Actualitatea creștină, nr. 11/2018

Nr. 11/2018 * Anul XXIX * Serie nouă * 4 lei

Îngeri care cântă (cca 1480), Hans Memling

GÂNDUL LUNII

AD LIMINA APOSTOLORUM Episcopii români în vizită-pelerinaj la Petru

Îngerii cântă chiar și atunci când nu fac decât să vorbească. www.vladimirghika.ro

Simpozion național Contribuțiile catolicilor la realizarea Marii Uniri Legendă imagine: Ilustrație din albumul „Intermèdes de Talloires”, 1923 (detaliu).

Despre simplitate

Emisiune de mărci poștale omagială, dedicată martiriului Monseniorului Vladimir Ghika (1873-1954), lansată pe 15 octombrie de Romfilatelia. (www.romfilatelia.ro)

18 NOIEMBRIE - A II-A ZI MONDIALĂ A SĂRACILOR În această Zi Mondială suntem invitați să dăm concretețe cuvintelor din psalm: „Cei săraci vor mânca și se vor sătura” (Ps 22,27). Știm că în templul din Ierusalim, după ritul jertfei, avea loc ospățul. În multe dieceze, aceasta a fost o experiență care, anul trecut, a îmbogățit celebrarea primei Zile Mondiale a Săracilor. Mulți au găsit căldura unei case, bucuria unei mese festive și solidaritatea celor care au voit să împărtășească masa în manieră simplă și fraternă. Aș vrea ca și în acest an și în viitor această Zi să fie celebrată sub semnul bucuriei pentru capacitatea regăsită de a fi împreună. A ne ruga împreună în comunitate și a împărtăși masa în ziua de duminică. […]. (Din Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc pentru a II-a Zi Mondială a Săracilor. Vezi textul integral pe www.magisteriu.ro)

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXIX, Nr. 11/2018

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

3

Ad limina apostolorum Episcopii români în vizită-pelerinaj la Petru VATICAN

5 6 7

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8

Zile Mondiale Ziua săracilor 10 Evenimente Simpozion naţional Consiliul Pastoral 12 Știri ARCB 13 Știri interne/externe Biserică și societate

14 Bioetică Ce și cât știm despre fertilizarea in vitro?

16 Res-publica Biserica, mereu de partea familiei

Suflet tânăr

17 Tu cum te pregătești? Îndemnuri Știri/Anunțuri UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 „Evanghelia familiei” şi referendumul 23 Dumnezeu: automat sau prieten?

SPIRITUALITATE

3

24 Sfânta Scriptură - Psalmii CULTURĂ Ce simte un om simplu care a fost înșelat?

32 Eveniment Mărci poștale omagiale – 25 Din catehezele Papei Francisc Unica măsură a vieții este iubirea Fericitul Vladimir Ghika 33 File de istorie 26 Minuni şi sfinţi Sfântul Nunzio Sulprizio Centenar – Eroii catolici din Primul Război Mondial 27 Pagina Ghika Despre simplitate 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă DIALOGURI CU DICHIS

28 New Age, o iluzie periculoasă (II)

10

ETCETERA

36 Anunțuri

27

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 11/2018 Bazilica Sf. Petru - interior, Vatican Foto credit: Dennis Jarvis / CC BY-SA 2.0 - Flickr.com

14

35

P

e 6 noiembrie, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, împlinește 74 de ani de viață. Înaltpreasfințite, vă asigurăm de recunoștința, de dragostea și de rugăciunea noastră și vă mulțumim pentru grija cu care ne călăuziți! Să vă fie viața numai lumină, ca în lumină să dăinuiți! Pentru credință și mântuire, la mulți ani să trăiți! Înaltpreasfințite, ani binecuvântaţi de viață și de păstorire!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Cristina Șoican Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Mesajul redacției Numărul din luna noiembrie al revistei noastre debutează cu editorialul Ad limina apostolorum. Episcopii români în vizită-pelerinaj la Petru, în care PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, vorbește despre vizita ad limina și despre prezența episcopilor catolici români, în perioada 5-10 noiembrie, „la pragul apostolilor”.

Rubrica Focus tratează despre Ziua Mondială a Săracilor, prezintă Simpozionul naţional Contribuțiile catolicilor la realizarea Marii Uniri şi redă un rezumat al întâlnirii anuale a Consiliului pastoral al ARCB. Rubrica Bioetică provoacă cititorii, adresându-le întrebarea Ce și cât știm despre fertilizarea in vitro?, iar Pagina Ghika vorbește Despre simplitate.

Din revistă nu lipsesc știrile din țară, de la Vatican și din lume, semnalări ale unor evenimente culturale și ale unor noi apariții de carte, idei pentru timpul liber. Vă dorim lectură plăcută!

Iulia Cojocariu Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Marian Blaj Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Liana Gehl Anca Mărtinaş Giulimondi Monica Râpeanu Claudia Stan Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2018 don Giovanni Berti | www.gioba.it

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Ad limina apostolorum Episcopii români în vizită-pelerinaj la Petru

L

a începutul lunii noiembrie are loc vizita ad limina apostolorum a episcopilor catolici de ambele rituri din România. Această vizită-pelerinaj la mormântul Sfinților Apostoli Petru și Paul exprimă, înainte de toate, comuniunea fiecărui episcop cu Papa, care este semn de unitate în Biserica Universală. Este vorba de o comuniune pastorală și nu de un simplu act juridico-administrativ prin care se împlinește o obligație rituală, protocolară și juridică.

Dialogul pastoral cu fiecare episcop îi permite Papei să participe la preocupările și speranțele care sunt trăite în fiecare biserică particulară, în fiecare dieceză și eparhie din lume.

Vizita ad limina apostolorum* are o importanță deosebită în viaţa Bisericii, întrucât reprezintă punctul culminant al relaţiilor păstorilor fiecărei Biserici locale cu Pontiful Roman. El, de fapt, primind în audienţă pe fraţii săi în episcopat, analizează împreună cu ei problemele referitoare la binele Bisericii, susţinându-i în credinţă şi în caritate. Astfel se întăresc legăturile de comuniune ierarhică şi se evidenţiază atât catolicitatea Bisericii, cât şi uniunea din Colegiul episcopilor (cf.

Constituţia apostolică Pastores bonus, nr. 29, a Papei Ioan Paul al II-lea, din 28 iunie 1988). În Scrisoarea Sfântului Paul către Galateni găsim fundamentul neo-testamentar al acestor vizite. Apostolul neamurilor, chemat de Cristos Domnul la această misiune, merge la Ierusalim: „Am urcat la Ierusalim să fac cunoștință cu Chefa (Petru) și am rămas la el timp de cincisprezece zile” (1,18). Cu ocazia acestei vizite, Sfântul Paul a avut posibilitatea de a-l cunoaște pe Petru

Statuia Sf. Petru, Vatican Foto credit: Juan de Dios Santander Vela / sub licenţa CC BY-SA 2.0 - Flickr.com

* Această sintagmă în traducere exactă înseamnă „la pragul apostolilor”, pragul referindu-se la intrarea la mormântul Sfântului Petru din Vatican și la cel al Sfântului Paul din bazilica dedicată lui din afara zidurilor Romei.

NOIEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

3

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

și de a-i aduce acestuia omagiu - așa cum sugerează termenul historeo, din greaca elenistică -, dar și de a-i prezenta rezultatele și dificultățile evanghelizării la care a fost chemat.

Originea vizitelor ad limina în Biserică este foarte veche. Aș vrea să amintesc, în acest sens, scrisoarea apostolică Quod semper a Papei Iuliu I (+ 352), un papă al cărui pontificat a fost marcat de controversa ariană. Adresându-se episcopilor adunați în sinod la Sardica (actuala Sofia), le scria: „Acesta se va dovedi a fi, de fapt, lucrul cel mai potrivit: ca preoții Domnului, din toate provinciile în parte, să facă referință la cap, adică la scaunul apostolului Petru” (nr. 136). Și alți papi au stabilit norme și s-au ocupat de organizarea și desfășurarea vizitelor ad limina. Un aport deosebit l-a avut Papa Sixt al V-lea (1585-1590), care a stabilit, printre altele, ca toți episcopii, înainte de a fi consacrați sau numiți într-un nou scaun episcopal, să meargă la Roma, la mormântul Sfinților Apostoli Petru și Paul și să-l întâlnească pe papa. Acest lucru, afirmă Ludwig von Pastor (1854-1928), unul dintre marii autori ai istoriei papilor, a contribuit la promovarea activității pastorale a episcopilor și la comuniunea în Biserică. În timpurile mai recente, trebuie amintit Sfântul Papă Pius al X-lea, care prin constituția apostolică Sapienti consilio, face un pas important și în ceea ce privește modul de desfășurare a acestor vizite (cf. Luigi Chiapetta, Prontuario di diritto canonico e concordatario, Dehoniane 1994, p. 1309-1310).

Aspectul teologic al vizitei ad limina care, așa cum spuneam, nu este un act pur administrativ sau juridic, ci unul eclezial, implică inclusiv comuniunea euharistică prin 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2018

care se evidențiază legătura între Biserica universală și Biserica locală, particulară, al cărei centru este celebrarea Sfintei Liturghii, sacrament al unității și al comuniunii cu un nume, Petru, și un scaun, Roma. Acest prim act din cadrul vizitei-pelerinaj este și un omagiu pe care îl aducem la mormântul Sfinților Apostoli Petru și Paul, dar și Sacrament al unității care, putem spune, ne pune în comuniune cu întreaga linie a Pontifilor Romani, cu întreaga succesiune apostolică, începând de la Petru, din acest loc al martiriului care a devenit în timp și o capitală a credinței catolice: Roma.

Un al doilea moment al vizitei este întâlnirea cu Sfântul Părinte Papa, moment în care fiecare episcop are ocazia de a discuta nemijlocit cu Sfântul Părinte și de a dezbate probleme importante, chiar probleme care au un caracter rezervat.

Episcopii, întâlnindu-l pe Pontiful Roman, declară deschis propria legătură nu numai cum Petro și sub Petro, ci și cu cel care este principiul vizibil al unității între toți episcopii.

De la începutul pontificatului său, Papa Francisc a optat pentru formatul unui dialog deschis cu întregul grup de episcopi. Toți pot să pună întrebări, iar Sfântul Părinte răspunde spontan. În prezent, nu mai este pregătit anterior vreun discurs papal oficial, așa cum obișnuiau ceilalți pontifi, și prin urmare public se știe despre temele discutate în timpul vizitei doar de la episcopii care au participat la ea.

Pentru a promova colegialitatea, Papa Francisc a adăugat o întâlnire cu capii diferitelor congregații și dicastere din Curia Romană, episcopii vizitând aceste dicastere și programând întâlniri personale cu prefectul fiecărui dicaster pentru a discuta probleme particulare.

Foto credit: Dennis Jarvis / CC BY-SA 2.0 - Flickr.com

Astfel, vizita ad limina apostolorum este și o expresie a „sollicitudo omnium Ecclesiarum” atât a Suveranului Pontif, cât și a fiecărui episcop în parte, ea având înainte de toate o semnificație sacră prin rugăciune, prin întâlnirea dintre episcop și Sfântul Părinte și, în fine, o semnificație de comuniune prin colocviile cu responsabilii diferitelor congregații care, împreună cu Papa, formează o comunitate dedicată grijii pline de bunăvoință față de toate Bisericile.

Aceasta este prima vizită ad limina apostolorum a episcopilor români în timpul pontificatului Papei Francisc, ultima vizită având loc în februarie 2010, când am fost primiți de Papa Benedict al XVI-lea, acum emerit. În această vizită „la pragul apostolilor”, din 5-10 noiembrie a.c., noi, episcopii Arhidiecezei de București - ÎPS Ioan Robu și cu mine -, vă vom purta în rugăciunile noastre pe toți cei încredințați păstoririi noastre, și îi vom transmite Papei Francisc afecțiunea filială a tuturor celor din Arhidieceză, asigurându-l de rugăciunea și de fidelitatea noastră.

PS Cornel Damian Episcop auxiliar de București

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Să mergem înainte cu curaj pe calea sfințeniei!

Twitter: @Pontifex Semenul e un dar ce trebuie primit cu respect, în special dacă e slab și fragil; Cristos vine să ne întâlnească în el. / Isus cere să fie privit, recunoscut, iubit.

Isus spune: „Tot ceea ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut” (Mt 25,40).

Acești frați mai mici, preaiubiți de El, sunt cel înfometat și cel bolnav, cel străin și cel închis, cel sărac și cel abandonat, cel suferind, fără ajutor și cel nevoiaș.

Pe fețele lor putem să ne imaginăm imprimată fața sa; pe buzele lor, chiar dacă sunt închise de durere, cuvintele sale: „Acesta este trupul meu” (Mt 26,6). În cel sărac Isus bate la inima noastră și, însetat, ne cere iubire. Când învingem indiferența și în numele lui Isus ne dedicăm fraților săi mai mici, suntem prietenii săi buni și credincioși, cu care lui îi place să se întrețină. […] Acolo, în cei săraci, se manifestă prezența lui Isus, care, bogat fiind, s-a făcut sărac (cf. 2Cor 8,9).

Pentru aceasta, în ei, în slăbiciunea lor, există o „forță mântuitoare”.

(Predică, 19 noiembrie 2017)

Twitter: @Pontifex Discipolul lui Cristos, când are inima sinceră și o viață corectă, aduce lumina Domnului în locurile în care trăiește și muncește. / Iubirea este măsura credinţei.

Noi, discipoli ai lui Isus, nu trebuie să căutăm titluri de onoare, de autoritate sau de supremație.

Personal, mă îndurerează când văd persoane care psihologic trăiesc alergând în urma vanității decorațiilor.

Noi, discipoli ai lui Isus, nu trebuie să facem așa ceva, pentru că între noi trebuie să fie o atitudine simplă și fraternă. Toți suntem frați și nu trebuie să-i asuprim pe ceilalți și să-i privim de sus în jos.

Nu! Toți suntem frați!

Dacă am primit calități de la Tatăl ceresc, trebuie să le punem în slujba fraților și nu să profităm de ele pentru satisfacerea noastră și pentru interesul personal. Nu trebuie să ne considerăm superiori altora; modestia este esențială pentru o existență care vrea să fie conformă cu învățătura lui Isus, care este blând și smerit cu inima și a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească.

(Angelus, 5 noiembrie 2017)

Twitter: @Pontifex Sfinții au găsit secretul fericirii autentice, care-i ascuns adânc în suflet și își are sursa în iubirea lui Dumnezeu. / Să mergem înainte cu curaj pe calea sfințeniei!

Cartea Apocalipsului amintește de o caracteristică esențială a sfinților și spune așa: ei sunt persoane care-i aparțin total lui Dumnezeu. Îi prezintă ca o mulțime imensă de „aleși”, îmbrăcați în haine albe și însemnați de „sigiliul lui Dumnezeu” (cf. 7,2-4.9-14). […] Și ce înseamnă a purta sigiliul lui Dumnezeu în propria viață și în propria persoană? Ne spune tot Apostolul Ioan: înseamnă că în Isus Cristos am devenit cu adevărat copii ai lui Dumnezeu (cf. 1In 3,1-3).

