Actualitatea creștină, nr. 2/2022

Nr. 02/2022 * Anul XXXIII * Serie nouă * 5 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

SUFERINȚA ESTE UN MISTER Să fim mărturisitori ai iubirii lui Dumnezeu alături de cei bolnavi

Ca și Saul înainte de întâlnirea cu Cristos, avem nevoie să schimbăm calea, să răsturnăm cursul obiceiurilor noastre și al conformităților noastre pentru a regăsi calea pe care Domnul ne-o arată, calea umilinței, a fraternității, a adorației.

(Papa Francisc, @Pontifex, 25 ianuarie 2022)

Arhiepiscopul Raymund Netzhammer Atitudinea care trăiește veșnic

APARIȚII EDITORIALE EDITURA ARCB Micul meu Liturghier de dragul lui Isus de Abatele Aldric de Bizemont, Anne de Brau ilustrații de Marion Raynaud de Prigny 87 pagini, format: 13x17 cm

Dumnezeul meu, cât ești de bun!

Viața și mesajul lui Charles de Foucauld de Andrea Mandonico trad. Monica Broșteanu și Francisca Băltăceanu 270 pagini, format: 13x20 cm

EDITURA CARMELITANA Istoria unui suflet.

Manuscrise autobiografice Sfânta Tereza de Lisieux 445 pagini, format: 15x23 cm

Este o experiență spirituală profundă a contempla fiecare persoană dragă cu ochii lui Dumnezeu și a-l recunoaște pe Cristos în ea. Aceasta cere o disponibilitate gratuită, care să permită să se aprecieze demnitatea sa.

Putem fi prezenți pe deplin în fața celuilalt, dacă ne dăruim fără un „de ce”, uitând tot ceea ce este în jur. Astfel persoana iubită merită toată atenția.

(Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 323)

EDITURA RATIO ET REVELATIO Căile adevăratei rugăciuni de Thomas Merton trad. Alexandru Zampieri 154 pagini, format: 13x20 cm

LIBRĂRIA SF. IOSIF Str. G-ral Berthelot 19 010164 București tel. 021.2015457 libraria@arcb.ro librariasfiosif.ro

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXXIII, Nr. 2/2022

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

3

Suflet tânăr

Atitudinea care trăiește veșnic Christus vivit Știri/Anunțuri

Suferința este un mister VATICAN

5 6 7

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8 10 11 12 13

Zile mondiale Bogați în milostivire Sinodalitate Acțiuni pentru formarea misionară Eveniment Săptămâna de Rugăciune Știri ARCB Știri interne/externe

Biserică și societate

14 Biografie Arhiepiscopul Raymund Netzhammer 16 Doctrină socială Assisi – continuu izvor de pace

UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Societate Realismul vieţii spirituale SPIRITUALITATE

23 Din catehezele Papei Călătoria Cuvântului lui Dumnezeu 24 Sfânta Scriptură – Psalmii De la a fi la a nu (mai) fi 25 Minuni şi sfinţi Sfânta Angela a Crucii a mijlocit recăpătarea vederii unui adolescent 26 Biserica misionară Ce fel de perfecțiune căutăm?

27 Pagina Ghika L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc).

Dimitri Messing

3 ECUMENISM

28 Ecumenismul în timpul pandemiei CULTURĂ

32 Credință, artă și istorie Seară cu Monseniorul Ghika 33 Bisericile catolice ale Târgoviștei 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă ETCETERA

36 Anunțuri

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 2/2022

14

28

Mesajul redacției Numărul pe luna februarie al revistei Actualitatea creștină se deschide cu editorialul ÎPS Aurel Percă intitulat „Suferința este un mister.

Să fim mărturisitori ai iubirii lui Dumnezeu alături de cei bolnavi”, în care vorbind despre Ziua Mondială a Bolnavului spune că „suferința este un mister care presupune ascultare, tăcere, prezență, uimire, căutarea sensului. (...) Suferința este în mod paradoxal o vocație de viață.

Ce să faci când boala și durerea te împiedică să vorbești?” și oferă ca exemplu pe Venerabilul episcop italian Tonnino Bello. La pagina 7 este prezentat „Un filolog la vreme de război”. Paginile 8-9 oferă în rezumat mesajul Papei Francisc pentru Ziua Mondială a Bolnavului 2022. La paginile 14-15 ne este înfățișat portretul Arhiepiscopului Raymund Netzhammer. Pagina 16 are în centru orașul Assisi ca un „continuu izvor de pace”. La pagina 17 aflăm despre „Atitudinea care trăiește veșnic”. Pagina 22 ne vorbește despre „Realismul vieții spirituale”. Pagina 23 prezintă „Lunga călătorie a Cuvântului lui Dumnezeu”.

La pagina 24 se face distincția dintre a fi și a nu (mai) fi. Pagina 25 cuprinde o minune care a dus la canonizarea Angelei a Crucii. Pagina 26 ne invită să răspundem la întrebarea „Ce fel de perfecțiune căutăm?”

La pagina 27 facem cunoștință cu o altă personalitate care l-a cunoscut pe Monseniorul Vladimir Ghika, respectiv Dimitri Messing.

Paginile 28-31 tratează despre „Ecumenismul în timpul pandemiei”.

La pagina 35 este supus atenției un desen al pictorului Albrecht Dürer intitulat „Mâini în rugăciune”. În paginile revistei se mai găsesc știri din țară, de la Vatican și din lume, anunțuri, idei pentru timpul liber. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Daniel Gheorghiță Benchea Pr. Marian Blaj Dr. Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Liana Gehl Mons. Ieronim Iacob Pr. Ștefan Lenghen Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2022 don Giovanni Berti | www.gioba.it

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

SUFERINȚA ESTE UN MISTER Să fim mărturisitori ai iubirii lui Dumnezeu alături de cei bolnavi

L

una februarie a fiecărui an ne prezintă două zile speciale pentru viața Bisericii: Ziua Vieții Consacrate la 2 februarie şi Ziua Mondială a Bolnavului la 11 februarie. Sunt două ocazii fericite, care ne cheamă să descoperim cele două daruri de care dispune Biserica din plinătatea iubirii lui Dumnezeu.

Cu profunda sa viziune pastorală, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a ținut să ofere întregii Biserici, pe lângă altele, şi aceste două dimensiuni ale vieții spirituale: consacrarea vieții pentru slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui, şi suferința ca o ofertă pe care persoanele pline de credință o pot adăuga la jertfa lui Cristos, pentru binele şi mântuirea lumii.

Cele două zile, deși diferite ca timp şi conținut liturgic, sunt legate între ele şi, într-o anumită măsură, sunt complementare, căci darul vieții consacrate este un instrument providențial pentru cei în suferință, iar încercarea prin care trec cei bolnavi şi suferinzi reprezintă nu numai un domeniu de exercitare a iubirii creștine, ci şi un mijloc de sfințire şi mântuire pentru cei încercați de suferință, care se oferă cu credință şi iubire pentru binele general al Bisericii şi al mântuirii lumii.

Doresc ca în acest număr al revistei Actualitatea creștină să îndrept atenția tuturor, dar mai ales a celor

aflați în suferință, asupra „misterului” ei.

Suferința este un mister care presupune ascultare, tăcere, prezență, uimire, căutarea sensului. Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, după atâtea suferințe, trăite de el în primă persoană, printre care și atentatul din Piața Sfântul Petru în anul 1981,

și-a așternut în scris reflecțiile în Scrisoarea enciclică Salvifici doloris (1984), unde a povestit suferința, a lămurit-o, a explicat-o, spunând clar că dacă este trăită cu Cristos răstignit, mort și înviat, se transformă într-un bine spiritual pentru Biserică și pentru om prin dezvăluirea bogățiilor Răscumpărării și ale FEBRUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

3

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

harului. Suferința este în mod paradoxal o vocație de viață. Ce să faci când boala și durerea te împiedică să vorbești? „Suferința aparține cu siguranță misterului omului.” În Mesajul adresat pentru cea de a XXX-a Zi Mondială a Bolnavului din acest an, Papa Francisc pune în centru milostivirea ca atitudine fundamentală înaintea bolnavului: „Fiți milostivi, precum Tatăl vostru este milostiv” (Lc 6,36), cu îndemnul „Fii alături de cei care suferă pe calea carității”. „Suferința izolează în mod absolut și din această izolare absolută ia naștere apelul la celălalt, invocarea celuilalt.” De aceea „este atât de important să avem alături de noi mărturisitori ai iubirii lui Dumnezeu care, urmând exemplul lui Isus, să toarne uleiul mângâierii și vinul speranței pe rănile bolnavilor” (nr. 2).

Dar cum să turnăm acest ulei al mângâierii și vinul speranței pe rănile bolnavilor?

Vă propun cuvintele extraordinar de pătrunzătoare ale Venerabilului episcop italian Tonnino Bello, mort în faimă de sfințenie, pe care le-a adresat bolnavilor din dieceza sa, în luna februarie 1993, cu două luni înainte de a muri el însuși din cauza unui cancer sever.

Trebuie să precizez că boala l-a lovit brusc pe episcop. Nu s-a descurajat și după ce a fost operat prima dată la stomac, el a revenit la ritmul lui pastoral. Dar apoi boala a revenit cu o virulență deosebită și tratamentele nu au folosit.

Venerabilul episcop și-a făcut din patul de durere un „altar incomod” de la care a continuat să îndemne, să încurajeze, să stea alături de poporul său, pe care l-a iubit din prima clipă și pe care acum continua să-l slujească. Slăbit în trup, spiritul lui însă era mai viu și mai sensibil ca 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2022

niciodată. Cei care au avut ocazia să se apropie de el în acele zile păstrează ca o „relicvă” gesturile, cuvintele, tăcerea sa:

„Astăzi sărbătorim ziua bolnavilor... Aș vrea să vă ofer câteva reflecții, așa cum vi le poate oferi un coleg de-al vostru. Pentru că și eu sunt în acest an, împreună cu voi, părtaș la acest mister al suferinței care mă onorează și mă face fericit pentru că mă apropie de Isus Cristos.

Fără durerea lui Cristos și a fraților săi, lumea și-ar pierde echilibrul. Vedeți, vă spun un lucru.

Dacă noi ar trebui să lăsăm crucea pe care suntem bătuți în cuie (dar nu învinși), lumea s-ar dezechilibra. E ca și cum ar lipsi oxigenul în aer, sângele în vene, somnul în timpul nopții.

Suferința ține lumea în picioare din punct de vedere spiritual. În aceasta, Isus este capul nostru. El, pironit de o parte a crucii, și noi pironiți pe cealaltă parte a crucii.

Isus, oricum, este în mijlocul nostru. Poate fi atins. Iar când avem nevoie de El nu este necesar să strigăm: este suficient să-l chemăm, pentru că este chiar în spatele nostru. El stă alături de noi când strigăm din cauza durerii, sau suntem sub anestezie, sau nu reușim să stăm locului, nici chiar pe o saltea de lână sau pe un pat de pene.

Isus este alături de noi și ne spune că ne iubește și că ne vrea binele.

De o parte este El. De cealaltă parte este ea, Maria, mama noastră plină de iubire, regina bolnavilor, Salus infirmorum: cea care vine în ajutorul

nostru și pune mâna pe fruntea fiilor ei cuprinsă de febră și simte imediat temperatura fără a avea nevoie de termometre. Și nu trebuie să ne întrebe despre starea noastră de sănătate, pentru că o poate intui privindu-ne în ochi.

Așadar, curaj tuturor! Domnul Isus este cu noi. Mulți prieteni sunt alături de noi. Ei ne iubesc.

Să nu ne fie frică de singurătate!

Pentru că în lume nu a secat încă rădăcina bună a sufletelor generoase.

Pentru a trăi cu credință situația noastră dureroasă, să ne amintim că boala nu este rodul păcatelor noastre personale. Cineva ar putea să gândească asta și să spună: «Doamne, ce am făcut ca să merit toate acestea?»

Domnul nu dă suferință și durerea în funcție de meritele și nemeritele unei persoane. Tot ceea ce privește suferința este un mister care ne depășește și care trece dincolo de noi.”

La aceste îndemnuri ale Venerabilului episcop adaug cuvintele Papei Francisc din finalul Mesajului pentru Ziua Bolnavului din acest an: „Dragi frați și surori, îi încredințez pe toți bolnavii și familiile lor mijlocirii Preacuratei, Vindecarea celor bolnavi. Uniți cu Cristos, care ia asupra sa suferința lumii, să găsească sens suferinței, mângâiere și încredere. Mă rog pentru toți lucrătorii din domeniul sănătății pentru ca, bogați în milă, să ofere pacienților, împreună cu îngrijirile corespunzătoare, apropierea lor fraternă. Le transmit tuturor binecuvântarea apostolică.”

Tuturor vă doresc sănătate și Maica Domnului de la Lourdes să fie alături de toți cei care sunteți în suferință!

Cu afecțiune părintească, † Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Să iubim cu surâsul, cu proximitatea, cu slujirea Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Gândurile mele se îndreaptă îndeosebi către cei care suportă efectele pandemiei de coronavirus. Tuturor, și mai ales celor săraci, le exprim apropierea mea.

Să cerem de la Domnul să dea sănătatea trupului și a sufletului tuturor celor care suferă din cauza bolilor și a pandemiei actuale.

Domnul să determine pe fiecare să se facă apropiat de cei care suferă, mai ales de cei mici, și să-i pună pe cei mai slabi pe primul loc.

Evanghelia de astăzi (cf. Mc 1,40-45) ne prezintă întâlnirea dintre Isus și un om bolnav de lepră.

Leproșii erau considerați impuri, și potrivit prescrierilor Legii trebuiau să rămână în afara centrului locuit. Erau excluși de la orice relație umană, socială și religioasă: de exemplu, nu puteau să intre într-o sinagogă, nu puteau să intre în templu. Isus, în schimb, îngăduie să se apropie de el acest om, este tulburat, întinde chiar mâna și îl atinge. Un lucru de negândit pe atunci. Astfel realizează Vestea cea Bună pe care o anunță: Dumnezeu s-a făcut aproape de viața noastră, are compasiune pentru umanitatea rănită și vine să îndepărteze orice barieră care ne împiedică să trăim în relație cu El, cu ceilalți și cu noi înșine. Se face aproape...

Trei cuvinte care indică stilul lui Dumnezeu: proximitate, compasiune, tandrețe.

(Angelus, 14 februarie 2021)

Unul dintre primii călugări, Efrem Sirul, spune că o față scăldată de lacrimi este nespus de frumoasă. Frumusețea căinței, frumusețea plânsetelor, frumusețea regretului!

Viața creștină își găsește cea mai bună expresie în milostivire. Înțelept și fericit este acela care primește durerea legată de iubire, pentru că va primi consolarea Duhului Sfânt, care este tandrețea lui Dumnezeu care iartă și îndreaptă. Dumnezeu iartă întotdeauna: să nu uităm aceasta. Dumnezeu iartă întotdeauna, chiar păcatele cele mai grele.

Dacă păstrăm mereu în spirit că Dumnezeu „nu face după greşelile noastre, nici nu ne răsplăteşte după fărădelegile noastre” (Ps 103,10), trăim în milostivire și în compasiune, și iubirea apare în noi. Fie ca Domnul să ne învrednicească să iubim din belșug, să iubim cu surâsul, cu apropierea, cu slujirea și cu lacrimile.

