Actualitatea creștină, nr. 10/2018

Nr. 10/2018 * Anul XXIX * Serie nouă * 4 lei

Înger cu lăută (cca 1480), Melozzo da Forlì

GÂNDUL LUNII

Despre empatie în îngrijirea medicală

Dumnezeu este odihna îngerilor. www.vladimirghika.ro

PAUL AL VI-LEA, UN PAPĂ UMIL ȘI SFÂNT

Desen în tuş negru de Vladimir Ghika, reprezentând litera G

Îndemn cu privire la Referendum

PROCESIUNE CU RELICVA SFÂNTULUI PAPĂ IOAN PAUL AL II-LEA Duminică, 21 octombrie, va avea loc procesiunea cu relicva Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea.

Relicva constă în câteva picături de sânge ale Suveranului Pontif și a fost dăruită Catedralei Sfântul Iosif din București la 19 mai 2011 de către Cardinalul Stanisław Dziwisz, Arhiepiscop de Cracovia, fost secretar personal al Papei Ioan Paul al II-lea.

La ora 14:00, credincioşii se vor reuni pentru un moment de rugăciune la monumentul Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, situat în apropierea sediului Nunțiaturii Apostolice din București (la intersecția străzilor Bd. Schitu Măgureanu cu Str. Pictor C. Stahi, în vecinătatea Parcului Cișmigiu). La 14:30, procesiunea va porni spre Catedrala Sfântul Iosif, unde, la ora 15:00, va fi celebrată Sfânta Liturghie în cinstea Sfântului Ioan Paul al II-lea.

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXIX, Nr. 10/2018

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

3

Paul al VI-lea, un papă umil și sfânt VATICAN

5 6 7

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8

Conferința Episcopilor din România Sesiune plenară 11 Evenimente Jubileu și aniversare 12 Știri ARCB 13 Știri interne/externe Biserică și societate

14 Bioetică Despre empatie în îngrijirea medicală 16 Res-publica Îndemn cu privire la Referendum

Suflet tânăr

17 Tu cum te-ai gândit? Îndemnuri Știri/Anunțuri UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Referendumul, o cauză nobilă 23 În ce stă fericirea mea?

SPIRITUALITATE

3

24 Sfânta Scriptură - Psalmii Biserica misionară Ce șanse au reușitele obținute cu minciună?

32 Octombrie - lună misionară Operele Misionare Pontificale 25 Din catehezele Papei Francisc din România Eliberarea din sclavia propriului eu CULTURĂ 26 Minuni şi sfinţi A salvat copiii pe când se aflau 33 File de istorie în sânul matern André Lecomte du Noüy Pro Memoria (II) 27 Pagina Ghika Tăcerea și darul vorbirii 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă DIALOGURI CU DICHIS

28 New Age, o iluzie periculoasă (I)

ETCETERA

36 Anunțuri

8

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 10/2018

14

28

Mesajul redacției Pe 14 octombrie, în Piața Sf. Petru, Papa Francisc îl va proclama Sfânt pe Fericitul Papă Paul al VI-lea. Figura acestui Pontif este evocată în editorialul Paul al VI-lea, un papă umil și sfânt al PS Cornel, text ce deschide revista din această lună. Și pagina Minuni și sfinți îl aduce în prim-plan pe Paul al VI-lea, apărător al vieții nenăscute.

Rubrica Focus este dedicată sesiunii plenare de toamnă a Conferinței Episcopilor catolici din România și dublei sărbători din Catedrala Sf. Iosif, de pe 31 august. Rubrica Biserică și societate la pagina Bioetică propune trei mărturii Despre empatie în îngrijirea medicală și prezintă un Îndemn cu privire la Referendum, adresat de episcopii catolici credincioșilor catolici și tuturor oamenilor de bunăvoință.

Paginile Suflet tânăr se deschid cu o întrebare ce are menirea să-i provoace pe tineri, adresată de responsabilul diecezan cu pastorația tineretului; prezintă şi câteva sugestii pentru o spovadă bună și amintesc de Sinodul care îi are ca protagoniști și care se desfășoară în această lună la Vatican.

Universul familiei, prin pagina care le este dedicată, le vorbește copiilor despre un sfânt al lunii, Papa Ioan Paul al II-lea; ne îndeamnă să considerăm Referendumul, o cauză nobilă și ne interpelează cu întrebarea În ce stă fericirea mea? Paginile de Spiritualitate continuă reflecțiile pe marginea Psalmilor, iar Pagina Ghika vorbește despre Tăcere și darul vorbirii. La Dialogurile cu dichis, Claudia Stan, alături de interlocutorul său, lect. dr. pr. Victor Dumitrescu, abordează subiectul New Age, o iluzie periculoasă. Și în această lună, revista vă propune știri, anunțuri, recomandări pentru timpul liber. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Cristina Șoican Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Marian Blaj Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Liana Gehl Anca Mărtinaş Giulimondi Monica Râpeanu Claudia Stan Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2018 don Giovanni Berti | www.gioba.it

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Paul al VI-lea, un papă umil și sfânt

D Papa Paul al VI-lea

Papa Paul al VI-lea alături de Patriarhul Athenagoras I, Ierusalim (1964)

uminică, 14 octombrie a.c., în Piața Sf. Petru din Roma, în timpul Sinodului Episcopilor dedicat tinerilor, Papa Francisc îl va proclama sfânt pe Fericitul Papă Paul al VI-lea.

Giovanni Battista Montini (18971978), născut la Concesio, Brescia (Italia), a păstorit Biserica Catolică de la Catedra lui Petru între anii 1963-1978, cu numele Paul al VI-lea.

Moștenind de la predecesorul său Papa Ioan al XXIII-lea Conciliul Vatican II, Paul al VI-lea a continuat lucrările Conciliului ecumenic, pe care l-a încheiat în 1965, și a condus Biserica și în perioada dificilă care a urmat. A fost succesorul lui Petru care, pentru prima dată după marea schismă din 1054, s-a întâlnit cu Patriarhul Constantinopolului. A rămas profund imprimată în memoria

multora îmbrățișarea fraternă dintre cei doi fii ai Bisericii din Occident și din Orient și ridicarea anatemelor. La puțin timp după alegerea sa ca succesor al Apostolului Petru, Montini a devenit primul papă din istorie care a vizitat Țara Sfântă, călătoria sa simbolizând un fel de „întoarcere acasă” a lui Petru.

Desigur, nu acestea au fost motivele luate în calcul pentru canonizarea lui, deși, omenește vorbind, am putea spune că nu a fost un „papă oarecare”. A fost Papa Bisericii „samaritene”, al Bisericii care slujește oamenii, care ne amintește de Biserica ce iese în întâmpinarea celorlalți – o imagine atât de dragă Papei Francisc. Pentru că aceasta este misiunea încredințată Bisericii: să se plece asupra omenirii rănite, să iasă pentru a privi lumea cu ochii Evangheliei, însoțindu-i pe cei ce se află pe cale.

Proclamându-l fericit pe Papa Montini, la 19 octombrie 2014, Papa Francisc își exprima recunoștința profundă față de predecesorul său cu aceste cuvinte: „Despre acest mare papă, despre acest curajos creștin, despre acest neobosit apostol, înaintea lui Dumnezeu nu putem spune decât un cuvânt pe cât de simplu, pe atât de sincer și important: mulțumesc. Mulțumesc pentru umila și profetica ta mărturie de iubire a lui Cristos și a Bisericii”. Într-o notiță personală, Paul al VI-lea observa: „poate că Domnul m-a chemat la această slujire nu atât pentru că aș avea vreo aptitudine, OCTOMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

3

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

sau pentru ca eu să conduc și să salvez Biserica de dificultățile prezente, ci pentru ca eu să sufăr cât de puțin pentru ea, și ca să fie clar că El și nu altcineva o conduce și o salvează”. „În această umilință – remarca Papa Francisc – strălucește măreția Fericitului Paul al VI-lea”. Într-adevăr, Paul al VI-lea a știut să-i dea lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu, continuând în timp și răspândind pe pământ Evanghelia lui Cristos. Și vorbind despre Paul al VI-lea nu putem să nu amintim Enciclica Humanae Vitae (publicată la 25 iulie 1968), în care Papa vorbește despre transmiterea vieții și reglementarea nașterilor într-o perioadă de așa-zisă revoluție sexuală, reafirmând învățătura Bisericii despre căsătorie, despre reglementarea nașterilor, despre paternitate și maternitate responsabile.

Miracolul atribuit Fericitului Paul al VI-lea și care a dus la canonizarea lui a fost, am putea spune, un mesaj supranatural al celui care a scris Humanae Vitae, un miracol care privește viața nenăscută: este vorba de vindecarea inexplicabilă din punct de vedere științific și medical a unui prunc în sânul matern. Mama era însărcinată în luna a cincea când medicii au descoperit o patologie care punea în pericol viața ei și a copilului său. Sfătuită de o prietenă, viitoarea mamă a alergat la mijlocirea Fericitului Paul al VI-lea, care fusese beatificat de curând.

Astăzi, fetița din sânul ei, Amanda, este bine, frecventează grădinița, se joacă cu ceilalți copii. „M-am rugat Papei Paul al VI-lea și miracolul a venit – a mărturisit mama Amandei. Cred că de fapt copiii sunt mereu o minune. În fiecare dimineață mă trezesc și-i mulțumesc Domnului că mi-a 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2018

dăruit-o”. Prin această vindecare miraculoasă am putea spune că, la 50 de ani de la Humanae Vitae, Paul al VI-lea a vrut să sublinieze încă o dată mesajul vieții, al vieții care se naște, al forței vieții.

Pontificatul Papei Paul al VI-lea a coincis și cu o perioadă dificilă pentru Biserica Catolică din România: Biserica Greco-Catolică era desființată, cea Romano-Catolică era tolerată. La 26 mai 1973, Papa l-a primit la Vatican pe Ceaușescu într-o vizită oficială și, cu acea ocazie, a abordat situația Bisericii Catolice din România. Referindu-se atunci la Biserica Greco-Catolică, Ceaușescu i-a spus Papei: „O socotim irevocabil închisă pentru totdeauna. E o problemă religioasă, dar și de stat. Pentru noi nu există” (Ovidiu Bozgan, Cronica unui eșec previzibil, Editura Curtea Veche 2004, pp. 282-283).

Paul al VI-lea a fost criticat de unii pentru că încerca să intre în contact cu guverne de doctrină atee, așa cum era și cazul României. Referindu-se la acest lucru, Cardinalul Albino Luciani, Patriarh de Veneția (viitorul Papă Ioan Paul I), avea să spună în predica de la moartea lui Paul al VI-lea că astfel de întâlniri au comportat un risc, dar limitat și calculat. „Limitat pentru că Paul al VI-lea nu ceda în privința principiilor cu fundament evanghelic: nicio iotă și nicio linioară nu va trece din Lege (Mt 5,18). Calculat pentru că, deși cu speranțe uneori slabe, el căuta avantajul religiei”.

Astfel, în anul 1965, ultimul an al lucrărilor Conciliului Vatican II, Paul al VI-lea îl numește episcop titular de Voli in partibus pe Mons.

Petru Pleșca – cel care conducea dieceza de Iași. Avea să fie consacrat episcop la Roma, în Capela Sixtină, la 16 decembrie 1965.

Având în inima lui de părinte situația deosebit de dificilă a Bisericii Catolice din România, „națiune, pentru atâtea motive, atât de dragă inimii noastre” (Discursul lui Paul al VI-lea către un grup de preoți români, 22 octombrie 1973), Paul al VI-lea, în Consistoriul din 28 aprilie 1969, îl numește cardinal „in pectore” pe episcopul Iuliu Hossu, „simbol și reprezentant el însuși al fidelității multor episcopi, preoți, călugări, călugărițe și credincioși ai Bisericii” (Alocuțiune a Sfântului Părinte Paul al VI-lea în timpul consistoriului secret, 5 martie 1973). În plus, la câteva luni după vizita lui Ceaușescu la Vatican, Papa Paul al VI-lea l-a numit nunțiu pentru țările din Estul Europei pe Arhiepiscopul Luigi Poggi, care avea să vină în România la sfârșitul aceluiași an, 1973, inițiind astfel o serie de vizite și contacte cu Biserica noastră locală.

Să-i mulțumim și noi lui Dumnezeu pentru acest dar pe care l-a făcut Bisericii în persoana lui Paul al VI-lea. Și să alergăm și noi cu încredere la mijlocirea acestui papă umil și sfânt. Și aș vrea să închei această evocare a lui Paul al VI-lea cu un gând al succesorului său, Papa Ioan Paul I: „Lui Dumnezeu îi place uneori să scrie lucruri mărețe nu în bronz sau marmură, ci pur și simplu în praf, pentru ca, dacă scrisul rămâne intact și neîmprăștiat de vânt, să fie clar că meritul este în întregime și numai al lui Dumnezeu”.

PS Cornel Damian Episcop auxiliar de București

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

În rugăciune, Dumnezeu și eu luptăm pentru lucrurile importante Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Familia e o fereastră deschisă spre misterul lui Dumnezeu. / Familia e icoana lui Dumnezeu, legământul dintre un bărbat și o femeie, ce generează viață și comuniune.

