lor (cf. Mt 1,20-24; 2, 13-15.19-20).

Pagina din Evanghelia după Sfântul Matei care descrie ispitirea 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2017

lui Isus în pustiu este comentată de Sfântul Ambroziu: „Isus a spus nu demonului, principelui întunericului. Imediat s-a manifestat lumina. În acel moment, diavolul l-a lăsat și îngerii s-au apropiat pentru a-l sluji.

Isus a depășit ispita, deoarece El nu s-a folosit de puterea dumnezeiască în confruntarea cu diavolul, altfel la ce ne-ar ajuta exemplul său? Dar ca om, Isus s-a folosit de mijloacele pe care le are în comun cu noi, și în acest fel, devine exemplu pentru noi în confruntarea cu cel rău” (Sf. Ambroziu, Expositio Ev. Sec. Lucam).

Viața Sfântului Paul dă mărturie despre rolul Îngerului Păzitor ca fiind mesagerul lui Dumnezeu: „Atunci Paul, stând în mijlocul lor, le-a zis: «Bărbaţi, trebuia să mă fi ascultat şi să nu fi plecat din Creta; am fi fost cruţaţi de acest pericol şi de această pagubă. Acum vă îndemn să aveţi curaj, căci niciunul dintre voi nu-şi va pierde viaţa, doar corabia [va fi distrusă]. Căci, în noaptea aceasta, un înger al Dumnezeului căruia îi aparţin şi pe care îl slujesc mi-a apărut şi mi-a zis ‚Nu te teme, Paul! Tu trebuie să apari în faţa cezarului. Şi iată că Dumnezeu ţi i-a dăruit pe toţi cei care călătoresc cu tine’. De aceea, bărbaţi, să aveţi curaj, căci eu cred în Dumnezeu că va fi aşa cum mi s-a spus de mai înainte»” (Fap 27,21-25). Îngerul Păzitor, „unic și personal pentru fiecare om - scrie Paul Evdokimov -, poartă gândul lui Dumnezeu asupra omului, proiectează asupra lui imaginea sfințeniei divine şi este intim legat de omul încredințat lui de Dumnezeu” (în Gli angeli. Note esegetiche e spirituali, op. cit., p. 136). Iar Paul Claudel ne oferă această distincţie: „Omul există pentru a cunoaște și îngerul păzitor cunoaște pentru existență” (cf. ibidem, p. 135).

Fericitul nostru Vladimir Ghika avea o devoțiune specială față de Îngerul Păzitor. Unul dintre fiii săi spirituali povestește despre o conferință pe care Mons. Ghika a ținut-o la București, despre îngeri.

La un moment dat, Monseniorul a dat ca exemplu „un preot” care a întemeiat la Paris un cămin pentru femeile care renunțaseră la prostituție. Căminul și toate cheltuielile erau susținute de Providență. Într-o zi, trebuiau plătite urgent facturile, altfel, se risca evacuarea, însă binefăcătoarea care promisese suma necesară plecase urgent în provincie, fără a lăsa vreo adresă. „O apariție a îngerului păzitor - povestește Fericitul Vladimir - i-a furnizat preotului adresa, telegrama a fost trimisă și suma a sosit la timp”. Apoi, însă, antrenat de povestire, Monseniorul a uitat de sine și a trecut la persoana întâi: „Vă dați seama că mi-era greu să-i spun că adresa îmi fusese dictată de îngerul meu păzitor” (Profesor de speranță, Ed. ARCB, p. 235-236).

Este benefic și frumos pentru copii să crească cu această realitate a prezenței Îngerului Păzitor.

Este, în același timp, trist faptul că Îngerul Păzitor rămâne adesea o realitate doar pentru cei mici, iar noi, cei mari, uităm atât de ușor de însoțitorii noștri nevăzuți, trimiși de Dumnezeu pentru binele nostru.

Să ne recomandăm și noi cu încredere Îngerului nostru păzitor și să spunem: „Îngerul lui Dumnezeu, care eşti păzitorul meu, luminează-mă, păzeşte-mă, povăţuieşte-mă şi ocârmuieşte-mă pe mine, care-ţi sunt încredinţat ţie prin mila lui Dumnezeu. Amin”.

PS Cornel Damian Episcop auxiliar de București

VATICAN

PAPA FRANCISC. TREI CUVINTE

Crucea este un mister al iubirii, este fidelă, este nobilă Dialog. Reconciliere. Tentație

Sâmbătă - 2 septembrie 2017

DIALOG. Așa cum am spus la Seul (18 august 2014, Întâlnirea cu liderii religioși), „Viața este un drum, un drum lung, dar un drum pe care nu-l parcurgem singuri. Trebuie să mergem împreună cu frații noștri în prezența lui Dumnezeu”. (...)

Biserica Catolică nu încetează să înainteze pe căile, uneori deloc ușoare, ale dialogului și să promoveze îndeosebi dialogul cu cei care profesează alte credințe religioase. Și astăzi, Biserica „îi îndeamnă pe fiii săi ca, în mod prudent și cu caritate, (...) să recunoască, să păstreze și să promoveze bunurile spirituale și morale precum și valorile socio-culturale aflate la aceștia” (Nostra aetate, 2).

Dialogul de care avem nevoie nu poate fi decât deschis și respectuos în același timp; numai în acest fel va fi rodnic. Deschis, adică sincer şi cordial, continuat de persoane care acceptă să meargă împreună cu ceilalți cu stimă şi francheţe. Respectuos, pentru că respectul reciproc este condiția și, în același timp, scopul dialogului

interreligios: de fapt, numai respectând viața, integritatea fizică și libertățile fundamentale, precum libertatea de conștiință, cea religioasă, de gândire și de expresie, se pot pune bazele făuririi păcii, pentru care fiecare dintre noi este chemat să se roage și să acționeze. (...) Lumea privește la noi, ne îndeamnă să colaborăm între noi și cu toți oamenii de bunăvoință.

Vineri - 8 septembrie 2017

RECONCILIERE. Reconciliere

nu este un cuvânt abstract; dacă ar fi aşa, ar duce la sterilitate, la distanţare tot mai mare. A se reconcilia înseamnă a deschide o poartă către toate persoanele care au trăit dramatica realitate a conflictului.

Atunci când victimele înving tentaţia comprehensibilă de a se răzbuna, devin protagoniştii cei mai credibili ai proceselor de făurire a păcii. E nevoie ca unii să aibă curajul de a face primul pas în această direcţie. E nevoie de o persoană bună ca să existe speranţă! Şi fiecare poate fi această persoană.

Joi - 15 septembrie 2017

TENTAȚIE. Galatenii (v. Gal 3, 1) au fost păcăliţi de iluzia unui Cristos fără cruce sau a unei cruci fără Cristos. Acestea sunt cele două tentații: un Cristos fără cruce, adică un maestru spiritual care te îndrumă înainte liniștit; nu există suferințe sau cel puțin scapi de suferințe și mergi mai departe.

Dar un Cristos fără cruce nu este Domnul: este un maestru, nimic mai mult. Este cel pe care poate îl căuta Nicodim, fără să știe. Aceasta este una dintre tentații. Da, Isus, ce maestru bun, fără cruce: cine v-a păcălit cu o astfel de imagine?

Aceasta este și nemulțumirea lui Paul: că este prezentat Isus Cristos, dar nu răstignit.

Cealaltă tentație este crucea fără Cristos, teama de a rămâne jos, încovoiați, cu povara păcatului, fără speranță. Este un fel de „masochism” spiritual. Numai crucea, fără speranță, fără Cristos. Este un mister tragic, nu? Ca în tragediile păgâne.

Dar crucea este un mister al iubirii, crucea este fidelă, crucea este nobilă.

Twitter: @Pontifex „Să facem primul pas” înseamnă, mai ales, să mergem în întâmpinarea celorlalți împreună cu Cristos Domnul.

Papa Francisc

OCTOMBRIE 2017 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

5

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

La Papa, responsabilii cu pastorația migranților

Cardinalii despre membrii Curiei

În perioada 21-23 septembrie, s-a desfășurat la Roma întâlnirea anuală a Directorilor naționali pentru pastorația migranților ai Consiliului Conferințelor Episcopale Europene.

P

e 22 septembrie, participanții au fost primiți de către Papa Francisc. Un alt moment important al prezenței la Roma l-a reprezentat întâlnirea cu responsabilii secției Migranți și Refugiați ai recentului Dicasteriu pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale, ce are competență în chestiunile referitoare la migranți, la victime ale oricăror forme de sclavie și de tortură și la alte persoane a căror demnitate este în pericol. Întâlnirea a inclus discuții cu privire la provocările actuale generate de primirea și de integrarea migranților; prezentarea

priorităților și a proiectelor dicasteriului; o dezbatere privind modalitățile de coordonare între diferiții artizani ai îngrijirii pastorale a migranților în Europa. Întâlnirea anuală s-a încheiat cu o vizită la Centrul Sfântul Sava, care este condus de Asociația Centro Astalli - Serviciul iezuit pentru refugiați din Italia - și care găzduiește solicitanții de azil.

Consiliul Conferințelor Episcopale Europene, care are sediul la San Gallo, în Elveția, reunește actualele 33 de Conferințe Episcopale din Europa, sub președinția Cardinalului Angelo Bagnasco.

În perioada 11-13 septembrie, s-a desfășurat o nouă reuniune a Consiliului cardinalilor.

R

euniți pentru a 21-a oară, cei nouă Cardinali au discutat despre rolul Curiei ca „instrument de evanghelizare și slujire pentru Papă și Bisericile locale”, descentralizarea, rolul Nunțiaturilor Apostolice și „selecția și competența” personalului din Curie, care se dorește să fie „mai puțin clerical, mai internațional” și să cuprindă o „creștere a numărului tinerilor și al femeilor” în rândurile lui.

Consiliul celor nouă cardinali - C9 - a fost înființat de către Papa Francisc în anul 2013, pentru a-l sfătui în ceea ce privește guvernarea și reforma Bisericii.

Vizită pastorală a Papei Francisc Duminică, pe 1 octombrie, Pontiful va merge la Cesena și Bologna, pentru a fi prezent la două evenimente deosebite.

P

ontiful va fi prezent la Cesena cu ocazia celui de-al treilea centenar de la nașterea Papei Pius al VI-lea, născut în această localitate, la 25 decembrie 1717. Aici, după întâlnirea cu autoritățile religioase și civile, Papa va avea o întâlnire cu clerul, tinerii și familiile. Pontiful se va îndrepta apoi spre dieceza de Bologna, unde va prezida Sf. Liturghie și va ține omilia cu ocazia Congresului euharistic diecezan.

6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2017

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Ospitalitatea O provocare actuală L’Osservatore Romano, 7 septembrie 2017

S

-a deschis în dimineața zilei de 6 septembrie, la mănăstirea din Bose, cea de a 25-a Întâlnire ecumenică internațională de spiritualitate ortodoxă. Sunt numeroase mesajele trimise participanților la întâlnirea organizată, în mod tradițional, în colaborare cu Bisericile ortodoxe și dedicată în acest an temei „Darul ospitalității”.

Pe lângă cuvintele de salut ale Papei Francisc, a fost citit mesajul trimis de președintele Consiliului Pontifical pentru promovarea unității creștinilor, Cardinalul Kurt Koch, care a afirmat că tema întâlnirii tratează despre „centrul spiritualității creștine” și este „esențială în relațiile ecumenice”. Cardinalul a subliniat apoi că „astăzi, chestiunea ospitalității este unul dintre principiile provocatoare pentru societatea contemporană, la porțile căreia bat atâția bărbați și femei constrânși să-și părăsească țara”. Provocări la care, atât la nivel personal cât și politic, trebuie să se răspundă cu „alegeri etice” călăuzite de „convingeri” și aplicate cu „responsabilitate”.

Este un drum, aminteşte Card.

Koch, indicat deja cu eficacitate de către Pontif, de Patriarhul ecumenic Bartolomeu şi de Arhiepiscopul greco-ortodox al Atenei, Ieronymos, în declaraţia comună semnată la Lesbos, pe 16 aprilie 2016, în care „au arătat că adevărata responsabilitate nu este de a limita ospitalitatea, ci din contra, de a o extinde, și în același timp, de a răspunde cauzelor

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Ospitalitatea inimii

înseși care îi determină pe oameni să-și abandoneze casele pentru a căuta condiții de viață mai bune”.

La fel, a adăugat cardinalul, Papa Francisc şi Patriarhul de Moscova Chiril, în declaraţia lor comună din 12 februarie 2016, „făceau apel la rezolvarea îndeosebi a cauzelor emigrării, fie ele diverse conflicte ori distribuirea inegală a bogățiilor”. În acest sens, a explicat el, astfel de declarații recente „arată că problema emigrării și ospitalității este o temă esențială pentru relațiile dintre catolici și ortodocși și, în general, pentru relațiile ecumenice”. [...]

Lucrările au continuat cu discursul Patriarhului Bartolomeu, cu intervenția Patriarhului ortodox al Alexandriei, Teodor al II-lea, și cu conferința susținută de fondatorul mănăstirii din Bose, despre „fundamentele teologice ale primirii străinului”. [...]

(Trad. Cristina Grigore)

În mesajul transmis cu ocazia Întâlnirii de la Bose, Papa Francisc consideră că tema ospitalității este sugestivă și actuală.

„E

ste adevărat, ospitalitatea este un dar, pe care l-am primit: suntem oaspeți într-o lume creată pentru noi și care trebuie îngrijită, dar suntem şi în trecere pe aici, străini pe pământ, fiind oaspeţi invitaţi şi aşteptaţi în cer, ai cărui cetăţeni suntem (cf. Fil 3,20). Între timp, ca discipoli peregrini, suntem chemaţi să ne aţintim privirea asupra a ceea ce nu apune, asupra carităţii, care nu va avea sfârşit (cf. 1Cor 13,8), şi să ne primim unii pe alţii ca daruri ale Domnului [...], «să avem compasiune, să luăm parte la durerea celor ce suferă, să considerăm drept un necaz personal nefericirile celorlalţi» [...]”.

