Actualitatea creștină, nr. 3/2022

Nr. 03/2022 * Anul XXXIII * Serie nouă * 5 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

POSTUL MARE: TIMP DE PREGĂTIRE PENTRU TRECEREA LA VIAȚA NOUĂ Lamentarea și pesimismul nu sunt creștine.

Nu suntem făcuți pentru a ține fața îndreptată spre pământ, ci pentru a ridica ochii către cer.

(Papa Francisc, @Pontifex, 21 februarie 2022)

Mesajul Papei Francisc pentru Postul Mare 2022 A venit timpul primenirii spirituale!

Ca pregătire pentru sărbătoarea Paștelui vă recomandăm următoarele cărți: EDITURA ARCB Calea Sfintei Cruci Editura ARCB, București, 2019 format: 10,5x14,8 cm

EDITURA SAPIENTIA Misterul Pascal de Aurel Percă Editura Sapientia, Iași, 2020 218 pagini, format: 13,5x20 cm

EDITURA RATIO ET REVELATIO

Există diferite moduri legitime de a organiza pregătirea apropiată la căsătorie și fiecare Biserică locală va discerne care este cea mai bună, îngrijindu-se de o formare adecvată, care în același timp să nu-i îndepărteze pe tineri de sacrament. Nu e vorba de a le da tot Catehismul, nici de a-i îndopa cu prea multe teme. (...) Este vorba despre un soi de „inițiere” la sacramentul Căsătoriei, care să le furnizeze elementele necesare pentru a-l putea primi cu dispozițiile cele mai bune și a începe cu o anumită soliditate viața familială.

(Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 207)

Mysterium Christi.

Meditații despre Postul Mare de Wilhem Dancă Editura Ratio et Revelatio, Oradea, 2021

Mysterium Christi.

Meditații despre Paște de Wilhem Dancă Editura Ratio et Revelatio, Oradea, 2021

226 pagini, format: 12,8x20 cm

210 pagini, format: 13x20 cm

INSTITUTUL TEOLOGIC ROMANO-CATOLIC „SFÂNTUL IOSIF” Ave Crux, spes unica.

Modele pentru meditarea suferințelor și morții Domnului Isus Cristos pe cruce Editura Sapientia, Iași, 2003 260 pagini, format: 13,5x20 cm

LIBRĂRIA SF. IOSIF | Str. G-ral Berthelot 19 010164 București |tel. 021.2015457 libraria@arcb.ro| www.librariasfiosif.ro

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXXIII, Nr. 3/2022

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

3

Suflet tânăr

Cantitate cu calitate Christus vivit Știri/Anunțuri

Postul Mare Timp de pregătire pentru trecerea la viața nouă VATICAN

5 6 7

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8 10 11 12 13

Mesaje Mesajul Papei Francisc Sinodalitate Mergem împreună pe drumul sinodal Zile mondiale Sensibilizare și reflecție Știri ARCB Știri interne/externe

Biserică și societate

14 Simpozion Papa Francisc despre preoție 16 Doctrină socială „Lupta” pentru pace continuă...

UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Societate Lepădarea de rutina păguboasă

3

SPIRITUALITATE

23 Din catehezele Papei A avea o credință îndrăzneață 24 Sfânta Scriptură – Psalmii A venit timpul primenirii spirituale!

25 Minuni şi sfinţi Sfânta Maria Eugenia a lui Isus 26 Biserica misionară Ramurile providenței 27 Pagina Ghika L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc).

Mărgărita Miller-Verghy (1865-1953)

cateheze

28 Euharistia, sacramentul vieții veșnice CULTURĂ

32 Credință, artă și istorie Redescoperirea valorilor pierdute 33 Cernavodă – o parohie sub semnul luptei cu leviatanul 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă ETCETERA

36 Anunțuri

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 3/2022

8

24

Mesajul redacției Numărul pe luna martie al revistei Actualitatea creștină se deschide cu editorialul ÎPS Aurel Percă intitulat „Postul Mare: timp de pregătire pentru trecerea la viața nouă”. În cuprinsul editorialului, Înalt Preasfinția Sa afirmă: „Așadar, lucrul cel mai important al Postului Mare este... Paștele: trecerea prin Cruce la viața cea nouă oferită tuturor prin Învierea lui Cristos. O trecere pe care Isus a făcut-o în urmă cu două mii de ani și pe care acum trebuie să o facem noi împreună cu El. Paștele pe care El l-a inaugurat acum două mii de ani este și astăzi în fază de realizare”. La paginile 8-9 găsim Mesajul Papei Francisc pentru Postul Mare. La pagina 11 citim despre Ziua Internațională de Rugăciune Împotriva Traficului de Persoane, celebrată la Catedrala Sfântul Iosif. Paginile 14-15 prezintă reflecția „Papei Francisc despre preoție”. Din pagina 16 aflăm că „«Lupta» pentru pace continuă...”. La pagina 17 suntem îndemnați să oferim „Cantitate cu calitate”. Pagina 22 ne vorbește despre „Lepădarea de rutina păguboasă”. Pagina 23 ne arată ce înseamnă „A avea o credință îndrăzneață”. La pagina 24 aflăm că „A venit timpul primenirii spirituale!”. Pagina 25 pune în centrul atenției figura Sfintei Maria Eugenia a lui Isus. La pagina 26 citim despre „Ramurile providenței”. La pagina 27 facem cunoștință cu Mărgărita Miller-Verghy. Paginile 28-31 ne propun o serie de cateheze despre „Euharistia, sacramentul vieții veșnice”. Pagina 33 ne prezintă o „Scurtă cronică din anii Războiului Mondial” cu referire la parohia din Cernavodă. În paginile revistei se mai găsesc știri din țară, de la Vatican și din lume, anunțuri, idei pentru timpul liber. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Daniel Gheorghiță Benchea Pr. Marian Blaj Dr. Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Liana Gehl Mons. Ieronim Iacob Pr. Ștefan Lenghen Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2022 don Giovanni Berti | www.gioba.it

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Postul Mare

timp de pregătire pentru trecerea la Viața nouă

C

u celebrarea Miercurii Cenușii am început Timpul Postului Mare. Ne-am plecat capetele și am primit semnul cenușii, care ne amintește că suntem țărână, pământ, lut, și în același timp am primit invitația să ne pregătim pentru a fi transformați de „evenimentul” pascal în oameni noi, răscumpărați și vrednici de a intra în viața cea nouă inaugurată prin Misterul Pascal al lui Cristos.

Sfântul Părinte Papa Francisc spunea că suntem totuși „țărână prețioasă, destinată să trăiască pentru totdeauna. Suntem pământul asupra căruia Dumnezeu a revărsat cerurile sale, țărâna care conține

visele sale. Suntem speranța lui Dumnezeu, tezaurul său, gloria sa.

Cenușa ne amintește, astfel, parcursul existenței noastre: de la țărână la viață. Suntem țărână, pământ, lut, dar dacă ne lăsăm plăsmuiți de mâinile lui Dumnezeu, devenim o minune” (Omilia din Miercurea Cenușii, 26 februarie 2020).

De aceea, în timpul Postului Mare mai important este ceea ce Dumnezeu vrea să facă pentru noi decât ceea ce putem face noi în acest timp. Este mai central și mai important harul decât „rutina” practicilor noastre penitențiale, care de multe ori rămân la nivel superficial. Profetul Ioel ne avertizează:

„sfâșiați-vă inimile, nu hainele, și întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul vostru! Căci el este milostiv și îndurător, încet la mânie și plin de bunătate și iartă răul” (2,12-13).

Cristos vrea să ne comunice și în acest an concret viața cea nouă, care izvorăște din Paștele său. De aceea timpul Postului Mare este o perioadă de patruzeci de zile de har: așa cum au fost patruzeci de zile pentru Moise pe vârful muntelui Sinai, pentru a pregăti Alianța, așa cum au fost patruzeci de ani de peregrinare a poporului ales prin pustiu, drum spre țara făgăduită; cum au fost patruzeci de zile pentru profetul Ilie, în drumul său spre întâlnirea cu MARTIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

3

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Dumnezeu de pe muntele Horeb; așa cum au fost patruzeci de zile pentru Isus în pustiu, înainte de începerea misiunii sale mesianice. Și în Paștele din acest an, cu cele patruzeci de zile ale sale de pregătire și cincizeci de zile de prelungire în bucuria pascală, Dumnezeu vrea să ne comunice viața sa din belșug.

De aceea suntem invitați de cuvântul său, ca în acest timp sfânt să ne amintim de Botezul nostru și de asemenea să celebrăm împăcarea noastră cu Dumnezeu prin sacramentul Penitenței. În primele timpuri ale Bisericii, când și-a avut originea Postul Mare, acest timp avea tocmai scopul de a pregăti „catecumenii”, adică pe cei care s-au convertit la credința creștină, să primească Botezul în timpul Vigiliei pascale.

Dar și astăzi semnificația fundamentală a Postului Mare este aceeași. Deși suntem botezați, este nevoie să recuperăm starea de har primită odată cu Botezul. De aceea chiar de la începutul Postului Mare, cu primirea cenușii pe cap, ne recunoaștem atât slăbiciunea, dar și starea noastră de oameni păcătoși, și ne angajăm să reînnoim viața noastră cu ajutorul sacramentului Penitenței, care ne face capabili să ne apropiem de Cristos.

Așadar, lucrul cel mai important al Postului Mare este... Paștele: trecerea prin Cruce la viața cea nouă oferită tuturor prin Învierea lui Cristos.

O trecere pe care Isus a făcut-o în urmă cu două mii de ani și pe care acum trebuie să o facem noi împreună cu El. Paștele pe care El l-a inaugurat acum două mii de ani este și astăzi în fază de realizare. Un timp în care creștem pentru a putea fi capabili de viața cea nouă oferită de Dumnezeu în Fiul său: „Completez 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2022

în trupul meu ceea ce lipsește pătimirii lui Cristos” (Col 1,24). Pentru a fi cu adevărat Paște pentru noi, este nevoie să ne configurăm cu Cristos, parcurgând drumul pascal, care cuprinde atât „drumul crucii”, cât și „drumul bucuriei”, cu toate consecințele pe care le presupun.

Postul Mare nu este un timp de constrângere sau de suferință; este un timp de pregătire serioasă, da, dar nu tristă, la sărbătoarea Paștelui.

Când de la începutul Postului Mare cuvântul de ordine este „convertirea”, adică schimbarea de mentalitate, părăsirea stării „omului vechi”, care din nefericire continuă să crească în noi. Dumnezeu vrea să distrugem tot ceea ce este în noi păcat, antievanghelic și anti-Paște, astfel încât, astfel reînnoiți, să putem intra pe drumul „trecerii” lui Cristos de la moarte la viață. În acest efort al nostru, conjugat cu harul lui Dumnezeu, suntem încurajați și în acest an de Mesajul pentru Postul Mare al Papei Francisc, care ne amintește că „Postul Mare este timp favorabil de reînnoire personală şi comunitară care ne conduce la Paștele lui Isus Cristos mort şi înviat. Pentru drumul de Postul Mare din 2022 ne va face bine să reflectăm asupra exortației Sfântului Paul adresate galatenilor: «Să nu obosim în a face binele, căci la timpul potrivit vom secera, dacă nu vom deveni leneşi! Aşadar, acum, cât avem timp (kairós), să facem bine tuturor» (Gal 6,9-10)”.

Care este „acest bine” pe care trebuie să-l facem? Papa Francisc, insistând asupra îndemnului Sfântului Paul, „să nu obosim în a face binele...” (Gal 6,9), ne amintește de importanța practicilor penitențiale tradiționale care ne vor ajuta să regăsim libertatea inimii pentru a ne îmbrăca în omul cel nou (cf. Ef 4,24):

„Să nu obosim în a ne ruga...

Avem nevoie să ne rugăm pentru că avem nevoie de Dumnezeu.” „Să nu obosim în a extirpa răul din viaţa noastră. Postul trupesc la care ne cheamă Postul Mare să întărească duhul nostru pentru lupta împotriva păcatului. Să nu obosim în a cere iertare în sacramentul Pocăinţei şi al Reconcilierii, știind că Dumnezeu nu oboseşte niciodată să ierte. Să nu obosim în a lupta împotriva concupiscenţei, acea fragilitate care împinge la egoism şi la orice rău.” „Să nu obosim în a face binele în caritatea activă faţă de aproapele. În timpul acestui Post Mare, să practicăm pomana dăruind cu bucurie (cf. 2Cor 9,7).” „Să nu obosim!”

Să nu obosim a ține privirea noastră îndreptată spre Învierea lui Cristos!

Destinul final al Postului Mare este Paștele, este Viața!

Totuși, drumul trece și prin renunțare și umilință. „Omul vechi” trebuie să cedeze locul „omului nou”!

Invoc binecuvântarea Domnului asupra dumneavoastră, dragi cititori ai revistei Actualitatea creștină, rugându-l să vă ajute ca să parcurgeți cu entuziasm drumul Postului Mare și „să nu obosiți” în a face loc „vieții celei noi”, pe care ne-o aduce sărbătoarea Paștelui!

Tuturor vă doresc un timp sfânt al Postului Mare, plin de roade spirituale bogate!

† Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Să aprindem mici lumini în inima persoanelor Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Cel care postește se face sărac cu cei săraci și „adună” bogăția iubirii primite și împărtășite. Postul ne ajută să-l iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru.

Sensul Postului Mare este de a discerne încotro este orientată inima noastră. Unde mă duce navigatorul vieții mele? Spre Dumnezeu sau spre „eul” meu.

Postul Mare este o călătorie care implică întreaga noastră viață.

Este timpul de a redescoperi legătura fundamentală cu Dumnezeu, de care depinde orice lucru.

Miercurea trecută, cu ritul penitențial al cenușii, am început drumul Postului Mare. Astăzi, prima duminică din acest timp liturgic, Cuvântul lui Dumnezeu ne indică drumul pentru a trăi în mod rodnic cele 40 de zile care conduc la celebrarea anuală a Paștelui.

Este calea urmată de Isus, pe care Evanghelia o rezumă, cu stilul concis al lui Marcu, spunând că înainte de a începe propovăduirea sa, s-a retras timp de 40 de zile în pustiu, unde a fost ispitit de Satana (cf.

1,12-15). Evanghelistul subliniază că „Duhul l-a dus pe Isus în pustiu” (v. 12). Duhul Sfânt, coborât asupra lui imediat după botezul primit de la Ioan la râul Iordan, îl duce acum în pustiu, pentru a lupta împotriva diavolului. Întreaga existență a lui Isus este așezată sub semnul Duhului lui Dumnezeu, care îl însuflețește, îl inspiră, îl călăuzește.

(Papa Francisc, Angelus, 21 februarie 2021)

Să fim totuși atenți: această senzație a lui Petru că „este bine ca noi să fim aici” nu trebuie să devină o lene spirituală. Nu putem să rămânem pe munte și să ne bucurăm singuri de fericirea acestei întâlniri. Isus ne aduce înapoi în vale, printre frații noștri și în viața cotidiană. Nu trebuie să ne încredem în lenea spirituală: ne simțim bine, cu rugăciunile și liturghiile noastre, și aceasta este de ajuns. Nu! Dacă urcăm pe munte nu înseamnă că uităm realitatea; rugăciunea nu este niciodată evadare din dificultățile vieții; lumina credinței nu slujește la a trăi o frumoasă emoție spirituală. Nu, nu acesta este mesajul lui Isus. Suntem chemați să facem experiența întâlnirii cu Cristos pentru ca, luminați de lumina sa, să o putem aduce și să o facem să strălucească peste tot. Să aprindem mici lumini în inima persoanelor.

(Papa Francisc, Angelus, 28 februarie 2021)

Și astăzi numeroase persoane, adesea fără să o spună, ar vrea „să-l vadă pe Isus”, să-l întâlnească, să-l cunoască. Înțelegem aici marea responsabilitate a noastră, a creștinilor, și cea a comunităților noastre. Și noi trebuie să răspundem prin mărturia unei vieți care se dăruiește în slujire, a unei vieți care asumă stilul lui Dumnezeu – apropiere, compasiune și tandrețe. Trebuie să semănăm semințe de iubire nu prin cuvinte, care zboară, ci prin exemple concrete, simple și curajoase, prin gesturi de iubire. Atunci Domnul, prin harul său, ne face să aducem roade, chiar și când pământul este arid din cauza neînțelegerilor sau a pretențiilor de legalism sau de moralism clerical. Tocmai acolo, în încercare și în singurătate, în timp ce bobul de grâu moare, germenele vieții produce roade care vor fi coapte la timpul lor.