Asemenea bunului samaritean, să ne îngrijim de cei ce suferă și sunt bolnavi! / A săvârși cu bucurie fapte de caritate e cel mai autentic mod de a trăi Evanghelia.

Rugăciunea este cheia care deschide inima milostivă a lui Dumnezeu. / Prin rugăciune putem intra într-o relație stabilă cu Dumnezeu, sursă de bucurie adevărată.

Iată visul lui Dumnezeu pentru creatura sa preaiubită: s-o vadă realizată în unirea de iubire dintre bărbat și femeie; fericită în drumul comun, rodnică în dăruirea reciprocă.

E același plan pe care Isus în Evanghelie îl rezumă astfel: „… de la începutul creației, Dumnezeu «i-a făcut bărbat și femeie; de aceea omul își va părăsi tatăl și mama și se va uni cu soția lui și cei doi vor fi un singur trup», astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup”.

Isus […] readuce totul la originea creației, pentru a ne învăța că Dumnezeu binecuvântează iubirea umană; El unește inima unui bărbat și a unei femei ce se iubesc și-i unește în unitate și indisolubilitate. Aceasta înseamnă că obiectivul vieții conjugale nu e doar să trăiască împreună pentru totdeauna, ci să se iubească pentru totdeauna! Isus restabilește astfel ordinea de la început.

(Predică, 4 octombrie 2015)

Samariteanul, când l-a văzut pe omul rănit, n-a trecut mai departe, ci „i s-a făcut milă”, inima i s-a înduioșat! În gesturile bunului samaritean recunoaștem acțiunea milostivă a lui Dumnezeu în istoria mântuirii. E aceeași compătimire cu care Dumnezeu vine în întâmpinarea fiecăruia: El nu ne ignoră, cunoaște durerile noastre, știe câtă nevoie avem de ajutor, de mângâiere. Vine aproape de noi și nu ne abandonează niciodată. […]

Această parabolă e un cadou minunat pentru noi toți; este și o angajare! Isus repetă fiecăruia ceea ce a spus învățătorului Legii: „Mergi și fă și tu la fel!” Toți suntem chemați să parcurgem același drum al bunului samaritean, care este figură a lui Cristos: Isus s-a aplecat asupra noastră, s-a făcut slujitorul nostru și astfel ne-a mântuit, pentru ca și noi să ne putem iubi așa cum ne-a iubit El. (Audienţa generală, 27 aprilie 2016)

Discipolii îi cer lui Isus: „Doamne, învață-ne să ne rugăm!” și El răspunde: „Când vă rugați, spuneți: Tată…”. Acest cuvânt este „secretul” rugăciunii lui Isus, cheia pe care ne-o dă ca să putem intra și noi în acel dialog intim cu Tatăl, ce a însoțit viața sa. […]

Dumnezeu cunoaște necesitățile noastre, dar vrea să i le prezentăm cu îndrăzneală și insistență, pentru că acesta e modul nostru de a participa la opera Sa de mântuire. Rugăciunea este primul și principalul „instrument de lucru” în mâinile noastre! A insista pe lângă Dumnezeu nu folosește pentru a-l convinge, ci pentru a întări credința și răbdarea noastră, cu alte cuvinte, capacitatea noastră de a lupta împreună cu Dumnezeu pentru lucrurile cu adevărat importante, necesare. În rugăciune suntem în doi: Dumnezeu și eu, care luptăm împreună pentru lucrurile importante.

(Angelus, 24 iulie 2016) OCTOMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

5

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Acord între Sfântul Scaun și China

Cardinalii, solidari cu Papa

La Beijing a fost semnat un Acord provizoriu pentru numirea episcopilor, cu speranța într-o contribuție pozitivă la viața Bisericii catolice din China, la binele poporului chinez și la pacea în lume.

D

e mai mult timp, între Sfântul Scaun și Republica Populară Chineză sunt în derulare contacte pentru a trata chestiunile bisericești de interes comun și pentru a promova ulterioare raporturi de înțelegere.

Pe 22 septembrie, la Beijing s-a desfășurat o reuniune între Mons.

Antoine Camilleri, subsecretar pentru Raporturile Sf. Scaun cu statele, și Wang Chao, viceministrul afacerilor externe al R. P. Chineze. În cadrul acestei întâlniri, cei doi reprezentanți au semnat un „Acord provizoriu cu privire la numirea

Între 10 și 12 septembrie s-a desfășurat cea de-a 26-a reuniune a Consiliului celor nouă cardinali.

episcopilor […], chestiune de mare relevanță pentru viața Bisericii”, acord ce „pune bazele pentru o mai amplă colaborare la nivel bilateral”. „Acordul provizoriu, rod al unei apropieri treptate și reciproce, a fost încheiat după un lung parcurs de tratative ponderate și prevede evaluări periodice cu privire la punerea sa în aplicare”.

După semnarea Acordului provizoriu, Vaticanul a anunțat recunoașterea de către Papa Francisc a șapte episcopi chinezi consacrați ilicit.

Decizia a fost luată „în vederea susținerii vestirii Evangheliei în China”.

C

onsiliul Cardinalilor a difuzat o declarație de presă în care sunt subliniate chestiuni importante pentru parcursul de reformă și pentru actualitatea vieții ecleziale.

Totodată, a transmis „solidaritatea sa deplină față de Papa Francisc în legătură cu cele întâmplate în ultimele săptămâni...” Referința face trimitere la un memorial publicat în luna august de un fost Nunțiu Apostolic la Washington, Mons.

Carlo Maria Viganò, în care se cere demisia Papei și a mai multor personalități aflate la conducerea Bisericii, acuzați de omisiune în diverse cazuri de abuzuri sexuale.

Noi reguli pentru Sinoade Papa Francisc vrea să facă stabilă implicarea „poporului lui Dumnezeu” în adunările Sinodului Episcopilor.

C

u constituția apostolică Episcopalis communio, semnată pe 15 septembrie, Papa Francisc retușează regulile pentru adunările episcopilor. Sinoadele vor fi rezultatul unei consultări extinse a credincioșilor în dieceze. Papa explică: „Sinodul Episcopilor e chemat să devină un canal adecvat pentru evanghelizarea lumii actuale; […] trebuie să devină tot mai mult un instrument privilegiat de ascultare a poporului lui Dumnezeu”.

6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2018

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Family Planning bio Secularismul întâlnește Biserica L’Osservatore Romano, 1 septembrie 2018

C

ând o tânără americancă, azi mamă de familie și militantă ecologistă, a discutat pentru prima oară cu soțul ei despre familia ideală, s-a bucurat să afle că erau în acord privind numărul de copii. Dar nu și în privința metodelor de planning familial! „Metoda cea mai comună, ca și azi, consta în contraceptive orale. Sau alte metode chimice: injecții, sterilet… Soțul meu credea că nu sunt o problemă pentru mine, dar se înșela rău. Încă nu trăiam eco pe atunci, dar știam sigur că nu aveam de gând să-mi abuzez corpul înghițind chimicale sau hormoni”.

Cazul nu e unic. „De ceva timp, scrie o activistă franceză, am decis să nu mai iau pilula pentru că reglarea chimică a ciclului îmi dădea senzația că nu mai am control asupra trupului meu. E paradoxal, căci alesesem acest gen de contracepție tocmai pentru mai mult control… Dar era exact pe dos: mă simțeam exclusă de la viața propriului meu corp, ruptă de mine însămi, de lume…” Tânăra precizează că a luat decizia nu din motive religioase, ci ca să fie coerentă cu stilul ei de viață: „Mănânc bio, folosesc detergenți naturali, evit cosmeticele cu chimicale… Am trecut

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Premiul Bresson deci la metodele naturale și de atunci simt că am reintrat în armonie cu mediul”.

Mult timp respinse drept „chestii catolice”, metodele naturale de planning atrag tot mai mulți ecologiști din mediul secular. Când s-au mutat împreună, doi tineri vegani s-au trezit cu o „problemă de conștiință”: nu voiau anticoncepționale!

Preocupările bio au fost sporite și de „criza pilulei” din 2012-2013, când o tânără a făcut apoplexie din cauza unui contraceptiv oral.

Foarte mediatizat, cazul a dus la o reorientare vizibilă către metodele naturale, chiar și în rândul personalului medical. În 2018, peste o sută de operatori sanitari au publicat o scrisoare deschisă cerând ca pregătirea lor profesională să includă mai multe informații despre fiziologia ciclului: „Nu e normal ca în secolul al XXI-lea să ieși de pe băncile școlii fără să cunoști beneficiile aduse femeii de hormonii produși de corpul ei într-un ciclu natural.” Adepții stilului bio se regăsesc astfel, surprinzător (pentru ei), de aceeași parte a baricadei cu Biserica Catolică, mater et magistra.

(Autor: Marie-Lucile Kubacki; traducere Liana Gehl)

În 2018, Dicasteriul pentru Comunicare a acordat pentru prima oară unei femei Premiul Robert Bresson, la Expoziția Internațională de Artă Cinematografică, Veneția.

I

nstituit în 1999, premiul se acordă anual unui regizor care prin munca sa dă mărturie despre drumul dificil al căutării semnificației spirituale a existenței.

Din bogata creație a Lilianei Cavani, câștigătoarea premiului, amintim splendidul film Gesù mio fratello (1965), dedicat lui Charles de Foucauld și Micilor Frați ai lui Isus, și mai recentul Clarisse (2012), despre călugărițele „așezate, culte, îndârjite și neascultătoare” de la Mănăstirea S. Chiara din Urbino.

OCTOMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

7

FOCUS CONFERINȚA EPISCOPILOR DIN ROMÂNIA

C Foto credit: Imre Gegő

Sesiune plenară

Vizita ad limina Apostolorum, tinerii și educația printre temele abordate de episcopi În perioada 18-20 septembrie, a avut loc sesiunea plenară de toamnă a Conferinței Episcopilor catolici din România. Lucrările găzduite de Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia s-au desfășurat la Şumuleu Ciuc, la Centrul Jakab Antal.

R

eferendumul pentru revizuirea Constituției, incendiul care a distrus palatul episcopal din Oradea, tinerii și educația au fost câteva dintre temele abordate de episcopii romano-catolici şi greco-catolici din România în cadrul sesiunii plenare a Conferinţei Episcopilor din România (CER). Adunarea a avut loc la Șumuleu Ciuc, la Centrul Jakab Antal, în zilele de 1820 septembrie 2018, fiind găzduită de Arhiepiscopia Romano-Catolică 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2018

de Alba Iulia. La această sesiune de lucru a participat și noul episcop de Timișoara, Excelența Sa József-Csaba Pál. De asemenea, a participat ca invitat permanent și Episcopul de Chișinău, Excelența Sa Anton Coșa.

La deschiderea lucrărilor a luat parte și Nunțiul Apostolic în România, Mons. Miguel Maury Buendía, cu care episcopii au discutat în detaliu despre vizita „ad limina Apostolorum” pe care ierarhii din România și Republica Moldova

onferinţa Episcopilor este un instrument de colegialitate, menit să-i ajute pe episcopii unui teritoriu să desfăşoare cât mai cu folos slujirea lor, printr-o cooperare cât mai strânsă şi armonioasă între ei şi în unitate cu Episcopul Romei (cf. Conciliul Vatican II, Christus Dominus, nr. 37).

Episcopii catolici din România se întrunesc de două ori pe an în sesiune ordinară, primăvara şi toamna.

o vor face la Roma, în perioada 5-10 noiembrie 2018.

Totodată, episcopii au considerat necesar să transmită un îndemn către preoții și credincioșii catolici din România și toți oamenii de bunăvoință de a participa la referendumul stabilit în zilele de 6-7 octombrie 2018, pentru modificarea articolului 48, aliniatul 1, din Constituția României. Așa cum spuneau și în Scrisoarea deschisă din 04.05.2017, Constituția are menirea de a sta la baza unei legislații adecvate în domeniul familiei în care să fie tutelate drepturile fiecăruia și să fie respectată natura lucrurilor în tradiția creștină; termenul căsătorie neputând fi utilizat decât pentru a defini realitatea uniunii stabile și deschise la viață dintre un bărbat și o femeie.

FOCUS

Antal, fecioară martiră, care va deveni astfel o mijlocitoare și un model de trăire a credinței și despre viitoarea beatificare a episcopilor martiri greco-catolici.

Episcopii au stabilit ca următoarea sesiune plenară a CER să se desfășoare în perioada 7-9 mai 2019, la București, găzduită de Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti.

Conferința Episcopilor din România îi reunește pe toți episcopii romano-catolici şi greco-catolici din România şi exprimă unitatea Bisericii locale și comuniunea cu urmașul lui Petru, Sfântul Părinte.

Episcopii catolici din România se întrunesc de două ori pe an în sesiune ordinară, primăvara și toamna.

