Actualitatea creștină, nr. 4/2022

Nr. 04/2022 * Anul XXXIII * Serie nouă * 5 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

VIAȚĂ NOUĂ ÎN BUCURIA PASCALĂ Scrisoare Pastorală la sărbătoarea Învierii Domnului 2022 Există în continuare prea multe războaie și prea multă violență în lume!

Fie ca Domnul, care este pacea noastră, să ne ajute să învingem mentalitatea războiului.

(Papa Francisc, @Pontifex, 4 aprilie 2021)

„Numai pacea este sfântă” Mântuirea și învierea din viețile noastre

Fiecare căsătorie este o „istorie de mântuire” și aceasta presupune să se plece de la o fragilitate care, grație darului lui Dumnezeu și unui răspuns creativ și generos, încet-încet lasă spațiu unei realități tot mai solide și prețioase.

Probabil misiunea cea mai mare a unui bărbat și a unei femei în iubire este aceasta: a se face reciproc mai bărbat și mai femeie. A face să crească înseamnă a-l ajuta pe celălalt să se modeleze în propria sa identitate. Pentru aceasta, iubirea este artizanală.

(Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 221)

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXXIII, Nr. 4/2022

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

3

Plăcerea de a (te) privi Sinodalitate Știri/Anunțuri

Calea Crucii spre Înviere împovărată de teama războiului VATICAN

5 6 7

Suflet tânăr

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8

Evenimente Consacrarea Rusiei și a Ucrainei Praedicate Evangelium Veghe nocturnă 11 Călătorie apostolică Papa Francisc în Republica Democratică Congo 12 Știri ARCB 13 Știri interne/externe Biserică și societate

14 Cristologie Iubirea pasionată a lui Dumnezeu 16 Doctrină socială „Numai pacea este sfântă”

UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Societate A iubi asemenea lui Cristos SPIRITUALITATE

23 Din catehezele Papei Înrădăcinarea Evangheliei la Atena 24 Sfânta Scriptură – Psalmii Mântuirea și învierea din viețile noastre 25 Minuni şi sfinţi Giovanni Battista Piamarta 26 Biserica misionară Faceţi aceasta în amintirea mea 27 Pagina Ghika L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc).

Sophie Divorne

28 SCRISOARE PASTORALĂ

28 Viață nouă în bucuria pascală CULTURĂ

32 Credință, artă și istorie Muzică pentru pace 33 Dominicanii la Câmpulung Muscel (II) 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă ETCETERA

36 Anunțuri

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 4/2022

16

24

Mesajul redacției Numărul pe luna aprilie al revistei Actualitatea creștină se deschide cu editorialul ÎPS Aurel Percă intitulat „Calea Crucii spre Înviere împovărată de teama războiului”, în care, referindu-se la războiul din Ucraina, se întreabă: „Pe acest fundal cenușiu, dar foarte dramatic pentru țara vecină, ne pregătim să sărbătorim Învierea Domnului. Cum va fi Paștele pentru cei care au luat calea pribegiei, ale căror locuințe au fost bombardate, bisericile zguduite de suflul bombelor? Cum vor putea cânta frații noștri bucuria Învierii? Cum vor primi cuvintele Celui Înviat «pace vouă», când tocmai pacea lipsește? Cum vor răsuna cuvintele Evangheliei: «Fericiți făcătorii de pace, pentru că se vor chema fiii lui Dumnezeu»?” Pagina 8 menționează „Consacrarea Rusiei și a Ucrainei” către Inima Neprihănită a Mariei. Pagina 9 prezintă „Constituția apostolică Praedicate Evangelium”. Pagina 10 rememorează „Veghea nocturnă” de la Mănăstirea Sfânta Agnes. Pagina 11 vorbește despre călătoria Papei Francisc în Congo. La paginile 14-15 aflăm despre „Iubirea pasionată a lui Dumnezeu”. Pagina 16 subliniază că „Numai pacea este sfântă”. La pagina 17 ni se vorbește despre îmbunătățire și „Plăcerea de a (te) privi”. Pagina 22 ne îndeamnă să iubim „asemenea lui Cristos”. De la pagina 23 aflăm despre „Înrădăcinarea Evangheliei la Atena”. Pagina 24 ne prezintă „Mântuirea și Învierea din viețile noastre”. La pagina 25 facem cunoștință cu Giovanni Battista Piamarta, iar la pagina 27 cu Sophie Divorne. Paginile 28-31 aduc în prim-plan Pastorala de Paști a ÎPS Aurel Percă. În paginile revistei se mai găsesc știri din țară, de la Vatican și din lume, anunțuri, idei pentru timpul liber. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Daniel Gheorghiță Benchea Pr. Marian Blaj Dr. Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Liana Gehl Mons. Ieronim Iacob Pr. Ștefan Lenghen Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2022 don Giovanni Berti | www.gioba.it

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Calea Crucii spre Înviere împovărată de teama războiului

Ș

i anul acesta am început Postul Mare sub semnul pandemiei, care continuă să semene teamă, chiar dacă starea de alertă a încetat și au fost eliminate o serie de măsuri sanitare care au fost în vigoare până acum. Timp de doi ani, pandemia de Covid-19 a fost un bici foarte dur pentru fiecare dintre noi și am privit-o ca pe un inamic invizibil împotriva căruia s-au mobilizat toate forțele științei și ale medicinei pentru a-l învinge, însoțite de măsuri sanitare uneori prea dure pentru prevenirea contaminărilor. În schimb a apărut un alt inamic: războiul din Ucraina, care seamănă

teroare nu numai printre locuitorii acestei țări, dar în întreaga Europă.

Se citește frica pe fețele bătrânilor noștri care au experimentat războiul, există frică și pe fețele celor care primesc reverberația războiului prin intermediul mijloacelor de comunicație. Zilnic asistăm la un adevărat calvar al copiilor, al femeilor, al persoanelor în vârstă, care trebuie să ia drumul pribegiei, lăsând în urmă vuietul armelor și al rachetelor, zgomotul infernal al tancurilor, exploziile bombelor, sirenele de alarmă care sună întruna în această țară devastată.

Adresându-se recent participanților la Zilele Sociale catolice

(Bratislava, 17-20 martie), Papa Francisc a scris că „sângele și lacrimile copiilor, suferința femeilor și a bărbaților care își apără pământul sau fug de bombe ne zguduie conștiința”. Pentru că „din nou omenirea este amenințată de un abuz pervers de putere și de interese partizane, care condamnă oamenii fără apărare să sufere toate formele de violență brutală”.

O adevărată Cale a Crucii trăită și simțită de milioane de persoane și resimțită și de mai multe milioane de oameni în Europa și pe întreaga planetă! În această perioadă tulbure s-a făcut auzit în repetate rânduri APRILIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

3

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

glasul Papei Francisc care, într-un gest deosebit, a mers la Ambasada Federației Ruse pe lângă Sfântul Scaun pentru a cere oprirea spiralei războiului. „Implorăm de la Dumnezeu pacea pe care oamenii nu o pot realiza și construi singuri”, a scris Papa Francisc în omilia Liturghiei pentru Miercurea Cenușii, zi pe care a voit-o să fie o zi de post și rugăciune pentru Ucraina. În cuvintele Papei rostite la audiența generală din 23 februarie se simțea neliniștea și îngrijorarea noastră a tuturor: „Am o mare durere în inimă pentru înrăutățirea situației din Ucraina.” L-am auzit în toate aceste zile pe Sfântul Părinte repetând cu multă determinare: „Pacea să devină realitate în Ucraina! Pacea să devină realitate în inimile noastre și ale voastre! Nimic nu este pierdut cu pacea! Totul poate fi pierdut cu războiul! Să tacă armele!”

Scenariul pe care îl vedem în aceste zile în mijloacele de informare la hotarele Europei de Est pare să fie o imagine cu atâția „răstigniți și răstignite”. Da, răstigniți. Au murit copii sub bombe. Răstignite sunt mamele care fug și lasă o casă, o familie, un soț care merge la război.

Răstigniți sunt soldații, cei ucraineni care își apără patria, dar și soldații ruși trimiși să lupte, poate inconștienți, dar oricum și ei demni de a fi iubiți. Am văzut și vedem foarte mulți răstigniți în acest război pentru a nu fi împinși cu toate puterile să căutăm calea păcii.

Pe acest fundal cenușiu, dar foarte dramatic pentru țara vecină, ne pregătim să sărbătorim Învierea Domnului. Cum va fi Paștele pentru cei care au luat calea pribegiei, ale căror locuințe au fost bombardate, bisericile zguduite de suflul bombelor? Cum vor putea cânta frații noștri bucuria Învierii? Cum 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2022

„Moartea și viața s-au înfruntat în mod minunat: Stăpânul vieții a murit, dar acum e viu și domnește... Noi o știm: Cristos Domnul a înviat cu adevărat din morți. Tu, rege biruitor al morții, îndură-te de noi toţi! Aleluia!” (din Secvența pascală) vor primi cuvintele Celui Înviat „pace vouă”, când tocmai pacea lipsește? Cum vor răsuna cuvintele Evangheliei: „Fericiți făcătorii de pace, pentru că se vor chema fiii lui Dumnezeu”?

Paștele amintește de biruința Vieții asupra Morții, a Luminii asupra Întunericului, a Binelui asupra Răului, a Mâinilor împreunate asupra armelor... Întunericul și lumina sunt pentru creștini actul de începere a riturilor din Vigilia pascală. În mod tradițional, în biserica cufundată în întregime în întuneric, celebrantul intră cu o lumânare aprinsă, o flacără timidă care sparge întunericul, o ridică de trei ori, „Lumina lui Cristos!”, pentru a simboliza lupta dintre moarte și viață, pentru a comemora inima credinței creștine: omul numit Isus din Nazaret, răstignit pe o cruce, a fost îngropat și mormântul său închis și păzit.

Istoria lui ar fi trebuit să se termine așa, dar piatra este rostogolită și mormântul este gol, femeile care l-au văzut repetă anunțul: Domnul a înviat, nu-l căutați pe cel care este viu printre cei morți! „Moartea și viața s-au înfruntat în mod minunat: Stăpânul vieții a murit, dar acum e viu și domnește...

Noi o știm: Cristos Domnul a înviat cu adevărat din morți. Tu, rege

biruitor al morții, îndură-te de noi toţi! Aleluia!” (din Secvența pascală).

Să-l lăsăm pe El, Cristos înviat, biruitorul asupra morții și a păcatului, să transforme existența noastră și să primim cu toții darul păcii pe care a voit să-l dăruiască discipolilor după Înviere: „În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: «Pace vouă!»” (In 20,19).

Dacă toți cei responsabili de destinul popoarelor vor recepționa acest mesaj, cu siguranță că va fi pace în toate dimensiunile sale. Învierea este un eveniment istoric care a schimbat pentru totdeauna istoria omenirii. Și trebuie să schimbe și soarta acestui război absurd!

Dragi cititori ai revistei Actualitatea creștină, cu gânduri și dorințe de pace, vă adresez urarea de a avea un Paște fericit și liniștit, deschiși să primiți de la Domnul Înviat primul din darurile sale, același pe care l-a oferit Apostolilor săi: „Pace vouă!”

Cristos a înviat! † Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Să devenim milostivi

Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Există încă prea multe războaie și prea multă violență în lume!

Fie ca Domnul, care este pacea noastră, să ne ajute să învingem mentalitatea războiului.

Să nu obosim să-l căutăm pe Cristos înviat, care dă viață din belșug celor care îl întâlnesc.

A-l găsi pe Cristos înseamnă a descoperi pacea inimii.

Domnul ne cheamă să colaborăm la construirea istoriei, devenind cu El artizani ai păcii și martori ai speranței într-un viitor de mântuire și de înviere.

Cel care fusese răstignit a înviat! Toate întrebările și incertitudinile au dispărut înaintea acestei revelații. Cel Înviat ne dă certitudinea că binele triumfă mereu asupra răului, că viața învinge mereu moartea și că destinul nostru nu este de a coborî mereu mai jos, din tristețe în tristețe, ci de a ne ridica.

Cel Înviat este confirmarea că Isus are dreptate în toate: promițândune viața dincolo de moarte și iertarea dincolo de păcate. Prima care a crezut și a văzut a fost Maria Magdalena, ea a fost apostolul învierii care a mers să relateze că l-a văzut pe Isus, care a chemat-o pe nume. Iar apoi, toți ucenicii l-au văzut.

Fie ca această sărbătoare de Paști să fie pentru fiecare dintre voi, în special pentru cei care suferă, un semn sigur de speranță și fie ca ea să vă aducă pacea și bucuria.

(Papa Francisc, Audiență generală, 31 martie 2021)

Reacția femeilor din Evanghelie este foarte diferită. După tulburarea inițială, de înțeles, încearcă o mare bucurie găsindu-l pe Învățătorul viu. În acest timp pascal, vă doresc tuturor să faceți aceeași experiență spirituală, primind vestea plină de bucurie a Paștelui, în inima voastră, în casele voastre și în familiile voastre: „Cristos înviat nu mai moare, moartea nu mai are stăpânire asupra lui” (Antifona de la Împărtășanie). Iată vestea Paștelui: „Cristos e viu, Cristos însoțește viața mea, Cristos este alături de mine.” Cristos a bătut la ușa inimii mele pentru a-l lăsa să intre, Cristos e viu. În aceste zile ale Paștelui, ne va face bine să repetăm: „Domnul este viu!”

Profitați de orice ocazie bună pentru a fi martori ai bucuriei și ai păcii Domnului înviat. Să aveți un Paște bun, senin și sfânt!

(Papa Francisc, Regina coeli, 5 aprilie 2021)

Soră, frate, vrei o dovadă că Dumnezeu a atins viața ta? Verifică dacă te apleci asupra rănilor celorlalți. Astăzi este ziua în care ne întrebăm: „Eu, care am primit de atâtea ori pacea lui Dumnezeu, care de atâtea ori am primit iertarea și milostivirea sa, sunt eu milostiv cu ceilalți? Eu, care adesea m-am hrănit cu Trupul lui Isus, fac ceva pentru a-l hrăni pe cel care este sărac?” Să nu rămânem indiferenți. Să nu trăim o credință pe jumătate, care primește, dar nu dă, care primește darul, dar nu se face dar. Am fost toți atinși de milostivire, să devenim milostivi.

Pentru că dacă iubirea se termină cu noi înșine, credința secătuiește într-un intimism steril. Fără faptele de milostenie moare (cf. Iac 2,17). Fraților, surorilor, să ne lăsăm să înviem prin pace, prin iertare și prin rănile lui Isus milostiv.

(Papa Francisc, Omilie, 11 aprilie 2021) APRILIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

5

VATICAN

Uniți prin muzică

ȘTIRI DIN VATICAN

Economia lui Francisc În perioada 22-24 septembrie se va ține la Assisi „The Economy of Francesco”, o inițiativă dorită de Papa Francisc cu tineri economiști, antreprenori și change makers.