(Papa Francisc, Angelus, 21 martie 2021) MARTIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

5

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Apel la post și rugăciune pentru pace

Schimbări în dreptul bisericesc

La finalul catehezei din 23 februarie, Papa Francisc, îngrijorat din cauza înrăutățirii situației din Ucraina, a lansat un apel la post și rugăciune pentru pace în Ucraina.

A apărut un motu proprio al Papei Francisc cu unele schimbări în dreptul bisericesc.

Î

n apelul său, Suveranul Pontif a spus: „Am o mare durere în inimă din cauza înrăutăţirii situaţiei din Ucraina. În pofida eforturilor diplomatice din ultimele săptămâni se deschid scenarii tot mai alarmante. Ca şi mine, mulţi oameni, în toată lumea, simt angoasă şi îngrijorare. Încă o dată pacea tuturor este ameninţată de interese partizane. Aş vrea să fac apel la cei care au responsabilităţi politice, să facă o serioasă examinare a conştiinţei în faţa lui Dumnezeu, care este Dumnezeul păcii şi nu al

războiului; care este Tatăl tuturor, nu numai al vreunuia, care ne vrea fraţi şi nu duşmani. Rog toate părţile implicate să se abţină de la orice acţiune care provoacă şi mai multă suferinţă populaţiilor, destabilizând convieţuirea între naţiuni şi discreditând dreptul internaţional.” În finalul apelului s-a adresat celor credincioși, dar și celor necredincioși, invitându-i la o zi de post și rugăciune pentru pace în ziua de 2 martie, când este Miercurea Cenușii. Și a încheiat cu invocația: „Regina păcii să ferească lumea de nebunia războiului.”

S

crisoarea emisă ca motu proprio („din proprie inițiativă”) se intitulează Assegnare alcune competenze („Atribuirea unor competențe”) și se referă la înființarea seminariilor interdiecezane, încardinarea clericilor, publicarea catehismelor de către Conferințele Episcopale și legile privind depunerea voturilor temporare.

Papa Francisc spune că intenția sa prin aceste schimbări este de „a promova un sentiment de colegialitate și responsabilitate pastorală” din partea episcopilor, a Conferințelor Episcopale locale și a comunităților superiorilor majori / superioarelor majore.

Modificarea unei structuri Prin scrisoarea apostolică Fidem servare, Papa Francisc a modificat structura Congregației pentru Doctrina Credinței.

S

crisoarea apostolică în formă de motu proprio Fidem servare modifică structura Congregației pentru Doctrina Credinței. Aceasta va cuprinde două secții, una doctrinară și una disciplinară, fiecare având un secretar propriu. În acest fel, fiecare secție va avea o forță și o autonomie mai mare. Reforma acordă importanță secției doctrinare și rolului acesteia în promovarea credinței, fără a face să înceteze activitatea disciplinară.

6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2022

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Realegerea lui Sergio Mattarella L’Osservatore Romano, 31 ianuarie 2022, p. 1

ales în această perioadă dificilă marcată de pandemia Covid-19 „misiunea lui este esențială pentru a consolida unitatea și a transmite seninătate în țară”.

„S

ă nu ne sustragem de la îndatoririle la care suntem chemați”, care „trebuie să prevaleze asupra altor considerații”. Aceste cuvinte au fost pronunțate de către președintele Sergio Mattarella sâmbătă seara, imediat după ce a acceptat numirea sa pentru un nou mandat de șapte ani la Quirinale, și vor rămâne mult timp în amintirea italienilor. Caracterizat de un stil sobru, dar empatic, ajuns la vârsta de 80 de ani, dintre care patruzeci i-a petrecut ca protagonist în instituțiile republicane, Sergio Mattarella a vrut să dedice ultima parte a vieții sale pentru afecțiunea celor dragi. Dacă nu a fost posibil să-și împlinească această dorință, exprimată nu o dată public, a pus binele Italiei înaintea binelui său. Așadar, obligațiile instituționale au prevalat în fața perspectivelor personale...

Papa Francisc a ținut să sublinieze „spiritul de disponibilitate generoasă” cu care președintele Italiei, Sergio Mattarella, a acceptat această funcție, remarcând faptul că mai

În atenția Excelenței Sale Sergio Mattarella Președintele Republicii Italiene Palatul Quirinale 00187 Roma „Doresc să vă adresez felicitările mele cordiale cu ocazia realegerii dumneavoastră în funcția de membru al biroului Consiliului Suprem al Republicii Italiene și pentru a-mi exprima cele mai bune urări pentru sarcina dumneavoastră înaltă, pe care ați acceptat-o cu un spirit de generozitate și disponibilitate. În aceste vremuri caracterizate de pandemie, în care multe greutăți și incertitudini s-au răspândit, mai ales în rândul muncitorilor, frica a crescut odată cu sărăcia, ceea ce duce la retragerea în sine, misiunea dumneavoastră fiind esențială pentru a consolida unitatea și pentru a transmite seninătate în țară. Vă asigur de rugăciunile mele, pentru a continua să sprijiniți dragul popor italian în construirea unei comunități din ce în ce mai fraterne încurajându-i să înfrunte viitorul cu speranță. Sfinții protectori ai Italiei să vă însoțească și să mijlocească pentru dumneavoastră”.

(FRANCISCUS PP, dat la Vatican, 29 ianuarie 2022) Traducere și adaptare de Erwin Asmarandei

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

„Ecclesiastica communio”

P

apa Francisc ridică patena cu Trupul lui Cristos împreună cu Preafericirea Sa Raphaël Bedros al XXI-lea Minassian, Patriarhul Ciliciei al armenilor.

Cei doi au ținut patena cu patru mâini și, rugându-se, au depus-o pe altar. Apoi, Suveranul Pontif face același gest cu potirul, în care ambii înmoaie o particulă împărtășindu-se.

Cu aceste gesturi simbolice, este exprimată semnificația publică a evenimentului de „Ecclesiastica communio”. Împărtășirea celor doi reprezintă comuniunea dintre Biserica Romei și Patriarhul Ciliciei al armenilor. Alături de Sfântul Părinte au fost și Cardinalii Sandri și Braz de Aviz, exprimând comuniunea latinității și a orientalismului.

(OR, 3 februarie, p. 2) MARTIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

7

FOCUS MESAJE

C

uvântul lui Dumnezeu lărgește şi ridică şi mai mult privirea noastră: ne vesteşte că seceratul cel mai adevărat este cel eshatologic, cel din ultima zi, din ziua fără de apus. Rodul împlinit al vieţii noastre şi al acțiunilor noastre este „rodul pentru viaţa veșnică” (In 4,36), care va fi „comoara noastră din ceruri” (Lc 12,33; 18,22).

Mesajul Papei Francisc În Mesajul pentru Postul Mare 2022, Sfântul Părinte pornește de la un text al Sfântului Paul și lansează mai multe îndemnuri, printre care acela de a nu obosi în a face binele și a nu obosi în a extirpa răul din viața noastră.

M

esajul Papei Francisc pentru Postul Mare 2022 are drept punct de pornire un citat din Scrisoarea Sfântului Paul către Galateni: „Să nu obosim în a face binele, căci la timpul potrivit vom secera, dacă nu vom deveni leneşi! Aşadar, acum, cât avem timp, să facem bine tuturor” (Gal 6,9-10a).

Sfântul Părinte spune mai întâi că „Postul Mare este timp favorabil de reînnoire personală şi comunitară care ne conduce la Paștele lui Isus Cristos mort şi înviat”.

Referindu-se la imaginea semănatului și a seceratului evocată în 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2022

textul Sfântului Paul, Sfântul Părinte atrage atenția asupra timpului „propice pentru semănat binele în vederea unui secerat” și spune că timpul favorabil „este Postul Mare, dar este şi toată existenţa pământească, pentru care Postul Mare este într-un fel o imagine”1. Postul Mare este o invitație „la convertire, la schimbarea mentalității, aşa încât viaţa să aibă adevărul şi frumusețea sa nu atât în a avea, cât mai ales în a dărui, nu atât în a aduna, cât mai ales în a semăna binele şi în a împărtăși”. „În timpul Postului Mare suntem chemaţi să răspundem la darul lui Dumnezeu primind Cuvântul său

«viu şi plin de putere» (Evr 4,12).

Ascultarea asiduă a Cuvântului lui Dumnezeu maturizează o docilitate promptă faţă de acțiunea sa (cf. Iac 1,21) care face rodnică viaţa noastră.

Dacă deja asta ne îmbucură, şi mai mare este însă chemarea de a fi «colaboratori ai lui Dumnezeu» (1Cor 3,9), folosind bine timpul prezent (cf. Ef 5,16) pentru a semăna şi noi făcând binele. Această chemare de a semăna binele nu trebuie văzută ca o povară, ci ca un har cu care Creatorul ne vrea uniţi activ cu mărinimia sa rodnică”, se mai spune în mesaj. În continuare, vorbind despre semănat, Sfântul Părinte accentuează faptul că între semănat și recoltă există o strânsă legătură și menționează cuvintele Sfântului Paul care afirmă: „Cine seamănă cu zgârcenie va şi secera cu zgârcenie, dar cine seamănă cu generozitate va şi secera cu generozitate” (2Cor 9,6). Și referindu-se la recoltă, a spus: „Un prim rod al binelui semănat există în noi înșine şi în relațiile noastre zilnice, chiar şi în gesturile cele mai mici de bunătate. În Dumnezeu niciun act de

FOCUS

iubire, oricât de mic ar fi, şi nicio «trudă generoasă» nu sunt pierdute (cf. Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 279). Aşa cum pomul se recunoaște din roade (cf. Mt 7,16.20), tot aşa viaţa plină de fapte bune este luminoasă (cf. Mt 5,14-16) şi duce mireasma lui Cristos în lume (cf.

2Cor 2,15). A-l sluji pe Dumnezeu, liberi de păcat, maturizează roade de sfințire pentru mântuirea tuturor (cf.

Rom 6,22).”

Mai departe, Sfântul Părinte a arătat că în fața ispitei „de a ne închide în propriul egoism individualist şi de a ne refugia în indiferență faţă de suferinţele celuilalt”, „Postul Mare ne cheamă să repunem credinţa noastră şi speranţa noastră în Domnul (cf.

1Pt 1,21), pentru că numai cu privirea îndreptată spre Isus Cristos înviat (cf. Evr 12,2) putem primi exortaţia apostolului: «Să nu obosim în a face binele» (Gal 6,9)”. Un alt îndemn pe care îl face Papa Francisc este acela de a nu obosi în a ne ruga, așa cum „Isus ne-a învățat că este necesar «de a ne ruga întotdeauna şi de a nu ne descuraja» (Lc 18,1). Avem nevoie să ne rugăm pentru că avem nevoie de Dumnezeu. Iluzia că suntem suficienţi pentru noi înșine este o iluzie periculoasă”. De asemenea, „nimeni nu se salvează singur, pentru că toţi suntem în aceeaşi barcă printre furtunile istoriei2; dar mai ales nimeni nu se salvează fără Dumnezeu, pentru că numai misterul pascal al lui Isus Cristos dă victoria asupra apelor întunecate ale morții. Credinţa nu ne scuteşte de suferinţele vieţii, dar permite să trecem prin ele uniţi cu Dumnezeu în Cristos, cu marea speranţă care nu dezamăgește şi a cărei garanție este iubirea pe care Dumnezeu a revărsat-o în inimile 1 2 3

noastre prin Duhul Sfânt (cf. Rom 5,1-5)”.

Sfântul Părinte ne mai îndeamnă „să nu obosim în a extirpa răul din viaţa noastră. Postul trupesc la care ne cheamă Postul Mare să întărească duhul nostru pentru lupta împotriva păcatului. Să nu obosim în a cere iertare în sacramentul Pocăinţei şi al Reconcilierii, știind că Dumnezeu nu oboseşte niciodată să ierte3. Să nu obosim în a lupta împotriva concupiscenţei, acea fragilitate care împinge la egoism şi la orice rău, găsind în decursul secolelor diferite căi prin care să-l prăbușească pe om în păcat (cf.

Enciclica Fratelli tutti, 166). Una din aceste căi este riscul de dependență de media digitale, care sărăcește raporturile umane. Postul Mare este timp propice pentru a contracara aceste curse şi pentru a cultiva în schimb o comunicare umană mai integrală (cf. ibid., 43) făcută din «întâlniri reale» (ibid., 50), faţă în faţă”.

Un alt îndemn al Papei Francisc este acela de a nu obosi „în a face binele în caritatea activă faţă de aproapele. În timpul acestui Post Mare, să practicăm pomana dăruind cu bucurie (cf. 2Cor 9,7). Dumnezeu «care dă sămânță semănătorului şi pâine ca hrană» (2Cor 9,10) are grijă faţă de fiecare dintre noi nu numai să putem avea cu ce să ne hrănim, ci şi să putem fi generoși în a face binele faţă de ceilalți. Dacă este adevărat că toată viaţa noastră este timp pentru a semăna binele, să profităm îndeosebi de acest Post Mare pentru a ne îngriji de cel care ne este aproape, pentru a deveni aproapele faţă de acei fraţi şi surori care sunt răniți pe drumul vieţii (cf. Lc 10,25-37). Postul Mare este timp propice pentru a căuta, şi nu a evita, pe cel care se află în nevoie;

pentru a chema, şi nu a ignora, pe cel care dorește ascultare şi un cuvânt bun; pentru a vizita, şi nu a abandona, pe cel care suferă de singurătate.

Să punem în practică apelul de a face binele faţă de toţi, luându-ne timpul pentru a-i iubi pe cei mai mici şi lipsiți de apărare, pe cei abandonați şi disprețuiți, pe cel care este discriminat şi marginalizat (cf. Enciclica Fratelli tutti, 193)”. În ultima parte a Mesajului pentru Postul Mare, Sfântul Părinte subliniază faptul că „«binele, ca şi iubirea, dreptatea şi solidaritatea nu se obţin o dată pentru totdeauna; trebuie cucerite în fiecare zi» (ibid., 11). Așadar, să-i cerem lui Dumnezeu statornicia răbdătoare a agricultorului (cf. Iac 5,7) pentru a nu deveni leneși în a face binele, pas cu pas”. Iar în finalul mesajului a lansat din nou îndemnul de a nu obosi „în a semăna binele.

Postul pregătește terenul, rugăciunea irigă, caritatea fecundează. Avem certitudinea în credinţă că «la timpul potrivit vom secera, dacă nu vom deveni leneși» şi că noi, cu darul perseverenţei, vom obține bunurile promise (cf. Evr 10,36) pentru mântuirea noastră şi a altora (cf. 1Tim 4,16).

Practicând iubirea fraternă faţă de toţi suntem uniţi cu Cristos, care şi-a dat viaţa pentru noi (cf. 2Cor 5,1415) şi pregustăm bucuria Împărăției cerurilor, când Dumnezeu va fi «totul în toţi» (1Cor 15,28)”.

Papa Francisc a încheiat cu o rugăciune către Fecioara Maria, „din sânul căreia s-a născut Mântuitorul şi care păstra toate lucrurile «meditându-le în inima ei» (Lc 2,19)”, ca ea „să ne dobândească darul răbdării şi să fie aproape de noi cu prezența sa maternă, aşa încât acest timp de convertire să aducă roade de mântuire veșnică”.

Cf. SFÂNTUL AUGUSTIN, Serm. 243, 9,8; 270, 3; En. in Ps. 110, 1.

Cf. Moment extraordinar de rugăciune în timp de epidemie (27 martie 2020).

Cf. Angelus din 17 martie 2013.

MARTIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

9

FOCUS sinodalitate

S

mergem împreună pe drumul sinodal Sinodul Episcopilor, aflat în desfăşurare în întreaga Biserică, implică întregul Trup mistic al lui Cristos şi este un eveniment eclezial la care Arhidieceza de Bucureşti caută să participe activ, cu angajare şi încredere în Duhul Sfânt.