Suntem conștienți de acest mare dar? Toți suntem copii ai lui Dumnezeu! Ne amintim că la Botez am primit „sigiliul” Tatălui nostru ceresc și am devenit copiii Săi?

Pentru a spune într-un mod simplu: avem numele de familie al lui Dumnezeu, numele nostru de familie este Dumnezeu, pentru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Aici se află rădăcina vocației la sfințenie!

(Angelus, 1 noiembrie 2015) NOIEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

5

VATICAN

Liturghie De la CTV, la Vatican Media - la încheierea Sinodului 35 de ani de existență ȘTIRI DIN VATICAN

Cu 35 de ani în urmă, pe 22 octombrie 1983, din dorința Papei Ioan Paul al II-lea, se năștea Centrul de Televiziune Vatican - CTV, astăzi Vatican Media.

C

TV se ocupă cu transmiterea în direct a activităților Papei, cum ar fi Angelus, Audiențe generale, evenimente sau sărbători, călătoriile Papei în Italia și în lume. Zilnic, preia activitățile publice ale Sf. Părinte și principalele manifestări ce au loc pe lângă Sfântul Scaun. Distribuie imagini către agențiile și televiziunile care solicită acest lucru. Gestionează arhiva de imagini începând cu anii 1980. „… Noi deținem un bun inestimabil: 35 de ani de arhivă ai activității Papei. Întreaga activitate, cea difuzată, dar și cea ținută deoparte, este

Pe 28 octombrie, Sfântul Părinte Papa Francisc a prezidat Sfânta Liturghie la încheierea Sinodului.

păstrată în arhivele CTV. Aceste arhive sunt un bun prețios, pe care îl tratăm ca atare: am ales un sistem de arhivare digital, al cărui suport este garantat pentru 100 de ani. Așadar, aceasta este perspectiva noastră: să transmitem cu cea mai mare calitate posibilă posterității, istoricilor - care se vor ocupa de istoria pontificatelor nu atât din cărți, cât din filme și din materiale audio - un sprijin valoros, chiar și peste mulți ani”, a declarat Stefano D’Agostini, coordonatorul Departamentului de producție audio-video al Dicasterului pentru Comunicații.

D

uminică, 28 octombrie, la ora 10:00, în Bazilica Sfântul Petru, a fost celebrată o Sfântă Liturghie cu ocazia încheierii celei de-a XV-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor. Alături de Suveranul Pontif au concelebrat episcopii sinodali.

Sinodul episcopilor cu tema Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional s-a desfășurat în Vatican, în perioada 3-28 octombrie. Din partea țării noastre, au participat ES Cardinal Lucian Mureșan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, și PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București.

Ioan Paul al II-lea, comemorare Pe 22 octombrie, Papa Francisc s-a recules la mormântul Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea.

G

estul nu a fost întâmplător: pe 22 octombrie este comemorarea liturgică a Sfântului Ioan Paul al II-lea. Totodată, pe 22 octombrie, cu 40 de ani în urmă, Ioan Paul al II-lea își începea solemn slujirea de Succesor al Sfântului Petru. Pe 16 octombrie 1978, după 455 de ani și după 45 de papi din teritoriile Italiei, Biserica Catolică apostolică romană avea din nou un papă ne-italian: Cardinalul polonez Carol Wojtyła era ales al 264-lea Papă al Bisericii Catolice.

6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2018

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Doctorul amazonienilor Gabriele Lonardi - medic în junglă, printre indios L’Osservatore Romano, 7 octombrie 2018

C

a să ajungă la pacienţi face cu barca pe râu între 15 şi 20 de zile, în funcţie de cotele apelor. Aşa a ales să-şi exercite profesia Gabriele Lonardi, 65 ani, medic veronez specializat în boli tropicale. După facultate, a lucrat în Anchieta (oraşul lui José de Anchieta, primul evanghelizator al Braziliei), apoi în Piauí, pe urmele iezuitului Umberto Pietrogrande, mort în 2015, care introdusese şcolile-familie de agricultură. De câţiva ani vizitează Amazonia profundă, ocupându-se de sănătatea unei populaţii aflate încă în preistorie. Întrebat de ce, răspunde: „Sunt oameni ca şi noi, fiii lui Dumnezeu, au şi ei dreptul la sănătate. Merită toată admiraţia: ştiu să supravieţuiască în condiţii extreme, unde natura suverană şi primitivă îşi dezlănţuie cele mai puternice şi incontrolabile energii. Inundaţiile modifică anual geografia; vegetaţia explodează, cu arbori de 50 m; pădurea e plină de animale şi insecte ucigătoare. Ca medic, e datoria mea să-i ajut.” În jungla braziliană, unde omul e doar un intrus, trăiesc 80.000 de persoane, parte indigeni, parte descendenţi ai europenilor veniţi în secolul al XX-lea pentru cultura cauciucului. Economia e de subzistenţă; comunicarea cu indios, mult îngreunată de experienţele negative ale contactului cu albii. Problemele medicale, endemice, merg de la paraziţi şi malarie la tuberculoză şi lepră. Când vizitează satele suruwahá

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Neurosuite (poezii, 1970)

(de fapt, o singură locuinţă colectivă numită maloca), Lonardi e primit ca unul de-al locului. Nu cunoaşte limba, dar îl ajută o indigenă care ştie portugheza. „Când le spun că satul lor e prea departe, ei îmi răspund că eu sunt departe, răsturnând astfel tot modul meu de a vedea lumea.

La Verona, când asist la spectacolele din Arenă, mă înfior gândind că pentru indios, maloca e centrul lumii.” Continuă să vină aici deoarece „în Amazonia înveţi cât într-o facultate de medicină. Şi apoi, oamenii aceştia, aşa primitivi cum sunt, au valori care pe mine, ca european, nu încetează să mă uimească: solidaritatea, recunoştinţa, dorinţa de viaţă... Îi sunt enorm de recunoscător Papei Francisc că a convocat un sinod pentru Amazonia. Anul viitor, bietele malocas vor fi cu adevărat, pentru o clipă, centrul lumii”.

(Il medico degli indios, de Gianpaolo Romanato; traducere şi adaptare Liana Gehl)

Într-o retrospectivă dedicată poetei Margherita Guidacci, Anna Maria Tamburini discută legătura dintre bolile mintale şi pierderea valorilor spirituale.

S

tatisticile indică o creştere a bolilor psihice în Occident. Un sondaj comparativ cu alte culturi poate surprinde: bogăţia nu determină rata de fericire, iar globalizarea duce la proliferarea crizei culturale şi ambientale. Devine astfel evident că atacurile de panică, depresia şi schizofrenia nu sunt procese pur cerebrale, ci rodul unei societăţi inumane, unde înnebuneşti pentru că nu mai ştii ce să faci cu sufletul şi cu facultăţile lui cele mai importante: imaginaţia şi compasiunea.

NOIEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

7

FOCUS zile mondiale

Z

ziua săracilor Strigătul celui sărac şi surzenia inimilor noastre În anul 2016, la încheierea Anului Sfânt al Milostivirii, Papa Francisc şi-a exprimat dorinţa de a institui o Zi Mondială a Săracilor. A fost stabilit să se celebreze în duminica a XXXIII-a din timpul anului liturgic, anul acesta fiind celebrată la data de 18 noiembrie.

P

entru cea de-a II-a Zi Mondială a Săracilor, Papa Francisc a semnat un mesaj care scoate în evidenţă cuvintele Psalmului 37: „Acest sărac strigă şi Domnul îl ascultă”, mesaj al cărui conținut se dezvoltă în jurul a trei verbe: a striga, a răspunde şi a elibera. Plecând de la aceste verbe, Sfântul Părinte ne invită să reflectăm asupra modului în care noi, ca Biserică şi ca societate, dar în mod special la nivel personal, ştim să avem privirea şi inima orientate 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2018

spre cel sărac care se află lângă noi.

Cel sărac strigă; este un strigăt ce se înalţă mereu spre Domnul, dar și spre noi. Este interesant, spune Papa, cum de „strigătul săracului ajunge până la Dumnezeu, dar noi nu reuşim să-l auzim”.

Este necesar ca în zgomotul cotidian să găsim momente de linişte.

Doar aşa vom vedea și vom asculta şi cu inima. Strigătele săracului capătă forme diverse, care necesită răspunsuri adecvate; foarte important este să dăm răspunsuri

iua Mondială a Săracilor vrea să fie un mic răspuns care din Biserica întreagă, răspândită în toată lumea, se adresează săracilor de orice tip și din orice țară ca să nu creadă că strigătul lor a căzut în gol.

Probabil, este ca o picătură de apă în deșertul sărăciei; și totuși poate să fie un semn de împărtășire pentru cei care sunt în nevoie, pentru a simți prezența activă a unui frate și a unei surori.

(Papa Francisc)

coerente şi pe termen mai lung.

Răspunsul creştinilor necesită o debarasare de concepţia egocentristă; foarte important este să recunoaştem în apropierea de cel sărac apropierea de Domnul.

Isus însuşi ne invită să-l vedem prezent în cei săraci. În numeroase texte din Evanghelii Isus este prezentat arătând săracilor iubire şi compasiune. În Biserica primară, icoana celui sărac a avut un loc privilegiat, fiind viu gândul că raportul cu Dumnezeu este strict legat de modul în care se înţelege legătura cu aproapele, cu săracul.

Astăzi se poate înţelege că cel sărac este un intermediar prin care putem ajunge la Dumnezeu, gândire care este în defavoarea noastră:

FOCUS

Isus ne spune că în cei mici şi săraci îl întâlnim pe El. Aşadar, săracul trebuie ajutat pentru că în el îl întâlnim pe Isus însuși.

La Conciliul Vatican II, chiar dacă nu a fost dat un document despre sărăcie, atenţia faţă de săraci se regăseşte în majoritatea documentelor conciliare. Apoi, cu diferite ocazii, Pontifii au reamintit lumii şi Bisericii nevoia urgentă de deschidere faţă de sărăcia prezentă în lume. Și astăzi suntem chemaţi să facem din apropierea de cel sărac un act de identitate. De-a lungul timpului, adevăratul ucenic al lui Isus a ştiut să vadă pe chipul celui aflat în nevoie chipul Învăţătorului său. Doar în felul acesta vom avea urechile inimii deschise pentru a asculta

strigătul celui sărac şi pentru a răspunde. Ziua Săracilor, oficial, se celebrează o dată pe an, dar ea poate și trebuie să fie „celebrată” în fiecare zi: nevoile celor săraci sunt zilnice; grija pentru copiii fără ocrotire părintească trebuie manifestată zi de zi; rănile celui bolnav trebuie pansate în fiecare zi; nevoia de atenţie şi de comuniune a celor singuri trebuie alinată zilnic. Domnul este cel care ne eliberează pe noi toţi: prin săracul de lângă noi suntem eliberaţi de egoism, suntem vindecați de orbirea şi de surzenia inimii.

Ziua Săracilor este o zi în care, în mod deosebit, suntem chemaţi să trecem la fapte: să fim în compania unor persoane concrete cu care să împărtăşim timpul nostru şi pâinea

cea de toate zilele. Această zi trece dincolo de aspectul religios; este o provocare pentru societatea noastră, pentru familii, pentru politicieni şi, în special, pentru conştiinţa fiecăruia dintre noi, care ne lăsăm adesea pradă consumismului și falselor siguranţe.

Ziua Săracilor este o provocare şi pentru noi, organizaţiile implicate în munca socială, ca să propunem o acţiune comună concretă, prin care să oferim celor săraci şi marginalizaţi bucuria unei sărbători, aşa cum a fost anul trecut agapa frăţească care a avut loc la Catedrala Sf. Iosif, după Liturghia celebrată împreună cu cei săraci de Înaltpreasfințitul Ioan Robu.

Asociația Caritas București

Activități Caritas

A

sociația Caritas București, instituţia de caritate a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, sprijină anual peste 1000 de persoane – cifră care variază în funcție de partenerii implicați și de specificul fenomenului social abordat - acoperind aproximativ 30% din suprafața României, pe teritoriul a 17 județe din sud și sud-estul țării și București. Toate acțiunile caritabile întreprinse de Asociația Caritas București au în comun respectul și încrederea în potențialul ființei umane, punând accentul pe evitarea asistențialismului și redarea demnității persoanei. În prezent, activitatea Asociației Caritas București este concentrată pe câteva domenii majore: social, psihologic și educațional (psihosocial, educațional) implementând programe complexe care vizează persoanele în situații de risc, asigurate prin Complexul de servicii sociale care găzduiește: Casa Sfântul Ioan – centrul rezidențial cu module de tip familial pentru îngrijirea a 16 copii şi tineri lipsiți de ocrotire părintească;

Cantină socială – o masă caldă zilnic și distribuție de alimente pentru persoane sărace, bătrâni și copii (690 de porţii săptămânal): Sprijin la distanță – sprijin pentru 270 de copii din familiile în dificultate pentru a nu abandona școala și pentru a rămâne în propria familie şi vârstnici în dificultate, prin inițiative de CSR. Recunoaște și fă o schimbare – este un program educațional de prevenire a violenței și discriminării în rândul tinerilor prin informare în licee şi şcoli; Caritas în parohii – proiect de formare și dezvoltare a Caritasurilor parohiale, care au ca scop principal formarea mentalității comunității pentru a-i ajuta pe cei care se află în nevoie şi crearea unei „punţi” între nevoile şi resursele comunității parohiale.

Proiecte în pregătire: un teren multifuncțional (loc de joacă și sport); un after-school.

NOIEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

9

FOCUS EVENIMENTe

FILM DOCUMENTAR Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti în anii Primului Război Mondial

L

a realizarea acestui film documentar au fost folosite fotografii din Arhiva Arhiepiscopiei RomanoCatolice de Bucureşti, fotografii ce ilustrează cele șapte părţi ale filmului. Cei prezenţi au aflat lucruri necunoscute despre anii grei ai războiului, care au afectat bunul mers al activităţii Arhiepiscopiei.

Simpozion naţional Contribuțiile catolicilor la realizarea Marii Uniri Pe 19 octombrie, Institutul Teologic Romano-Catolic din Bucureşti a găzduit simpozionul dedicat participării catolicilor la realizarea Marii Uniri.

E

venimentul, organizat de Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti şi de Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii Bucureşti, a debutat cu cuvântul pr. prof. dr. Wilhelm Dancă, decanul Facultăţii de Teologie, care a moderat lucrările simpozionului.

A urmat prezentarea, în premieră, a filmului documentar Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti în anii Primului Război Mondial, realizat de dr. Dănuţ Doboş şi de ing.