O inițiativă promovată de EBU i-a unit pe mai mulți ascultători prin muzică.

A

ceastă întâlnire va avea loc în formă fizică. Vor fi trei zile de ascultare pentru o economie cu un chip mai uman. Cererile de participare sunt de ordinul sutelor, din 70 de țări ale lumii. Evenimentul este dorit de Papa Francisc, care de mai multe ori i-a invitat pe tineri să își exprime ideile și visele, pentru o schimbare radicală a economiei. „Voi nu sunteți viitorul: sunteți prezentul”, a spus Papa, subliniind că planeta are nevoie de curajul tinerilor. „The Economy of Francesco” s-a născut după invitația pe care Papa

Francisc a făcut-o la 1 mai 2019 economiștilor și antreprenorilor. În doi ani de pe cele cinci continente s-au implicat zeci de mii de tineri proveniți din 120 de țări. Au fost organizate două evenimente online globale în streaming direct cu mai mult de 500.000 de vizualizări, 50 webinare, 25 de proiecte antreprenoriale. Toate informațiile și noutățile sunt disponibile pe site-ul web și pe canalele sociale oficiale ale evenimentului: Facebook @francescoeconomy; Instagram @francesco_economy; Twitter @FrancescoEcon; YouTube și Flickr.

„B

eethoven Call for Solidarity” este inițiativa promovată de EBU (European Broadcasting Union – Uniunea Europeană de Radiodifuziune), al cărei membru fondator este Radio Vatican.

Inițiativa a dorit să-i unească pe toți ascultătorii prin muzică, drept semn al fraternității, într-un moment în care Europa este zguduită de războiul din Ucraina. Concret, s-a difuzat Simfonia a IX-a de Beethoven de-a lungul zilei de 10 martie de către toți emițătorii EBU. Radio Vatican s-a alăturat acestei inițiative, și prin programele în diferite limbi a oferit ascultătorilor lucrarea lui Beethoven.

Emisiuni filatelice la Vatican Filatelia vaticană marchează Statio Orbis din 27 martie 2020 și prima canonizare „colectivă” din 12 martie 1622.

D

in 10 martie sunt disponibile două emisiuni filatelice care celebrează doi ani de la rugăciunea Papei în Piața Sfântul Petru la începutul pandemiei (27 martie 2020) și 400 de ani de la ceremonia în care au fost proclamați sfinți, printre alții, Tereza de Ávila, Filip Neri, Ignațiu de Loyola și Francisc Xaveriu (12 martie 1622). Cele două emisiuni filatelice au fost realizate de Serviciul Poștă și Filatelie al statului Vatican.

6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2022

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Ascultare fără granițe Sinodul în Arhiepiscopia de Madrid L’Osservatore Romano, 26 februarie 2022, p. 11

A

rhiepiscopul de Madrid, Cardinalul Carlos Osoro Sierra, îndeamnă comunitatea eclezială să se implice activ în procesul de discernământ, de asemenea ascultând cu mare atenție și diferiți actori extraecleziali pentru a cunoaște gândurile și așteptările acestora. În Arhiepiscopia de Madrid, ca și în miile de comunități din lume, se desfășoară un pas decisiv în realizarea Sinodului convocat de Papa Francisc care caută noi modalități de comuniune, de participare și misiune pentru Biserică. Practic, toate parohiile și alte organisme ecleziale sunt reunite și merg ca popor al lui Dumnezeu, pentru a discerne ce cere Dumnezeu Bisericii de astăzi.

A fost înființat un grup pastoral special să anime și să coordoneze activitățile sinodale. Până acum, răspunsul credincioșilor a fost foarte pozitiv, deoarece „atunci când se conștientizează claritatea misiunii Bisericii, se naște imediat grupul”, a observat cardinalul. În fața faptelor care ar putea bloca dialogul intern al comunităților, cardinalul evidențiază atitudinea lui Isus Cristos: „Îi invit pe toți să facă acestă călătorie și să descopere în profunzimile propriilor lor vieți ceea ce avem cu adevărat nevoie, fraternitatea, ceea ce ne invită să zidim Domnul nostru, dar nu în orice fel, ci cu propria viață, cu propriul dar de sine, cu propria iubire.

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Icoana Madonnei Card. Carlos Osoro Sierra

Nu cu orice dragoste, nu cu mijloacele mele de dragoste, care uneori e slabă...”

Deși parcursul sinodal este o acțiune și un stil conceput în mod esențial pentru discernământ în cadrul comunității ecleziale, au fost promovate întâlniri cu cadre universitare din diferite universități, cu antreprenori și cu reprezentanți ai diferitelor curente și partide politice.

Sinodul a confirmat o atitudine de deschidere care favorizează întâlnirea și convertirea. Cardinalul a conchis astfel: „A fost un moment de binecuvântare, pentru că toată lumea a putut să vorbească. Au putut vorbi chiar și persoanele care văd Biserica de departe, care nu se simt membri ai Bisericii, dar care spun ceea ce ei ar dori să vadă în Biserică, iar acest lucru este foarte important... Dragostea lui Dumnezeu este cea care va face această lume diferită.”

Traducere și adaptare: Erwin Asmarandei

I

coana donată Papei Ioan Paul al II-lea în timpul voiajului său în Ucraina, pe 27 iunie 2001, numită Madonna Odigitria, ștearsă de imperfecțiunile istoriei, deschide prima pagină a L’ Osservatore Romano din 5 martie. Această icoană, care reprezintă tragedia poporului ucrainean, este păstrată în Vatican, fiind folosită de Papa Francisc pentru rugăciunea pentru Ucraina: „O rugăm pe Regina Păcii să-și întindă asupra noastră mantia sa: Sub ocrotirea ta alergăm, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu. Nu ne disprețui rugăciunile în nevoile noastre, ci ne mântuiește pururea de toate primejdiile, Fecioară slăvită și binecuvântată!”

(OR, 5 martie 2022, p. 1) APRILIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

7

FOCUS evenimente

Ș

Consacrarea Rusiei și a Ucrainei Papa Francisc a consacrat Rusia și Ucraina Inimii Neprihănite a Mariei în sărbătoarea Bunei Vestiri, vineri, 25 martie, în cadrul unei celebrări penitențiale pentru pace, în Bazilica Sfântul Petru din Vatican. Această consacrare s-a făcut și la Fatima.

Î

ntr-un text semnat de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, și publicat pe site-ul arcb.ro aflăm despre importanța actului de consacrare a Rusiei și a Ucrainei la Inima Neprihănită a Mariei, în sărbătoarea Bunei Vestiri, la 25 martie. Acest act a fost îndeplinit de Papa Francisc în cadrul unei celebrări penitențiale pentru pace. Un act asemănător a fost făcut la Fatima în numele Papei de către Cardinalul Konrad Krajewski.

De asemenea, în catedrale și în fiecare comunitate parohială și institut religios, în special în sanctuarele mariane, a fost făcută aceeași rugăciune de 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2022

consacrare a Rusiei și a Ucrainei la Inima Neprihănită a Mariei. În Catedrala Sfântul Iosif din București, actul de consacrare a avut loc în cadrul Sfintei Liturghii de la ora 18,30 în sărbătoarea Bunei Vestiri.

Totodată, fiecare comunitate parohială și de persoane consacrate din cadrul Arhidiecezei a făcut actul de consacrare în cadrul unor celebrări liturgice. În textul Mons. Aurel Percă citim: „Arhidieceza de București, împreună cu toți preoții, persoanele consacrate și poporul lui Dumnezeu, primește cu bucurie și recunoștință această inițiativă a Sfântului Părinte

i, vă rog, să nu ne obișnuim cu războiul și cu violența! Să nu obosim să primim cu generozitate, așa cum se face deja: nu numai acum, în caz de urgență, ci și în săptămânile și lunile care vor veni. Pentru că știți că în primul moment toți facem tot ce putem ca să-i primim, dar apoi obișnuința ne răcește puțin inima și uităm. Să ne gândim la aceste femei, la acești copii care cu timpul, fără muncă, despărțite de soții lor, vor fi căutate de „vulturii” societății. Vă rog, să-i protejăm.

Invit fiecare comunitate și fiecare credincios să se unească cu mine vineri, 25 martie, solemnitatea Bunei Vestiri, în a face un act solemn de consacrare a umanității, în special a Rusiei și Ucrainei, la Inima Neprihănită a Mariei, pentru ca ea, Regina păcii, să obțină lumii pacea.

(Papa Francisc, Angelus, 20 martie 2022)

de a consacra Rusia și Ucraina Inimii Neprihănite a Mariei în solemnitatea Bunei Vestiri, zi când actul de consacrare se va face și în Bazilica Sfântul Petru din Vatican. (...) Consacrarea unui popor și a unei țări Inimii Neprihănite a Mariei are o semnificație simbolică și vrea să indice că orice țară și popor aparțin lui Dumnezeu. (...) Mila și iertarea sunt un dar pe care Dumnezeu îl acordă celor care se consacră în primul rând Inimii Neprihănite a Mariei.” ÎPS Aurel Percă încheie cu această invocație: „Regina păcii, roagă-te pentru Ucraina și Rusia! Roagă-te pentru pace în lume!”

FOCUS evenimente

C

Praedicate Evangelium La 19 martie, în solemnitatea Sfântului Iosif, a fost promulgată de către Papa Francisc constituția apostolică Praedicate Evangelium privind reforma Curiei Romane. Această constituție va intra în vigoare în 5 iunie, în solemnitatea Rusaliilor.

Î

n data de 19 martie, în solemnitatea Sfântului Iosif, soțul Sfintei Fecioare Maria, a fost promulgat textul constituției apostolice Praedicate Evangelium cu privire la Curia Romană și la serviciul acesteia adus Bisericii în lume, document care va intra în vigoare în ziua de 5 iunie, în solemnitatea Rusaliilor.

Odată cu intrarea în vigoare a prezentei constituții apostolice este abrogată integral și înlocuită constituția apostolică Pastor bonus și, în acest fel, activitatea de reformă cu privire la Curia Romană își găsește forma ei completă.

Constituția apostolică Praedicate Evangelium asupra Curiei Romane, publicată pe 19 martie, sistematizează un parcurs de reforme care a luat naștere în urma discuțiilor din 2013, înainte de conclav, și care a fost deja implementat în mare parte, în ultimii nouă ani. Curia Romană nu este un organism de sine stătător, o „putere” de guvernare asupra Bisericilor locale, ci o structură în slujba ministerului Episcopului Romei, care acționează în numele și la indicațiile sale, exercitând o misiune „vicarială” față de cea a Vicarului lui Cristos.

Un element semnificativ al noii constituții este cel cu privire la rolul

uria Romană cheamă în serviciul ei preoți diecezani din toată lumea, strâns uniți cu episcopii prin preoția ministerială, călugări, în mare parte preoți, și călugărițe, care în diferite moduri își conformează propria viață la sfaturile evanghelice, pentru a face să crească binele Bisericii și pentru a da o mărturie specială înaintea lumii; și apoi, laici, bărbați și femei, care își exercită propriul apostolat în virtutea Botezului și a Mirului.

Această alăturare a atâtor forțe face ca toate componentele Bisericii, strâns unite cu slujirea Suveranului Pontif, să-i ofere mereu cu mai multă eficiență propriul lor ajutor în activitatea pastorală a Curiei Romane. (...) Lucrarea acestora trebuie să fie făcută în spirit de slujire, urmând și imitând slujirea lui Cristos.

(Ioan Paul al II-lea, Constituția apostolică Pastor bonus, 1988)

laicilor. În constituție se spune că „Papa, episcopii și ceilalți slujitori hirotoniți nu sunt singurii evanghelizatori în Biserică... Fiecare creștin, în virtutea Botezului, este un discipol misionar în măsura în care a întâlnit iubirea lui Dumnezeu în Cristos Isus”. De aici și implicarea laicilor și a femeilor în rolurile de guvernare și responsabilitate. Dacă „orice credincios” poate conduce un departament sau un organism curial, aceasta se datorează faptului că fiecare instituție a Curiei acționează în virtutea puterii care i-a fost încredințată de către Papă.

Sursa: www.vaticannews.va APRILIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

9

FOCUS evenimente

Rugăciunea Adsumus Sancte Spiritus

D

Veghe nocturnă În noaptea dintre 18-19 martie a avut loc o veghe nocturnă la Mănăstirea Sfânta Agnes din Popești-Leordeni (Ilfov). Printre intențiile de rugăciune s-a aflat și cea pentru pace în familii, în țară, în Ucraina și în lumea întreagă.

A

ceastă noapte de veghe de rugăciune a fost organizată de Congregatio Jesu România și a început cu Sfânta Liturghie arhierească în rit bizantin, celebrată de PS Mihai Frățilă, Episcop greco-catolic de București, care a ținut și o meditație.

Au concelebrat PS Călin Ioan Bot, Episcop greco-catolic auxiliar de Lugoj și preoți greco-catolici din Eparhia Greco-Catolică „Sfântul Vasile cel Mare” de București și din țară.

Programul a inclus Adorație euharistică, Lectio divina, Sfânta Liturghie în rit latin cu Consfințire la Preasfânta Inimă a lui Isus, la Inima 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2022

Neprihănită a Preacuratei Fecioare Maria și Sfântul Iosif, Calea Sfintei Cruci Euharistică, Rozariul Divinei Îndurări, Rozariul de Slavă și de Lumină, procesiune cu Preasfântul Sacrament. Intențiile principale de rugăciune pentru această noapte de veghe au fost: pentru întreaga Biserică în acest drum sinodal de comuniune, participare și misiune; pentru noi vocații la viața consacrată, la preoție și familie; unitatea creștinilor; pentru pace în familii, în țară, în Ucraina și în lumea întreagă; recunoașterea persoanei din momentul conceperii și apărarea dreptului la viață până la moartea naturală; pentru statornicie

uhule Sfinte, iată-ne, suntem în fața Ta, adunați în numele Tău.

Avându-te pe Tine drept singură călăuză, Tu să-ți faci lăcaș în inimile noastre; învață-ne calea pe care să mergem și cum s-o urmăm.

Suntem slabi și păcătoși; nu îngădui să cultivăm dezordinea. Nu lăsa ignoranța să ne conducă pe o cale greșită și nici părtinirea să ne influențeze faptele. În Tine să ne găsim unitatea, ca să putem înainta împreună spre viața veșnică, fără să ne abatem de la calea adevărului și de la ceea ce este drept.

Toate acestea le cerem de la Tine, Tu care acționezi în orice timp și în orice loc, în unire cu Tatăl și cu Fiul, în vecii vecilor. Amin.