S

inodul Episcopilor aflat acum în plină desfăşurare este un proces complex de reînnoire a întregii fiinţe a Bisericii, un adevărat eveniment de credinţă pus sub călăuzirea Duhului Sfânt. În această perioadă, potrivit ÎPS Aurel Percă, „Arhidieceza noastră trebuie să simtă această alegere și invitație a Papei ca pe o ocazie specială de a trăi într-un mod real confruntarea nu numai cu realitățile noastre pastorale din comunitățile noastre parohiale, dar și cu frații și surorile care trăiesc în afara Bisericii sau îndepărtați total de ea” (Mesaj pastoral către Arhidieceza 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2022

de Bucureşti cu ocazia deschiderii Procesului sinodal în Arhidieceza de București, 17 octombrie 2021).

Arhidieceza trăieşte acum timpul întâlnirilor, al consultărilor, al contactelor, al ascultărilor, al rugăciunilor, urmărind cele 8 teme generale propuse în documentul „Faza sinodală diecezană în ARCB: Obiective și metoda de lucru”, trimis către parohiile Arhidiecezei în data de 29 octombrie 2021. Acest proces este asistat de Echipa sinodală constituită cu binecuvântarea Păstorului Arhidiecezei şi coordonată de Pr. Daniel Bulai, care îndeplineşte misiunea de referent diecezan pentru

inodul este un drum de discernământ spiritual, de discernământ eclezial, care se face în adoraţie, în rugăciune, în contact cu Cuvântul lui Dumnezeu (...)

Cuvântul ne deschide la discernământ şi îl luminează. În aceste zile Isus ne cheamă (...) să ne golim, să ne eliberăm de ceea ce este lumesc, precum şi de închiderile noastre şi de modelele noastre pastorale repetitive; să ne întrebăm despre ce anume vrea să spună Dumnezeu în acest timp şi spre care direcţie vrea să ne conducă (...) Iubiţi fraţi şi surori, drum bun împreună! Fie ca să putem fi pelerini îndrăgostiţi de Evanghelie, deschişi la surprizele Duhului Sfânt. Să nu pierdem ocaziile de har ale întâlnirii, ale ascultării reciproce, ale discernământului.

Papa Francisc, fragmente din Omilia la Liturghia de deschidere a Sinodului (10 octombrie 2021)

Sinodul Episcopilor şi care caută modalităţi concrete pentru a înţelege mai bine realitatea Arhidiecezei.

Să avem şi noi la inimă acest gând al Păstorului Arhidiecezei cu privire la Sinod: „Papa vrea să îi asculte pe toți, începând de la cei care sunt în Biserică, dar și cei care sunt în afara Bisericii – pentru a vedea ce înseamnă a fi creștin în mileniul al treilea” (ÎPS Aurel Percă, Omilie la deschiderea parcursului sinodal în Arhidieceza de București, 17 octombrie 2021).

Acesta este sensul drumului sinodal: ascultare pentru a înţelege şi a aprofunda credinţa astăzi.

Pr. Andrei Dumitrescu

FOCUS zile mondiale

T

sensibilizare și reflecție Pe 8 februarie, se celebrează Ziua Internațională de Rugăciune și Reflecție Împotriva Traficului de Persoane, când ne unim în rugăciune pentru victimele acestei sclavii moderne și pentru toți cei care le ajută să scape de trauma trăită.

T

ema rugăciunii din acest an, propusă pentru Biserica Universală, a fost: „Puterea îngrijirii. Femei, economie, trafic de persoane”. În acest an ne-am rugat împreună în Catedrala Sfântul Iosif, duminică, 13 februarie, la Sfânta Liturghie de la ora 18.30, prezidată de ÎPS Aurel Percă. Alături de Păstorul Arhidiecezei au fost prezenți mai mulți preoți, printre care Pr. Eduard Giurgi, care a fost implicat mult timp în sprijinirea comunității filipineze.

Au fost prezente și numeroase persoane consacrate și laici implicați în lupta împotriva traficului de persoane și în ajutorul victimelor.

Celebrarea euharistică a fost marcată de câteva momente de sensibilizare și reflecție asupra acestui fenomen, mai ales în introducerea de la început și în rugăciunea credincioșilor.

La predică, Pr. Eduard Giurgi a pus accent pe demnitatea fiecărei persoane, care trebuie respectată și îngrijită. Din păcate, această demnitate de multe ori este încălcată de persoane care pentru interesul propriu profită de vulnerabilitatea victimelor. Nu putem fi indiferenți, această dramă cere de la noi sensibilitate, rugăciune și fapte concrete de ajutor.

La ofertoriu, au fost aduse în procesiune în fața altarului câteva

raficul de persoane este violență! Violența îndurată de fiecare femeie și de fiecare fată este o rană deschisă în trupul lui Cristos, în trupul întregii omeniri, este o rană profundă care ne privește și pe fiecare dintre noi.

Sunt multe femeile care au curajul să se răzvrătească împotriva violenței. Și noi, bărbații, suntem chemați să facem asta, să spunem nu oricărei violențe, inclusiv cea împotriva femeilor și a fetelor. Și împreună putem și trebuie să luptăm pentru ca drepturile umane să fie declinate în formă specifică, respectând diversitățile și recunoscând demnitatea fiecărei persoane, având la inimă în mod deosebit pe cel care este lezat în drepturile sale fundamentale.

(Papa Francisc, Videomesaj, Ziua Mondială de Rugăciune și Reflecție împotriva Traficului de Persoane, 8 februarie 2022)

simboluri ca semn al angajamentului nostru pentru aceia care suferă din cauza traficului de persoane.

După împărtășanie, am ascultat câteva mărturii ale unor persoane care au ieșit dintr-o situație dificilă, dar și ale celor care oferă sprijin și însoțire.

La sfârşitul celebrării, ÎPS Aurel Percă a mulțumit tuturor persoanelor implicate în lupta împotriva traficului de persoane și în ajutorul victimelor.

Ne-a încurajat pentru a ne ruga în continuare pentru cei care suferă și sunt loviți de această dramă.

Sr. Marzena Maj, CM Citiți articolul integral pe www.arcb.ro MARTIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

11

FOCUS ȘTIRI ARCB

Constanța

eveniment Duminică, 6 februarie, în Parohia Sfântul Pius din Pietrelcina din Constanța s-a celebrat, într-o atmosferă solemnă, Sfânta Liturghie de instalare a noului paroh, Pr. Vasile-Lucian Ianuș, în prezența Monseniorului Ieronim Iacob, delegat episcopal, și a altor preoți invitați.

București

Cateheze La Parohia Sfânta Elena, Pr. Emil Moraru, responsabil al Oficiului Pastoral pentru Cateheză al ARCB, a susținut în cadrul a trei Sfinte Liturghii cateheze despre sacramentele inițierii creștine.

Brăila

eveniment Duminică, 6 februarie, PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, a fost prezent în mijlocul credincioșilor Parohiei din Brăila, cu ocazia instalării noului paroh de Brăila, Pr. Ionel Pojum, care va îndeplini și oficiul de decan de Brăila.

Credincioşii l-au primit cu multă bucurie pe noul lor păstor.

12

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2022

Solidaritate cu Ucraina

Vizită pastorală

În data de 24 februarie, ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, a adresat un mesaj pentru Ucraina.

Î

n Mesajul de rugăciune și solidaritate cu Ucraina, Înalt Preasfinția Sa a spus: „În această zi tristă, în care constatăm cu durere declanșarea războiului în Ucraina de către Rusia, într-o flagrantă încălcare a suveranității și independenței Ucrainei, ne exprimăm solidaritatea față de poporul ucrainean greu încercat. În aceste momente de mare cumpănă, alături de Sfântul Părinte Papa Francisc și de întreaga Biserică Catolică, implorăm pe Dumnezeul păcii să aducă alinare tuturor celor care suferă din cauza acestui conflict.

Susținem în rugăciune Biserica Catolică locală din Ucraina, tot poporul ucrainean și pe toți cei care se vor implica pe diverse căi pentru pace și dialog.” În încheiere, Păstorul Arhidiecezei a spus că în ziua de 2 martie, care este o „zi de post și rugăciune, vom implora de la Dumnezeu darul păcii pentru Ucraina și pentru întreaga lume”.

În perioada 5-6 februarie, ÎPS Aurel Percă a vizitat Parohia Mangalia și filialele acesteia.

P

e 5 februarie, Păstorul Arhidiecezei, însoțit de Pr. Gabriel Popa, secretar arhidiecezan, i-a vizitat pe credincioșii din filiale (Pecineaga, Chirnogeni, Topraisar și Biruința). Duminică, 6 februarie, momentul central a fost reprezentat de celebrarea Sfintei Liturghii la biserica din Mangalia, prezidată de ÎPS Aurel Percă, la care au concelebrat Pr. paroh Cristian Antici, Pr. Venceslau Grosu din congregația Salezienii lui Don Bosco și Pr. Gabriel Popa. ÎPS Aurel Percă a fost prezent în parohia din Mangalia și pentru a marca luarea în posesie canonică a oficiului de decan al Decanatului de Constanța de către Pr. paroh Cristian Antici.

aniversare Cu ocazia aniversării a 138 de ani de la sfințirea Catedralei Sfântul Iosif, a fost celebrată o Sfântă Liturghie solemnă în Catedrală.

P

e 15 februarie s-au împlinit 138 de ani de la sfințirea Catedralei Sfântul Iosif.

Pentru a marca această dată, ÎPS Aurel Percă a prezidat Sfânta Liturghie în Catedrala Sfântul Iosif, la care au concelebrat PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, și preoții Catedralei. „Aici este casa noastră, a tuturor, aici intrăm pentru a exprima raportul nostru de supunere față de Dumnezeu și de recunoștință pentru toate darurile pe care le primim”, a spus ÎPS Aurel Percă în cadrul omiliei.

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Misiuni populare la Luizi-Călugăra În perioada 9-11 februarie, credincioşii din Luizi-Călugăra au participat la misiuni populare, predicator fiind Pr. Daniel Mărtinaş.

Z

Vizită la Alămor PS Cristian Crișan a vizitat parohia greco-catolică din Alămor, Protopopiatul Sibiu.

P

e 13 februarie, PS Cristian Crișan, Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, a vizitat parohia greco-catolică din Alămor, Protopopiatul Sibiu. Episcopul Cristian a celebrat Sfânta Liturghie în biserica cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din Alămor. Au concelebrat Pr. vicar judecătoresc Liviu Ursu, Pr. protopop Nicolae Popa, Pr. paroh Ioan Popa și Părintele Șerban Nicolae, paroh al parohiei Armeni. Pe lângă numărul mare de credincioși prezenți, a participat și primarul comunei Loamneș, Maria Greavu.

Sursa: bisericaromanaunita.ro.

ilele de misiuni populare au fost organizate cu ocazia sărbătorii Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes de pe 11 februarie. Părintele predicator al acestor misiuni, Pr. Daniel Mărtinaş, decan de Vrancea şi parohul comunităţii „Înălţarea Sfintei Cruci” din Ploscuţeni, a încercat să le creioneze credincioşilor un portret al Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes, reamintindu-le totodată de Sfânta Bernadeta Soubirous şi despre rolul pe care l-a avut şi îl are rugăciunea Sfântului Rozariu. În ultima zi au avut loc mai multe acțiuni spirituale. Mai întâi credincioșii, veniți din mai multe sate, s-au adunat pentru un moment

de rugăciune la grotă. Apoi a urmat devoțiunea Căii Sfintei Cruci. După aceea a fost o oră de adorație și rugăciune, urmată de Sfânta Liturgie, prezidată de PS Petru Gherghel.

După Liturghie a avut loc o procesiune în jurul bisericii cu statuia Sfintei Fecioare Maria purtată de tinere îmbrăcate în haine populare.

Franța

Polonia

Filipine

ÎNCEPEREA PROCESULUI

Ziua de rugăciune împotriva abuzurilor

Marșul pentru Viață 2022

Pe 14 februarie a început la Paris procesul a patru persoane acuzate de conspirație în cazul asasinării Pr. Jacques Hamel, care se află pe drumul spre beatificare în Biserica Catolică. Pr. Hamel, în vârstă de 85 de ani, a fost ucis într-un atac considerat terorist, în timp ce celebra Liturghia în biserica din Saint-Étienne-du-Rouvray, în nordul Franței, la 26 iulie 2016.

Arhiepiscopia de Rouen a început o anchetă preliminară privind cauza de sfințenie a Pr. Hamel în 2016.

În Polonia se celebrează pe 4 martie pentru a șasea oară Ziua de rugăciune împotriva abuzurilor. Această celebrare are loc în prima vineri din Postul Mare. Delegatul episcopilor pentru protecția minorilor, Mons.

Polak, afirmă: „Datoria noastră este de a însoți victimele în procesul de vindecare.” Arhiepiscopul Mitropolit de Gniezno, într-o scrisoare trimisă comunității ecleziale, i-a încurajat pe toți credincioșii să se unească în rugăciune pentru victimele abuzului.

Pe 26 februarie a avut loc Marșul pentru Viață 2022, care are loc în fiecare an și care pune accentul pe viață și pe demnitatea fiecărei ființe umane. Din cauza restricțiilor actuale din cauza pandemiei de coronavirus, nu a fost propriu-zis un marș ca în fiecare an, ci un eveniment care s-a desfășurat online.

Consiliul pentru laici subliniază scopul evenimentului, care este acela de „a susține, a promova și a apăra caracterul sacru al vieții și demnitatea fiecărei persoane”.

MARTIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

13

Biserică și societate simpozion

Papa Francisc despre preoție

Î

n perioada 17-19 februarie s-a desfășurat în Aula Paul al VIlea din Vatican simpozionul internațional cu tema „Pentru o teologie fundamentală a preoției”, organizat de Departamentul pentru Episcopi. Simpozionul a fost anunțat pentru prima dată în aprilie 2021. Cardinalul Marc Ouellet, prefectul Congregației pentru Episcopi, a organizat întâlnirea împreună cu Centrul de Cercetare și Antropologie pentru Vocații, cu sediul în Franța. Lucrările simpozionului au fost deschise de Papa Francisc care a prezentat o amplă reflecție despre preoție.

Temele abordate în cadrul simpozionului au fost celibatul, comuniunea vocațiilor, misiunea Bisericii. Au luat cuvântul și femei care au abordat chestiunea femeilor și a preoției. În cadrul întâlnirii a fost organizat un grup de discuții legat de chestiunea femeilor și a ministerului sacerdotal. În discursul pe care Papa l-a ținut în deschiderea simpozionului, a menționat că „această reflecție se naște din ceea ce Domnul m-a făcut să cunosc treptat în timpul acestor peste 50 de ani de preoție. (...) Nu știu dacă aceste reflecții sunt «cântecul de lebădă» al vieții mele sacerdotale, ci desigur pot să asigur că vin din experiența mea. Fără teorie aici, vorbesc despre ceea ce am trăit”. „În această intervenție a mea, aș vrea să mă opresc simplu asupra a ceea ce simt că este decisiv pentru 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2022

viața unui preot astăzi, ținând în minte ceea ce spune Paul: «În el – adică în Cristos – toată construcția, ca un ansamblu armonios, se înalță ca un templu sfânt în Domnul» (Ef 2,21). A se înălța ca un ansamblu armonios înseamnă a crește în armonie, și a crește în armonie poate s-o facă numai Duhul Sfânt, ca definiția pe care o dădea Sfântul Vasile, așa de frumoasă: «Ipse harmonia est», numărul 38 din Tratat [«Despre Duhul Sfânt»]. Așadar m-am gândit că fiecare construcție, pentru a rămâne în picioare, are nevoie de temelii solide; pentru aceasta vreau să împărtășesc atitudinile care dau soliditate persoanei preotului; vreau să împărtășesc cele patru coloane constitutive ale vieții noastre sacerdotale și pe care le vom numi cele «patru apropieri», pentru că urmează stilul lui Dumnezeu, care este în mod fundamental un stil de apropiere (cf.