(Audiența generală, 12 februarie 2020)

Boala are mereu o față, și nu doar una: are chipul fiecărui bolnav, chiar al celor care se simt ignorați, excluși, victime ale nedreptăților sociale care le neagă drepturile esențiale. Pandemia actuală a pus în lumină multe neajunsuri ale sistemelor de sănătate și lipsuri în asistența persoanelor bolnave. Accesul la îngrijiri nu este întotdeauna garantat persoanelor în vârstă, celor mai slabi și celor mai vulnerabili, și nu într-un mod echitabil. Aceasta depinde de alegerile politice, de modul de a administra resursele și de angajamentul celor care ocupă funcții de responsabilitate. A investi resurse în îngrijire și în asistența persoanelor bolnave este o prioritate legată de principiul potrivit căruia sănătatea este un bine comun primordial. În același timp, pandemia a scos în evidență devotamentul și generozitatea multor persoane.

(Mesaj, 11 februarie 2021)

FEBRUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

5

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Noi lectori și cateheți instituiți de Papa Francisc Pe 23 ianuarie a fost celebrată o liturghie în Bazilica Sfântul Petru de către Papa Francisc, în cadrul căreia bărbați și femei laici au primit slujirile lectoratului și catehetului.

Audiența unei delegații ecumenice din Finlanda

Î

n a treia Duminică a Cuvântului lui Dumnezeu, celebrată în a treia duminică din timpul de peste an, au fost instituiți lectori și cateheți în cadrul unei Sfinte Liturghii care a avut loc în Bazilica Sfântul Petru.

Această premieră decurge din două documente care au apărut anul trecut, prin care au fost acordate mai multe responsabilități laicilor în cadrul Bisericii. Unul din documente este scrisoarea apostolică sub formă de motu proprio Spiritus Domini, prin care se permite ca slujirile de lectorat și acolit să fie deschise laicilor, bărbați și femei, sub o formă stabilă și instituționalizată cu un mandat specific. Al doilea document este motu proprio Antiquum ministerium, care stabilea slujirea laică de catehet.

Conform ritului liturgic special pregătit de către Congregația

Pe 17 ianuarie, Papa Francisc a primit în audiență o delegație ecumenică din Finlanda.

D pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor, înainte de omilie, candidații au fost chemați pe nume și prezentați adunării. După omilie, cei care au fost acceptați pentru slujirea de lector au primit un exemplar din Biblie, iar cateheții au primit o cruce, reproducere a crucii pastorale utilizate mai întâi de Papa Paul al VI-lea, apoi de Ioan Paul al II-lea.

elegația ecumenică din Finlanda efectua un pelerinaj la Roma cu ocazia comemorării liturgice a Sfântului Henric. În cadrul discursului pronunțat cu această ocazie, Papa Francisc a subliniat domeniile de colaborare între creștinii de diferite confesiuni, precum „parcursurile de caritate” în favoarea celor săraci și nevoiași. A mai amintit două evenimente importante pentru istoria credinței creștine: în 2025, marcarea a 1.700 de ani de la Conciliul din Niceea, iar în 2030, a 500 de ani de la Confesiunea Augustană, ocazii „de a ne confirma și a ne întări pe drumul de comuniune”.

Noutate la audiențele generale de miercuri La audiențele generale de miercuri vor citi și laici și persoane consacrate, și nu doar preoți din cadrul Secretariatului de Stat.

F

ragmentele biblice, rezumatul catehezei și saluturile Papei Francisc vor putea fi citite de acum înainte de laici și persoane consacrate din diferite departamente din Vatican. Acest fapt a intrat în vigoare începând cu 5 ianuarie, la audiențele generale, când o călugăriță a citit în limba spaniolă, iar un jurnalist a citit în limba engleză. Astfel, nu doar monseniori din Secretariatul de Stat vor citi miercurea la audiența generală.

6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2022

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

„Săpun de Alep” Un filolog la vreme de război L’Osservatore Romano, 8 ianuarie 2022, p. 4

F

adl Ullah lucrează cu Terre des Hommes pentru copiii cu dizabilități din Siria. A lăsat o mare pasiune în Brighton, Marea Britanie, unde traducea și compara vechi manuscrise din Orientul Mijlociu. E specialist în siriacă, dar stăpânește și armeana și greaca veche. Ani de zile a studiat Orientul creștin și dialectele acestuia, îndrăgostindu-se, la 20 de ani, de kurdă, limbă des folosită în Alep. În plus, a reușit să reconstituie – filă cu filă, cum ar spune filologii – istoria faimosului „săpun de Alep”, cu origine milenară în Babilon.

De câțiva ani Ullah s-a întors în Siria, părăsind frumoasele cercetări care îi pregăteau o catedră universitară. „Cum poți admira frumusețea când în jur ai doar orori? – se explică el. Manuscrisele pe care le studiam țin de o tradiție a păcii… În frumoasa Florența, citeam despre Tur Abdin, despre legăturile dintre Siria și Palestina, despre Evangheliarul lui Rabula... Cu asta se ocupă un filolog care face studii comparate. Dar filologul face studii când țara lui nu suferă!

Când însă dragostea i-o impune, face altceva; de exemplu, predă la copii cu dizabilități din naștere sau iscate

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Foamea ascunsă de război. Nu mai era momentul să cercetăm minunatele miniaturi aduse de patriarhul maronit la Biblioteca Medici în secolul al XV-lea... Nu era momentul să studiez originile arabo-siriene ale produselor cosmetice... însă aceste cunoștințe îmi sunt acum utile, în sens ludic, pentru a stârni dorința copiilor de a ști.

Copiii cu care am ore (când e posibil să țin ore, când are cine să-i aducă, dacă școala e încă în picioare etc.) sunt fragili, suferă de foame, nu mai știu ce-i sărbătoarea. Cum să le explic istoria? Încerc să-i distrez: le spun despre vechii negustori din Alep, care se lăudau cu săpunurile lor făcute cu uleiuri fine și frunze de dafin. Zic: copii, știți că am fost cei mai parfumați de pe glob? Grupez astfel mai multe lecții: aici, când te vezi în clasă, trebuie să profiți – nu e sigur când va fi ora următoare. Hanaa, de 9 ani, spune că unul dintre Magi era cu siguranță din Alep și ducea între comori faimosul săpun. Speră că pruncul și părinții s-au bucurat măcar puțin de parfumul orașului nostru, speră că au putut apoi să-l vândă pentru a cumpăra ceva util...”

Traducere și adaptare de Liana Gehl

B

iofortificarea pare să fie noul cuvânt de ordine pentru a combate malnutriția, atât în țările în curs de dezvoltare, cât și în cele industrializate unde abundența de junk food dăunează grav sănătății.

Biofortificarea este cu atât mai necesară acolo unde lipsa de alimente nu pare să fie acută, dar unde există așa-numita „foame ascunsă”. Fenomenul afectează peste două miliarde de persoane care, deși par să aibă suficientă hrană, consumă alimente lipsite de vitaminele și mineralele necesare organismului – cum ar fi fierul, zincul și vitamina A –, mascând o foame nevăzută care le afectează sănătatea și starea de bine.

(OR 7 ianuarie 2022, p. III) FEBRUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

7

FOCUS ZILE MONDIALE

Î

ntr-un timp în care este răspândită cultura rebutului și viața nu este mereu recunoscută ca demnă de a fi primită și trăită, aceste structuri, în calitate de case ale milostivirii, pot fi exemplare în protejarea și îngrijirea oricărei existențe, chiar și cea mai fragilă, de la începutul său până la sfârșitul său natural.

Bogați în milostivire Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc pentru a XXX-a Zi Mondială a Bolnavului 2022 se intitulează „Fiți milostivi, precum Tatăl vostru este milostiv” (Lc 6,36). A fi alături de cel care suferă pe un drum de caritate.

Z

iua Mondială a Bolnavului se celebrează pe 11 februarie și a fost instituită de Sfântul Ioan Paul al II-lea în urmă cu treizeci de ani „pentru a sensibiliza poporul lui Dumnezeu, instituțiile sanitare catolice și societatea civilă la atenția față de cei bolnavi și față de cei care se îngrijesc de ei”.

Papa Francisc apreciază că au fost făcuți mulți pași înainte, „dar mai rămâne încă mult drum de parcurs pentru a asigura tuturor bolnavilor, și în locurile și în situațiile de sărăcie și marginalizare mai mare, asistența medicală de care 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2022

au nevoie, precum și însoțirea pastorală, pentru ca să poată trăi timpul bolii uniți cu Cristos răstignit și înviat”.

Cea de-a treizecea Zi Mondială a Bolnavului ar fi trebuit să se celebreze la Arequipa în Peru, dar, din cauza pandemiei, se va ține în Bazilica Sfântul Petru din Vatican.

La începutul mesajului se spune că „tema aleasă pentru această a treizecea zi, «Fiți milostivi precum Tatăl vostru este milostiv» (Lc 6,36), ne face să ne îndreptăm privirea înainte de toate spre Dumnezeu «bogat în milostivire» (Ef 2,4), care privește mereu pe copiii săi cu iubire de tată,

chiar și atunci când se îndepărtează de El. De fapt, milostivirea este prin excelență numele lui Dumnezeu, care exprimă natura sa nu în maniera unui sentiment ocazional, ci ca forță prezentă în tot ceea ce El realizează. Este forță și duioșie împreună. Pentru aceasta putem spune, cu uimire și recunoștință, că milostivirea lui Dumnezeu are în sine dimensiunea paternității și pe cea a maternității (cf. Is 49,15), pentru că El se îngrijește de noi cu forța unui tată și cu duioșia unei mame, care dorește mereu să ne dăruiască viață nouă în Duhul Sfânt”. În continuare, Sfântul Părinte, spunând că Isus este martorul suprem al iubirii milostive a Tatălui față de cei bolnavi, amintește faptul că în Evanghelii sunt relatate întâlniri ale lui Isus cu persoane afectate de diferite boli, și adresează următoarea întrebare: „De ce această atenție deosebită a lui Isus față de cei bolnavi, până acolo încât ea devine și activitatea principală în misiunea apostolilor, trimiși de Învățătorul ca să vestească Evanghelia și să

FOCUS

vindece pe cei bolnavi? (cf. Lc 9,2)” Apoi afirmă că este important ca cei bolnavi să aibă „alături martori ai carității lui Dumnezeu care, după exemplul lui Isus, milostivire a Tatălui, să verse pe rănile bolnavilor uleiul mângâierii și vinul speranței”.

Alături de bolnavi se află lucrătorii sanitari, de aceea Papa Francisc consideră că „invitația lui Isus de a fi milostivi precum Tatăl capătă o semnificație deosebită” pentru aceștia. Este vorba de medici, de asistenții medicali, de tehnicienii din laborator, de cei angajați în asistența și în îngrijirea bolnavilor, precum și de numeroșii voluntari „care dăruiesc timp prețios celui care suferă”.

Sfântul Părinte consideră că slujirea lucrătorilor sanitari alături de cei bolnavi, „desfășurată cu iubire și competență, transcende limitele profesiei pentru a deveni o misiune”, iar mâinile lor „care ating carnea suferindă a lui Cristos pot să fie semn al mâinilor milostive ale Tatălui”. Și li se adresează lucrătorilor sanitari cu aceste cuvinte: „Fiți conștienți de marea demnitate a profesiei voastre, precum și de responsabilitatea pe care ea o comportă.”

Mai departe în mesaj sunt menționate „progresele pe care știința medicală le-a făcut mai ales în ultimele timpuri”, noile tehnologii, precum și cercetarea, care „continuă să dea contribuția sa prețioasă pentru a înfrânge patologii vechi și noi; medicina de recuperare și-a dezvoltat mult cunoștințele și competențele”. Papa Francisc ne îndeamnă să nu „uităm singularitatea fiecărui bolnav, cu demnitatea sa și cu fragilitățile sale”, subliniind faptul că „bolnavul este mereu mai important decât boala sa, și pentru aceasta orice abordare terapeutică nu poate face abstracție de ascultarea pacientului, a istoriei sale, a

„Fiți milostivi precum Tatăl vostru este milostiv.” (Lc 6,36) neliniștilor sale, a fricilor sale”. De asemenea, mai spune că „atunci când nu este posibil să se vindece, este posibil mereu să se îngrijească, este posibil mereu să se mângâie, este posibil mereu să se demonstreze o apropiere care arată mai mult interes față de persoană decât față de patologia sa”. În continuarea mesajului său, Sfântul Părinte a vorbit despre locurile de îngrijire și a amintit faptul că de-a lungul secolelor comunitatea creștină a deschis numeroase „hanuri ale bunului samaritean”, „în care să poată fi primiți și îngrijiți bolnavi de tot felul, mai ales cei care nu găseau răspunsuri la întrebarea lor despre sănătate fie din cauza lipsurilor, fie din cauza excluderii sociale sau din cauza dificultăților de îngrijire a unor patologii”. A mai precizat și faptul că „atâția misionari au însoțit vestirea Evangheliei prin construirea de spitale, dispensare și locuri de îngrijire. Sunt opere prețioase prin care caritatea creștină a luat formă și iubirea lui Cristos, mărturisită de discipolii săi, a devenit mai credibilă”. Și a subliniat „importanța instituțiilor sanitare catolice: ele sunt o comoară prețioasă de păstrat și de susținut; prezența lor a distins istoria Bisericii prin apropierea de bolnavii mai săraci și de situațiile mai uitate”. De asemenea, a mai spus că mulți „fondatori de familii călugărești au știut să asculte strigătul fraților și surorilor lipsiți de acces la îngrijiri sau îngrijiți rău și s-au dedicat în slujba lor”.

În finalul mesajului său, Papa Francisc a spus: „Pe drumul acestor treizeci de ani, și pastorația sănătății a avut tot mai recunoscută slujirea sa indispensabilă. Dacă discriminarea cea mai rea de care suferă săracii – și bolnavii sunt săraci de sănătate – este lipsa de atenție spirituală, nu putem neglija să le oferim apropierea lui Dumnezeu, binecuvântarea sa, Cuvântul său, celebrarea sacramentelor și propunerea unui drum de creștere și de maturizare în credință. În această privință, aș vrea să amintesc că apropierea de cei bolnavi și îngrijirea lor pastorală nu este numai misiunea câtorva slujitori dedicați în mod specific; vizitarea bolnavilor este o invitație adresată de Cristos tuturor discipolilor săi. Câți bolnavi și câte persoane bătrâne trăiesc acasă și așteaptă o vizită! Slujirea mângâierii este misiunea fiecărui botezat, amintindu-și de cuvântul lui Isus: «Am fost bolnav și m-ați vizitat» (Mt 25,36).

Iubiți frați și surori, mijlocirii Mariei, Tămăduitoarea bolnavilor, încredințez pe toți bolnavii și familiile lor. Uniți cu Cristos, care poartă asupra sa durerea lumii, să poată găsi sens, mângâiere și încredere.

Mă rog pentru toți lucrătorii sanitari pentru ca, bogați în milostivire, să ofere pacienților, împreună cu îngrijirile corespunzătoare, apropierea lor fraternă.”

Sursa: www.magisteriu.ro FEBRUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

9

FOCUS sinodalitate

A

acțiuni pentru formarea misionară Între 27-30 decembrie 2021 și 3-6 ianuarie 2022 au avut loc două serii de formare misionară pentru copii și adolescenți, cu caracter sinodal. Acestea s-au desfășurat la mănăstirea franciscană de la Pârâul Rece și la parohia din Predeal.