Sursa foto: monasterodibose.it OCTOMBRIE 2017 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

7

FOCUS CONFERINȚA EPISCOPILOR DIN ROMÂNIA

C Sesiune plenară

Familiile și comunicațiile sociale în atenţia episcopilor catolici din România În perioada 18-20 septembrie, s-a desfășurat sesiunea plenară de toamnă a Conferinței Episcopilor catolici din România, lucrările fiind găzduite de Episcopia Romano-Catolică de Iași. În atenţia episcopilor: tinerii, familia, opera misionară etc.

F

amiliile, tinerii şi învăţământul catolic, mijloacele și modalitățile de comunicare ale Bisericii şi opera misionară s-au aflat în centrul discuțiilor episcopilor romano-catolici și greco-catolici din România, reuniți la Iaşi în perioada 18-20 septembrie 2017, în sesiune plenară de toamnă a Conferinței Episcopilor catolici din România (CER). Lucrările au fost găzduite de Episcopia Romano-Catolică de Iași și au fost deschise în prezența Excelenței Sale 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2017

Mons. Miguel Maury Buendía, Nunţiu Apostolic în România.

Invitat special la această sesiune a fost Mons. Dario Viganò, Prefect al Secretariatului pentru Comunicaţii al Sfântului Scaun, care le-a prezentat episcopilor din România procesul de reformă prin care trec mijloacele de comunicare din subordinea Sfântului Scaun și implicațiile acestei reforme asupra comunicării din cadrul Bisericilor locale. Împreună cu experți de la Seminarul Mare din Iași, episcopii

onferinţa Episcopilor din România îi reuneşte pe toţi episcopii romano-catolici şi greco-catolici din România şi exprimă unitatea Bisericii locale şi uniunea intimă cu urmaşul lui Petru, Sfântul Părinte. Episcopii catolici din România se întrunesc de două ori pe an în sesiune ordinară, primăvara şi toamna.

au analizat diferite teme care țin de Dreptul bisericesc: aplicarea pastoral-canonică a Exhortaţiei Amoris laetitia în România, ca și a documentelor care reglementează activitatea Tribunalelor Bisericești și administrarea bunurilor ecleziastice, situația actuală și propuneri de formare a vocațiilor adulte la preoție.

Episcopii catolici susțin demersul de declanșare a referendumului pentru modificarea art. 48, alin.

1 din Constituția României și au transmis credincioșilor, în acest sens, o Scrisoare Pastorală. În plan pastoral-educațional, ierarhii catolici au analizat situația în care își desfășoară activitatea preoții români aflați în țări de misiune și rezultatul demersurilor

FOCUS

mijlocitorul familiei creștine” și, de asemenea, au confirmat conducerea Acțiunii Catolice din România.

Următoarea perioadă va fi bogată în evenimente dintre care cel mai important din 2018 va fi vizita „ad limina apostolorum”, pentru care membrii Conferinței Episcopilor din România se pregătesc deja.

Viitoarea sesiune plenară a Conferinței Episcopilor catolici din România se va desfășura la Blaj, în perioada 30 aprilie – 2 mai 2018.

Conferința Episcopilor din România îi reunește pe toți episcopii romano-catolici și greco-catolici din țara noastră și exprimă unitatea Bisericii locale și comuniunea cu Urmașul lui Petru, Sfântul Părinte Papa Francisc.

Foto: Adrian Cuba

făcute de Conferința Episcopilor din România pe lângă autoritățile române în ce privește învățământul catolic. Episcopii au vizitat localitatea Cotnari, unul dintre centrele importante vechi catolice moldoveneşti, unde odinioară au funcționat mai multe biserici catolice, o şcoală latină, o bibliotecă de curte şi un proiect de academie. Declararea, de către Uniunea Europeană, a anului 2018 ca an al patrimoniului cultural, impune și Bisericii Catolice o valorificare a patrimoniului pe care îl deține.

Episcopii au primit cu bucurie propunerea călugărilor franciscani din România de a aduce în țară, între 7 mai – 15 iunie 2018, relicva Sfântului Anton de Padova, „ocrotitorul și

OCTOMBRIE 2017 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

9

FOCUS Scrisoare pastorală

S

alutăm cu mare speranţă iniţiativele din societatea civilă, numărul mare de asociaţii şi fundaţii care s-au grupat pentru a apăra căsătoria şi familia. Le încurajăm şi le susţinem cu rugăciunea noastră. În această rugăciune punem şi Referendumul care probabil se va ţine în viitorul apropiat şi care vizează modificarea articolului 48 din Constituţia României.

Căsătoria „uniune liber consimţită între un bărbat şi o femeie” Preocupați de situația actuală a căsătoriei și a familiei, Episcopii catolici din România susțin demersul de declanșare a Referendumului pentru modificarea art. 48, alin. 1 din Constituția României. În acest sens, înalții prelați au transmis credincioșilor o Scrisoare Pastorală.

C

u spirit profetic, vizionara de la Fatima, sora Lucia dos Santos, în 1981, cu ocazia fondării Institutului Ioan Paul al II-lea din Roma, dedicat studiilor pe tema căsătoriei şi a familiei, scria: „bătălia finală dintre Dumnezeu și împărăția satanei va fi pentru căsătorie și familie. Nu vă fie teamă”, a adăugat ea, „căci oricine lucrează pentru sfințenia căsătoriei și a familiei va avea mereu de suferit și se va lovi de tot felul de împotriviri, căci familia este chestiunea decisivă”, dar 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2017

cu multă speranţă, sora Lucia încheia: „dar Ea îi va zdrobi capul”. Astfel, sora Lucia lega de devoţiunea la Inima Neprihănită a Mariei lupta pentru apărarea familiei de orice rău, dar şi victoria asupra asalturilor satanei. În ultimele decenii, asistăm în Europa şi în lumea întreagă la un adevărat atac asupra instituţiei familiei şi a căsătoriei, un război subtil dus paradoxal în numele libertăţii, al unei libertăţi greşit înţelese, care răstălmăceşte semnificaţia termenilor de căsătorie şi de familie.

Gravitatea vine din faptul că se atentează astfel la temeiul creației, la adevărul despre relația dintre bărbat și femeie, despre transmiterea vieţii, despre educaţia copiilor. Cum oare, noi, episcopii din România să nu ne exprimăm îngrijorarea faţă de situaţia căsătoriei şi a familiei?

Salutăm cu mare speranţă iniţiativele din societatea civilă, numărul mare de asociaţii şi fundaţii care s-au grupat pentru a apăra căsătoria şi familia. Le încurajăm şi le susţinem cu rugăciunea noastră. În această rugăciune punem şi Referendumul care probabil se va ţine în viitorul apropiat, octombrienoiembrie, şi care vizează modificarea articolului 48 din Constituţia României. Ne exprimăm acordul pentru înlocuirea expresiei „uniune liber consimţită între soţi” cu „uniune liber consimţită între un bărbat şi o femeie” în viitoarea Constituţie a României, considerând-o ca o necesară măsură de ocrotire a căsătoriei şi a familiei.

Le cerem tuturor credincioşilor şi oamenilor de bunăvoinţă din

FOCUS

întreaga societate să susțină acest demers acasă, la muncă, oriunde au ocazia de a se întâlni cu prieteni, rude, cunoscuţi. Propunem aceasta ca pe o formă de apostolat şi ca pe o puternică mărturie de recunoaştere şi promovare a frumuseţii căsătoriei şi familiei aşa cum a voit-o Dumnezeu şi un răspuns dat campaniei subtile de distrugere a căsătoriei. Încredinţăm ocrotirii Inimii Neprihănite a Mariei întreaga operă de susținere a familiei cu speranţa că şi România se va alătura statelor

europene care au introdus în Carta lor fundamentală precizarea cu privire la căsătoria dintre un bărbat şi o femeie.

Le cerem preoţilor ca până la sfârșitul lunii octombrie, dedicată Sfântului Rozariu, în fiecare duminică să recite rugăciunea: „Sub ocrotirea ta alergăm, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, nu ne dispreţui rugăciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieşte pururea de toate primejdiile, Fecioară slăvită şi binecuvântată. Amin.”

D

umnezeu i-a făcut bărbat și femeie; de aceea omul își va părăsi tatăl și mama și se va uni cu soția lui și cei doi vor fi un singur trup… Acesta este visul lui Dumnezeu pentru iubita Sa Creație: să o vadă împlinită în uniunea iubitoare dintre un bărbat și o femeie, bucuroși pe drumul lor comun, rodnici în dăruirea lor reciprocă.

(Papa Francisc)

Căsătoria dintre un bărbat şi o femeie garantează supravieţuirea societăţii

R

eafirmăm, împreună cu cele 3 milioane de cetățeni care au semnat un demers în această privință, că înlocuirea termenului „soţi” din actuala Constituţie cu sintagma „un bărbat şi o femeie” reflectă cu mai mare claritate modul de înţelegere a ceea ce este căsătoria creştină şi familia în România.

Doar căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, şi numai în acest caz vorbim de căsătorie, poate garanta supravieţuirea unei societăţi şi a culturii sale; aceasta nu poate fi pusă pe picior de egalitate cu alt fel de uniuni pe care echivocul din termenul „soţi” îl poate ascunde.

Constituţia are menirea de a sta la baza unei legislaţii adecvate în domeniul familiei, în care să fie tutelate drepturile fiecăruia şi să fie respectată natura lucrurilor în tradiţia creştină, termenii „căsătorie” şi „familie” neputând fi utilizaţi decât pentru a defini realitatea uniunii stabile şi deschise la viaţă dintre un bărbat şi o femeie. Cea mai bună modalitate în care Statul poate tutela drepturile universale ale persoanei umane, demnitatea şi integritatea sa, este de a apăra drepturile familiei.

Cu grijă pentru viitor, pentru integritatea şi sănătatea morală a cetăţenilor României, pe care o slujim în calitate de membri ai Bisericii şi ai societăţii, reafirmăm necesitatea revizuirii articolului 48, alin. 1, în sensul mai sus precizat. Trimitem această scrisoare deschisă în dorinţa de a apăra şi promova adevărul despre căsătorie şi familie. (din Scrisoarea deschisă a episcopilor catolici din România, 4 mai 2017)

OCTOMBRIE 2017 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

11

FOCUS ȘTIRI ARCB

Comuniune în credință

București

Vicențienii Pe 16 septembrie, la Parohia Sf. Anton, a avut loc întâlnirea de toamnă a Conferințelor vicențiene din sudul țării. Au participat președinții conferințelor din București, Câmpulung, Târgoviște, Drobeta Turnu Severin.

Au fost prezentate ultimele activități și proiectele conferințelor.

Bucureşti

Recital

Vineri, 15 septembrie, în Catedrala Sf. Iosif, a avut loc un recital de orgă susținut de Ileana Maria Vodă. În program, lucrări de Johann Pachelbel, Bach, César Franck, Mendelssohn Bartholdy.

ÎPS Ioan Robu a fost prezent la două celebrări liturgice deosebite.

P

e 14 septembrie, în solemnitatea Înălțării Sf. Cruci, ÎPS Ioan Robu s-a aflat în Austria, în apropiere de Viena, unde a participat la hramul abației cisterciene Heiligenkreuz (Sfânta Cruce). ÎPS Ioan a prezidat Liturghia alături de alți prelați, de preoţi şi călugări ai comunităţii. În 1188, ducele Leopold al V-lea a donat abației un fragment din Crucea lui Isus, care este expusă în capela Sf. Cruci, din cadrul complexului monastic.

Pe 15 septembrie, în ziua comemorării liturgice a Sf. Fecioare Îndurerate, Arhiepiscopul a participat la Liturghia din Bazilica mariană de la Šaštín (Slovacia), cu ocazia pelerinajului naţional organizat de Biserica locală.

Sf. Fecioară Maria Îndurerată este patroana Slovaciei, declarată de Papa Paul al VI-lea în 1966, iar devoţiunea către cele şapte dureri ale Maicii Domnului datează în această ţară încă de pe vremea Sfinţilor Ciril şi Metodiu.

București

Muzică și poezie Sub patronajul Ambasadei Regatului Belgiei, în cadrul Festivalului muzicii belgiene, pe 30 septembrie, la Biserica Sf. Tereza, a avut loc un spectacol de muzică și poezie. Au interpretat Anca Cecilia Păuleț, Gabriel Dominic Mărtinaș, Eduard Iosif Antal, Ioan Paul Păuleț; versurile au fost recitate de Yvonne Rombaut.

12

Asociația Pro Deo în reculegere

Asociaţia Pro Deo a luat parte la exerciţiile spirituale anuale, ținute la Ciofliceni.

M

embrii şi simpatizanţii Asociaţiei Pro Deo s-au recules timp de patru zile, în perioada 20-23 august, la Mănăstirea Călugărilor Carmelitani Desculți, de la Ciofliceni.

Părintele Tarciziu Şerban a propus o reflecţie asupra primelor unsprezece capitole din Geneză, însoţită de lectura textului biblic. În zilele de reculegere, participanţii au meditat asupra lucrării creaţiei înfăptuite de Dumnezeu, a căderii primilor oameni, a episodului care îi are ca protagonişti pe Cain şi Abel, a potopului şi a Turnului Babel. Programul spiritual din fiecare zi a inclus pe lângă meditaţii, liturgia orelor, Liturghie, rugăciune în tăcere şi împărtăşire.

PS Cornel Damian la Priștina Episcopul auxiliar de București a participat la ceremonia consacrării Catedralei romano-catolice dedicate Sf. Tereza de Calcutta.

S

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2017

fânta Liturghie şi ritul consacrării, celebrate pe 5 septembrie, au fost prezidate de Cardinalul albanez Ernest Simoni Troshani. Au participat şi delegaţii ale comunităţii musulmane şi ale Bisericii Ortodoxe Sârbe. Lucrările au durat 10 ani, construcția fiind posibilă datorită donațiilor credincioșilor din Kosovo și ale albanezilor din Europa și SUA. În Arhidieceza de București, activează două congregații religioase care trăiesc spiritualitatea Maicii Tereza: Misionarele Carității și Misionarii Carității.