Dt 4,7). El însuși se definește astăzi poporului: «Spuneți-mi, ce popor are dumnezeii săi așa de apropiați așa cum mă ai tu pe mine?» Stilul lui Dumnezeu este apropiere, este o apropiere specială, compătimitoare și duioasă. Cele trei cuvinte care definesc viața unui preot, precum și a unui creștin, pentru că se iau tocmai din stilul lui Dumnezeu: apropiere, compătimire și duioșie.” „Preotul are nevoie, mai mult decât de rețete sau de teorii, de instrumente concrete cu care să înfrunte slujirea sa, misiunea sa și cotidianitatea sa. Sfântul Paul îl îndemna

pe Timotei să mențină viu darul lui Dumnezeu pe care l-a primit prin impunerea mâinilor sale, care nu este un spirit de teamă, ci de tărie, de iubire și de sobrietate (cf. 2Tim 1,6-7). Cred că aceste patru coloane, aceste patru «apropieri» despre care voi vorbi acum pot ajuta în mod practic, concret și încrezător pentru a reînsufleți darul și rodnicia care ne-au fost promise într-o zi, pentru a menține viu acel dar.”

Cele patru apropieri de care a vorbit Papa Francisc sunt: apropierea de Dumnezeu, apropierea de episcop, apropierea între preoți și apropierea de popor.

Mai întâi a vorbit despre apropierea de Dumnezeu, „adică apropierea de Domnul apropierilor”, și referindu-se la preot a spus că acesta „este invitat înainte de toate să cultive această apropiere, intimitatea cu Dumnezeu, și din această relație va putea lua toate forțele necesare pentru slujirea sa. Raportul cu Dumnezeu este, ca să spunem așa, altoiul care ne menține în cadrul unei legături de rodnicie. Fără o relație semnificativă cu Domnul

Biserică și societate

slujirea noastră este destinată să devină sterilă. Apropierea cu Isus, contactul cu al său Cuvânt, ne permite să confruntăm viața noastră cu viața sa și să învățăm să nu ne scandalizăm de nimic de ceea ce ni se întâmplă, să ne apărăm de «scandaluri»”.

Sfântul Părinte a asemănat apropierea de Dumnezeu cu o luptă: „O luptă cu Domnul, mai ales în momentele în care lipsa sa devine mai mult simțită în viața preotului sau în viața persoanelor încredințate lui. O luptă care ține toată noaptea și în care cerem binecuvântarea sa (cf. Gen 32,25-27), care va fi izvor de viață pentru mulți.”

Vorbind apoi despre crizele sacerdotale, a spus că acestea „au la origine chiar o scăzută viață de rugăciune, o lipsă de intimitate cu Domnul, o reducere a vieții spirituale la simplă practică religioasă. (...) Fără intimitatea rugăciunii, a vieții spirituale, a apropierii concrete de Dumnezeu prin ascultarea Cuvântului, a celebrării euharistice, a tăcerii adorației, a încredințării către Maria, a însoțirii înțelepte a unei călăuze, a sacramentului Reconcilierii, fără aceste «apropieri» concrete, un preot este, ca să spunem așa, numai un muncitor obosit care nu se bucură de binefacerile prietenilor Domnului”. În continuare, Papa Francisc a vorbit despre importanța rugăciunii în viața preotului, care nu trebuie practicată „numai ca o obligație, uitând că prietenia și iubirea nu pot să fie impuse ca o regulă externă, ci sunt o alegere fundamentală a inimii noastre. Un preot care se roagă rămâne, la rădăcină, un creștin care a înțeles până la capăt darul primit la Botez. Un preot care se roagă este un fiu care rememorează încontinuu că este fiu și că are un Tată care-l

iubește. Un preot care se roagă este un fiu care se apropie de Domnul. (...) A persevera în rugăciune înseamnă nu numai a rămâne fideli față de o practică: înseamnă a nu fugi când chiar rugăciunea ne conduce în deșert. Calea deșertului este calea care conduce la intimitatea cu Dumnezeu, însă cu condiția de a nu fugi, de a nu găsi moduri pentru a evada de la această întâlnire”.

Referindu-se la apropierea de episcop, Sfântul Părinte a spus că „episcopul, oricare ar fi el, rămâne pentru fiecare preot și pentru fiecare Biserică particulară o legătură care ajută la discernerea voinței lui Dumnezeu. Dar nu trebuie să uităm că episcopul însuși poate fi instrument al acestui discernământ numai dacă și el ascultă realitatea preoților săi și a poporului sfânt al lui Dumnezeu care i-a fost încredințat”.

Cea de-a treia apropiere, apropierea între preoți, „este cea a fraternității. Isus se manifestă acolo unde există frați dispuși să se iubească: «Unde doi sau trei sunt adunați în numele meu, sunt și eu acolo, în mijlocul lor» (Mt 18,20). Și fraternitatea, ca și ascultarea, nu poate fi o impunere morală externă nouă. Fraternitate înseamnă a alege în mod deliberat să încercăm să fim sfinți cu ceilalți și nu în singurătate, sfinți cu ceilalți”. Un alt lucru pe care l-a spus despre fraternitatea sacerdotală a fost acela că acolo unde aceasta funcționează, „există legături de prietenie adevărată, acolo este posibil de a trăi cu mai multă seninătate și este posibilă alegerea celibatară. Celibatul este un dar pe care Biserica latină îl păstrează, dar este un dar care pentru a fi trăit ca sfințire are nevoie de relații sănătoase, de raporturi de adevărată stimă, de adevărat bine care își găsesc

rădăcina lor în Cristos. Fără prieteni și fără rugăciune celibatul poate deveni o povară insuportabilă și o contramărturie la însăși frumusețea preoției”.

A patra apropiere, apropierea de poporul lui Dumnezeu, este pusă în relație cu două numere din Lumen gentium (8 și 12). Sfântul Părinte a spus că relația cu poporul lui Dumnezeu este un har. „«Iubirea față de oameni este o forță spirituală care favorizează întâlnirea în plinătate cu Dumnezeu» (Evangelii gaudium, 272). Iată pentru ce locul fiecărui preot este în mijlocul oamenilor, într-un raport de apropiere cu poporul.”

Papa Francisc consideră că „identitatea sacerdotală nu se poate înțelege fără apartenența la sfântul popor credincios al lui Dumnezeu”. Iar apropierea de poporul lui Dumnezeu „ne invită să adoptăm stilul Domnului, care este stil de apropiere, de compasiune și de duioșie, pentru că El este capabil să meargă nu ca un judecător, ci ca bunul samaritean, care recunoaște rănile poporului său, suferința trăită în tăcere, abnegația și sacrificiile atâtor tați și mame pentru a-și susține familiile; recunoaște și consecințele violenței, ale corupției și ale indiferenței care peste tot unde apar încearcă să reducă la tăcere orice speranță. Un stil de apropiere care ne dă puterea să alinăm răni și să proclamăm un an de grație din partea Domnului (cf. Is 61,2)”. În încheiere, Papa Francisc a spus că „episcopilor și preoților le va face bine să se întrebe «cum sunt apropierile mele», cum trăiesc aceste patru dimensiuni care configurează ființa mea sacerdotală în mod transversal și îmi permit să gestionez tensiunile și dezechilibrele cu care avem de-a face în fiecare zi”.

MARTIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

15

Biserică și societate doctrină socială

„N

u cu puterea, cu forţa, cu violenţa se extinde împărăţia de pace a lui Cristos, ci cu dăruirea de sine, cu iubirea dusă la extrem, chiar faţă de duşmani.”

(Papa emerit Benedict al XVI-lea în predica din ziua ce a precedat pelerinajul de pe 27 octombrie 2011)

Assisi, 2011

„Lupta” pentru pace continuă...

Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea

E

xperiența întâlnirilor de la Assisi din 27 octombrie 1986 și 24 ianuarie 2002 a dat Bisericii convingerea că dialogul poate să îi ajute pe cei care participă la el să crească în propria credință fiindcă, întâlnind pe cineva care are alte convingeri religioase, se va găsi angajat într-o liniștită confruntare între credințe practice și valori religioase diferite, dar care sunt îndreptate spre binele comun la care aspiră toți oamenii: pacea în lume.

Bineînțeles că nu s-a încheiat totul aici. Acea sete de pace ce i-a însoțit pe toți participanții la cele două întâlniri de la Assisi continuă să fie prezentă în oamenii de bunăvoință.

La 25 de ani de la prima întâlnire care va rămâne în istorie ca „fenomenul Assisi”, Papa Benedict al XVI-lea şi circa 300 de exponenţi ai 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2022

diferitelor credinţe mondiale s-au reunit la Assisi pentru o zi de reflecţie, dialog şi rugăciune pentru pace şi dreptate în lume. Tema întâlnirii: „Pelerini ai adevărului, pelerini ai păcii”.

La fel ca în urmă cu 25 de ani, religiile se regăsesc împreună ca să se roage pentru pace, având de această dată în plus dimensiunea pelerinajului, căci în dimineața acelei zile toți participanții parcurg drumul de la Vatican la Assisi cu trenul. Toți au simțit necesar acest drum, trebuie să se demonstreze lumii că oamenii de religie împreună cu oamenii de cultură, chiar care nu cred, pot da propria contribuţie la construirea unei case comune mai bune. „Cine este în drum spre Dumnezeu nu poate să nu transmită pace, cine construieşte pace nu poate să nu se apropie de Dumnezeu”, afirma Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea.

Assisi 2011, spre deosebire de 1986, nu a fost un moment public de rugăciune al diferitelor religii, dar de tăcere şi dialog ce a implicat exponenţi ai lumii culturii şi ştiinţei care nu cred, pentru că pelerinajul adevărului, trăit în mod autentic, deschide spre dialogul cu celălalt, nu exclude pe nimeni şi îi angajează pe toţi la a fi constructori de fraternitate şi de pace, afirma același Sfânt Părinte emerit. În cadrul acestei întâlniri, Papa a ținut un discurs ce rămâne valabil peste vreme și pentru fiecare cititor și ascultător. Iată cum încheie Papa: „Este vorba mai degrabă de a fi împreună în acest drum spre adevăr, de angajarea hotărâtă pentru demnitatea omului și de asumarea împreună a cauzei păcii împotriva oricărui tip de violență distrugătoare a dreptului. În concluzie, aș vrea să vă asigur că Biserica Catolică nu se va retrage din lupta împotriva violenței, din angajarea sa pentru pacea în lume. Suntem însuflețiți de dorința comună de a fi «pelerini ai adevărului, pelerini ai păcii»” (Discursul Papei emerit în Bazilica Sfânta Maria a Îngerilor din Assisi, 28 octombrie 2011).

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Cantitate cu calitate

D

acă la finalul anului trecut provocam la o reflecție despre respectul față de persoana celuilalt, indiferent de poziție socială, luna aceasta punem în discuție aceeași atitudine, dar dintr-o perspectivă diferită. Despre ce este vorba? Hai să descoperim împreună. Bine m-ai regăsit! Bine te-am regăsit!

Când ne gândim la lucruri de calitate, spunem, desigur, mi-ar plăcea să am parte numai de ele. Și o spunem cu ușurință! În schimb, când vine vorba de a livra lucruri de calitate, parcă nu e chiar atât de simplu: implică efort, consecvență, ieșim din zona de confort etc. Cu toate acestea, suntem de acord, cel mai adesea, că e mai importantă calitatea decât cantitatea, nu-i așa?

Dacă trebuie să primim, dorim calitate; dacă trebuie să livrăm, parcă merge și cantitate... lucrurile nu ar sta corect așa! Dacă suntem echitabili, recunoaștem că așa este!

Când facem referire la Dumnezeu, nu cred că ai beneficiat din partea sa de cantitate, ci mereu de calitate.

Ei, și invers se dorește la fel. Nu te prezenta în fața lui Dumnezeu cu cantitate decât dacă pui și multă calitate. Altfel, te trezești în postura lui Cain – refuzat, mustrat! (cf. Gen 4,1-16). Așadar, dacă oferi calitate Domnului, nu poți să nu o faci și față de aproapele. „Adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi‑aţi făcut” (Mt 25,40).

Dragi tineri, și nu numai, dacă tot trebuie să dăm timp pentru a face anumite lucruri pe care alții le așteaptă din partea noastră, și „pierdem” acel timp în defavoarea noastră, haideți să punem calitate în fiecare acțiune. Respectul cu care facem ceva pentru cineva vorbește, de fapt, despre respectul pe care îl avem pentru noi. Dacă tot trebuie să „pierdem” timpul nostru în favoarea celorlalți, haideți să câștigăm ceva și pentru noi – respectul de sine și, mai ales, respectul lui Dumnezeu.

Pr. Marian Blaj, Oficiul pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Cultul sincer și umil datorat lui Dumnezeu conduce nu la discriminare, la ură și violență, ci la respectul față de sacralitatea vieții, la respectul demnității și al libertății celorlalți, și la angajamentul pentru bunăstarea tuturor. (Papa Francisc)

TINERII ÎNTREABĂ

De ce Biserica pare condusă de bărbați?

D

intr-o înțelegere greșită a lucrurilor. Biserica nu se identifică cu ierarhia, ci cu poporul lui Dumnezeu, care îi cuprinde pe toți membrii săi: credincioși – laici și clerici. Avem nevoie să creștem în cunoașterea vocației laicilor. Fiecare are rolul său, iar Biserica se află într-o etapă de transformare. Papa Francisc a acordat atâta importanță Sinodului început tocmai pentru a putea auzi glasul fiecărei categorii, atât cât este posibil. El dorește să implice mai mult femeile în poziții de luare a deciziilor, pentru ca puterea de decizie să nu revină doar clericilor. Nu este vorba de nicio competiție, este nevoie să înțelegem că ne completăm unii pe alții. Intervențiile din timpul Sinodului despre Amazonia au arătat cererea pentru consolidarea contribuţiei femeii în Biserică, atât din partea femeilor călugăriţe și laice prezente, cât și din partea episcopilor implicați în procesul consultării care a avut loc anterior. Să ne rugăm pentru acest chip feminin al Bisericii, care reflectă şi chipul Mariei.

Sr. Gabriela Lungu fcJ

MARTIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

17

SUFLET TÂNĂR Christus vivit

Voinţa de a trăi şi de a experimenta

A

r trebui să caracterizeze fiecare tânăr care a înțeles cum trebuie să-și trăiască tinerețea. Mai facem un pas și observăm cum sugerează Papa Francisc să ne bucurăm de darul tinereții (art. 144-149): „Această proiecţie spre viitorul care se visează nu înseamnă că tinerii sunt complet proiectaţi spre înainte, pentru că în acelaşi timp există în ei o dorinţă puternică de a trăi prezentul […].

Cum va putea fi recunoscător lui Dumnezeu cel care nu este capabil să se bucure de micile sale cadouri de fiecare zi, cel care nu ştie să se oprească în faţa lucrurilor simple şi plăcute pe care le întâlneşte la fiecare pas? […] Este vorba de a şti să deschizi ochii şi să te opreşti pentru a trăi pe deplin şi cu recunoştinţă fiecare dar mic al vieţii.

Este clar că Sfânta Scriptură te invită să trăieşti prezentul, nu numai să pregăteşti ziua de mâine: «Deci nu vă îngrijoraţi pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi. Ajunge zilei răutatea ei» (Mt 6,34). Însă asta nu înseamnă a ne lansa într-un dezmăţ iresponsabil care ne lasă goi şi mereu nesatisfăcuţi, ci să trăim pe deplin prezentul, folosind energiile pentru lucruri bune, cultivând fraternitatea, urmându-l pe Isus şi apreciind fiecare bucurie mică a vieţii ca un dar al iubirii lui Dumnezeu. În această privinţă, aş vrea să amintesc că, atunci când a fost închis într-un lagăr de concentrare, Cardinalul Francisc Xaveriu Nguyên Van 18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2022

Thuân n-a voit ca zilele sale să constea numai în aşteptarea şi sperarea unui viitor. A ales să «trăiască momentul umplându-l de iubire» […]. În timp ce lupţi pentru a realiza visurile tale, trăieşte pe deplin ziua de azi, dăruieşte-o în întregime şi umple de iubire fiecare moment. Pentru că este adevărat că această zi a tinereţii tale poate să fie ultima, şi atunci merită să fie trăită cu toată dorinţa şi cu toată profunzimea posibile.