Foto credit: Endre Csúcs

Episcopii au fost informați despre starea palatului episcopal al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea, după incendiul suferit recent, și au discutat despre posibilitățile pe care le au la dispoziție pentru a sprijini refacerea acestuia, manifestând apropierea și susținerea față de PS Virgil Bercea. În cadrul sesiunilor de lucru, episcopii au discutat și unele aspecte referitoare la educație, organizarea Olimpiadelor de Religie Catolică în limba română și maghiară; despre participarea la Sinodul dedicat tinerilor, convocat de Papa Francisc, care se va desfășura în octombrie 2018 la Roma, cu tema „Tinerii, credința și discernământul vocațional”; despre beatificarea pe 22 septembrie a.c., la Nisiporești (NT), a tinerei Veronica

OCTOMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

9

FOCUS EVENIMENTe

Am mereu în faţă toată Biserica locală

„L

Foto credit: Daniel Puşcaşu

Jubileu și aniversare „Sărbătoarea aceasta este a întregii comunităţi bisericeşti” Pe 31 august, în Catedrala Sf. Iosif a fost celebrată o Sfântă Liturghie solemnă prin care ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, i-a mulțumit lui Dumnezeu pentru cei 50 de ani de slujire preoțească şi pentru beatificarea Mons.

Vladimir Ghika, la 5 ani de la acest eveniment.

A

lături de Arhiepiscopul Ioan Robu s-au aflat Nunţiul Apostolic Mons.

Miguel Maury Buendía, PS Anton Coşa, PS Petru Gherghel, PS Aurel Percă, PS Mihai Frăţilă, PS Cornel Damian, preoți diecezani și călugări, credincioși și persoane consacrate. Din partea Secretariatului de Stat pentru Culte a fost prezent Victor Opaschi, secretar de stat.

Cuvântul de învăţătură a fost ținut de PS Anton Coşa, care a mărturisit: „V-am avut în fața mea ca pe o carte 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2018

deschisă din care am putut să învăț, ca seminarist, iar mai apoi ca preot tânăr și episcop, ce înseamnă să fii fidel față de Isus și față de Biserică. Și cu certitudine afirm că nu sunt singurul care am făcut acest lucru” și a adăugat spunându-i ÎPS Ioan că „modul cel mai frumos de a spune mulţumesc! rămâne rugăciunea noastră”.

La sfârşitul celebrării, PS Cornel Damian l-a felicitat și i-a mulțumit ÎPS Ioan „pentru dăruirea şi slujirea sa generoasă” şi împreună cu preoţii din Arhidieceză i-a oferit o icoană

a rugăciunea credincioşilor, pe care nu o iau după formularele din carte, din Liturghier, la Liturghie mă rog în ordinea aceasta: cer binecuvântarea pentru preoţi şi seminarişti, pentru persoane consacrate în congregaţii şi mişcări religioase, mă rog pentru cei care aspiră la viaţa de apostolat prin diferitele comunităţi religioase, mă rog pentru copii, tineri, oameni în vârstă, pentru cei însinguraţi, pentru cei descurajaţi, mă rog pentru familiile noastre, ca să fie binecuvântate. Şi aşa mă gândesc mereu că am în faţă toată Biserica locală, pe voi toţi.” (ÎPS Ioan Robu)

ce reproduce scena încoronării Sf. Fecioare din una dintre frescele din altarul Catedralei Sf. Iosif. Mons.

Buendía i-a oferit o compoziție muzicală proprie: piesa Tatăl nostru, interpretată de corul Catedralei chiar la Liturghia din 31 august. În cadrul Simpozionului Fericitul Vladimir Ghika, militant pentru unitate, ce s-a desfășurat la sfârșitul Sfintei Liturghii, a luat cuvântul Victor Opaschi, care a amintit despre beatificarea Mons. Ghika şi, totodată, l-a felicitat pe ÎPS Ioan Robu pentru Jubileul preoției.

A urmat prezentarea a două albume: Fericitul Vladimir Ghika – 31 august 2013, eveniment istoric pentru România, album cu fotografii de la evenimentul beatificării, prezentat de Pr. Francisc Ungureanu şi

FOCUS

albumul Fericitul Vladimir Ghika, in Spiritu Caritatis – desene, prezentat de Anna-Mária Orbán. Înainte de binecuvântarea finală, ÎPS Ioan Robu a mulţumit tuturor pentru „rugăciunea în comun”, pentru

prezenţa la celebrarea „importantă nu doar pentru mine, căci consider că sărbătoarea aceasta nu este doar a mea, ci a întregii comunităţi bisericeşti”. În cadrul celebrării liturgice de pe 31 august, Mons. Maury Buendía a

VENERABILULUI FRATE IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de București

S

olemnitatea Adormirii Maicii Domnului, în fiecare an, este celebrată, pe bună dreptate, cu cea mai mare splendoare și cu bucurie de către cei care cred în Cristos Domnul. Căci, după învățătura Sfinților Părinți și după renumite documente ale Magisteriului Bisericii, „Născătoarea Fiului lui Dumnezeu este propusă în fața ochilor noștri ca fiind întotdeauna în cea mai strânsă legătură cu Fiul său și mereu părtașă de soarta Lui” (Pius al XII-lea, Constituția Apostolică Munificentissimus Deus). În acest an, Venerabile Frate, ziua aceasta este pentru tine una fericită, în care aniversezi 50 de ani de rodnică activitate sacerdotală, prin urmare un alt motiv de bucurie deosebită. De aceea este un lucru vrednic și drept să aduci mulțumiri Dumnezeului nemărginit, care singur este bun și dătător de tot binele.

Crescut și educat foarte bine în familia și în parohia ta, nutrit din credința și evlavia poporului tău, de tânăr ai urmat chemarea Domnului și ai devenit preot. Apoi, în condiții grele, ai desfășurat cu zel munca pastorală. Iar în anul 1984 Sfântul Ioan Paul al II-lea te-a ales Episcop cu titlul Cellae in Proconsulari și te-a numit Administrator Apostolic al Arhidiecezei vacante de Bucureşti, iar, după șase ani, ai fost desemnat să o conduci cu toate drepturile. Însă văzând mulțimile care erau ca niște oi fără păstor, l-ai implorat pe Domnul cu înflăcărare ca să trimită lucrători la secerișul său (Mt 9,36-38) și pe mulți tineri i-ai îndemnat să urmeze vocația sacerdotală. Ai avut grijă de pregătirea corespunzătoare a seminariștilor, de credința și comuniunea lor reciprocă, dându-le exemplu bun, fără ezitare ai mărturisit neîncetat credința catolică și ai apărat drepturile Bisericii și ale familiei.

Ai fost umil și ascultător, dar și statornic în a duce la bun sfârșit cele începute. Ai fost remarcat între frații Episcopi și mult apreciat, iar aceștia, în mai multe rânduri, te-au ales Președintele Conferinței Episcopale.

citit textul în limba latină al scrisorii prin care Papa Francisc l-a felicitat pe ÎPS Ioan Robu cu ocazia aniversării celor 50 de ani de preoţie. Redăm traducerea în limba română a acestei scrisori:

Ai fost, de asemenea, iubit de popor și de preoți.

Nu putem să nu remarcăm dragostea ta față de Biserica Catolică și atașamentul tău față de Succesorul Sfântului Apostol Petru.

Cu multă bucurie în suflet, împreună cu autoritățile politice ale Statului, cu frații ortodocși și cu mulțimea credincioșilor l-ai primit în patria ta pe Sfântul Ioan Paul al II-lea, care, în anul 1999 a vizitat România. Ai contribuit mult la binele Bisericii Catolice, luând parte la Sinoadele Episcopilor, dând sfaturi sau oferind ajutoare diferitelor Oficii ale Curiei Romane. Nu putem aprecia îndeajuns spiritul tău de păstor prudent, dăruit binelui sufletelor. Cine nu cunoaște oare sufletul tău mare, dispus să apere drepturile celor săraci, viața și demnitatea tuturor oamenilor, ajutoarele oferite familiilor și celor nevoiași, „căutarea binelui oricărei creaturi” (Laudato si’, 16).

De aceea, pentru toate trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu, mai ales pentru credința și devotamentul față de Cuvântul Întrupat, având în vedere cuvintele sale: „Dacă veți rămâne în cuvântul meu, cu adevărat ucenicii mei veți fi și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (In 8,31-32). Acum, Venerabile Frate, fiind susținuți de aceste gânduri, te invităm pe tine și pe toți cei care iau parte la bucuria Jubileului tău să ne exprimăm recunoștința față de Cristos pentru toate binefacerile Sale, iar noi, prin rugăciuni stăruitoare, îl rugăm pe Domnul să te întărească cu mângâierile sale și să-ți dea puteri pe mai departe. Iar Sfânta Fecioară, Mamă ridicată cu trupul și cu sufletul la cer, care, prin rugăciuni pioase este foarte venerată de tine, să-ți fie în toate o mamă plină de iubire. În cele din urmă, ca un semn al iubirii noastre și ca o chezășie a darurilor cerești să fie Binecuvântarea Noastră Apostolică, pe care o dăm ție și tuturor celor care participă la bucuria Jubileului tău. În același timp, ne încredințăm rugăciunilor voastre ca să împlinim cu credință slujirea noastră petrină.

Dată la Vatican, 19 iulie 2018, al șaselea an al Pontificatului Nostru.

OCTOMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

11

FOCUS ȘTIRI ARCB

Jubileu celebrat la Vatican

București

Aniversare Pe 27 septembrie, în Aula Magna a Facultății de Teologie Romano-Catolică, a avut loc un eveniment dedicat aniversării a 50 de ani de la înființarea Comunității Sant’Egidio la Roma, pe 7 februarie 1968.

Arhidieceză

Solidaritate Pe 23 septembrie, la inițiativa Caritas România, în bisericile din Arhidieceză s-a organizat o colectă pentru Ucraina. „Cu sumele strânse vor fi sprijinite programe de suport pe timp de iarnă, implementate de Caritas Ucraina în zonele afectate de conflict”.

Arhiepiscopul nostru a concelebrat Sfânta Liturghie prezidată de Papa Francisc în capela Casei Sf. Marta.

C

u ocazia Jubileului de aur al preoției, ÎPS Ioan Robu și zece confrați din promoția anului 1968 au concelebrat pe 7 septembrie Sf. Liturghie alături de Papa Francisc. Întrevederea a cuprins și un dialog fratern – în care Pontiful a salutat pe fiecare în parte –, micul dejun cu Pontiful și pelerinajul la mormântul Sf. Apostol Petru.

Preoții sărbătoriți s-au oprit în rugăciune și la mormântul Sf. Ioan Paul al II-lea.

După vizita la Sf. Părinte, redacția română Vatican News a realizat un interviu cu Mons.

Ioan Robu, în care, printre altele, a declarat: „[…] i-am mulțumit Sfântului Părinte pentru că ne-a primit pe toți cei care am sărbătorit și sărbătorim și aici, la Roma, 50 de ani de preoție. Ne-a mulțumit pentru tot ce am făcut în Biserică, în acest timp, și pentru Biserică, ne-a urat curaj în continuare, și noi, la rândul nostru, i-am urat Sfântului Părinte, din suflet, și lui: «Curaj!»”.

Popești-Leordeni

Comuniune

Pe 19 septembrie, la biserica Congregației Sf. Iosif (Iosefinii lui Murialdo) a avut loc ora de rugăciune a preoților din București.

Pr. Elio Rossetto a vorbit despre spiritualitatea fondatorului Congregației; apoi, în rugăciunea lor, preoții au cerut har bogat pentru Sinodul Episcopilor dedicat tinerilor.

12

In Spiritu Caritatis lansare album

Pe 23 septembrie, Muzeul Național de Artă al României și ARCB au lansat albumul Fericitul Vladimir Ghika – In Spiritu Caritatis / Desene.

L

ansarea, care a avut loc în prezența ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, și a directorului Muzeului Național de Artă, arhitect Liviu Constantinescu, a marcat și încheierea expoziției omonime. La eveniment a fost prezentat și turul virtual al expoziției, realizat de artistul fotograf Emilian Săvescu.

Albumul a apărut la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, sub coordonarea prof. dr. Anna-Maria Orban și prin grija Iuliei Cojocariu, de la Arhiva Ghika a ARCB, și a Pr. Francisc Ungureanu, postulatorul cauzei de canonizare a Fericitului Vladimir Ghika.

Curs de formare spirituală Între 13 octombrie și 18 noiembrie, în București se va desfășura un curs de Formare spirituală pentru laici și persoane consacrate.

I

nițiativa este găzduită de Centrul Pedro Arrupe, al Părinților iezuiți. Cursul este împărțit în 4 module de câte un week-end: primul modul –Rugăciunea biblică; al doilea – Rugăciuni meditative; modulul al treilea –Discernământul spiritual; al patrulea modul – Milostivire și vindecare. Întâlnirile au loc sâmbăta și duminica, între orele 9.00 și 16.00, și cuprind seminarii tematice, exerciții de rugăciune și dansuri meditative, ilustrații muzicale și secvențe cinematografice.

Adaptare după www.angelus.com.ro

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2018

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Palatul Episcopal, în curs de reabilitare Au început lucrările de reabilitare a Palatului Episcopal GrecoCatolic din Oradea, afectat de incendiul din data de 25 august.

P

Calix Sacerdotum Între 24 şi 26 septembrie, la Cluj s-a desfăşurat Calix Sacerdotum, competiția națională de fotbal în sală.