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Cardinalul Leonardo Sandri a vizitat România Eminența Sa, Prefect al Congregaţiei pentru Bisericile Orientale din anul 2007, s-a aflat pentru patru zile în țara noastră.

P

Pastorația universitarĂ A șasea ediţie a programului Săptămâna Socială pentru Studenţi.

Î brie, Oficiul Diecezan pen-

n perioada 20-24 septem-

e 28 septembrie, a vizitat Dieceza de Iași, unde a fost însoţit de ÎPS Miguel Maury Buendía, Nunţiul apostolic în România, de PS Petru Gherghel şi de PS Aurel Percă.

Programul vizitei a inclus localităţile Iaşi, Săbăoani, Roman, Tărâţa şi Cucuieţi, în care sunt obiective sprijinite de Eminenţa Sa. Vineri, 29 septembrie, aflat la București, Cardinalul s-a întâlnit cu preşedintele României, cu patriarhul Daniel și a celebrat o Liturghie în Catedrala Sf. Iosif. Pe 30 septembrie, s-a îndreptat spre Blaj, unde a luat parte la sesiunea de toamnă a Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, GrecoCatolică, s-a întâlnit cu Eminenţa

Sa Card. Lucian Mureşan și în ultima zi a vizitei a prezidat o Sfântă Liturghie arhierească.

Congregaţia pentru Bisericile Orientale este un dicasteriu al Curiei Romane, responsabil pentru coordonarea Bisericilor Catolice Răsăritene şi pentru contactul cu Bisericile Răsăritene Ortodoxe.

Nepal

Australia

UNICEF

Convertirile interzise

Pro normalitate

Copii neșcolarizați

Parlamentul a aprobat un cod penal ce pedepsește convertirile religioase, activitățile de evanghelizare şi prozelitismul. Legea se aplică cetățenilor nepalezi și străini, inclusiv misionarilor, și va intra în vigoare în august 2018.

Peste 80% dintre nepalezi sunt hinduși, de aceea minoritățile consideră că legislația este menită să descurajeze credința lor, în special creștinismul. Teoretic, libertatea religioasă era garantată de constituția țării, adoptată în 2015.

În luna septembrie, guvernul australian a trimis votanților un chestionar, întrebându-i dacă vor sau nu ca țara lor să redefinească căsătoria pentru a recunoaște uniunile homosexuale. Votanții sunt încurajați să-și exprime opțiunea până pe 27 octombrie, termenul final fiind 7 noiembrie. În acest context, Episcopii catolici au chemat la o lună de rugăciune și post „în mod special pentru liderii națiunii noastre, ca ei să susțină planul lui Dumnezeu pentru căsătorie”.

În 24 de țări lovite de conflicte, 27 de milioane de copii nu frecventează școala: sunt date oferite de un raport al UNICEF pe 18 septembrie, în ajunul deschiderii la New York a celei de-a 72-a Adunări Generale a ONU și în săptămâna în care în țările din Orientul Mijlociu începe anul școlar. Intenția raportului este de a reaminti „liderilor lumii importanța educației pentru copiii care, din cauza violenței și a nesiguranței, sunt «pierduți», dezrădăcinați din casele lor”.

Cardinalul Leonardo Sandri

tru Pastoraţie Universitară şi Facultatea de Teologie RomanoCatolică din cadrul Universităţii Al.I. Cuza din Iaşi au organizat o nouă ediţie a SSS - Săptămâna Socială pentru Studenţi. Evenimentul s-a desfășurat la Slănic Moldova și a avut ca temă: Căsătoria: orânduire divină sau rânduială umană?.

Inițiată în 2012 ca expresie a unei necesităţi în cadrul pastoraţiei universitare, Săptămâna Socială pentru Studenţi este un proiect pastoral amplu de formare, destinat în special lumii universitare: studenţi, profesori, absolvenţi de studii superioare.

OCTOMBRIE 2017 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

13

Biserică și societate Vederi din Roma

Secretul ascuns de zâmbetul Ceciliei Text: Anca Mărtinaş Giulimondi

F

ie că plouă cu bulbuci, fie că-i cald de se topeşte asfaltul, surâsul Ceciliei rămâne invariabil, după cum neschimbată rămâne amabilitatea ei spontană şi autentică. Am început s-o observ în lungile momente de aşteptare a autobuzului, sub soarele nemilos al lunii lui cuptor, când aerul Romei devine încins ca în preajma unui vulcan. Şi, în vreme ce eu priveam nervoasă şi nemulţumită ceasul, numărând minutele de întârziere ale autobuzului, Cecilia ieşea surâzătoare în întâmpinarea turiştilor, întrebându-i, în una din cele patru limbi pe care le vorbeşte la perfecţie, dacă sunt interesaţi să facă un tur al oraşului şi al Grădinilor Vaticanului cu autobuzul „hop-on hop-off ”. „Care să fie secretul surâsului ei?”, mă întrebam observând-o. „Trebuie să ştie ea ceva ce eu nu cunosc”, îmi 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2017

spuneam privindu-i chipul mereu luminos, chiar şi atunci când turiştii o tratau cu indiferenţă sau îi răspundeau fără amabilitate. „Bună, eu sunt Anca, tu cum te numeşti?”, i-am spus într-una din zile, hotărâtă fiind să-i aflu secretul permanentei bunăvoinţe. Aşa am aflat că se numeşte Cecilia, că vine din Peru, că a studiat limbi străine la Universitatea din Lima şi că lucrează la Roma ca operator turistic, muncă ce constă în vânzarea, pe stradă, a biletelor pentru autobuzul turistic şi oferirea de informaţii turiştilor, privitoare la traseul urmat de autobuz. Însă, în realitate, Cecilia oferă spontan şi cu bucurie şi informaţii care nu ţin strict de munca ei. Mulţi turişti o întreabă de unde să ia autobuzul companiei concurente, iar ea le indică cu precizie locul, fără să omită vreun detaliu. Ar putea ridica

din umeri în semn că nu ştie sau ar putea să răspundă pe un ton acru. Însă nu, ea este binevoitoare cu toţi, ajutându-i să afle cum să ajungă în cutare sau cutare loc, la ce restaurant se mănâncă bine şi la preţ onest, ce mijloc de transport trebuie să ia pentru a ajunge la destinaţiile dorite. Chiar şi atunci când în Piazza Pia s-a rătăcit un câine de rasă, scump cât trei salarii, tot Cecilia s-a dus fugind în căutarea gardienilor publici din via della Conciliazione pentru a le semnala cazul.

M-am întrebat dacă surâsul binevoitor al Ceciliei este unul profesional, cu care angajaţii din domeniul serviciilor publice trebuie să-şi „îmbrace” faţa, ca pe o uniformă, indiferent de cum s-ar simţi în realitate, în sufletul lor. „Cum de reuşeşti să surâzi mereu?”, am întrebat-o. „Încerc să le ofer pelerinilor amintiri plăcute, nu doar simple informaţii”, mi-a răspuns. „Mulţi”, a continuat, „fac mari sacrificii pentru a pune piciorul în Cetatea Eternă, din motive financiare venirea la Roma fiind pentru ei prima, dar şi ultima din viaţă. Aş vrea să plece acasă cu o amintire plăcută, care să-i ajute să depăşească în viitor dificultăţile pe care le-ar putea întâmpina. Şi, la rândul meu, când îi văd pe oameni mulţumiţi, mă umplu de voie bună.” „Interesant”, mi-am spus gândindu-mă la Paolo, jandarmul la pensie care a lucrat timp de 30 de ani în serviciul de pază şi protecţie din Bazilica Sfântul Petru. Şi el mi-a răspuns la fel când l-am întrebat despre secretul nelipsitei sale seninătăţi. „Când lucram în bazilica vaticană”, mi-a spus, „în fiecare dimineaţă îmi propuneam un lucru: ca nicio persoană să nu iasă nemulţumită din locul care grăieşte atât de mult despre fericirea eternă”.

Biserică și societate RES-PUBLICA

Europa, încotro?

O dilemă majoră Text: Sebastian Fitzek

Î

ntrebarea „Europa, încotro?” este dilema care preocupă majoritatea liderilor europeni.

Se pare că proiectul acestui vis a ajuns într-o dificultate, ce-i amenință însăși propria existență.

Este lumea politică pregătită să răspundă corect la această întrebare?

Există experți care să indice cauzele adevărate ce au generat o incertitudine a unei continuități? Optimismul tehnic al lui Jean-Claude Junker, expus în discursul de pe 13 septembrie în fața Comisiei Europene, anunță o versiune paradoxală a viitorului: „Brexit-ul nu este totul și nu este sfârșitul tuturor”. Cu alte cuvinte: să fim optimiști, dragi cetățeni, pe argumentul că încă nu e atât de rău din moment ce nu am dispărut cu toții, dar este posibil să nu mai fim. Avem deci timp să continuăm pe această linie a despărțirilor contagioase sau putem spera să rămânem uniți.

Cum s-a ajuns la o asemenea dilemă? Nesiguranța profetică a politicienilor este susținută și de poziția sceptică a simplului cetățean. Când se va ratifica Constituția europeană prin Referendum? De ce ne este frică să autentificăm acest proiect după regulile clasice ale democrației? Ne este frică de criticile unui eșec generat de negarea și abolirea din documentele europene a valorilor și a principiilor creștine? Credem că efectul acestor decizii a fost o gravă eroare și un nonsens istoric pe principiul că nu poți anula trecutul unei persoane, fără să-i alterezi identitatea. Europa a fost, este și va rămâne creștină pentru că Europa s-a născut din eroziunea raporturilor dintre puterea temporală şi puterea spirituală, dintre Stat şi Biserică.

Proiecția transcendentului asupra acestui spațiu a lăsat amprente unice asupra sistemului de valori politice,

îmbogăţind atât dimensiunile sale morale, cât şi sociale. Să ne amintim de Sfântul Imperiu German ce a confirmat prima înțelegere istorică și formă de conviețuire pașnică între un grup de popoare aflate sub Carol cel Mare. Să ne amintim de Res Publica Christiana, din bula Redemptor Noster emisă de Papa Sixt al IV-lea la 13 ianuarie 1477, în care s-a promovat o unitate religioasă a tuturor creștinilor, indiferent de granițele politice. Să ne amintim de contribuţia substanțială a Republicilor italiene la dezvoltarea capitalismului prin austeritate, prin reinvestirea profitului economic și pioşenie, valori ce au dus la naşterea unei mari naţiuni: S.U.A. Să ne uităm în secolul al XX-lea când reconcilierea, renașterea postbelică a Europei și căderea totalitarismului din secolul al XX-lea au fost meritele incontestabile ale unor elite politice și religioase ce au aplicat învățătura milenară prin iertare, iubirea aproapelui și solidaritate. Acest spațiu s-a format, a supraviețuit și s-a înnobilat în urma unor reguli, ce i-au dat cea mai de preț identitate: „O Europă creștină”. Cu toate aceste dovezi, astăzi s-a așternut o tăcere de neînțeles în documentele UE cu privire la valorile care ne-au dat identitate. În ce condiții putem continua renunțând la o întreagă istorie și spre ce ne îndreptăm?

Nu putem înţelege dezvoltarea şi vocaţia acestui proiect, dacă uităm că la baza sa se află un sistem de valori, care a oferit identitate și reprezentare prin trecerea de la supus la cetăţean. Ficţiunea unei aboliri implică o distanțare față de ființa umană, astfel drepturile sunt atribuite omului (sau izvorăsc din el) numai în măsura în care el este fundamentul, care se risipeşte numaidecât sau care cere mai degrabă un drum spre lumină.

OCTOMBRIE 2017 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

15

Biserică și societate EXCELENȚĂ ÎN SLUJIRE

De 25 de ani, Concordia oferă copiilor o familie, tinerilor vulnerabili, șansa la educație și o slujbă, iar oamenilor fără adăpost, un sprijin în cele mai grele momente.

Concordia - Orașul Copiilor din Ploiești

Salvând o viață, salvezi lumea!

Text: Cristina Șoican

D

upă evenimentele din ’89, România a intrat într-o perioadă de mari incertitudini, care a adus în primplan situații grave din societate. În Bucureşti, o mare problemă o reprezentau copiii proveniți din orfelinatele comuniste sau fugiți de acasă, care trăiau pe străzi, fără șanse de reabilitare. În acest context, mâini binevoitoare ne-au fost întinse. Persoane cu experiență în domeniu au venit la noi cu convingerea că dincolo de chipurile murdare, urâțite de dezordinea în care trăiau, dincolo de acestea, se află oameni cu suflet frumos, dar condamnați la nefericire; oameni a căror demnitate trebuia scoasă la lumină. În panoplia mâinilor ce ne-au fost întinse, un nume care merită să fie scris 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2017

la loc de cinste este cel al Părintelui Georg Sporschill SJ. În 1991, a venit în România însoțit de trei voluntari din Germania și Austria, cu o misiune de șase luni, timp în care să vorbească cu copiii aflați pe străzi și să înființeze pentru ei un adăpost. Văzând situația din București, părintele le solicită superiorilor acordul de a-și continua activitatea aici. Convins de faptul că „Cine salvează o viață, salvează întreaga lume!”, așa cum repeta deseori, în ianuarie 1992 pune bazele Organizației Umanitare Concordia, a cărei viziune este aceasta: fiecare copil are dreptul să trăiască într-o familie, fiecare om are dreptul la o șansă și să fie respectat. În același an, este deschisă prima casă, în strada Piața Concordia, cu destinație de sediu și adăpost.

În 1992, în Ariceștii Rahtivani, județul Prahova, la 80 de km nord de București, Concordia a primit o Cooperativă Agricolă de Producție părăsită. Renovată și transformată într-o comunitate în vederea reintegrării sociale, educaționale și profesionale, acest loc a devenit Ferma pentru copii. Aici au fost construite nouă centre rezidențiale de tip familial, ateliere de brutărie și tâmplărie, o capelă, o sală de sport și un teren utilizat pentru grădinărit și agricultură. Au fost primii pași!