Silviu Dogariu, din cadrul Centrului Biserica şi istoria al ARCB. 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2018

Pr. prof. Fabian Doboş, de la Facultatea de Teologie RomanoCatolică din cadrul Universităţii Al. I. Cuza, din Iaşi, a susţinut conferinţa intitulată Contribuţia credincioşilor din Dieceza de Iaşi la reîntregirea României Mari. După cum se știe, catolicii din Moldova s-au implicat total în dobândirea unităţii poporului român.

Un personaj cheie al Bisericii Romano-Catolice în anii Primului Război Mondial a fost Arhiepiscopul de Bucureşti Raymund Netzhammer.

El a condus cu prudenţă şi înţelepciune destinul Arhidiecezei, aşa cum arată şi paginile jurnalului său, lucrare care a

fost principala sursă de documentare pentru prof. univ. Mihai Dorin, care a susţinut conferinţa Arhiepiscopul Raymund Netzhammer şi România în anii Războiului de Reîntregire. Începând cu anul 1914, Monseniorul Vladimir Ghika s-a aflat în Italia şi Franţa, unde s-a implicat asiduu în unele evenimente premergătoare Unirii de la 1918. Toate aceste lucruri au constituit subiectul conferinţei susţinute de istoricii Luc Verly şi Emanuel Cosmovici. Cercetătoarea Carmen Elena Potra a evocat figura Cardinalului martir Iuliu Hossu, personaj central în unirea Transilvaniei cu România, iar preotul greco-catolic dr. Radu Ivan a evocat figura preotului militar Ioan Parfenie. O consecinţă a Unirii de la 1918 a fost şi revenirea parohiilor din Basarabia la Dieceza de Iaşi, temă ce a fost tratată de istoricul Pr. Petru Ciobanu, de la Chişinău.

Lucrările simpozionului s-au desfăşurat în prezenţa ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, care a susţinut şi cuvântul de încheiere a evenimentului.

Dr. Dănuţ Doboş

FOCUS EVENIMENTe

C

onsiliul Pastoral este un organism diecezan consultativ permanent, alcătuit din preoţi, membri ai institutelor de viaţă consacrată şi din laici (cf. can. 511-514), care are scopul de a contribui la promovarea acţiunii pastorale diecezane.

Consiliul Pastoral

Întâlnirea anuală

Pe 8 octombrie, în Palatul Arhiepiscopal din București, s-a desfăşurat întâlnirea anuală a Consiliului Pastoral al ARCB, convocat de ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București.

Î

ntâlnirea a început cu invocarea Duhului Sfânt, prin intonarea imnului Vino, Duhule Sfinte, după care Pr. Daniel Bulai a prezentat ordinea de zi.

Reprezentanţii Centrelor Diecezane din Arhidieceză – Pastorația tineretului; Pastorația familiilor; Cler și Vocații; Persoanele consacrate; Comunicații sociale; Misiuni –, precum și asistentul spiritual al Asociației Caritas București au prezentat activităţile şi programele generale planificate pentru anul 2018-2019.

S-a discutat apoi despre câteva dintre urgențele pastorale identificate, cum ar fi participarea tot mai

redusă a credincioșilor la Sf. Liturghie duminicală; necesitatea adoptării, la nivel diecezan, a unui parcurs unic de formare a tinerilor pentru sacramentul Căsătoriei; stabilirea unor praguri minime de vârstă pentru primirea Primei Împărtășanii (8 ani) și a sacramentului Sf. Mir (12 ani); organizarea unor întâlniri de pregătire cu părinții copiilor care participă la catehezele pentru primirea acestor două sacramente, propunându-li-se cursuri de învățătură, momente de rugăciune; îmbunătățirea modului de comunicare a activităților din comunităţile parohiale, privită din perspectiva mărturiei vieţii de credinţă a Bisericii locale.

De asemenea, s-a discutat despre devoţiunile populare din parohii, la care, pe parcursul lunii octombrie – răspunzând apelului Papei Francisc –, s-au adăugat invocarea ocrotirii materne a Sf. Fecioare şi a Arhanghelului Mihail, pentru apărarea Bisericii de atacurile diavolului. În acest sens, ÎPS Ioan Robu a cerut ca rugăciunile Sub ocrotirea ta alergăm şi cea a Papei Leon al XIII-lea către Sf. Arhanghel Mihail să fie recitate în parohii nu numai după devoțiunea Sf. Rozariu, ci și la sfârșitul Sfintelor Liturghii de duminica.

Totodată, Arhiepiscopul nostru a încurajat organizarea în parohii a diferite inițiative pastorale, cum ar fi zile de reculegere comunitare, pelerinaje, cateheze, cursuri de formare pentru laici și pentru familii. Următoarea întâlnire a Consiliului Pastoral al Arhidiecezei Romano-Catolice de București va avea loc luni, 14 octombrie 2019, ora 10:30, la sediul din București al Arhiepiscopiei.

NOIEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

11

FOCUS ȘTIRI ARCB

Arhidieceză

Pelerinaj

Pe 20 octombrie, circa 50 de enoriași din Parohia Sf. Andrei din Mangalia, însoțiți de Pr. paroh Cristian Antici, au participat la Sf. Liturghie solemnă a hramului bisericii din Pucioasa, dedicată Sf. Luca, apoi au fost în pelerinaj la sanctuarul marian diecezan de la Ciofliceni (Snagov).

Bucureşti

Aniversare Între 19 și 21 octombrie, Fiicele Sf. Paul au celebrat 25 de ani de activitate în România.

Evenimentul a cuprins trei momente: lansarea volumului „Să ne îmbrăcăm în lumină. Viaţa în Duh, o introducere practică”; o întâlnire Lectio divina și o Sfântă Liturghie de mulțumire, celebrată la biserica franceză.

Drobeta-Turnu Severin

Confirmațiune Sâmbătă, 6 octombrie, Arhiepiscopul Ioan Robu s-a aflat în mijlocul comunității romanocatolice, unde a prezidat Sfânta Liturghie în cadrul căreia a conferit Taina Sfântului Mir la 12 candidați.

12

Moment de comuniune

ÎPS Ioan decorat de președinte

Pe 20 octombrie, ÎPS Ioan Robu a participat la sărbătorea Diecezei de Nicopole (Bulgaria).

A

rhiepiscopul nostru a răspuns în acest fel invitaţiei PS Petko Jordanov Christov, Episcop romano-catolic de Nicopole, de a participa la sărbătorea Diecezei de Nicopole, care a aniversat hramul Catedralei din Ruse, 370 de ani de la înfiinţarea diecezei şi 235 de ani de la sosirea călugărilor pasionişti pe meleagurile de dincolo de Dunăre. ÎPS Ioan a concelebrat la Sf. Liturghie prezidată de PS Christov în Catedrala Sf. Paul al Crucii din Ruse şi a ţinut cuvântul de învăţătură, în cadrul căruia a amintit trecutul comun al catolicilor de pe cele două maluri ale Dunării: „Vreme de 140 de ani (între 1743 și 1883), Episcopii de Nicopole au fost și păstori ai catolicilor din nordul Dunării, teritoriul actual al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, în calitate de Administratori apostolici […].

Acest fapt a întărit legătura dintre catolicii de pe cele două maluri ale fluviului, în ciuda limbilor și tradițiilor diferite”.

ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, decorat de preşedintele Klaus Iohannis.

L

a data de 16 octombrie a.c., președintele României, domnul Klaus Iohannis, a semnat decretul de decorare a Înaltpreasfinţitului Mitropolit Ioan Robu, cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler.

Distincţia i-a fost conferită Excelenţei Sale „în semn de înaltă apreciere pentru excepţionala sa activitate pastorală şi socială, implicându-se în numeroase proiecte destinate societăţii româneşti, întreţinând o viaţă culturală bogată în jurul Bisericii şi contribuind la dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor dintre România şi Sfântul Scaun”.

O nouă biserică în construcţie Pe 27 septembrie, la Medgidia a avut loc ritualul sfințirii terenului pentru noua biserică romano-catolică din localitate, dedicată Sf. Elena.

C

omunitatea din Medgidia a fost mai întâi filială a parohiei din Mihail Kogălniceanu, apoi a celei din Năvodari. Din 1993 comunitatea a devenit parohie, primul paroh fiind Pr. Ioan Solomon, care a și construit vechea bisericuță, din lemn, un lăcaș de cult ridicat repede şi cu caracter provizoriu, situație ce a durat aproape 25 de ani. Vechea biserică este deja în stare de degradare, actualul paroh, Pr. Vincențiu Vochin, făcând de mulţi ani demersuri pentru construirea unui nou lăcaş de cult.

Adaptare după www.angelus.com.ro

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2018

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Întâlnirea de toamnă a persoanelor consacrate Pe 21 octombrie, a avut loc Întâlnirea diecezană de toamnă a persoanelor consacrate din Dieceza de Iaşi.

L

UN VEAC DE SINGURĂTATE? Simpozion dedicat istoriei Bisericii Greco-Catolice

Î ani de la începutul persecuției n anul Marii Uniri și la 70 de

comuniste împotriva Bisericii Greco-Catolice, la Centrul Sfinții Petru și Andrei, al Părinților Asumpționiști din București, a avut loc, pe 24 octombrie, simpozionul Un veac de singurătate?

Destinul Bisericii Române Unite în România Mare (1918-2018).

Moderat de Alin Vara, la colocviu au luat cuvântul: Cesare Alzati, prof. univ. la Università Sacro Cuore din Milano; Ovidiu Ghitta, prof. univ., decanul Facultății de Istorie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca; Emanuel Cosmovici, redactor principal al documentației Cauzei de beatificare a celor 7 episcopi greco-catolici.

a iniţiativa PS Petru Gherghel, circa 250 de persoane consacrate din cele cinci zone ale diecezei s-au întâlnit la Nisiporeşti (NT) pe 21 octombrie, zi în care s-a celebrat şi a 92-a Zi Mondială a Misiunilor. Întâlnirea a debutat cu conferința Lectura spirituală în viaţa Fericitei Veronica Antal, susținută de pr.

Virgil Blaj OFMConv. A urmat Sf. Liturghie prezidată de Pr. Augustin Folner OC, responsabil al Oficiului pentru Viaţa Consacrată, şi concelebrată de un grup numeros de preoţi. Părintele Paul Budău, paroh al Catedralei Sfânta Fecioară Maria, Regină din Iași și decan de Iaşi, a transmis din partea episcopilor diecezei, în calitate de delegat, salutul,

prețuirea și mulțumirea către persoanele consacrate. După un moment de mărturie a două tinere de 17 şi respectiv 19 ani, a urmat rugăciunea Sfântului Rozariu, la mormântul Fericitei Veronica Antal, care iubea atât de mult această devoţiune şi pe Preacurata Fecioară Maria.

Italia

Olanda

Mapamond

Săptămâna Familiei

Interesul pentru religie, în declin

Mai puțini consacraţi, mai mulți cateheți

Între 6 şi 14 octombrie s-a desfășurat la Roma Săptămâna Familiei.

Promovată de Vicariatul de Roma şi de Forumul asociaţiilor familiilor din Lazio, iniţiativa a ajuns la a treia ediţie. Tema centrală, Familia şi tinerii, a coincis cu Sinodul dedicat generației tinere. Evenimentul a cuprins celebrări liturgice, momente de rugăciune, dezbateri, seminarii, spectacole în cadrul cărora s-a vorbit despre educație, școală, impozite, bani, muncă, jocuri de noroc, agresiune cibernetică, abuzuri.

Conform unui studiu privind „coeziunea socială și bunăstarea“, 51% dintre olandezii cu vârsta peste 15 ani nu aparțin niciunei Biserici sau religii. Cifrele arată un declin al afilierii religioase a olandezilor.

Minoritatea credincioasă aparţine 24% Bisericii Catolice, 6% Bisericii Reformate și Protestante, 6% altor denominațiuni, 5% Islamului. 78% din populația olandeză nu a participat niciodată sau rar la un serviciu religios. Cei mai puțin religioși sunt tinerii între 18 și 25 de ani.

Dosarul statistic despre Biserica Catolică, prezentat pe 20 octombrie de agenția Fides, arată că numărul preoților şi al persoanelor consacrate este în scădere. Descreșterea e o tendință ce se observă în al patrulea an consecutiv. E interesant de notat că numărul misionarilor laici în lume ajunge la 354.000 (în creștere cu circa 3.000 față de anul trecut) și cateheții sunt 3 milioane, o „forță de muncă pastorală”, care în multe dieceze din lume suplinește lipsa cronică a consacraților.

NOIEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

13

Biserică și societate BIOETICĂ

Ce și cât știm despre fertilizarea in vitro?

Text: Monica Râpeanu

I

nfertilitatea a fost și rămâne un subiect extrem de delicat. Infertilitatea este astăzi o problemă cu care se confruntă un număr surprinzător de mare de cupluri. Într-un comunicat al Societății Române pentru Fertilitate și Reproducere Asistată din 2015 se face referire la majoritatea studiilor care arată că infertilitatea afectează 10-15% din cuplurile aflate la vârsta reproductivă. Atât Parlamentul European cât și Organizația Mondială a Sănătății recunosc infertilitatea ca o problemă de sănătate publică și socială cu consecințe grave, în continuă creștere și cu efect de accentuare a declinului demografic.

Dincolo de aspectele fizice care duc la disconfort, infertilitatea produce și o imensă suferință pe plan psihologic, emoțional și spiritual.

Din păcate, de multe ori, drama 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2018

cauzată de infertilitate este expusă sau tratată în mod superficial, iar din perspectiva celor care militează pentru instituirea unei adevărate industrii a procreării, termenii „infertilitate” și „fertilizare in vitro (FIV)” merg mână în mână.

Pentru mulți dintre oamenii de știință, FIV este acum un procedeu controlat, cu un mare grad de siguranță, care reușește să ajute persoanele care își doresc un copil și care nu reușesc să aibă unul în mod natural. Acest procedeu este promovat ca fiind soluția multiplelor probleme de fertilitate, iar copiii rezultați sunt numiți minunile din eprubetă. Din reclama care i se face acestui procedeu lipsesc însă adesea informații detaliate cu privire la faptul că FIV este un procedeu dificil pentru femeie, că el reprezintă o grea încercare psihologică pentru cuplu și că nimeni nu poate garanta

nimic în privința reușitei. Ba mai mult, atunci când FIV nu se finalizează cu o naștere, deziluzia cuplului, ținând cont de toate eforturile (inclusiv financiare) și riscurile acceptate, se poate dovedi a fi chiar mai devastatoare decât imposibilitatea de a concepe. Ceea ce mulți nu realizează (sau în mod voit refuză să admită) este faptul că FIV nu tratează infertilitatea/sterilitatea, ci practic o ocolește.