în credință și pentru toți cei plecați din sânul familiei, pentru refugiați, orfani, bătrâni, oameni singuri și părăsiți, pentru cei bolnavi. În cadrul nopții de veghe organizate de către Congregatio Jesu, Sinodul Episcopilor a avut un loc central, fiind printre intențiile de rugăciune ale acestei nopți de veghe.

O parte din membrii Echipei sinodale din ARCB au participat cu un moment de rugăciune și adorație euharistică propus și condus de Pr. Daniel Bulai, referent diecezan pentru Sinodul Episcopilor în ARCB. Pr. Andrei Dumitrescu Sursa: arcb.ro

FOCUS CĂLĂTORIe APOSTOLICă

P

PAPA FRANCISC Călătorie apostolică în Republica Democratică Congo Papa Francisc va efectua o călătorie apostolică în Republica Democratică Congo în perioada 2-5 iulie 2022. La 14 martie au fost date publicității logoul și motoul acestei călătorii, care va fi cea de-a 37-a călătorie apostolică a Sfântului Părinte.

M

otoul acestei călătorii este „toți reconciliați în Isus Cristos”. Papa Francisc va vizita orașele Kinshasa și Goma, urmând ca apoi să meargă în Sudanul de Sud în perioada 5-7 iulie, cu oprire la Juba.

Logoul repropune „harta” țării africane, ale cărei contururi sunt evidențiate de culorile drapelului național. Pe lângă conturul hărții, logoul mai cuprinde o cruce, un simbol al fraternității, o ramură de palmier, figura Papei. Acestora li se adaugă câteva elemente ale biodiversității

acestei țări, și anume munții, apa, copacul, okapi.

Harta este deschisă la vest pentru a arăta primirea rezervată acestui mare eveniment și roadelor pe care le va aduce. Culorile drapelului național simbolizează, prin galben, bogăția țării: fauna și flora, terestră și subterană, prin roșu, sângele vărsat de martiri, prin albastru, dorința de pace a fiecărui congolez.

Crucea de culoare albastră trimite la devoțiunea poporului congolez față de Sfânta Fecioară Maria.

Simbolul fraternității este alcătuit din

apa Francisc a făcut o primă călătorie apostolică în Africa, în noiembrie 2015, în Kenya, Uganda și Republica Centrafricană. Cea din urmă vizită a fost o etapă complexă, incertă și riscantă din cauza violențelor care aveau loc în capitala Bangui. Suveranul Pontif a mers în catedrala locală unde a deschis în mod simbolic Poarta Sfântă pentru a marca începutul Jubileului Milostivirii. O altă călătorie în Africa a avut loc în anul 2019, când în perioada 4-10 septembrie a vizitat Mozambic, Madagascar și Mauritius. „Suntem chemați toți să fim, fiecare, acest trimis pe care fratele nostru, oricare i-ar fi etnia, religia, cultura, îl așteaptă, adesea fără să știe. Într-adevăr, cum să creadă acest frate în Cristos, dacă nu aude și nu îi este proclamat Cuvântul?”

(Papa Francisc, Omilie, Bangui, 30 noiembrie 2015)

trei persoane care reprezintă bărbații și femeile, adulții și copiii, uniți într-o singură persoană. Frunza de palmier trimite la martiriu. Ea mai reprezintă victoria, renașterea și nemurirea.

Papa binecuvântând reprezintă o binecuvântare și o mare bucurie pentru poporul congolez.

Munții sunt prezenți în toate regiunile din Congo, mai ales în partea de est. Apa reprezintă bogăția hidrografică a țării (fluviul Congo și numeroasele lacuri ale țării). Copacul trimite la flora acestei țări și la ceea ce constituie particularitatea acestei țări. Okapi este un animal jumătate zebră și jumătate girafă, un simbol al Republicii Democratice Congo, unica țară în care se găsește în stare de libertate, și reprezintă bogăția faunei congoleze.

APRILIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

11

FOCUS ȘTIRI ARCB

Constanța

Cateheză

În prima duminică din Postul Mare, pe 6 martie, Pr. Emil Moraru a fost prezent în biserica Sfântul Pius din Pietrelcina din Constanța, unde a ținut o cateheză despre sacramentele inițierii creștine, scoțând în evidență importanța celor trei sacramente pentru viața de credință.

Constanța

Misiuni

Între 10-13 martie au avut loc misiuni în parohia din Mihail Kogălniceanu, (Constanța), ținute de Pr. Daniel Cimpu. La Liturghia de încheiere a misiunilor a fost prezent PS Cornel Damian.

Ploiești

rugăciune Pe 9 martie s-a desfășurat ora de rugăciune a preoților din Decanatul Ploiești în Parohia Cristos, Rege din Ploiești. După ce preoții au participat la Calea Crucii, Pr. Eduard Giurgi, vicar episcopal al Secțiunii pentru cler și responsabil al Oficiului pastoral pentru cler, a vorbit despre parcursul sinodal.

12

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2022

Hram secundar la Constanța

Misiuni la Ploiești

PS Cornel Damian a participat la hramul secundar al Parohiei Sfântul Anton de Padova (Constanța).

P

e 19 martie, în sărbătoarea Sfântului Iosif, a avut loc hramul secundar al Parohiei Sfântul Anton de Padova din Constanța. Sfânta Liturghie a hramului a fost prezidată de PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București. Au concelebrat preoții parohiei și alți preoți din decanat. În cadrul predicii, PS Cornel Damian a evocat figura Sfântului Iosif, care este patronul secundar al parohiei.

După amiază, PS Cornel Damian a vizitat Oratoriul Salezian „Don Bosco”, unde s-a întâlnit cu preoții și 60 de animatori ai centrului și cu un mic grup de refugiați din Ucraina.

Tot în cadrul parohiei, în ajunul sărbătorii, Pr. Emil Moraru a ținut o cateheză despre importanța pregătirii lectorilor pentru o cât mai bună proclamare a cuvântului divin. Au participat lectori din ambele parohii romanocatolice constănțene: Sf. Anton de Padova și Sf. Pius din Pietrelcina – Padre Pio.

Între 25-27 martie, în parohia „Cristos Regele Universului” din Ploiești au avut loc misiuni.

M

isiunile s-au desfășurat ca pregătire spirituală pentru Paști și au fost ținute de Pr. Lucian Dîncă AA. Tema misiunilor a fost îndemnul lui Isus din Evanghelia după Marcu: „Convertiți-vă și credeți în Evanghelie” (Mc 1,15). În prima zi, părintele predicator a vorbit despre convertire ca etapă necesară în vederea creșterii și propășirii spirituale. În ziua următoare, meditația s-a concentrat asupra credinței. În a treia zi, duminică, în centrul atenției a fost parabola fiului risipitor. Punctul culminant al celor trei zile de misiuni a fost Sfânta Liturghie prezidată de PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București.

Hram și întâlnire decanală Sâmbătă, 19 martie, a avut loc hramul Parohiei Sfântul Iosif din Buzău și totodată întâlnirea preoților din Decanatul Brăila.

C

redincioșii Parohiei Sfântul Iosif din Buzău au fost prezenți în număr mare la solemnitatea hramului. Au participat, de asemenea, preoții din Decanatul Brăila, marcând cu această ocazie prima întâlnire lunară decanală din an. Cuvântul de învățătură în cadrul Sfintei Liturghii a fost ținut de Pr. Mihail Văcaru. La întâlnirea preoților au fost abordate ultimele evenimente din viața Arhidiecezei și a Bisericii Universale, printre care consacrarea Rusiei și a Ucrainei la Inima Neprihănită a Mariei.

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Instituire de lectori și acoliți Pe 19 martie au avut loc hramul Seminarului Mare diecezan „Sfântul Iosif” din Iaşi şi totodată instituirea de lectori şi acoliţi.

S

Exerciții spirituale Familiile au avut posibilitatea de a participa la exerciții spirituale în perioada 18-20 martie.

Î

ntre 18 și 20 martie, au avut loc la pensiunea „Colț de Rai”, de lângă municipiul Zalău, exerciții spirituale pentru familii. În fiecare zi au fost ținute conferințe, în total cinci.

A fost și posibilitatea pentru împărtășiri. Relatorul acestor conferințe a fost don Renzo Bonetti – expert în pastorația familiei la nivel internațional și pentru o lungă perioadă de timp director al Biroului Național pentru Pastorația Familiei în cadrul Conferinței Episcopale Italiene. În ziua de 20 martie, a fost celebrată o Liturghie în biserica greco-catolică Sfânta Familie, din Zalău.

âmbătă, 19 martie, în solemnitatea Sfântului Iosif, patronul Bisericii Universale şi al Seminarului Mare din Iaşi, PS Iosif Păuleţ, Episcopul Diecezei de Iaşi, a prezidat Sfânta Liturghie pontificală a hramului Seminarului, în cadrul căreia au fost instituiţi în ministeriile lectoratului şi acolitatului seminariştii din anul IV şi, respectiv, anul V. La această Sfântă Liturghie au participat Părintele Eduard Giurgi, delegat al ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, preoţii profesori, familiile şi prietenii noilor lectori şi acoliţi, dar şi mai mulţi preoţi şi credincioşi din Iaşi şi din dieceză.

Seminariştii au avut parte şi de o perioadă de reculegere ţinută între 11 şi 13 martie de Părintele Cristian Diac, perioadă în care prin meditaţiile ţinute de Părintele Cristian şi prin rugăciunea particulară şi comunitară seminariştii s-au pregătit pentru slujirile pe care aveau să le primească pe 19 martie.

Sudanul de Sud

Yemen

Italia

Amenințarea foametei

Criză umanitară

Mărturie pentru rugăciunea „Ave Maria”

Sudanul de Sud este amenințat de cea mai groaznică foamete din istoria sa. Într-un raport alarmant, Programul Alimentar Mondial (PAM) avertizează asupra unei combinații de factori care riscă să situeze mai mult de 70% din populația sud-sudaneză într-o stare de malnutriție extremă. În aceeași situație ar putea fi și alte țări. Sudanul de Sud, unde va merge Papa Francisc la începutul lunii iulie, se străduiește să combată foametea și există o urgență în a ajuta țara.

Yemen, țara cea mai săracă din Peninsula Arabică, se confruntă cu un război devastator din 2014, între rebelii houthi, susținuți de Iran, și guvern, sprijinit de o coaliție militară condusă de Arabia Saudită și în care Emiratele Arabe Unite sunt un actor cheie. Potrivit ONU, războiul a cauzat moartea a aproape 380.000 de persoane. Nevoile umanitare în Yemen sunt imense și o ieșire politică din conflict este greu de găsit, în ciuda ultimelor inițiative diplomatice.

La Stroncone, nu departe de Terni, vineri, 25 martie, cu ocazia solemnității Bunei Vestiri, a fost prezentată o maiolică ce reproduce rugăciunea „Ave Maria” așa cum apare în carnețelul Fericitului Antonio (1381-1461). Manuscrisul este cea mai veche mărturie despre textul acestei rugăciuni, iar conventul franciscan de la Stroncone poate fi definit drept „Casa Ave Maria”. Acest eveniment este ocazie pentru invocația: „Maria, Regina păcii, roagă-te pentru noi!”

APRILIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

13

Biserică și societate Cristologie

Iubirea pasionată a lui Dumnezeu Text: Pr. Augustin Benchea

D

umnezeu are față de om o iubire atât de mare, încât, El însuși întrupându-se, îl urmează până la moartea prin răstignire și apoi îi arată drumul spre înviere: astfel El duce la desăvârșire tocmai visul originar al omului – de a se uni cu Dumnezeu. „Omul dorește o emancipare totală, adică o libertate fără restricție și o egalitate care să desființeze orice alienare și să realizeze unitatea desăvârșită a omului cu el însuși, cu natura și cu umanitatea – adică vrea calitatea de Dumnezeu. În această privință el are dreptate, ne spune Noul Testament; numai că o caută pe căi complet aberante.”1 În schimb, ceea ce îi oferă Dumnezeu nu e nicio apoteoză a omului așa cum o imaginau romanii, nici o dizolvare până la pierdere a omului în divin, nici șansa ca omul să fure pentru el însuși egalitatea cu Dumnezeu, în maniera lui Prometeu, ci misterul mântuirii, experiența profund paradoxală care trece obligatoriu prin suferință, umilință și moarte ca să ajungă la înviere, bucurie și gloria Împărăției. Nu Prometeu, ci Fiul care se supune „până la moartea pe cruce” (Fil 2,5-11) este principiul divinizării omului: omul poate să devină

„Dumnezeu” nu pentru că se face el astfel, ci numai pentru că devine „Fiu”. În gestul filial al lui Isus se naște Împărăția lui Dumnezeu. În El se unesc viața și moartea, ființa și nimicirea, iar crucea este paranteza care reduce la zero această distanță2.

Astfel devine posibilă bucuria pascală descrisă în același imn cristologic din Fil 2,5-11, care antrenează întreaga creație. „Iată ce este Paștele: este exodul, trecerea omului de la sclavia păcatului, a răului, la libertatea iubirii, a binelui. Pentru că Dumnezeu este viață, numai viață, și gloria sa suntem noi: omul viu (cf. Irineu, Adversus haereses, 4,20,5-7).”3 De remarcat felul cum tema unirii între Dumnezeu și om, pe care o face posibilă opera mântuitoare înfăptuită de Isus, este reluată atât în imnul din Fil 2,5-11 („Să aveți în voi același cuget care era și în Cristos Isus”), cât și în 1Cor 6,17 („Cel care se unește cu Domnul este un singur duh cu el”) și Rom 8,9 („Voi nu sunteţi în trup, ci în Duh, din moment ce Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi”), încercând să aproximeze modul specific al acestei uniuni ce creează iubire, în care Dumnezeu și omul rămân ei înșiși și totuși devin complet una4.