Acest lucru este valabil şi pentru momentele dificile, care trebuie să fie trăite profund pentru a reuşi să învăţăm mesajul lor. Aşa cum învaţă episcopii elveţieni: «Dumnezeu este acolo unde noi credeam că ne-a abandonat şi că nu mai există nicio

posibilitate de mântuire. Este un paradox, dar suferinţa, întunericul, au devenit, pentru mulţi creştini, […] locuri de întâlnire cu Dumnezeu.» În afară de asta, dorinţa de a trăi şi de a avea experienţe noi îi priveşte în special pe mulţi tineri aflaţi în condiţii de dizabilitate fizică, psihică şi senzorială. Ei, chiar dacă nu pot avea mereu aceleaşi experienţe ale celor de vârsta lor, au resurse surprinzătoare, inimaginabile, care uneori le depăşesc pe cele obişnuite. Domnul Isus îi umple cu alte daruri, pe care comunitatea este chemată să le valorizeze, pentru ca să poată descoperi proiectul său de iubire pentru fiecare dintre ei.”

SUFLET TÂNĂR

O imagine, un gând

1

Martie și Ziua Mamei sunt cele două sărbători care marchează venirea primăverii. Așa cum toți ne-am învățat, odată cu răsărirea ghioceilor, dăruim mărțișoare doamnelor și domnișoarelor, iar după o săptămână, ne îmbrățișăm mămicile și le spunem cât de mult le iubim. Însă această îmbrățișare, urmată de un „Te iubesc!”, ar trebui să fie oferită nu numai în zilele de primăvară, ci și în zilele friguroase de iarnă sau în zilele pline de căldură din vară. De ce? Mamele noastre nu ne sunt mame numai

(6 martie)

pe data de 8 Martie, ci mereu, atât în zilele în care avem nevoie de cineva cu care să râdem, dar și în cele în care avem nevoie de un umăr pe care să plângem.

(Andreea Lazăr)

Despre cenzură

na dintre temele cele mai importante din ultimii ani a fost aceea a știrilor false, fake news. S-au tăiat păduri întregi pentru a se tipări cărți, broșuri, pliante, ziare despre această temă care frământă toată presa respectabilă și independentă. Soluția unanimă oferită de acești oameni de bine a fost întotdeauna marginalizarea și excluderea celor considerați ca furnizori de fake news din discursul public.

Dar, pentru oricine a privit sceptic acest discurs monoton, a devenit evident că există un substrat periculos. Să încercăm să aflăm ce se ascunde în spatele acestei măști. Chiar dacă, la prima vedere, interesul publicului primează, se poate distinge că acesta este folosit ca pretext pentru altceva.

despre sfinți/ fericiți adolescenți/ tineri

Sfânta Roza de Viterbo

Reflexie

U

CURIOZITĂȚI

Permiteți-mi să îmi explic raționamentul. Putem observa două tipuri generice de comunicare. Unul dintre ele este cel firesc între doi adulți care se respectă și își prețuiesc opiniile. Al doilea tip este acela paternalist. În acesta, conlocutorul este considerat a priori un copil care trebuie protejat de orice l-ar putea forța să gândească pe cont propriu.

Or, consensul majorității nu este o modalitate sinceră de a căuta adevărul. Dacă cineva pune la îndoială opinia servită, acesta merită măcar să fie ascultat. Părerea lui a necesitat un exercițiu natural, iar din aceasta este imposibil să nu reiasă măcar un sâmbure de adevăr. Iar a alege siguranța în detrimentul adevărului nu este deloc un gest creștinesc. (Rafael Ropotă)

Știai că: • Se spune că, deja de la vârsta de 3 ani, Dumnezeu a săvârşit prin ea fapte extraordinare, învierea unei mătuşi după mamă, decedată în mod cu totul neaşteptat, și transformarea în trandafiri a pâinilor mici pe care voia să le ducă săracilor fără a fi observată?

• I s-au arătat mai întâi câteva suflete ale unor răposaţi şi apoi Preacurata Fecioară Maria, care au invitat-o să meargă imediat la o anumită doamnă Zitta, superioară locală a Ordinului Terţiar; aceasta avea să o ajute să îmbrace haina terţiarelor?

• Despre sfârşitul ei nu se ştie decât că a murit la vârsta de 18 ani şi a fost înmormântată fără sicriu, sub duşumeaua bisericii Sfânta Maria del Poggio?

• După 18 luni, a fost dezgropată şi găsită intactă, ca în ziua înmormântării?

MARTIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

19

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Pelerinaj pentru tineri la Niculițel

Î

MARTIE

n contextul sinodal, Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului a răspuns afirmativ invitației primite din partea Colegiului Romano-Catolic „Sfântul Iosif ” din București, de a colabora pentru a organiza un pelerinaj, care să faciliteze întâlnirea cu cei patru martiri ai credinței: Zotic, Atal, Camasie și Filip, comemorați atât în Biserica Catolică, cât și în cea Ortodoxă, în ziua de 4 iunie; ei sunt un exemplu de credință care ne demonstrează că a lupta pentru Dumnezeu, chiar cu prețul propriei vieți, nu este imposibil.

Cu această ocazie, Centrul Diecezan dorește să faciliteze pentru adolescenții și tinerii din parohiile Arhidiecezei transportul cu autocarul din București până la Niculițel și retur. Cei care doresc să

participe la eveniment prin Centrul Diecezan trebuie să completeze formularul pus la dispoziție pe site (www.cdpt.ro).

Ceilalți doritori pot participa înscriindu-se prin secretariatul Colegiului. Mai multe detalii puteți găsi pe site-ul instituției (www. colegiulsfantuliosif.wordpress.com). În ambele cazuri, înscrierile se realizează până în ziua de 15 martie.

Iași

Iași

Ziua Socială pentru Studenți

Zilele porților deschise

Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iași a găzduit, pe 19 februarie, cea de-a X-a ediție a acestui eveniment. Tema propusă pentru acest an a fost „Adevăr și minciună în spațiul public.

Aspecte biblice, morale și sociale”, fiind moderată de către conf. univ. dr. Pr. Fabian Doboș și lect. univ. dr. Pr. Lucian Farcaș. Programul a constat în două părți, cu workshopuri diferite, la final tinerii având parte de un program cultural-artistic susținut de Pr. Robert Râtan.

În perioada 25-27 februarie, Seminarul Mare Diecezan din Iași a organizat evenimentul „Zilele porților deschise”. Tinerii care au absolvit liceul sau care se află la vârsta cuprinsă între 17 și 25 de ani au beneficiat de cazare și masă la seminar, având prilejul de a medita asupra vocației pe care își doresc să o urmeze. Tema acestor zile a fost „Ridică-te! Te pun martor al celor pe care le-ai văzut!” (cf. Fap 26,16), inspirată dintr-un mesaj al Papei Francisc trimis tinerilor.

20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2022

Activitatea CDPT 12 martie – Zi de reculegere pentru tinerii din București 26 martie – Veghea nocturnă în Catedrala Sfântul Iosif „Să mergem împreună pe o cale mai verde!”

Proiect nou - detalii pe www.cdpt.ro/ voluntariat.

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Flavia Dobre Alexandra Iacoban Sr. Paula Iosif Deea Lazăr Sr. Gabriela Lungu, FCJ Georgiana Nechita Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

Cele zece porunci (Ex 20, 1-17)

A

tunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte: ,,Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului. Să nu ai alţi dumnezei afară de mine! Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare cu cele care sunt în ceruri, sus, sau cu cele de jos, de pe pământ, sau cu cele care sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor şi să nu le slujeşti, căci eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos care pedepsesc vina părinţilor în fii până la a treia şi a patra generaţie pentru cei ce mă urăsc şi mă îndur până la a mia generaţie de cei care mă iubesc şi păzesc poruncile mele! Să nu

iei în zadar numele Domnului Dumnezeului tău. Adu-ţi aminte de ziua de sabat ca s-o sfinţeşti! Ziua a şaptea este ziua de odihnă, închinată Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci nicio lucrare nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sclavul tău, nici sclava ta, nici animalele tale, nici străinul care este înăuntrul porţilor tale! Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul şi marea şi tot ceea ce este în ele, iar în ziua a şaptea s-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de sabat şi a sfinţit-o. Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta! Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă împotriva aproapelui tău! Să

De aceea a binecuvântat Domnul ziua de sabat şi a sfinţit-o.

(Ex 20,11) nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti soţia aproapelui tău, nici sclavul lui, nici sclava lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău!”

De colorat:

Ai grijă şi ascultă toate aceste cuvinte pe care ţi le poruncesc, ca să-ţi fie bine ţie şi fiilor tăi după tine totdeauna.

(Deut 12,28)

MARTIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

21

UNIVERSUL FAMILIEI SOCIETATE

Lepădarea de rutina păguboasă Viaţa este o împletire între repetiţie şi noutate. În acest joc intră rutina. Pentru unele persoane rutina poate reprezenta o problemă, în timp ce pentru altele poate fi ceva calmant și liniștitor.

Text: Pr. Fabian Măriuţ

P

aragraful 226 din Amoris laetitia învaţă că viaţa de cuplu şi de familie are la bază o serie de ritualuri zilnice: „Este bine când soţii îşi dau un sărut dimineața, când îşi împart binecuvântarea seară de seară, când se aşteaptă acasă unul pe altul, când ies împreună, când îşi împart responsabilităţile familiale. Dar totodată este bine ca rutina să fie întreruptă de sărbătoare, de cultivarea gustului de a sărbători împreună, de a se bucura de momente deosebite (…). Cine ştie să facă sărbătoare dă o nouă vigoare iubirii, eliberând-o de monotonie, și dă culoare şi speranță obiceiurilor zilnice.” În viaţa liturgică postul este calea de pregătire a sărbătorii. Şi cum postul nu este un scop în sine, ci

este modul de a ne lepăda de ceea ce este de prisos şi de a ne deschide inimile către Domnul şi mâinile spre a face fapte de milostenie, să ne întrebăm cum ar putea un cuplu să se lepede de rutina păguboasă.

Rutina devine păguboasă atunci când obişnuinţa devine mecanică, iar în suflet se cuibăresc tristeţea, dezgustul, plictiseala. E ca şi cum s-ar instala toamna. Psihologul Gary Chapman, în cartea Anotimpurile căsătoriei, spune că semnele toamnei, chiar dacă nu se văd deodată în exterior, sunt prezente în interior şi la adierile mai reci ies la iveală.

Dialogul se împuţinează. Apoi, dacă rafalele se înteţesc, soţii pot ajunge la punctul de a locui sub același acoperiş ca doi străini. Niciunul nu face primul pas de apropiere. De

Cum poate fi înlăturată rutina negativă? Impasul şi rutina negativă pot fi combătute inventând o anumită „liturghie” în care soţii îmbină dialogul cu rugăciunea, viaţa de zi cu zi cu viaţa spirituală.

22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2022

fapt, uită că legătura conjugală are mereu nevoie de „uleiul iubirii”, acel combustibil care ţine focul aprins.

Acelaşi autor, în cartea A fi cuplu şi complici, observă că la început soţii sunt dispuşi să facă orice pentru a plăcea unul altuia, însă asemenea lui Adam şi Evei cad în mrejele neîncrederii, ale fricii de a se expune, de a fi judecaţi şi, atunci când sentimentele se schimbă, preferă să stea departe unul de altul. Însă pentru a revitaliza legătura de iubire, în toate şi peste toate trebuie pusă recunoştinţa pentru anii petrecuţi împreună şi pentru binele înfăptuit de tovarăşul de viaţă, şi mai presus de toate încrederea că Duhul Sfânt „moaie tot ce-i împietrit,/ încălzeşte ce-i răcit/ şi îndreaptă ce-i greşit”.

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI

A avea o credință îndrăzneață În cadrul catehezei din 30 octombrie 2019, Papa Francisc a vorbit despre un alt episod din Faptele Apostolilor, și anume trecerea apostolilor Paul și Sila în Macedonia, pentru a vesti Evanghelia și acolo.

Să cerem și noi astăzi Duhului Sfânt o inimă deschisă, sensibilă față de Dumnezeu și primitoare față de frații noștri.

Text: Iulia Cojocariu

L

a începutul catehezei, Suveranul Pontif a arătat că în cartea Faptele Apostolilor „Duhul Sfânt este protagonistul misiunii Bisericii; El este cel care ghidează drumul evanghelizatorilor arătându-le calea de urmat”. În continuare a vorbit despre viziunea pe care o are Apostolul Paul, sosit la Troas, cu un macedonean care îl roagă: „Treci în Macedonia, ajută-ne!” (Fap 16,9). După această viziune „Apostolul nu a ezitat și pleacă în Macedonia, sigur că Dumnezeu îl trimite, și sosește la Filippi”, unde au loc trei evenimente importante: „1. Evanghelizarea și botezul Lidiei și al familiei ei; 2.

Arestarea sa, împreună cu Sila, după ce au exorcizat o sclavă exploatată de stăpânii ei; 3. Convertirea și botezul gardianului și ale familiei lui”.

Sfântul Părinte a subliniat faptul că intrarea creștinismului în Europa s-a făcut prin Macedonia.

Aici „puterea evangheliei se adresează înainte de toate femeilor din Filippi, în special Lidiei, vânzătoare de purpură din cetatea Tiatira, o credincioasă în Dumnezeu, căreia Domnul îi deschide inima «ca să asculte cu atenţie cele spuse de Paul» (Fap 16,4)”. Ca urmare, „Lidia îl primește pe Cristos, primește

botezul împreună cu familia sa și îi primește pe cei care sunt ai lui Cristos, oferind ospitalitate lui Paul și Sila, în casa sa”.

După acest eveniment important are loc un altul, în care „Paul și Sila trebuie să înfrunte duritatea închisorii”. Cei doi ajung la închisoare deoarece „au eliberat în numele lui Isus «o servitoare care avea un duh de ghicitoare» și «aducea stăpânilor ei mult câştig» prin ghicit (Fap 16,16)”.

Mai departe, Papa Francisc a precizat că și astăzi „există oameni care plătesc pentru asta”. Stăpânii sclavei vindecate „îl denunță pe Paul și îi conduc pe apostoli înaintea judecătorilor, acuzându-i de dezordine publică”. În închisoare, „Paul și Sila cântă laudă lui Dumnezeu și din această laudă iese o putere care îi eliberează: în timpul rugăciunii, un cutremur de pământ zguduie temeliile închisorii, porțile se deschid și legăturile tuturor prizonierilor se dezleagă (cf. Fap 16,25-26)”.

După acest eveniment, gardianul, „crezând că prizonierii au fugit, era pe punctul de a se omorî, pentru că gardienii plătesc cu viața lor dacă un prizonier evada, dar Paul îi strigă: «Toți suntem aici!» (Fap

16,27-28). Acesta întreabă atunci: «Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?» (v. 30). Răspunsul este: «Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta!» (v. 31)”. Apoi urmează convertirea gardianului și a familiei sale, care primesc cu toții botezul.

Sfântul Părinte a încheiat astfel: „Să cerem și noi astăzi Duhului Sfânt o credință îndrăzneață, precum cea a lui Paul și Sila, și în același timp o inimă precum cea a gardianului, care se lasă atins de Duhul Sfânt.”

MARTIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

23

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ – PSALMII

A venit timpul primenirii spirituale!

Ia aminte la strigătele mele,/ Dumnezeul meu.../ de dimineață voi sta înaintea ta și voi aștepta,/ căci tu nu ești un Dumnezeu căruia să-i placă răul,/ cel nelegiuit nu-și află adăpost în preajma ta;/ cei mândri nu pot sta înaintea ochilor tăi./ Tu îi urăști pe toți cei care săvârșesc fărădelegea/ și-i nimicești pe cei mincinoși.

(Ps 5,3-7)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

C

red că ni se întâmplă tuturor ca, după un oarecare timp, fără să fi săvârșit fapte deosebit de grave să simțim că unele din ele nu ne reprezintă, nu ne fac cinste. Să simțim că faptele pe care le-am săvârșit sub imperiul provocărilor, al furiei sau al orgoliului ne dezgustă până la a ne întreba: „Ce mi-a trebuit să-mi pun mintea cu cutare?” Într-adevăr, în atâtea situații de viață, atunci când aproapele meu s-a arătat nedrept, necinstit, arogant și violent, eu i-am răspuns cu aceeași monedă sau poate chiar disproporționat de tare.

Starea pe care ne-o dau astfel de situații ne indispune și simțim nevoia să ne curățim, așa cum, după un timp (de muncă), simțim nevoia să ne spălăm pe mâini sau chiar să facem un 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2022

duș. Din punct de vedere spiritual astfel de purificări presupun să ne interiorizăm și să rostim o rugăciune de genul „Actului de căință”. Dacă situația este mai gravă, „dușul” spiritual constă într-o spovadă sacramentală pe care o celebrăm la biserică.