L

a prima serie, desfășurată în perioada 27-30 decembrie 2021 la Mănăstirea Franciscană de la Pârâul Rece, au fost prezenți 51 de adolescenți din toată țara. O parte din adolescenți au fost cazați în casa de oaspeți și în cea tradițională (muzeu) care aparțin mănăstirii de la Pârâul Rece, iar 20 dintre ei au fost găzduiți la parohia Adormirea Maicii Domnului din Predeal. În prima zi de formare misionară, adolescenții au participat la Rugăciunea Laudelor, iar apoi Pr. Eugen Blaj, directorul național al Operelor Misionare Pontificale, 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2022

le-a dat adolescenților un exemplu biblic al Bisericii sinodale, referindu-se la Conciliul din Ierusalim relatat de cartea Faptele Apostolilor în capitolul 11. De asemenea, a mai prezentat și un exemplu de lipsă de sinodalitate, cel al Bisericii din Corint, unde erau divizați, „unii ai lui Apolo, alții ai lui Chefa, alții ai lui Paul, alții ai lui Cristos”. După sesiune, adolescenții au participat la Sfânta Liturghie. Spre seară s-a organizat „Crăciunul CMP”. În cea de-a doua zi, întâlnirile au fost călăuzite de doamna Matilda Andrici.

Sesiunile au avut un caracter misionar. În după-amiaza zilei de

mintesc și pe episcopul francez Charles de Forbin-Janson, care a început Opera Copilăriei Sfinte pentru a promova misiunea în rândul copiilor cu motoul „Copiii îi evanghelizează pe copii, copiii se roagă pentru copii, copiii îi ajută pe copiii din toată lumea”.

Iubiți frați și surori, continui să visez Biserica în întregime misionară și o nouă perioadă a acțiunii misionare a comunităților creștine. Și repet dorința lui Moise pentru poporul lui Dumnezeu aflat pe cale: „De-ar fi tot poporul lui Dumnezeu profeți!”

(Num 11,29). Da, de-am fi noi toți în Biserică ceea ce suntem în virtutea botezului: profeți, martori, misionari ai Domnului! Cu forța Duhului Sfânt și până la marginile pământului. Maria, Regina misiunilor, roagă-te pentru noi!

(Papa Francisc, Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Misiunilor 2022)

miercuri s-a organizat un workshop în echipe. În timpul Sfintei Liturghii, 5 adolescenți au depus adeziunea la CMP, iar cei prezenți au reînnoit-o.

La cea de-a doua serie de formare misionară, care a avut loc în perioada 3-6 ianuarie, au participat 24 de copii misionari, cu vârstele cuprinse între 6 și 10 ani. Întâlnirea copiilor a avut aceeași tematică ca a adolescenților. Cu această ocazie, copiii misionari au reînnoit adeziunea la CMP, 7 dintre ei depunând-o pentru prima dată în cadrul Sfintei Liturghii concelebrate de Pr. Eugen Blaj și Pr. paroh Alois Arcana.

FOCUS eveniment

„F

Biserica ortodoxă Mănăstirea Cașin

Săptămâna de Rugăciune Între 18 și 25 ianuarie s-a desfășurat în București Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor. Această inițiativă ecumenică a început la Catedrala Sfântul Iosif și s-a încheiat la biserica ortodoxă Mănăstirea Cașin.

S

ăptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor a avut drept deviză cuvintele: „Am văzut steaua Lui la răsărit și am venit să ne închinăm Lui” (Mt 2,2). La acest eveniment au luat parte reprezentanți ai diferitelor comunități creștine din București.

La începutul celebrării din Catedrala Sfântul Iosif, ÎPS Aurel Percă i-a salutat pe cei prezenți, referindu-se la motoul întâlnirilor de anul acesta, propus de Consiliul Bisericilor din Orientul Mijlociu: „Sunt bucuros că în această seară putem începe această Săptămână de Rugăciune pentru Unitatea

Creștinilor și să ne regăsim din nou aici, împreună, în Catedrală, ierarhi, preoți, credincioși, persoane consacrate, ca să implorăm darul unității.

Să înălțăm ruga noastră, pentru ca Dumnezeu să ne dăruiască unitatea mult dorită.” Comentariul la lectura biblică a fost făcut de către reprezentantul Bisericii Ortodoxe Române, PS Ieronim Sinaitul, Episcop Vicar patriarhal.

La rugăciunea care a avut loc la Catedrala greco-catolică Sfântul Vasile cel Mare, cuvântul de învățătură a fost ținut de reprezentantul Bisericii Armene, ÎPS Datev Hagopian, care a spus printre altele:

ie ca lumina, mireasma, puterea, iertarea și binecuvântarea Duhului Sfânt să ne călăuzească, să o găsim și noi, ca magii de altădată, cum este tema acestei Săptămâni de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor – «Am văzut steaua la răsărit și am venit să ne închinăm Lui» (Mt 2, 2). Să o vedem cu toții și să fie un nou început pentru fiecare dintre noi, pentru noi toți, pentru Biserici, pentru toți cei care doresc binele și mersul înainte, propășirea neamului omenesc, concordia generală, frățietatea și dragostea. Dacă vom avea dragoste în viața noastră creștină, socială, avem speranța că Dumnezeu ne va mișca sufletul și spre alte fapte bune, de unire și de cooperare.”

(PS Ieronim Sinaitul, Episcop Vicar patriarhal, reprezentantul Bisericii Ortodoxe Române)

„Dorim ca lumea de astăzi să nu fie asemenea prigonitorului Irod, să nu fie rece și nepăsătoare ca cei care și-au închis ușile în fața Sfintei Familii, ci să fie curată la suflet, dreaptă și bună. Să fie mereu călăuzită de lumina fericirii pe care au trăit-o magii și păstorii în clipa în care se închinau în fața Pruncului născut din Sfânta Fecioară în peștera Betleemului.”

Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor s-a încheiat la Mănăstirea Cașin, unde din partea Bisericii Romano-Catolice a vorbit ÎPS Aurel Percă despre importanța întâlnirilor de rugăciune ecumenică.

FEBRUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

11

FOCUS ȘTIRI ARCB

Vizită pastorală

Lumina și Năvodari

Vizită pastorală Duminică, 16 ianuarie, ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, s-a aflat în vizită pastorală în parohiile din Lumina și Năvodari și a prezidat Sfânta Liturghie, la care au concelebrat Pr. Gabriel Popa, secretar arhidiecezan, și Pr. paroh Florin Bordeuș.

Târgu Jiu

eveniment Pe 22 ianuarie, în Parohia Sf. Ioan de Capistrano din Târgu Jiu a avut loc întâlnirea preoților din Decanatul de Craiova, fiind prima întâlnire decanală cu tema Sinodului despre sinodalitate.

ÎPS Aurel Percă a vizitat comunitatea romano-catolică din Câmpina, unde a prezidat Sfânta Liturghie.

D

București

celebrare Pe 23 ianuarie a fost celebrată cea de-a treia Duminică a Bibliei, marcată în Catedrala Sfântul Iosif printr-o Sfântă Liturghie solemnă prezidată de PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București.

Sfânta Scriptură a fost expusă la loc de cinste în altar, pentru a marca importanța Cuvântului lui Dumnezeu.

12

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2022

uminică, 9 ianuarie, ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, a fost prezent în mijlocul comunității romano-catolice din Câmpina, unde a prezidat Sfânta Liturghie în biserica Sfântul Anton de Padova; au concelebrat Pr. paroh Claudiu Cojan, Pr. Anton Ghiuzan, Pr. Emil Moraru, responsabil al Oficiului pastoral pentru cateheză al ARCB și Pr. Gabriel Popa, secretar arhidiecezan.

De asemenea, ÎPS Aurel Percă le-a vizitat pe Surorile Augustiniene Contemplative ale Sfintei Rita, unde câteva surori duc o viață contemplativă de rugăciune și jertfe pentru susținerea spirituală a Arhidiecezei de București.

O altă vizită a fost făcută la Casa Speranței din Câmpina. Măicuțele Congregației Surorile Sfântului Iosif din Aosta, venite la Câmpina în anul 1993, au deschis un centru social pentru îngrijirea copiilor abandonați sau defavorizați din diverse motive.

Celebrare în memoria gen. Berthelot

Pe 19 ianuarie a fost celebrată o Sfântă Liturghie în memoria gen. H. M. Berthelot.

C

elebrarea a avut loc în Catedrala Sfântul Iosif, în limba franceză, fiind prezidată de ÎPS Aurel Percă, alături de Pr. Gabriel Popa, secretar arhidiecezan, și Pr. IoanThomas Răileanu, Rector Ecclesiae al comunității francofone. Au fost de față ambasadorul Franței, Laurence Auer, corpul diplomatic, reprezentanți ai Armatei române și membri ai comunității francofone din București.

La predică, ÎPS Aurel Percă l-a evocat pe generalul Henri Mathias Berthelot (1861-1931), care a fost șef al Misiunii Militare Franceze în România între anii 1916 și 1918, și a amintit și faptul că strada Catedralei Sfântul Iosif poartă numele generalului.

Vizită pastorală în PRAHOVA Pe 23 ianuarie, ÎPS Aurel Percă a vizitat comunitatea romano-catolică din Filipeștii de Pădure (PH), unde a prezidat Sfânta Liturghie.

L

a Liturghie au concelebrat Pr. Gabriel Popa, secretar arhidiecezan, și Pr. Dominic Bucur, administratorul comunității. Biserica din Filipeștii de Pădure este filiala parohiei romano-catolice din Câmpina. În lumina Duminicii Bibliei, a Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor și a parcursului sinodal, Păstorul Arhidiecezei i-a îndemnat pe credincioși să citească și să mediteze cuvântul lui Dumnezeu, care vorbește fiecăruia în parte în funcție de diferitele momente ale vieții.

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Vizită pastorală în comunitatea din Valea Lupului Duminică, 16 ianuarie 2022, Preasfinţitul Petru Sescu, Episcop auxiliar al Diecezei de Iaşi, a vizitat comunitatea din Valea Lupului.

P

Slujbă de pomenire A fost celebrată o slujbă de pomenire pentru PS Vasile Cristea, episcop al Bisericii Greco-Catolice din România.

P

reasfinția Sa a răspuns astfel invitaţiei adresate de copiii din această parohie, cu ocazia colindelor dinaintea Crăciunului, dar şi dorinţei tuturor credincioşilor de a-l cunoaşte şi a se face cunoscuţi noului episcop auxiliar.

PS Petru Sescu a prezidat două Sfinte Liturghii, cea de la ora 9 și cea de la ora 11. În cadrul primei Liturghii a fost sărbătorită o familie care aniversa 40 de ani de căsnicie.

La omilie, Excelența Sa a subliniat valoarea familiei în lumea de astăzi, dar şi responsabilitatea şi misiunea soţilor faţă de tinerele generaţii, și a felicitat familia sărbătorită.

După Liturghie a salutat și a stat de

vorbă cu mai mulți credincioși. La Liturghia de la ora 11 au luat parte numeroase familii tinere, cărora PS Petru Sescu li s-a adresat la sfârșit mulțumindu-le și încurajându-le să asculte cu fidelitate glasul Bisericii şi să fie atente ca în această lume să nu le lipsească Cuvântul şi prezenţa lui Cristos.

Etiopia

Honduras

Portugalia

eliberate de forțele de poliție etiopiene

lider indigen asasinat

Seminar despre aparițiile de la Fatima

La 30 noiembrie anul trecut fuseseră arestate șase călugărițe din congregația Fiicele Carității ale Sfântului Vincențiu de Paul și o călugăriță din Congregația Ursulinelor. Acestea au fost eliberate de forțele de poliție etiopiene la 18 ianuarie. Arestarea acestora s-a produs probabil în cadrul unei acțiuni de identificare a persoanelor considerate apropiate de rebelii de etnie Tigray. Despre alți doi diaconi și alte două călugărițe care sunt în detenție nu se știe nimic.

Pablo Isabel Hernández, un lider indigen al populației Lenca, a fost împușcat pe 9 ianuarie, în localitatea San Marcos Caiquín din Honduras, de un grup de bărbați neidentificați. Era cunoscut pentru apărarea casei noastre comune și pentru credința sa profundă.

Asasinarea sa a stârnit un val de indignare în întreaga Biserică din America Latină. Hernández era primar al localității La Auxiliaría de La Vara Alta de Caiquín și directorul postului de radio din localitatea sa.

Departamentul de studii al Sanctuarului marian de la Fatima, în Portugalia, a avut inițiativa unui seminar online cu tema „Decodificarea Fatimei”. Seminarul, dedicat aparițiilor de la Fatima, a avut loc pe parcursul lunii ianuarie, în fiecare miercuri, și le-a oferit participanților posibilitatea de a înțelege mai bine evenimentele, de a cunoaște istoria acestora, și de a aprofunda mesajul lor, precum și modul în care milioane de credincioși se raportează la acestea.

e 17 ianuarie, în capela Curiei Arhiepiscopiei Majore din Blaj, a avut loc slujba de pomenire a PS Vasile Cristea, care a îndeplinit în anii 19601987 funcția de episcop pentru românii greco-catolici din diaspora. Parastasul a fost oficiat de PS Cristian Crișan, vizitator apostolic pentru credincioșii greco-catolici români din Europa Occidentală, care i-a avut alături pe Pr. Flavius Florea, vicar administrativ al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, Pr. Cristian Rus, protopop de Blaj, și pe Pr. diac.

Ioan-Ștefan Dumitraș, cancelar al Curiei Arhiepiscopiei Majore.

FEBRUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

13

Biserică și societate BIOGRAFIE

Arhiepiscopul Raymund Netzhammer

„D

v. ne iubiți țara și țineți cu țara noastră”, aceste cuvinte i-au fost adresate de prim-ministrul Ionel Brătianu arhiepiscopului de București, Raymund Netzhammer, când, după Primul Război Mondial, cele două personalități își reînnoiau prietenia care-i legase înainte de conflagrație.

Istoricul Ion Dumitriu-Snagov îl caracteriza pe prelatul de la București drept un om care „a știut să se integreze perfect în atmosfera bisericească și politică a României”.

Albin Netzhammer, acesta fiind numele de botez al viitorului arhiepiscop de București, s-a născut la 19 ianuarie 1862 în satul Erzingen din marele ducat Baden. Era fiul unui țăran, pe numele său Josef Netzhammer, căsătorit cu Brigitta, născută Stoll. Familia mai avea alți patru copii: Maria, Amalie, FranzJosef și Georg. În anul 1876, Josef și Brigitta îl încredințează pe istețul și talentatul adolescent Albin călugărilor benedictini din mănăstirea Maria Einsiedeln din cantonul Schwyz. În anul 1880, când a ajuns la vârsta de 18 ani, a fost primit printre novicii mănăstirii. Trecând un an de noviciat și alți trei ani de probă, la 8 septembrie 1884 a depus în mâinile abatelui voturile călugărești, primind numele de Raymund, iar în anul 1886, la data de 5 septembrie, a fost hirotonit preot. Imediat ce și-a încheiat studiile, în anul 1887 a fost numit profesor la gimnaziul mănăstirii, predând matematica, iar mai târziu chimia și fizica.

14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2022

Însă pe la începutul deceniului al nouălea al secolului al XIX-lea, din cauza unei boli periculoase la ochi, a fost nevoit să abandoneze munca profesorală, între anii 1893-1894 dedicându-se pastorației în parohia Montreux, pe malul lacului Geneva, în calitate de vicar.

Pentru un an după revenirea de la Montreux – 1894-1895 –, viitorul arhiepiscop de București a deținut și misiunea de administrator și econom al mănăstirii. În anul 1899, arhiepiscopul de București, Francisc-Xaveriu von Hornstein (1896-1905) s-a adresat abatelui mănăstirii din Einsiedeln cu rugămintea să-i pună la dispoziție doi călugări care să se ocupe de conducerea științifică a Seminarului din București. Alegerea a căzut asupra Pr. Raymund Netzhammer și a Pr. Lucius Fetz. Ajuns la București, a fost numit rector al Seminarului arhidiecezan, suplinind totodată funcția de profesor de matematică, fizică și chimie.