Parabolele lui Isus sunt alt mod de a descrie elanul unui Dumnezeu iubitor de a se apropia de om, de a-l chema, de a-l mângâia, de a-l ridica la sine și a-l mântui, fie că e vorba de păstorul care pleacă în căutarea oiței rătăcite de turmă, de femeia care caută drahma, de tatăl care iese înaintea fiului risipitor și-l îmbrățișează. Papa Francisc a remarcat că tatăl din parabola fiului rătăcitor are în felul său de a acționa ceva ce amintește de sufletul unei mame, pentru că mai ales mamele îi iartă pe copii, indiferent cât de grav ar greși, nu întrerup empatia față de ei când apar conflicte și îi iubesc necondiționat, chiar când aceștia n-ar mai merita nimic. „Dumnezeu te caută, chiar dacă tu nu-l cauţi. Dumnezeu te iubeşte, chiar dacă tu ai uitat de el. Dumnezeu vede în tine o frumuseţe, chiar dacă tu crezi că ai risipit inutil toţi talanţii tăi. Dumnezeu este nu numai un tată; este ca o mamă care nu încetează niciodată să-l iubească pe copilul ei.”5

1 J. Ratzinger/Benedict al XVI-lea, Moarte și viață veșnică, 84.

2 Cf. ibidem, 86.

3 Francisc, Mesajul Urbi et Orbi de Paște, 31.03.2013, https://www.magisteriu.ro/mesajul-urbi-et-orbi-pasti-2013/.

4 Benedict al XVI-lea, Deus caritas est, nr. 10.

5 Francisc, Audiență generală, 16.01.2019.

14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2022

Biserică și societate

Din această perspectivă, actul jertfei pe cruce concentrează în mod firesc atenția teologilor atunci când se deschide discuția despre mântuire, pentru că modul cum îl prezintă Isus conține cea mai explicită declarație de iubire față de oameni („Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi” – In 15,13). Dar să observăm că două acte fundamentale ale lucrării lui pe pământ sunt însoțite de expresii la fel de clare de iubire, grijă și compasiune pentru ucenicii pe care îi știe că vor suferi crunt din cauza dispariției lui și cărora El însuși le va duce dorul când nu va mai fi aici: instituirea Euharistiei în timpul Cinei de Taină (cf. Lc 22,1420) și promisiunea Duhului Sfânt ca Mângâietor (cf. In 14,15). Același impuls de grijă și consolare îl mărturisesc toate întâlnirile lui cu ucenicii după Înviere.

Pentru noi, întâlnirea de acum cu El după Înviere se întâmplă, la fel ca și pentru ucenici, atunci când îl recunoaștem la frângerea pâinii (cf. Lc 24,35), respectiv la Euharistie, care ne atrage în actul sacrificial al lui Isus. Cu alte cuvinte, nu suntem destinatarii Logosului întrupat într-un mod static, ci suntem implicați în dezvoltarea dinamică a jertfirii sale. Imaginea matrimonială dintre Dumnezeu și Israel devine realitate într-un fel care mai înainte era de neînţeles: posibilitatea de a sta în fața lui Dumnezeu devine, prin faptul de a lua parte la sacrificiul de sine al lui Isus, participare la trupul și la sângele său; devine unire, deoarece sacramentul întrece cu mult orice altă încercare de înălțare mistică a omului: 6 7 8 9

„Pentru că este o singură pâine, noi, cei mulți, suntem un singur trup, căci toți ne împărtășim din aceeași unică pâine” (1Cor 10,17)6.

De aceea, unirea cu Cristos este în același timp unirea cu toți cei cărora El li se dăruiește. La fel ca în rugăciunea „Tatăl nostru”, noi suntem fii în măsura în care suntem frați și ne rugăm împreună, pentru că nici Tatăl nu este numai al „meu”, nici cu Fiul nu intru în relație de unul singur, ci împreună cu toți cei care au devenit sau care vor deveni ai săi. Acesta este fundamentul cristologic și sacramental care ne permite să înțelegem corect învățătura lui Isus despre iubire. Biserica este „comuniunea sfinților”, expresie care desemnează misterul faptului că, întrucât Isus a murit pentru toți, nimeni nu mai poate să trăiască și să moară doar pentru sine (2Cor 5,14) și că „binele pe care îl are cineva aparține în abnegație iubitoare tuturor, fapt prin care apar un schimb infinit și un circuit sangvin între toate membrele Trupului bisericesc al lui Cristos”, în așa fel încât „nimic nu este privat în Comuniunea sfinților, chiar dacă totul este personal”7. Un părinte își iubește toți copiii, fără ca iubirea să i se micșoreze dacă în loc de un copil apar doi, trei sau mult mai mulți: la aceasta trimit miracolele cele mai spectaculoase ale generozității lui Isus, cele care implică o colectivitate, o mulțime de oameni – înmulțirea pâinilor și a peștilor și abundența vinului oferit nuntașilor de la Cana.

Nimic nu descrie mai poetic acțiunea de iubire nesecată a Domnului decât imnul Exultet de la începutul Liturghiei pascale: „Iată înțelesul

acestei lumânări pascale pe care am aprins-o în cinstea lui Dumnezeu de la focul binecuvântat: deși flacăra ei a fost împărțită la atâția, ea nu și-a pierdut nimic din strălucirea sa.”8 Iar mai departe, darul gratuit primit de oameni trebuie dat mai departe la fel de gratuit (cf. Mt 10,8).

Primirea Euharistiei trebuie să se fructifice în trăirea concretă a iubirii de aproapele, fără de care nu există mântuire: la judecata finală, iubirea devine punctul hotărâtor pentru decizia divină cu privire la valoarea vieții umane (cf. Mt 25,31-46), odată ce Isus a arătat explicit că este recunoscut în aceia care sunt în nevoi: cei înfometați, însetați, străini, săraci, bolnavi și închiși. „Tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut” (Mt 25,40). Papa Francisc a remarcat că la momentul nunții din Cana, vinul cel mai bun vine abia la urmă, prin mâinile celor care au urmat îndemnul Mariei, „Faceți tot ce vă va spune el!” (In 2,5), sugestia de speranță conținută în acest detaliu fiind de o subtilitate aparte. „Șoptiți-vă asta fiecare în inima sa: vinul mai bun urmează să vină. Și șoptiți asta celor disperați și celor cu puțină iubire: aveți răbdare, aveți speranță, faceți ca Maria, rugați-vă, acționați, deschideți inima, căci cel mai bun dintre vinuri urmează să vină. Dumnezeu se apropie mereu de periferiile celor care au rămas fără vin, ale celor care au de băut numai descurajarea; Isus are o preferință pentru a vărsa cel mai bun dintre vinuri celor care dintr-un motiv sau altul simt de acum că au stricat toate amforele.”9

Cf. Benedict al XVI-lea, Deus caritas est, nr. 13.

Hans Urs von Balthasar, Meditații la Simbolul de Credință Apostolic, Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș 2004, 54. ***, Săptămâna Sfântă, Sapientia, Iași 2007, 167.

Francisc, Predică la Liturghia de la Guayaquil, 7.07.2015.

APRILIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

15

Biserică și societate doctrină socială

D

ragi cititori, toate aceste „întâlniri de pace” prezentate până acum, ca și cele viitoare, sunt în sine exemple de „a merge împreună” pe calea păcii. Toți. Fiecare, ne reamintește papa, trebuie să fim artizani ai păcii prin rugăciune către Dumnezeu și prin acțiune în favoarea omului.

Assisi, 2016

„Numai pacea este sfântă” Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea

„C

u siguranță, fiecare dintre noi am ajuns să atingem cu mâna fragilitatea noastră personală și socială cu ocazia acestui moment istoric pe care îl trăim.”

Aceste cuvinte ale Papei Francisc, din mesajul pentru Postul Mare al acestui an, ne invită să reflectăm cu seriozitate și speranță asupra ultimelor evenimente petrecute „aproape” de noi. O pandemie despre care așteptăm cu ardoare să spunem „s-a terminat”, dar și un război despre care spunem, plini de îngrijorare, „de ce a început?”.

Asta ne mai lipsea? Dar suntem invitați, cu toată această fragilitate a noastră, în conștiința că suntem limitați, păcătoși, coruptibili, să fim în continuare „colaboratori ai lui Dumnezeu”. Da, în ciuda tuturor acestor limite, ne vrea colaboratori.

16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2022

Continuând drumul nostru de pelerini la Assisi, ajungem să privim la anul 2016. Mai precis, între 18 și 20 octombrie, Comunitatea Sfântul Egidiu, în colaborare cu dieceza de Assisi și Familiile Franciscane, au organizat o manifestare numită „Sete de pace. Religii și culturi în dialog”. În semn de participare și comuniune la rugăciune, Succesorul lui Petru a mers la Assisi alături de reprezentanții celorlalte religii ca să ceară de la Dumnezeu darul păcii și să transmită un stăruitor Apel la pace lumii întregi, o lume frământată de nenumărate focare de război, violență și terorism.

Pe 20 octombrie, declarată la nivel mondial zi de rugăciune pentru pace, Papa Francisc a ținut un discurs al cărui ecou răsună și astăzi: „Războiul nu poate fi niciodată sfânt; numai pacea este sfântă”, de

aceea „în genunchi, să ne rugăm lui Dumnezeu pentru darul păcii până la a simți rușine față de război, fără a ne astupa urechile la strigătul de durere al celor care suferă” (Predică în Capela Sfânta Marta, 20 octombrie 2016, înainte de a pleca spre Assisi). „Noi nu avem arme”, afirmă Suveranul Pontif în cadrul discursului său. „Credem însă în forța blândă și smerită a rugăciunii. În această Zi, setea de pace a devenit invocare către Dumnezeu pentru încetarea războaielor, a terorismului și a violenței. Pacea pe care o invocăm de la Assisi nu este un simplu protest împotriva războiului și cu atât mai puțin «rezultatul negocierilor, al compromisurilor politice sau al înțelegerilor economice, ci rezultatul rugăciunii» (citându-l pe predecesorul său, Ioan Paul al II-lea, din Discursul de la Assisi din 27 octombrie 1986). Căutăm în Dumnezeu, izvorul comuniunii, apa limpede a păcii, de care omenirea este însetată: ea nu poate izvorî din pustiul orgoliului și al intereselor personale, din pământul arid al câștigului cu orice preț și al comerțului de arme.”

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Plăcerea de a (te) privi

S

ărbătoarea centrală a lunii aprilie este, evident, Învierea Domnului. Existența ei marchează finalul Postului Mare și începutul Timpului Pascal.

Celor 40 de zile de post le urmează alte 50, în care este sărbătorită această victorie a lui Isus asupra morții.

Dar tu cu ce ai ieșit victorios din acest timp de har al Postului Mare?

Cum mergi mai departe? Bine te-am regăsit, drag tânăr cititor! Într-adevăr, timpul Postului Mare ne solicită mai mult spiritual, circumstanțele liturgice externe parcă favorizează un climat propice pentru a face lucruri concrete în vederea progresului convertirii interioare. Probabil, cea mai grea luptă a fost cea cu tine însuți, ceva mai mult decât cu Cel Rău. Sper că ai reușit să obții și mici victorii, iar acestea să-ți întărească convingerea că ești capabil de orice dacă „îți sufleci mânecile”. Dar atenție la ceva! E posibil ca noul timp să aducă o relaxare a acestor eforturi, circumstanțele specifice postului nu mai sunt prezente.

Există riscul ca entuziasmul pentru

convertirea dorită în post să scadă și chiar să revii la omul de dinainte. Și atunci, te întreb, a meritat efortul, dacă acum revii la ce a fost înainte?

Ce se poate face pentru ca eforturile care te-au solicitat în Postul Mare să nu fie în van? În primul rând, continuă! Poate nu o să mai ai același avânt, dar continuă! Dorește-ți în continuare să te „îmbunătățești”. De fapt, călătoria noastră prin această viață este un drum de pregătire, de „îmbunătățire”, pentru a fi vrednici să stăm în fața lui Dumnezeu, la judecată, cu demnitate. În al doilea rând, vei rămâne activ dacă îți vei alege să te concentrezi pe un defect cu care să lucrezi mai atent; fără a le neglija pe celelalte. În al treilea rând, sărbătorește micile victorii, nu le neglija! Îți vor da încredere să continui. Cum? Găsește tu o cale! Ești capabil de inventivitate. Sunt atâtea căi de a rămâne activ.

Pas cu pas, vei ajunge acolo unde îți dorești. Și îți va plăcea ce ai devenit!

Pr. Marian Blaj, Oficiul pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Harul lui Dumnezeu este oferit tuturor; și mulți din cei care vor fi cei din urmă pe acest pământ vor fi cei dintâi în cer (cf. Mc 10,31).

(Papa Francisc)

TINERII ÎNTREABĂ

Ce este pacea interioară?

U

n har de cerut. În spiritualitatea ignaţiană este semn al consolării, cu alte cuvinte, este darul lui Dumnezeu. El ne-o poate trimite şi în încercare, şi în rugăciune. Mie mi s-a întâmplat să o primesc în afara rugăciunii, puţin pe neaşteptate, citind o carte. Domnul decide când vrea să ne atingă. Desigur, nu alegem noi momentul în care să o primim, dar putem să o cerem.

Ca orice har pe care ni-l dă Domnul, pacea are nevoie să fie păzită, la fel cum, după ce am primit vindecarea, avem nevoie să o păstrăm, hrănind-o. După Fabio Rosini, pacea nu înseamnă lipsa războiului, ci o abundenţă interioară, un punct din care să priveşti toate, adică să înveţi să vezi totul din perspectiva păcii. Nu înseamnă că nu poţi avea păreri diferite, înseamnă să vorbeşti, să asculţi şi să discerni, ca la final să nu pierzi pacea dinlăuntrul tău. „Aşadar, să ne apropiem cu toată încrederea de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit” (Evr. 4,16).

Sr. Gabriela Lungu fcJ

APRILIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

17

SUFLET TÂNĂR sinodalitate

Sinodul și tinerii din ARCB

„A

șadar Biserica se bucura de pace (...), se consolida și umbla în frica de Domnul și creștea în număr prin mângâierea Duhului Sfânt” (Fap 9,31).

Vă aduceți aminte de acele momente din cadrul familiei când vă strângeți cu toții în jurul mesei și începeți să faceți planuri de mai bine, ori discutați problemele de care vă loviți și încercați să le rezolvați?

Exact într-un astfel de timp se găsește întreaga Biserică Catolică astăzi.

Doar că este imposibil ca aproximativ două miliarde de persoane să se adune în jurul mesei, nu? De aceea, Sfântul Părinte Papa Francisc ne îndeamnă să ne adunăm cu toții în jurul Duhului Sfânt. Pentru ca lumina lui să ne descopere modalitățile cele mai potrivite de a anima credința în Isus Cristos mort și înviat și de a găsi soluții la dificultățile cu care se confruntă Biserica în zilele noastre.

Sub mottoul „Să mergem împreună”, sinodul pe care Sfântul Părinte l-a

18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2022

inițiat despre sinodalitatea Bisericii își propune să intre în dialog și să asculte vocea cât mai multor creștini, conștientizând că, prin Botez, cu toții suntem parte din familia lui Cristos și că Duhul poate să inspire orice inimă deschisă la șoaptele lui.

Obiectivele de mare relevanță ale sinodului sunt concentrate în opt puncte: ascultarea, participarea, comuniunea, misiunea, slujirea, mărturia, dialogul și deschiderea. La nivelul arhidiecezei, câteva dintre aceste teme se împletesc frumos cu tema pe care Înaltpreasfințitul Aurel Percă a propus-o pentru acest an pastoral: „Temelia vieții creștine”, în strânsă legătură cu cele trei sacramente ale inițierii creștine: Botezul (participarea), Mirul (misiunea) și Euharistia (comuniunea).