Cândva, autorul Psalmului 5 a simțit că trebuie să se prezinte înaintea Domnului ca să-i destăinuie durerea sufletului său. El îi spune: Ia aminte la strigătele mele, Dumnezeul meu... de dimineață voi sta înaintea ta și voi aștepta, căci tu nu ești un Dumnezeu căruia să-i placă răul, cel nelegiuit nu-și află adăpost în preajma ta; cei mândri nu pot sta înaintea ochilor tăi. Tu îi urăști pe toți cei care săvârșesc fărădelegea și-i nimicești pe cei mincinoși. Dar eu, prin îndurarea ta cea mare, voi intra în casa ta și te

voi adora cu teamă în templul tău cel sfânt. Și pentru că pe calea vieții cotidiene se confruntă cu „capcane întinse de dușmani”, psalmistul îi cere Domnului: Doamne, povățuiește-mă în dreptatea ta, înaintea dușmanilor mei! Netezește calea ta înaintea mea.

Pentru că nu este adevăr în gura lor, inima lor nu este decât o capcană.

Judecă-i, Dumnezeule, să cadă ei în uneltirile lor. În cele din urmă, după ce a simțit în suflet primenirea înfăptuită de harul divin, autorul exclamă de bucurie zicând: Să se bucure toți cei care se încred în tine și în veci să tresalte. Căci tu îi ocrotești și toți cei care iubesc numele tău se vor bucura în tine. Tu îl binecuvântezi pe cel drept, Doamne, ca un scut îl încoronezi cu bunăvoința ta.

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Sfânta Maria Eugenia a lui Isus

BIOGRAFIE

a mijlocit o viață normală pentru o bolnavă

M Maria Eugenia a lui Isus Canonizare: 03.06.2007 Beatificare: 09.02.1975 Venerabilă: 21.06.1961 Procesul: 17.04.1940 Moartea: 10.03.1898 Nașterea: 25.08.1817

iracolul canonizării a fost vindecarea Risei Bondoc, născută în februarie 1995 în Filipine, care are o afecțiune de la naștere ce a împiedicat unirea celor două jumătăți ale creierului său. Mama ei - care nu știa de această afecțiune - o dăduse pe Risa spre adopție, astfel că Ditos și Carmen Bondoc au adoptat-o.

Doamna Bondoc, agent de turism și fostă elevă a surorilor Adormirii Maicii Domnului în Filipine, ceva mai târziu a aflat de starea Risei și a dus-o la specialiști, dar fără rezultat. Discutând cu surorile profesoare din copilărie, a înțeles că poate să ceară ajutor Fericitei fondatoare a acestora și, împreună cu surorile, au cerut mijlocirea Fericitei Maria Eugenia. Perspectiva ar fi fost ca acest copil să nu meargă niciodată și să nu poată vorbi, acesta fiind efectul bolii de care suferea.

Cele două jumătăți ale creierului Risei încă nu s-au unit, dar ea merge, vorbește și merge la școală. Ea a spus că experții nu au reușit să explice această evoluție din punct de vedere științific, așa că Congregația pentru Cauzele Sfinților a propus-o ca fiind un miracol.

Odată, când oamenii vorbeau despre Fericita Maria Eugenia și despre miracol, Risa a intervenit: „Eu sunt miracolul.” Risa a mers și la Vatican pentru a fi intervievată pentru cauza Fericitei Maria Eugenia, iar rezultatele au condus la declararea miracolului mijlocit de Fericita în cauză.

info * Fericita Maria Eugenia a spus: „Îndrăznește să fii sfântă!” Și cum credea că femeile pot face la fel de multe lucruri ca și bărbații, a promovat educația acestora. „Întotdeauna m-a frapat faptul că ea a spus că trebuie să educăm mamele liderilor”, a spus sora Francis Teresa del Marmol. „Sper că ea pune un cuvânt pentru noi în ceea ce privește vocațiile. Ea este sfântă pentru că are picioarele pe pământ.”

O călugăriță care era convinsă că misiunea educației este de a evangheliza societatea

A

nne Eugénie Milleret s-a născut la Metz și a fost crescută de tatăl său, un bărbat foarte hotărât și profund nereligios, și de mama sa foarte religioasă. Mama ei a fost cea care a educat-o în viața creștină. A intrat la internatul de inspirație catolică din Metz.

Din nefericire, la vârsta de 13 ani, o boală a obligat-o să-și întrerupă studiile, și este încercată și din perspectiva economică.

L-a întâlnit pe abatele MarieThéodore Combalot, care a condus-o în formarea spirituală. La 30 aprilie 1839, împreună cu alte trei tovarășe, Anne Eugénie Milleret a fondat la Paris noua congregație Institutul Adormirii Maicii Domnului, care promitea să se dedice educației fetelor din aristocrația și burghezia liberală, ostile religiei. Institutul a fost aprobat de Sfântul Scaun la 11 aprilie 1888.

MARTIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

25

SPIRITUALITATE BISERICA MISIONARĂ

Mâncare pentru filiala Burgabo

Ramurile providenței Text: Pr. Ștefan Lenghen

Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună” (Lc 4,18)

C

ăldura, praful, frigul, pericolele, indiferența și toate problemele care apar în viața unui misionar nu pot înlocui iubirea pe care bunul Dumnezeu o revarsă asupra lui în fiecare zi petrecută în locul în care episcopul l-a trimis spre păstorire.

Sunt multe momente în munca de evanghelizare când suntem predispuși să credem că nu mai există nicio soluție pentru a duce la capăt ceea ce am început. Și bunul Dumnezeu, în marea sa providență, ne spune în acele clipe să ne amintim de cuvintele Fiului său atunci când învăța în sinagoga din Cafarnaum: Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună” (Lc 4,18).

26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2022

Aceste cuvinte ale Mântuitorului proclamate în duminica a IV-a de peste an (C), din Evanghelia după Sfântul Luca, ne arată că, mereu, cel care ne susține în munca de evanghelizare este Dumnezeul unul și întreit.

De asemenea, întâlnim persoane care ne adresează următoarele cuvinte: „De ce vă chinuiți să îi ajutați pe acei oameni? Ar trebui ca ei înșiși să realizeze că trebuie să lupte pentru o viață mai bună. E o pierdere de timp ca ei să fie ajutați, să fie educați.” Asemenea afirmații ne pot descuraja dacă lăsăm ca ele să înlocuiască în viața noastră marea providență a Domnului.

Un răspuns sincer și frumos pe care îl putem adresa celor care

răspândesc acest scepticism este: „Și ei sunt copiii lui Dumnezeu.

La fel ca noi, au dreptul să se bucure de milostivirea și darurile pe care Creatorul le revarsă în viața noastră. Fiecare clipă pe care o petreci în prezența Domnului și a credincioșilor este un moment de creștere în iubire, înțelegere, răbdare și încredere în providența Domnului.” În lumea întreagă, misionarii parcurg mii de kilometri pentru a transmite Cuvântul lui Dumnezeu oamenilor. Vestea cea Bună a Mântuitorului nostru Isus Cristos nu se limitează doar la persoanele și țările bogate. Ea trece dincolo de barierele pe care le pune avariția. Dar putem descoperi și creștini care în propria comunitate transmit această revărsare a harului divin. Prin vestirea Cuvântului lui Dumnezeu, prin timpul petrecut alături de cei care se află în suferință, prin răbdarea pe care o arată celorlalți, ei sunt misionari la ei acasă. În viața misionarului providența Domnului e ca un copac ale cărui ramuri țin umbră celui care vrea să se ferească de căldura puternică a soarelui. Căldura puternică a soarelui sunt toate acele greutăți și pericole pe care acesta le înfruntă.

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)

Astăzi:

Mărgărita Miller-Verghy (1865-1953) Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

„I

sus n’a venit pe pământ, numai ca să ne învețe să trăim cu sfințenie; a vrut și să ne arate prin chinurile Sale că suferința e necesară, deoarece printr’însa a răscumpărat, El nevinovatul, toate păcatele neamului omenesc. A vrut să ne facă să înțelegem că durerea are darul neprețuit de a răscumpăra greșelile altora. (...) nu poți ști al cui suflet îl mântuiești prin fiece lacrimă ce verși. Gândul acesta oare nu e deajuns ca să te împace cu orice durere? Nu te face s’o privești ca pe o comoară neistovită, din care putem culege cu amândouă mâinile binecuvântări de împrăștiat asupra ființelor scumpe?”

Nu, nu este un citat luat din reflecțiile lui Vladimir Ghika despre suferință, ci este vorba de un extras din romanul autobiografic al Mărgăritei Miller-Verghy, Cealaltă lumină1, scris între octombrie 1942 și februarie 1943 și apărut în 1944. Într-o perioadă de mare suferință pentru România.

Nu știm în ce măsură acest roman este autobiografic deoarece,

dacă unele elemente din roman au făcut parte din viața autoarei, ca de exemplu orbirea ca urmare a unui accident de mașină, îngrijirile prelungite oferite de către profesorul Gilbert Sourdille la Nantes etc., altele nu corespund realității, ca de exemplu vârsta eroinei, Ariana, mult mai tânără în roman decât în realitate. Un alt detaliu rămâne neclar: Ariana se convertește la catolicism, dar nu este sigur că autoarea a făcut vreodată acest pas. Ca urmare a accidentului său, Mărgărita Miller-Verghy s-a apropiat de teosofie. Este adevărat că, pentru teosofi, creștinismul se dizolvă în teosofie, dar nu putem spune că reciproca este adevărată pentru catolici...!

Dar poate că nu a avut nevoie să se convertească, deoarece tatăl său, care se prezenta ca Gheorghe Miller, se numea de fapt Milewski și era de origine poloneză, deci probabil catolic – Verghy era numele mamei sale. Copilă fiind, Mărgărita fusese crescută de către surorile de la Notre-Dame de Sion.

Ceea ce pare probabil, este faptul că Vladimir Ghika și Mărgărita

Mărgărita Miller-Verghy (1865-1953)

Miller-Verghy vorbeau despre religie și filosofie atunci când se întâlneau la căpătâiul diplomatului Ștefan Lupașcu (1872-1946)2, alături de fiica acestuia din urmă Maria Ștefana (Lily) Teodoreanu, cunoscută sub numele de scriitoare de Ștefana Velisar, și de soțul acesteia, și el scriitor, Ionel Teodoreanu.

Amintim că Mărgărita MillerVerghy era doctor în filosofie.

La un moment dat, o călugăriță catolică îi spune Arianei suferinde pe patul ei de spital: „Curaj, copila mea; îți faci Purgatoriul aici pe pământ. Nimeni nu-și face de două ori Purgatoriul.

Dumneata poți fi sigură fără nici o îndoială că după atâta suferință ai să mergi deadreptul în Rai.”3 Cred că acest lucru îl simțea și Mărgărita Miller-Verghy când, singură și sărăcită, își sfârșea viața, foarte modest, la azilul „Mitropolitul Ghenadie”, la București, în 1953.

1 Editura O. Bianchi, București. Citat p. 116. Menționăm în trecere că Mărgărita Miller-Verghy a tradus memoriile reginei Maria a României, Povestea vieții mele, din engleză în română.

2 A nu se confunda cu nepotul său omonim, filosoful Ștefan Lupașcu (1900-1998). Acesta din urmă s-a căsătorit de altfel cu un membru al familiei Ghika: Georgette Ghika (1880-1932), al cărei nume este evocat foarte pe scurt în roman, alături de cel al soțului ei.

3 Cealaltă lumină, p. 145.

MARTIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

27

EUHARISTIA, SACRAMENTUL VIEȚII VEȘNICE

Suntem în Anul Pastoral dedicat Sacramentelor inițierii creștine și la îndemnul Arhiepiscopului Mitropolit Aurel Percă, în duminicile din Postul Mare 2022, în toate comunitățile din ARCB vor fi prezentate 5 cateheze despre sacramentul Euharistiei. Plecând de la învățătura din Catehismul Bisericii Catolice despre Euharistie, Pr. Lucian Dîncă propune un material de cateheze structurat în 5 părți:

Sacramentul Euharistiei

E

uharistia în sine este realitatea cea mai transcendentă, manifestarea cea mai sublimă a realității mântuirii înfăptuite de Isus Cristos prin întruparea, pătimirea, moartea și învierea sa a treia zi. Înviat din morți, Cristos a dorit să perpetueze prezența sa în Biserică, în lume, în sacramentul Euharistiei. În taina Euharistiei, Dumnezeu se dă ca hrană spre iertarea păcatelor și „cristificarea omului”: „Deveniți ceea ce primiți, Trupul lui Cristos”, spunea Sfântul Augustin credincioșilor săi în momentul împărtășirii.

28

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2022

În Noul Testament, Euharistia este numită prin două expresii bine cunoscute: „cina Domnului” (1Cor 11,20) și „frângerea pâinii” (Fap 2,42). Ambele expresii ne retrimit cu gândul la misterul euharistic, celebrat în istoria omenirii, de însuși Isus cu apostolii săi înaintea pătimirii, morții și învierii lui. Acest lucru dovedește explicit că primele nuclee de viață creștină au înțeles drept un mister în act, Misterul Pascal în care s-a realizat lucrarea de mântuire a omenirii. „Frângerea pâinii”, pentru primii creștini, însemna comuniunea pe care o realizau cu Cristos Înviat, rămas în mijlocul adepților săi în taina euharistică. Sfântul

Iustin filosoful descrie astfel adunările euharistice din secolul al II-lea: „În ziua întâi a săptămânii, pe care o mai numim și «ziua Soarelui», toți locuitorii din orașe și de pe la sate se întrunesc în același loc și citim din istorisirile apostolilor sau din scrierile profeților, în funcție de timpul de care dispunem. Când cititorul a isprăvit citirea, cel care prezidează adunarea ține un discurs pentru a ne încuraja să imităm și noi aceste învățături mărețe. Apoi, ne ridicăm și ne rugăm împreună. După ce am terminat rugăciunea, se aduc pâine, vin și apă, iar cel care prezidează adunarea aduce rugăciuni de mulțumire – eucharisteia – cu

cateheze

multă devoțiune. Poporul răspunde: Amin! După care are loc distribuirea împărtășaniei tuturor celor prezenți; partea celor absenți este luată și dusă la casele lor de diaconi... Ne adunăm în ziua Soarelui, prima zi a săptămânii, pentru că în acea zi Dumnezeu a început creația lumii, și tot în acea zi, Isus Cristos, Mântuitorul nostru, a înviat din morți” (Apologia I, nr. 67).

Euharistia este prefigurată încă din Vechiul Testament în Exod cap.

16. Mana pe care Dumnezeu le-o dă din cer este pentru a-i menține în legământ cu El și a le arăta scopul pentru care i-a scos din Egipt: moștenirea Țării Promise, unde curge lapte și miere. Mana prefigura adevărata pâine pe care Dumnezeu o va trimite din cer la împlinirea timpurilor (In 6,32-33), hrana noului legământ realizat în evenimentele pascale. Isus ne deschide inteligența inimii și ne arată care este adevărata pâine dată de Dumnezeu pentru viața lumii. Ceea ce ochii văd trebuie să ne conducă la ceea ce vede și simte sufletul: creștinii văd pe altare pâine și vin, însă cu ochii sufletului credincios recunosc Trupul și Sângele Domnului jertfit pentru viața lumii. Isus Cristos preia asupra sa boala, păcatul omenirii, și îl vindecă, nu asemenea unui medic, mulțumindu-se să ne dea un remediu pentru o perioadă trecătoare, ci ne dă însuși Trupul și Sângele său ca hrană pentru viața veșnică, adevărata pâine, prin care omul are din nou parte la comuniunea cu Creatorul său. Dumnezeu vrea ca toți oamenii să se mântuiască (1Tim 2,4).