Raymund Netzhammer a condus Seminarul arhidiecezan din București timp de doi ani, între 1900 și 1902, „doi ani fericiți”, cum îi va numi el în Jurnalul său.

Concomitent cu misiunea de rector, a fost implicat și în pastorație, fiind numit de Arhiepiscopul Hornstein predicator misionar în diferite parohii ale Arhidiecezei de București.

Cu această ocazie, a făcut cunoștință cu Dobrogea, fiind fascinat de trecutul paleocreștin al acestei regiuni. La 29 iunie 1902, Arhiepiscopul

Raymund Netzhammer, 02.02.1918

Hornstein l-a demis din funcția de rector și l-a trimis înapoi la mănăstirea Einsiedeln, unde și-a reluat activitatea didactică de odinioară. Însă nu i-a fost dat să stea prea mult în liniștea abației benedictine, pentru că în octombrie 1903 a fost trimis la Roma, unde, până în anul 1904, a ocupat funcția de cancelar și profesor la Colegiul „Sfântul Anselm” al benedictinilor, iar din noiembrie 1904, pe cea de rector al Colegiului Grecesc „Sfântul Atanasiu”, cel care îi pregătea pe preoții greco-catolici.

La 16 septembrie 1905, după moartea Arhiepiscopului Hornstein, Papa Pius al X-lea (1903-1914) l-a numit arhiepiscop de București.

Fiind primit în audiență de Pius al X-lea, Netzhammer i-a spus că nu poate accepta numirea, la care papa i-a reproșat: „Cum, nu sunteți oare călugăr, nu știți ce înseamnă ascultarea?” Ce putea răspunde nou-numitul arhiepiscop în fața acestor cuvinte ale pontifului: „Dacă Sfântul Părinte spune aceasta, atunci știu că trebuie să ascult, deci in verbo tuo laxabo rete – «la cuvântul tău, voi arunca năvoadele»”. Ascultător nu era suficient pentru Sfântul Pius al X-lea, așa că l-a îndemnat cu tonul său părintesc: „Să fii un bun român!”

Biserică și societate

Consacrarea episcopală a avut loc în biserica Colegiului „Sfântul Anselm” din Roma, la 5 noiembrie 1905. Consacrator principal a fost Cardinalul Girolamo Gotti, iar co-consacratori: Diomede Panici, secretar al Sfintei Congregații a Riturilor, și Raffaele Virili, episcop titular de Troas. Luarea în posesie a Arhidiecezei de București a fost făcută în același an, la 17 decembrie, când Raymund Netzhammer a urcat pe tronul arhiepiscopal din Catedrala Sfântul Iosif din capitala României, alegându-și ca moto episcopal cuvintele: In verbo tuo – „La cuvântul tău”. În calitate de arhiepiscop de București, s-a dedicat trup și suflet propășirii turmei ce i-a fost încredințată spre păstorire. A dat dovadă de o grijă părintească enormă față de Seminarul arhidiecezan, pe care l-a transferat în Palatul arhiepiscopal de pe strada Esculap, fapt petrecut la 5 iulie 1906, cu această ocazie Duhul Sfânt devenind patronul ceresc al pepinierei de preoți a Arhidiecezei de București. „O zi importantă și o faptă decisivă!”, astfel caracteriza Netzhammer acest eveniment în Jurnalul său.

Intelectual, nu doar păstor, Raymund Netzhammer înțelegea destul de bine necesitatea educației viitoarelor generații, de aceea a contribuit la dezvoltarea școlilor catolice, devenite tot mai apreciate de societatea românească. Această contribuție este demonstrată de evoluția numărului școlilor catolice. Astfel, dacă în anul 1904, în arhidieceză existau 26 de școli, în anul 1914 numărul acestora era de 37. În zece ani, odată cu numărul școlilor, a crescut și numărul elevilor: de la 4.054 în 1904 la 6.151 în 1914, de diferite confesiuni – catolici, ortodocși, iudei, protestanți – și

naționalități – austrieci, maghiari, români, evrei, germani, italieni, francezi, bulgari, polonezi etc.

A fost și un ziditor de biserici, în perioada păstoririi lui fiind ridicate și sfințite următoarele sfinte lăcașuri: biserica greco-catolică Sfântul Vasile, biserica Sfânta Elena, biserica Preasfântul Mântuitor, toate trei din București, la fel ca și bisericile Sfântul Anton de Padova din Câmpina și Sfântul Iosif din Buzău.

Pe lângă aceste zidiri, amintim și o serie de capele, case parohiale, case călugărești, școli etc.

Nu mai mică a fost implicarea Arhiepiscopului Netzhammer în îmbunătățirea situației preoților romano-catolici care, în timpul Primului Război Mondial, au fost arestați și închiși. Prin demersuri adresate Sfântului Scaun, regelui Ferdinand I, guvernului român, legațiilor străine, a obținut, în noiembrie 1917, eliberarea preoților bucureșteni.

Meritul acestui mare om al Bisericii constă nu doar într-o păstorire plină de dăruire, ci și în efortul lui de cercetare a trecutului creștinismului din România, aici fiind de amintit studiul său despre antichitățile creștine din Dobrogea.

De o mare importanță este și Jurnalul său, tipărit sub denumirea de Episcop în România într-o epocă a conflictelor naționale și religioase, precum și lucrările Din România.

Incursiuni prin această țară și istoria ei și Reședința episcopală din București. O contribuție la istoria archidiocezei. Despre spiritul enciclopedic al lui Raymund Netzhammer dau mărturie cele peste 180 de studii din varii domenii ca istorie, arheologie, numismatică, chimie, matematică, geodezie, fizică etc.

La 3 iulie 1924, Raymund Netzhammer a trimis la Roma

Vizita Arhiep. Falewski, Gonska, Durcovici, Netzhammer, Cisar

scrisoarea prin care, „ca fiu ascultător al Sfântului Părinte”, își înainta demisia din scaunul arhiepiscopal de București. Duminică, 6 iulie, el își lua rămas-bun, printr-un „cuvânt de adio” de la enoriașii săi, publicat în foaia de duminică și doar în limba germană. Își motiva plecarea prin „motive de sănătate”.

Motivul plecării îl putem afla și din discuția avută de arhiepiscop cu regele Ferdinand I la Sinaia la 12 iulie și se afla în faptul că Netzhammer era german.

La 13 iulie 1924, Raymund Netzhammer a celebrat pentru ultima oară Sfânta Liturghie în Catedrala Sfântul Iosif din București, iar marți, 15 iulie, după 19 ani de păstorire, părăsea România. Printr-o telegramă cifrată, sosită în aceeași zi la nunțiatură, se anunța acceptarea demisiei lui Netzhammer și numirea lui ca arhiepiscop titular de Anazarbus. După trei ani de ședere la mănăstirea Einsiedeln, s-a mutat apoi pe insula Werd din orașul Stein am Rhein, unde a murit la 18 septembrie 1945, la vârsta de 83 de ani.

Text: Pr. dr. Petru Ciobanu FEBRUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

15

Biserică și societate doctrină socială

„R

eligia, dacă este bine înțeleasă, este o forță irezistibilă care poate reinstaura armonia și unitatea între lumea interioară și cea exterioară (…) Adevăratul mesaj al religiilor nu poate fi fanatismul.”

(D. Srinivas Talwar, Tous divins par essence, DC 4 (2002) 170)

Assisi, 24 ianuarie 2002

Assisi – continuu izvor de pace Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea

D

upă experiența întâlnirii de la Assisi din 27 octombrie 1986 și în fața creșterii tensiunilor, în mod particular din cauza atentatelor din 11 septembrie 2001, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a dorit o nouă întâlnire a reprezentanților religiilor lumii, în care aceștia să se roage pentru pace, dar și pentru a reafirma faptul că religia nu poate fi folosită niciodată ca motiv de conflict, fiind prin natura sa principala cale de realizare a păcii.

La această întâlnire au participat peste două mii de persoane.

Dintre aceștia, mai bine de două sute au fost membri ai delegațiilor oficiale ale religiilor lumii. Adeziunea a fost așadar foarte largă: amintim prezența Patriarhului de Constantinopol Bartolomeu I, a pastorului Konrad Reiser, secretarul general al Consiliului Ecumenic al 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2022

Bisericilor, a rabinului Israel Singer, secretarul general al Consiliului Evreiesc Mondial, și a prințului Hassan al Iordaniei. Au fost reprezentate și religiile necreștine: islamismul, budismul, confucianismul, șintoismul, jainismul, hinduismul, zoroastrismul și religiile tradiționale africane. În dimineața zilei de rugăciune, papa s-a adresat tuturor participanților: „Frați și surori care ați venit aici din diferite părți ale lumii! Vom merge fiecare în locurile prevăzute pentru a implora de la Dumnezeu darul păcii pentru întreaga lume (…) Să cerem lui Dumnezeu să ne deschidă inimile pentru adevărul lui și al omului. Scopul este unic și intenția este aceeași, deși ne rugăm în diverse forme respectând tradiția religioasă a fiecăruia” (Ioan Paul al II-lea, Les religions au service de la paix, DC 4 (2002) 169).

Reprezentanții religiilor necreștine au arătat importanța religiei pentru promovarea păcii și a unității între popoare. „Religia, dacă este bine înțeleasă, este o forță irezistibilă care poate reinstaura armonia și unitatea între lumea interioară și cea exterioară (…) Adevăratul mesaj al religiilor nu poate fi fanatismul” (D. Srinivas Talwar, Tous divins par essence, DC 4 (2002) 170).

După o lună de la ziua de rugăciune pentru pace de la Assisi, Sfântul Părinte a trimis o scrisoare tuturor șefilor de state și de guverne prin care le face cunoscută „Declarația finală a liderilor religioși” cunoscută și ca „Decalogul de la Assisi pentru pace”.

Experiența întâlnirii de la Assisi din 24 ianuarie 2002 a dat Bisericii convingerea că dialogul poate să îi ajute pe cei care participă la el să crească în propria credință fiindcă, întâlnind pe cineva care are alte convingeri religioase, se va găsi angajat într-o liniștită confruntare între credințe practice și valori religioase diferite, dar care sunt îndreptate spre binele comun la care aspiră toți oamenii: pacea în lume.

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Atitudinea care trăiește veșnic

L

una februarie oferă ca eveniment liturgic principal sărbătoarea Întâmpinarea Domnului. Biblic, Maria și Iosif îl prezintă pe Isus la templu, întrucât era primul născut. Conform tradiției, primele roade ale pământului sau primul născut trebuiau oferite Domnului, ca semn de binecuvântare și recunoștință. În cazul unei persoane umane, se putea răscumpăra printr-un animal sau pasăre, care se foloseau pentru jertfele de la Templu, în funcție de starea financiară a familiei. În această zi, Biserica îndreaptă atenția credincioșilor spre persoanele consacrate și le invită la rugăciune pentru toți cei care au ales să se sfințească pe această cale aparte.

De multe ori, când privim spre această categorie de persoane, o facem cu admirație, considerând că îți trebuie o supravoință ca să renunți la multe pentru a-ți dedica viața lui Dumnezeu într-un mod special. Poate că unii am reușit chiar să-i întrebăm ce anume i-a motivat pentru o asemenea alegere. Iar cel mai

întâlnit răspuns să fi observat că a fost: „L-am ales pe Domnul și sper ca într-o zi să ajung la concluzia că nu puteam lua o decizie mai bună.

Dacă îl am pe el, am totul!” Cum reușesc cei consacrați să rămână fideli? Trăind o atitudine care nu s-a inventat cu creștinismul, dar care a primit de la el mai multă valoare: speranța! Aristotel era de părere că „speranța este visul omului treaz”.

Fapt reafirmat și de Tudor Arghezi: „Speranța este un vis cu ochii deschiși.” Mulți oameni înțelepți pe care îi cunoaște o lume întreagă s-au întrecut în afirmații despre speranță.

Este plin internetul cu asemenea vorbe, frumoase chiar! Dar, mai mult decât a vorbi frumos despre speranță, este necesar ca ea să fie trăită. Căci speranța, spun unii, „moare ultima”; eu spun că nu moare deloc, dacă nu renunțăm la ea, dar va ajunge să se împlinească dacă mergem cu ea până la capăt, acolo unde se află cel ce răspunde, pentru că în el ne-am pus speranța – Dumnezeu.

Pr. Marian Blaj, Oficiul pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Suntem în Cristos, suntem grefați pe El prin botez; în noi există prezența sa, lumina sa, viața sa. Să mergem deci în bucurie și speranță, susținuți de Cuvântul său: acesta este Cuvântul vieții. (Papa Francisc)

TINERII ÎNTREABĂ

Cum trec peste ruperea unei relaţii?

C

u îndelungă răbdare.

Ruperea unei relaţii apropiate are aceleaşi efecte ca şi un doliu. Şi nu doar pierderea unei persoane dragi poate determina apariţia doliului psihologic, ci şi pierderea unei prietenii, pierderea locului de muncă, îmbolnăvirea unei persoane dragi, pierderea propriei sănătăţi.

De aceea este important să cunoaştem fazele doliului psihologic pentru a şti în ce etapă ne aflăm. După E. Kubler-Ross, există cinci stadii ale doliului psihologic prin care trec oamenii când le moare cineva apropiat: negare și izolare, furie, negociere, depresie și acceptare. Aşa cum am menţionat, aceste etape pot fi trăite şi în alte situaţii cu o intensitate mai mare sau mai mică. Desigur, aceste etape identificate se pot amesteca şi pot apărea sentimente mixte, de aceea ajută să ne cunoaştem emoţiile ca să ştim că ele sunt fireşti. Ne ajută de asemenea credinţa, sprijinul celorlalţi, frumuseţea naturii, odihna sau relaxarea şi amintirile persoanei pe care o păstrăm în inimă.

Sr. Gabriela Lungu fcJ

FEBRUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

17

SUFLET TÂNĂR Christus vivit

Tinerețea - un timp al visurilor și al alegerilor

Î

n acest nou număr, vom începe lectura unui nou capitol din exortația postsinodală Christus vivit, care se intitulează „Parcursuri ale tineretului”. În prima parte (art. 134-143) vom putea observa cum tinerețea este interesantă întrucât este un „timp de visuri și alegeri”. Nu dispunem de suficient spațiu pentru a reda articolele complete, dar vom face o selecție care să vă trezească apetitul pentru a le căuta și citi integral: „În această perioadă a vieţii, tinerii sunt chemaţi să se proiecteze spre înainte fără a tăia rădăcinile, să construiască autonomie, dar nu în singurătate.” „Iubirea lui Dumnezeu şi raportul nostru cu Cristos viu nu ne împiedică să visăm, nu ne cer să restrângem orizonturile noastre. Dimpotrivă, această iubire ne determină, ne stimulează, ne proiectează spre o viaţă mai bună şi mai frumoasă.” „Cu câtva timp în urmă, un prieten m-a întrebat ce anume văd eu când mă gândesc la un tânăr.

Răspunsul meu a fost: «Văd un tânăr

18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2022

sau o tânără care caută propriul drum, care vrea să zboare cu picioarele, care se arată lumii şi priveşte orizontul cu ochi plini de speranţă, plini de viitor, precum şi de iluzii.