Adevărul este că medicina poate trata unele dintre cauzele medicale ale infertilității prin diverse tehnici/ tratamente care ajută cuplurile care se cred sterile să procreeze pe cale naturală. Una dintre aceste metode este naprotehnologia, o metodă mai recentă, interdisciplinară, care constă în observarea foarte atentă a fertilității, în aplicarea de tratamente medicale și, atunci când e cazul, chiar în intervenții chirurgicale. Iar conform datelor furnizate, procentul de reușită al naprotehnologiei este mai mare decât cel al metodelor artificiale de reproducere umană asistată medical (c.f. www.naprotechnology.com/ infertility.htm și www.neofertility.ie/ success-storie). În fața problemei infertilității cuplului, naprotehnologia ia în considerare și dimensiunea morală, oferind căi pentru o corectă evaluare și diagnosticare și o terapie care nu face decât să încerce să corecteze cauzele infertilității. Această abordare pornește de la dorința nu numai de a răspunde aspirațiilor părintești legitime ale cuplului și de a le dărui un copil, ci și de a restitui soților fertilitatea lor și de a respecta pe deplin demnitatea lor de persoane și de soți.

Spre deosebire de naprotehnologie, metodele artificiale de reproducere umană asistată medical (RUAM - care include și FIV), ridică

Biserică și societate

o serie de întrebări de natură etică, morală, sanitară, socială și juridică. În România, nu există o lege cu privire la RUAM, însă Legea Sănătății Nr. 95/2006 include fertilizarea in vitro la capitolul „Transplanturi”, fiind exclusă însă de la finanțarea din banii publici. Din 2011, a fost inițiat de către Ministerul Sănătății (în cadrul Programului Național de transplant de organe, țesuturi și celule de origine umană) un Subprogram național de fertilizare in vitro și embriotransfer, destinat strict cuplurilor infertile. Acest subprogram este administrat de Agenția Națională de Transplant, iar din 2017 este reglementat prin Ordinul nr. 377/2017 care stabilește condițiile și procedura RUAM (statul finanțând o singură încercare de RUAM!).

Biserica Catolică consideră că demnitatea umană și creștină a procreației nu consistă în a „produce” ceva, ci în reflectarea intimității conjugale, ca expresie a căsătoriei și a iubirii soților, unul față de altul, fiind un act în egală măsură biologic și spiritual. Deși recunoaște că FIV a adus bucurie pentru multe cupluri ce au putut să devină astfel părinți, Biserica Catolică atrage atenția asupra faptului că acest lucru s-a întâmplat cu un cost nepermis și că FIV este o practică imorală. Biserica Catolică încurajează cercetarea științifică cu privire la infertilitate și susține totodată că unirea bărbatului și a femeii, în acea comunitate de iubire și de viață care este căsătoria, constituie unicul „loc” demn pentru chemarea la existență a unei noi ființe umane, care este mereu un dar.

Milioane de embrioni (numiți embrioni supranumerari) au fost și sunt produși și apoi fie aruncați, omorâți, congelați, fie folosiți pentru

cercetare în urma procedurii FIV. S-a ajuns astfel să se creadă că embrionii ar fi niște bunuri materiale și nu ființe individuale, unice (așa cum sunt de fapt) și de aceea pot fi manipulați sau folosiți în orice fel. În Franța, spre exemplu, în 2009 erau peste 165.000 de embrioni umani congelați!

FIV, care este un procedeu scump, a dus nu numai la crearea unei adevărate industrii, dar el favorizează și selectarea calitativă a embrionilor, fiind o formă de eugenie pentru că nu există FIV fără selecție de embrioni. Copilul este comandat, produs și livrat asemeni unui produs, iar embrionii „fără proiect parental” (nedoriți) devin asemeni unor obiecte de care dispunem cum dorim și al căror destin se află în mâinile noastre: fie sunt păstrați/uitați în congelator, fie sunt distruși, adică

uciși, fie ajung material de laborator și folosiți pentru cercetare științifică.

De asemenea, în cazul femeilor care își închiriază uterul și devin mame surogat/mame purtătoare contra unei sume de bani vorbim tot despre o instrumentalizare prin care nu se respectă demnitatea umană.

Deși ni s-ar putea părea dificil de crezut, există și cazuri în care un copil s-a născut în urma unei fertilizări in vitro efectuate cu sperma și ovulul unor donatori, embrionul fiind purtat și născut de o mamă surogat, iar apoi adoptat de „părinții” care l-au procurat în acest mod. Nu e firesc ca un astfel de copil să se întrebe care sunt părinții lui? Ar trebui, oare, să așteptăm de la echipele medicale să ofere un răspuns sau să rezolve dilemele și să pună capăt remușcărilor și dramelor cauzate de FIV?

PROBLEMA INFERTILITĂȚII „Căutarea unei diagnoze și a unei terapii reprezintă apropierea cea mai corectă din punct de vedere științific de problema infertilității, dar și care respectă cel mai mult umanitatea integrală a subiecților implicați. [...] Efectiv scientismul și logica profitului par astăzi să domine domeniul infertilității și al procreației umane, ajungând să limiteze chiar multe alte zone de cercetare. [...] Distinși oameni de știință [...], țineți mereu cont și de rolul cultural fundamental pe care îl desfășurați în societate și influența pe care o aveți în formarea opiniei publice. Nu cedați niciodată ispitei de a trata binele persoanelor reducându-l la o simplă problemă tehnică! Indiferența conștiinței față de adevăr și față de bine reprezintă o amenințare periculoasă pentru un autentic progres științific.” (fragmente din Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea adresat participanților la Adunarea generală a Academiei Pontificale pentru Viață, 25 februarie 2012, www.magisteriu.ro/ discursul-papei-catre-academia-pentru-viata-2012/)

NOIEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

15

Biserică și societate RES-PUBLICA

P

rezența la referendumul pentru redefinirea familiei în Constituţie a fost de 21,10%; din totalul de voturi exprimate, 91,56% au fost Da, 6,47% au fost Nu, iar restul au fost nule.

Prezența fiind sub pragul de 30%, referendumul a fost invalidat, Constituția rămânând nemodificată.

Biserica, mereu de partea familiei Pe 6 și 7 octombrie a avut loc referendumul pentru clarificarea definiţiei căsătoriei în Constituție, plebiscit ce propunea modificarea Art. 48, alin. 1. În propoziția „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soți…”, termenul „soți” urma să fie înlocuit cu sintagma „un bărbat și o femeie”.

B

iserica, prin episcopii noștri, ne-a îndemnat să participăm la vot, îndemn care nu a avut nicio conotație politică și nu a fost îndreptat împotriva nimănui.

Invitaţia de a susţine cauza familiei a reiterat vocaţia și îndatorirea Bisericii de a face cunoscut planul lui Dumnezeu. Biserica a susținut învățătura sa constantă despre căsătorie, dorind să amintească societății că trebuie să fie recunoscut și respectat caracterul sacru şi inviolabil al familiei instituite şi binecuvântate de Dumnezeu încă de la începutul Creației: o unire 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2018

pe viaţă, plină de iubire, dintre un bărbat şi o femeie.

După referendum, episcopii și-au exprimat din nou, printr-un mesaj, apropierea față de cei încredințați grijii lor pastorale. Redăm mesajul episcopilor catolici: „Biserica Catolică din România, după desfăşurarea Referendumului din datele de 6-7 octombrie 2018, în calitatea sa de «mamă şi învăţătoare », prin vocea episcopilor săi reafirmă cu tărie că la temelia familiei se află căsătoria liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie.

Slujind cauza mântuirii, din mandatul primit de la Cristos, capul său,

peste vremuri ea nu încetează niciodată să propovăduiască Evanghelia familiei cu curaj şi speranţă. În lumina învăţăturii lui Cristos, căsătoria dintre un bărbat şi o femeie este întărită şi sigilată de Taina Sfintei Cununii pe care Biserica o conferă tuturor celor care o cer cu inimă sinceră şi care sunt dispuşi să trăiască după exigenţele Evangheliei de fidelitate, respect, ajutor reciproc, indisolubilitate a iubirii.

De asemenea, Biserica încurajează deschiderea faţă de viaţă a părinţilor şi îi însoţeşte pe aceştia în grija lor pentru educaţia copiilor.

Implorăm ajutorul și milostivirea lui Dumnezeu Unul și Întreit peste toate familiile de acum și din viitor din țara noastră și din lumea întreagă, iar mijlocirea Sfintei Maici a lui Dumnezeu să ne obțină bucuria trăirii cu demnitate, în pace și bună înțelegere.”

(Text preluat de pe site-ul Conferinței Episcopilor catolici din România – www.bisericacatolica.ro)

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Tu cum te pregătești?

L

ăudat să fie Isus Cristos Înviat!

Dacă luna octombrie a adus în atenția noastră Rozariul și pe Maria, destinatara acestei rugăciuni deosebite, luna noiembrie aduce în atenția ta și a mea, dragă tinere cititor, mai multe persoane, iar aici mă gândesc la cei pe care îi numim răposați. Sunt acele persoane care au fost chemate să experimenteze o altă lume, un alt „aer”, o altă companie, sperăm noi, divină.

Biserica ne reamintește în această lună să ne gândim mai mult la cei cu care alcătuim familia lui Dumnezeu, familia celor vii, dar pe care nu-i mai putem întâlni fizic și cu care sperăm să ne reîntâlnim într-o bună zi pentru a contempla „chipul lui Dumnezeu”. Așadar, hai să încercăm să ne gândim mai des la ei și să revigorăm legătura cu ei amintindu-i în rugăciunile noastre.

Cred că și ei încearcă același lucru de partea cealaltă a „baricadei”. Însă luna aceasta nu este doar despre ei, ci și despre noi. Cu toții vom trece prin această „poartă”

spre lumea lui Dumnezeu într-o bună zi care, sper, să ne găsească pregătiți. Să nu fugim de realitatea morții! Dacă Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a confruntat cu ea și a înviat, prin urmare este și destinul nostru. Să reflectăm cu curaj și la raportul nostru cu această realitate. Să conștientizăm cu curaj că nu există înviere fără moarte. Să nu ne fie teamă de această trecere, dincolo de ea se află Dumnezeu. Fiecare zi este o nouă oportunitate de a ne pregăti mai bine pentru această întâlnire cu El. Rugăciunea, Spovada, Euharistia, pacea cu celălalt sunt doar câteva căi. „Vegheaţi, aşadar, pentru că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul!” (Mt 25, 13), ne îndeamnă Mântuitorul. Dacă această întâlnire este astăzi sau mâine sau… , suntem oare pregătiţi? Tu cum te pregătești pentru această întâlnire?

Pr. Marian Blaj, Responsabil diecezan pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Acționați! Trăiți deplin! Și când alții vor vedea mărturia pe care o dați, s-ar putea să se întrebe: de ce trăiți astfel?

Papa Francisc

TINERII ÎNTREABĂ

Care este modelul tău de sfinţenie?

M

odelul meu de sfinţenie este cel cu care eu rezonez. Adică cel care are calităţi pe care eu le apreciez la cineva, dar au nevoie să fie dezvoltate mai mult la mine.

Dacă apreciez sensibilitatea, curajul, spiritul de sacrificiu, perseverenţa, fidelitatea, evlavia, să-mi caut un sfânt care are aceste calităţi. Să-l aşez lângă îngerul meu păzitor şi să mă rog lui pentru a creşte în ceea ce mi-am propus.

Modelul de sfinţenie ne dă o orientare şi este un ghid.

Ne place sau nu, obiectivul nostru este acelaşi! Pr. Iulian Budău SJ spunea la INTC: „Sfântul nu-i nici Spiderman, nici Batman, nici Supergirl.

Sfântul e un om obişnuit care şi-a urmat chemarea”. Uite, Vladimir Ghika e un model de la noi şi nu e pentru moşi.

Este sensibil, este discret şi curajos, e cu Dumnezeu pe buze şi pe chip. Te atinge mereu! Pe sfinţi, Dumnezeu ni-i dă ca să ne ajute, iar ei ne ajută să propagăm sfinţenia mai departe. Cu cât ni-i facem mai repede prieteni, cu atât avem şanse să ne aştepte la colţul străzii, ca să ne ghideze şi să ne apere.

Rubrică îngrijită de Sr. Gabriela Lungu, FCJ

NOIEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

17

SUFLET TÂNĂR REPORTAJE

Tinerii mesei rotunde Sâmbătă, 29 septembrie, la Oratoriul Leonard Murialdo din Popești-Leordeni a avut loc deschiderea Anului Pastoral 2018-2019. Sau mai bine să-l numim Marele Festin din Regatul Angliei?

A

nul acesta am ales să avem un eveniment mai special și să petrecem momente unii cu sau alături de alții, într-un adevărat cadru de poveste. Programul a început după cum obișnuim, cu Sfânta Liturghie prezidată de PS Cornel Damian, iar apoi am avut privilegiul să participăm la încoronarea Regelui Arthur, am gustat din bucate alese, ne-am demonstrat abilitățile în luptă, în dans și, nu în ultimul rând, am făcut toate aceste lucruri împreună.

Am creat o poveste minunată și pe această cale dorim să le mulțumim în primul rând participanților, pentru că au contribuit la acest eveniment. Cu ce au contribuit? Cu prezența lor plină de energie și entuziasm. Nu cred că am trecut pe lângă un tânăr care să nu-mi ofere cel puțin un zâmbet.

18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2018

Text: Theodora Bratu

Dar să nu ne mai lungim cu vorba, căci pagina aceasta este dedicată reportajelor: Cum ți s-a părut evenimentul?

„Cred că de acum încolo o să participe la mai multe activități și o să se unească mai mult grupul.”

(Silvia, Băneasa)

„Ateliere au fost frumoase și per total tot evenimentul. Felicitări!”

(Vlad Doroftei, AMD)

La final, am reușit să-l prindem și pe Regele Arthur pentru câteva momente și l-am convins să ne spună câteva cuvinte: „Doresc să spun că a fost o încoronare reușită. M-am simțit bine alături de oaspeți, de săteni și de cei de la Curtea Regală. A fost mâncare, a fost belșug. Mulțumesc pentru acest eveniment frumos!” („Regele Arthur”)

„A fost minunat, mai ales cadrul simbolic și atelierele.”

(Andreea Dragomir, AMD)

Crezi că acest eveniment le-a oferit un impuls tinerilor din parohia ta pentru anul acesta?

„Eu cred că le-a plăcut foarte mult, deoarece i-am văzut foarte entuziasmați, mai ales cu toată costumația și atelierele. I-am văzut bucuroși, cum nu i-am mai văzut niciodată!”

(Antonia Pîrțac, Băneasa)

Acestea fiind spuse, dragi tineri, să ne revedem în aceeași notă pozitivă și la următoarele evenimente.

Pe curând!

SUFLET TÂNĂR

Cuprins de iubirea Mariei

Î

n perioada 3-5 septembrie, la Borzont (Harghita), a avut loc un festival al tinerilor, organizat de Mișcarea Focolarelor, numit Genfest. Timp de câteva luni, am organizat alături de alți tineri acest eveniment, iar momentul cel mai intens a fost atunci când a trebuit să punem toate lucrurile cap la cap.