P

e 31 august, Consiliul Local al municipiului Oradea a aprobat contractul de parteneriat între municipiul Oradea şi Episcopia Greco-Catolică, în vederea realizării lucrărilor de consolidare, reabilitare şi refuncţionalizare a clădirii afectate de incendiul de la sfârșitul lunii august şi pentru administrarea de către municipiul Oradea a Palatului Episcopal, pe o perioadă de minimum 20 de ani. Astfel, clădirea va deveni în această perioadă un centru cultural şi spaţiu expoziţional, cu respectarea eticii creştine şi a normelor canonice ale cultului greco-catolic.

Lucrările urmează să fie finalizate în trei ani, iar la terminarea acestora, municipiul Oradea va

rotagonişti au fost preoți romano și greco-catolici diecezani și călugări din țara noastră. Evenimentul, aflat la a treia ediție, a fost organizat de Asociația Clubul Sportiv Român. Aceasta colaborează cu Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului și a dorit „să se pună în slujba tinerilor, dar fără a neglija partea eclezială; astfel, ea propune organizarea competiției Calix Sacerdotum, o competiție de futsal prin care să aducă în atenția persoanelor consacrate sportul, ca instrument de dezvoltare umană și socială”. Din Arhidieceza noastră au participat 11 preoţi.

preda proprietarului - Episcopiei Greco-Catolice de Oradea - o parte din imobilul reabilitat, cu destinaţie de sediu al curiei episcopale.

Episcopia Greco-Catolică va păstra calitatea de proprietar asupra întregului imobil consolidat şi reabilitat, transmis în folosinţă gratuită municipiului Oradea.

Italia

SUA

Marea Britanie

O zi în catacombele Romei

Acțiune globală împotriva drogurilor

Căsătorii forțate

Pe 13 octombrie se va desfășura inițiativa De la întuneric la lumină: o zi în catacombele Romei, care este promovată de Comisia Pontificală pentru Arheologia Sacră. Scopul este acela de a redescoperi aceste situri de o inestimabilă valoare și de a pune în lumină nu numai viața primelor comunități creștine din Roma, ci și elementele originale ale culturii occidentale. Ideea s-a concretizat în cadrul Anului European al Patrimoniului Cultural - 2018, sărbătorit în întreaga Europă.

A 73-a Adunare Generală a ONU a debutat pe 24 septembrie cu o reuniune la nivel înalt privind drogurile. Președintele american a invitat cele 130 de state participante la o acțiune globală împotriva drogurilor și să semneze un plan de acţiune privind narcoticele. Conform statisticilor, 450.000 de persoane mor anual din cauza supradozei sau a problemelor de sănătate legate de droguri, iar în ultimii ani, 31 de milioane de persoane au cerut tratament pentru toxicodependență.

Organizația britanică Karma Nirvana, ce desfăşoară activităţi caritabile, denunță faptul că anual mii de fete din Marea Britanie sunt obligate să se întoarcă în țara de origine pentru căsătorii forțate. Numărul cazurilor crește în perioada vacanțelor; de la sfârșitul lunii mai până în iulie, au fost semnalate 150 de cazuri noi de căsătorie forțată. Organizația a făcut apel la autorități pentru a lansa o campanie de conștientizare cu privire la această practică, larg răspândită în țară.

OCTOMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

13

Biserică și societate

Dr. Maria Dunca-Moisin, președinte al Asociației Medicilor Catolici București:

BIOETICĂ

Despre empatie în îngrijirea medicală Text: Monica Râpeanu

Î

n asistența medicală, empatia joacă un rol vital în experiența pacientului și este o componentă cheie a relației medicpacient. Cercetări realizate în ultimii ani și publicate în Jurnalul Asociației Medicilor din Canada sau prezentate la reuniunile anuale ale Academiei Americane a Chirurgilor Ortopezi arată că șaizeci și cinci la sută din satisfacția pacientului a fost atribuită empatiei medicului. Cercetările au arătat, de asemenea, că empatia este asociată și cu motivarea pacientului în a respecta mai bine tratamentul, ceea ce duce implicit la creșterea satisfacției pacienților.

Empatia este definită ca abilitatea de a înțelege și de a împărtăși sentimentele altcuiva. În plan medical, ea se traduce prin recunoașterea și validarea fricii, anxietății, durerii și îngrijorării pacientului și prin capacitatea de a oferi un diagnostic mai 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2018

precis și un tratament mai atent.

Pacienții vor să știe că primesc cea mai bună îngrijire, iar acest lucru este transmis atunci când echipa medicală care îi îngrijește este empatică și dă dovadă de compasiune. Empatia se extinde așadar cu mult peste istoricul medical și simptomele pacientului. Este mai mult decât a da un diagnostic și un tratament. Empatia cuprinde o legătură și o înțelegere care includ mintea, trupul și sufletul. Este un instrument de comunicare extrem de eficient și puternic, care poate ajuta la construirea încrederii pacientului, la calmarea anxietății și la îmbunătățirea rezultatelor în materie de sănătate. În rândurile următoare, trei cadre medicale dau mărturie despre rolul empatiei și despre valoarea implicării totale în îngrijirea pacientului.

De cele mai multe ori, pacientul care ajunge la medic cu o suferință fizică își dorește nu doar un diagnostic și o prescripție medicală, ci și un fel de comunicare sufletească prin care să simtă că suferința lui este înțeleasă.

Această latură a tratării nu numai a bolii în sine, ci a pacientului ca persoană, cere empatie din partea medicului.

Un medic empatic este acela care ascultă cu atenție pacientul, îi simte emoțiile, dificultățile prin care trece, simte așteptările acestuia și îl ajută cu multă responsabilitate profesională să depășească momentele de criză. Sunt situații în care, în afara unei suferințe fizice, există o stare emoțională complexă care nu poate fi tratată cu medicamente. Acestea sunt momentele în care simți că este nevoie să oferi mult mai mult, nu doar cuvinte consolatoare, ci să însoțești pacientul în drumul dificil pe care îl parcurge pentru a găsi calea ieșirii din impas.

Iată câteva gânduri pe care mi le-au transmis pacienți cu care am reușit să stabilesc o relație empatică: Dumnezeu v-a trimis și am avut mare noroc deoarece eram tare disperată și dumneavoastră mi-ați dat putere și încredere.

Mulțumiri pentru generozitatea și noblețea cu care ne-ați ocrotit și ne-ați îndrumat în momente de mare limită și suferință pentru noi. Cu recunoștință și caldă afecțiune, A&A Vă mulțumesc pentru că m-ați lămurit și pentru sprijinul dumneavoastră. Ați fost singura persoană care mi-a fost alături atunci când mi-a fost mai greu.

Valentina Chelu, paramedic, Marea Britanie:

Experiențele fiecărui paramedic în parte, alături de fel și fel de

Biserică și societate

pacienți, sunt pe cât de variate, pe atât de pline de adrenalină. Totul se reduce însă la interacțiunea simplă între o persoană care are nevoie disperată de ajutor pentru a fi în siguranță și o persoană care își asumă să salveze zilnic oameni, indiferent de condițiile din jurul său.

Dușmanul cel mai mare al meu este timpul; fac totul contracronometru, dar este o muncă pe care o fac cu toată inima și trebuie să-mi folosesc toate competențele și cunoștințele pentru a face diferența.

S-ar putea să nu obțin mereu raportul cu pacientul, dar sunt mulțumită doar atunci când știu că am făcut tot ce am putut.

Privind în urmă, de când am început să lucrez pe ambulanță și până în acest moment, timp în care am acumulat mulți ani de experiență, dar și multe aptitudini, competențe, pot spune că a fi paramedic ca femeie nu este deloc ușor. Trebuie să ai o tărie aparte și să fii o femeie foarte puternică: în acel moment ești doar tu cu tine, nu există nimeni decât tu și pacientul din fața ta. Nimic nu ar fi fost posibil și nu aș fi făcut față fără implicarea mea 100%, fără să învăț mereu, să citesc sute de cărți de specialitate, să merg la traininguri sau fără să-i am aproape pe acei mentori de la care să pot „fura” meseria.

Sunt zile când îmi spun că nu mai pot, dar știu că asta este menirea mea și nu mă văd făcând altceva.

Merg înainte pentru suflete...!

Sr. Tereza Ghiurcă, asistent medical, Institutul Regional de Oncologie, Iași, secția terapie intensivă:

În cadrul activității din spital, dar mai ales în cadrul secției de terapie intensivă, acolo unde vezi adesea stingându-se în ochii bolnavilor ultimele licăriri ale vieții, orice gest de

empatie are o valoare incomensurabilă. Deunăzi, în secția de terapie intensivă în care lucrez, a fost ziua de naștere a uneia dintre paciente. Un coleg ne-a propus să-i facem acestei paciente o mică surpriză: o prăjitură, un La Mulți Ani cântat în șoaptă, o strângere de mână, o îmbrățișare.

Aceste „simple”, „banale” gesturi au transformat acea zi într-una cu totul specială. Chipul i s-a luminat și bucuria i-a inundat fața, lacrimile au început să șiroiască pe obraji, iar mulțumirile nu mai conteneau. Deși suferea cumplit din cauza bolii, acea persoană s-a simțit prețuită, înconjurată de persoane cărora nu le era indiferentă suferința ei și care, cu delicatețe, făceau tot ce le stătea în putere ca să-i aline durerea și să-i redea încrederea. Gestul nostru nu a necesitat un efort deosebit, dar pentru acea doamnă el a însemnat enorm de mult.

Orice gest sau cuvânt care exprimă empatia cu cel ce suferă are un

impact real. Să nu uităm că boala, durerea, suferința îl pun pe om la grea încercare atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere psihic și spiritual. Ele îi afectează până și convingerile cele mai profunde, inclusiv pe cele religioase.

Toate acestea se transformă într-o spirală năucitoare și îl pot împinge către descurajare și chiar depresie. Empatia poate stopa însă acest „mecanism” distrugător. Pentru a învinge boala este nevoie de o dorință puternică din partea pacientului de a se vindeca, dorință pe care empatia celor din jur o poate motiva și susține. Prin urmare, depășiți-vă timiditatea ori egoismul și arătați celor ce suferă puțină dragoste. Pentru a le reda pacienților încrederea și dorința de vindecare și pentru a face rodnice strădaniile medicilor și asistenților, e suficient adesea doar un gest cât de mic ori un cuvânt care să exprime dragostea.

Empatia face minuni!

ÎN SLUJBA PERSOANEI „În exercitarea profesiei voastre, voi aveți mereu de-a face cu persoana umană, care încredințează în mâinile voastre trupul său, încrezându-se în competența voastră, precum și în grija și atenția voastră. Este realitatea misterioasă și mare a vieții unei ființe umane, cu suferința și cu speranța sa, aceea pe care voi o tratați.” (Ioan Paul al II-lea, Discurs adresat participanților la un Congres Sr. Tereza Ghiurcă despre chirurgie, 19 februarie 1987) „Activitatea lucrătorilor sanitari, în complementaritatea rolurilor și a responsabilităților, are valoarea de slujire adusă persoanei umane, pentru că a salvgarda, a recupera și a îmbunătăți sănătatea fizică, psihologică și spirituală înseamnă a sluji viața în totalitatea sa.”

(Consiliul Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari / pentru Pastorația Sănătății, Noua Cartă a Lucrătorilor Sanitari, nr. 2, traducere din italiană de pr. dr. Mihai Pătrașcu, Editura Sapientia, Iași, 2017)

OCTOMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

15

Biserică și societate RES-PUBLICA

Să apărăm căsătoria încheiată între un bărbat și o femeie ca temei al familiei naturale și să nu ne fie teamă să o promovăm.

Îndemn cu privire la Referendum

N

oi, episcopii de ambele rituri ai Bisericii Catolice din România, reuniți la Șumuleu Ciuc în Sesiune plenară de toamnă a Conferinței Episcopale Române, salutăm plini de speranță decizia de declanșare a Referendumului ce va avea loc în zilele de 6 și 7 octombrie 2018 pentru revizuirea Constituției României.

Inițiativa demarată încă din anul 2015 de Coaliția pentru familie din care fac parte și Asociația Familiilor Catolice Vladimir Ghika și Acțiunea Catolică din România, de a înlocui actuala formulare a articolului 48, aliniatul 1, din Constituție: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți”, cu formularea: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2018

educația și instruirea copiilor”, își propune să înlăture orice echivoc cu privire la termenul „soți”, precizând că numai uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie se poate constitui în căsătorie. Precizarea este în deplin acord cu învățătura Evangheliei, dar și în spiritul tradiției neamului românesc, motiv pentru care Biserica Catolică a susținut încă de la început inițiativa venită din partea laicatului și a unui mare număr de cetățeni.