Ulterior, s-au dezvoltat numeroase alte proiecte sociale și educaționale în București și în Prahova. În 2016, an aniversar pentru Organizație, în Raportul anual a fost prezentat bilanțul sfertului de veac: în cei 25 de ani de activitate, Organizația a susținut cu un efort uriaș peste 5.000 de destine.

Cheltuind peste 45 milioane de euro, a reușit să ofere copiilor o familie, tinerilor vulnerabili, șansa la educație și o slujbă, iar oamenilor fără adăpost, un sprijin în cele mai grele momente.

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Să ne întâlnim cu bine!

E

hei! Dacă este octombrie, este timpul pentru un nou început!

Bine te-am regăsit, dragă prieten/ă tânăr/ă, la începutul unui nou an pastoral! Sper că te găsesc bine, mai odihnit/ă, cu experiențe frumoase în urma acestei veri și cu un nou chef de a începe din nou: un an școlar sau universitar și, bineînțeles, un nou an pastoral. Dacă cumva în această vară au fost și momente mai puțin plăcute, atunci „cele rele să se spele, cele bune să se-adune”. Viața trebuie să meargă înainte și sperăm ca noul an pastoral să aducă multe experiențe frumoase, de care să ne bucurăm împreună.

Noul an pastoral va continua cu vizitele în parohii și decanate: unele parohii din București așteaptă vizita CDPT, în timp ce cu tinerii din decanate, dorim să ne reîntâlnim.

Avem și câteva noutăți pentru acest an, pe care le veți găsi în posterul de la mijlocul revistei, în care sunt trecute toate activitățile noastre comune. Anul acesta doresc ca împreună cu tine să construim mai departe,

pe fundamentul credinței personale, al cunoașterii reciproce și al consolidării grupului parohial din care faci parte.

Mergem mai departe cu pregătirile pentru marile evenimente care ne așteaptă: INTC – Satu Mare (iulie 2018), Sinodul Episcopilor dedicat tinerilor și vocațiilor la care sunt chemați (octombrie 2018) și ZMT – Panama (ianuarie 2019). Te vom ține la curent în paginile revistei Actualitatea creștină și pe internet (cdpt.ro și fbk.com/cdptbucuresti).

Avem și o temă propusă de Papa Francisc: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu” (Lc 1,30).

Sunt cuvintele adresate de Îngerul Gabriel Sfintei Fecioare Maria, când a vizitat-o pentru a-i vesti că va deveni Mama Fiului lui Dumnezeu! Să preluăm și noi acest îndemn și să începem cu curaj noul an pastoral, cerând binecuvântarea Domnului asupra activităților noastre.

Abia aștept să ne întâlnim cu bine!

Pr. Marian Blaj, Responsabil diecezan cu Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Domnul nu ne lasă orfani: avem o Mamă, aceeași ca și Isus. Maria se îngrijește de noi și ne apără mereu.

Papa Francisc

TINERII ÎNTREABĂ Unde putem găsi, noi tinerii, exemple bune de urmat pentru vremurile noastre? Și cum putem fi exemplu de credință pentru cei care au îndoieli?

(Denisa Roca, Parohia Sfânta Cruce, București)

C

red că prima persoană spre care trebuie să privim este însuși Isus Cristos.

El nu se demodează niciodată. Învățăturile lui despre relația cu cei de lângă noi, despre relația cu bunurile materiale, despre bunătate, despre dragoste sunt mereu actuale. Pentru că aspirațiile umane rămân aceleași de-a lungul timpului, doar forma lor se schimbă neîncetat.

Imitând modelul iubirii lui Isus vom deveni o mărturie de credință pentru cei care încă nu sunt convinși.

Dragostea adevărată se manifestă în grija față de ceilalți. Prin felul în care îi iubim pe ceilalți se va arăta apartenența la Cristos și astfel vom deveni exemple pentru alții.

Andreea Vochin

OCTOMBRIE 2017 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

17

SUFLET TÂNĂR REPORTAJE

Punct şi de la capăt S-a încheiat Anul Pastoral 2016-2017 şi e timpul pentru retrospectivă, pentru bilanţ. Totodată, ne pregătim să începem împreună o nouă aventură: Anul Pastoral 2017-2018. Echipa diecezană s-a pus deja pe treabă.

Team building

Î

n perioada 6-9 septembrie 2017, a avut loc la Tulcea team building-ul Centrului Diecezan pentru Pastorația Tineretului (CDPT).

Această ieșire a devenit o tradiție, fiindcă de doi ani încoace, la fiecare început de toamnă, membrii echipei diecezane a CDPT ne retragem câteva zile pentru a planifica activitățile din noul an pastoral.

Am avut parte de zile rodnice, gândindu-ne la programul pentru anul ce urmează, punând cap la cap nenumăratele idei chiar până în ultima zi. Pe lângă discuțiile despre noile evenimente, la inițiativa membrilor, am avut parte de anumite schimbări pe plan organizatoric: ne-am împărțit pe mai multe departamente - formare, resurse umane, financiar, imagine și comunicare, administrativ. În acest mod

18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2017

se vor putea gestiona mai bine anumite situații, iar fiecare membru va avea o sarcină precisă.

Pe lângă scopul pe care l-am menționat anterior, această ieșire a avut rolul de a ne apropia mai mult și de a ne cunoaște mai bine între noi. Desigur că am muncit foarte mult, dar ca să meargă lucrurile și mai bine, în penultima zi, am avut parte de un traseu în Delta Dunării: peisajele unice, vegetația diversă pe care le-am admirat la fiecare ,,pas pe apă” ne-au ajutat să ne relaxăm și să ne bucurăm împreună de „Casa noastră comună”.

Așadar, în aceste zile de lucru, noi v-am pregătit multe surprize.

Abia așteptăm să ne revedem pentru a vi le împărtăşi. Dar voi? (de Theodora Bratu)

Bilanț

A

fost odată o dată: 8 octombrie 2016. Dacă nu ar fi fost, nu s-ar mai fi povestit. Era deschiderea Anului Pastoral 2016-2017, la Popești-Leordeni. Așa a început un nou capitol din viața tinerilor catolici din Arhidieceza noastră. Iar cei din echipa CDPT ne-am străduit să îl facem cât mai frumos, mai atractiv, mai rodnic. Împreună ne-am întâlnit în „casa” a șase grupuri de tineri, din diferite parohii, am purtat cu mândrie vesta de voluntar la patru procesiuni, am fost instruiți la un

curs de formare pentru responsabili parohiali și ne-am desăvârșit abilitățile în Campusul de formare pentru animatori, la Micfalău; ne-am întărit viața spirituală de-a lungul a 5 zile de reculegere, câte una în fiecare decanat al Arhidiecezei; ne-am întâlnit cu Isus la Noaptea de Veghe, l-am invocat pe Duhul Sfânt la Veghea de Rusalii și ne-am rugat pentru tineri împreună cu secretarii Conferințelor episcopale din Europa; ne-am ascuțit simțul civic într-o conferință despre voluntariat, ne-am destins la prima ediție Cinema CDPT, ne-am prezentat talentele la Festivalul Tinereții, am încântat urechile iubitorilor de cântece de Crăciun la Concertul de Colinde, ne-am distrat pe cinste la Sâmbăta Bucuriei; ne-am amintit de momentele frumoase petrecute la Ziua Mondială a Tineretului din Polonia, într-o întâlnire rememorativă; pentru a rămâne conectați și a ajunge la tinerii din toate colțurile Arhidiecezei.

A fost o poveste plină de zâmbete, de energie, de momente frumoase, de emoții spirituale, de … (vă lăsăm pe voi să completați - trimiteţi-ne feedback-ul vostru pe orice canal de comunicare al CDPT). Mulțumim tuturor celor care au fost alături de noi și vă dorim să rămâneți tineri până la adânci bătrâneți!

P.S. Ne revedem în octombrie! (de Andreea Vochin)

SUFLET TÂNĂR

Cupa Catholica

D

e câțiva ani buni, particip la o competiție de fotbal numită până anul acesta Cupa Parohiilor.

De anul acesta, se cheamă Cupa Catholica, pentru ca denumirea să fie mai potrivită cu participanții: echipe din parohii, dar și echipe din rândul asociațiilor sau al diferitelor instituții din familia Bisericii.

Dincolo de spiritul competitiv, ceea îmi place la această iniţiativă este că ne adunăm tineri din diferite parohii sau asociații pentru a fi împreună, pentru a face sport, pentru a ne ruga (mă gândesc la Liturghia de deschidere), pentru a

trăi ecumenismul chiar (pe lângă jucătorii catolici sunt și câțiva prieteni ortodocși care frecventează parohiile noastre). De asemenea, îmi place când sunt cu prietenii de la parohie.

Este frumos că ne adunăm, glumim, stăm împreună, iar pe teren ne străduim toți să fim o echipă. Acest fapt ne ajută să construim mai mult grupul de la parohie. Se întâmplă uneori ca orgoliile bărbătești să își spună cuvântul, dar ne temperăm repede între noi. Este o competiție frumoasă și sper ca toți jucătorii să vină la meciuri cu același entuziasm. (B.M.) Rubrică de Adriana Calotă

Universul

P

entru cei care au citit (sau au văzut filmele) din seria Stăpânul Inelelor, un lucru iese relativ ușor în evidență: atenția autorului la detalii. Fiecare rasă din poveste are caracteristicile ei.

Până și bucățile de armură au o mică istorisire a lor.

Există, în schimb, un lucru care, prin numărul uriaș de detalii, face această serie să pară o mică schiță scrisă pe genunchi, în grabă. Este vorba de Univers, un loc atât de vast și plin de particularități, încât oricine îl studiază poate să fie sigur că ar avea ce descoperi și dacă ar mai avea câteva zeci de vieți. Sunt doar câteva miliarde de stele în galaxia noastră și există doar 100-200 de miliarde de galaxii.

Doar să numeri stelele câte una pe secundă și nu ne-ar ajunge timpul din momentul în care s-a

format Soarele până când se va fi îngrășat suficient să ne mănânce planeta și va fi murit. Și totuși nu am spus care este lucrul cel mai fascinant la Univers. El are o calitate foarte tare, aceea de a putea fi descris prin legi. Nimic nu se întâmplă aleatoriu. Soarele nu răsare dimineață întâmplător (ca să fim exacți, el nu răsare, noi ne întoarcem cu fața spre el). Ce face din aceste legi un instrument atât de puternic este faptul că ele funcționează chiar dacă noi credem în ele sau nu.

Să ne punem și noi următoarea întrebare: dacă tot ce e material a fost creat pe baza unor legi care sunt neschimbabile și independente de cel care le observă, oare acest principiu nu se aplică și lumii spirituale?

Rafael Emanuel Ropotă

CINEMATECA

The Shack (2017)

C

ând suferința face loc îndoielilor, credința aduce regăsirea de sine.

Sinteza: Mack Phillips, un tată îndurerat, ajunge într-o criză de credință, fiind îndemnat să plece într-o călătorie misterioasă, ce îi va schimba perspectiva asupra tragediei suferite, schimbându-i viaţa prin renașterea credinţei.

Despre film: Este o adaptare a romanului Refugiul, de canadianul William P. Young.

Povestea prezintă drumul tainic pe care Dumnezeu îl are pregătit pentru fiecare cu încercări, dar şi bucurii, menite să contureze o spiritualitate deplină. Adevărul, câteodată mai dur, are misiunea să ne întărească şi să ne aducă pacea în suflet.

Recomandare: Filmul este recomandat pentru spectatori cu vârste peste 15 ani.

Alexandra Iacoban

OCTOMBRIE 2017 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

19

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

„Bun venit!” în noul An Pastoral

U

n nou An Pastoral bate la ușă! Dacă vei vrea să îi deschizi, o să observi că ține în mână un bilețel. Pe el scrie simplu: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu!”. Școlile și-au deschis porțile, la fel și universitățile, astfel că găsim oportun să vă urăm și noi „bun venit” în Anul Pastoral 2017-2018. După un Team Building temeinic, ne-am gândit să vă readucem la cunoștință cele patru planuri de dezvoltare pe care sperăm că le puneți în aplicare în parohii și să dezvăluim activitățile comune ce vor fi pregătite în acest An. Câtorva dintre evenimentele deja consacrate li se vor aduce o serie de modificări, cu scopul de a reîmprospăta și de a reînvia spiritul creștin. Vom avea zeci de ocazii în care să ne cunoaștem și să împărtășim povești,

pe la cursuri de formare, zile de reculegere sau activități cultural-recreative. De asemenea, am inclus câteva evenimente noi și ne-am decis să continuăm unele inițiative care au debutat în Anul precedent și care au avut succes. Întrucât spațiul este limitat, dar și pentru că vrem să păstrăm puțin suspans, nu vă vom dezvălui mai multe. Vă așteptăm pe 7 octombrie, la parohia „Sf. Francisc de Assisi”, pentru a lua parte la Deschiderea Anului Pastoral.

Cosmin Sipoş

BACĂU (ROMÂNIA)

Yogyakarta (INDONEZIA)

Curs pentru logodnici

ZMT asiatică

Pe 29 iulie, 18 perechi de tineri au participat la un curs de formare pentru logodnici găzduit de Parohia „Sfântul Nicolae” din Bacău. Temele abordate, tratate din perspectivă antropologică şi psihologică, i-au pregătit pe tineri pentru examenul vieţii: răspunsul omului căsătorit la harurile lui Dumnezeu (iubirea, viaţa, comuniunea, milostivirea). Experienţele ascultate au arătat cum armonia dintre soţi poate schimba lumea din jur.