M-am simțit copleșit. Munca atâtor oameni urma să se concretizeze, iar eu simțeam că nu reușesc să dau totul. Era totul haotic în capul meu și nu știam cu ce să încep, cum să reîncep. Dar nu eram singur. M-am încredințat ei, Fecioarei Maria, și m-am lăsat cuprins de iubirea ei.

M-am gândit la ea, cum privind la Cruce nu putea face nimic, iar El era părăsit. Cu toate astea, Maria a găsit puterea de a iubi până la sacrificiul propriului său Fiu. Această idee mi-a dat putere și mi-a deschis ochii. Astfel, am realizat că sunt înconjurat de oameni prin care ea lucrează și am lăsat de-o parte temerile, cerând ajutorul. Împreună cu ceilalți, am depășit această dificultate și am reușit să facem un super eveniment. Catolici, ortodocși și protestanți am depășit granițele, care poate uneori ne dezbină, și am trăit împreună unitatea.

(Gabriel Cristian)

Ghidul demolatorului amator

P

entru început, pentru a dărâma orice formă de așteptare iluzorie, acesta nu este un tratat de construcții. Cu toate că unele idei pot fi folosite și în distrugerea unei clădiri, scopul meu este să demonstrez eficiența unei metode folosite pentru eliminarea unor idei, idei care pot părea indestructibile pentru unii.

Cum funcționează această metodă? Iei una bucată idee, te comporți cu ea ca și cum ar fi un balon și o umfli până explodează. Știu, poate suna copilăresc, dar e funcțională, lucru demonstrabil prin câteva exemple.

Iubirea adevărată discriminează, separă într-un mod violent ținta iubirii de restul oamenilor.

Când cineva își recunoaște iubirea pentru altcineva, acesta susține că acea persoană are cel puțin câteva

calități care o separă de restul oamenilor, pe care doar el le cunoaște.

Dacă umflăm această idee, ajungem la o versiune generalistă, iubirea de umanitate. Consecințele acestei idei sunt catastrofale, umplând deja cimitirele Europei prin agenții ei gata oricând să omoare toți oamenii de dragul umanității.

Cum se aplică această metodă căsătoriei? Căsătoria este între un bărbat și o femeie. Dar de ce nu am extinde definiția la între oricare două persoane? Dar de ce doar două și nu trei sau patru? De ce nu o întreagă comună? Acest lucru s-a întâmplat o dată, la începutul marelui experiment sovietic și a dus la niște rezultate dezastruoase, distrugând complet ideea de familie. Curios, unii cred că a doua oară e cu noroc.

Rafael Ropotă

CINEMATECA

The Open Door (2017)

E

xistă o ușă care se va deschide într-o zi și pe care nimeni nu o va putea închide.

Sinteza: Sam, un tânăr cu nevoi speciale, își reîntâlnește sora după moartea mamei lor și ajung să descopere că unele necesități sunt expuse tuturor, pe când altele sunt păstrate ascunse, reușind să schimbe percepția și atitudinea celor din jur asupra nevoilor speciale.

Despre film: Filmul prezintă evoluția relației dintre Sam și sora lui, cât și a celei dintre Sam și Roy, un bătrân cufundat în problemele sale, precum majoritatea oamenilor cu care Sam intră în contact, care încearcă să țină ascunse aceste nevoi de restul lumii, din cauza fricii.

Recomandare: Nu este recomandat pentru cei cu vârste sub 12 ani.

Alexandra Corina Iacoban

NOIEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

19

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Școala de voluntariat 15-18 noiembrie 2018

P

Activități lunare – 2018

apa Francisc a propus ca temă pentru anul pastoral 2018-2019 cuvintele: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” (Lc 1, 38), dorind ca tinerii să înțeleagă valoarea slujirii şi că este important nu doar să fii slujit, ci și să slujești. Prin urmare, dorim să vă propunem şi noi un curs de dezvoltare personală pe tema voluntariatului: Școala de voluntariat.

Cursul va fi structurat în trei părți: prima se va derula în perioada 15-18 noiembrie a.c., partea a doua va consta în efectuarea a minim 40 de ore de practică voluntară, folosind informațiile dobândite în prima parte, iar partea a treia se va derula în toamna anului viitor.

La final, participanții vor primi o diplomă omologată pentru participarea la întregul proiect sau o

adeverință / diplomă pentru participarea doar la primul curs; fiecare categorie de diplomă va fi elaborată diferit. Ambele documente pot fi utile în dosarul personal.

Cursul este destinat adolescenților și tinerilor cu vârsta între 16-30 de ani. Înscrierile se pot face până pe 4 noiembrie, online, pe site-ul cdpt.ro, completând formularul de înscriere.

Suceava

Cluj-Napoca

Săptămâna Socială pentru Studenți

Reculegere pentru tineri

A șaptea ediție a Săptămânii Sociale pentru Studenți s-a desfășurat în perioada 17-20 septembrie în comuna Suceviţa (SV) și au participat aproximativ 100 de tineri.

Scopul întâlnirii a fost formarea studenților și conștientizarea rolului pe care îl au în societate, dar mai ales în Biserică. Tema propusă a fost „Alienarea omului faţă de om şi faţă de Dumnezeu”, subiectul înstrăinării fiind potrivit omului de astăzi, care se găsește deseori singur în fața propriei conștiințe.

În perioada 2-4 noiembrie, a avut loc o reculegere spirituală în stil ignațian, cu tema „Afectivitatea și simțul umorului”. Evenimentul a fost organizat de Centrul spiritual Manresa, iar destinatarii au fost tineri cu vârsta cuprinsă între 16 și 30 de ani. Cunoașterea de Dumnezeu înseamnă cunoaștere de sine însuși; aceste exerciții spirituale le-au oferit tinerilor participanți ocazia de a găsi modalități pentru a se descoperi mai bine pe ei înșiși prin relația lor cu Dumnezeu.

20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2018

Activitatea CDPT

noiembrie 2018 15 – 18 noiembrie 2018 – Școala de voluntariat (Popești-Leordeni) decembrie 2018 15 decembrie 2018 – Concertul de colinde ,,Christus Natus Est” (București)

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Bianca Bâlha Diana Benchea Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Sr. Emilia Corlade CJ Alexandra Iacoban Sr. Gabriela Lungu, FCJ Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

martin de porres s-a născut la lima, peru, în 1579. mulți oameni făceau glume pe seama culorii întunecate a pielii lui.

Tatăl SĂU i-a abandonat pe el și pe mama LUI.

Bietul băiat... Tatăl lui l-a părăsit, iar ceilalți copii nu vor să se joace cu el!

la vârsta de 15 ani a devenit frate dominican terțiar.

Pentru că erau săraci, martin a început să lucreze pentru un doctor - frizer, la vârsta de 10 ani.

Cum te mai simți?

martin a fost însărcinat cu ÎNGRIJIREA CELOR bolnavi din mănăstire.

martin a strâns bani pentru ajutorarea celor săraci și bolnavi, ȘI, ZI DE ZI, hrănea peste o sută de oameni.

Bună dimineața, Frate Martin!

Foarfece, te rog.

miracole au început să se întâmple. Oamenii l-au văzut chiar UMBLÂND în camere încuiate, pentru a-i ajuta pe cei bolnavi.

Oare cum a intrat acolo?

zilnic, sfântul martin făcea penitență pentru păcatele LUI și pentru convertirea păcătoșilor. el TRĂIA ÎN AUSTERITATE ȘI SE RUGA ORE ÎN ȘIR, ÎN FIECARE NOAPTE.

SFÂNTUL MARTIN A MURIT LA VÂRSTA DE 59 DE ANI. EL A FOST BUN ȘI IUBITOR CU TOATĂ LUMEA, CHIAR DACĂ a fost ȚINTA GLUMELOR ȘI RĂUTĂȚILOR CELORLALȚI pe când era copil. pÂNĂ LA moartea sa în 1639, TOȚI ȘTIAU deja CĂ ESTE SFÂNT. TU AI FOST VREODATĂ TRATAT(Ă) RĂU? DACA DA, OARE ACEST LUCRU AR TREBUI SĂ TE ÎMPIEDICE SĂ FII O PERSOANĂ IUBITOARE FAȚĂ DE CEILALȚI? NOIEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

21

[După TheKidsBulletin]

comemorat la 3 noiembrie

SFÂNTUL MARTIN DE PORRES (1579-1639)

UNIVERSUL FAMILIEI

UNIVERSUL FAMILIEI

„Evanghelia familiei” şi referendumul A face cunoscut planul lui Dumnezeu este o vocaţie şi o îndatorire a Bisericii, a slujitorilor altarului, dar şi a fiecărui creştin în parte. La botez, preoţi şi laici deopotrivă, am primit lumina lui Cristos.

Text: Pr. Fabian Măriuţ

„E

vanghelie” înseamnă vestea cea bună, iar pentru creştini, întruparea Cuvântului, Naşterea lui Isus, Învierea sa din morţi reprezintă vestea cea bună. În Gaudium et spes, Conciliul Vatican II ne transmite această învăţătură: „numai în misterul Cuvântului Întrupat se luminează cu adevărat misterul omului (…)”. Numai Cristos „îl dezvăluie pe deplin omului pe om şi îi descoperă măreţia chemării proprii”.

De aici îşi trage Biserica toată convingerea: Cristos este „lumina lumii”. În acestă perspectivă se înscrie şi învăţătura Bisericii despre căsătorie.

Atunci când fariseii vor să-l pună la încercare pe Isus, întrebându-l dacă îi este îngăduit bărbatului să-şi lase femeia, El le răspunde: „De la începutul creaţiei Dumnezeu i-a făcut

bărbat şi femeie, de aceea omul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui şi cei doi vor fi un sigur trup (…)” (Mc 10, 6-8). De la problema spinoasă a divorţului Isus îi îndreaptă către planul lui Dumnezeu asupra căsătoriei ca legătură de nedespărţit dintre un bărbat şi o femeie.

Plebiscitul din 6-7 octombrie ne-a arătat că lumina „Evangheliei familiei” a fost obscurată de multitudinea de reflectoare aprinse în platourile televiziunilor, de mesajele ostile de pe reţelele de socializare, de discursul boicotului susţinut de o parte a agenţilor politici şi mediatici. Aceste luminiţe au fost mai puternice decât invitaţia episcopilor noştri de a susţine cauza nobilă a căsătoriei care, în mod cu totul eronat, a fost asociată discursului politic, şi nu recunoaşterii vocaţiei Bisericii

O societate puternică are mare nevoie de familii solide, statornice, rodnice în iubire şi viaţă. Acest fapt nu e posibil fără motorul natural: familia întemeiată pe căsătoria între un bărbat şi o femeie.

22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2018

de a lumina tot omul. Electoratul, care în mare parte se identifică cu mulţimea credincioşilor, a rămas captiv împrejurărilor, contextului politic, nesesizând că în joc este chiar omul. Motivaţiile imediate, de conjunctură, au umbrit lumina Evangheliei familiei. „Lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o” (In 1, 5).

La temelia mesajului Bisericii se află răstignirea şi moartea lui Isus, o înfrângere, dar mai ales glorioasa sa înviere, cea mai mare izbândă. De ce să nu privim la „testul democratic” de la referendum ca la un nou început? A-l dezvălui omului pe om trece şi prin înfrângeri, în acord cu dramatismul condiţiei umane.

Acestea ne mai trezesc din toropeală şi din românescul „Ce-o fi o fi!”.

UNIVERSUL FAMILIEI

Dumnezeu: automat sau prieten?

Cum arată Dumnezeul meu: ca un automat de împlinit dorințe ori ca un Prieten? Ca un idol ori ca o Persoană reală?

Text: Claudia Stan

D

umnezeu este prietenul meu, adică o Persoană vie, cu care am în comun viața mea (darul

lui), dacă: • mă bucur să mă întâlnesc cu el cât mai des cu putință: în tainițele sufletului meu, în Liturghie, în Adorație, în fiece clipă când îi vorbesc cu cuvintele mele, rugându-l să mă însoțească într-o ședință obositoare, într-o discuție complicată, dar și într-o ieșire cu prietenii ori o lectură dătătoare de pace; • îmi place să-l ascult mai mult decât să-i vorbesc – să fac liniște înlăuntrul meu, ca să-l pot auzi, să mă golesc de mine, ca să mă las locuit de el, să ascult mai cu seamă tăcerile lui și să caut să înțeleg ce vor ele să spună vieții mele;

• mă las schimbat de prietenia lui – sufletul meu se abandonează total, fără rezerve, acestei prietenii speciale, ca lutul în palmele olarului; știu că uneori poate să doară forma în care meșterul contorsionează materia, dar am răbdare să devin vasul de preț pe care îl plăsmuiește el, după modelul lui, nu al meu.

Dumnezeu este automatul meu de împlinit dorințe (fie ele lumești ori pioase) când: • eu sunt cel care stabilește „scopul și durata vizitei” la Isus – mă duc azi, pe la 10, aprind trei lumânări (câte una pentru fiecare dorință), stau 3 minute să-i prezint lista mea de cereri, după care îmi văd de viața mea (deh, el acolo sus, eu aici jos);

„În loc să spunem: «Tatăl nostru care eşti în ceruri», spunem, în funcţie de calitatea sufletelor: [...]

«Furnizorul nostru care eşti la tarabă»”.

(Fer. Vladimir Ghika)

iar cererile mele includ și vreo două-trei din categoria „să moară capra vecinului”, că doar merită cu vârf și îndesat; • mă supăr ca prostul pe sat când „nu-mi ies” lucrurile după mintea mea – i-am cerut lui Dumnezeu cutare și cutare, iar el n-a binevoit să funcționeze ca zâna cu bagheta fermecată și m-a lăsat cu ochii în soare: eu știu mai bine decât el ce am nevoie, așa că, până data viitoare, când o să binevoiască să facă exact cum îi spun, nu mă mai rog și nici la biserică nu mă mai duc; • fac abracadabra cu rugăciunile și cu lista mea de solicitări – numărul magic de petiții este 9 (sau 3, sau 6, sau cine mai știe câte), care garantează 100% atenția și disponibilitatea idolului pe care îl confund cu Dumnezeu: dacă mă dau de nouă ori peste cap și postez lista la nouă biserici, sigur asta va declanșa butonul care deschide peștera lui Aladdin în care se găsesc toate comorile pe care mi le doresc.

Bonus! Lasă-te întâlnit de Cristos ca prieten. Ascultă-l, privește-l!

Rămâi cu el și încearcă să trăiești ca el. Nu-l mâhni cu impresia că știi mai bine decât el ce-i trebuie acestei prietenii pentru a crește în fidelitate și în iubire.

NOIEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

23

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ - PSALMII

Ce simte un om simplu care a fost înșelat?