Constituția are menirea de a sta la baza unei legislații adecvate în domeniul familiei în care să fie tutelate drepturile fiecăruia și să fie respectată natura lucrurilor în tradiția creștină, termenul căsătorie neputând fi utilizat decât pentru a defini realitatea uniunii stabile și deschise la viață dintre un bărbat și o femeie (cf. Scrisoare deschisă din 04.05.2017). De aceea, reafirmăm

necesitatea acestei precizări în Constituția țării noastre, prin modificarea articolul 48, aliniatul 1. În documentul Amoris Laetitia, dedicat familiei din zilele noastre, Papa Francisc ne încurajează să apărăm căsătoria între un bărbat și o femeie ca temei al familiei naturale și să nu ne fie teamă în a o promova, cu riscul de a contrazice sensibilitatea actuală ori curentele de gândire la modă (cf. nr.

35). În acest sens, noi, toți episcopii romano-catolici și greco-catolici din România, vă îndemnăm să susțineți modificarea articolului 48 din Constituție prin prezența la vot în ziua Referendumului. De asemenea vă îndemnăm călduros să faceți cunoscut acest eveniment acasă, la muncă, în grupurile de prieteni și cunoscuți, și, ca formă de apostolat, să promovați participarea la vot.

Episcopii Catolici din România (text preluat de pe site-ul Conferinţei Episcopilor catolici din România - www.bisericacatolica.ro)

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Tu cum te-ai gândit?

L

ăudați să fie Isus și Maria!

Este deja octombrie, elevii au început școala, iar de curând, și studenții anul universitar. Sper, dragi tineri, că ați avut o vacanță odihnitoare, de experiențe care să vă fi ajutat să creșteți.

Viața este ciclică, unele perioade se încheie, altele încep. Începem și noi activitățile pastorale și vă spun: „Bine v-am regăsit!” Odată cu aceste începuturi, am dat startul și anului pastoral, un nou an în care doresc ca împreună cu echipa diecezană să vă provocăm din nou. Ca în fiecare an, vă propunem un program pastoral, cu activități care au devenit deja tradiție, dar și activități noi. Fie pe rețele sociale, fie din această revistă, vă veți putea informa cu privire la activitățile pe care vi le propunem și care au menirea să ne facă să fim împreună. Sperăm că veți avea încredere în noi și că veți percepe noile provocări ca pe oportunități care să ne ajute să creștem împreună și în acest nou an pastoral 2018-2019.

Papa Francisc ne propune o nouă temă, ca pregătire pentru Zilele Mondiale ale Tineretului

din Panama: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău.” (Lc 1,38). Este tema ce trasează linia pentru parcursul nostru catehetic, dar și pentru activitățile practice din cadrul evenimentelor diecezane sau din parohii. Fragmentul este luat din Evanghelia după Sf. Luca și reprezintă răspunsul Mariei în fața îngerului Gabriel, care îi prezintă planul lui Dumnezeu cu privire la Mesia. În fața planului pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru noi, să răspundem și noi cu o atitudine de încredere. Ce încurajator ar fi dacă și în acest nou an pastoral am primi cu încredere voința Domnului, trăind în inimă acest gând, tot al Mariei: „Sufletul meu îl preamărește pe Domnul [...] căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic” (Lc 1,46.49). Tu cum te-ai gândit să începi acest nou timp?

Pr. Marian Blaj, Responsabil diecezan pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Lumea noastră are nevoie de o revoluție a iubirii!

Fie ca această revoluție să înceapă cu voi și din familiile voastre!

Papa Francisc

TINERII ÎNTREABĂ

Cum gestionez invidia? că este parte din noi Ş tiind înşine de care să nu ne ruşinăm pentru că are un mesaj de luat în seamă. Ruşinea conduce la negare şi negarea ascunde mesajul. Ne ajută să ştim puţin şi cauzele: societatea în care trăim, nevoia neîmplinită din copilărie de a fi apreciat, aprobat sau greşeala părinţilor care din dorinţa de a ne stimula ne compară cu alţii. Părinţii fac ce ştiu şi ei mai bine. Nouă ne revine dreptul, ca adulţi, să avem grijă de emoţiile noastre. De aceea să învăţăm rolul de observator: ce simt, ce gândesc, ce-mi vine să fac când sunt invidios? Să mă focusez pe darurile primite: ce ştiu să fac foarte bine? Să petrec timp cu persoanele cu care am tendinţa să mă compar.

Să aflu ce anume le motivează. Să mă întreb: am făcut tot ce a depins de mine? Să fiu recunoscător constant, să accept că am limite şi să spun ca Maica Tereza: „Tu poţi face lucruri pe care eu nu le pot face. Eu pot face lucruri pe care tu nu le poţi face. Împreună putem face lucruri minunate”.

Rubrică îngrijită de Sr. Gabriela Lungu, FCJ

OCTOMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

17

SUFLET TÂNĂR ÎNDEMNURI

10 sfaturi pentru a-ți face curaj să te spovedești Mărturisirea păcatelor necesită curaj și umilință. După ce ați făcut acest prim pas, este mai ușor decât credeți. De ce să-ți fie frică de mărturisire? Din timiditate? Din jenă? Să fi comis păcate atât de grave încât să nu poată fi iertate?

E

xistă multe motive care pot duce până la a-i face pe unii să se îmbolnăvească la simplul gând că trebuie să se spovedească.

Dar toți ar vrea să știe cum să rupă aceste lanțuri care-i împiedică să cunoască bucuria păcătosului iertat. Isus nu a instituit sacramentul Spovezii pentru a ne face triști, anxioși, ci pentru a ne elibera și a ne da această bucurie.

1. Luați-o de la capăt! Începeți prin a alunga ideea că „nu merită, fiindcă a trecut deja prea mult timp de când nu am mai fost”. Nu este niciodată prea târziu să te convertești, să tragi o linie și să începi din nou.

2. Scoateți-vă masca!

Puneți-vă pe modul „onestitate” și acceptați că ați făcut greșeli și că nu puteți controla totul. Apoi cereți-i lui Dumnezeu o mână de ajutor. Rugându-vă să vă dea puterea și curajul, trebuie să faceți asta. E tot ce vrea Dumnezeu.

3. Simțiți-vă confortabil!

Orice confesor poate face asta, dar dacă aveți o problemă la început și vă lipsește încrederea, alegeți un 18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2018

preot cu care vă simțiți confortabil sau un confesor anonim.

4. Mergeți cu notițe!

Scrieți pe o foaie de hârtie sau într-un mic carnețel ceea ce vreți să spuneți la spovadă, pentru a nu deveni speriați în timpul mărturisirii sau pentru a fi din nou paralizați de frică.

5. Mergeți din timp!

Mergeți din timp! Închideți-vă ochii și gândiți-vă la Dumnezeu care vă privește cu ochii plini de dragoste și îndurare. El este prezent acolo, rugați-vă!

6. Nu sunteți la un examen În fața confesorului, amintiți-vă că nu sunteți la un examen. Dacă nu știți cum să vă spovediți, spuneți-i pur și simplu lucrul acesta. Dacă cineva se teme să vorbească deschis, amintiți-vă că preotul este obligat să păstreze secretul spovezii.

7. Depășiți-vă rușinea!

Mărturisiți imediat ceea ce vă face să vă fie rușine, ceea ce vă apasă cel mai tare, îndepărtați această învelitoare de plumb care vă oprimă și

lăsați lumina iubirii să pătrundă cât mai bine pentru a vă lumina mândria învârtoșată, care vă împiedică să iubiți și să vă lăsați iubiți.

8. Spuneți tot!

Nu ascundeți nimic în mod voluntar. Să nu vă fie frică să spuneți mereu aceleași lucruri, dacă vi se întâmplă. Ori de câte ori cădem, Dumnezeu vrea să ne ridice. El nu obosește niciodată. Important este ca nici noi să nu obosim.

9. Nu vă justificați!

Nu căutați să vă justificați păcatul prin invocarea imediată a unor circumstanțe atenuante. Dumnezeu știe cum s-au petrecut lucrurile. El vede tot răul care este în noi. Nu avem nimic nou să-l învățăm.

10. Gândiți corect!

Nu considerați drept pedeapsă îndestularea sau pocăinţa pe care v-o dă preotul. Spre deosebire de pedeapsă, care este un act de răzbunare, pocăința este expresia unei alegeri libere și sincere pentru a „repara daunele create” și pentru a șterge rănile pe care păcatul le-a cauzat altora. (după e-communio.ro)

SUFLET TÂNĂR

Călăuză a creștinilor?

D

e mică am aflat că noi, oamenii, facem parte atât dintr-o familie biologică, cât și dintr-una spirituală.

M-a fascinat ideea și mă întrebam cum pot să contactez acea familie.

Răspunsul a fost simplu: rugăciunea. În mod deosebit prin Rozariu, la recomandarea mamei și mai apoi a prietenilor, am descoperit viața lui Isus Cristos. Mult timp nu am înțeles de ce să apelez la Maria. Dar dacă ea l-a purtat în pântece, i-a pregătit mâncare cu mâinile ei, l-a avut sub acoperișul casei timp de 30 de ani, a fost la picioarele Crucii, atunci nimeni nu cunoaște viața lui

Isus mai bine ca ea. Rolul Mariei este acela de a ne conduce la Isus, iar pe acest drum ea ne este mamă și călăuză. Maria a devenit mângâietoarea mea în încercări, sprijinul meu de zi cu zi, exemplu de sfințenie. În compania ei am găsit alinarea în momentele de deznădejde și dezorientare, și încă învăț cum să spun și eu acel „da” al ei către Îngerul Gabriel.

Poate că este o rugăciune repetitivă, care plictisește câteodată, dar la fel de repetitive și plictisitoare sunt și păcatele noastre. Sfântă Marie, ajutorul creștinilor, roagă-te pentru noi! (Ana-Maria, Cluj)

Ne merităm soarta

C

u toții cred că știm exact care este scandalul din Biserică cel mai pregnant din ultima vreme. O declarație a unui cardinal italian, Beniamino Stella, prefect al Congregației pentru Cler, încearcă să explice cum am ajuns în această situație. „Clericalismul a condus la o opinie distorsionată asupra autorității”, opinie care împreună cu „reducerea Bisericii la o clasă de elită a contribuit la forme de abuz, în special asupra conștiinței”. Ce înțeleg eu din această declarație este că e vina noastră, a tuturor, pentru situația creată. Știu, e ușor să considerăm că au existat doar câteva anomalii și să ne spălăm pe mâini și să ne spunem că noi suntem nevinovați.

Adevărul este că, de fiecare dată când am ignorat faptul că

autoritatea are limite, am contribuit la această problemă. De fiecare dată când am uitat că autoritatea nu este dată nimănui fără un scop și că aceasta nu poate fi abuzată, am pus o piatră în construcția unui viitor scandal.

De fiecare dată când am închis gura unei persoane care avea un motiv de a se plânge legitim, am arătat și pentru alții că abuzurile nu sunt ceva grav, intolerabil.

Poate a sosit momentul să mai spunem și NU unor astfel de comportamente. Să nu uităm că autoritatea poate fi depășită, că aceasta nu ne oferă permisiunea să facem tot ce vrem și să uităm de unde și de ce am primit-o, că scopul unei critici nu este de a ucide, ci de a îndepărta ceea ce e deja mort, pentru a face loc viului să crească.

Rafael Ropotă

CINEMATECA

Miracles from Heaven (2016)

A

tunci când teama își face apariția, credința e tot ce rămâne, depășind granițele umane.

Despre film: Annabel Beam, în vârstă de 10 ani, prezintă niște simptome cărora medicii nu le găsesc nicio explicație, însă mama ei, Christy, nu renunță până nu află ce are fiica sa. După multe examinări, diagnosticul dă peste cap familia: Annabel se confruntă cu o boală care le va schimba complet viața.

Când viața familiei este zguduită de vestea bolii, credința acestora este singura care le oferă speranță, atunci când medicii nu o pot face. O întâmplare care pare să prevestească sfârșitul aduce însă un nou început ce depășește puterea gândirii omenești.

Filmul are la bază o poveste reală și este câștigătorul Teen Choice Awards, Choice Movie: Drama.

Alexandra Corina Iacoban

OCTOMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

19

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Eveniment unic – Sinodul Tinerilor

Î

n perioada 3-28 octombrie, Biserica universală vine în întâmpinarea tinerilor cu un eveniment dedicat lor, Sinodul Episcopilor, a XV-a adunare generală ordinară. Evenimentul este deosebit deoarece dorește să îi pună în centrul lui pe tineri. Încă de la începutul organizării sale, Papa Francisc și-a dorit să fie nu un sinod despre tineri, ci unul trăit împreună cu tinerii și pentru ei.

Tema Sinodului este: „Tinerii, credința și discernământul vocațional”. Prin acest eveniment, Biserica „a decis să se întrebe cum să însoțească tinerii să recunoască și să accepte chemarea la plinătatea vieții și a iubirii, și să ceară tinerilor să o ajute în identificarea celor mai eficiente modalități de a anunța Vestea cea Bună în zilele noastre” (din documentul pregătitor al Sinodului).

La pregătirea Sinodului au contribuit Documentul pregătitor (Vatican, 2017) și Reuniunea presinodală (Roma, 19-24 martie). Rezultatul dezbaterilor de la această întâlnire va fi punctul de pornire al Sinodului.

Rezultatele Sinodului vor constitui direcțiile călăuzitoare pentru munca pastorală în slujba tinerilor.

Din partea ţării noastre vor participa ES Cardinal Lucian Mureşan şi PS Cornel Damian.