Cea de a VII-a Zi mondială a tinerilor catolici din Asia, Asian Youth Day, a avut loc la Yogyakarta, un oraș din insula indoneziană Java, în perioada 30 iulie - 6 august 2017, și a reunit peste două mii de tineri din 21 de naţiuni de pe continent. Prin seminarii, cateheze, teatru, muzică, rugăciune și mărturii, tinerii au aprofundat tema: „Să trăim Evanghelia într-o Asie multiculturală”.

La eveniment au participat și tineri musulmani.

20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2017

Activitatea CDPT Deschiderea noului An Pastoral 7 octombrie, Parohia Sf. Francisc Vizite în Parohii Parohia Sf. Anton de Padova 15 octombrie, Bucureşti Procesiune Sărbătoarea Sf. Ioan Paul al II-lea 22 octombrie 2017, București Curs de formare 10-12 noiembrie 2017

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Bianca Bâlha Pr. Marian Blaj Adriana Calotă Sr. Emilia Corlade CJ Alexandra Iacoban Emanuel Ropotă Cosmin Sipoș Foto: cdpt.ro

Agnes Gonxha Bojaxhiu s-a născut în Iugoslavia.

Tatăl ei a murit când ea avea 8 ani, iar la 12 ani, s-a gândit să devină misionară.

... Dacă este voinţa ta, Doamne...

La 18 ani, Agnes a devenit călugăriţă şi a luat numele Tereza. A fost profesoară la o şcoală pentru fete bogate, în India.

La 36 de ani, când era în tren, a simţit că trebuie să-i slujească pe săraci.

Soră Tereza, vreau să mă slujeşti în cei mai săraci dintre săraci.

Curând i s-au alăturat alte femei şi împreună îngrijeau săracii.

I s-a permis să poartE o altă uniformă şi să îi înveţe pe copiii săraci.

Guvernul trebuie să-i protejeze pe săraci şi pe copiii nenăscuţi.

Maica Tereza a înţeles că trebuiau să dedice din timpul lor şi pentru a vorbi cu Isus.

În 1979, Maica Tereza a primit Premiul Nobel pentru pace. Dar a rămas umilă şi le-a vorbit mereu celor puternici şi bogaţi despre săraci.

Maica Tereza a murit la 5 septembrie 1997. Putem învăța de la ea să-i apărăm și să-i ajutăm pe cei care nu se pot ajuta singuri, cum sunt săracii și copiii nenăscuți. Și, după exemplul ei, să-i dedicăm zilnic, din timpul nostru, lui Isus, în rugăciune.

OCTOMBRIE 2017 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

21

[După: TheKidsBulletin]

comemorată la 5 septembrie

SFÂNTA TEREZA DE CALCUTTA (1910-1977)

UNIVERSUL FAMILIEI

UNIVERSUL FAMILIEI

Împreună în rugăciune Pe 13 octombrie se va încheia anul jubiliar dedicat centenarului apariţiilor Sfintei Fecioare la Fatima. După un timp de har atât de intens, ne putem întreba cu ce rămânem după o astfel de comemorare.

Text: Pr. Fabian Măriuţ

P

oate că fiecare poartă în suflet o amintire, o mulţumire legată de Sf. Fecioară; poate că încă repetăm în rugăciune cererea de ocrotire prin mijlocirea Neprihănitei. Oricât de bine ne-ar face păstrarea acestor gânduri în inimă, ar fi insuficient dacă nu am da glas invitaţiei la convertire. Maica Domnului ne oferă două căi de convertire, pe care le-a propus cu insistenţă vizionarilor de la Fatima: „Răspândiţi devoțiunea către Inima mea Neprihănită!” şi „Rugaţi-vă Rozariul!”.

Pe 13 iulie 1917, pentru o singură și teribilă clipă, cei trei vizionari au experimentat viziunea iadului, unde cădeau „sufletele sărmanilor păcătoși”. Au fost expuşi la o aşa clipă înfricoşătoare pentru ca să devină învăţători ai unei căi de mântuire:

devoţiunea către Inima Neprihănită a Mariei. În Biblie, „inima” e centrul existenței umane. Potrivit cu Mt 5,8, „Inima Neprihănită” e o inimă care pornind de la Dumnezeu a ajuns la o perfectă unitate interioară, „îl vede pe Dumnezeu”. Devoțiunea la Inima Neprihănită a Mariei înseamnă să-ţi însuşeşti atitudinea Ei, Fiat-ul său. Dacă cineva ar obiecta că nu trebuie să interpunem o ființă umană între noi și Cristos, îi amintim că Sfântului Paul nu-i era teamă să spună: „Imitați-mă!” (2Tes 3,7.9).

Ceilalţi puteau verifica în el modul concret de a-l urma pe Cristos. Şi de la cine am putea să învățăm mai bine dacă nu de la Sf. Fecioară?

Sf. Grignion de Montfort compara Rozariul cu natura compozită a persoanei umane. Aşa cum persoana umană este trup și suflet, la fel și

Cât e de frumos când tatăl, care în casă este asemenea preotului, ia inițiativa să recite zilnic Rozariul în familie! Şi cât este de adevărat că „Familia care se roagă împreună, rămâne împreună!”.

22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2017

Sf. Rozariu: trupul Rozariului este rugăciunea vocală, iar sufletul este contemplarea Misterelor Rozariului.

Dacă este recitat și meditat, Rozariul devine o sursă de putere spirituală.

Este rugăciunea preferată a Celei pe care o invocăm cu titlul de Trandafir mistic. Fiecare Bucură-te, Marie este un trandafir trimis spre cer, care o umple de o imensă bucurie pe Sf. Fecioară! O bucurie imensă, deoarece este o cale de a-l pune în centrul vieţii pe Cristos.

Sf. Ioan Paul al II-lea ne îndemna „să contemplăm chipul lui Isus prin ochii și inima Mariei”. Cât e de frumos când tatăl, care în casă este asemenea preotului, ia inițiativa să recite zilnic Rozariul în familie! Şi cât este de adevărat că „Familia care se roagă împreună, rămâne împreună!”.

UNIVERSUL FAMILIEI

Din vina mea, din vina ta...

Singurul lucru de care niciodată nu ne vom căi este acela de a ne fi căit.

(Fer. Vladimir Ghika)

„Fraților, să ne recunoaștem păcatele...”, spune preotul la ritul penitențial. Un îndemn la reflecție interioară, la scobit prin inimă ca să-i vedem incompatibilitățile cu primirea Împărtășaniei.

Dacă reflectăm sau nu, asta e altă poveste.

I

nima noastră îndrăgostită de Isus mărturisește că „am păcătuit prea mult, cu gândul, cuvântul, cu fapta și omisiunea” când: • facem zoom pe faptele noastre prin lentila Evangheliei, ne vedem clar toate bubele, cu onestitate, verticalitate și curaj și ne asumăm vina exclusivă de a fi călcat pe bec, strâmb, în străchini, de a fi intrat cu bocancii pe locul sfânt în care ar fi trebuit mai curând să ne lepădăm sandalele: inima noastră, locul întâlnirii cu Domnul; • constatarea tuturor infidelităților și slăbiciunilor noastre nu ne conduce la disperare, nici la smerenii găunoase („nu sunt bun de nimic”) și la dorința de a abandona Calea, ci la o mai adâncă împrietenire veșnic uluită cu măreția

pe care îl repetăm Liturghie de Liturghie, fără ca niciun resort inteText: Claudia Stan rior să se cutremure, cu ochii și mintea bântuind pe cu totul alte câmpii decât cele pe care au călcat pașii lui Isus și ai ucenicilor („Oare am lăsat oala pe foc înainte să vin la biserică?”), uitând că singurul foc a cărui aprindere ar fi bine să ne preocupe constant e cel din sufletul nostru; • credem că nu e cazul să mai luăm în piept coada de la confesional dacă ne batem pieptul mai apring la slujbă, pentru că recitarea „poeziei” ăsteia ne absolvă de toate păcatele, că doar Isus e bun și ne iubește pe toți, plus că, dacă ne gândim mai bine, doar n-am omorât milostivirii și tandreței lui Cristos, pe nimeni, iar păcatele noastre alea care a venit „nu pentru cei sănătoși, mici și puține nu sunt chiar în totaci pentru cei bolnavi” (cf. Mc 2,17) litate „din vina mea”, ba cel mai ade– fiindcă știm că nu există bubă, sea „din prea mare vina ta”: că doar oricât de mare, pe care să nu o tă- nu e vina mea că am înjurat în trafic, măduiască duioșia fermă a mângâ- vina e a ăluia care „mi-a luat fața”; • nu ne regăsim, în această mărierii lui; • mărturisirea liturgică e motor turisire ca fii ai aceluiași Tată, în coal hotărârii grabnice de a vorbi cu muniune de rugăciune, de cerere de Isus, față în față, și despre bubele iertare, de dorință de împăcare cu mai mici, pe care alegem să nu le El și cu noi și între noi, ci ca inditratăm băbește, ci tot cu medica- vizi depersonalizați de identitatea mentul-minune: spovada e loc nu lor creștină și „îmbisericiți” cu dudoar al listării mizeriei personale, ci hul lumesc al individualismului și mai ales loc de întâlnire nemijloci- auto-mântuirii.

Bonus! În mărturisirea de la tă, devoțională, cu lumina Lui. Nu trăim ritul penitențial dacă Liturghie, caută-l cu seriozitarostim doar cu buzele răspunsul la te numai pe El, deloc pe tine: și te vei regăsi pe tine, într-o lumină îndemnul preotului, adică: • „bifăm” absenți textul mărtu- nouă, lumina Lui, care e singurul risirii, ca pe un „bla-bla” mecanic, adevăr-adevărat despre tine.

OCTOMBRIE 2017 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

23

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ

Sfânta Tereza din Avila (15 octombrie)

Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne în mine şi eu în el, aduce rod mult, pentru că fără mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu rămâne în mine, este aruncat afară... Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voi, orice voiţi, cereţi şi vi se va face! În aceasta a fost glorificat Tatăl meu, ca să aduceţi rod şi să fiţi discipolii mei. (din liturgia zilei, In 15,1-8)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

D

upă cinci sute de ani de la naştere (28 mai 1515), Sfânta Tereza din Avila continuă să impresioneze prin personalitatea sa complexă, continuă să uimească şi să încânte prin scrierile sale literare, spirituale ori mistice, şi să inspire prin viziunea ei un mod de viaţă care conduce la bucuria şi satisfacţia de a trăi. În copilărie, foarte devreme, a fost fascinată de poveştile spuse de părinţi despre eroismul sfinţilor, mai ales al martirilor, iar mai apoi, când a învăţat să citească, a voit să devină când misionară, care să-i convertească pe păgâni, când cavaler, care să lupte pentru eliberarea Ţării Sfinte, în funcţie de romanele pe care le citea. În adolescenţă, sedusă de cochetăriile feminine, de 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2017

rochiile, de bijuteriile şi de parfumurile scumpe şi încurajată de verişorii apropiaţi, Tereza începe să guste mondenităţile, să-i placă tot mai mult să se ştie şi să fie admirată. În această perioadă, începe să neglijeze practica religioasă, însă moartea prematură a mamei, o boală gravă care o țintuiește la pat şi mai ales lectura unor scrisori ale Sfântului Ieronim îi schimbă complet viziunea despre viaţă. După refacerea sănătăţii va intra într-o mănăstire carmelită. În anii care au urmat, lecturile unor scrieri celebre de spiritualitate ale lui Francisc de Osuna sau ale Sfântului Augustin, precum şi întâlnirea cu figuri de seamă, cum ar fi Sfântul Francisc Borgia ori Sfântul Petru de Alcantara, i-au deschis Terezei o perioadă nouă de viaţă.

Toate aceste evenimente, coroborate de experienţele mistice, au făcut din această călugăriţă, de acum total dăruită lui Dumnezeu chiar printr-o „logodnă spirituală”, una dintre cele mai mari maestre de viaţă spirituală.

De altfel, Papa Paul al VI-lea a declarat-o în anul 1970 Doctor al Bisericii, fiind prima femeie căreia i s-a atribuit acest titlu. Bogăţia experienţei ei de viaţă spirituală a determinat-o foarte curând să iniţieze, ajutată de Sfântul Ioan al Crucii, o vastă reformă în Ordinul călugăresc carmelit şi, totodată, să redacteze o serie de scrieri care să le ajute pe călugăriţele tinere să se iniţieze în viaţa spirituală.

Tereza a murit în ziua de 15 octombrie 1582. A fost beatificată în anul 1614 şi trecută în rândul sfinţilor în anul 1622.

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI FRANCISC

O privire plină de speranță

Chemarea proprie are ca prim indicator bucuria pe care o aduce întâlnirea cu Cristos, care nu se diminuează, ci continuă să crească mereu.

Papa Francisc

Text: Iulia Cojocariu

Î

n cadrul catehezei din 23 august, Papa Francisc a pornit reflecţia sa de la un pasaj din cartea Apocalipsului (21, 5): „Iată, le fac pe toate noi” şi a vorbit despre speranţa creştină care se fondează pe credinţa în Dumnezeu care creează lucruri noi în viaţa omului, în istorie şi în Univers. Dumnezeu creează lucruri noi, pentru că este un Dumnezeu al surprizelor. Paginile finale ale Bibliei arată care este orizontul ultim pentru creştin: Ierusalimul ceresc, acolo unde Dumnezeu îi va primi pe toţi oamenii pentru a locui pentru totdeauna cu ei (Ap 21, 3). Şi aceasta este speranţa noastră. A fi creştini implică o nouă perspectivă: o privire plină de speranţă.

Cateheza din 30 august a avut ca temă Amintirea chemării reînsufle-

ţeşte speranţa. Sfântul Părinte s-a referit la amintirea chemării, evocând episoade ale chemării apostolilor din Evanghelii. Isus, de-a lungul Evangheliilor, în toate întâlnirile se dovedeşte a fi un „incendiator” de inimi. Chemarea proprie are drept prim indicator bucuria pe care o aduce întâlnirea cu Cristos, bucurie care nu se diminuează, ci continuă să crească mereu, în ciuda încercărilor şi a dificultăţilor, până la plinătatea bucuriei. Suveranul Pontif a încheiat amintind îndemnul Sfântului Paul: „Aminteşte-ţi de Isus Cristos!” (2Tim 2, 8). A ne aminti de Isus, de focul de iubire cu care într-o zi ne-am gândit viaţa ca un proiect de bine, înseamnă a reînsufleţi cu această flacără speranţa noastră.