La acest moment de comuniune ecleziastică sunteți invitați să participați și voi, tinerii. Energia, creativitatea, disponibilitatea voastră au puterea frumoasă de a îmbogăți viața spirituală a comunităților în

care trăiți și, prin urmare, a Bisericii în totalitatea ei. Cu ajutorul structurilor de pe teritoriul Arhidiecezei Romano-Catolice de București care au ca specific activități dedicate tinerilor, în lunile martie și aprilie sunt propuse o serie de evenimente ce vor oferi ocazia de a dialoga. De asemenea, aveți posibilitatea să vă exprimați și prin intermediul unui formular care va circula atât în format fizic, cât și virtual, pe site-urile și conturile oficiale ale structurilor care se ocupă cu pastorația tinerilor.

Dragi tineri, prin Botez, voi sunteți ai lui Cristos, iar Biserica este familia voastră! Sunteți deci chemați să contribuiți la pacea, consolidarea și dezvoltarea ei. Alegeți-l mereu pe Duhul Sfânt ca partener și implicați-vă!

Andreea Vochin, secretar și responsabil pentru tineri în echipa sinodală

SUFLET TÂNĂR

Cărți și idei

Meditații despre misterul pascal

D

ragi tineri, deși începutul lunii aprilie este un timp dedicat în continuare Postului Mare și, în consecință, un timp pentru a face curat în inimile noastre și a pregăti Calea Domnului prin rugăciune, post și fapte de caritate, vă invit la o lectură specială în strânsă legătură cu marea sărbătoare a Învierii Domnului nostru Isus Cristos, pe care o celebrăm anul acesta în data de 17 aprilie.

Vă propun spre lectură volumul Mysterium Christi III, Meditații despre Paște, a Pr. prof. Wilhelm

Reflexie

Război și pace

L

a momentul în care scriu articolul, subiectul principal în discuții este războiul dintre Rusia și Ucraina*. Retorica prorăzboi prinde aripi peste tot în societate, iar orice invitație la a nuanța discursul pe marginea sa este asimilată de unele persoane cu trădarea.

Noi, cei minunați, curați și drepți, nu am vrut și nu am făcut nimic pentru pornirea luptelor. Dar ei, cei groaznici, murdari și corupți, au făcut tot ce le stă în putință pentru a amplifica flăcările disputei. Această gândire simplistă suferă de două păcate mari. În primul rând, nu este adevărată, pentru că niciun război nu cade din cer, ci vine ca un eșec uriaș de comunicare. Nu există oameni fără greșeală, iar a

Dancă, decanul Facultății de Teologie Romano-Catolică din București, volum dedicat perioadei pascale (de la Paște până la Rusalii) și care reunește între coperțile sale predici rostite de-a lungul a șase ani, în Catedrala Sfântul Iosif din București.

La întrebarea „De ce să citească tinerii această carte?”, însuși autorul acestui volum vă răspunde: „Pentru că îi invit să vestească Învierea lui Isus prin iubire molipsitoare, fiecare pe drumul spre propriul Emaus, și propun diferite căi de recunoaștere a aparițiilor sale în momentele de frică, de tristețe și de descurajare.

Luați și citiți-o! Nu vă fie teamă!

Christos a înviat!”

Georgiana Nechita

considera contrariul nu oferă loc pentru a putea duce conflictul la o concluzie. Al doilea păcat este ineficiența, războaie existând în lume constant în cam toată istoria lumii.

Principiul fundamental al păcii este compromisul. Acesta, venit ca un răspuns la panica morală, tinde să dezamorseze conflictele.

Vă invit să alegeți calea compromisului. Tot ce vă pot zice este că viața nu e ca în filmele Marvel, iar războiul tinde să creeze mai mulți morți decât eroi. A da la schimb puțin din mândria noastră pentru a evita crearea mai multor locuri de muncă pentru gropari nu pare un schimb rău, după părerea mea. *(ca o notă, la publicarea lui, sper să fie pace în acea regiune și să nu fi început deja episodul următor) Rafael Ropotă

CURIOZITĂȚI

despre sfinți/ fericiți adolescenți/ tineri

Sfânta Gemma Galgani (11 aprilie)

Știai că: • Diavolul i se arăta câteodată sub înfăţişarea duhovnicului ei şi-i sugera acţiuni obscene; uneori lua chipul unui înger luminos; când era demascat, se transforma într-o mare flacără roşie, lăsând pe pământ un pumn de cenuşă.

Alteori, o lovea crunt, lăsând-o culcată la pământ în nesimţire, unde cei din casă o găseau tumefiată şi cu oasele dislocate?

• Rănile lui Isus s-au întipărit în trupul ei în seara de 8 iunie 1899?

• S-a lăsat cu totul în voia lui Dumnezeu, şi în dimineaţa zilei de 11 aprilie 1903, Sâmbăta Sfântă a acelui an, după ce în viaţa ei de nenumărate ori se rugase pentru mântuirea atâtor păcătoşi, rosteşte ultima rugăciune: „… Acum, Isuse al meu, îţi încredinţez sufletul meu!”?

APRILIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

19

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Ziua redacției „Suflet tânăr”

D

uminică, 6 martie, grupul de redacție „Suflet tânăr” și-a oferit un timp special de comuniune și conștientizare a evoluției rubricii înregistrate până în prezent.

Dacă în luna ianuarie, tinerii din echipa diecezană și-au acordat o zi de formare și comuniune în mijlocul călugărilor ioaniți din Bucureștii Noi, în luna martie a fost rândul micii redacții „Suflet tânăr” de a se întâlni pentru un timp de comuniune, care a sporit și mai mult spiritul colegial al acestui colectiv.

Această acțiune este a doua din seria celor trei planificate de Centrul Diecezan. Următoarea întâlnire îi are în vedere pe tinerii din trupa „Verità”. Scopul acestor întâlniri, diferite de cele obișnuite de lucru, este de a construi și mai mult comuniune între membri și mai ales de a fi apreciat voluntariatul constant pe

care ei îl realizează permanent în cadrul activităților diecezane. Întâlnirea a constat în trei momente principale: prezentarea unei statistici de către Pr. Marian Blaj, coordonatorul redacției, o agapă frățească și un timp interactiv cu activități de grup. Pentru că acest articol trebuie să se încadreze în anumite limite de redactare, informațiile statistice despre grupul redacțional le puteți găsi în articolul de pe siteul centrului (www.cdpt.ro).

România

Ucraina

întâlnire pe tema sinodalității

căsătorie într-un adăpost antiaerian

Pe data de 9 martie a avut loc o întâlnire online cu tema „Artizani ai sinodalității. Acțiunea Catolică și coresponsabilitatea în misiune”.

Evenimentul a fost destinat tuturor membrilor și asistenților spirituali ai Acțiunii Catolice din diecezele și eparhiile unde aceasta este prezentă, precum și tuturor persoanelor dornice să cunoască mai bine vocația Acțiunii Catolice și să participe la un timp de aprofundare pe tema coresponsabilității în Biserică și societate.

Dovada vie a faptului că iubirea supraviețuiește și în cele mai dificile momente sunt doi tineri din Ucraina, care și-au unit destinele pe timp de război într-un adăpost antiaerian de lângă Odesa.

Ceremonia începuse inițial la centrul Avangard, dar din cauza sirenelor, care au pus în alertă întreg orașul, mirii, alături de persoanele dragi, au fost nevoiți să se adăpostească de urgență. Dar asta nu i-a oprit din a spune „DA” în fața lui Dumnezeu, chiar și în timp de război.

20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2022

Activitatea CDPT aprilie 2 aprilie – Zi de reculegere pentru tinerii din decanatul de Craiova (Slatina) 10 aprilie – Voluntariat la Procesiunea de Florii „Să mergem împreună pe o cale mai verde!”

Proiect nou - detalii pe www.cdpt.ro/ voluntariat.

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Roberta Filip Sr. Paula Iosif Raluca Jibu Deea Lazăr Sr. Gabriela Lungu, FCJ Georgiana Nechita Rafael Ropotă Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

Viţelul de aur (Ex 32,1-11.14)

P

oporul a văzut că Moise întârzie să coboare de pe munte, s-a adunat în jurul lui Aaron şi i-a zis: ,,Scoală-te, fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci lui Moise, omul care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat.” Aaron le-a zis: ,,Scoateţi cerceii de aur din urechile soţiilor, fiilor şi fiicelor voastre şi aduceţi-i la mine!” Şi tot poporul şi-a scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus la Aaron. El i-a luat din mâinile lor, i-a turnat într-un tipar şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: ,,Acesta este dumnezeul tău, Israel, care te-a scos din ţara Egiptului.” Când a văzut Aaron, a zidit un altar înaintea

lor şi a strigat: ,,Mâine va fi sărbătoare în cinstea Domnului!”

A doua zi s-au sculat disde-dimineaţă şi au adus arderi de tot şi jertfe de împăcare.

Poporul s-a aşezat să mănânce şi să bea; apoi s-au sculat să joace.

Domnul i-a zis lui Moise: „Coboară, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a pervertit! S-au abătut repede de la calea pe care le-o poruncisem; şi-au făcut un viţel turnat, s-au închinat înaintea lui, i-au adus jertfe şi au zis: «Acesta este dumnezeul tău, Israel, care te-a scos din ţara Egiptului.»” Domnul i-a zis lui Moise: ,,Văd că poporul acesta este un popor încăpăţânat.

Acum, lasă-mă; mânia mea se va

Domnul a iertat răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului său.

(Ex 31,14) aprinde împotriva lor şi-i va mistui; dar pe tine te voi face un popor mare.”

Moise l-a înduplecat pe Domnul Dumnezeul său. Domnul a iertat răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului său.

De colorat:

Şi au făcut un viţel în Horeb, s-au închinat înaintea unui chip turnat.

(Ps 106,19)

APRILIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

21

UNIVERSUL FAMILIEI SOCIETATE

A iubi asemenea lui Cristos Familia creştină ia naştere din hotărârea unui bărbat şi a unei femei de a parcurge împreună un drum de viaţă susținut de harul lui Cristos. Viața conjugală devine calea lor de sfinţire şi, prin urmare, un drum privilegiat către sfinţenie.

Text: Pr. Fabian Măriuţ

C

hiar dacă viața de familie se compune adeseori din legături complexe, uneori anevoioase, rămâne totuşi locul cel mai potrivit şi favorabil în care se poate vedea lucrarea Duhului lui Dumnezeu. În familie inimile se convertesc ajungând până la punctul de a se iubi aşa cum le iubeşte Cristos.

Părinţii Sfintei Tereza a Pruncului Isus, Alois şi Zélie Martin, şi-au ales ca moto de viaţă conjugală următorul îndemn: Să-l slujim pe Dumnezeu mai presus de toate.

Casa lor era o autentică biserică domestică. Ca soţi şi părinţi se rugau împreună de mai multe ori de-a lungul zilei, după ce în fiecare dimineaţă luau parte la Sfânta Liturghie.

Copiii sunt primiţi mereu ca un mare dar, iar când aceştia întârzie să apară, apelul la rugăciune poate

aduce minunea. Sfinţii Ioachim şi Ana au dobândit-o pe copila lor Maria, Maica lui Isus, la o vârstă înaintată. Sfânta Gianna Beretta, având o sarcină cu risc datorită bolii, a fost sfătuită de către medici să avorteze. A amânat urmarea unui tratament pentru a duce sarcina la capăt. În faţa dificultăţilor cum ar fi problemele de sănătate, pierderea locului de muncă, multe familii s-au încredinţat Providenţei. Prin rugăciune au pus grijile lor în mâinile lui Dumnezeu. Iubirea faţă de Maica Domnului le-a dus la recitarea zilnică a Sfântului Rozariu împreună. Au trecut prin încercări descoperind veşnicia în împrejurările zilnice ale vieţii. Fericitul Vladimir Ghica folosea expresia teologia priorităţilor, anume de a te apleca asupra nevoii aproapelui

Bunul exemplu trăit cu discreţie între zidurile casei, viaţa trăită la lumina credinţei este cea mai bună cateheză, cea mai înaltă şcoală de teologie. Câţi copii sfinţi provin din părinţi sfinţi!

22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2022

pentru a-l ridica, pentru a-l ajuta, pentru a-l mângâia. Mutatis mutandis putem vorbi de teologia familiei.

Nu-i vorba de o doctrină, de vreo dogmă, ci de a semăna iubire în orice gând, gest, privire, cuvânt, faptă.

Cum să nu amintim că teologia familiei este de fapt rugăciunea care se converteşte necontenit în fapte. În aceste zile multe familii au deschis uşa casei pentru a găzdui refugiaţii din Ucraina. Grija faţă de săraci, faţă de nevoiaşi, ocrotirea celor slabi e locul unde teologia familiei se aplică înainte de toate.

Să nu uităm nicio clipă că termenul familie provine din latinescul famulus, adică slujitor. În familie învăţăm să ne suflecăm mânecile, învăţăm rostul trudei, învăţăm să iubim aşa cum Cristos ne iubeşte.

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI

Înrădăcinarea Evangheliei la Atena În cadrul catehezei din 6 noiembrie 2019, Papa Francisc a pornit de la discursul lui Paul din Areopag, spunând că acesta este un exemplu de inculturare a credinței la Atena și îndemnându-ne să construim punți cu ajutorul culturii.

Text: Iulia Cojocariu

S

fântul Părinte precizează la început că „după încercările trăite la Filippi, Tesalonic și Bereea, Paul ajunge la Atena (...). Acolo sufletul apostolului «s-a umplut de indignare văzând că cetatea era plină de idoli» (Fap 17,16)”. Papa Francisc arată că „acest «impact» cu păgânismul, în loc să-l facă să fugă, îl determină [pe Paul] să creeze o punte pentru a dialoga cu această cultură”. În continuare, Papa a spus că „Paul alege să se familiarizeze cu orașul și începe astfel să frecventeze locurile și persoanele cele mai importante.

Merge la sinagogă, simbolul vieții de credință; merge în piață, simbolul vieții citadine; merge la areopag, simbolul vieții politice și culturale. Îi întâlnește pe evrei, pe filosofii

epicurieni și stoici, și pe mulți alții. (...) Merge să vorbească cu toți”.