Theodora Bratu

Cluj-Napoca

Malta

Campionat eparhial de sport

Dare to dream

Sâmbătă, 15 septembrie, Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, de Cluj-Gherla a organizat un campionat sportiv adresat tinerilor. Competiția s-a desfășurat pe terenul de sport din curtea Episcopiei și a cuprins meciuri de fotbal, volei și badminton. Motoul zilei a fost inspirat de cuvintele Sfântului Apostol Paul: „Nu știți voi că cei care aleargă pe stadion, toți aleargă, însă numai unul primește premiul? Alergați în așa fel ca să-l câștigați” (1Cor 9, 24).

Între 18 și 25 august, tinerii din Acțiunea Catolică din România au participat alături de Acțiunea Catolică din Malta și cea din Italia, Dieceza de San Severo, la proiectul Dare to dream, desfășurat în Malta. „Visează! Muncește! Și fă ca visul tău să devină realitate!” a fost îndemnul care i-a însoțit pe cei 40 de tineri și liderii lor în încercarea de a explora și de a reflecta asupra temei libertății, abordată în diferite forme în cele 7 zile ale schimbului de experiență.

20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2018

Activitatea CDPT Activități lunare – 2018 OCTOMBRIE 2018 3-28 octombrie 2018 – Sinodul episcopilor pentru tineri (Roma) 5-7 octombrie 2018 – Cupa Catholica (competiție sportivă de fotbal pentru tineri, Popești-Leordeni) 21 octombrie 2018 – Procesiunea Sf. Papă Ioan Paul al II-lea (București)

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Bianca Bâlha Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Sr. Emilia Corlade CJ Alexandra Iacoban Sr. Gabriela Lungu, FCJ Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

Karol Wojtyła s-a născut în polonia în 1920. PÂNĂ la împlinirea vârstei de 21 DE ANI îşi pierduse fratele şi ambii părinţi. în timpul celui de-al doilea război mondial s-a înscris într-un seminar clandestin.

Sssst!

Cred că e un spion!

După ce a fost hirotonit preot, a fost trimis la roma pentru studii. mai apoi a devenit profesor.

ÎN 1978 A DEVENIT PAPĂ,

părintele Wojtyła iubea să-i înveţe pe tineri. curând a fost consacrat episcop.

luându-şi numele de Ioan Paul al II-lea.

A CĂLATORIT în multe țări, PRINTRE care şi românia, pe care a vizitat-o în anul 1999.

el a participat la conciliul vatican ii şi apoi, câţiva ani mai târziu, a fost consacrat cardinal. în 1981, papa a fost împuşcat şi rănit grav, dar a supravieţuit. ÎN ACELE MOMENTE MULŢI OAMENI S-AU RUGAT SFINTEI FECIOARE.

Papa ioan paul al ii-lea a lucrat mulți ani încercând să aducă pacea şi speranţa în lume, chiar și atunci când era bătrân și suferind. a murit la data de 2 aprilie 2005.

Sf. Ioan Paul al II-lea A crescut într-un timp și spaţiu PROFUND TULBURATE DE RĂZBOI. el s-a rugat și a lucrat MULT pentru a aduce pace multor națiuni. şi noi ar trebui să trăim în pace în familiile și în școlile noastre și să ne rugăm pentru pace în întreaga lume.

OCTOMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

21

[După TheKidsBulletin]

comemorat la 22 octombrie

SFÂNTUL IOAN PAUL AL ii-lea, papă (1920-2005)

UNIVERSUL FAMILIEI

UNIVERSUL FAMILIEI

Referendumul, o cauză nobilă În decembrie 2014, Papa Francisc mulţumea presei pentru strădania de a transmite informaţii despre sinodul ce viza familia în lumea contemporană, distanțându-se de stilul de cronică sportivă sau politică, folosit de unii jurnalişti.

Text: Pr. Fabian Măriuţ

M

utatis mutandis, lucrurile sunt similare şi în privinţa referendumului care are ca obiect schimbarea formulării privitoare la temeiul familiei din actualul articol 48, aliniatul 1: „căsătoria liber consimțită între soţi” cu „căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie”.

Există voci care nu văd rostul referendumului, susținând că modificarea legii fundamentale ar fi lipsită de sens și consideră demersul democratic doar un moft.

Vădita încercare de a banaliza importanţa referendumului și participarea la votul de pe 6-7 octombrie ţine mai degrabă de subtila promovare şi răspândire a unui nou concept de libertate. În numele libertăţii totul este posibil, iar precizarea

substanţei căsătoriei ar contraveni viziunii moderne asupra libertății şi a modului de a compune relaţiile umane. Într-un fel paradoxal, s-au ridicat voci care au recurs la autoritatea Scripturii susţinând că în învăţătura „Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi” Isus nu a făcut nicio distincţie în privinţa aproapelui. Orice distincţie ar izvorî din resentimente. Astfel, încet-încet, s-a coborât înspre tărâmul moral susținând că acolo unde este iubire nu poate exista nimic imoral. Aceste opinări, de fapt, trădează adevărata miză care se roteşte în jurul a două nuclee: iubirea şi drepturile umane. Cei care banalizează rostul referendumului intenţionează, la rândul lor, să pună sub umbrela drepturilor umane orice formă de iubire ori de exprimare

Susţinerea revizuirii articolului 48 nu vine dintr-un sentiment de ură, nici din dorinţa de a răni pe cineva; există certitudinea că relaţia dintre un bărbat şi o femeie este nucleul care stă la baza familiei.

22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2018

a libertăţii care atinge implicit sfera sexualităţii.

Se impune „întoarcerea la realitatea în sine”, afirma Husserl, un mare gânditor modern. În această chemare se recunoaşte o primă responsabilitate istorică a creştinilor la începutul mileniului al treilea. Fără a ştirbi sacrosanta libertate de gândire, întoarcerea la realitatea în sine nu coincide cu apărarea ideilor proprii, garantându-le drept de cetăţenie între alte mii şi mii de idei, ci înseamnă recunoaşterea întâietăţii realităţii asupra ideii, a realului asupra virtualului, a experienţei elementare - aşa cum se impune în viaţa fiecărei fiinţe umane - asupra ideologiei. Aceasta este rațiunea şi motivaţia pentru care susţinem familia şi căsătoria între un bărbat şi o femeie şi mergem la vot.

UNIVERSUL FAMILIEI

În ce stă fericirea mea?

Ce mă face fericit? Ce trebuie să am ca să fiu fericit? Aici se joacă șansa mea de a fi fericit în mod durabil și profund ori, dimpotrivă, trecător și superficial.

„Definiția fericirii: ceea ce Dumnezeu vrea să împartă cu noi.”

(Fer. Vladimir Ghika)

Text: Claudia Stan

D

acă lucrurile care mă fac fericit sunt legate de alcătuirea vieții mele în jurul relației cu Dumnezeu, atunci am șanse la o fericire autentică și statornică bazată pe „a fi” (prezent în viața mea), căci: • echilibrul meu lăuntric e legat de un sentiment adevărat față de o Persoană de care mă las cunoscut și pe care încerc să o cunosc îndeaproape, într-o fascinație care se construiește zi după zi și dă naștere unei îndrăgostiri care face posibilă contemplarea lumii cu ochii lui Isus; • când văd totul prin prisma privirii lui Dumnezeu, ajung să înțeleg că, pentru a fi fericit, nu am nevoie să primesc iubire, ci să o dăruiesc: împlinirea vieții stă în a da mai departe ceva ce am primit, la rândul

meu, în dar și care, în mod paradoxal, sporește direct proporțional cu capacitatea mea de dăruire; • cu cât dăruiesc și mă dăruiesc mai mult, cu atât mai mult crește în mine nevoia de împărtăși acest mod de a fi fericit care mă adună, mă organizează, mă simplifică și care este inepuizabil, pentru că se alimentează din izvorul iubirii însăși, care este Dumnezeu.

Când îmi bazez fericirea pe „a avea” (orice), falsul sentiment al posesiei mă îndepărtează de direcția fericirii, pentru că: • obsesia de a-mi asuma măștile și nevoile pe care mi le impune lumea hrănește un narcisism care va sfârși în alienare și depresie: când mă aflu într-o permanentă competiție pentru locul întâi, nu voi

avea mecanismele interioare potrivite pentru a gestiona cu maturitate (și chiar bucurie) înfrângerile; le voi privi ca eșecuri, nu ca pe prilejuri de cunoaștere de sine și de întâlnire cu Dumnezeu; • cu cât acumulez mai mult (bani, relații, succes, prestigiu, autoritate), cu atât mai multe îmi trebuie: goana permanentă după cea mai mare casă, cel mai bine plătit job, cele mai scumpe haine, mașini, vacanțe care mă transformă în sclavul poftei mele de „putere” și mă fac să nu mai realizez că, în toată competiția asta, nu mai sunt eu cel care-și trăiește viața, ci ea mă trăiește pe mine; • încrâncenarea de a trăi într-un turn de fildeș care mă situează deasupra semenilor mei care nu „s-au descurcat”, nu „au ajuns” așa de bine ca mine mă face vulnerabil la cele mai mici furtuni sufletești: clădind pe nisip, nu mă pot aștepta ca edificiul meu interior să rămână în picioare nici măcar la cele mai mici furtuni (mi-am pierdut câinele), darămite la tsunamiuri (mi-a murit cineva drag).

Bonus! Pe Dumnezeu nu pot să-l am, să-l posed, să-l controlez. Dar fericirea lăuntrică a căutării Lui e infinit mai mare decât aceea de a găsi toate avuțiile pe care le pot avea, poseda, controla.

OCTOMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

23

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ - PSALMII

Ce șanse au reușitele obținute cu minciună?

„Pentru necazul celor sărmani şi pentru suspinul celor săraci, mă voi ridica acum – zice Domnul – voi aduce mântuire celui pe care ei îl dispreţuiesc”.

Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, ca argintul purificat în [focul] cuptorului şi curăţat de pământ de şapte ori; tu, Doamne, ne vei ţine şi ne vei apăra de generaţia aceasta pentru totdeauna.

(Psalmul 12/11, 6-8)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

P

oemul din Psalmul 12/11 ne oferă o experiență de viață care nu poate să nu ne dea de gândit. Un om care s-a născut și s-a format într-o societate în care adevărul stătea la loc de mare cinste într-una din zile constată cu o uimire perplexă că în jurul lui s-a instalat o nouă societate, în care minciuna și înșelăciunea sunt omniprezente.

O astfel de situație s-a instalat pe măsură ce au dispărut cei credincioși dintre fiii oamenilor. În țară nu se mai află niciun drept. Oamenii îşi spun minciuni unii altora, pe buze au numai cuvinte înşelătoare, vorbesc cu inimă prefăcută. Și mai grav este faptul că un astfel de comportament capătă forme de o agresivitate extremă. Protagoniștii ajung să facă 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2018

din minciună adevărate arme prin care „îi zdrobesc” pe cei sărmani erijându-se în „stăpâni” care vor să controleze totul, să dicteze și să stăpânească peste toate. Ei se laudă zicând: buzele noastre sunt armele noastre... prin limbile noastre vom fi puternici; cine va fi stăpân peste noi? Or, atunci când se ridică la putere ticăloşii printre fiii oamenilor, nelegiuiții ies repede la iveală și umblă împrejur. Susținuți și încurajați de cei aflați la conducere, acești nelegiuiți devastează totul împrejur, asemenea termitelor, iar victimele nu sunt altele decât oamenii cinstiți, care trudesc din greu pentru a-și câștiga pâinea cea de toate zilele.

Psalmistului îi vine greu să accepte o astfel de situație. El se vede neajutorat, lipsit de orice fel de sprijin

în fața unor persoane fără scrupul.

Doar în Dumnezeu își mai poate pune speranța întrucât cuvintele lui sunt cuvinte curate, ca argintul purificat în foc şi curăţat de pământ de şapte ori. Către Domnul își îndreaptă strigătul său, pentru ca El să nimicească toate buzele mincinoase și limba care vorbește cu îngâmfare: Mântuiește-mă, Doamne... Tu ne vei ţine şi ne vei apăra de generaţia aceasta, pentru totdeauna.

Ca în multe alte situații, Dumnezeu nu se lasă invocat îndelung. El răspunde și intervine în favoarea celor care sunt oropsiți și neajutorați: Pentru necazul celor sărmani şi pentru suspinul celor săraci, mă voi ridica acum, zice Domnul; voi aduce mântuire celui pe care ei îl dispreţuiesc.

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI FRANCISC

Eliberarea din sclavia propriului eu Text: Iulia Cojocariu

C

ateheza din 22 august a avut ca temă respectarea numelui lui Dumnezeu.

Textul din Ex 20,7: „Să nu iei în zadar numele Domnului Dumnezeului tău” este o invitație ca numele lui Dumnezeu să nu fie ofensat și să nu fie folosit așa cum nu se cuvine. Mai departe, Papa Francisc a explicat semnificația expresiei „a nu lua în zadar”, precum și ce înseamnă „numele”, în Biblie.