Tinerii merg cu două picioare ca adulţii, dar spre deosebire de adulţi, care le ţin paralele, ei au mereu unul în faţa celuilalt, gata să plece, să ţâşnească. Mereu lansat spre înainte.»” „Unii tineri probabil că refuză această etapă a vieţii pentru că ar vrea să rămână copii sau doresc «o prelungire nedefinită a adolescenţei şi amânarea deciziilor; frica de definitiv generează astfel un soi de paralizie decizională. Însă tinereţea nu poate rămâne un timp suspendat: ea este vârsta alegerilor şi tocmai în asta constă fascinaţia sa şi misiunea sa cea mai mare».” „Trebuie să perseverăm pe drumul visurilor. Pentru aceasta, trebuie să fim atenţi la o ispită care ne face adesea glume urâte: agitaţia. Poate să devină o mare vrăjmaşă atunci când ne face să capitulăm, pentru că descoperim că rezultatele nu sunt imediate. Visurile cele mai frumoase se

cuceresc cu speranţă, răbdare şi angajare, renunţând la grabă. Chiar dacă greşeşti, vei putea mereu să ridici din nou capul şi să reîncepi, pentru că nimeni nu are dreptul să îţi fure speranţa.” „Tinerilor, nu renunţaţi la ceea ce este mai bun din tinereţea voastră, nu priviţi viaţa de la balcon! Nu confundaţi fericirea cu o canapea şi nu petreceţi toată viaţa voastră în faţa unui ecran. Nici nu vă reduceţi la spectacolul trist al unui vehicul abandonat. Nu fiţi automobile parcate, ci lăsaţi să îmbobocească visurile şi luaţi decizii. Riscaţi, chiar dacă veţi greşi. Nu supravieţuiţi cu sufletul anesteziat şi nu priviţi lumea ca şi cum aţi fi turişti. Faceţi-vă auziţi!

Alungaţi fricile care vă paralizează, pentru a nu deveni tineri mumificaţi. Trăiţi! Dedicaţi-vă pentru ceea ce este mai bun din viaţă! Deschideţi uşile cuştii şi zburaţi! Vă rog, nu ieşiţi la pensie înainte de vreme.”

SUFLET TÂNĂR

Cărți și idei

Viața consacrată și Scara umilinței

P

entru că luna februarie este luna dedicată vieții consacrate, vă propun ca lectură publicația Scara umilinței. Este un ghid în 12 trepte pe care ni-l propune Sfântul Benedict, pentru dobândirea adevăratei stime de sine, publicat la Editura ARCB. Cartea prezintă 12 trepte extrase din regula de viață a călugărilor benedictini, 12 modele de atitudine pe care o persoană care aspiră la viața consacrată, dar nu numai, ar trebui să și le însușească, să le trăiască. Este

o carte ușor de citit, presărată cu imagini din marea artă monastică, la care autorul a adăugat mici înflorituri pline de înțelepciune și de haz.

Cartea este un bun medicament și pentru tineri, pentru care stima de sine reprezintă, de cele mai multe ori, o mare provocare.

J. Augustine Wetta, autorul acestei cărți, spune în prima treaptă: „… în dezvoltarea stimei față de tine însuți, trebuie să începi prin a-L respecta pe Dumnezeu.”

O combinaţie cuceritoare, care sigur îl va feri pe cititor de ispita de a se lua prea tare în serios. Iar acesta este deja primul pas nu numai către umilinţă, ci şi către autentica stimă de sine.

Georgiana Nechita

Reflexie

Ce îl face pe un lider să fie bun?

I

ntrăm într-un subiect contondent. Toată lumea are o părere pe marginea lui, de obicei formată de la distanța raportului față de o figură dominantă din viața lor. Fie că vorbim de un manager, fie că vorbim de un președinte de scară, toți ne dăm cu părerea despre ce ar trebui să facă și mai ales cum.

Să încercăm totuși să pornim o analiză obiectivă. În primul rând, liderul există doar în raport cu cei care îl urmează și nu în neant.

Astfel, el este doar un rol asumat de o persoană, nu esența acesteia. În al doilea rând, liderul se naște ca o încarnare a unui ideal.

Nimeni nu e dispus să urmeze un lider care nu conduce undeva.

Ca o consecință directă, un lider bun este un lider eficient,

acela care împinge lucrurile într-un mod energic. Pentru a face asta, el trebuie să fie de neînduplecat, concentrat mereu pe țintă.

Moralitatea liderului nu poate fi legată de intenție, aceasta avându-și rădăcinile strâns înfipte în rezultate. Nu degeaba există expresia „dacă tu nu poți, lasă pe unul mai capabil”. Știu, aceste cuvinte ne doare (greșeală gramaticală voită, a se vedea filmul Secretul lui Bachus).

De unde poți ști ce se va întâmpla? De fapt, asta este fișa postului de lider, să plănuiești totul în așa fel încât să știi. Nimeni nu zice că e ușor, dar de aceea te urmează alții pe tine, nu pe altul, pentru că poți să livrezi rezultate..

Rafael Ropotă

CURIOZITĂȚI

despre sfinți/ fericiți adolescenți/ tineri

Fericitul Marcu de Marconi (24 februarie)

Știai că: • A trăit numai 30 de ani şi nu a părăsit niciodată pământul natal?

• La 16 ani a intrat în mănăstirea din Migliarino, care aparţinea ordinului Sfântului Ieronim?

• După moartea sa, corpul său a fost găsit neputrezit şi mormântul a devenit loc de pelerinaj?

• În timpul războiului dintre împăratul Austriei şi ducele de Mantova, oraşul Migliarino a fost distrus. Călugării s-au refugiat în Mantova, cu toate lucrurile lor, inclusiv cu relicvele fericitului; apoi au construit o biserică şi o mănăstire avându-l ca patron pe Sf. Matei şi acolo au pus relicvele Fericitului Marcu, unde au rămas timp de aproximativ 150 de ani?

• Relicvele sale își au locul definitiv în catedrala din Mantova?

• Viața consacrată rămâne o cale mai directă, dar nu și mai ușoară, pentru a ajunge în Paradis?

Raluca Jibu

FEBRUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

19

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Activitatea CDPT

Lucrători de tineret „cu acte”

S

âmbătă, 8 ianuarie, 6 lucrători pastorali de tineret au susținut și absolvit examenul final aferent cursului Lucrător de tineret. Astfel, ei au devenit lucrători de tineret „cu acte”.

Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului în colaborare cu Fundația „Don Bosco” din Constanța au făcut posibil un curs de perfecționare pentru 11 lucrători pastorali de tineret din Arhidieceza de București și Dieceza de Timișoara. Cu prezență fizică sau online, participanții au petrecut o săptămână împreună, încercând să cunoască mai îndeaproape ce implică interacțiunea pastorală cu tineretul actual și cum poți gestiona provocările care apar într-o asemenea activitate.

Printre subiectele abordate la curs s-au aflat: competențele unui lucrător

februarie 26 februarie – Festivalul Tinereții

de tineret, comunicarea interpersonală, managementul conflictului, dinamica lucrului în echipă, forme de dezvoltare personală / profesională etc.

Nu toți beneficiarii cursului au putut participa la examenul menționat.

Astfel, al doilea grup de cursanți va susține un examen similar la o dată stabilită ulterior, în acord cu fundația saleziană din Constanța.

CDPT

Iași, România

Polonia

Campus vocațional

Tinerii - obiectivul anului 2022

În perioada 27-30 decembrie 2021, comunitatea Seminarului „Don Orione” din Iași a întâmpinat un număr de 19 tineri, care s-au adunat cu scopul de a învăța lucruri noi atât despre ei înșiși, cât și despre taina vocației. Tema campusului a fost „Fii în pas cu Domnul”. Liturghiile zilnice, activitățile ludice, momentele de formare, dar și catehezele au avut menirea de a lăsa participanții să fie călăuziți de Domnul, dar mai ales de a-i face dornici să pășească pe urmele sale.

Episcopul Artur Miziński a declarat că Polonia își dorește să se concentreze în anul 2022 pe a ajunge mai bine la tineri. Se dorește îmbunătățirea comunicării dintre generația tânără și Biserică. Într-un studiu publicat în martie 2021, s-a remarcat că practica religioasă în rândul tinerilor s-a redus la jumătate în aproape 30 de ani. Formarea și îngrijirea pastorală a tinerilor reprezintă priorități ale Bisericii pentru noul an, alături de „a merge pe calea sinodală în dieceze”.

20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2022

Proiectul „Fii speranță pentru aproapele” continuă!

Detalii pe site (www.cdpt.ro), rubrica Voluntariat.

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Flavia Dobre Alexandra Iacoban Sr. Paula Iosif Deea Lazăr Sr. Gabriela Lungu, FCJ Georgiana Nechita Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

Teofania de pe Sinai (Ex 19,9-25)

D

omnul i-a zis lui Moise: ,,Iată, eu voi veni la tine într-un nor gros, pentru ca să audă poporul când îţi voi vorbi şi să aibă totdeauna încredere în tine!” Moise a coborât de pe munte la popor, a sfinţit poporul şi ei şi-au spălat hainele.

A treia zi, de dimineaţă, au fost tunete, fulgere şi un nor gros pe munte şi sunet puternic de trâmbiţă. Şi tot poporul din tabără a fost cuprins de spaimă. Moise a scos poporul din tabără în întâmpinarea lui Dumnezeu. Şi au stat în picioare la poalele muntelui.

Muntele Sinai era acoperit de fum, întrucât Domnul coborâse pe el în foc. Fumul se înălţa ca

fumul unui cuptor şi tot muntele se cutremura cu putere.

Sunetul trâmbiţei devenea tot mai puternic. Moise vorbea şi Dumnezeu îi răspundea prin tunet. Domnul a coborât pe muntele Sinai, pe vârful muntelui.

Domnul l-a chemat pe Moise pe vârful muntelui, iar Moise s-a suit acolo. Domnul i-a zis lui Moise: ,,Coboară în adunarea poporului ca să nu se năpustească să-l vadă pe Domnul. Altfel, mulţi dintre ei vor pieri. Şi preoţii care se apropie de Domnul să se sfinţească, pentru ca nu cumva Domnul să-i lovească.”

Moise a zis Domnului: ,,Poporul nu poate să urce pe muntele Sinai, căci tu ne-ai avertizat, zicând: «Fixează hotar în

În a treia zi, Domnul se va coborî în faţa întregului popor pe muntele Sinai.

(Ex 19,11) jurul muntelui şi sfinţeşte-l!»”

Domnul i-a zis: ,,Coboară şi urcă tu cu Aaron. Însă preoţii şi poporul să nu se năpustească să urce la Domnul, ca nu cumva să-i lovească.” Moise s-a coborât la popor şi i-a spus aceste lucruri.

De colorat:

Pe muntele Sinai ai coborât şi le-ai vorbit din cer.

Le-ai dat judecăţi drepte, legi adevărate, hotărâri şi porunci bune.

(Neh 9,13)

FEBRUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

21

UNIVERSUL FAMILIEI SOCIETATE

Realismul vieţii spirituale Capitolul al nouălea din Amoris laetitia este dedicat spiritualităţii conjugale şi familiale. Pe scurt, noţiunea de „spiritualitate” derivă de la Spirit, iar pentru creştini, de la Spiritul (Duhul) Sfânt.

Text: Pr. Fabian Măriuţ

O

definiţie a spiritualităţii este viaţa în Spirit, iar scopul este realizarea roadelor Duhului Sfânt.

Sfântul Părinte ne spune că spiritualitatea se „realizează prin mii de gesturi reale şi concrete” (AL 315).

Viaţa de familie nu constituie nicidecum un obstacol în împlinirea dorinţelor spirituale profunde, dimpotrivă, este o cale pe care Domnul o pune la îndemână pentru a atinge culmile uniunii mistice (cf. AL 316). Pentru a arăta şi mai bine ce înseamnă gesturile concrete fac apel la o predică a Cardinalului Angelo Comastri: „Pentru mine, spiritualitatea vine de la mama care atunci când amesteca mămăliga mă învăţa să mă rog Rozariul; sau când îl vedeam pe tata, seara, întors de la muncă, cu braţele

vânjoase tremurânde, cu mâinile bătătorite, aşezat în genunchi, recitând Tatăl nostru. Atunci cugetam cu fior în mintea mea de copil: dacă tata care este aşa de mare şi puternic se aşază în genunchi să se roage, cât de măreţ trebuie să fie Dumnezeu?”

Pentru a scoate în evidenţă şi mai mult realismul vieţii spirituale, în ultimul paragraf din Amoris laetitia Papa Francisc afirmă că nicio familie nu este ceva perfect; dimpotrivă, este supusă unui drum de creştere şi maturizare permanentă a capacităţii de a iubi, iar fiecare persoană trebue să tindă către ceva care trece dincolo de propriile limite şi chiar de propria familie, anume Împărăţia cerurilor (cf.

AL 325).

Mi se pare foarte sugestiv subtitlul care introduce numerele 317-318 din

„A contempla fiecare persoană dragă cu ochii lui Dumnezeu şi a-l recunoaşte în ea pe Cristos este o profundă experienţă spirituală.” (AL 323)

22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2022

Amoris laetitia, „Uniţi în rugăciune în lumina Paştelui”. Rugăciunea este „mijlocul privilegiat în a exprima și a întări credința pascală. În fiecare zi se pot găsi câteva minute pentru a ne uni în rugăciune în fața Domnului cel viu, ca să-i spunem ceea ce ne îngrijorează, ca să ne rugăm pentru nevoile familiale ori pentru cineva care trece printr-un moment dificil, ca să-i cerem ajutorul în a ne iubi, ca să-i aducem mulțumire pentru viață și pentru lucrurile bune, ca să-i cerem Fecioarei să ne protejeze sub mantia sa de mamă. Prin cuvinte simple, acest moment de rugăciune poate face foarte mult bine familiei”. „Întreaga viaţă de familie este o «păşune» de milostivire. Fiecare pictează şi scrie cu grijă în viaţa celuilalt” (AL 322).

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI

Călătoria Cuvântului lui Dumnezeu Cateheza Papei Francisc din 23 octombrie 2019 se referă la misiunea lui Paul și Barnaba și la Conciliul de la Ierusalim, întrunit pentru a rezolva problema referitoare la intrarea păgânilor în Biserică, fără circumcizie.

Să cerem Domnului să întărească în toți creștinii, în special în episcopi și în preoți, dorința și responsabilitatea comuniunii.

Text: Iulia Cojocariu

L

a începutul catehezei, Suveranul Pontif amintește de întâlnirea transformatoare a Sfântului Paul cu Isus, cum după acest eveniment este primit de către Biserica de la Ierusalim și cum începe să-l vestească pe Cristos. Dar pentru că întâmpină ostilitatea unora, Paul se instalează „la Tars, orașul său natal, unde Barnaba i se alătură pentru a-l face să participe la lunga călătorie a Cuvântului lui Dumnezeu”.

Sfântul Părinte afirmă că se poate spune despre cartea Faptele Apostolilor că „este cartea lungii călătorii a Cuvântului lui Dumnezeu: Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie vestit și vestit pretutindeni”. Iar „această călătorie începe ca urmare a unei persecuții puternice (cf. Fap 11,19)”, ceea ce „devine o oportunitate pentru a lărgi câmpul unde se răspândește sămânța cea bună a Cuvântului. Creștinii nu se înspăimântă. Trebuie să fugă, dar fug cu Cuvântul, și răspândesc Cuvântul peste tot”. În continuare, se mai spune că „Paul și Barnaba sosesc mai întâi la Antiohia din Siria, unde se opresc un an întreg pentru a învăța și a ajuta comunitatea să-și planteze rădăcinile (cf. Fap 11,26). Antiohia

devine astfel centrul de propulsare misionară, datorită propovăduirii cu care cei doi evanghelizatori – Paul și Barnaba – marchează inima credincioșilor, care acolo, la Antiohia, sunt numiți pentru prima dată «creștini» (cf. Fap 11,26)”.