Călătoria apostolică în Columbia a fost tema catehezei din 13 septembrie. Suveranul Pontif a spus că a simţit o legătură de continuitate cu ceilalţi doi Papi care au vizitat Columbia, Paul al VI-lea, în 1968, şi Ioan Paul al II-lea, în 1986, continuitate pe care o consideră însufleţită de Duhul Sfânt, cel care călăuzeşte paşii poporului lui Dumnezeu pe drumurile istoriei. Pontiful a amintit şi care a fost motoul călătoriei: Să facem primul pas, cu referire la procesul de reconciliere prin care trece Columbia pentru a ieşi din conflictul intern.

De asemenea, a menţionat faptul că a dorit ca prin vizita sa să binecuvânteze efortul poporului, să-l întărească în credinţă şi speranţă şi să-i primească mărturia, care constituie o bogăţie pentru întreaga Biserică.

OCTOMBRIE 2017 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

25

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Din Mindelstetten, Bavaria

BIOGRAFIE

Unul dintre miile de miracole!

E Sfânta Anna Schäffer Canonizare: 21.10.2012 Beatificare: 07.03.1999 Venerabilă: 11.07.1995 Procesul: 14.05.1977 Moartea: 05.10.1925 Nașterea: 01.02.1882

ra la câteva luni după beatificarea Annei Schäffer de către Papa Ioan Paul al II-lea. Faima ei de sfințenie era deja atât de mare, încât minunile care fuseseră documentate la parohia din Mindelstetten, unde a trăit și a murit Anna, la data beatificării erau peste 550, iar cele nedocumentate, peste 15.000. Astfel că la dosarul de beatificare fuseseră anexate peste 20.000 de scrisori ale persoanelor care obținuseră haruri prin mijlocirea Annei.

Nu este de mirare că o persoană afectată de o ciroză avansată și o severă hidropizie abdominală se ruga încontinuu novene, cerând ajutorul proaspetei Fericite.

Medicii nu mai sperau de mult într-o îmbunătățire a situației pacientei. Însă brusc, bolnava a simțit o mare putere în ea și a cerut externarea pe propria răspundere.

Patru săptămâni mai târziu, apa din abdomen a dispărut și s-a constatat vindecarea ficatului în mod stabil*, fără nicio recidivă. Doctorii au recunoscut că faptul este inexplicabil medical. Pentru pacientă însă totul era foarte clar și explicabil prin insistența cu care a implorat ajutorul Fericitei Anna Schäffer și prin puterea acesteia de a o ajuta.

Așadar, minunea pentru canonizarea Fericitei Anna are loc în toamna anului 1999. Canonizarea a avut loc peste 13 ani și faima puterii de mijlocire a Sfintei Anna se extinde astfel la Biserica Universală prin cultul permis în toate bisericile catolice.

Mic dicționar al acestei pagini * VINDECAREA STABILĂ indică faptul că refacerea țesuturilor și a funcțiilor organelor bolnave trebuie să fie constantă în timp.

Această caracteristică a vindecărilor, care sunt obiectul recunoașterii din partea Bisericii ca miracole, înlătură posibilitatea ca evenimentul să nu fi fost o adevărată vindecare, ci un efect al autosugestiei. Verificarea stabilității și a durabilității vindecărilor inexplicabile se face în timp, de comisiile de medici constituite în acest scop.

26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2017

„Voi ajuta pe toți cei care mi-o vor cere!”

A

nna Schäffer s-a născut la Mindelstetten, un sat din Germania. Dorea să intre într-un ordin călugăresc misionar, dar între timp, muncea susținându-și familia. La vârsta de 15 ani suferă un accident: se opărește cu apă cu sodă, clocotită. În ciuda numeroaselor intervenții medicale și a grijii mamei, ea va rămâne imobilizată la pat până la moarte, mai bine de 20 de ani, cu suferințe foarte mari.

Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, referindu-se la ea, spunea că „boala și slăbiciunea pot fi liniile pe care Dumnezeu își scrie Evanghelia”. Această tânără, timp de 20 de ani şi-a oferit suferințele în perfectă comuniune cu Mântuitorul.

Papa Benedict al XVI-a spunea că „ea devenise un instrument neobosit de mijlocire în rugăciune și o reflexie a iubirii lui Dumnezeu pentru multele persoane care căutau sfaturile sale”.

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

Femeia adulteră Despre Sfânta Față Text: Iulia Cojocariu

Î

n Epilogul piesei Femeia adulteră, soția lui Samuel apare apropiindu-se „încet, întru totul dreaptă cu privirea neclintită, strângând la piept o maramă pătată de sânge, nedesfăcută”. Cu această indicație scenică, Vladimir Ghika o identifică pe femeia adulteră cu Veronica, cea pe a cărei năframă a rămas întipărit în mod miraculos chipul lui Isus.

Femeia adulteră își justifică reîntoarcerea în prezența soțului ei, pentru a da o mărturie despre Isus, despre cele întâmplate. Năframa pe care o ține în mână este o moștenire de la Isus, care „s-a dăruit pe sine cu totul...”. Sfânta Față de pe vălul femeii se descoperă treptat celor prezenți. Mai întâi se spune despre femeie că se apropie cu o maramă pătată de sânge, strânsă, pe care o ține la piept. Apoi, pe măsură ce vorbește, arată la un moment dat năframa, dar fără a o desface. Mai departe relatează întâlnirea cu Isus pe drumul Crucii, bucuria pe care a încercat-o în clipa în care pietre care îl ținteau pe Isus au lovit-o pe ea: „El, cel fără de păcat, a primit cele dintâi pietre, – și am putut să primesc și eu partea mea din ale lui cu câtă bucurie”, și cum i-a șters chipul cu năframa ei: „am șters pe cât am putut mai blând, dar se lipea de răni, acest sărman chip, care mă iertase, aceste buze care mă mântuiseră și pe care

le zguduia sughițul morții... Când, în mijlocul ocărilor, mi-au smuls din mâini chipul lui, și când, trasă sălbatic înapoi de paznici, am vrut să desfac din nou marama ca s-o strâng, am văzut iarăși acest chip în fața mea... El era departe acum...

Am crezut, că printre lacrimile mele, se arată o închipuire, – dar nu, chipul e aici, pe această maramă... și pentru totdeauna...”. În acest moment, Veronica „desface marama pe care se arată imaginea Sfintei Fețe”, iar cei care sunt de față îngenunchează înaintea ei și rămân într-o atitudine de rugăciune. Urmează apoi indicația autorului care spune: „n-ar fi un mai bun mijloc de a juca acest final, pentru public, ca și pentru Dumnezeu, decât de a consacra acest sfârșit de act unei adevărate rugăciuni înaintea Sfintei Fețe”.

Veronica își continuă monologul vorbind astfel despre Chipul Sfânt: „Este aici chipul său de sânge, de noroi, de sudoare și de lacrimi, pe pânza cu care am atins carnea lui zdrobită. […] Icoana e aici, ca să nu se șteargă niciodată”.

Urmează apoi o adresare directă către imaginea de pe năframă: „Sfântă Față a Încercării, preț sângeros al fericirii noastre, făgăduință a unei lumi răscumpărate prin suferință, mărturisire a singurei taine care ne va îngădui într-o zi să vedem pe Dumnezeu față în față, în

„Sfânta Faţă” (1886-1894), de James Tissot

bucurie, slavă și pace, […] să faci ca, în ceasul când va trebui să sfârșim, și când tu te vei pleca asupră-ne, agonia noastră să lase de asemenea, prin harul tău, în inima ta, măcar o icoană a chipului nostru vinovat și iertat.” Apoi, Veronica, privind chipul zdrobit de pe năframa ei, își exprimă speranța și credința în învierea lui Isus: „Dar tu vei deschide din nou pleoapele zdrobite”.

Un ecou al întâlnirii dintre Isus și Veronica pe drumul crucii găsim în următorul gând al Monseniorului: „Chipul său nu l-a trasat nimeni niciodată, atât timp cât a trăit; dar s-a imprimat singur pe vălul sărman pe care și-a odihnit pentru o clipă cea din urmă oboseală, cu urme de sudoare și de sânge pe care le ștergeau mâinile tremurânde ale unei femei”1.

1 Vladimir Ghika, Pensées pour la suite des jours, 64.

OCTOMBRIE 2017 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

27

Creștinismul ateu

INVITAȚI

Între superstiție și ipocrizie Monica Râpeanu

Moderator: Claudia Stan

(n. 1976)

Teolog, fost lector în Mariologie la Irish Dominican Studium, cofondatoare a Theology of the Body International Symposia tobinternationalsymposia.com

Pr. Dr. Tarciziu Șerban (n. 1962)

Preot romano-catolic, exeget, lector la Facultatea de Teologie Romano-Catolică a Universităţii București

28

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2017

DIALOGURI CU DICHIS

„Ce e scandalul? Înseamnă să spui un lucru şi să faci altfel; e o viaţă duplicitară. Un exemplu? «Eu sunt un bun catolic, merg la Liturghie, aparţin asociaţiei cutare şi cutare». Dar în realitate, viaţa mea nu e una creştină: nu le plătesc ce li se cuvine angajaţilor mei, exploatez oamenii, fac afaceri murdare, fac spălare de bani. Asta înseamnă o viaţă duplicitară”.

(Papa Francisc, predică în capela Sf. Marta, 23 februarie 2017)

A așeza împreună două antonime precum termenii „creștin” și „ateu” e un oximoron. Oximoronul de față traduce o realitate tot mai prezentă în viața contemporană, care transformă spiritualitatea într-o tarabă de fast-food, de pe care fiecare alege ce-i place, rezultând un amestec de superstiție, păgânism, practici creștine și anticreștine din care nimeni nu mai înțelege nimic. Una predicăm, alta trăim. Suntem poporul care îl mărturisește pe Domnul cu buzele, dar inima o are departe de el (cf. Mt 15,8).

Pr. Tarciziu Șerban (T.Ș.): Situându-ne pe linia celor afirmate de Papa Francisc cu privire la viața duplicitară, putem vorbi în zilele noastre despre atitudini de ateism în sânul creștinismului, deşi situaţii similare au existat mereu de-a lungul timpului. Termenul de ateism ar voi aici să însemne acel mod de viaţă care nu face referinţă la Dumnezeu.

Or, noi ştim cu toţii că a existat şi continuă să existe un ateism ideologic care neagă existenţa lui Dumnezeu de vreme ce ea nu poate fi dovedită „ştiinţific”. Există însă şi

un ateism practic, în care persoanele se declară a fi creştine, dar în viaţa de fiecare zi, îl ignoră pe Dumnezeu sau adoptă comportamente contrare exigenţelor evanghelice. Cel mai adesea astfel de comportamente pot fi observate la persoanele care participă la acţiunile liturgice doar „din obligaţie” sau sub presiunea familiei ori a societăţii, lipsite fiind de tensiunea plină de viaţă a întâlnirii cu El. Altfel spus, fără ca faptele acelui creştin să înceapă de la Dumnezeu şi să se sfârşească la Dumnezeu, aşa cum rostim într-una din rugăciunile noastre. E drept că astfel de comportamente pot să apară şi din cauza unei insuficiente înţelegeri a rostului practicilor religioase, fapt ce poate atrage după sine aplicarea lor aleatorie sau chiar respingerea lor ca fiind prea multe ori prea grele.

S-ar impune, aşadar, ca aceste practici să fie mai bine adaptate situaţiilor în care trăiesc diferitele categorii de creştini (de pildă, practica postului sau a rugăciunii din familie nu o poate copia pe cea a călugărilor din mănăstiri). În sfârşit, ateismul practic poate fi favorizat şi de ideologiile din timpul nostru care, direct sau indirect, propun modele de

viaţă ori de comportament adesea contrare celor evanghelice. Astfel, fraternitatea şi solidaritatea creştină sunt înlocuite cu indiferenţa egoistă sau modelul de familie alcătuită dintr-un bărbat şi o femeie este înlocuit cu alte modele complet inedite şi distructive la nivel social.

Monica Râpeanu (M.R.): Un sinonim al creștinismului ateu este „a mima”: creștinismul mimat, fals, lipsit de autenticitate, nu se bazează pe o iubire sinceră pentru Cristos și aproapele nostru. Cei care practică acest „creștinism” își pun cel mai adesea libertatea în slujba unui materialism temporal, a unor interese conjuncturale. Creștinul adevărat îl are în centrul vieții sale pe Cristos și depinde întru totul de relația cu El, o relație pe care toți avem libertatea să o construim. Este ușor de observat că modul în care practicăm sau nu un creștinism autentic depinde de felul în care îi percepem pe Isus și pe cei de lângă noi. Dacă prieteniile pe care susțin că le am se bazează numai pe interes, dacă nu știu decât să mă folosesc de prietenii pe care mi i-am făcut, atunci voi proceda la fel și în cazul prieteniei cu Cristos, care este o persoană și pe care, câtă OCTOMBRIE 2017 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

29

DIALOGURI CU DICHIS

vreme nu îl percep ca atare, nu am cum să fiu un creștin și un discipol autentic.

Aș spune că un prim nivel al creștinismului ateu este amestecul credințelor și o gravă incertitudine (nu întotdeauna conștientizată) în privința credinței personale.

Oamenii nu mai știu în ce cred de fapt: dimineața în horoscop, la prânz în sânziene, seara în niscaiva arhangheli energetici New-Age. Avem sărbători creștine a căror semnificație s-a secularizat într-atât încât mulți oameni nici nu mai știu ce și pe cine sărbătorim de Crăciun, de Paști, de Sf. Valentin...