Acesta din urmă semnifică „adevărul intim al lucrurilor și mai ales al persoanelor. Numele reprezintă adesea misiunea”. Această poruncă este un îndemn de a ne aminti că am fost botezați „în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh”, este o invitație de a trăi o relație adevărată, fără ipocrizie, cu Dumnezeu.

În 5 septembrie, Suveranul Pontif a abordat tema zilei de odihnă, vorbind despre porunca corespunzătoare din Decalog, despre a cărei împlinire a spus că pare ușor de făcut, dar de fapt nu este, deoarece există odihnă falsă și odihnă adevărată. Odihna falsă este aceea care este mai mult înstrăinare și fugă de realitate. Pentru odihna adevărată, porunca din Decalog ne oferă o motivație, care este legată de creația înfăptuită de Dumnezeu, lucrare după care s-a odihnit în ziua a șaptea, pe care a sfințit-o. Potrivit acestei porunci, odihna reprezintă momentul contemplării, al laudei, al binecuvântării realității. Papa Francisc a încheiat spunând că viața devine frumoasă atunci când ne deschidem inima Providenței și când descoperim că sunt adevărate cuvintele Ps 62:

Există închisori interioare, ca blocajele psihologice, complexele.

Milostivirea lui Dumnezeu e cea care ne eliberează din sclavia propriului eu.

Papa Francisc

„Numai în Dumnezeu îşi află liniştea sufletul meu”.

La cateheza din 12 septembrie, Papa Francisc a continuat să vorbească despre porunca a treia, cea referitoare la ziua de odihnă. Suveranul Pontif a subliniat diferența care există în Sfânta Scriptură între cele două relatări ale Decalogului din Exod și din Deuteronom și a arătat că în timp ce prima are ca motivație a odihnei binecuvântarea creației, cea de-a doua comemorează sfârșitul sclaviei. Papa a mai spus că există o sclavie exterioară și una interioară, că există constrângeri externe, precum opresiunile, apoi există și închisori interioare, precum blocajele psihologice, complexele, limitele de caracter. Milostivirea lui Dumnezeu este cea care ne eliberează din sclavia propriului eu.

OCTOMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

25

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Sfântul Papă Paul al VI-lea

BIOGRAFIE

a salvat copiii pe când se aflau în sânul matern

V

Sfântul Paul al VI-lea, papă Canonizare: 14.10.2018 Beatificare: 19.10.2014 Venerabil: 20.12.2012 Procesul: 11.05.1993 Moartea: 06.08.1978 Nașterea: 26.09.1897

anna Pironata este infirmieră la Spitalul din Legnano (Italia) și în 2014 era însărcinată cu al doilea copil. Doar că la 13 săptămâni de sarcină s-a rupt membrana și s-a pierdut lichidul amniotic în care fătul creștea în sânul ei. Imediat a fost dusă la spitalul unde lucra și își amintește că medicii i-au spus că „speranțele de supraviețuire a copilului sunt foarte mici”. Așadar, singura soluție era întreruperea de sarcină. Însă mama nu acceptă această situație și continuă să meargă la diferiți medici și să se supună unor cure de amnioinfuzie, prin care se adăuga soluție fiziologică în amnios. Totuși nimeni nu credea că ființa omenească din sânul ei va supraviețui. Doar ea credea și a cerut ajutorul Fericitului Papă Paul al VI-lea, care mai ajutase un copil nenăscut aflat în pericol de moarte (miracolul care a dus la beatificarea sa).

Amanda, copilul Vannei Pironata, s-a născut în ziua de Crăciun a anului 2014, la numai 26 de săptămâni (din cele 38 necesare unei sarcini complete), având doar 865 de grame, și a fost pusă în incubator. După trei luni și jumătate a putut fi dusă acasă. Amanda este un copil normal, evoluția ei fiind o surpriză pentru medici.

Referitor la mijlocirea lui Paul al VI-lea, Vanna nu are niciun dubiu: „Ne-am rugat la sanctuarul de la Brescia, dedicat Papei Montini, și ne întoarcem să-i mulțumim.

Nu este o întâmplare că micuța mea s-a născut în ziua Pruncului Isus și este teafără”.

Mic dicționar al acestei pagini * Papa Paul al VI-lea este cel care, prin Scrisoarea Enciclică Humanae Vitae, din 25 iulie 1968, a sintetizat învățătura Bisericii despre căsătorie, despre deschiderea către viață, despre contracepție și despre paternitate resposabilă. Punându-se în practică principiile indicate de Paul al VI-lea, viața intrauterină este în afara oricărui pericol și neomalthusianismul nu devine dominant. De aceea, Papa Francisc l-a numit pe predecesorul său un profet care atrăgea atenția asupra unor pericole reale în viitor.

26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2018

Paul al VI-lea, apărător al vieții nenăscute

G

iovanni Battista Enrico Antonio Maria Montini, născut în Italia, provincia Brescia, la Concesio, este al doilea din cei trei fii ai avocatului Giorgio Montini, care conducea ziarul catolic „Il cittadino di Brescia”, ulterior fiind deputat în parlamentul italian, ca și primul său fiu. În 1920 Giovanni Montini este sfințit preot la Brescia.

Intră în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun și din 1925 este asistent religios la nivel național al Federației Universitare Catolice Italiene. În 1954 este numit Arhiepiscop de Milano. Pe 21 iunie 1963 este ales ca al 262-lea succesor al Sfântului Petru.

A fost activ în pregătirea Conciliului Vatican al II-lea și tot el l-a încheiat.

A vândut tiara papală, s-a întâlnit cu Patriarhul de la Constantinopol și a mers în Țara Sfântă, dar mai ales a apărat viața nenăscută*.

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

Apostolatul epistolar

Tăcerea și darul vorbirii Text: Iulia Cojocariu

„T

rebuie tot timpul, în fiecare zi, să reîncepem acest demers, să ne întoarcem la această reculegere, să ne înrădăcinăm din nou în această tăcere creatoare; să încetăm să ne ascultăm, să nu mai facem zgomot cu noi înșine, dar să privim acest chip înscris, imprimat în inimile noastre, până ce într-un final izbucnește dialogul, dialogul creator, dialogul eliberator care este în același timp umanizarea noastră perfectă și întruparea reală a lui Dumnezeu1”. Acest citat, care îi aparține lui Maurice Zundel, exprimă foarte bine relația dintre tăcere, zgomotul din noi și dialogul cu Dumnezeu.

Despre tăcere și vorbire scrie și Vladimir Ghika într-o scrisoare pe care i-o adresează unei persoane greu încercate de suferință și căreia îi oferă mai multe sfaturi pentru a trăi această suferință cu folos, punându-i la dispoziție mai multe rugăciuni pe care să le rostească pentru a da valoare momentelor dificile prin care trece. Persoana respectivă era lipsită, din cauza bolii, de capacitatea de a mai vorbi. Pentru tăcerea care o însoțește pe parcursul bolii, Monseniorul îi transmite această

rugăciune pe care să i-o adreseze lui Dumnezeu: „Primește ofranda tăcerii mele ca ispășire și ca îndestulare pentru blasfemiile, vorbele murdare, grosolăniile și insultele pe care le rostesc unii nefericiți, ofensându-te în Tine însuți, în ei înșiși și în persoana fraților lor. Îți ofer, Doamne, această durere a cuvântului meu pe moment absent, pentru păcatele de acest fel săvârșite în țara mea. Îți ofer tăcerea mea rugândute să o prosterni înaintea Sfântului Sacrament unde rămâi mut, inert, disprețuit, adesea profanat. [...]

Sfințește tăcerea mea. [...] Fă să cadă o rază din binecuvântarea acestei iubiri mute asupra acestei tăceri care deocamdată nu-ți poate vorbi decât Ție în străfundul conștiinței mele”.

Iar în finalul scrisorii îi face următoarea recomandare pentru cazul în care ar recăpăta darul vorbirii: „Dacă revine cuvântul dintr-odată, prima mișcare să fie aceea de a spune un Te Deum; dacă revine puțin câte puțin printr-un exercițiu plin de răbdare pentru a vă încerca forțele luați «Tatăl nostru» după ce ați spus în minte cuvintele Psalmului: «Doamne buzele mele vei deschide și gura mea va vorbi

Scrisoare adresată de Vladimir Ghika unei persoane bolnave

lauda ta2». Faceți această încercare în prezența capului încoronat cu spini pe care îl aveți în biroul de lucru, care a văzut orele dumneavoastră de studiu și de meditație, care a fost însoțitorul neliniștilor dumneavoastră din această iarnă, care este pentru dumneavoastră imaginea familiară a Dumnezeului nostru”.

Chiar dacă citatele de mai sus sunt adresate unei persoane cufundate în tăcere din cauza bolii, vedem valoarea pe care o acordă Vladimir Ghika tăcerii și vorbirii, tăcere care devine rugăciune și dialog interior cu Dumnezeu, și vorbire care atunci când este redobândită se transformă în rugăciune vocală. În continuare, câteva gânduri ale Monseniorului Ghika despre tăcere, care ne pot ajuta să înțelegem mai bine valoarea acesteia: „Când eşti mic, înveţi să vorbeşti; când ajungi mare, înveţi să taci.

Doar zgomotul inimii în tăcere.

Nu mai auzeam nici măcar zgomotul gândirii mele în această tăcere.

Pentru mulți, a tăcea înseamnă a vorbi în interior, a nu vorbi sau mai degrabă a nu pălăvrăgi decât cu sine.

Există unele rugăciuni care constau în tăcere”.

1 Maurice Zundel, conferință ținută la Geneva, 6 februarie 1966.

2 Ps 50, 16; în românește în text.

OCTOMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

27

New Age, o iluzie periculoasă (Partea I) Moderator: Claudia Stan

INVITAT

Pr. Lect. Dr. Victor Dumitrescu (n. 1968)

Preot romano-catolic, consilier spiritual general al Comunității Magnificat (Reînnoirea Carismatică Catolică), lector la Facultatea de Teologie Romano-Catolică a Universității din București

28

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2018

DIALOGURI CU DICHIS

„Chiar admițând că religiozitatea New Age răspunde într-un fel oarecare aspirațiilor legitime ale naturii umane, trebuie recunoscut că ea încearcă să o facă opunându-se de fiecare dată revelației creștine. [...] Un discernământ creștin adecvat al gândirii și al practicii New Age nu poate să nu recunoască faptul că, așa ca în gnosticismul din secolele al II-lea și al III-lea, el reprezintă un fel de compendiu de poziții pe care Biserica le-a identificat ca eterodoxe”. (Consiliul Pontifical pentru Cultură, Consiliul Pontifical pentru Dialogul Interreligios, „Isus Cristos, aducătorul apei vii. O reflecție creștină despre New Age”, 1.4)

Spiritual, dar nu religios: aceasta este deviza unei mișcări globale, care câștigă tot mai mult teren în zilele noastre, instrumentalizând noțiuni creștine și amestecându-le cu practici complet opuse creștinismului. Caracterul eterogen al acestei mișcări o face și mai insidioasă. Cred că este prea puțin cunoscut faptul că, încă din 2003, Biserica Catolică a atras atenția asupra incompatibilității radicale dintre mesajul acestei mișcări și învățătura evangheliei, prin documentul magisterial „Isus Cristos, aducătorul apei vii. O reflecție creștină despre New Age”. Ceea ce este îngrijorător este că tot mai mulți creștini aderă la practicile New Age, mulți în mod inconștient sau „din joacă”. Pentru început, aș spune că se cuvine să punctăm pe scurt ce este, mai precis, New Age și care sunt trăsăturile după care acest curent poate fi recunoscut.

Pr. Victor Dumitrescu (V.D.):

New Age este definit de Biserică în primul rând drept un „curent cultural”. Istoria este deseori traversată

de curente culturale. Unele dintre ele au plăsmuit civilizația, altele i se opun. Unele curente culturale, cum este și New Age, se propun drept alternative, dacă nu chiar oponente ale altor realități istorice, în cazul nostru fiind creștinismul însuși și viziunea acestuia întemeiată pe Revelația despre Dumnezeu și despre om. Drept „curent cultural”, New Age are o anumită viziune asupra lumii și se întemeiază pe anumite fundamente ale gândirii, altele decât cele pe care, din punct de vedere cultural, se întemeiază Creștinismul. Am spus că este un curent cultural, și nu o cultură. Însăși denumirea pe care o are, adică New Age, are la bază interpretări astrologice, cum ar fi credința că Perioada Peștilor – considerată de astrologi ca fiind era creștină – se apropie de sfârșit, pentru a fi înlocuită de Era Vărsătorului. Pe lângă faptul de a fi un curent cultural, New Age se propune pe sine ca fiind și o spiritualitate, care, la rândul ei, are puncte în care intră în contrast și chiar în opoziție cu credința creștină. În sfârșit, acest curent

este o „reacție” nu doar împotriva creștinismului, ci și a unor elemente centrale în societate, de la instituțiile politice la cele religioase, de la medicina oficială (alopată) la tot ce este alternativ acesteia. Din punct de vedere filosofic, e un curent care se înscrie destul de bine în postmodernism, caracterizat de relativism, dar și de o sete nepotolită a spiritului uman spre o transcendență preconfecționată. De fapt, e vorba de transcendentalismul lui Ralph Waldo Emerson (1803-1882), care este la originea apariției și formării mișcării New Age. Aș spune că perfidia majoră a New Age-ului este aceea că se folosește de bine pentru a promova răul, de adevăruri fundamentale pentru a propovădui sincretismul, relativismul. Câteva arhetipuri ale „binelui” promovat de New Age sunt: vindecarea, iubirea, toleranța, care, pentru oricine, sună benefic.