Sfântul Părinte precizează că natura Bisericii nu este de a fi „o fortăreață, ci un cort capabil să-și lărgească suprafața (cf. Is 54,2) și să lase liber accesul tuturor”. El mai spune că „Biserica este «în ieșire», sau nu este Biserică. «O Biserică cu porțile deschise» (Exortația apostolică Evangelii gaudium, nr. 46), mereu cu porțile deschise. Dar această noutate de porți deschise pentru cine? Pentru păgâni, căci apostolii propovăduiau evreilor, dar păgânii au venit și ei să bată la poarta Bisericii”.

Mai departe, Papa Francisc spune că „această noutate de porți deschise păgânilor dezlănțuie o controversă foarte însuflețită. Unii evrei afirmă necesitatea de a deveni evrei prin circumcizie pentru a se mântui, și apoi să primească botezul: Ei spun: «Dacă nu primiţi circumcízia, după obiceiul care vine de la Moise, nu puteţi să vă mântuiţi» (Fap 15,1), adică nu puteți să primiți apoi botezul”. „Pentru a rezolva problema,

Paul și Barnaba consultă consiliul apostolilor și pe bătrânii de la Ierusalim, și are loc ceea ce este considerat drept primul conciliu din istoria Bisericii, numit conciliul sau adunarea de la Ierusalim.” Soluția propusă era aceea de a nu se impune circumcizia păgânilor, „ci să li se ceară doar să respingă idolatria și toate expresiile ei. Din discuție se naște drumul comun, și această decizie este ratificată prin scrisoarea apostolică trimisă la Antiohia”.

FEBRUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

23

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ – PSALMII

Pentru că tu ai format rărunchii mei,/ m-ai ţesut în sânul mamei mele./ Te laud pentru că m-ai făcut o făptură atât de minunată!/ Lucrările tale sunt admirabile!/ Şi sufletul meu cunoaşte bine aceasta!/ Oasele mele nu erau ascunse pentru tine când am fost plămădit în taină,/ ţesut în chip minunat.

(Ps 139,13-15)

De la a fi la a nu (mai) fi Text: Pr. Tarciziu Șerban

P

erioada de secularizare pe care o trăim ne pune în fața unor situații pe care, cu ceva timp în urmă, nu ni le puteam imagina: valorile religioase pe care noi ne clădim existența sunt nu doar contestate și, eventual, repuse în discuție, ci disprețuite și ridiculizate, și odată cu ele sunt disprețuiți și ridiculizați toți cei care continuă să creadă în ele și să facă din ele temelia vieții lor. Refrenul cel mai des repetat este că aceste valori „aparțin Evului Mediu” (definit în mod nedrept ca „întunecat”), iar cei care le mai promovează (îndeobște, Biserica) nu ar face decât să încerce retrogradarea umanității de pe „culmile progresului” (unde a ajuns datorită științei) la „starea inumană” din acele epoci (preiluministe). Toate aceste aspecte 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2022

ar putea fi dezbătute și clarificate (de exemplu, cât de „întunecat” a fost Evul Mediu sau ce progrese și mai ales ce regrese a generat știința pentru om) printr-un dialog civilizat și nicidecum prin slogane (răsuflate).

Cândva, autorul Psalmului 139, după ce a făcut experiența profundă a existenței lui Dumnezeu și a grijii sale paterne față de toate lucrurile și ființele create de El, inclusiv față de persoana lui, se revoltă și se ridică cu virulență (virulență pe care noi nu ne-o însușim) împotriva celor care vorbesc cu înșelăciune despre Dumnezeu și se ridică cu viclenie împotriva Lui (v. 20). El nu poate admite ca Dumnezeu să fie înjosit, de vreme ce i-a format rărunchii și l-a țesut în sânul mamei sale. De aceea, spune autorul, te laud pentru că

m-ai făcut o făptură atât de minunată! Ochii tăi m-au văzut înainte de a mă naște și în cartea ta îmi erau scrise toate zilele... Lucrările tale sunt admirabile! Și sufletul meu cunoaște bine aceasta! Psalmistul este conștient că Dumnezeu știe totul despre el, îi pătrunde de departe gândurile și îi cunoaște cuvintele mai înainte ca ele să ajungă pe limbă. De aceea îi cere: Privește-mă cu luare-aminte, Dumnezeule, și vezi inima mea, încearcă și cunoaște gândurile mele.

Vezi dacă nu merg pe o cale greșită și condu-mă pe calea veșniciei.

Ce mai înseamnă pentru omul de astăzi calea greșită și calea veșniciei? Or, tocmai în această distincție se situează una fundamentală pentru viitorul omului: cea dintre a fi și a nu (mai) fi.

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Sfânta Angela a Crucii

BIOGRAFIE

a mijlocit recăpătarea vederii unui adolescent

T Angela a Crucii Canonizare: 04.05.2003 Beatificare: 05.11.1982 Venerabilă: 12.02.1976 Procesul: 1938 Moartea: 02.03.1932 Nașterea: 30.01.1846

eodoro Molina era adolescent când și-a pierdut vederea cu ochiul drept. „Oftalmologii i-au spus că a avut o embolie în artera centrală a retinei și că nu există niciun remediu pentru aceasta. Mai întâi a mers la medicii din localitatea în care locuia, Alcazar de San Juan (Ciudad Real), iar mai târziu, și-a continuat remediul la spitalele din Ciudad Real, Albacete și Madrid. Nimeni nu i-a dat niciun tratament și toți au declarat incurabilă starea tânărului.

Bunica lui, Juliana Calcerrada, auzise la radio că pentru ca sora Angela să fie canonizată era nevoie doar de un miracol. Văzând că medicii nu puteau face nimic, le-a scris surorilor din Sevilla și le-a cerut să se roage pentru nepotul ei. Surorile i-au răspuns că se vor ruga pentru el și i-au trimis o relicvă și o novenă, așa că întreaga familie a început să se roage.

Trecuseră aproape cinci luni de la apariția bolii și o săptămână de la începerea novenei în familie; surorile o începuseră cu câteva zile înainte, și Teodoro mergea cu mama la medic pentru încă o părere. Pe drum însă, adolescentul a remarcat că vedea cu ochiul bolnav, astfel că la doctor s-a constatat vindecarea. Mai mulți medici au constatat același lucru și toți au fost la fel de surprinși.

Au comunicat surorilor cele întâmplate și postulatorul a alcătuit documentația necesară pentru recunoașterea miracolului.

info * În experienţa ei de rugăciune a văzut o cruce în faţa alteia pe care se afla Cristos răstignit şi a primit inspiraţia de a se răstigni împreună cu El pentru mântuirea sufletelor. Această experienţă spirituală a luminat orizontul vieţii ei şi al Institutului pe care îl va fonda.

Ascultând de îndrumătorul ei, a început să scrie un jurnal spiritual în care a descris în detaliu stilul de viaţă al fiicelor ei.

O călugăriță admirată de toţi şi numită de popor „maica săracilor”

M

aría de los Ángeles Guerrero González s-a născut la Sevilla, părinții săi fiind Francisco Guerrero și Josefa González. A trebuit să abandoneze şcoala pentru a lucra într-un atelier de cizmărie. În 1871, printr-un vot privat, i-a promis Domnului să trăiască conform sfaturilor evanghelice. În 1875 a pus bazele Institutului Surorilor Societăţii Crucii*, care se vor distinge prin slujirea lui Dumnezeu în fraţii cei mai nevoiaşi, „făcându-se sărace cu ei pentru a-i conduce la Cristos”.

A fost admirată de toţi şi numită de popor „maica săracilor”, dispreţuind orice glorie umană şi căutând umilinţa deplină. Societatea Crucii are mai mult de cincizeci de mănăstiri, 700 de surori și aproximativ 50 de novice care își fac noviciatul la Sevilla. Țările în care se găsește sunt Spania, Argentina și Italia.

FEBRUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

25

SPIRITUALITATE BISERICA MISIONARĂ

Apus de soare, Turbi

Ce fel de perfecțiune căutăm?

Text: Pr. Ștefan Lenghen

Isus i-a spus: „Dă-mi să beau!”

(In 4,7)

Î

n zonele de primă evanghelizare, dar cu siguranță și acolo unde creștinismul este împământenit de sute de ani, omul dorește să înțeleagă ce este perfecțiunea. Persoana umană, având sădită în sine această dorință de perfecțiune, mereu va căuta să o aibă, să se bucure de ea. De aceea, ne putem pune următoarea întrebare: Ce fel de perfecțiune căutăm?

Ca să putem răspunde mai ușor la această întrebare, vă invit să ne imaginăm că am intrat într-un mall unde se vinde perfecțiune. La primul etaj avem perfecțiuni care se adresează domeniului materialist, la al doilea nivel cele ce se adresează cumpărătorilor care urmăresc succesul în această viață pământească, 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2022

iar la ultimul etaj acestea două sunt puse împreună. Mergând din magazin în magazin realizăm că ceea ce ni se prezintă, ni se vinde, nu e suficient pentru a obține acea liniște lăuntrică pe care întreaga noastră ființă o caută.

Dumnezeu Unul și Întreit, perfecțiunea însăși pe care o vestește Biserica nu poate fi niciodată găsită și cumpărată dintr-un mall.

Ea poate fi găsită în acea întâlnire pe care omul o are cu Creatorul ei.

Dumnezeu își oferă perfecțiunea Sa în dar întregii umanități, prin Fiul său unicul născut. Perfecțiunea, care se revarsă din marea Sa milostivire, este dobândită de om prin trăirea credinței și acceptarea faptului că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu.

În munca de evanghelizare a Învățătorului nostru, Isus Cristos, descoperim treptat că credința, sinceritatea, sărăcia, fericirea, umilința, răbdarea, tăria, prudența, dar mai ales caritatea sunt acele daruri care îl ajută pe om să vadă că perfecțiunea nu este de domeniul iluziei, al utopiei. În această vie în care a lucrat Domnul nostru, fiecare dintre noi a primit un talant cu ajutorul căruia să-l facă pe aproapele să descopere în lucrurile simple prezența lui Dumnezeu. A crede că putem cumpăra perfecțiunea înseamnă a păstra talantul doar pentru noi, a-l îngropa în noi. În zonele de primă evanghelizare aceasta este o mare provocare: a-i ajuta pe ceilalți să-și descopere talanții și să-i pună în slujba altora fără a pretinde nimic în schimb. Vă rog să nu vă scandalizați, deoarece oamenii din aceste locuri nu au avut parte de caritatea și evanghelizarea de care noi am avut parte. Ei sunt la început. Vă invit, prin rugăciunile dumneavoastră, să-i ajutăm să descopere și să trăiască unica perfecțiune, aceea a iubirii.

Desen reprezentând județul Marsabit, din Sanctuarul diecezan (Dieceza de Marsabit), 3.11.2021

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)

Astăzi:

Dimitri Messing (1887-1944) Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

C

ând ești un tânăr ofițer și cânți la pian pentru familia imperială rusă pe iahtul Standart, probabil nu-ți pui prea multe întrebări cu privire la viitor… dar Providența vrea altfel, și iată că războiul izbucnește, apoi vine Revoluția. În 1921, Dimitri Messing1 este refugiat în Italia. Văduv, își pune întrebări existențiale. La 7 martie 1923, la Roma, la 36 de ani, se convertește la catolicism și vrea să devină preot.

După câteva peripeții, intră în Seminarul greco-catolic Sfântul Vasile din Lille, unde petrece trei ani. Acolo îl întâlnește pe Vladimir Ghika, și acesta îi propune să-l primească la Auberive, mănăstirea pe care tocmai a cumpărat-o de la statul francez pentru a face din ea centrul strategic al operelor sale misionare. Astfel, la 12 noiembrie 1926, Dimitri Messing descălecă cu cărți, partituri și alte bagaje la Auberive.

Aici se simte în largul lui, își poate continua studiile de teologie și, în paralel, poate să exerseze pianul și muzica corală religioasă.

Dar Vladimir Ghika este în curând forțat de către episcopul de Langres să închidă ramura masculină de la Auberive. O nouă 1 2

oportunitate se prezintă totuși: un proiect de mănăstire greco-catolică la Nisa. Dimitri și tovarășii săi ruși se duc acolo... pentru a afla la fața locului că proiectul este abandonat deoarece Mons. Andrzej Szeptycki, mitropolit greco-catolic ucrainean, finanțatorul proiectului, trebuie să facă față unor cheltuieli importante ca urmare a inundațiilor catastrofice care au lovit Galiția.

Ce să facă? Să moară în stradă ca mulți dintre compatrioții săi? „Sute de ruși fără muncă vagabondează pe străzile [Nisei], extenuați, cu veșmintele zdrențuite, cu aerul pierdut.”2 Atunci Dimitri își reia activitatea de pianist. Dă concerte, dă meditații... dar cu greu îi ajunge ca să trăiască, deoarece locația pianului este scumpă, deplasările, de asemenea, și apoi concertele sunt adesea de binefacere și nu aduc mare câștig. Dimitri Messing trebuie adesea să facă apel la Vladimir Ghika, care răspunde mereu cu generozitate la strigătele sale de disperare, văzând probabil în acest exilat rus un alter ego al său. Găsește în cele din urmă un echilibru, cântând în restaurante și în cazinouri o muzică pe care nu o iubește, dar care îl ajută să trăiască. Cântă și pe pacheboturi

Seminarul Sfântul Vasile din Lille în 1923.

Dimitri Messing este probabil unul dintre cei trei bărbați în picioare, în sutană, din centru.

care îl duc departe, până în Japonia, unde îi întâlnește pe prietenii lui Vladimir Ghika: Părintele Totsuka și Violet Sussman.

Dar soarta se îndârjește împotriva lui. Ca urmare a crizei economice din 1929, Dimitri Messing își pierde jobul de pianist, dar este și cazul noii sale soții, o rusoaică, văduva unui tovarăș de luptă și mama unei adolescente pe care a luat-o sub ocrotirea sa slăbuță. În ultima scrisoare trimisă de Dimitri Messing lui Vladimir Ghika, din 25 noiembrie 1936, spune că se află în Italia unde își câștigă cu greu viața ca pianist, dar nu are cum s-o aducă pe soția sa, rămasă la Nisa. Fiica sa vitregă, Svetlana, s-a căsătorit la Nisa, la 26 mai 1936, cu un tânăr francez... care va fi omorât în timpul ofensivei germane din mai 1940... Nenorocirile se țin lanț.

Pianistul rus moare la 24 mai 1944, în plină ofensivă aliată în Italia, și este înmormântat în cimitirul protestant din Roma.

Dimitri Messing ar fi oare întruchiparea modernă a lui Iob?

Sau de Messing.

Scrisoare către Vladimir Ghika din 29.11.1927.

FEBRUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

27

Ecumenismul în timpul pandemiei

28

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2022

ECUMENISM

P

e 20 ianuarie, Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor a emis documentul intitulat „Ecumenismul în timpul pandemiei. De la criză la oportunitate”. Acest document este rezultatul unei vaste anchete din 2021 în toate conferințele episcopale din lume, inclusiv Conferința Episcopilor din România. În ianuarie 2021, 142 de chestionare au fost adresate responsabililor cu relațiile ecumenice din toate conferințele episcopale și din Sinoadele Bisericilor Catolice Orientale. Rezultă o sinteză de 50 de pagini intitulată „Ecumenismul în timpul pandemiei. De la criză la oportunitate”, care se sprijină pe o frază a Papei Francisc, „suntem toți în aceeași barcă”, reluată în numeroase răspunsuri la chestionar. Se pare că aceste cuvinte ale Episcopului Romei se aplică nu doar bărbaților și femeilor din vremea noastră, ci și diferitelor Biserici. În introducerea documentului se spune că mișcarea ecumenică modernă a fost mereu strâns legată de evoluțiile politice, sociale și culturale. Fără îndoială, pandemia de COVID-19, cu consecințele sale tragice mondiale în domeniile politic, economic, social, cultural și religios, și în general cu efectul său asupra oricărei activități umane, va fi una din dezvoltările istorice care vor modela drumul ecumenic.

Creștinii din orice tradiție au fost constrânși să ia măsuri fără precedent care au afectat profund viața lor de credință și relațiile lor, precum închiderea lăcașurilor religioase și anularea liturghiilor cu prezență, chiar de Paști și pentru înmormântări. Dar pandemia a fost și ocazia de a redescoperi anumite dimensiuni esențiale ale credinței creștine, precum centralitatea Cuvântului lui Dumnezeu, dimensiunea comunitară a credinței și „Biserica domestică”.

Tot în introducere se mai spune că activitățile Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor au fost profund afectate de pandemie: vizitele și călătoriile au fost anulate, anumite dialoguri internaționale au fost suspendate și cea mai mare parte a întâlnirilor sale și ale celor ale partenerilor de dialog au fost amânate sau deplasate online.

Din introducere mai aflăm că la 19 ianuarie 2021 a fost trimis responsabililor ecumenici din toate Conferințele Episcopale Catolice și Sinoadele Orientale Catolice un chestionar. Ancheta, intitulată „A înțelege comuniunea eclezială într-o epocă de distanțare”, punea întrebări cu privire la: 1. reflecția locală asupra chestiunilor teologice și ecleziologice ridicate de pandemie; 2. noile oportunități oferite de pandemie; 3. posibilitățile de a se inspira din alte comunități creștine;

4. noile probleme sau tensiuni care rezultă din răspunsurile diferitelor Biserici la pandemie; 5. impactul asupra muncii comisiilor mixte de dialog.

Acest document de lucru este alcătuit din trei secțiuni. Prima tratează despre oportunitățile oferite de pandemie pentru a întări și reînnoi relațiile dintre creștini. A doua se concentrează pe impactul negativ al crizei COVID-19 asupra ecumenismului. Ultima secțiune identifică chestiunile ecumenice care îi interpelează pe toți creștinii, ca și provocările specifice cu care mișcarea ecumenică s-a confruntat în timpul pandemiei și într-o lume postpandemică.

Prima secțiune se intitulează „O «binecuvântare ascunsă»” și în cadrul ei se arată că dacă pandemia a împiedicat numeroase contacte și proiecte ecumenice, a fost și o ocazie de a reînnoi relațiile dintre creștini, adică de a crea noi forme de koinonia între ei. Într-adevăr, așa cum indică numeroase rapoarte, în diferite regiuni, pandemia s-a dovedit a fi o „binecuvântare ascunsă” și a inaugurat chiar „o nouă primăvară ecumenică” (Malta), determinând „ceea ce ar putea fi o schimbare istorică în relațiile interconfesionale la nivel național” (Irlanda). „Această sinteză pune în evidență trei aspecte importante în care au fost observate dezvoltări pozitive: o nouă conștiință de a fi o singură FEBRUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

29

ECUMENISM

familie, lansarea unor proiecte și inițiative comune și apariția unui «ecumenism digital».”

Un prim rezultat al pandemiei din punct de vedere ecumenic este că, așa cum exprimă raportul din Slovenia, citându-l pe Papa Francisc: „Suntem toți, vrând-nevrând, «în aceeași barcă».” Această conștiință de a fi o singură familie se înrădăcinează în experiența unui destin comun pus în evidență de pandemie. Această conștiință este fixată în experiența unei vulnerabilități împărtășite. În afară de conștiința de a fi o singură familie creștină, criza a oferit și noi ocazii de a se ruga, de a munci și de a reflecta împreună. Pandemia a fost o ocazie de a conștientiza importanța ecumenismului spiritual și de a explora noi moduri de rugăciune împreună. Un număr fără precedent de inițiative de rugăciune ecumenică au fost organizate. Multe dintre ele au fost planificate pentru victimele pandemiei, pentru familiile lor și pentru cei din prima linie la nivel național sau la nivel local.

Au fost organizate online numeroase inițiative de rugăciune ecumenică, cum ar fi o reculegere online ecumenică în Postul Mare predicată de Cardinalul Arborelius și de episcopul luteran Karin Johannesson, care a avut mai mult de 600 de auditori în Suedia. În afară de rugăciunea în comun, dificultățile practice ale unor comunități creștine au dat naștere unei colaborări ecumenice fraterne într-un mod neașteptat. Pe lângă solidaritate, numeroasele provocări determinate de pandemie au constituit ocazia publicării unor declarații creștine comune. Acestea au fost una din expresiile cele mai vizibile ale colaborării ecumenice în timpul pandemiei de coronavirus.

30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2022

Pandemia a fost o ocazie nu doar de a se ruga și de a munci, ci și de a reflecta împreună. Au fost abordate în mod ecumenic numeroase teme teologice și ecleziale despre subiecte precum misiunea, slujirea, liturgia și chestiunile de sănătate.

Pandemia a revelat și a accelerat progresul mondial al digitalizării care transformă societățile noastre și Bisericile noastre. Progresul tehnologic oferă noi mijloace pastorale care nu necesită apropierea fizică. O nouă cultură online a devenit un fenomen acceptat. Această cultură online are rezultate pozitive (inclusiv unele avantaje ecologice și financiare), dar și negative, și a avut un impact asupra tuturor aspectelor vieții ecleziale, inclusiv asupra ecumenismului.

Numeroase rapoarte indică faptul că mijloacele digitale au permis noi contacte ecumenice și o participare crescută la inițiativele ecumenice. Faptul că atâtea activități ecleziale au fost accesibile online a permis comunităților creștine să se cunoască mai bine între ele.

A doua secțiune se intitulează „Diferențe puse în evidență de pandemie”. Au fost identificate trei provocări principale: faptul că divergențele teologice între tradițiile creștine au fost puse în evidență, diferitele înțelegeri ale pandemiei și diferitele atitudini față de politica de sănătate publică.

Un prim impact negativ al pandemiei asupra chestiunilor ecumenice este faptul că această criză a pus din nou în evidență divergențe teologice profunde între tradițiile creștine.

Aceste divergențe privesc în principal chestiuni liturgice și sacramentale, precum necesitatea prezenței fizice în timpul liturghiei și legătura dintre celebrarea euharistică și împărtășanie. De asemenea, există

și o înțelegere diferită a spațiului sacru.

Un alt lucru important este înțelegerea diferită a pandemiei.

Diferențele de interpretare a pandemiei constituie un alt subiect de dezbinare între creștini. Raporturile menționează adesea că negarea crizei sau teoriile complotiste, interpretările apocaliptice sau de pedeapsă divină, respingerea vaccinurilor și propunerea unor remedii neștiințifice sau magice au determinat tensiuni între comunitățile creștine și consecințe negative pentru toate.

Tensiuni au apărut din cauza aplicării restricțiilor oficiale, precum și cu privire la chestiunea de a ști dacă adunările cu prezență erau necesare. Alte tensiuni au apărut cu privire la egalitatea drepturilor diferitelor Biserici de a exercita pastorala pe lângă credincioșii lor, de exemplu având acces la spitale în timpul izolării.

A treia secțiune se intitulează „Provocări și chestiuni comune pentru viitor” și se referă la chestiunile ecumenice care îi interpelează pe toți creștinii și la provocările specifice cu care mișcarea ecumenică se confruntă. Chestiunile menționate se referă la patru domenii distincte, spiritual, ecleziologic, liturgic și misionar.

Pandemia și izolarea au constituit o provocare spirituală pentru creștinii din toate tradițiile. Mulți s-au confruntat cu probleme privind propria lor viață, punându-și întrebări cu privire la stilul de viață.

Pandemia a pus și problema unui nou mod de a fi Biserică și a înțelegerii Bisericii ca comunitate, iar un rod ecumenic al pandemiei în plan ecleziologic este chestiunea „Bisericii domestice”. Importanța familiei ca centru de credință și

ECUMENISM

de rugăciune a fost recunoscută din nou. Un aspect important al noului mod de a fi Biserică în era digitală este chestiunea liturgică și sacramentală ridicată în toate comunitățile creștine. Izolarea a determinat un nou mod de a participa la cult „în mod virtual”. O altă chestiune ecumenică importantă a fost înțelegerea și practicarea „împărtășaniei spirituale” în diferitele tradiții creștine.

O altă provocare determinată de pandemie este cea misionară. S-a constatat în timpul crizei o creștere a numărului persoanelor care asistă la servicii sau la activități online. O primă întrebare este de a ști dacă participarea online va continua pentru cei care, altfel, ar putea să asiste la cult în prezență. O altă preocupare comună este de a ști în ce fel persoanele care au început să urmărească serviciile online, dar care nu au asistat niciodată înainte la servicii religioase pot să fie invitate în comunități ecleziale, îndată ce cultul în edificiile religioase este din nou posibil. În concluzia acestui document se tratează despre promovarea comuniunii într-un context de distanțare.

Pandemia a avut un impact paradoxal asupra ecumenismului. Deși a împiedicat numeroase contacte și proiecte, criza a fost și ocazia pentru întărirea și reînnoirea relațiilor dintre creștini, și chiar pentru crearea unor noi forme de koinonia între ei. Un prim rezultat ecumenic al pandemiei este o conștiință reînnoită de a fi o singură familie creștină, o conștiință înrădăcinată în experiența unui destin și a unei vulnerabilități împărtășite. Criza a devenit o ocazie de cunoaștere reciprocă: creștinii au fost mai atenți unii la alții, privindu-se într-un mod nou, luând în considerare nu doar

Pandemia a fost o ocazie de a conștientiza importanța ecumenismului spiritual și de a explora noi moduri de rugăciune împreună. cum reacționau ceilalți creștini la pandemie, ci și cine erau cu adevărat în calitate de creștini. Pandemia a fost ocazie de a valoriza celelalte practici și inițiative creștine și de a se inspira unii de la alții.

Criza a oferit și noi posibilități de inițiative comune. Au fost explorate noi căi de ecumenism spiritual și a fost redescoperită sacramentalitatea Cuvântului lui Dumnezeu. Au fost stabilite noi solidarități și forme de colaborare între Biserici în diferite domenii.

Criza a mai revelat provocările ecumenice deja existente. A pus din nou în evidență divergențele teologice între tradițiile creștine, precum înțelegerea spațiului sacru și conceptul și celebrarea sacramentelor.

A subliniat și diferențele de interpretare a pandemiei și atitudinile diferite cu privire la restricțiile în materie de sănătate publică.

Pandemia a dat naștere la întrebări interne tuturor Bisericilor cu privire la patru domenii: 1. spiritual: stilul de viață creștin a fost pus sub semnul întrebării, ceea ce a dat naștere unor abordări providențiale și eshatologice; 2. ecleziologic: un nou mod de a fi Biserică s-a dezvoltat, datorită unei înțelegeri mai profunde a Bisericii ca comunitate, datorită unei participări crescânde a laicilor și datorită unei experiențe mai puternice de „Biserică domestică”;

3. liturgic/sacramental: izolarea a dat loc unui nou mod de participare la cult „în mod virtual”, punând problema înțelegerii rolului sacramentelor în viața creștină; 4. misionar: vor reveni oamenii în Biserică?

Cum pot fi integrate în comunitatea eclezială persoanele care mai nou urmăresc serviciile religioase online?

Pandemia interpelează mișcarea ecumenică cu trei întrebări principale: 1. utilizarea noilor mijloace de comunicare în centrul mișcării ecumenice: modul de comunicare are un impact asupra înțelegerii comuniunii; 2. noile forme de comuniune ecumenică: modul în care este înțeleasă comuniunea eclezială, ca și conceptul de comuniune a Bisericilor; 3. fragilitatea structurilor ecumenice existente și apariția noilor actori ecumenici.

Este important de remarcat faptul că rezultatele pozitive sau negative, ca și provocările ecumenice, variază în funcție de diferitele contexte geografice și ecumenice. De aceea, este necesar să se stabilească anumite distincții între țările care au o tradiție ecumenică bine stabilită și cele în care ecumenismul este mai puțin înrădăcinat, între nivelul local și nivelul național, între țările și populațiile deja avansate în era digitală și cele care nu sunt.

Sursa: http://www.christianunity.va FEBRUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

31

CULTURĂ CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Seară cu Monseniorul Ghika Text: Iulia Cojocariu

Mons Vladimir Ghika și Anton Durcovici, la Biserica Sacré-Coeur, 1930

J

oi, 27 ianuarie, la ora 19 a început la Parohia Sacré-Coeur din București o serie de întâlniri în cadrul cărora este aprofundată personalitatea Fericitului Vladimir Ghika prin mărturia celor care l-au cunoscut în viață sau prin scrierile lui. Aceste întâlniri vor avea loc în ultima joi din lună, la ora 19, în biserica Sacré-Coeur din București. Cei care au deschis seria acestor întâlniri au fost Emanuel Cosmovici, Mihaela Cosmovici și Luc Verly.

Aceștia sunt membri ai echipei care a pregătit dosarul pentru cauza de beatificare, Positio. Ei se consideră a fi arhiviști ai Monseniorului, care ca echipă s-au ocupat 5 ani pentru realizarea acestui dosar. Un alt membru al echipei postulaturii este Pr. Ioan Ciobanu care a fost paroh la biserica Sacré-Coeur. Au mai fost amintiți și ceilalți membri ai postulaturii, Pr. Francisc Ungureanu, postulatorul cauzei romane, Francisca Băltăceanu, Monica Broșteanu. Un alt instrument al lui Dumnezeu este Luc Verly, care a transcris mii de 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2022

pagini, 80.000 de gânduri ale Monseniorului. A transcris și toate agendele. A fost amintită și Ana Boariu, care, inspirată de Dumnezeu, a mers în Belgia și a găsit la nepoata bună a Monseniorului, Genéviève D’Hoop, 30 de scrisori secrete trimise în timpul comunismului de Monseniorul Ghika fratelui său Dimitrie.

Dintre marile personalități care l-au frecventat pe Monseniorul Ghika a fost menționat Edgar Papu, fiul lui spiritual, cu care făcea cateheză și care i-a spus doctorului Cernea că Monseniorul Ghika este ultimul homo universalis, este ultimul om al Renașterii. Edgar Papu s-a dus la profesorul Vianu și i-a dat Pensées pour la suite des jours, gândurile publicate de Monseniorul, și după trei săptămâni îi răspunde Vianu: „domnule, ăsta-i cel mai mare om al secolului nostru”. Or Vianu scrisese el însuși o carte cu gânduri.

Dintre cărțile care s-au publicat despre Monseniorul Ghika au fost semnalate cea intitulată Profesor de

speranță și cartea de benzi desenate în franceză și în română.

Au fost prezentate 15 gânduri inedite ale lui Vladimir Ghika, gânduri despre rugăciune și despre moarte. Fiecare gând poate fi considerat un „tratat de rugăciune pentru fiecare din noi”.