Doamne, iubesc locul în care locuieşte gloria ta! / Să nu iei sufletul meu laolaltă cu cei păcătoşi / şi viaţa mea cu cea a vărsătorilor de sânge, / în mâinile cărora este nelegiuire şi a căror dreaptă este plină de mită! / Dar eu umblu în neprihănirea mea, / răscumpără-mă şi îndură-te de mine! / Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă; / în adunări îl voi binecuvânta pe Domnul.

(Psalmul 26/25, 8-12)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

C

ei care reușesc să-l înșele pe omul simplu triumfă de „bucurie”... Se veselesc pentru că o nouă victimă „le-a căzut în plasă”; pentru că au reușit să-i „tragă țeapă”. Orice om de bun simț nu poate decât să dezaprobe astfel de fapte. Foarte grav este atunci când înșelăciunea vine tocmai din partea celor care ar trebui să-i ia apărarea omului simplu, din partea structurilor care, prin lege sau prin regulamente, ar trebui să-i garanteze drepturile. Omul simplu a fost de bună credință, iar ei nesocotesc totul și își bat joc.

Un astfel de caz este cel evocat de Psalmul 26/25. Personajul evocat își exprimă dezamăgirea pentru tot ceea ce a avut de pătimit din partea păcătoșilor, a vărsătorilor de sânge.

24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2018

Către cine să se îndrepte ca să îi ia apărarea? Cine îi poate veni în ajutor de vreme ce în mâinile celor care ar trebui să-l apere se află nelegiuire, iar dreapta lor este plină de mită.

Către cine să se îndrepte, așadar? El se îndreaptă către Dumnezeu întrebându-se cu ce a greșit, căci, spune el, eu am umblat în nevinovăţie. Mai mult, el este dispus să se lase judecat chiar de Dumnezeu de vreme ce bunătatea și adevărul Lui i-au servit de reper în viață: Cercetează-mă, Doamne, şi pune-mă la încercare, verifică în foc rărunchii mei şi inima mea, căci bunătatea ta este înaintea ochilor mei şi umblu în adevărul tău.

Aceste repere ale bunătății și adevărului l-au făcut să se țină departe de cei care iubesc vanitatea, de cei fățarnici, de adunarea răufăcătorilor

și de cei fărădelege. În plus, mergând la altarul Domnului, făcând să răsune cântare de mulțumire și istorisind faptele minunate pe care Domnul le-a făcut pentru el și pentru poporul său a știut mereu că va avea în Dumnezeu sprijinul de care are nevoie.

De-a lungul timpului până astăzi s-au ridicat și se ridică mereu glasuri care strigă: Fă-mi dreptate, Doamne... nu lăsa să piară sufletul meu... eu umblu în nevinovăție, mântuiește-mă și îndură-te de mine. Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă…

Oare Domnul, așa cum a dovedit-o în trecut, va rămâne indiferent în timpurile de astăzi? Oare nu va face El dreptate omului înșelat de astăzi?

Ba da, Dumnezeu va face dreptate!

Atunci va fi vai de cei nelegiuiți.

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI FRANCISC

Unica măsură a vieții este iubirea

Nu disprețuiți viața! Viața celuilalt, dar și viața proprie, pentru că și pentru aceasta este valabilă porunca: „Să nu ucizi!”

Papa Francisc

Text: Iulia Cojocariu

T

ema catehezei din 19 septembrie a fost porunca a IV-a din Decalog: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”. Pornind de la verbul care apare în textul poruncii, Papa Francisc a vorbit despre semnificația „cinstirii”, care în limba ebraică indică slava și valoarea, consistența unei realități. În Sfânta Scriptură, a-l cinsti pe Dumnezeu înseamnă a-i recunoaște realitatea, a-i acorda locul care i se cuvine în existență.

A-i cinsti pe părinți înseamnă a recunoaște importanța pe care o au prin acte concrete, care exprimă devotament, afecțiune și grijă. Această poruncă are și o consecință. Dt 5, 16 precizează: „[...] ca să ţi se lungească zilele şi să-ţi fie bine în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul

tău!”. Cinstirea părinţilor asigură o viaţă lungă şi fericită. În 10 octombrie, cateheza a avut ca temă porunca a V-a din Decalog: „Să nu ucizi”. Partea a doua a Decalogului, care începe cu această poruncă, se referă la relația cu aproapele. Suveranul Pontif a subliniat valoarea vieții, ca bază a relațiilor dintre oameni. Disprețul față de viață este sursa răului din lume; acesta se arată prin agresiunea războaielor, prin exploatarea omului, prin cultura rebutului. Suprimarea vieții umane în sânul matern nu este o soluție pentru a rezolva o problemă.

Primirea celuilalt este de fapt o provocare la adresa individualismului.

Un copil bolnav nu este o problemă, ci o oportunitate venită din partea lui Dumnezeu pentru a ieși dintr-o

existență egocentrică și a descoperi bucuria iubirii. Banul, puterea, succesul îl pot face pe om să refuze viața. Viața are valoare, și unica măsură a vieții este iubirea. Dumnezeu este „iubitor al vieții”.

Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om și a luat asupra sa slăbiciunea, sărăcia și durerea. Cristos ne caută pentru a ne dezvălui bucuria iubirii în fiecare copil bolnav, în fiecare bătrân slab și în fiecare viață fragilă. Fiecare viață este valoroasă pentru că a fost răscumpărată prin sângele lui Cristos (cf. 1Pt 1, 18-19). Papa Francisc a încheiat cu îndemnul: „nu disprețuiți viața! Viața celuilalt, dar și viața proprie, pentru că și pentru aceasta e valabilă porunca: «Să nu ucizi» [...] Fiecare să se primească pe sine și pe ceilalți în numele Tatălui care ne-a creat”.

NOIEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

25

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Sfântul Nunzio Sulprizio

BIOGRAFIE

a scos un tânăr motociclist din comă

P Sfântul Nunzio Sulprizio Canonizare:

14.10.2018

Beatificare: 01.12.1963 Venerabil: 21.07.1891 Procesul: 03.07.1843 Moartea: 05.05.1836 Nașterea: 12.04.1817

asquale, un tânăr din Taranto, avea doar 21 de ani în 2004, când a suferit un teribil accident de motocicletă. A intrat în comă și apoi în stare vegetativă. Era vorba despre leziuni cerebrale foarte grave, care oricum l-ar fi lăsat cu urmări ireversibile la nivel mintal și motor.

Este de înțeles ce au trăit cei din familia lui. Au recurs la toate mijloacele pentru a-l salva pe tânăr, mai ales la mijlocirea celui pe care îl venerau deja, Fericitul Nunzio Sulprizio. De altfel, Pasquale ținea tot timpul în portofel iconița acestuia.

Părinții tânărului reușesc să introducă o relicvă a Fericitului în sala de terapie intensivă unde era internat tânărul, iar tatăl îi pune pe frunte o pânză înmuiată în apa* Fericitului Nunzio. Nu mai vorbim despre intensele rugăciuni pe care toți le-au făcut pentru vindecarea lui Pasquale. În zilele următoare, părinții au fost chemați la spital pentru a li se comunica faptul că tânărul era din ce în ce mai bine și că ar trebui mutat la o clinică specială de recuperare. În patru luni, Pasquale a reușit să-şi redobândească toate funcțiile neurologice și mentale, în mod rapid și stabil în timp, fără nicio urmă de invaliditate.

După zece ani, evenimentele au fost studiate și s-a putut determina că a fost un miracol obținut prin mijlocirea Fericitului Nunzio Sulprizio, care a fost apoi canonizat de Papa Francisc.

Mic dicționar al acestei pagini * APA – este materie pentru botez, dar și instrument voit de Providență pentru a vindeca. Este binecunoscută apa care a izvorât în grota de la Lourdes, care a vindecat bolnavi încă din primele zile – apa Sfintei Fecioare. Tot apa este semnul prin care Dumnezeu tămăduiește la sanctuarul construit de Maica Speranza la Collevalenza – apa Tatălui. Iată că și izvorul de la Riparossa este tămăduitor – apa Sfântul Nunzio Sulprizio.

26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2018

Nunzio Sulprizio, un tânăr fierar devotat Maicii Domnului

N

unzio s-a născut la Pescara și a rămas orfan de ambii părinți; a fost crescut mai întâi de bunica maternă și apoi de un unchi, care l-a pus să învețe meseria de fierar.

Munca grea și o rană la picior îl fac să de îmbolnăvească de tuberculoză osoasă.

Mergea adesea la un izvor să își mai spele rana, dar sătenii îl cam îndepărtau de teamă să nu se îmbolnăvească și ei de la el. Nemaiputând munci, se mută la Napoli, la un alt unchi, militar de profesie.

Acesta îl încredințează pe nepot unui colonel medic, dar nici acesta nu reușește să îl vindece.

După chinuri groaznice, tânărul de nici 20 de ani moare în faimă de sfințenie datorită modului cum a suportat boala, ajutându-i mereu pe bolnavii care erau cu el. Lângă izvorul unde își spăla rana s-a construit un sanctuar și apa a devenit tămăduitoare*.

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

Fragment dintr-o pagină de gânduri ale Monseniorului Ghika

Apostolatul epistolar

Despre simplitate

Text: Iulia Cojocariu

U

n fiu spiritual îi scrie Monseniorului Vladimir Ghika într-o scrisoare din 1925 despre dorința sa de simplitate: „Sufăr pentru că nu sunt simplu și umil [...]. Sufăr că nu sunt ceea ce văd că sunteți, fără vreun efort aparent, fără vreo oboseală aparentă. [...] Cred că credința constă în ceea ce e simplu. Trebuie să te întrebi, dar în simplitate, adică fără a face să intervină la fiecare cercetare sentimente externe [...] A fi simplu.

Aceasta revine în continuu în lăuntrul meu, și fără calculul constant al gândirii [...] A fi simplu și a înțelege”. Într-o ciornă a scrisorii de răspuns, Vladimir Ghika îi spune acestuia încă de la început: „ceea ce este compus se descompune și există adesea produse rele de descompunere”. Iar mai departe îi spune corespondentului său că aspirațiile sale de a fi simplu „nu pot fi decât lăudabile și binecuvântate”, dar îi atrage atenția că acestea trebuie să

fie departe de orice critică, deoarece „critica este comparație, complicație și greșeală cu privire la Caritate, în adevăr”. De asemenea, îi mai spune să nu se teamă că ar pierde simplitatea prin aprofundarea adevărurilor religioase, ci „dimpotrivă este un exercițiu suprem de simplitate la cei care cred cu simplitate că Dumnezeu a revelat – și ca atare merg până în adâncul acestei acceptări, cu o încredere nemărginită și simplă – profunzimea în scufundarea lor în adevăratul Dumnezeu, cu sensul mereu prezent al simplității lui Dumnezeu de regăsit – armonizând toate lucrurile în voința frumoasă, suverană și puternică (lucru unic și simplu)”. În finalul scrisorii sale, Monseniorul face o recomandare legată de rugăciune: „Forma de rugăciune nu este rea, dimpotrivă. Aveți grijă să fie degajată de orice întoarcere indulgentă asupra propriei persoane și de orice privire denigratoare asupra celuilalt.

În această efuziune simplă în care așteptăm totul de la Dumnezeu și în care îi dăruim tot ceea ce suntem, avem modalitățile cele mai sigure de a fi cu El, și nu pe lângă El, fie în dimensiunea opacă a propriei noastre ființe, fie în aceste discordanțe pe care le punem între noi și ceea ce ne înconjoară”. Deși corespondența între cei doi este destul de amplă, întinzându-se pe o perioadă de aproximativ 10 ani, corespondență din care ne-au parvenit numai scrisorile adresantului Monseniorului, tema aceasta nu pare să mai fi fost abordată în continuare. Găsim în schimb în imensa masă de gânduri lăsate de Vladimir Ghika unele despre simplitate: „Dumnezeu nu este doar desăvârșit, este nevinovat. Ceea ce este inefabil, simplu și pur în această nevinovăție.

Nu suntem propriii noștri stăpâni dacă nu am ajuns să ne simplificăm.

Iar omul se arată atât de complex încât puțini știu să se reducă la simplitate.

Ceea ce e simplu e fericit. Ceea ce e complex e tulburat. În prezent a devenit complicat să fii simplu și este mai simplu să fii complicat.

Bucuria fără nume a Purității iubirii divine, a ceea ce nu este decât El, și în mod absolut a ceea ce este simplu și la infinit.

Nimic nu este mai simplu ca iubirea. Iar ea simplifică tot ce atinge, și aduce la unitatea ei.

Ceea ce facem cu simplitate este simplu de făcut.

Lucrul bun și frumos ca un suflet simplu care merge la Dumnezeu pentru că Dumnezeu este Dumnezeu și pentru că nu este altceva decât el însuși.

Dumnezeu la fel de loial ca și veridic, și la fel de simplu ca și loial.

Puțini oameni iubesc simplitatea în mod simplu”.

NOIEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

27

New Age, o iluzie periculoasă (Partea a II-a) Moderator: Claudia Stan

INVITAT

Pr. Lect. Dr. Victor Dumitrescu (n. 1968)

Preot romano-catolic, consilier spiritual general al Comunității Magnificat (Reînnoirea Carismatică Catolică), lector la Facultatea de Teologie Romano-Catolică a Universității din București

28

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2018

DIALOGURI CU DICHIS

„Dumnezeul din New Age este o energie impersonală, o extindere deosebită sau component al cosmosului. [...] Acest lucru este foarte diferit de interpretarea creștină a lui Dumnezeu, drept Creator al cerului și al pământului și ca izvor al întregii vieți personale” (Consiliul Pontifical pentru Cultură, Consiliul Pontifical pentru Dialogul Interreligios, „Isus Cristos, aducătorul apei vii. O reflecție creștină despre New Age”, 4)

Un fetiș seducător al acestei religii a eului promovate de New Age este gândirea pozitivă: creează-ți realitatea, constrânge universul să contribuie la realizarea dorințelor tale, fă-te autorul fericirii tale (o fericire care e chestiune de tehnică, de procedură). Scriitorul maghiar Peter Esterhazy consideră gândirea pozitivă ca fiind „opusul gândirii”. Unde e conflictul ei cu creștinismul?

Pr. Victor Dumitrescu (V.D.):

Gândirea pozitivă, devenită un laitmotiv în timpurile noastre, nu este aceea care izvorăște din credința și din speranța creștină. În primul rând, este o psihologie a secolului al XX-lea, fundamentată de doi psihologi, Martin E. P. Seligman și Mihaly Csikszentmihalyi. Obiectivele sunt viața de succes și fericirea, iar atingerea acestor obiective este posibilă dacă omul se concentrează pe punctele forte și pe acele capacități personale pozitive prin care să-și inducă o stare emoțională de bine.

Nu este vorba atât de a vedea partea plină a paharului, cât de a nu vedea și partea goală a acestuia. Or, tocmai aici este problema, deoarece

oamenii sunt rupți de realitate.