De asemenea, a mai menționat că „Paul nu privește orașul Atena și lumea păgână cu ostilitate, ci cu ochii credinței. Și astfel ne face să ne întrebăm cu privire la modul nostru de a privi orașele noastre: le observăm cu indiferență? Cu dispreț? Sau cu credința care recunoaște pe fiii lui Dumnezeu în mijlocul mulțimilor anonime?” „Paul alege privirea care îl determină să deschidă o breșă între Evanghelie și lumea păgână. În centrul uneia din instituțiile cele mai celebre din lumea antică, Areopagul, realizează un exemplu extraordinar de inculturare a mesajului credinței: îl vestește pe Isus Cristos unor adoratori de idoli, și nu o face agresându-i,

Să cerem și noi astăzi Duhului Sfânt să ne învețe să construim punți cu ajutorul culturii.

ci făcându-se «pontif, constructor de poduri» (Omilie la Sfânta Marta, 8 mai 2013)”, a mai spus Suveranul Pontif. „Paul pornește de la altarul orașului dedicat unui «Dumnezeu necunoscut» (Fap 17,23) (...). Tocmai această prezență Paul caută să o dezvăluie: «cel pe care îl cinstiţi fără să-l cunoaşteţi, pe acesta vi-l vestesc» (Fap 17,23).”

Mai departe, Sfântul Părinte a arătat cum „pentru a revela identitatea Dumnezeului pe care atenienii îl adoră, apostolul pornește de la creație, adică de la credința biblică în Dumnezeul revelației, pentru a ajunge la răscumpărare și la judecată, adică la mesajul propriu-zis creștin. (...) Paul ajunge astfel la kerygmă și face aluzie la Cristos, fără a-l numi, definindu-l drept «omul rânduit pentru aceasta, dând garanţie tuturor prin aceea că l-a înviat din morţi» (Fap 17,31)”.

Papa Francisc a subliniat faptul că această ultimă afirmație a apostolului „găsește o piedică: moartea și învierea lui Cristos apăreau drept «o nebunie» (1Cor 1,23) și trezesc disprețul și derâderea”. Totuși, predica lui Paul are și roade, pentru că sunt „câțiva [care] aderă la cuvântul său și se deschid credinței. Printre aceștia, Denis, membru al areopagului, și o femeie, Damaris. Și la Atena, Evanghelia se înrădăcinează și poate vorbi pe două voci: cea a bărbatului și cea a femeii!”

APRILIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

23

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ – PSALMII

Mântuirea și învierea din viețile noastre

Cel care locuiește sub ocrotirea Celui Preaînalt/ îi spune Domnului: „Tu ești locul meu de refugiu, Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea.”/ Nu te vei teme nici de spaima nopții, nici de săgeata care zboară ziua,/ nici de molima care bântuie în plină zi./ Să cadă alături de tine o mie, dar de tine nimic nu se va apropia.

(Ps 91,1-2.5-7)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

P

ână nu demult, viața noastră era o succesiune de suișuri și coborâșuri oarecum monotone. Fiecare dintre noi se confrunta cu problemele specifice familiei, vârstei ori vieții sale de fiecare zi. Dar într-o zi a venit peste noi pandemia și dintr-odată viața noastră s-a schimbat. Am fost nevoiți să renunțăm la anumite obiceiuri și să ne însușim, cu eforturi semnificative, altele. Apoi, în prag de iarnă a venit peste noi criza energetică, care a trezit în noi emoții și îngrijorări deosebite. Și, ca și când nu era de ajuns, au venit peste noi spaimele războiului. Or, abia în astfel de situații ne descoperim adevăratele limite: cât control avem noi asupra a ceea ce ni se întâmplă? Cât putem influența noi 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2022

cursul evenimentelor ce se abat asupra noastră? Mulți dintre noi sunt tentați să cedeze panicii ori disperării la gândul că nu pot face nimic pentru a supraviețui. În schimb, cei care au luciditatea credinței sunt de acord că nu pot face nimic sau aproape nimic în astfel de situații.

Totuși, dacă nu ajung la panică ori la disperare, e pentru că se încred în Cel care, de-a lungul timpului, a intervenit în favoarea celor care și-au pus încrederea în El, convinși fiind că vor fi mântuiți.

Nu sunt rare experiențele celor care au contat pe Dumnezeu, iar salvarea de care au avut parte a fost exprimată adesea în termenii pascali ai eliberării poporului lui Israel din Egipt sau, după victoria lui Isus asupra morții, în termenii învierii. Astfel,

autorul Psalmului 91 cântă în acest fel experiența pe care a trăit-o atunci când a simțit intervenția salvatoare a lui Dumnezeu în viața lui: Cel care locuiește sub ocrotirea Celui Preaînalt îi spune Domnului: „Tu ești locul meu de refugiu, Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea.” Nu te vei teme nici de spaima nopții, nici de săgeata care zboară ziua, nici de molima care bântuie în plină zi. Să cadă alături de tine o mie și zece mii la dreapta ta, dar de tine nimic nu se va apropia, căci El va porunci îngerilor săi să te păzească pe toate căile tale, iar ei te vor purta pe mâini, ca nu cumva să-ți lovești piciorul de piatră. Mai mult, Domnul îl asigură pe cel care își pune încrederea în El: Când mă va chema eu îi voi răspunde, voi fi alături de el în necazuri. Îl voi elibera și-l voi preamări.

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Giovanni Battista Piamarta

BIOGRAFIE

ajută un pensionar aflat în stare critică

D Giovanni Battista Piamarta Canonizare: 21.10.2012 Beatificare: 12.10.1997 Venerabil: 22.03.1986 Procesul: 25.03.1963 Moartea: 25.04.1913 Nașterea: 26.11.1841

omnul Estêvão Figueiredo de Paula Pessoa, un pensionar în vârstă de 67 de ani care locuia în Fortaleza (Brazilia), a fost transportat la spitalul São Mateus la 23 septembrie 2003 în urma unei febre mari și a unor dureri puternice în piept. Înghițise un os de pește care, după ce a perforat esofagul, a provocat o infecție gravă în partea mediană a toracelui, care include structuri și organe ale sistemului circulator, ale sistemului respirator, ale sistemului digestiv, ale sistemului limfatic și ale sistemului nervos. În termeni medicali, acest lucru se numește mediastinită purulentă.

Câțiva prieteni ai soției sale i-au dat acesteia o fotografie a Părintelui Piamarta pentru a o pune sub perna soțului ei și au asigurat-o de rugăciunile unui grup mare de devotați ai Fericitului. În timp ce pacientul era în comă, ținut în viață de aparate și cu o probabilitate foarte mică de supraviețuire, mulți prieteni și cunoscuți au continuat să se roage Părintelui Piamarta, având încredere în intervenția sa miraculoasă. Totul indica ce era mai rău, dar, în mod inexplicabil, domnul Estêvão a început să se însănătoșească spre bucuria tuturor. În raportul lor, medicii spun că ameliorarea, rezistența pacientului la nenumărate intervenții chirurgicale și recuperarea sa completă sunt inexplicabile pentru știință, mai ales cu un tablou clinic atât de grav.

info * În martie 1900, Părintele Piamarta a înființat o familie religioasă, compusă din preoți și laici care să îndrume educația tinerilor; a devenit fondatorul congregației „Sfânta Familie din Nazaret”, prezentă astăzi (împreună cu cealaltă congregație a sa: „Slujitorii umili ai Domnului”) pe mai multe continente, Europa (Italia), Africa (Angola și Mozambic) și America de Sud (Brazilia și Chile). În aceste țări au fost înființate case misionare pentru a ajuta oamenii săraci.

Un preot convins că educația și munca umanizează și evanghelizează societatea

G

iovanni Battista Piamarta s-a născut la Brescia, într-o familie săracă. Rămas orfan de mamă la vârsta de 9 ani, a găsit sprijin educativ în bunicul matern și în oratoriu, care i-a rafinat sensibilitatea și extraordinara generozitate.

Hirotonit preot la 24 decembrie 1865, și-a început slujirea preoțească în Carzago Riviera, Bedizzole și, mai târziu, paroh al parohiei Pavone del Mella – lucrând deja în oratoriu.

La 3 decembrie 1886, a înființat la Brescia Institutul Artigianelli, cu ajutorul Mons.

Pietro Capretti, și cu sprijinul lui Marco Trabucchi, primul președinte al Anonima Agricola Industriale Bresciana. Câțiva ani mai târziu, a fondat, împreună cu Părintele Giovanni Bonsignori, Colonia Agricola din Remedello (Brescia), cu scopul de a reda agriculturii vitalitatea și demnitatea.

APRILIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

25

SPIRITUALITATE BISERICA MISIONARĂ

Parohia Hurri Hills

Tabernacolul din Biserica Baqaqa

Faceţi aceasta în amintirea mea Text: Pr. Ștefan Lenghen

Faceţi aceasta în amintirea mea (Lc 22,19)

Î

n fiecare zi, în întreaga lume, este celebrată Sfânta Liturghie. Sfânta Jertfă a Mântuitorului nostru este trăită de întreaga creștinătate ca fiind actuală și niciodată de domeniul trecutului. Noi, în România, suntem binecuvântați, pentru că avem multe biserici unde în fiecare zi e celebrată Sfânta Cină. Avem posibilitatea să alegem unde vrem să participăm la Sfânta Liturghie, mai ales în orașele mari. De-a lungul istoriei, mulți credincioși catolici au luptat pentru libertatea de a putea trăi credința în Domnul, fără frică. Preoții și credincioșii nu sunt în situația de a se ascunde prin case pentru a celebra Sfânta Liturghie.

Din păcate, ne plângem că Sfânta 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2022

Liturghie durează mult, e plictisitoare, preotul predică foarte mult, corul nu este pregătit, cei care vin la Sfânta Liturghie nu se ridică la nivelul așteptărilor noastre. Căutăm motive să stăm departe de pătimirea, moartea și învierea Domnului nostru Isus Cristos, pe când în alte locuri din lume creștinii încă se adună în ascuns pentru a putea participa la Sfânta Liturghie și la celelalte Sfinte Sacramente. Sunt persecutați pentru că doresc ca împreună cu preotul să aducă lauda cea mai înaltă Tatălui ceresc și vor să trăiască cuvintele Mântuitorului pe care le-a lăsat ca moștenire veșnică Bisericii: Faceți aceasta în amintirea mea! (Lc 22,19). A prețui cuvintele Mântuitorului este un semn de

mulțumire pe care îl putem oferi în cinstea celor care au luptat sau luptă pentru libertatea de manifestare a credinței.

Putem trăi cu prejudecata că în unele locuri din lume nu este nimic valoros. Dar, în timp, putem descoperi în aceste spații o cultură bogată, nu doar din punct de vedere material, ci și spiritual. Înaintașii care și-au dăruit viața studierii înțelepciunii lasă ca moștenire cuvinte și obiceiuri care devin pentru mulți un exemplu, un mod de a trăi viața. Deoarece aceste tradiții înțelepte au sădite în ele valorile Binelui, Frumosului, înseamnă că sunt căutări ale Adevărului, deci căutarea lui Dumnezeu.

Mulți încă nu realizăm că suntem binecuvântați de Dumnezeu. Tatăl milostiv a permis, prin strămoșii noștri în credință, ca Vestea cea bună să ajungă la noi: la inima și mintea noastră. Să nu fim egoiști și să păstrăm moștenirea dată de Dumnezeu numai pentru noi, ci să o dăruim și celorlalți. Să ne trăim astfel viața de creștini încât să fim exemple atât pentru urmașii noștri, cât și pentru cei de alte credințe.

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)

Astăzi:

Sophie Divorne (1846-1921) Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

C

ând Alexandrina Ghika părăsește orașul Toulouse și pe copiii săi pentru șederi în România sau în altă parte, îi lasă pe aceștia în grija drei Sophie Divorne, guvernanta lor elvețiană. Știe că sunt pe mâini bune. Alegerea însă nu a fost evidentă încă de la început, căci pe de o parte dra Divorne este protestantă – ce va ieși din copii ortodocși educați de o protestantă într-o țară catolică? – iar pe de altă parte dă dovadă de un caracter dificil, am putea spune încăpățânat, așa cum îi scrie Alexandrina soțului ei: „Dispoziția ei pare fermecătoare atât timp cât ești de aceeași părere cu ea, dar îndată ce ai o idee diferită de a ei, se înfurie…”1 Această intransigență arată limitele ei în educația copiilor, mai ales la vârsta adolescenței – cu Ella în particular. Aceasta îi spune într-o zi: „Vă detest!!”2 Chiar și cu micuțul Dimitrie, pe când acesta nu avea decât 5 ani, lucrurile nu se petrec mereu bine: „Știi ce a îndrăznit să-i răspundă acest copilaș drei Divorne recent? «Când ai dojenit o dată pentru o greșeală este de ajuns; nu trebuie să repeți mereu dojenile tale sau, dacă 1 2 3 4 5 6

nu, vei fi un crap flecar!» – îndemnat să explice de unde luase această comparație, a zis că era într-una din fabulele lui La Fontaine pe care o găsise într-o zi Vladimir. – E un adevărat copilaș șugubăț, nu-i așa?”3 Nu era mai ușor pe atunci să-ți educi copiii… dar există excepții: Vladimir este cuminte, învață bine, e bun la suflet. Într-un fel, autoritarismul intransigent al drei Divorne îi convine prințesei Alexandrina, căci ea poate astfel să joace rolul de înger arbitru și ocrotitor, rol care se potrivește atât de bine caracterului său. Ceea ce face ca Alexandrina Ghika s-o păstreze pe dra Divorne în serviciul său, chiar dacă se gândește de mai multe ori să se despartă de ea, sunt „devotamentul ei fără pereche”4 și „calitățile sale sufletești care mă încurajează să-i suport defectele de caracter”5. În orice caz, micuțul Vladimir nu a fost traumatizat deloc de această educație severă, căci guvernanta este și iubitoare. Într-o rugăciune cere, între altele, Domnului să-i dea „multe satisfacții și fericire Sophiei”. Folosirea prenumelui ne permite să vedem că dra Divorne face cu adevărat parte din

Alexandrina Ghika către Ioan Ghika 3.11.1877

familie. Într-o scrisoare către Vladimir pe care o scrie puțin timp după moartea prințesei Alexandrina, aceasta o numește „mamă”, ceea ce surprinde.

De altfel, este tutuită în familie, ca și Alexandrina, ceea ce pare ciudat într-o familie cu un astfel de statut social în care vorbirea cu „dumneavoastră” ar fi fost de rigoare. Într-o scrisoare din 1921, Vladimir Ghika îi cere prietenului său Jacques Maritain, pe atunci în Elveția, ca atunci când trece pe lângă cimitirele protestante să se roage pentru sufletele răposaților, pentru că nimeni nu o face. Îi cere să se roage între alții – chiar dacă nu prea are nevoie, zice el – pentru Sophie Divorne care tocmai murise, ea care „a fost a doua mamă pentru fratele meu și pentru mine, bătrâna noastră institutoare, care a murit în aceste zile la Geneva. Rămăsese 28 de ani în familie. Protestantă, dar în Credința cea Bună, și foarte credincioasă, a plecat, după o viață de muncă și de devotament, spunând alor săi: «Știu unde mă duc»…”6.