Au fost precizate patru filtre prin care trebuie să trecem acțiunile noastre ca să fim cât mai aproape de ceea ce vrea Dumnezeu de la noi: cele zece porunci, datoria stării, aproapele nostru și preferințele lui Dumnezeu.

Dintre martorii care l-au cunoscut pe Vladimir Ghika, mărturii prețioase s-au păstrat de la Pr. Hieronymus Menges, Agenor Bob Danciul, Andrei Brezianu, dr.

Nicolae Cernea, Elisabeta Postolache Kastel, Lucia Florei, dr. Sandu Klein, profesorul Florea Costache, Marcel Petrișor și de la mulți alții.

Un obiectiv principal al Monseniorului Ghika a fost unirea Bisericilor, un gând de-al lui încă înainte să fie catolic, pe la 1900. În acest sens a ținut conferințe, începând cu 1917, 1924, 1925, 1934, apoi și în România.

Un alt subiect abordat a fost relicva Mântuitorului. Aceasta era reprezentată de un relicvariu mic cu două fragmente din Crucea Mântuitorului și un fragment din coroana de spini. După moartea Monseniorului Ghika relicva a fost recuperată de un avocat îndrăzneț și a ajuns în cele din urmă la Arhiepiscopul Ioan Robu.

Concluzia serii a fost că s-a deschis o perspectivă asupra vieții Monseniorului Ghika în cadrul a ceea ce se dorește a fi niște întâlniri de familie în care Monseniorul Ghika să fie descoperit la el acasă, în Parohia Sacré-Coeur, acolo unde a activat ca preot mai mulți ani.

CULTURĂ FILE DE ISTORIE CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Bisericile catolice ale Târgoviștei Un portal franciscan în paraclisul Arhiepiscopiei Târgoviștei Text: Mons. Ieronim Iacob

Portalul gotic din biserica franciscanilor, acum în paraclisul Crețulescu al Arhiepiscopiei Târgoviștei

L

a Târgoviște, capitala Valahiei (1396-1714), în perioada medievală au existat (cel puțin!) trei biserici catolice. În partea a doua a secolului al XV-lea, la fel ca în multe orașe occidentale, erau prezenți în cetate atât călugării dominicani, cât și cei franciscani.

Alături de așezămintele lor monahale exista și o biserică a sașilor.

Dacă activitatea franciscanilor este documentată relativ bine, urmele lăsate de dominicani sunt mai puține. Istoricul Al. Ciocâltan susține că fiii Sfântului Dominic și-au început viețuirea la Târgoviște în timpul domniei lui Nicolae Alexandru (+1364), sprijiniți de soția catolică a acestuia, doamna Clara. Prezența și activitatea lor în Țara Românească a durat circa un secol și jumătate, până în jurul anului 1500. Ca și la Câmpulung, pietrele așezământului dominican

vor fi devenit materie primă pentru construirea altor edificii, mai ales lăcașuri de cult ortodoxe.

Biserica sașilor, Sancta Maria Gratiarum ad Rivum („Sfânta Maria a harurilor, de la râu”), este datată la 1439, dar existența ei urcă către începuturile așezării. Poziția strategică a Târgoviștei, pe drumul de legătură dintre Ardeal și Dunăre (Brăila), a determinat așezarea în acest loc a unei comunități săsești, catolice. Din păcate, ruinele bisericii sașilor, identificate de arheologul Petru Diaconescu în zona Suseni a orașului, au căzut pradă abuzului edilitar din zilele noastre.

După unii istorici, biserica și conventul franciscan, descris în mai multe relatări ale vizitatorilor apostolici către superiorii lor de la Roma, s-ar fi aflat pe locul actualei biserici catolice. Alți istorici, precum Pr. Iosif Gabor, exclud

categoric această ipoteză. În acest caz ar fi vorba de existența unei a patra biserici catolice la Târgoviște, fapt ce trebuie clarificat de istorici.

Existența unei biserici franciscane, lungă de 40 de pași și lată de 14, închinată Sfântului Francisc, este atestată de mărturia episcopului Petru Bogdan Bacsič cu ocazia vizitei pe care o face la Târgoviște la 1 septembrie 1640. Începuturile acesteia coboară cu mai bine de o sută cincizeci de ani în urmă.

La mijlocul secolului al XVII-lea, când măreața biserică franciscană începe să se dărâme, ea devine o carieră de materiale de construcție pentru alte edificii din cetate.

Printre acestea se numără și biserica Crețulescu (Kretzulescu), cunoscută și sub numele de Biserica Roșie sau Biserica Vornicului, devenită acum paraclis al Arhiepiscopiei Târgoviștei. Biserica, sub formă de navă dreptunghiulară, a fost zidită pe vremea vornicului Dragomir, în jurul anilor 1638 și 1640, și inițial era compusă doar din naos și altar.

Documentele de arhivă atestă că în anii 1757 și 1863 au fost efectuate lucrări de renovare a lăcașului, din inițiativa boierilor Crețulești, de la care biserica a preluat și numele. Opinăm că la 1757, când paraclisului i s-a adăugat pronaosul, portalul gotic, de piatră albă, din biserica mănăstirii franciscane a fost transferat în biserica Crețulescu, el servind ca parte despărțitoare între pronaos și naos. Trebuie menționat că și unele ancadramente de piatră de la ferestrele bisericii provin tot din structura bisericii catolice.

Aceste precizări de natură istorică nu urmăresc revendicări materiale. Ele au menirea de a stabili rădăcinile creștinismului românesc, în care elementul catolic a fost mereu prezent și activ.

FEBRUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

33

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

Spectacol

Frumoasa din pădurea adormită de Piotr Ilici Ceaikovski, spectacol de balet la Opera Națională, 20 februarie, ora 18,30. Regia și coregrafia: V. Medvedev și S. Fečo. Decor, costume și lumini: P. Juráš.

Dirijor: C. Teodorașcu.

carte

Experienţa cu Dumnezeu: Introducere în Teologia spirituală, Pr. dr. Ionuţ Eremia Imbrişcă, colecţia „Tratate de Teologie”, Editura Sapientia, Iași, 2022, 496 p. Prima parte a cărții oferă câteva principii şi fundamente ale teologiei spirituale ca teologie a experienţei.

Illustrissimi.

Scrisorile Patriarhului Editura Serafica, Roman 2021

A

lbino Luciani, ales ca papă sub numele de Ioan Paul I (1912-1978), este renumit din punct de vedere istoric pentru slujirea petrină de numai 33 de zile, între 26 august și 28 septembrie 1978. „Papa surâsului” este remarcabil prin simplitatea vieţii, căldura sufletească şi iubirea faţă de oameni. În acest sens, volumul de faţă, o premieră editorială de excepţie în România, ne ajută să-l cunoaştem mai bine pe Papa Ioan Paul I, prin traducerea realizată de Cristina Grigore, jurnalist şi publicist catolic care, de mai mulţi ani, se dedică promovării acestui om de credinţă în ţara noastră, prin pagina web papaluciani.ro. Ediţia în limba română a cărţii este onorată cu o „Prefaţă” a Cardinalului Pietro Parolin, secretar de stat în Vatican şi preşedinte al fundaţiei vaticane „Ioan Paul I”.

Format: 20x13 cm, 320 de pagini

Cele 40 de scrisori imaginare adunate în acest volum sunt destinate unor variate personalități și personaje culturale și istorice. Adevărate bijuterii literare, ele surprind prin profunzimea, actualitatea și umorul lor, fiind o posibilitate nu doar de a pătrunde în universul fascinant al inimii Papei Luciani, ci şi de a aborda, într-o manieră atractivă și cu folos, teme de la credință la educație, de la sfințenie la cultură, de la plăcere la asceză.

Pr. Andrei Dumitrescu

carte

Cartea cu jucării, Tudor Arghezi, Editura Tudor Arghezi, București, 2007.

Cartea conține vignete de Mitzura Arghezi. Ediția este îngrijită de Traian Radu. Printre „jucăriile din carte”, așa cum le numește autorul, se află „Fata de demult”, „Jucăriile”, „Rugăciunea de seară” etc.

34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2022

Expoziție

D

in opera grafică a lui Theodor Pallady, Muzeul Național de Artă al României. Sub genericul „Pallady 150”, Muzeul Național de Artă al României deschide patru expoziții dedicate aniversării a 150 de ani de la nașterea pictorului Theodor Pallady (1871-1956), unul dintre cei mai importanți artiști români. Expozițiile își propun să prezinte aspecte inedite ale creației sale legate de lucrările aflate în patrimoniul MNAR.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Mâini în rugăciune

D Mâini în rugăciune (cca 1508) de Albrecht Dürer Desen în peniţă.

Dimensiune: 29,1x19,7 cm Tabloul se află în Muzeul Palatului Albertina din Viena (Austria).

Text: Pr. Andrei Dumitrescu

eşi nu se numără printre cele mai valoroase lucrări ale marelui gravor renascentist Albrecht Dürer, supranumit şi „Leonardo da Vinci al Nordului”, totuşi una dintre cele mai cunoscute este desenul prezentat în rubrica de faţă, „Mâini în rugăciune” (Betende Hände), care fascinează prin proporţia reprezentării şi prin profunzimea gestului redat: două mâini masculine împreunate în rugăciune, cu mânecile hainei suflecate. Dürer a creat desenul folosind o tehnică proprie, de combinare a unei nuanţe albe cu cerneală neagră pe hârtie de culoare albastră, care scoate în evidenţă schiţarea mâinilor.

Desenul este considerat a fi de fapt o schiță sau un studiu pentru mâinile unui apostol, a cărui imagine completă a fost planificată să ocupe panoul central al tripticului instalat la Frankfurt intitulat „Altarul Heller”, comandat de ilustrul patrician şi om de cultură Jakob Heller (1460-1522), unul dintre susţinătorii lui Dürer. Panoul central avea să fie distrus de un incendiu în 1729. De altfel, opera este cunoscută şi sub numele de „Studiu asupra mâinilor unui apostol” (Studie zu den Händen eines Apostels). Mâinile schițate apar pe tripticul din partea dreaptă a panoului central și, deși detaliul pare foarte asemănător, este mai mic ca dimensiune în triptic. Recent, o teorie mai plauzibilă cu privire la scopul desenului afirmă

că în execuția sa elaborată pe hârtie albastră prețioasă este mai degrabă o reproducere virtuoză a mâinilor din tablou, pe care Dürer l-ar fi putut aduce înapoi cu el din Italia la Nürnberg, ca model pentru alte viitoare lucrări.

Desenul conținea și o schiță a capului apostolului, dar foaia cu capul a fost separată de cea cu mâinile şi se pare că s-a pierdut în timp. În total, Dürer a realizat nu mai puţin de optsprezece schițe pentru acest altar. Prima recunoaștere publică a operei de artă a avut loc în 1871, când a fost expusă la Viena, iar imaginea se spune că înfățișează mâinile unuia dintre cei optsprezece frați ai lui Dürer. În prezent, în ciuda vechimii sale considerabile, acest desen se regăseşte în numeroase cărţi de rugăciune, fiind un simbol al religiozităţii.

Albrecht Dürer

„Leonardo da Vinci al Nordului”

A

lbrecht Dürer (1471-1528) s-a născut în Nürnberg (Ducatul de Bavaria, astăzi Germania), unde a trăit şi a creat majoritatea vieţii. A fost una dintre cele mai complexe personalităţi din istoria artei, cu scrieri literare, inovaţii în matematică, mecanică şi numeroase gravuri şi picturi. Este supranumit „Prinţul artiştilor” şi „Leonardo da Vinci al Nordului”.

Albrecht Dürer

FEBRUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

35

ETCETERA ANUNȚURI

Răspuns la urări

Î

n scrisoarea de răspuns a Papei Francisc la urările pentru sărbătoarea Crăciunului și pentru Anul Nou trimise de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, și PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, se spune: „Cu ocazia Sfântului Crăciun și de Anul Nou, împreună cu Episcopul auxiliar ES Cornel Damian și în numele Arhidiecezei, ați adresat Sfântului Părinte urări cordiale, însoțite de rugăciune.

Papa Francisc mulțumește pentru gând și invită la contemplarea ieslei, pentru a lua de la Copilul venit la lumină pentru noi uimirea care ne permite să renaștem în interior, găsind în El, Dumnezeu făcut om, mângâierea inimii și tăria de a înfrunta orice dificultate. În timp ce cere perseverența în rugăciunea pentru El, trimite Binecuvântarea sa Excelenței Voastre, celor care s-au unit în mărturia de afecțiune și celor care sunt încredințați grijilor pastorale.”

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş www.librariasfiosif.ro

Numiri și transferuri în Arhidieceza Romano-Catolică de București

P

rin decretele arhiepiscopale din data de 11 ianuarie 2022, ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, a procedat la următoarele numiri și transferuri în Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti, începând cu 1 februarie 2022: Transferuri: • Pr. Ionel Pojum – transferat de la Parohia Sf. Pius de Pietrelcina – Constanţa la Parohia Adormirea Maicii Domnului – Brăila Numiri: • Pr. Cazimir Budău-Surchea – numit consilier arhiepiscopal • Pr. Vasile-Lucan Ianuş – numit paroh la Parohia Sfântul Pius de Pietrelcina – Constanţa • Pr. Ionel Pojum – numit decan în Decanatul de Brăila • Pr. Cristian Antici (paroh la Parohia Sfântul Apostol Andrei, Mangalia) – numit decan în Decanatul de Constanța.

Luarea în posesie canonică a oficiilor va fi pe data de 6 februarie a.c.

36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2022

www.angelustv.ro

DIGI: 12687 MHz www.radiomaria.ro

APARIȚII EDITORIALE EDITURA ARCB Micul meu Liturghier de dragul lui Isus de Abatele Aldric de Bizemont, Anne de Brau ilustrații de Marion Raynaud de Prigny 87 pagini, format: 13x17 cm

Dumnezeul meu, cât ești de bun!

Viața și mesajul lui Charles de Foucauld de Andrea Mandonico trad. Monica Broșteanu și Francisca Băltăceanu 270 pagini, format: 13x20 cm

EDITURA CARMELITANA Istoria unui suflet.

Manuscrise autobiografice Sfânta Tereza de Lisieux 445 pagini, format: 15x23 cm

Este o experiență spirituală profundă a contempla fiecare persoană dragă cu ochii lui Dumnezeu și a-l recunoaște pe Cristos în ea. Aceasta cere o disponibilitate gratuită, care să permită să se aprecieze demnitatea sa.

Putem fi prezenți pe deplin în fața celuilalt, dacă ne dăruim fără un „de ce”, uitând tot ceea ce este în jur. Astfel persoana iubită merită toată atenția.

(Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 323)

EDITURA RATIO ET REVELATIO Căile adevăratei rugăciuni de Thomas Merton trad. Alexandru Zampieri 154 pagini, format: 13x20 cm

LIBRĂRIA SF. IOSIF Str. G-ral Berthelot 19 010164 București tel. 021.2015457 libraria@arcb.ro librariasfiosif.ro

Nr. 02/2022 * Anul XXXIII * Serie nouă * 5 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

SUFERINȚA ESTE UN MISTER Să fim mărturisitori ai iubirii lui Dumnezeu alături de cei bolnavi

Ca și Saul înainte de întâlnirea cu Cristos, avem nevoie să schimbăm calea, să răsturnăm cursul obiceiurilor noastre și al conformităților noastre pentru a regăsi calea pe care Domnul ne-o arată, calea umilinței, a fraternității, a adorației.

(Papa Francisc, @Pontifex, 25 ianuarie 2022)

Arhiepiscopul Raymund Netzhammer Atitudinea care trăiește veșnic