Crearea propriei realități este fascinantă, dar iluzorie. Realitatea vieții nu e doar roz, iar partea goală a paharului nu este de desconsiderat. Cu alte cuvinte, crearea unei continue iluzii că lucrurile stau altfel decât sunt în realitate îl propulsează pe om în direcția trăirii unei vieți false, utopice, centrate pe sine.

Creștinismul este realist: vorbește despre necazurile vieții, vorbește despre cruce, despre limitele umane, mai exact despre realitatea noastră efemeră, dar în care a intrat o soluție, Isus Cristos. El nu a eliminat suferința, dar i-a conferit un sens prin care viața omului rămâne ancorată în realitate, fără a se lăsa învinsă de aceasta. Gândirea pozitivă deposedează viața omului de sensul plenar al existenței, cu bune și cu rele, și-l face prizonier al tehnicilor de influențare și al credințelor menținute la nivel subconștient.

Spuneam că succesul New Age se joacă pe teritoriul sădirii confuziei: omul nu mai face deosebirea între ceea ce este adevărat și surogatele de adevăr care i se propun cu insistență, adesea prin cele

mai subtile forme de manipulare a conștiinței. La nivel de relații interumane avem cel puțin două seturi de confuzii: aceea între îndrumarea spirituală creștină și coachingul motivațional New Age, respectiv confuzia între îndrumătorul spiritual creștin și acel guru „iluminat” New Age. Cum să nu ne lăsăm prinși în capcana confuziilor de la nivelul acesta?

V.D.: Îndrumarea spirituală creș-

tină are un singur obiectiv: să ajute persoana să înțeleagă și să facă voința lui Dumnezeu spre sfințirea și mântuirea sufletului propriu.

Coaching-ul motivațional New Age nu are nicidecum ca obiectiv voința lui Dumnezeu, ci propria voință. Îndrumarea New Age nu are ca obiectiv relația cu Dumnezeu, ci relația cu entități lipsite de trup: îngeri, divinități, entități colective, spirite ale naturii sau Sinele Superior. Iar în ceea ce privește mentorul sau acel guru New Age, lui nu i se poate aplica versetul din cartea Proverbelor: „După cum fierul ascute fierul, tot astfel și omul însuși îl ascute pe semenul său” (Prov 27,17). Acest verset se potrivește, NOIEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

29

DIALOGURI CU DICHIS

în schimb, îndrumătorului creștin, care este la fel ca cel pe care îl îndrumă și care, împreună cu cel îndrumat, stă în ascultarea voinței lui Dumnezeu. Spre deosebire de el, un guru este întotdeauna o ființă superioară, iluminată, inițiată, deseori absolutizată.

Cu privire la metodă, sunt deosebiri marcante între meditația creștină și meditația transcendentală, între rugăciunea inimii și mantrele orientale, între contemplația creștină și yoga. Din păcate, deosebirile nu par evidente, după cum nu sunt întotdeauna evidente nici riscurile la care își supun sufletul cei care practică aceste formule New Age. V.D.: Când vorbim despre metodă, vorbim despre „cale”, căci gr. methodos înseamnă „calea de urmat”. Pentru noi, creștinii, există o singură cale: Isus Cristos (ne-o spune clar El însuși: „Eu sunt calea, adevărul și viața” – In 14,8). Din acest punct de vedere, deosebirile nu sunt doar marcante, ci contradictorii. Meditația, contemplația, rugăciunea și tot restul nu sunt căi în sine, ci simple mijloace care orientează totul spre persoana lui Isus Cristos, adică te ajută să mergi pe calea Cristos. Pe când, în cadrul New Age, yoga, zenul, meditația transcendentală, exercițiile tantrice, expansiunea conștiinței, „experiențele culme” etc. sunt căi care pretind că duc la autorealizare și la iluminare.

Suntem pe tărâmuri diametral opuse, care se exclud reciproc.

O scuză frecventă a creștinilor practicanți de New Age este aceea că putem lua din fiecare tip de spiritualitate ceva bun, deci și din aceasta. Altă dezvinovățire este 30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2018

joaca: încerc și eu, așa, nu iau în serios chestiile astea. Altă justificare este refuzul vehement de a vedea incompatibilitățile, de a vedea că practicile New Age sunt o profundă lipsă de respect pentru jertfa lui Cristos.

V.D.: Ideea aceasta de a lua ceva bun de peste tot este ca și cum o gospodină ar pune toate ingredientele în aceeași oală: până la urmă tot o ciorbă iese, dar – ne întrebăm – de care? Între tradițiile care au intrat în New Age sunt vechile practici oculte egiptene, cabala, gnosticismul, sufismul, druidismul, celtismul, alchimia medievală, ermetismul renascentist, budismul zen, yoga și multe altele. Deci vorbim de un sincretism între ezoterismul străvechi și cel nou. Elementele de creștinism sunt rare, iar cele care sunt reprezintă un creștinism alterat (gnosticism creștin, yoga creștină etc.).

Documentul pe care Biserica Catolică l-a publicat în 2004 despre New Age are o concluzie lapidară: „Deoarece mişcarea New Age dă mare importanţă comunicării cu natura şi cunoaşterii cosmice a unui bine universal şi, făcând astfel, neagă conţinutul revelat al credinţei creştine, nu poate fi judecată ca pozitivă sau inofensivă” (nr. 4). „Feriți-vă de profeții falși care vin la voi în haine de oi, dar înăuntru sunt lupi răpitori. Îi veți recunoaște după roadele lor” (Mt 7,15): de ce acest avertisment al Mântuitorului e aplicabil mișcării New Age? V.D.: În primul rând, trebuie

clarificată ideea de „profet”. În general, asocierea se face cu ideea de „viitor”, iar profetul este acela care îl revelează. În realitate, viitorul nu este ceva la îndemâna omului și nici

a îngerilor. Dumnezeu este stăpânul absolut al viitorului și doar El, în omnisciența sa, îl cunoaște. Dacă vrea, îl descoperă, dacă nu vrea, nu-l va descoperi. În Scriptură, vedem că Dumnezeu descoperă anumite aspecte din viitor și o face ori direct, ori prin trimișii lui, care sunt îngerii, ori prin oameni pe care El îi trimite să vorbească în numele Lui. Aceștia din urmă sunt profeții.

Prin urmare, profeții adevărați sunt doar cei mandatați de Dumnezeu să vorbească în numele Lui și să spună cuvintele lui Dumnezeu.

Profeții falși din Biblie sunt aceia pe care Dumnezeu nu i-a trimis, care vorbesc în numele lor, iar dacă pretind că vorbesc din surse supraomenești, trebuie văzut dacă acestea îl au ca origine pe Duhul Sfânt sau sunt entități travestite în îngeri de lumină. New Age e plin de presupuși adepți ai adevărului, dar ceea ce proclamă intră în contradicție cu adevărul revelat, pe lângă faptul că ceea ce prezic nu se împlinește deloc sau doar aparent, iar ceea ce prezic sunt doar lucruri de bun augur, excluzând realitatea crucii. Cât privește identitatea profeților New Age, aceștia sunt: spiritiști, medium, ghicitori, astrologi, hipnotiști, vrăjitori, inițiați în ocultism etc. Ceea ce prezic obțin printr-o metodă anume sau printr-un „canal”. Biblia nu cunoaște decât inspirația prin intermediul Duhului lui Dumnezeu. Cât despre roade, sunt vizibile cu ochiul liber. Însuși faptul că se lasă plătiți pentru „servicii” este doar unul dintre criteriile suficiente pentru a-i pune în categoria profeților falși.

New Age, această religie care se închină sinelui ca unui Dumnezeu, are nenumărate practici prin care omului i se propune descoperirea

DIALOGURI CU DICHIS

de sine, vindecarea de sine, cunoașterea de sine. Vă propun o trecere în revistă a celor mai cunoscute, cu care fiecare dintre noi interacționăm frecvent și, cel puțin în privința unora, avem impresia că sunt chiar bune. De pildă, tehnicile de eliminare a stresului care propun metode de obținere a unui confort psihologic, de dezvoltare mentală și a capacității de comunicare cu sinele pentru obținerea unui wellness spiritual: metoda Silva, radiestezia, programarea neurolingvistică.

excludem Calea, vom avea o sumedenie de căi. Exact asta expune pe tarabă la vânzare și la alegere New Age.

Foarte prețuită este și astrologia: astrogramele, horoscoapele, zodiacele, ascendentele astrale, corpul astral.

Altă practică perfecționată de New Age este divinația: ghicitul în cărți (adesea de Tarot), în cafea, în bobi, în palmă, în globul de cristal, tălmăcirea viselor și orice alte forme de ghicitorie, precum și vrăjitoria / șamanismul care folosesc adesea imagini sfinte (icoane, crucifixe) ori sacramentalii (apă sfințită, rozarii).

V.D.: New Age este în mod esențial pelagian cât privește modul său de a înțelege natura umană: harul, și deci colaborarea omului cu Dumnezeu în vederea binelui absolut și a mântuirii, este exclus din ecuație. „Pentru noi, creștinii, mântuirea depinde mai curând de participarea la pătimirea, moartea și învierea lui Isus Cristos și de raportul personal direct cu Dumnezeu”, pentru a cita și eu același document bisericesc la care faceți referință. Pe când, pentru New Age, mântuirea nu ține decât de ceea ce individul în cauză face, pe anumite căi, care nu sunt decât „tehnici”. Pentru adepții curentului New Age, mântuirea nu este un dar, ci o „accesare” ori din interiorul ființei umane, ori din exteriorul ei. Iar persoana Mântuitorului Isus este complet exclusă. Prin urmare, discernământul nu ar trebui să fie greu de făcut, căci orice cale de mântuire, centrată exclusiv pe sine sau pe alte forțe, care elimină, chiar și parțial, acțiunea mântuitoare a lui Isus Cristos, este necreștină și deci falsă. Creștinismul nu are fundamentalisme, dar are un fundament: persoana lui Isus Cristos, Om și Dumnezeu. Această unicitate este esența credinței creștine. Dacă

V.D.: Viitorul este exclusiv o prerogativă a lui Dumnezeu. Nimeni nu-l posedă, nimeni nu-l știe.

Pretenția de a afla viitorul prin practici divinatorii sau de ghicit este diabolică, pentru că uzurpă în mod direct prerogative care sunt exclusiv ale lui Dumnezeu. Însă diavolului îi place să fie confundat cu Dumnezeu, iar satisfacția aceasta i-o mai dau acum doar oamenii, după ce, în ceruri, a pierdut războiul de răzvrătire pentru a fi ca Dumnezeu (cf. Ap 12,7-9).

Iată de ce în spatele curiozității de a ști viitorul, ca și al tuturor tentativelor de a-l afla în afara inițiativei suverane a lui Dumnezeu de a-l descoperi, este de presupus prezența Celui Rău în acțiune. Este un păcat împotriva primei porunci a lui Dumnezeu, cu atât mai mult cu cât aghiotanții divinației fac uz și de imagini sfinte sau obiecte sfințite. Și profanarea celor sfinte este un obiectiv al diavolului blasfemator, iar dacă poate să-i inducă în eroare pe cei naivi, folosindu-se de obiecte și imagini de cult, cu atât mai bine pentru Cel Rău. Se știe că diavolul exploatează la maximum ignoranța și prostia omenească.

V.D.: Astrologia este în primul rând un păcat împotriva primei porunci a lui Dumnezeu pentru că deviază de la credința autentică în Providența lui Dumnezeu, Tată și veghetor asupra vieții noastre. În al doilea rând, este un afront adus științei: după secole de cuceriri științifice în care s-a dezvoltat această extraordinară știință care este astronomia, iată că oamenii secolului nostru încă își mai imaginează cerul ca un sul de pergament, unde stelele sunt abțibilduri unite între ele prin linii imaginare.

Câte linii nu se pot trage între puncte diferite? Câte imagini nu se pot obține în funcție de modul cum unești punctele? Iar noi credem că aceste imagini închipuite au putere de influență asupra noastră? În plus, s-ar putea foarte bine ca unii dintre noi nici să nu mai avem zodie, căci stelele respective s-ar fi stins demult. Doar fluxul de energie luminoasă mai continuă să ajungă la noi, dar sursa de lumină, adică steaua, să nu mai existe. Încerc să-mi imaginez ce tragedie ar fi pentru cei care-și pun încrederea în astre să afle că racul lor și-a pierdut cleștii și scorpionul coada. Însă cei care cred aceste lucruri și nu au respect față de propria lor rațiune măcar să aibă respect față de ceea ce spune foarte clar Scriptura: „Iar voi să nu ascultaţi pe prorocii voştri, pe ghicitorii voştri, pe visătorii voştri, pe vrăjitorii voştri şi pe-ai voştri cititori de stele […].

Că aceştia vă prezic minciună ca să vă depărteze din ţara voastră şi ca Eu să vă izgonesc, ca să pieriţi” (Ier 27,9-10).

NOIEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

31

CULTURĂ

Foto credit: Romfilatelia, 2018

EVENIMENT

Mărci poștale omagiale Fericitul Vladimir Ghika Text: Iulia Cojocariu

Î

n anul în care se celebrează 100 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia și 5 ani de la beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika, a avut loc la Muzeul Național al Literaturii Române, în data de 15 octombrie, lansarea emisiunii de mărci poștale Vladimir Ghika, 5 ani de la beatificare. Evenimentul s-a înscris în cadrul celebrărilor dedicate Centenarului Marii Uniri sub titlul „Celebrăm centenarul Marii Uniri, cinstim valorile României!”.

La eveniment au luat parte ES Miguel Maury Buendía, Nunțiu Apostolic în România, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop romano-catolic de București, PS Mihai Frățilă, Episcop greco-catolic de București, acad. Eugen Simion, Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române, academicieni, reprezentanți ai clerului romanocatolic și alți invitați. Cu această 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2018

ocazie au vorbit despre personalitatea Monseniorului Vladimir Ghika și despre mărcile poștale dedicate lui: ÎPS Ioan Robu, acad. Eugen Simion, Ioan Cristescu și Cristina Popescu, director general Romfilatelia. În discursul său, ÎPS Ioan Robu a vorbit despre rolul de delegat al Consiliului Național al Unității Române pe care l-a avut Vladimir Ghika pe lângă Sfântul Scaun, el fiind cel care a dat vestea despre evenimentul unirii înfăptuite la Alba Iulia la 1 decembrie 1918. De asemenea, a arătat și implicarea lui Vladimir Ghika în stabilirea unui Concordat între Sfântul Scaun și România.

Acad. Eugen Simion a subliniat rolul de moralist al Monseniorului Ghika, iar Ioan Cristescu a vorbit despre latura artistică a lui Vladimir Ghika. Cristina Popescu a prezentat emisiunea de mărci poștale dedicate Monseniorului Ghika. La încheierea

ceremoniei a fost dezvelit panoul filatelic dedicat emisiunii de către Nunțiul Apostolic Miguel Maury Buendía și ÎPS Ioan Robu, care au semnat apoi panoul împreună cu alți participanți la eveniment. A urmat ștampilarea elementelor filatelice ale acestei emisiuni, iar invitații de seamă la eveniment au primit câte un tablou cu elementele emisiunii lansate.