T.Ș.: Situația aceasta apare în contextul în care pe „piața” valorilor spirituale au intrat noțiuni care provin din mai multe surse de spiritualitate, unele valoroase, altele mai puțin valoroase, dar preluate prin scoatere din context, fără a ține seama de conținutul lor. De pildă, noţiunea de reîncarnare este văzută de mulţi în zilele noastre ca o șansă de a mai trăi o dată, când, în realitate, în religiile Orientului este prezentată ca o pedeapsă pentru cineva care nu ajunge la stadiul de puritate (sfinţenie) care să-i permită cufundarea în nirvana. Aceste amestecuri, din care decurge o improvizație permanentă, creează un hibrid pe care nu putem construi ceva trainic, coerent. Leacul este să ne convingem de valoarea absolută a Evangheliei, care scoate la iveală faptul că ea umanizează omul, îl aduce într-o condiție de integritate, de coerență.

M.R.: Cred că acela care alege să-și trăiască viața creștină în tandem cu alte practici (asiatice, New-Age, reiki, mindfulness etc.) nu-și pune neapărat problema că aceste practici ar putea fi nocive și că, de fapt, 30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2017

ele invalidează fundamental trăirea creștinismului. Însă aceste practici sunt în mod real dăunătoare pentru că au la bază cultul ego-ului, care face din om centrul universului, și pentru că izvorăsc din ceva complet contrar convingerii creștinismului că Isus e Mântuitorul lumii. Aceste practici ne oferă o cale de a fugi de responsabilitățile specifice creștinului, dar nu realizăm că o concentrare exclusivă asupra propriei persoane nu poate duce decât la o alienare de sine.

T.Ș.: Mai mult, astfel de practici amintesc de așa-numitele religii „ale misterelor”, care promovează ideea că accesul la Dumnezeu se obţine doar prin practici extatice sau de transă şi, de aceea, este rezervat doar inițiaților. Această dorință de „senzațional spiritual” a fost întrezărită de autorii Noului Testament: Sf. Paul, de exemplu, îi îndeamnă pe corinteni, pe coloseni și pe efeseni să se țină departe de aceste „filosofii” care iau mințile.

Avem, apoi, creștinismul de fațadă: fie e de bun augur să apari ca o persoană „spirituală”, fie apelăm la sacramente dintr-o uzanță socială golită de conținut. Pregătim nunți fastuoase, dar uităm să punem pe lista de „cumpărături” spovada și împărtășania, ne botezăm copiii pentru că „așa se face”, ne îngropăm morții preocupându-ne mai puțin de rugăciunea pentru ei și mai mult de numărul găinilor care trebuie date peste groapă.

T.Ș.: E drept că cei mai mulţi creştini se situează în continuitate cu tradiţiile religioase ale Bisericilor apostolice care au asimilat elementele esenţiale ale Bisericii primare. Din păcate, în multe situaţii constatăm că mulţi creştini au

pierdut dimensiunea carismatică a credinței și au alunecat spre practici superstițioase sau păgâne. În plus, atunci „când dă bine”, unii fac declaraţii „înfocate” de credinţă, îşi fac semnul crucii sau se laudă că ştiu ce spune Biblia când, de fapt, nu au nici cea mai mică familiaritate nici cu practicile şi nici cu textul Scripturii.

Astfel, cei mai mulţi recurg cam la aceleaşi „citate”, cum ar fi: „Crede şi nu cerceta!” sau „Fericiţi cei săraci cu duhul” sau „Fă ce spune popa, nu ce face popa!”, „citate” culese nu atât din Biblie, cât mai ales din „folclorul religios”. O astfel de situaţie se datorează, în mare parte, faptului că nu s-au găsit persoane (dintre părinţi, educatori, apropiaţi) care să le fi trezit gustul şi interesul pentru o autentică şi vie întâlnire cu Dumnezeu. Educaţia religioasă nu trebuie să ofere doar noţiuni teoretice, cât mai ales convingeri, trăiri, exemple de viaţă.

M.R.: E limpede că lipsa unei cateheze temeinice, care ar trebui să insufle o participare conştientă și activă la viața creștină, stă la baza acestei bifări a sacramentelor, care are loc atunci când în centrul vieții noastre nu e Cristos. Vorbim în acest caz despre un creștinism cultural, pro-forma, practicat doar pentru că ne-a fost lăsat ca moștenire și pe care îl percepem doar ca pe o sumă de tradiții si obiceiuri care trebuie respectate, dar a căror esență nu o înțelegem.

Alt nivel, mai „avansat” al creștinismului ateu este acela al duplicității asumate: mergem duminica la biserică, dar de luni până sâmbătă bârfim, calomniem, furăm, ne auto-alimentăm orgoliul, păstrăm mânia, suntem răzbunători și plini de noi, nu știm cum să mai acumulăm averi și să

DIALOGURI CU DICHIS

ne exhibăm superioritatea, nu ne pasă nici cât negru sub unghie de aproapele aflat în suferință.

Postim și înjurăm; ne facem cruce și blestemăm. Asta e, nu suntem sfinți. Și nici nu vrem să fim.

T.Ș.: Natura noastră umană, după păcatul strămoşesc, este marcată de o ruptură. Sfântul Paul formulează astfel această situaţie: „Nu fac binele pe care vreau să-l fac, ci săvârșesc răul pe care nu-l vreau” (Rom 7,19). Altfel spus, chiar când credem că ne dorim o viață angajată în slujba lui Dumnezeu, ni se întâmplă să ne găsim motive pentru a ne auto-dispensa de exigențele unei vieți creștine coerente: nu ne mai ducem duminica la biserică pentru că suntem obosiți, nu mai ținem post pentru că am făcut destule alte lucruri pentru Dumnezeu...

Ne găsim nenumărate mecanisme de disculpare...

M.R.: Avem trei daruri de la Dumnezeu asupra cărora cred că suntem toți chemați să medităm (mai) profund: libertatea, rațiunea și voința. Din examenul de conștiință pe care, eventual, ni-l facem seara, înainte de culcare, prea des lipsește înțelegerea faptului că a alege binele este o libertate. Replica pe care o aud frecvent e: „Ei și ce dacă am înjurat/am bârfit/am mințit; doar n-am omorât pe nimeni”. Pe de-o parte, așa cum spunea Sf. Ioan Paul al II-lea, a slăbit simțul păcatului, dar nici măcar nu se mai vorbește fățiș despre păcat: e suficient să urmărim un talk-show televizat pentru a avea un inventar complet al unor păcate care au devenit stare de normalitate.

T.Ș.: Așa cum din vocabularul curent a dispărut termenul de păcat, tot la fel a dispărut și cel de virtute. Uităm (sau nu ne gândim) ce

departe ar ajunge sufletul nostru dacă l-am antrena zilnic, așa cum ne antrenăm la sală trupul! Trebuie să tragem de noi pentru a trăi cu Dumnezeu, așa cum tragem de fiare la sală! Să avem cel puțin aceeași perseverență!

O caricatură blasfematoare e și creștinismul fără cruce: fugim de cruce, ne revoltă, ne demobilizează total.

T.Ș.: Dimensiunea structurală a vieții creștine este crucea: a ne însuși învățătura ei și a o pune în practică nu este ceva lesne, dar numai după ce am făcut experiența unei vieți creștine autentice realizăm transfigurarea spre care ea ne poartă. Abia atunci descoperim zorii unei vieți noi, sublimate, pătrunse de har, de viața lui Dumnezeu însuși.

M.R.: Oricât am fugi de suferință, nu o putem eluda. Nu putem ajunge la înviere fără cruce. Iar crucea este, în ea însăși, iubire.

Probabil că locul în care creștinismul se transformă în blasfemie este acela în care manipulăm milostivirea lui Dumnezeu în Spovadă: ascundem ce considerăm că nu trebuie să știe părintele (fie nu e treaba lui, fie ne șifonează prea tare imaginea de sfințișor de mucava), abuzăm de iertare (zicându-ne că putem să păcătuim cât vrem, că Dumnezeu oricum ne iartă), suntem ipocriți și cabotini (ne spovedim ca victime ale păcatelor altora).

Creștinismul ateu e doar un surogat de creștinism. Remedii?

T.Ș.: În astfel de comportamen-

T.Ș.: Ne revine tuturor datoria să

te este sesizată o lipsă de formare la nivelul conștiinței: nu există înlăuntrul nostru o definiție clară a păcatului și o conștientizare a consecințelor lui. O bună formare a conștiințelor se face prin cunoașterea temeinică a poruncilor și prin relaționarea cu preotul ca administrator al sacramentului Spovezii: oricât de prieten ți-ar fi un preot, dacă asta te conduce la un blocaj în deschiderea totală față de iertarea lui Dumnezeu, atunci acolo ceva este fundamental greșit.

M.R.: Întrebarea crucială la care fiecare dintre noi este chemat să răspundă este: cine este Cristos pentru mine? Dacă El este un prieten, atunci nu voi încerca să fac un târg cu El, să-l trag pe sfoară, să profit de iertarea lui. Cristos nu e un magician, care-ți ia păcatele cu o baghetă magică, în confesional.

El este o persoană pe care ai rănit-o prin păcat și care te iartă din iubire!

conștientizăm faptul că o educație corectă, care conduce spre cunoașterea lui Cristos ca persoană vie, nu ca simbol sau concept, va avea ca rod creștini buni, autentici cu ei înșiși și cu Dumnezeu. Practici născute din constrângerea lui „așa trebuie” nasc monștri, adică persoane care improvizează, care nu pot intra în dialog decât cu ele însele, care rămân mute și dezarmate în fața marilor probleme ale existenței, care nu găsesc o motivație solidă pentru viața lor.

M.R.: Fiecare creștin este chemat să împărtășească Vestea cea Bună a Evangheliei: Isus ne iubește, a murit și a înviat pentru noi. Dar pentru a putea răspândi cu bucurie și credință această Veste, fiecare dintre noi are nevoie să fie (re)conectat în mod constant la această Iubire. Isus nu va intra niciodată cu forța în viața noastră. El e prietenul care stă la ușă și bate. Ne lasă inima să-l ignorăm sau să-l facem să aștepte?

OCTOMBRIE 2017 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

31

CULTURĂ Ce mai (re)citim

Don Camillo – Lume măruntă Virilitate, credință și umor

D

on Camillo trage cu pușca, dar în biserică e în genunchi, în fața altarului. Urăște comunismul, dar și în cel mai înrăit comunist vede un suflet care trebuie salvat. În primul rând, primarul, Peppone – un vechi coleg de armată, transformat în comunist, cu care Don Camillo e într-un meci continuu.

Oamenii din această lume măruntă fac parte fie din tabăra primarului, fie din tabăra parohului.

Don Camillo, un munte de om, se deghizează ca să participe la un meci de box. Primește un ou de Paști sub forma unei bombe de zeci de kilograme. Se luptă cu primarul în biserică, numai ca să nu-i boteze copilul Lenin; câștigă, dar din caritate creștină îl botează, în cele din urmă, și Lenin, și Camillo. Don Camillo dă foc la depozite de armament, dar își păstrează pentru el o mitralieră. Don Camillo merge în mijlocul ședinței de la primărie și stropește cu agheasmă inclusiv portretul lui Stalin.

Don Camillo e pârât la episcop de Peppone și tot Peppone îl aduce înapoi. Peppone îl face pe episcop să se

Text: Oana Viviana Dimcev

dea jos din automobil ca să nu aibă o intrare triumfală în oraș, dar Don Camillo îl face pe fiul lui Peppone să recite poezii de bun venit pentru episcop. Pentru că Peppone refuză să pună mâna pe sfinții din ieslea de Crăciun ca să îi repare, îl primește chiar pe Pruncul Isus.

Don Camillo face multe excese, dar cu inimă bună. Nu e perfect, dar întotdeauna se căiește când greșește.

Don Camillo vorbește cu Isus în biserică, iar Isus de pe cruce îi răspunde întotdeauna. Îl protejează pe Don Camillo atunci când temperamentul său îl târăște în fel de fel de buclucuri. Îl ajută să vadă ce e mai bun în oameni, chiar atunci când aceștia sunt răi: nimeni nu e destul de rău ca să fie respins de Dumnezeu. Este confidentul său, și veghează asupra celor mai mici amănunte din viața lui Don Camillo. Glumește cu el și astfel îl face să treacă mai ușor prin greutățile vieții. Deși fictiv, acest dialog dintre Isus și Don Camillo arată esența vieții unui preot, astfel încât un tânăr și-a conștientizat vocația la preoție urmărind filmul realizat după această carte.

Filme nemuritoare

G

uareschi a scris mai multe volume avându-l ca protagonist pe carismaticul paroh, care au fost adaptate pentru TV și radio.

Imaginea lui Don Camillo a ajuns să se suprapună cu cea a cunoscutului actor Fernandel, în seria de filme franco-italiene realizate între 1952-1965. Un aggiornamento, cu un Don Camillo transpus în anii ’80, îl are ca protagonist pe Terrence Hill.

32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2017

Don Camillo - Lume măruntă de Giovannino Guareschi

Giovannino Guareschi (1908-1968)

A

fost un scriitor, jurnalist, umorist și caricaturist italian. Viața lui coincide cu schimbări majore în societatea italiană și o epocă de mari frământări politice, ceea ce duce la un parcurs sinuos între literatură și politică, artă și implicare socială.

A luptat ca soldat de artilerie în al Doilea Război Mondial, descriind experiențele de prizonier într-un jurnal clandestin. A fost căsătorit și a avut doi copii. Este cunoscut în primul rând în calitate de creator al lui Don Camillo.

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

Ferdinand I regele catolic al României

F

erdinand I, „Reîntregitorul” României Mari, a fost comemorat pe 20 iulie, la 90 de ani de la moartea sa. O ceremonie în acest sens a avut loc și la Iași, unde, un istoric neomarxist, creionându-i biografia, a punctat premeditat, fără nicio explicație, faptul că regele fusese excomunicat de Biserica Catolică. Intenția a fost de a-și manifesta ireverența față de reprezentanții Diecezei de Iași și de a manipula, prin omisiune, adevărul istoric. Într-adevăr, botezându-și copiii în religia ortodoxă, regele a primit din partea Bisericii interdictul excomunicării, ce i-a fost ridicat în 1927.