Euharistia în economia mântuirii La ultima cină, Isus pre-anticipă moartea sa și arată cum în Trupul

său jertfit și în Sângele său vărsat sunt prezente de acum semnele noului și veșnicului Legământ deschis întregii omeniri. Trupul său devine hrană pentru viața veșnică, Sângele său, băutură spirituală spre iertarea păcatelor. Celebrarea euharistiei înseamnă pentru noi, de fapt, logodna lui Dumnezeu, în Fiul, cu omenirea. De aceea, nu mai există altă cale pentru intrarea în acest Legământ și pentru a beneficia de viața veșnică decât hrana cu Trupul și Sângele Fiului: „Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncați Trupul Fiului Omului și nu beți Sângele lui, nu aveți viață în voi. Cine mănâncă Trupul meu şi bea Sângele meu are viața veșnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă” (In 6,5354). Împărtășirea din aceeași pâine și din același potir creează legături spirituale între oameni. Toți formăm un singur trup, Trupul Mistic al lui Cristos, Biserica.

Biserica este o comuniune fondată în împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului până când va veni. În acest sens, Sfântul Paul simte obligația să transmită el însuși ceea ce a primit de la martorii dinaintea lui: „Căci eu am primit de la Domnul ceea ce v-am transmis: că Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea şi, mulțumind, a frânt-o şi a zis: Acesta este trupul meu cel care este pentru voi. Faceți aceasta în amintirea mea! De asemenea, după cină, a luat potirul spunând: Acesta este potirul noului legământ în sângele meu.

Faceți aceasta, ori de câte ori beți, în amintirea mea! Căci ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta şi beți din potirul acesta, vestiți moartea Domnului până când va veni” (1Cor 11,23-26). Două lucruri trebuie reținute din aceste recomandări: 1) Ce înseamnă modul nevrednic?

Nevrednicia constă în necredința în prezența reală a Trupului și Sângelui Domnului în taina Euharistiei; dacă ne împărtășim cu necredință, de necredință vom avea parte; ritualul celebrării este în așa fel rânduit, încât credincioșii ajung la momentul culminant al celebrării curățiți și învredniciți de Dumnezeu pentru a se apropia de sfintele taine; unica piedică mai rămâne necredința, așa cum este exprimată ea și de ascultătorii lui Isus: „iudeii au început să discute aprins între ei, spunând: cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul [său]?” (In 6,52); cel care se apropie de împărtășanie cu îndoială sau necredință o face în mod nevrednic; 2) Ce înseamnă a se aștepta unii pe alții? Împărtășania este sacramentul comuniunii; comunitatea întreagă este chemată să ia parte la masa euharistică; iar dacă unii sunt în îndoială, lâncezi în a crede, sau dacă au conflicte de rezolvat cu aproapele, este necesar să se împace și împreună, așteptându-se unii pe alții, să participe la masa euharistică; primii creștini nu-și puteau închipui că se pot împărtăși singuri, sau doar unii dintre ei; sacramentul altarului este pentru toți, mâncați din aceasta toți, beți din acesta toți; de-a lungul secolelor s-a pierdut această necesitate a împărtășirii comunității, așteptându-ne unii pe alții, adică s-a pierdut sensul profund al împărtășaniei ca sacrament al întregului trup din care fiecare facem parte ca mădulare distincte, unice și de neînlocuit. Sfântul Paul accentuează, așadar, două aspecte extrem de importante pentru credincioși atunci când se apropie de împărtășanie: credința și comuniunea. Ne apropiem de Trupul și Sângele Domnului cu credință, adică învredniciți de harul credinței primit de la Dumnezeu, și cu spirit MARTIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

29

cateheze

de comuniune, așteptându-ne, împăcându-ne unii cu alții, pentru ca împreună să formăm unicul Trup al lui Cristos.

Celebrarea liturgică a Euharistiei Ultima cină a lui Isus a însemnat pentru apostoli desăvârșirea misiunii Învățătorului lor la care ei au fost părtași în timpul vieții publice. Gestul frângerii pâinii și al împărtășirii cu Trupul și Sângele Domnului va deveni unicul mod de recunoaștere a Celui Înviat în viața și în misiunea lor apostolică.

Evanghelistul Luca, în cap. 24, 1325, descrie demersul liturgic al primilor creștini pentru a trăi comuniunea cu Isus Înviat. Avem în acest text primul indiciu despre cum se celebra actul liturgic euharistic în primele comunități creștine.

Recunoaștem cele patru etape ale Sfintei Liturghii din tradiția catolică de rit latin: 1) Primirea credincioșilor: în prima zi a săptămânii, adică ziua învierii, doi ucenici discută agitat despre ultimele evenimente de la Ierusalim și sunt deznădăjduiți. Aceeași atitudine o arătăm și noi astăzi când ne adunăm la biserică duminica: purtăm greutatea săptămânii, păcatele, îndoielile și decepțiile trăite; ne pregătim să trăim experiența comuniunii, formând un singur trup în jurul aceleiași mese euharistice; 2) Liturgia cuvântului: credincioșii sunt pregătiți să asculte Cuvântul Domnului. Este momentul când însuși Isus se apropie și însoțește comunitatea în înțelegerea și tâlcuirea Scripturilor; lecturile citite în cadrul Liturghiei au ca scop să ni-l reveleze pe Isus Cristos sub diferite feluri, însă ochii noștri nu-l pot recunoaște din cauza lâncezelii 30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2022

„Sfânta Euharistie completează inițierea creștină. Cei care au fost înălțați la demnitatea preoției împărătești prin Botez și configurați mai profund lui Cristos prin Confirmare participă, prin intermediul Euharistiei, împreună cu întreaga comunitate, la însăși Jertfa Domnului.” (Catehismul Bisericii Catolice, nr. 1322)

în a pricepe toate. Celebrantul, in persona Christi, în persoana lui Cristos, ia cuvântul pentru a tâlcui Scripturile și a arăta împlinirea lor în Isus Cristos, Cel ce se ascunde, mai întâi sub vălul Cuvântului, iar apoi în speciile pâinii și vinului; 3) Liturgia euharistică: credincioșii proveniți din locuri diferite, cu trăiri diferite, sunt pregătiți acum pentru marea întâlnire cu Cel Înviat; ochii li se vor deschide și-l vor recunoaște pe Cristos la frângerea pâinii: nu ardea oare inima în noi în timp ce ne explica Scripturile! Aici se află frumusețea vieții creștine: a-l recunoaște pe Mântuitorul mereu prezent în jertfa euharistică și a răspunde invitației: luați și mâncați, luați și beți din acestea toți; este vital pentru un creștin a se împărtăși atunci când participă la Sfânta Liturghie; 4) Trimiterea în misiune: bucuria împărtășirii cu sfintele taine nu închide o comunitate creștină, ci o deschide spre misiune; creștinul, prin botez, este misionar, adică vestitor al minunățiilor săvârșite de Dumnezeu în viața lui (1Pt 2, 9-10); discipolii din Emaus au povestit bucuria întâlnirii cu Învățătorul; creștinul mărturisește, până la sfârșitul veacurilor, bucuria mântuirii inaugurată în Paștele Domnului și dezvăluită lumii întregi prin predica apostolilor.

Euharistia ne transformă așadar în martori ai învierii. Jertfa crucii

recapitulează în sine întreaga istorie a jertfelor din vechime: cea a lui Abel, a lui Melchisedec, a lui Abraham și toate celelalte câte au urmat până la jertfa lui Cristos, „Mielul lui Dumnezeu care ia asupra sa păcatele lumii” (In 1,29). În ea se întâlnesc toate dimensiunile timpului: trecut – moartea ta o vestim, Doamne; prezent – învierea ta o mărturisim; viitor – până când vei veni.

Jertfa sacramentală: Cristos, Mielul Pascal În Didahia, unul dintre cele mai vechi texte creștine, se vorbește despre felul cum înțelegeau primii creștini celebrarea memorialului jertfei lui Cristos: „În ce privește Euharistia, în felul acesta să aduceți mulțumire. Mai întâi vinul: Îți mulțumim, Tatăl nostru, pentru viața și cunoștința pe care ne-ai adus-o prin Isus, Fiul tău, a ta să fie gloria în veci... Nimeni să nu mănânce Euharistia, în afară de cei botezați în numele Domnului, căci adevărat a vorbit Domnul spunând: Nu dați câinilor lucruri sfinte” (Didahia, nr. 9). Așadar, sunt fixate două condiții pentru participarea cu folos la jertfa euharistică: 1) să existe pâine și vin asupra cărora se rostesc rugăciuni de mulțumire și cuvintele prefacerii; 2) cei care participă la Euharistie să fie botezați

cateheze

pentru a evita profanarea sfintelor daruri de către cei care nu fac parte din Biserică prin botez. Doar așa se actualizează jertfa mântuitoare a lui Cristos în comunitatea care celebrează.

Când Biserica celebrează Euharistia, memorialul morții și învierii Domnului, mântuirea devine prezentă, reală. Toți credincioșii, fără nicio excepție, pot lua parte și se pot hrăni din acest dar.

Biserica celebrează astfel taina milostivirii divine: ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului pentru că Dumnezeu este milostivire.

Instituirea Euharistiei are ca scop iertarea păcatelor și vindecarea păcătoșilor: „Nu am venit pentru cei sănătoși, ci pentru cei bolnavi” (Mc 2,17), sau: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe unicul său Fiu pentru ca lumea să fie mântuită prin el” (In 3,17). În Euharistie, Dumnezeu arată într-un mod cu totul aparte imensitatea iubirii și milostivirii. Aici omul păcătos experimentează măsura fără de măsură a iubirii lui Dumnezeu.

Eficacitatea mântuitoare a jertfei euharistice se realizează pe deplin la împărtășanie, când primim Trupul și Sângele Domnului.

Împărtășirea euharistică: ospățul Mielului Pentru a participa și a primi împărtășania se cer trei lucruri: botezul, credința în adevărurile creștine, trăirea conform învățăturilor evanghelice. Sfântul Ciril al Ierusalimului, într-o celebră cateheză mistagogică, explică neofiților riturile la care au luat parte în noaptea Paștelui pentru prima dată: „L-ați auzit pe diacon zicând: Primiți-vă unii pe alții; să ne dăruim pacea! Să nu-ți închipui că

acest sărut al păcii este de aceeași natură ca cel pe care și-l dau oamenii de obicei. El leagă prietenia și face apel la uitarea ofenselor. Acest sărut înseamnă, deci, că sufletele se zidesc și alungă din ele orice jignire...

Apoi episcopul spune: Sus inimile! Într-adevăr, într-un fel cu totul deosebit, în acel moment precis, este important să înălțăm inimile către Dumnezeu și să nu le mai ținem aplecate spre pământ și spre lucrurile pământești..., să părăsim grijile acestei lumi și preocupările domestice, pentru a ținti inima spre cer, spre Dumnezeul milostivirii. Atunci voi răspundeți: Le avem la Domnul!

Iar prin această afirmație aderați la îndemnul celebrantului... Apoi celebrantul spune: Să-i mulțumim Domnului! Într-adevăr, trebuie să-i mulțumim fiindcă ne-a chemat, nevrednicii de noi, la acest har atât de mare; ne-a împăcat cu el, în timp ce eram dușmanii lui, ne-a considerat vrednici să fim adoptați de el.

Iar voi spuneți: Vrednic și drept este!

Mulțumindu-i, într-adevăr, realizăm o lucrare vrednică și dreaptă pentru atâtea lucruri minunate săvârșite de el în folosul nostru... Apoi cântăm: Sfânt! Sfânt! Sfânt este Domnul oștirilor! Dacă repetăm această laudă divină, venită de la serafimi, o facem pentru a participa la imnul oștirilor cerești. După ce ne-am sfințit prin aceste cântări spirituale, îl rugăm pe Dumnezeul iubitor de oameni să-l trimită pe Duhul Sfânt asupra darurilor puse înainte pentru ca el să transforme pâinea în Trupul lui Cristos și vinul în Sângele lui Cristos. Ceea ce atinge Duhul Sfânt este într-adevăr sfințit și transformat... Apoi celebrantul spune: Sfintele, sfinților!

Sfinte sunt lucrurile care sunt înaintea noastră, asupra cărora s-a coborât Duhul Sfânt. Sfinți sunteți și voi care ați fost făcuți vrednici de Duhul

Sfânt. Deci cele sfinte sunt pentru cei sfinți... Auziți apoi celebrantul care vă invită să participați la sfintele taine: Gustați, spune el, și vedeți cât de bun este Domnul!... Cei care gustă nu sunt invitați să guste pâine și vin, ci ceea în ce aceste elemente au fost schimbate: Trupul și Sângele lui Cristos” (Cateheze mistagogice, 6). Ritul latin al liturghiei a păstrat până astăzi această formă, doar că în locul aclamației Sfintele, sfinților, avem: iată Mielul lui Dumnezeu, care ia asupra sa păcatele lumii, care înseamnă, pe de o parte, invitația la a se apropia cu încredere de Cel care a luat pe umerii săi povara păcatelor noastre, și pe de altă parte, un îndemn la recunoașterea nevredniciei noastre în a primi asemenea daruri și încrederea că prin cuvintele Mântuitorului suntem vindecați, ne putem apropia cu încredere, de aceea spunem: nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, dar spune numai un cuvânt și se va tămădui sufletul meu.

Prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, Cristos ne împărtășește cu Duhul său. Euharistia conține în sine un rezumat al istoriei mântuirii: trecut-prezentviitor. Vestim moartea Domnului, aducând-o în prezentul existenței noastre; mărturisim învierea Lui până când va veni, făcând din eshatologie un eveniment prezent în celebrarea Euharistiei. Participând cât mai des la Sfânta Liturghie și împărtășindu-ne cu sfintele taine de pe altar participăm de fapt și ne împărtășim din bucuria Împărăției lui Dumnezeu și pregustăm în același timp, în Euharistie, bucuria mântuirii depline când va veni Cristos în slavă, înconjurat de îngerii și sfinții săi din ceruri.

Text: Pr. Lucian Dîncă MARTIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

31

CULTURĂ CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Redescoperirea valorilor pierdute Traducere și adaptare: Erwin Asmarandei (Osservatore Romano, p. 5, vineri 4 februarie 2022)

R

ecâștigarea sentimentului de comunitate, cu o pandemie în curs de desfășurare, este un vârf greu de escaladat: covidul destramă din ce în ce mai multe relații umane, contribuind la o înstrăinare care afectează pe toată lumea. Uneori însă, momentele simple din viață pot schimba cu adevărat lucrurile: rugăciunea, de exemplu, poate deveni un imn coral și meditația de Paște o întâlnire apropiată cu Dumnezeu și cu întreaga lume. În Ritrovata Umanità (Pistoia, Gli Ori, 2021, 96 p.), editată de Bernardo Baldini și Martina Ricci, cuvintele se întâlnesc cu fotografiile evocatoare. La început, Ricci este portavocea tinerilor implicați în proiect, explicând în câteva cuvinte eficiente scopul cărții. „Fiecare dintre noi este o picătură prețioasă, indispensabilă. Împreună putem da viață, să generăm o voce plină.”

Singuri, este practic imposibil să luptăm împotriva singurătății și a deznădejdii, dar împreună devenim o forță capabilă să transforme o întâlnire de rugăciune în bazilica San Miniato al Monte, în Florența, cu ocazia Sâmbetei Mari din 2019, într-o căutare nu numai a spiritualității, ci și a umanității abandonate din noi, sufocată de tristețe și disperare. Crucea este astfel transformată într-un simbol foarte puternic. Cartea este configurată ca o călătorie de descoperire a misterului pascal, un moment de meditație intensă care 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2022

permite întregului grup să poată trăi o experiență irepetabilă: să redescopere acel sentiment de comunitate, de fraternitate pierdut în aceste luni dificile. Fluxul acestor emoții este tratat pe mai multe planuri artistice: pasaje narative mai clasice intercalate cu fotografii albnegru și mici versuri împrăștiate.

Părțile narative sunt punctul de plecare pe care se dezvoltă întregul proiect: spun etapele și diversele itinerarii, concentrându-se pe teme și reflecții, aprofundate mai apoi de mulți autori implicați în carte, cu idei scurte, rapide și concise, care funcționează ca poezii independente sau ca niște părți mici ale unui singur mozaic. Fotografiile exprimă imobilitate și dinamism în același timp: alb și negru, de fapt, se cristalizează în timp, dar scenele arătate din priviri, îmbrățișări și rugăciuni reușesc să exprime o lumină mică, dar puternică, care luptă împotriva întunericului izolării.

Mulțumită limbajului narativ-vizual, Ritrovata Umanità poartă un mesaj de speranță, de ospitalitate și fraternitate, care mai ales în acest moment istoric este o gură de aer proaspăt și curat.