Mărcile poștale emise dedicate Fericitului Vladimir Ghika sunt formate dintr-un timbru pe care este ilustrat portretul Monseniorului datând din timpul primei călătorii în Japonia (1933); dintr-o coliță dantelată unde este reprezentat un portret al Monseniorului din perioada hirotonirii (1923), împreună cu câteva desene realizate de el, printre care și un timbru de 10 lei care datează din anul 1918 și este dedicat Marii Uniri; de asemenea, mai există și un plic filatelic „prima zi” a emisiunii filatelice care conține o emblemă a Consiliului Național al Unității Române (desen realizat de Vladimir Ghika tot în anul 1918) cu elemente heraldice ale Transilvaniei, Basarabiei și Bucovinei, având în centru lupoaica cu Romulus și Remus, ca simbol al Romei.

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

Centenar Eroii catolici din Primul Război Mondial

Î

n anii Primului Război Mondial, un număr necunoscut de catolici din Arhidieceza Romano-Catolică de București au decedat pe front și în lagărele de internare din județul Ialomița și din Moldova, cei mai mulți din cauza tifosului exantematic, dar și a altor boli.

La Iași, și-au pierdut viața în anii refugiului două figuri ilustre ale Arhidiecezei de București: sora Elisabeta Pucci, superioara Congregației Sfântul Vincențiu de Paul, și preotul lazarist Arthur Dennetière, capelanul surorilor vincențiene. Ambii au activat la Iași, în spitale de boli infecțioase: sora Pucci, la Spitalul Francez, amenajat la vila Greierul, iar preotul Dennetière, la Spitalul Galata. Părintele Dennetière a contractat nemiloasa boală a tifosului exantematic, care bântuia Moldova, decedând din această cauză, iar sora Pucci a murit măcinată și ea de o boală grea, un cancer la stomac generalizat.

Sora Elisabeta Pucci a fost înmormântată în Cimitirul Eternitatea, din Iași, în parcela destinată surorilor din Congregația Notre Dame de Sion, iar preotul Arthur Dennetière, într-o criptă destinată eroilor catolici, din același cimitir.

Liturghia și Requiemul pentru părintele Dennetière au avut loc în Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Iași, iar pentru sora Pucci, în capela surorilor sioniste, cu participarea autorităților militare și civile ale Statului Român,

Text: Dr. Dănuț Doboș

Sora Elisabeta Pucci

Monumentul eroilor

inclusiv a Reginei Maria, în cazul sorei Pucci. Despre ea, Regina Maria consemnează în jurnalul său de război: „A murit așa cum trăise, ca o sfântă”. În anul 1917, a decedat răpus de pneumonie seminaristul bucureștean și organist al Catedralei Sf. Iosif din București, Johann Huemer, în localitatea Bunești, județul Fălciu, acolo unde se afla internat de Guvernul român. Este singurul seminarist bucureștean decedat în anii războiului. Locul mormântului său nu a fost încă identificat. În același an, 1917, a decedat la Huși, unde se afla în detenție, fostul paroh de Giurgiu, Michael Bara, retras din preoție. În timpul Primului Război Mondial, un număr neprecizat de bărbați catolici din Dobrogea (Caramurat azi Mihail Kogălniceanu, Colelia, Malcoci, Mangea Punar - Costineștiul de azi, Sulina, Palazul Mare), care

aveau cetățenie română, au luptat pe front în Armata Română.

La rândul lor, bărbați din comunitățile de italieni din Dobrogea, precum cei din Cataloi, au fost înrolați în 1915 în Armata italiană. Aflate pe linia frontului, comunitățile catolice din Dobrogea au fost cele mai afectate de război. În sfârșit, bărbații catolici din comunitățile de bulgari din Cioplea și Popești-Leordeni au luptat în rândurile Armatei Române, zeci dintre ei căzând la datorie pe câmpul de onoare.

Faptele de vitejie ale eroilor catolici au fost păstrate în memoria comunităților catolice, iar Arhidieceza Romano-Catolică de București a manifestat o grijă deosebită pentru sufletele eroilor catolici. Monumente ale eroilor din Primul Război Mondial străjuiesc astăzi la Cioplea, Popești-Leordeni, Malcoci și Mihail Kogălniceanu. În veci amintirea lor!

(1848-1918)

(Malcoci)

NOIEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

33

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

carte

Marea istorie ilustrată a României și a Republicii Moldova Editura Litera, 2018 Primul volum din colecția unică, în 10 volume, a apărut pe 16 octombrie; săptămânal, până în luna decembrie, vor apărea şi celelalte volume.

Muzică

Concert extraordinar dedicat zilei naţionale a României Sala Radio, 30 noiembrie, ora 19:00 Concertul va fi susținut de Orchestra Naţională Radio, dirijată de Horia Andreescu, și de Corul Academic Radio, sub bagheta dirijorului Ciprian Ţuțu.

carte

România în 100 de ani.

Bilanțul unui veac de istorie Editura Humanitas, 2018 „… după părerea mea, merită România să fie: o ţară normală, nu un caz special, nici în bine, nici în rău, ci un stat de drept, democratic, în Europa…”, mărturisește autorul, Oliver Jens Schmitt, profesor de istorie sud-est-europeană la Universitatea din Viena, născut în Elveţia.

34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2018

Fericitul Vladimir Ghika – In spiritu caritatis / desene Editura ARCB, Bucureşti 2018

U

na dintre laturile definitorii ale personalităţii Fericitului Vladimir Ghika este cea artistică, fapt evidenţiat atât prin piesele de teatru pe care le-a scris, cât şi prin desenele şi schiţele păstrate până în prezent. Pentru a marca aniversarea a 5 ani de la beatificarea lui, Arhiepiscopia RomanoCatolică de Bucureşti a organizat între 13 iunie şi 23 septembrie, la Muzeul Naţional de Artă al României din Bucureşti, o expoziţie ce a reunit lucrările grafice ale Monseniorului Vladimir Ghika.

Albumul „Fericitul Vladimir Ghika - In spiritu caritatis / desene”, editat în condiţii grafice deosebite, prezintă aceste desene cu anumite comentarii şi precizări menite să le aşeze în context şi să înlesnească înţelegerea lor de către privitor. Cartea de faţă constituie ea însăşi un

Format: 22x28 cm, 368 de pagini

document de mare valoare artistică. Parcurgând acest album, prefaţat de păstorul Arhidiecezei de Bucureşti, ÎPS dr. Ioan Robu, vom avea posibilitatea să ne lăsăm „cuceriţi de aceste nestemate, desene miniaturale”, să le privim „cu ochii inocenţei, cu sufletul şi inima deschise, cu gândul departe de grijilie cotidiene”, aşa cum ne îndeamnă şi doamna Anna-Mária Orbán, unul dintre editorii acestei cărţi.

Pr. Andrei Dumitrescu

Film

Cel mai mare dar – un film despre iertare

P

e 30 noiembrie, în cinematografele din România va fi lansat filmul Cel mai mare dar, în regia lui Juan Manuel Cotelo, actor, regizor şi producător spaniol de film. Filmul îşi propune „să invite toți oamenii la iertare, mai ales pe cei care cred că ceea ce li s-a întâmplat lor nu mai lasă loc pentru iertare”. În București, pelicula va fi lansată la Cinema AFI Cotroceni. Juan Manuel Cotelo este cunoscut publicului român datorită filmului Tărâmul Mariei, lansat în ţara noastră în 2017.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Cristos Atotputernicul Text: Pr. Andrei Dumitrescu

B Cristos Atotputernicul (cca 1432)

de Jan van Eyck Pictură în ulei pe lemn.

Dimensiune: 212 x 83 cm Tabloul face parte din panoul central al altarului poliptic al Catedralei Sfântul Bavo din Gent (Belgia).

iserica Catolică celebrează în ultima duminică din anul liturgic Solemnitatea Cristos, Regele Universului, instituită în 1925 de Papa Pius al XI-lea. În 1926, când s-a celebrat pentru prima dată această sărbătoare, Papa Pius al XI-lea, imitând discursul lui Iosue către poporul evreu (cf. Ios 24,14-16), s-a adresat creştinilor cu aceste cuvinte remarcabile: „Sufletele noastre au un rege divin, un rege mare şi bun, un rege care a luat asupra sa firea noastră cu păcatele si neputinţele noastre, un rege care ne-a dat trupul său să-l mâncăm şi sângele lui să-l bem, un rege care a murit şi a înviat spre mântuirea noastră, un rege care s-a înălţat la cer şi ne atrage pe toţi la sine. Alegeţi azi cui să-i slujiţi, lui Satan, care v-a pierdut, sau lui Cristos, care v-a mântuit?”.

La această reflecţie ne conduce şi pictura aflată în panoul central al altarului Catedralei din Gent (Belgia), realizată de artistul flamand Jan van Eyck în jurul anului 1432.

Pictura, cunoscută sub numele de Cristos Atotputernicul, face referire certă la regalitatea lui Cristos. Domnul este reprezentat în

haine sacerdotale, cu mâna dreaptă binecuvântând şi privirea orientată spre privitor. Pe cap, Domnul poartă tiara - o coroană formată din trei niveluri (triregnum), fapt care reflectă calitatea sa de rege şi cap al Bisericii. Sceptrul din mâna stângă are formă de cruce, amintind că Domnul are ca tron crucea, iar prin ea vrea să domnească în inimile tuturor. Prezenţa accentuată a culorilor roşu şi auriu ne trimite cu gândul la regalitatea şi preoţia Domnului, care se manifestă mai ales prin iertare şi îndurare.

Jan van Eyck

pictorul cu o perfecțiune incredibilă în desenul formelor

P

ictorul flamand Jan van Eyck (1390-1441) a fost un artist din perioada târzie a Evului Mediu. El a jucat un rol decisiv în istoria picturii europene, stabilind un echilibru remarcabil între culoare şi formă. A fost în același timp și un remarcabil inovator, fiind cel care a introdus pictura în ulei, ceea ce a adus cu sine revoluționarea picturii universale. Jan van Eyck este unul din fondatorii Școlii de artă Renașterea Nordică.

Portret al unui bărbat cu turban (posibil autoportret), Jan van Eyck (1433)

NOIEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

35

ETCETERA ANUNȚURI

LANSĂRI DE CARTE

Gaudeamus „Carte de învăţătură” 2018

Î

ntre 14 şi 18 noiembrie, Târgul GAUDEAMUS îşi deschide din nou porţile în Pavilionul Romexpo, Bucureşti.

Editura ARCB va expune împreună cu Editura Sapientia la standul nr. 225, nivel 4.50. Sâmbătă 17 noiembrie, între orele 11:45-13:00, la Sala „Mircea Sântimbreanu” (nivel 7.70), vor fi lansate volumele: Fatima 100. Aniversarea centenarului apariţiilor Maicii Domnului în context românesc, de Wilhelm Dancă (edit.); Drepturile omului. Epoca pretenţiilor, de Vittorio Possenti; De la cui la cheie. Teologia fundamentală a Papei Francisc, de Michelina Tenace (coord.); Fericitul Vladimir Ghika - In Spiritu Caritatis / Desene, de Anna-Mária Orbán şi Iulia Cojocariu (edit.); Teme biblice, de Cristina Mareş; Manual de bioetică pentru tineri, Fundaţia Jérôme Lejeune (edit.). Moderator: Pr. Wilhelm Dancă. De asemenea, la standul editurii vor fi disponibile mai multe tipuri de calendare şi agende 2019, precum şi alte publicaţii de interes din anul acesta.

Târgul este organizat de Centrul Cultural Media Radio România, singurul post de radio din lume care dezvoltă un program de o asemenea anvergură pentru susţinerea culturii scrise. Pavilionul Romexpo, gazda Târgului Gaudeamus, este deschis între orele 10.00-20.00 şi se află în Piaţa Presei Libere. Mai multe detalii pe www.gaudeamus.ro.

Vă aşteptăm cu drag!

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş

www.librariasfiosif.ro

librăria sf. iosif

Calendare pentru anul 2019

A

u apărut calendarele pentru anul 2019, disponibile spre vânzare în parohii, la sediul Librăriei Sf. Iosif (Str. G-ral H.M. Berthelot, nr. 19, 010164, Bucureşti, sector 1, Telefon: 021 201 54 57; E-mail: libraria@arcb.ro) sau online pe www.librariasfiosif.ro.

Calendar de perete, cu sfinții din fiecare lună pentru confesiunea romano-catolică și cea ortodoxă (preţ: 10 lei); Calendar romano-catolic, format mic, de birou, disponibil în două variante grafice: una cu desene și gânduri ale Fericitului Vladimir Ghika, alta cu portrete de sfinți (preţ: 5 lei); Calendar în format clasic, de perete, cu toate zilele anului pe o singură pagină (preţ 3 lei).

Pentru o comandă mai mare de 10 bucăți, se aplică o reducere.

36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2018

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz

www.radiomaria.ro

Emisiune de mărci poștale omagială, dedicată martiriului Monseniorului Vladimir Ghika (1873-1954), lansată pe 15 octombrie de Romfilatelia. (www.romfilatelia.ro)

18 NOIEMBRIE - A II-A ZI MONDIALĂ A SĂRACILOR În această Zi Mondială suntem invitați să dăm concretețe cuvintelor din psalm: „Cei săraci vor mânca și se vor sătura” (Ps 22,27). Știm că în templul din Ierusalim, după ritul jertfei, avea loc ospățul. În multe dieceze, aceasta a fost o experiență care, anul trecut, a îmbogățit celebrarea primei Zile Mondiale a Săracilor. Mulți au găsit căldura unei case, bucuria unei mese festive și solidaritatea celor care au voit să împărtășească masa în manieră simplă și fraternă. Aș vrea ca și în acest an și în viitor această Zi să fie celebrată sub semnul bucuriei pentru capacitatea regăsită de a fi împreună. A ne ruga împreună în comunitate și a împărtăși masa în ziua de duminică. […]. (Din Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc pentru a II-a Zi Mondială a Săracilor. Vezi textul integral pe www.magisteriu.ro)

Nr. 11/2018 * Anul XXIX * Serie nouă * 4 lei

Îngeri care cântă (cca 1480), Hans Memling

GÂNDUL LUNII

AD LIMINA APOSTOLORUM Episcopii români în vizită-pelerinaj la Petru

Îngerii cântă chiar și atunci când nu fac decât să vorbească. www.vladimirghika.ro

Simpozion național Contribuțiile catolicilor la realizarea Marii Uniri Legendă imagine: Ilustrație din albumul „Intermèdes de Talloires”, 1923 (detaliu).

Despre simplitate