De 90 de ani, istoricii români trec sub tăcere viața creștină a regelui

Text: Dr. Dănuț Doboș

Ferdinand I, care era un catolic convins, iar parcursul vieții sale confirmă această realitate: s-a născut într-o familie catolică, în care, alături de educația catolică, i s-a oferit posibilitatea să studieze în instituții exclusiv catolice. După sosirea în România, a luat ca model de viață creștină pe primul rege al României, Carol I, practicând credința catolică în mod exemplar.

Anton Durcovici a fost ministrant la Liturghiile din capela surorilor Damele Engleze de la Pitar Moș (București), la care participa și regele duminica și la sărbători. În Primul Război Mondial, aflat în refugiu la Iași, Ferdinand I participa la Liturghiile din Catedrala Adormirea Maicii Domnului. În ultimii ani din

Regele Ferdinand I (1865-1927)

viață, când boala l-a împiedicat să mai părăsească palatul, a cerut ca Liturghia să fie celebrată în apartamentul său din palatul Cotroceni, de la Scroviștea sau de la Pelișor.

Pregătindu-se de moarte, s-a spovedit și a primit Sf. Taine din mâna Nunțiului apostolic la București, Angelo Maria Dolce. Marele suveran al României a trecut la cele veșnice așa cum a trăit timp de 62 de ani: ca un creștin catolic cucernic, împăcat cu marile încercări și jertfe ale vieții sale.

Monseniorul Anton Gabor (1883 - 1936)

Text: Dr. Dănuț Doboș

M

onseniorul Anton Gabor a fost apreciat drept cel mai valoros ziarist catolic din România, din toate timpurile. A slujit în Dieceza de Iași, dar și-a legat numele și de proiecte comune cu Arhidieceza Romano-Catolică de București, în sensul unificării presei catolice românești. „Nimeni nu s-a bucurat ca Mons. Gabor de apariția Farului Nou - scria revista omonimă în nr. 9, din 1936. Am putea spune că l-a iubit înainte de a-l fi văzut ieșind la lumină, căci își dăduse toate silințele de a păstra Crainicul și, neputându-l salva, a făcut tot posibilul spre a ne convinge să scoatem Farul Nou. Pasionat de presă, Sfinția Sa dorea în primul rând un ziar catolic la București”. La inițiativa sa, în anul 1935, revista Dacia creștină (fostă Sentinela Catolică) a fost unită cu Farul Nou. Mons. Gabor a fost un colaborator apropiat în domeniul cultural al Arhiepiscopului de București, Alexandru Cisar, și al lui Anton Durcovici. Cei doi ierarhi l-au apreciat pentru pasiunea dedicată presei creștine moderne, adaptată epocii, pentru viziunea sa unificatoare și pentru idealismul său ce depășea uneori puterea de înțelegere a contemporanilor. A fondat revista Lumina creștinului, publicație ce-și continuă drumul după mai bine de un veac de la apariție.

OCTOMBRIE 2017 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

33

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

MUZICĂ

Deschiderea stagiunii simfonice 2017-2018 Orchestra Simfonică a Filarmonicii George Enescu Ateneul Român, București 5-6 octombrie, orele 19.00-21.00 Dirijor: Kah Chun Wong. Solist: Daniel Goiți. În program: T. Olah, F. Liszt, A. Dvořák.

Detalii: fge.org.ro.

EXPO

Dumnezeu ne-a dăruit pe Maria!

Expoziție de icoane bizantine Muzeul Satului București 6 septembrie - 8 octombrie Expoziția poate fi vizitată de miercuri până duminică (orele 10.00 – 18.00).

Detalii: muzeul-satului.ro.

CARTE

Ecologia Pr. Virgil Blaj (trad.)

Ed. Serafica 2017 Volumul (302 pagini, format 14x20 cm) conține Scrisoarea enciclică Laudato si’, a Papei Francisc, despre îngrijirea casei comune, completată de articole și opinii din afara sferei ecleziastice.

Detalii: librariasfiosif.ro.

34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2017

Octav (2017)

Premieră în România: 6 octombrie 2017

F

ilmul, în regia lui Serge Ioan Celebidachi, este o poveste de viaţă în care spectatorul regăsește inocenţa copilăriei, puritatea prieteniei și a iubirii şi gustul dulceamar al nostalgiei.

Sinteză: După decenii de absenţă, bătrânul Octav (interpretat de Marcel Iureș) se reîntoarce în România, la țară - în locurile copilăriei -, pentru a vinde conacul familiei, care i-a fost retrocedat. Este, însă, cuprins în mrejele amintirilor şi întreprinde o călătorie miraculoasă înapoi în timp, la inocența anilor copilăriei sale din România interbelică.

Despre film: Filmul, coproducţie România - Marea Britanie, a avut premiera mondială la Festivalul internațional de film de la Montreal (28 august a.c.). „Octav este, de departe, cel mai frumos rol pe care l-am primit până acum”, a declarat Marcel Iureș, care a adăugat că filmul

Octav (2017)

dramă, 102 min.

este „o poveste profund umană” și că „avem nevoie de astfel de povești”. „Octav ne poate ajuta să ne reamintim cine suntem cu adevărat și să ne facem curaj să ne explorăm trecutul, iar pentru cei mai norocoși dintre noi este o reafirmare a generozității infinite a vieții”, a spus regizorul Celebidachi.

Recomandare: Audiență generală, film pentru familie.

Conferință

Ce este și cum funcționează Biblia?

C

entrul Ss. Petru și Andrei din București (Intrarea Gen. Christian Tell 18b), organizează miercuri 18 octombrie 2017, ora 19.00, conferința „Ce este și cum funcționează Biblia?”, susținută de Pr. diacon Alexandru Mihailă de la Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea din București. Intrarea liberă.

Detalii: centrulpetrusiandrei.ro.

ETCETERA DE PE NET

ȘTIAȚI CĂ Papa Ioan al XXIII-lea este cinstit și în Bisericile Luterană și Anglicană?

5 actori celebri care se roagă zilnic

S

unt celebri, dar asta nu-i împiedică să creadă în Dumnezeu şi să se roage. Chiar zilnic.

Mark Wahlberg este cel mai bine plătit actor în 2017 (cf. Forbes).

După o tinerețe marcată de consum de droguri, furturi, violențe și închisoare, a cunoscut succesul, mai întâi în muzică, apoi modelling și film.

Astăzi spune că „cel mai important lucru din viață este credința”.

Mark este catolic și participă în fiecare dimineață la Sf. Liturghie.

Rita Wilson este de 45 de ani actriță și de 29 de ani, soția lui Tom Hanks. Este ortodoxă (greacă), confesiune îmbrățișată și de soț la căsătorie. Rita, Tom și copiii lor merg la Liturghia ortodoxă greacă în fiecare duminică. „Mă rog în fiecare zi - a declarat ea -, mă rog singură, cu copiii, în familie”.

Martin Sheen a abandonat Biserica Catolică în tinerețe și a regăsit credinţa citind „Fraţii Karamazov”, de Dostoievsky. Are o devoțiune deosebită la Sf. Fecioară: a vizitat sanctuarele de la Lourdes, Fatima, Guadalupe, Medjugorje și se roagă rozariul în fiecare zi.

Denzel Washington este fiul unui pastor penticostal. Ca actor, a primit 3 Globuri de Aur și 1 Oscar. Și-a mărturisit de multe ori credința public și a declarat că zilnic se roagă și citește un fragment din Biblie.

Jim Caviezel este cunoscut mai ales pentru rolul lui Isus în filmul „Patima lui Cristos”, al lui Mel Gibson. Catolic practicant, Jim se roagă zilnic, îndeosebi rozariul. În timpul filmărilor la filmul lui Gibson, în fiecare zi, Jim participa la Liturghie, la adorație euharistică și se spovedea și împărtășea.

ÎN LUNA OCTOMBRIE 2017 • 13 octombrie - Se încheie Jubileul dedicat centenarului aparițiilor Sfintei Fecioare Maria la Fatima; • 18 octombrie - Ziua Europeană de luptă împotriva traficului de persoane, instituită de Comunitatea Europeană în 2007; • 22 octombrie - Ziua Mondială a Misiunilor; • 22 octombrie - Sărbătoarea Sfântului Ioan Paul al II-lea, papă.

Procesiune în București; • 28-29 octombrie - România revine la ora de iarnă: ora 4:00 va deveni ora 3:00.

Declarat sfânt de Biserica Catolică la 27 aprilie 2014, Ioan al XXIII-lea (Angelo Roncalli, 1881-1963) era deja comemorat la 3 iunie - data morții - de Biserica Anglicană din Canada (ca episcop reformator) și de Biserica Evanghelică Luterană din SUA (ca episcop al Romei). În calendarul catolic este cinstit la 11 octombrie, aniversarea deschiderii lucrărilor Conciliului Vatican II.

COLȚUL CU ZÂMBET Pius al IX-lea (1792-1878) apare deseori în fotografii zâmbind. Era un papă vesel, făcea ironii subtile, jocuri de cuvinte și glume, și nu-și pierdea simțul umorului nici când suferea din cauza ulcerațiilor de la picioare.

Tratarea acestor ulcerații îi provoca mari dureri. Într-o zi, când papa s-a văitat, medicul l-a întrebat: „V-a durut?”. „Dacă m-a durut?”, a întrebat papa. „M-ai făcut să văd mai multe stele în miez de zi decât ne arată Pr. Sacchi în miez de noapte”. Pr. Sacchi era directorul Observatorului astronomic din Roma.

OCTOMBRIE 2017 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

35

ETCETERA ANUNȚURI

Sfinţire de diaconi

P

e 7 octombrie, la ora 11, în cadrul Sf. Liturghii prezidate de Arhiepiscopul Ioan Robu, în biserica Centrului Don Orione din Voluntari (Ilfov), tinerii Gabriel Ciubotariu (IS), Francisc Lăcătuș (IS), Cătălin Gaşpal (NT), Andrei Lorenţ (IS), Fabian Pitreti (IS) vor fi sfinţiţi diaconi.

Europa, încotro? - dezbatere

P

e 10 şi 11 octombrie, între orele 17 și 20, la Institutul Teologic Romano-Catolic din București (Str. General Berthelot 19), va avea loc dezbaterea Europa, încotro? Despre intuiția și principiile Uniunii Europene. Este prima dintr-o serie de conferințe și dezbateri pe teme sociale, care se vor derula pe parcursul anului academic 2017-2018. Proiectul este susținut de mai multe instituții și asociații care activează pe lângă Arhiepiscopia Romano-Catolică de București.

Reculegerea anuală a familiilor

C

entrul Diecezan pentru Pastorația Familiilor din Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti, coordonat de Părintele Fabian Măriuţ, şi Asociaţia Familiilor Catolice Vladimir Ghika organizează pe 21 şi 22 octombrie, sâmbătă şi duminică, reculegerea anuală pentru familii cu tema: Iubirea: de la Sfântul Augustin la Amoris laetitia. Evenimentul va avea loc la Mănăstirea Părinților Carmelitani Desculți de la Ciofliceni (Snagov) şi-l va avea ca predicator pe părintele Lucian Dîncă O.A. Întâlnirea are în vedere recomandarea Papei Francisc de a face cunoscut în rândul credincioşilor şi al familiilor documentul post-sinodal Amoris laetitia. De asemenea, evenimentul îşi doreşte să fie o pregătire pentru Întâlnirea Mondială a Familiilor de la Dublin, Irlanda, din luna august 2018. Persoane de contact: Dl Iulian Oanţă (0723.176.240) şi Dl Ioan Robu (0723.366.833).

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz www.radiomaria.ro 36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2017

ACTUALITATEA CREȘTINĂ ABONAMENTE 2017

C

u noul an calendaristic, revista „Actualitatea Creștină” a trecut pragul spre cel de al 28-lea an de apariție. Pentru anul 2017, preţul revistei este de 4,00 lei exemplarul, iar costul unui abonament individual pe un an este de 55,00 lei (expediție prin Poșta Română). Pentru abonamente anuale colective, cu cel puţin 10 exemplare, preţul este de 50,00 lei (expediție prin firmă de curierat). Prețul unui abonament include 12 numere lunare, supliment de Crăciun și taxe de expediţie. În noul an, abonaţii vor primi revista la domiciliu, în căsuţa poştală (prin Poştă) sau prin curier.

Abonamentele se fac la Librăria „Sfântul Iosif”, str. G-ral Berthelot, nr. 19, 010164 – Bucureşti, sect. 1, tel. 021 2015457, email: libraria@arcb.ro. Persoană de contact: Petreş Tereza.

FATIMA, 100 ANI Regina Rozariului

„Sunt Regina Rozariului”. Astfel s-a prezentat Sfânta Fecioară Maria celor trei copii - Lucia, Iacinta și Francisco - cărora li s-a arătat la Fatima, în 1917. Şi i-a îndemnat pe ei și lumea întreagă să se roage „rozariul în fiecare zi, pentru a dobândi pace pentru omenire și încetarea războiului”. „Ori de câte ori recităm rozariul, [...] Evanghelia pătrunde în viața fiecăruia, a familiilor, a popoarelor și a lumii”, a spus Papa Francisc pe 12 mai a.c., la Fatima. (Foto: © Mazur/www.thepapalvisit.org.uk)

Nr. 10/2017 * Anul XXVIII * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII

CĂSĂTORIA,

„uniune liber consimţită între un bărbat şi o femeie”

Creștinismul ateu Între superstiție și ipocrizie Omul este o fiinţă care are nevoie să fie transformată.

Îngerul păzitor Însoțitor pe drumul vieții

Fericitul Vladimir Ghika www.vladimirghika.ro

Vladimir Ghika Pictură de Aluni Alberto