Suferința și durerea nu sunt lăsate deoparte, dar sunt considerate necesare pentru a depăși acest impas pandemic, și nu există un simbol mai eficient decât crucea pentru a reprezenta acest lucru: un instrument al morții care, după înviere, își

Ritrovata Umanità (Pistoia, Gli Ori, 2021, 96 p.), editată de Bernardo Baldini și Martina Ricci

recapătă valoarea, cu lejeritate, nemaifiind o povară grea, ci o renaștere din cele mai dureroase și întunecate locuri. Acest lucru este bine exprimat de Părintele Bernardo, abatele din San Miniato al Monte, atunci când citează Evanghelia lui Ioan: „Femeia, atunci când naște, este afectată, pentru că a sosit ceasul ei; dar după ce a dat naștere copilului, nu-și mai amintește necazul, bucuria fiind mare pentru că un om a venit pe lume. Astfel, și voi sunteți acum în suferință, dar ne vom revedea și inima voastră se va bucura și nimeni nu vă va putea lua bucuria. În acea zi nu mă întrebați nimic.” Suntem afectați de anxietate, de teama de a fi singuri, dar doar prin găsirea celei mai pure umanități vom fi capabili să lăsăm aceste momente întunecate ale existenței noastre.

CULTURĂ FILE DE ISTORIE CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Cernavodă – o parohie sub semnul luptei cu leviatanul Scurtă cronică din anii Războiului Mondial Text: Mons. Ieronim Iacob

Ștampila Parohiei catolice din Cernavodă, în perioada interbelică

P

arohia romano-catolică Cernavodă s-a format odată cu începerea lucrărilor la podul peste Dunăre „Carol I”, construit între anii 1890-1895, din inițiativa și prin geniul a două personalități catolice: regele Carol I și inginerul Anghel Saligny. Mulți dintre constructorii podului, dar și muncitori ai fabricilor de ciment și de șuruburi, erau catolici, mai ales italieni. Ca urmare, până în vara anului 1940 parohia a fost administrată de preoți italieni, care veneau de la București, aceștia ocupându-se și de școala catolică și de operele sociale. La 6 iulie 1940 a fost numit primul paroh român, Pr. Francisc Keil.

Patronul parohiei era Sfântul Mihail Arhanghelul, reprezentat pe sigiliul parohial într-o postură parțial inedită. Lucifer nu are sembianțe antropomorfe, ca în majoritatea reprezentărilor iconografice, și nici de

dragon terestru. El pare a fi mai degrabă un leviatan, un monstru acvatic, amestec între reptilă și pește gigant. Arhanghelul nu se află angajat în luptă, ci mai degrabă pare purtat în triumf pe spatele leviatanului. În cronica parohiei Cernavodă pe anul 1941, an în care podul și localitatea Cernavodă au fost bombardate cel puțin în două rânduri de aviația sovietică, respectiv la 22 iunie și 10 august, părintele Keil notează: „Trebuie menționată anul acesta o oarecare stopare a vieții religioase din partea credincioșilor, din cauza pericolului de bombardament care i-a silit – în urma unui ordin din partea Consulatului italian din Constanța – pe toți credincioșii italieni să se refugieze pe la sate. Așa că [și] soldații germani, care veneau în grup, mai ales cei de la antiaeriana grea, în frunte cu căpitanul

Kerschensteiner, din cauza alarmei sunt siliți a sta la postul de datorie.

E totuși un exemplu înălțător faptul că mulți soldați germani catolici s-au spovedit și împărtășit; chiar și ofițeri. Câteodată au și cântat în cor cântece religioase acompaniate la armoniu de un camarad. De câteva ori a avut loc chiar și un concert religios în timpul sfintei Liturghii, dat de un mic grup de soldați, cu instrumente. Credincioșii au și plâns de duioșie. […]

Fiind concentrați și soldați catolici moldoveni, aceștia veneau în grup la biserică, spovedindu-se și împărtășindu-se des, spre edificarea enoriașilor. În ziua de 10 august Cernavodă a fost încercat de un bombardamente serios, avioane dușmane lovind podul și casele fabricei de fer (sic!), al cărei director, președintele Comunității [catolice], Dl Vuxauovici a scăpat de schijele bombei, împreună cu soția sa, grație vigilenței paznicului de noapte, care a dat alarma. Cu această ocazie tristă a fost lovit și un post de mitralieră românesc. Aproape se aflau și niște soldați germani. Unul, un bun catolic, a venit la biserică, s-a spovedit și împărtășit, cerând ca preotul să citească, drept mulțumire, o Liturghie în cinstea Maicii Domnului. El, răsturnându-se barca în care se afla în momentul exploziei, n-a suferit nimic. [...] Îmbolnăvindu-se grav preotul, n-a fost timp de două luni, înainte de sărbătoarea Paștelui, nici un fel de serviciu religios. [...]

Am menționat deja în cronica anului trecut că Cernavodă pare a avea un viitor mai bun în urma lucrărilor la conductele spre Constanța și a canalului proiectat spre Constanța, pentru a lega Dunărea cu Marea Neagră. [...]”

MARTIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

33

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

EXPOZIȚIE

„Femeile în reprezentarea plastică a Ligiei Macovei”, expoziție tematică la Colecția de Artă „Ligia și Pompiliu Macovei”, în perioada 25 februarie – 22 mai 2022. Expoziția conține lucrări realizate în tehnici variate.

carte

Mary Ward, model pentru femeile puternice din timpul prigoanei comuniste, Sr. Daniela-Ionela Mare, colecţia „Istoria Bisericii”, Editura Sapientia, Iași, 410 pagini.

Mary Ward a înfiinţat o congregaţie de viaţă apostolică pentru femei și a fost un semn pentru Biserică.

Mysterium Christi IV.

Meditații la Evanghelia după Matei Editura Ratio et Revelatio, Oradea 2021

A

ceste Meditaţii, parte a seriei de omilii Mysterium Christi, sunt scrise de Părintele Wilhelm Dancă (n. 1959), filosof, teolog, profesor universitar, decan al Facultăţii de Teologie RomanoCatolică din cadrul Universităţii din Bucureşti, membru corespondent al Academiei Române.

Părintele Dancă este cunoscut publicului larg pentru numeroasele sale apariţii în mass-media şi pentru un număr impresionant de articole, recenzii, cărţi şi traduceri, care au adus un plus de calitate în cultura ţării noastre. În activitatea sa culturală, Părintele Dancă se călăuzeşte după acest crez intelectual personal: „Teologia are nevoie de filosofie, pentru că teologia gândește credința, iar gândirea în activitatea sa folosește concepte și limbaje filosofice.”

Format: 13x20 cm, 404 pagini

Conţinutul concret al acestei cărţi este explicat de autor: „Am adunat între coperțile acestui volum omiliile la Evanghelia după Matei rostite în Anul A al timpului de peste an (2017 și 2020), în catedrala «Sfântul Iosif» din București, la liturghia de la 12.15. Pun în mâinile cititorilor Meditațiile la Evanghelia după Matei cu speranța că, prin cuvintele mele, Cuvântul lui Isus va ajunge la urechile lor și va pătrunde mai adânc în inimile lor.”

Pr. Andrei Dumitrescu

SPECTACOL

„Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele”, Teatrul Țăndărică, 11 martie, ora 18. Matei Vișniec „debutează” pe scena de la Țăndărică cu o piesă scrisă pentru copii, un poem plin de candoare și de sensibilitate, care vorbește despre prietenie, tristețe, bucurie, speranță.

34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2022

CARTE

C

artea orașelor, Andreea Răsuceanu (coord.), Editura Humanitas, București, 2021, cu ilustrații de Mihail Coșulețu. În acest volum, 16 autori din tot atâtea orașe au scris câte o proză despre locul natal sau în care se regăsesc cel mai bine. O lectură în cheie ironică, o privire nostalgică, o imersiune în trecutul istoric al unui loc.

Scriind despre orașul lui, fiecare prozator și-a făcut de fapt propriul portret.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Sfântul Iosif cu Pruncul Isus în braţe

S Sfântul Iosif cu Pruncul Isus în braţe (cca 1665) de Bartolomé Esteban Murillo Pictură în tempera pe ulei.

Dimensiune: 124,5 × 191,7 cm Tabloul se află în colecţiile Muzeului de Arte Frumoase din Sevilla (Spania).

Text: Pr. Andrei Dumitrescu

fântul Iosif, celebrat solemn pe data de 19 martie, este numit de tradiţia Bisericii „tată purtător de grijă al lui Isus”, pentru a se înţelege bine că Isus este născut prin darul Duhului Sfânt.

Remarcăm însă că relatările evanghelice nu se feresc în a-l numi pe Iosif ca tată al lui Isus (cf. Lc 2,33), iar pe Isus, „Fiul lui Iosif ” (cf. Lc 3,23). Vorbind copilului Isus, Sfânta Fecioară Maria spune şi ea: „Tatăl tău şi cu mine” (Lc 2,48). Chiar cei care îl cunosc pe Isus din copilărie îl ştiu drept „fiul lemnarului” (cf. Mt 13,55). În exortaţia apostolică Redemptoris custos, Papa Ioan Paul al II-lea scria astfel despre Sfântul Iosif: „Paternitatea sa este expresia faptului că a făcut în viaţa sa un sacrificiu, un serviciu misterului întrupării şi al răscumpărării.” Tată nu este doar acela care oferă viaţă biologică unui fiu, ci şi acela care acceptă un fiu, acela care îl educă prin sudoarea frunţii sale, acela care îşi asumă o responsabilitate faţă de el şi de educaţia sa. Iar Sfântul Iosif a făcut acestea în mod exemplar faţă de Isus, fapt pentru care nimeni nu punea la îndoială paternitatea concretă a sa.

Murillo a tratat în nenumărate rânduri această temă iconografică, care a fost larg răspândită în arta creștină a secolelor al XVIIlea și al XVIII-lea. Ambele portrete sunt realizate cu o mare fineţe artistică, iar Iosif este

reprezentat la o vârstă tânără, în contrast cu o anumită tradiţie care îl prezintă la o vârstă înaintată, pentru a scoate mai mult în evidenţă responsabilitatea şi maturitatea sa. În pictarea tunicii Pruncului, artistul foloseşte cu pricepere tonuri subtile de roz, iar Pruncul se sprijină încrezător pe braţul viguros al lui Iosif.

Tatăl purtător de grijă poartă o floare de crin, simbol al vieţii sale feciorelnice şi al virtuţilor alese, care l-au făcut un adevărat om drept (cf. Mt 1,19). Această admirabilă reprezentare a celor doi surprinde iubirea și naturalețea Pruncului faţă de Iosif, care, aşa cum a afirmat şi Papa Francisc, l-a iubit pe Isus cu o inimă de tată, în mod autentic, ceea ce se observă din acest tablou care, în cazul lui Murillo, justifică renumele capacităţii sale portretistice.

Murillo

reprezentant de seamă al barocului spaniol

B

artolomé Esteban Murillo (1618-1682) s-a născut în Sevilla şi este una dintre cele mai importante figuri ale picturii baroce spaniole, renumit pentru tablourile de inspiraţie sacră şi portretele viguroase, profunde, pe fonduri care le evidenţiază expresivitatea.

Bartolomé Esteban Murillo

MARTIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

35

ETCETERA ANUNȚURI

colectă pentru ucraina

Î

n ziua de 27 februarie, preoții și credincioșii din Arhidieceza de București s-au rugat la toate Sfintele Liturghii duminicale pentru pace în Ucraina, iar în ziua de duminică, 6 martie, în toate bisericile Arhidiecezei se va face o colectă pentru Ucraina.

Sicomor

E

ste disponibilă și în limba română o resursă catehetică intitulată Sicomor (sezonul 1). Acest program a apărut la inițiativa unui grup de tineri de la capelanatul studenților din centrul Londrei, aparținând de Dieceza de Westminster, sub conducerea Pr. Stephen Wang, în 2014. Scopul programului era de a oferi o introducere cu privire la credința creștină destinată celor care știau puțin sau nimic despre ea. În anul următor au fost produse primele episoade ale seriei, iar în 2018 seria a fost refilmată, mult mai profesionist. În 2018 și 2019 au fost filmate primele 10 episoade. Acestea au fost traduse în numeroase limbi, inclusiv în limba română. Între timp au mai fost filmate alte 10 episoade, care vor fi și ele traduse în limba română. Primele 10 episoade sunt: 1. Căutarea fericirii; 2. Existența lui Dumnezeu; 3. Un Dumnezeu care vorbește?; 4. Cine este Isus?; 5. Duhul Sfânt și Biserica; 6. Biblia; 7. Darul credinței; 8. Puterea rugăciunii; 9. Găsirea adevăratei libertăți; 10. Semnificația iubirii. Fiecare episod are circa 20-30 de minute, cu prezentatorul vorbind în diferite locații din Marea Britanie, dar și cu scurte interviuri cu diverse persoane, inclusiv necredincioase sau necatolice. Toate episoadele pot fi accesate vizitând pagina proiectului: www.sycamore.fm/videos/. Pentru activarea subtitrării în română, se selectează limba din meniul video.

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş www.librariasfiosif.ro

Noutăți editoriale

P

r. Alexandru Cobzaru, Dați-le voi să mănânce! Predici pentru evangheliile duminicale. Anul C, Editura ARCB, București, 2021, 484 p. Cu acest volum se încheie seria intitulată Dați-le voi să mănânce. Au apărut anterior volumele pentru anii liturgici A și B. Predicile propriu-zise sunt însoțite de câteva elemente menite să creeze o legătură între explicarea Cuvântului lui Dumnezeu și celelalte părți ale Liturghiei. Aceste elemente sunt: salutul liturgic; introducerea în tema liturgică; Kyrie; Rugăciunea credincioșilor; binecuvântarea finală. Volumul cuprinde o prefață semnată de ÎPS Aurel Percă, o postfață semnată de autor și bibliografie.

36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2022

www.angelustv.ro

DIGI: 12687 MHz www.radiomaria.ro

Ca pregătire pentru sărbătoarea Paștelui vă recomandăm următoarele cărți: EDITURA ARCB Calea Sfintei Cruci Editura ARCB, București, 2019 format: 10,5x14,8 cm

EDITURA SAPIENTIA Misterul Pascal de Aurel Percă Editura Sapientia, Iași, 2020 218 pagini, format: 13,5x20 cm

EDITURA RATIO ET REVELATIO

Există diferite moduri legitime de a organiza pregătirea apropiată la căsătorie și fiecare Biserică locală va discerne care este cea mai bună, îngrijindu-se de o formare adecvată, care în același timp să nu-i îndepărteze pe tineri de sacrament. Nu e vorba de a le da tot Catehismul, nici de a-i îndopa cu prea multe teme. (...) Este vorba despre un soi de „inițiere” la sacramentul Căsătoriei, care să le furnizeze elementele necesare pentru a-l putea primi cu dispozițiile cele mai bune și a începe cu o anumită soliditate viața familială.

(Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 207)

Mysterium Christi.

Meditații despre Postul Mare de Wilhem Dancă Editura Ratio et Revelatio, Oradea, 2021

Mysterium Christi.

Meditații despre Paște de Wilhem Dancă Editura Ratio et Revelatio, Oradea, 2021

226 pagini, format: 12,8x20 cm

210 pagini, format: 13x20 cm

INSTITUTUL TEOLOGIC ROMANO-CATOLIC „SFÂNTUL IOSIF” Ave Crux, spes unica.

Modele pentru meditarea suferințelor și morții Domnului Isus Cristos pe cruce Editura Sapientia, Iași, 2003 260 pagini, format: 13,5x20 cm

LIBRĂRIA SF. IOSIF | Str. G-ral Berthelot 19 010164 București |tel. 021.2015457 libraria@arcb.ro| www.librariasfiosif.ro

Nr. 03/2022 * Anul XXXIII * Serie nouă * 5 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

POSTUL MARE: TIMP DE PREGĂTIRE PENTRU TRECEREA LA VIAȚA NOUĂ Lamentarea și pesimismul nu sunt creștine.

Nu suntem făcuți pentru a ține fața îndreptată spre pământ, ci pentru a ridica ochii către cer.

(Papa Francisc, @Pontifex, 21 februarie 2022)

Mesajul Papei Francisc pentru Postul Mare 2022 A venit timpul primenirii spirituale!