Scrisoare din 3 noiembrie 1877.

10 iulie 1880.

21 iulie 1879.

7 iunie 1880.

3 noiembrie 1877.

16 iulie 1921.

APRILIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

27

Viață nouă în bucuria pascală SCRISOARE PASTORALĂ LA SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII DOMNULUI 2022

28

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2022

SCRISOARE PASTORALĂ

Cucernici Părinți preoți, slujitori ai Bisericii din Arhidieceza de București, Dragi persoane consacrate, Iubit popor al lui Dumnezeu,

T

răim în acest an sărbătoarea Învierii Domnului într-un scenariu mondial îngrijorător, când continentul nostru este lovit de un război absurd și tragic. La această realitate se adaugă violența și celelalte conflicte militare care par să se răspândească fără limite în fiecare colț al pământului, ceea ce provoacă în mulți oameni teamă și întunecă bucuria sărbătorilor. Vocea Bisericii s-a făcut auzită prin nenumăratele intervenții ale Papei Francisc pentru reducerea armelor la tăcere.

Este o situație tragică care ne trimite la misterul răului prezent în lume, și un rău foarte mare este tocmai războiul. Isus a venit pe pământ pentru a ne scoate de sub puterea răului, acceptând suferința și mergând până la capătul suferinței, murind pe Cruce. Dar nu Crucea și suferința au fost ultimul său cuvânt, ci Învierea lui: dincolo de Cruce, prin Învierea lui Cristos, Dumnezeu a deschis o altă cale pentru întreaga omenire și ne oferă speranța într-un alt destin pentru lume.

Paștele rămâne totuși „ziua pe care a făcut-o Domnul!”, versetul pe care îl cântăm cu bucurie și recunoștință în ziua Învierii

Domnului. Este cu adevărat o zi nouă și strălucitoare: ziua în care Răscumpărătorul nostru, Cristos Domnul, învingând moartea, învie din morți. Este ziua în care moartea este învinsă de iubirea Fiului lui Dumnezeu, care a îmbrăcat trupul nostru, a luat asupra sa păcatul nostru și tot răul lumii, l-a distrus pe lemnul pe care a fost atârnat, devenind el însuși blestem (cf. Gal 3,13), pentru ca o nouă binecuvântare să se coboare asupra noastră de la Tatăl.

Aceasta este cu adevărat ziua în care Domnul face toate lucrurile noi și, în primul rând, reînnoiește relația noastră cu El. „Dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră şi zadarnică este credința voastră” (1Cor 15,14).

Cu aceste cuvinte apostolul Paul exprimă inima întregului mesaj creștin. Întreaga orientare religioasă a omului tinde spre un scop unic, își înfige rădăcinile într-o unică speranță: o viață fără de sfârșit.

Mormântul gol al lui Cristos a devenit pentru întreaga omenire o ușă larg deschisă spre viață. Iată de ce pentru orice creștin, Botezul este

o scufundare în moartea lui Cristos, început al trecerii noastre spre acea plinătate a vieții care trece prin misterul Crucii. Astfel începe viața cea nouă pentru creștini.

Vestea pascală este într-adevăr un mesaj plin de bucuria victoriei asupra morții: „Moartea şi viața s-au înfruntat în mod minunat: Stăpânul vieții a murit, dar acum e viu şi domnește” (Secvența pascală). Și nu este vorba de o victorie parțială, provizorie, lipsită de însemnătate, dar o victorie totală, definitivă, glorioasă; o victorie care nu lasă spațiu pentru revanșă sau pentru întoarcere înapoi.

Se realizează astfel visele cele mai curajoase ale profeților: al lui Isaia, de exemplu, care visa lăcomia de nepotolit a morții înghițită la rândul ei de o putere de viață și mai mare: „Va înlătura moartea pentru totdeauna. Domnul Dumnezeu va șterge lacrimile de pe fața tuturor şi va îndepărta rușinea poporului său de pe tot pământul, căci Domnul a vorbit” (Is 25,6-9); al profetului Ezechiel, care vedea o întindere de oase uscate care și-au reluat în mod miraculos viața prin puterea cuvântului lui Dumnezeu și a suflării Duhului său (Ez 37,1-14).

APRILIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

29

SCRISOARE PASTORALĂ

De asemenea, se împlinesc dorințele cele mai arzătoare ale omului care, cu neliniște, vede moartea sfâșiind, una după alta, legăturile sale de afecțiune, zădărnicind realizările pentru care a trăit și a nutrit mari speranțe. Și trebuie să notăm: Paștele nu promite o prelungire fără de sfârșit a acestei vieți cu neajunsurile ei; promite însă arătarea glorioasă a unei vieți noi, integrale, pe care noi putem să o exprimăm drept „comuniune cu Dumnezeu”.

Victorie asupra timpului Și mai mult încă: mesajul pascal vestește iruperea irezistibilă a lui Dumnezeu în istoria omului.

Desigur, întreaga istorie a mântuirii vorbește despre intervențiile mântuitoare ale lui Dumnezeu (mirabilia Dei). Dar aici este vorba de o adevărată irupere pe care Dumnezeu o realizează în țesutul istoriei: drumul liniar al istoriei, care cuprinde viața și moartea, este frânt; omul care se naște nu mai este numai un condamnat la moarte, dar este chemat în mod real la viață.

Paștele este un eveniment care privește istoria, dar care nu este cuprins în cadrul istoriei; pentru aceasta timpul care trece nu o depășește și nici nu o slăbește.

Paștele însă ne permite să depășim teama de timp care, cu scurgerea lui de neoprit, ne încătușează și ne ucide. Să ne gândim doar la boli, la bătrânețe, la slăbiciuni, la singurătate: toate, temeri care se nasc din frica radicală de moarte și îi exprimă diferitele lui manifestări. În fața tuturor acestor temeri, Paștele Domnului ne dă speranță: „De aceea noi nu ne descurajăm, dimpotrivă, dacă omul nostru din afară se distruge, cel interior se înnoiește din zi în zi” (2Cor 4,16).

30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2022

„Dacă ați înviat cu Cristos, căutați cele de sus...”

(Col 3,1) Victoria asupra răului Paștele înseamnă victoria binelui asupra răului, a loialității asupra înșelăciunii, a ascultării de Dumnezeu asupra condiționărilor lumii.

Isus din Nazaret – exprimă Sfântul Petru în prima lectură la liturghia din ziua Învierii – a trecut făcând bine și vindecând pe toți cei care erau sub puterea diavolului, pentru că Dumnezeu era cu el (cf.

Fap 10,34-43). Este paradoxal că o viață ca aceasta, țesută din bunătate, s-a terminat cu o moarte violentă; nu s-ar putea înțelege cu mai mare claritate prezența păcatului, care lucrează înlăuntrul istoriei umane.

Moartea umilitoare a lui Isus pare să proclame victoria cinismului și a resemnării. De multe ori auzim spunându-se: „Vezi? Nu folosește la nimic; a fi buni nu rentează; nu este Dumnezeu cel care conduce efectiv lucrurile, ci lumea cu regulile sale și jocurile sale de formă.” Împotriva tuturor acestor atitudini se ridică mesajul pascal: „Dar Dumnezeu l-a înviat!” Dumnezeu a răsturnat opera oamenilor și a anulat decretul lor de moarte; i-a dat dreptate lui Isus; a frânt puterea păcatului: „O, moarte, unde este boldul tău? O, mormânt, unde este victoria ta?” (1Cor 15,55).

Există atunci speranța pentru o lume nouă; există ca un dar al lui Dumnezeu. Putem, și de

aceea trebuie, să trăim ca făpturi noi: „Dacă ați înviat cu Cristos, căutați cele de sus...” (Col 3,1).

Sfântul apostol Paul nu ne cere să trăim „în nori”, sau cum se spune, într-o lume nouă, fantastică. Ne cere să trăim aici, în cotidian, în mijlocul greutăților vieții, dar ținând privirea îndreptată spre Domnul înviat cu speranța de a ajunge într-o zi acolo unde este El, în glorie. Și cum?

Despre Cristos se spune că „a trecut făcând bine și vindecând...”.

Aceasta este starea drumului lui Isus care l-a condus până la victoria Paștelui; la fel va trebui să fie și itinerarul creștinului care îl poate duce până la învierea sa. „Gândiți la cele de sus” (deci la voința lui Dumnezeu și la speranța care vine de la Dumnezeu) – este remediul care ne permite să nu fim sclavi ai lumii, sufocați de multiplele lucruri și de interese.

Semnele noutății Așadar un mesaj mare pentru noi, plin de perspective mărețe: singura veste adevărată de noutate în fața căreia nici chiar bătrânul, descurajatul Qohelet nu ar putea să spună: „Ceea ce a fost va mai fi şi ceea ce s-a făcut se va mai face: nu este nimic nou sub soare” (Qo 1,9).

Nu: Învierea lui Cristos este o noutate absolută, care rămâne ca atare de-a lungul veacurilor pentru că este prezența lui Dumnezeu în noi:

SCRISOARE PASTORALĂ

„Iată, eu fac un lucru nou: încolțește, nu-l recunoașteți?” (Is 43,19).

Cum să traducem acest mesaj extraordinar în cuvinte omenești ?

Sfântul Matei încearcă să o facă în evanghelia sa: un mare cutremur, un înger coborât din cer, o piatră (pe care trebuie să ne-o imaginăm grea) rostogolită (cu ușurință), aspectul strălucitor și haina luminoasă a îngerului, spaima paznicilor (cf. Mt 28, 1-9). Semne mici, cu totul disproporționate pentru mesajul pe care vor să-l transmită.

Putem să exprimăm semnificația fiecărui semn (cutremurul exprimă intervenția lui Dumnezeu; îngerul este instrumentul manifestării divine... și așa mai departe). Dar poate este mai bine să surprindem și să facem a noastră uimirea pe care toate aceste semne vor să ne-o transmită.

Mai ales trebuie să punem toate acestea în raport cu centrul mesajului evanghelic. Și esențialul vine după descriere, în cuvintele îngerului care dă vestea învierii: „Nu este aici... a înviat!” (Mt 28,6; Mc 16,6; Lc 24,6).

Apoi încredințarea misiunii de a vesti Învierea: „Mergeți și dați de știre ucenicilor...” (Mc 16,7); apoi și întâlnirea femeilor cu Domnul înviat care le transmite bucuria: „Pace vouă!” „Bucurați-vă!” (Mt 28,9). Și în cele din urmă reînnoirea misiunii: „Nu vă temeți! Mergeți şi dați de știre fraților mei să meargă în Galileea şi acolo mă vor vedea!”

(Mt 28,10).

Cucernici Părinți, dragi persoane consacrate, iubiți frați și surori în Cristos, Cu reînnoită bucurie şi cu vie speranță celebrăm marea sărbătoare a Învierii lui Cristos. După ce în Noaptea Sfântă a Învierii primim

„lumina lui Cristos” şi intrăm în bisericile noastre, inimile tresaltă de bucurie la cântarea Preconium-ului pascal, cântarea de biruință a lui Cristos. Cântăm imnul vieții noi dăruite prin Învierea Domnului!

Cu această lumină și bucurie în suflet, împreună cu Preasfințitul Episcop auxiliar Cornel şi Înalt Preasfințitul Arhiepiscop emerit Ioan, vă salut pe toţi cu salutul creștinesc: Cristos a înviat! Pace vouă, aleluia!

Fie ca Domnul Înviat să ne deschidă inimile la speranță și pace, la bucuria credinței, la curajul iubirii zilnice. În calitate de creștini,

suntem mereu chemați să fim martori ai Domnului Înviat, purtători de bucurie și de pace în lume.

Vă doresc tuturor Sărbători pascale luminate în pace și sănătate!

Dat la București, Solemnitatea Învierii Domnului 2022

† Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București APRILIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

31

CULTURĂ CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Muzică pentru pace

Î

n zilele de 26 martie și 2 aprilie au avut loc în două parohii din București evenimente muzicale dedicate păcii.

Cel din 26 martie a fost un concert caritabil în favoarea refugiaţilor din Ucraina, organizat de Fundația Calea Victoriei, Parohia Sacré-Coeur, Rock FM, Morning Glory cu Răzvan Exarhu și asociația Cultura pe Cuvânt. Concertul s-a intitulat „Muzică pentru pace” și s-a desfășurat la biserica Sacré Coeur din Bucureşti. Scopul concertului a fost acela de a susține prin donații refugiații din Ucraina. În programul spectacolului din biserica Sacré-Coeur au fost compoziții create de A. Vivaldi, G. F. Haendel, J.S. Bach, G. Rossini, Henri Purcell, Gabriel Fauré şi alţi compozitori celebri și aduse înaintea publicului de 17 muzicieni: sopranele Veronica Anuşca, Mădălina Barbu şi Andreea Novac, alături de baritonul Alexandru Constantin, precum şi de talentaţii studenţi Alexandru Costea, contratenor, Ana Ciobanu, soprană, Antonia Beteag, soprană, Cătălin Moţei, bariton, Theona Iurcovschi, mezzosoprană, Claudia Marinescu, soprană, Alexandra Dracea, soprană, Sandra Bărănescu, soprană, Tamaş Fazakaş, bariton, Virineia Pârnău, soprană şi Bianca Dimian, soprană.

Soliştii au fost acompaniaţi de pianista Adina Cocargeanu şi organistul Iulian Bereş.

Concertul a putut fi urmărit atât fizic, la biserică, cât și online pe contul de YouTube Live Stream Sacré-Coeur şi pe contul Fundaţiei Calea Victoriei.

32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2022

Biserica Sacré-Coeur

Catedrala Sfântul Iosif

Donațiile au putut fi făcute atât fizic, în cutia de de donații, cât și online.

Acestea sunt conturile pentru ajutorarea refugiaților din Ucraina: • contul JRS Romania – Asociaţia Serviciul Iezuiților pentru Refugiați din România Cont: RO90 BRDE 450S V820 2534 4500 Banca: BRD, Sucursala Mari clienţi corporativi, bd. Ion Mihalache nr. 1, sector 1, Bucureşti, CIF: 13046611, detalii tranzacţie: „Donaţie ucraineni”.

• conturile asociaţiei Caritas Bucuresti, banca UniCredit: R002 BACX 0000 0030 0505 9020 – cont lei; R061BACX 0000 0030 0505 9025 – cont euro.

Toate fondurile rezultate vor fi folosite exclusiv pentru ajutorarea refugiaţilor din Ucraina.

Iosif pe 2 aprilie. Concertul de muzică sacră a îmbinat sonoritățile transcendentale ale Recviemului de Fauré cu rugăciunea bizantină și cântecul ancestral ebraic.

Concertul a beneficiat de prezența artiștilor Orchestrei Metropolitane București și a Corului Accoustic.

Evenimentul s-a dorit a fi un îndemn la pace între popoare și o comemorare a tuturor victimelor războiului din Ucraina, fiind organizat de către Arhiepiscopia Romano-Catolică de București, prin Oficiul pentru Bunuri Culturale Ecleziastice și Patrimoniu, și realizat cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte, coproducător fiind TVR2.

La evenimentul din data de 2 aprilie au interpretat soprana Marta Sandu Ofrim și basul Leonard Bernad, soliști ai Operei Naționale București, și mezzosoprana Maria Miron Sîrbu, mezzosoprana Operei Naționale Române Iași. La pupitrul dirijoral s-a aflat Daniel Jinga, manager general interimar al Operei bucureștene.

Cel de-al doilea eveniment muzical s-a intitulat „Rugă pentru pace” și a avut loc la Catedrala Sfântul

CULTURĂ FILE DE ISTORIE CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Dominicanii la Câmpulung Muscel (II) Pietrărie gotică din biserica dominicanilor într-o bisericuță ortodoxă Text: Mons. Ieronim Iacob

L

a biserica ortodoxă Sfântul Gheorghe-Olari din Câmpulung Muscel, ușa de trecere dintre pronaos și naos face notă discordantă cu întregul stil arhitectonic al edificiului sacru: este un portal de piatră, lucrat în cel mai curat stil gotic. Arhitectul Al. M. Zagoritz vede în acest portal, ca și în fereastra gotică de pe axa altarului, „înrâuriri gotice în arhitectura românească” (Buletinul comisiunii monumentelor istorice, ianuariemartie 1916, p. 44-46) și afirmă că „ușa aceasta și fereastra din altar au fost lucrate odată cu zidirea bis. Sf. Gheorghe și anume pentru ea”.

Afirmațiile arhitectului Zagoritz, la sfârșitul unei demonstrații ce se vrea de specialitate, vor să demoleze tradiția vie, păstrată în popor, care spune că respectivele elemente gotice provin din mănăstirea catolică a dominicanilor („cloașterul”). De altfel, mai mulți istorici și arhitecți concordă asupra faptului că după cutremurul din 1628 (începând cu anul 1646), ruinele mănăstirii catolice Sfânta Maria au servit ca materiale de construcție pentru refacerea turnului bisericii ortodoxe Negru Vodă și a altor edificii din oraș. Ca urmare, aducerea portalului gotic de la biserica dominicanilor la biserica Sfântul Gheorghe-Olari, fie odată cu construcția bisericii (când a servit ca ușă de intrare), fie la adăugarea pronaosului (când a rămas ca poartă de trecere), se înscrie în

practicile timpului. Același lucru s-a întâmplat și la Târgoviște, unde un portal aproape identic a fost transferat de la biserica catolică a franciscanilor și folosit tot ca poartă de trecere între pronaos și naos, la biserica ortodoxă Crețulescu (vezi articolul „Bisericile catolice din Târgoviște”, în Actualitatea creștină, 2/2022, p. 33).

Părerea lui Zagoritz vine și împotriva unor specialiști în materie precum Al. Tzigara-Samurcaș, director al Muzeului de Artă Națională, cel dintâi care a dat publicității aceste piese de arhitectură gotică, și dr. Emil Fischer.

Acesta din urmă afirmase: „Portalul gotic al fostei biserici și o fereastră gotică au fost transportate la biserica învecinată Sf. Gheorghe-Olari și zidite acolo.” Despre respectivul portal, dr. Fischer mai spune că „e o imitare credincioasă a intrării casei parohiale din Sibiu”. („Die Kulturarbeit des Deutschtums in Rumänien”, nota 2, p. 232, în Buletinul comisiunii..., p. 44). Și mai surprinzătoare este concluzia lui Zagoritz: „În vremuri când meșteri pietrari streini veniau să puie meșteșugul lor la înfrumusețarea bisericilor noastre, partea făcută de ei o aduceau, nu ca pe un ados străin, pus la întâmplare, ci ea se lega direct cu arhitectura noastră, supunându-se datinilor ei. Astfel în arhitectura românească se întâlnesc și se înfrățesc înrâuriri

Portalul și planul bisericii Sf. Gheorghe-Olari după Buletinul comisiunii monum. ist., ian.-mart. 1916, p. 45

Fereastra din axul altarului după Buletinul comisiunii monum. ist., ian.-mart. 1916, p. 46

streine uneori cu totul una de alta, fără să-i tulbure vreodată unitatea.”

Citind concluzia domnului Zagoritz am avut o străfulgerare: mi-a apărut în fața ochilor un bărbat îmbrăcat cu pantaloni bavarezi și o tradițională ie românească!

APRILIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

33

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

CONCERT

Concert în memoria Holocaustului, Sala Mare, Opera Națională București, 14 aprilie, ora 18,30.

Dirijor: Ethan Schmeisser; solistă: Ania Karpowicz – flaut.

Cu participarea Orchestrei Operei Naționale București.

carte

Buletin istoric, nr. 21/2020, Editura Presa Bună, Iași, 2021, 280 p.

Revista este structurată în două secțiuni, „Din istoria Bisericii locale” și „Figuri ilustre”. În paginile revistei se găsesc articole despre comunități precum Prăjești, Rotunda, Sprânceana.

Consacrarea la Sf. Iosif.

Minunile părintelui nostru spiritual Editura Sapientia, Iași 2021

U

nul dintre cei mai îndrăgiți sfinți ai Papei Francisc este Sfântul Iosif, cel care a avut misiunea de a avea grijă de Sfânta Familie de la Nazaret, în calitate de soț al Preacuratei Fecioare Maria și tată purtător de grijă al lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Deși a avut o viață ascunsă, acest lucru nu-l face pe Sfântul Iosif mai puțin important sau un sfânt ,,oarecare”. Sfântul Iosif este mai puțin prezent în rugăciunile noastre, deoarece este prea puțin cunoscut pe meleagurile noastre.

Cartea de față, scrisă de Pr. Donald H. Calloway (n. 1972), teolog american din Michigan și vicarul provincial al Preoţilor Mariani ai Neprihănitei Zămisliri a Sfintei Fecioare Maria, Maica Divinei Providenţe, și tradusă în limba română de Ciprian

Format: 15x21 cm, 312 p.

Fechetă, vine să completeze acest gol din literatura de spiritualitate din țara noastră. Avem în această carte o călăuză autorizată, contemporană, scrisă pe înțelesul omului zilelor noastre, plecând de la premisa că ,,mulţi îşi pun întrebarea: Cine eşti tu, Sfinte Iosif?.

Consacrarea la Sfântul Iosif caută să răspundă la această întrebare oferindu-i Bisericii o reînnoire a modului în care este înţeles şi apreciat marele Sfânt Iosif ”.

Pr. Andrei Dumitrescu

CARTE

Copacul dorințelor.

Amintiri din copilărie, Mihai Mănescu, Editura Humanitas, 2022, 176 p. Cartea este o adaptare după un scenariu de film de Mihai Mănescu, Matei Dima și Andrei Huțuleac, și cuprinde ilustrații de Ingrid Nemțanu. Filmul omonim a fost regizat de Andrei Huțuleac.

34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2022

EXPOZIȚIE

O

rient versus Occident, expoziție tematică la Palatul Suțu, deschisă la 17 decembrie 2021 și care poate fi vizitată până la 28 august 2022. Expoziția prezintă o amplă selecție de opere de pictură, grafică, dar și sculptură din bogata colecție a Pinacotecii București, oferind un periplu prin orașele Europei vestice și ale Orientului. Expoziția ilustrează diversitatea surselor de inspirație artistică.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Cina cea de Taină

„C Cina cea de Taină (1542-1545) de Tițian Pictură în ulei pe pânză.

Dimensiune: 163 × 104 cm Tabloul se află în Galleria Nazionale delle Marche din Urbino (Italia).

Text: Pr. Andrei Dumitrescu

ina cea de Taină” și o altă lucrare complementară a lui Tițian, intitulată „Învierea lui Cristos”, au constituit inițial părţile unui steag procesional dublu comandat pictorului de confraternitatea Corpus Domini din Urbino.

Lucrarea, o capodoperă a perioadei de maximă creativitate a maestrului Tiţian, a fost creată la Veneția între 1542 și 1545, ajungând la Urbino în vara anului 1545. În acelaşi an, cele două picturi ale steagului au fost separate de pictorul Pietro Viti, pentru a fi expuse în părţile laterale ale altarului principal al bisericii Santa Maria di Pian di Mercato din Urbino.

Odată cu demolarea acestei biserici, vândută de membrii confraternităţii pentru a permite construirea clădirii unui colegiu dorit de Papa Clement al XI-lea, picturile trec în biserica San Francesco di Paola, începând cu anul 1708. În 1861 sunt catalogate de Giovanni Battista Cavalcaselle și Giovanni Morelli, în călătoria lor de recunoaștere a moștenirii ecleziastice din regiunile Marche și Umbria, iar în 1866 au ajuns în locaţia actuală.

Tematica Cinei celei de Taină este realizată pe verticală, prin încadrarea în linie diagonală a mesei care dezvăluie alimentele şi vesela ca piese de natură moartă. Scena emană dinamism, cu mişcările gestuale expresive ale apostolilor, fiind inserată într-un plan arhitectural cu perspectivă lombardă. Priveliștea, dincolo de arc

și de fereastra realizată după stilul arhitectural care se regăseşte cu precădere la multe edificii renascentiste realizate în nordul Italiei, prezintă o clădire în plan central, a cărei cupolă aminteşte de marele Bramante, și o construcţie piramidală foarte asemănătoare cu Piramida lui Cestius din Roma. Cea mai recentă restaurare, realizată în 2018 de L’Istituto Superiore per la Conservazione e il Restauro din Roma, a redat strălucirea și vivacitatea culorilor și atingerea vibrantă aproape impresionistă a pensulei lui Tiţian, ascunsă de veacuri sub vopselele oxidate. În timpul intervenției de restaurare au fost redescoperite și ramele iniţiale pictate de acesta, ascunse de o friză a lui Pietro Viti, atunci când le-a introdus în biserica Santa Maria di Pian di Mercato din Urbino.

Tițian

cel mai mare maestru al „Şcolii veneţiene”

T

iziano Vecelli, cunoscut în română ca Tiţian (cca 1490-1576), a fost cel mai mare reprezentant al „Renaşterii veneţiene”, care a lăsat creaţii inestimabile prin curentul numit „Şcoala veneţiană”. Prin stilul personal al culorilor creează o expresivitate directă, cu portrete mai vii și realiste.

Tiziano Vecelli

APRILIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

35

ETCETERA ANUNȚURI

eveniment amânat

P

rintr-un comunicat din 22 martie 2022, Oficiul Național pentru Pastorația Tineretului anunță amânarea Întâlnirii Naționale a Tineretului Catolic pentru o dată ce va fi comunicată ulterior: „În perioada 1-4 septembrie 2022 era prevăzută să aibă loc Întâlnirea Națională a Tineretului Catolic, organizată de Arhieparhia de Alba Iulia și Făgăraș. În urma analizelor din cadrul Comisiei pentru Pastorația Tineretului din cadrul Conferinței Episcopilor Catolici din România și a consultării dintre PS Virgil Bercea, președintele comisiei, și PS Cristian Dumitru Crișan, Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, a fost luată, cu multă părere de rău, hotărârea de a amâna la o dată ulterioară această întâlnire a tinerilor. Decizia a fost motivată de dificultățile de a pregăti într-un mod corespunzător acest eveniment în contextul crizei sanitare și al situației socio-politice. Încurajăm diecezele și eparhiile să propună tinerilor activitățile și întâlnirile cele mai potrivite pentru propriul context pastoral cu o atenție specială față de parcursul sinodal.”

In memoriam...

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş www.librariasfiosif.ro

Î

n seara zilei de 24 martie, la vârsta de 96 de ani, a trecut la cele veșnice Pr. Cazimir Cotolevici, în Casa de copii aflați în dificultate „Sfântul Iosif”, care aparține Congregației Inimii Neprihănite din Odorheiu-Secuiesc, jud. Harghita.

Pr. Cazimir Cotolevici s-a născut la 11 februarie 1926 la Stârcea – Bălţi, Republica Moldova. A absolvit școala generală de 7 clase în anul 1939 la Glodeni, liceul în anul 1948 la Iaşi şi Institutul Teologic din Alba Iulia în anul 1954. A fost sfinţit preot la 8 decembrie 1954 la Oradea de către Episcopul Ştefan Fiedler. A activat ca vicar la Gherăeşti, Siret, Oituz, Cacica, administrator parohial la Oituz, paroh la Ploscuţeni, vicar la Huşi, paroh la Nicolae Bălcescu, unde a început construcția unei noi biserici, Găiceana, Cacica, Soloneţu Nou, Poiana Micului, spiritual la Congregatio Jesu la Popeşti-Leordeni. După încheierea misiunii la Poiana Micului a locuit la București, la Congregația Sfintei Euharistii, unde timp de 10 ani a celebrat Sfânta Liturghie în limba polonă la Biserica Italiană. În anul 1999 a fost decorat cu Ordinul de Merit al Republicii Polone, pentru merite deosebite în activitățile în folosul diasporei poloneze și în activitatea sa pastorală. Din anul 2013 până în momentul plecării la casa Tatălui Ceresc, a locuit la Casa „Sf. Iosif” din Odorheiu-Secuiesc, unde a continuat să desfășoare o bogată activitate spirituală. Înmormântarea a avut loc pe 26 martie la Oituz, jud. Bacău.

Să se odihnească în pace!

36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2022

www.angelustv.ro

DIGI: 12687 MHz www.radiomaria.ro

Fiecare căsătorie este o „istorie de mântuire” și aceasta presupune să se plece de la o fragilitate care, grație darului lui Dumnezeu și unui răspuns creativ și generos, încet-încet lasă spațiu unei realități tot mai solide și prețioase.

Probabil misiunea cea mai mare a unui bărbat și a unei femei în iubire este aceasta: a se face reciproc mai bărbat și mai femeie. A face să crească înseamnă a-l ajuta pe celălalt să se modeleze în propria sa identitate. Pentru aceasta, iubirea este artizanală.

(Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 221)

Nr. 04/2022 * Anul XXXIII * Serie nouă * 5 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

VIAȚĂ NOUĂ ÎN BUCURIA PASCALĂ Scrisoare Pastorală la sărbătoarea Învierii Domnului 2022 Există în continuare prea multe războaie și prea multă violență în lume!

Fie ca Domnul, care este pacea noastră, să ne ajute să învingem mentalitatea războiului.

(Papa Francisc, @Pontifex, 4 aprilie 2021)

„Numai pacea este sfântă” Mântuirea și învierea din viețile noastre