Unde-i, de fapt, problema?

V.D.: New Age este o variantă contemporană a ezoterismului, iar OCTOMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

29

DIALOGURI CU DICHIS

acesta din urmă are rădăcini adânci, inspirându-se din grupurile gnostice de la începuturile creștinismului.

Prin urmare, filonul de extracție a ideilor New Age se caracterizează prin refuzarea unui Dumnezeu personal, prin concentrarea asupra unor entități care sunt ori concurente lui Dumnezeu, ori intermediare între Dumnezeu și om, dar cu adaptări originale ale acestora, prin accentul pus pe puteri spirituale ascunse sau forțe ale naturii. Prin urmare, „binele” urmărit de New Age nu îl are la origine pe Dumnezeu, chiar dacă pe alocuri are această pretenție. În realitate, este mereu și mereu aceeași capcană pe care gnoza o promovează: „adică acea atitudine a spiritului care, în numele unei cunoașteri profunde a lui Dumnezeu, ajunge să răstălmăcească cuvântul său înlocuindu-l cu cuvinte care sunt doar omenești” (Ioan Paul al II-lea, Să trecem pragul speranței). Atracția către New Age se generează pe fondul cunoașterii slabe a credinței creștine și, de aici, tentația de a căuta altceva sau în altă parte. Oricum, acest lucru ar trebui deja să dea de gândit păstorilor Bisericii. Nu în zadar Papa Francisc îndeamnă la căutarea unor metode pastorale adaptate provocărilor contemporane la adresa credinței creștine: aceasta este o intuiție importantă pentru vremurile acestea.

Cheile de boltă ale gândirii New Age – antroposofia, teosofia, pelagianismul și panteismul – sunt erezii în oglinda Crezului creștin, cu toate că formulele în care ele sunt „îmbrăcate” sunt acelea ale cunoașterii de profunzime și de deschidere a minții către realități înalte, perceptibile numai unor inițiați. Vă rog să punctăm semnificația fiecăreia dintre ele, modurile în care ele 30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2018

se regăsesc în această mișcare și motivația incompatibilității fundamentale dintre aceste credințe eterodoxe și creștinism.

V.D.: Antroposofia, cea teoretizată de Rudolf Steiner, este o concepție despre om și lume. Viziunea asupra omului și a lumii nu se bazează nici pe vreo Revelație anume, nici pe știința propriu-zisă, ci pe o cunoaștere spiritual-științifică rezultată din folosirea unor facultăți de percepție suprasensibilă. Astfel, spiritualul se atinge prin cultivarea acestor facultăți, urmând o metodă precisă și sistematică.

Teosofia este o doctrină mistico-filosofică, conform căreia orice cunoștință despre Dumnezeu vine din natură. Accentul nu cade pe credință sau pe raționamente, ci pe imaginație și sentimente. Teosofia este mama ocultismului modern și se construiește în jurul ideii că toate religiile ar deriva dintr-un adevăr divin unic, pe care doar un cerc restrâns de inițiați ajung să-l posede. Teosofia este cea care conferă mișcării New Age o matrice esențială cu privire la viziunea asupra lumii.

Pelagianismul este erezia căreia i-a pus capăt Conciliul din Efes (431); ea afirmă că omul se salvează fără aportul substanțial al harului dumnezeiesc și că este suficientă voința liberă a omului.

Panteismul susține nu doar că Dumnezeu este prezent peste tot, acest lucru fiind un adevăr susținut și de credința creștină, ci faptul că se identifică cu materia și universul. În felul acesta, materia este absolutizată, excluzându-se diferența dintre Creator și creație. Adepții acestei filosofii au fost prezenți în mod constant în istoria gândirii, încă de la începuturi, și multe filosofii sau religii orientale se fondează pe principiile

acesteia. New Age se înrădăcinează adânc în panteism pe baza mai multor principii. În primul rând prin căutarea „integralității” prin depășirea tuturor formelor de dualism și a oricăror deosebiri: deosebirea reală dintre Creator și creație, dintre om și natură, dintre spirit și materie.

Alternativele New Age sunt definite „holiste”, iar holismul pătrunde toată mișcarea New Age, de la ideea unui network global, la conștiința unificatoare planetară și la terapiile holiste.

Poate că rezultatul cel mai vizibil al propovădurii New Age este amploarea pe care o ia această veritabilă religie a sinelui, care are drept Biblie un întreg arsenal de literatură motivațională, drept crez tehnicile de dezvoltare personală, drept virtute narcisismul. Așadar, eu mă „repar”, eu mă „vindec”, eu mă „găsesc”, eu mă „construiesc” și, în cele din urmă, eu mă „mântuiesc”: raportarea este mereu la mine, nu la El. V.D.: Biblia nu pune în centru omul în sine, ci omul în căutarea lui Dumnezeu și omul căutat de Dumnezeu. Revelația însăși a fost dată pentru om, iar dacă omul se bucură de o anumită centralitate în Scriptură, este datorită inițiativei și grijii lui Dumnezeu față de el. Deci nu este o centralitate care să se situeze pe natura omului, ci pe calitatea lui de beneficiar al importanței care îi vine din alegerea de predilecție a lui Dumnezeu. Or, New Age absolutizează eul, iar tehnicile de dezvoltare a acestuia nu au nimic de-a face nici cu grija lui Dumnezeu, nici cu acțiunea harului. New Age consideră că omul poate face totul de la sine, pentru că are toate resursele prezente latent în el, iar ele nu trebuie decât să fie activate prin diferite metode

DIALOGURI CU DICHIS

și tehnici. E adevărat că omul are potențialități, dar nu le poate activa în toată plinătatea lor împlinitoare cu de la sine putere, fără un aport din exterior și, mai ales, fără aportul lui Dumnezeu, care este interior și exterior deopotrivă.

O minciună, pentru a fi convingătoare, trebuie să conțină măcar o sămânță de adevăr. Din această perspectivă, New Age operează cu câteva concepte recurente de sorginte creștină, a căror instrumentalizare îi poate induce în eroare pe creștinii care nu cunosc în mod serios fundamentele credinței lor, de aceea se pot lăsa ușor cuceriți de surogate. Energiile, conștiința, angelologia fac parte din vocabularul New Age, dar într-o interpretare complet străină de adevărul revelat. De ce toate astea, deși fac uz de o terminologie creștină, sunt fundamental opuse harului, conștiinței morale, ierarhiilor cerești biblice?

V.D.: Nu conceptele sunt o problemă, ci modul în care sunt interpretate și utilizate. Biblia folosește concepte pentru a reda realități spirituale, însă conceptele nu sunt suficiente în sine. În primul rând, conceptele, inclusiv cele biblice, sunt limitate în capacitatea de a reda realități supranaturale. Dumnezeu le-a vorbit oamenilor în mod uman, coborându-se la nivelul lor: de aceea, conceptele nu pot fi absolutizate. În al doilea rând, Scriptura nu doar folosește conceptele, dar ele sunt incluse într-o viziune de ansamblu, precum piesele unui puzzle; de aici, nevoia de interpretare autentică a acelor concepte biblice. Pentru o interpretare corectă este nevoie de carisma de interpretare, precum și de o garanție de autenticitate; or, toate acestea au fost conferite de

Dumnezeu Bisericii, în care „Duhul înțelepciunii și al descoperirii” (Ef 1, 17-18) este mereu prezent și activ. De aceea, „energiile” și „puterile” pe care le promovează New Age nu sunt aceleași realități cu enérgheia și dynamis biblice; „conștiința” în expansiune, unificatoare și cosmică promovată de New Age nu este același lucru cu conștiința strict individuală despre care vorbește Biblia; cunoașterea divinității prin capacități intuitive ale omului sau prin channeling nu este la același nivel cu cunoașterea lui Dumnezeu despre care vorbește Biblia. Iar în ceea ce privește angelologia, se pare că trăim vremurile profetizate de Sf. Paul, care ne punea în gardă acum 2000 de ani, spunându-ne: „Nimeni să nu vă răpească premiul, invocând ca pretext umilința și cultul îngerilor…” (Col 2,18). New Age propune o relație cu îngerii tipică spiritismului clasic, îngerii fiind niște canale pentru a primi informații de la un nivel superior lumii naturale. Pista aceasta este foarte periculoasă pentru că îngerii, după cum ne învață credința noastră creștină, nu sunt numai îngeri buni, ci și răi, adică demoni. De aceea, comunicarea cu îngerii, terapiile cu îngeri, utilizarea îngerilor, alții decât cei prezenți în Sf. Scriptură și în Tradiția Bisericii (adică cei trei Arhangheli și îngerii păzitori), sunt practici care ne expun intrării în contact cu demonii.

Mulți scriitori de imens succes promovează conceptele New Age (Osho, Paulo Coelho, Deepak Chopra, Dan Brown, Neale Donald Walsch). Nenumărate bestselleruri care fac milioane de dolari și care promit tot felul de rețete de succes și fericire sunt promotoare ale unei spiritualități în profundă antiteză cu învățăturile evangheliilor.

„Chiar admițând că religiozitatea New Age răspunde într-un fel oarecare aspirațiilor legitime ale naturii umane, trebuie recunoscut că ea încearcă să o facă opunându-se de fiecare dată revelației creștine.”

(Consiliul Pontifical pentru Cultură, Consiliul Pontifical pentru Dialogul Interreligios, „Isus Cristos, aducătorul apei vii. O reflecție creștină despre New Age”, 1.4)

E, din nou, generator de confuzie faptul că multe dintre acestea aduc în discuție virtuți și idei ce par conforme spiritualității creștine: sărăcia monahală („Călugărul care și-a vândut Ferrariul” de Robin Sharma), imagini din cartea Apocalipsului („Un pământ nou. Trezirea conștiinței umane” de Eckhart Tolle), vindecarea („Tu, vindecătorul” de José Silva), minunea („Cartea miracolelor”). Care e numitorul comun pentru acest tip de literatură motivațională și de ce e ea nocivă?

V.D.: Da, există o literatură, chiar

de succes, care exploatează la maximum acest fluviu care se numește New Age. Cred că numitorul comun este căutarea unor „alternative” de oferit oamenilor, altele decât cele tradiționale. Evident că se caută alternative și cu privire la ceea ce propune creștinismul, reînviind vechi curente culturale sau propunând altele noi. Prin urmare, gnosticismul, păgânismul, holismul, futurismul, narcisismul, teismul, materialismul, relativismul, ezoterismul, misticismul, ocultismul, sincretismul și multe altele sunt alese drept căi pentru a da aceste răspunsuri alternative care să acopere nevoia de răspunsuri la toate nivelurile: intelectual, afectiv, cultural, social, existențial și religios.

OCTOMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

31

Biserica misionară octombrie - luna misionară

F

iecare este dator să fie misionar în sensul larg al cuvântului și să participe la activitatea misionară a Bisericii: anunțul chemării la mântuire în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

Operele Misionare Pontificale din România Text: Pr. Eugen Blaj, Director Național OMP

L

una octombrie este luna dedicată prin excelență mișcării misionare. În anul 1926, Papa Pius al XI-lea a dedicat penultima duminică din luna octombrie rugăciunii pentru misiuni și pentru misionari. Sunt 92 de ani de când Biserica, an de an, oferă rugăciuni, jertfe și sprijin financiar pentru a întări și a extinde activitatea misionară. Este o obligație a fiecărui creștin, catolic sau necatolic, de a fi misionar, de a susține și de a transmite credința creștină. Dimensiunea misionară a credinței este parte esențială a stării de creștin. Fiecare este dator să fie misionar în sensul larg al cuvântului și să participe la activitatea misionară a Bisericii: anunțul chemării la mântuire în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

Pentru a implementa activitatea misionară, Biserica cere parohiilor, 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2018

diecezelor, asociațiilor, mișcărilor misionare și comunităților călugărești să se implice în susținerea și transmiterea credinței în Cuvântul întrupat (cf. Mesajul Sfântului Părinte Francisc, text care poate fi găsit pe www.magisteriu.ro).

Poate este mai ușor de înțeles implicarea misionară prezentând concentric diferitele niveluri în care se desfășoară aceste activități, atât ca destinatari, cât și ca agenți de evanghelizare: nivelul parohial, cel diecezan și cel al Bisericii Universale.

Fiecare parohie din țară ar trebui să aibă o persoană sau un grup de animare misionară, așa cum fiecare dieceză are un responsabil cu animarea misionară apartenentă episcopului.

Apoi, Sfântul Părinte, prin comisia Operelor Misionare Pontificale, are în fiecare țară, unde sunt creștini catolici, un responsabil pentru a anima misiunile la nivel național.

Activitatea misionară ar trebui să fie vie și activă tot anul în parohii și dieceze, dar prin excelență în luna octombrie, pentru că această lună este dedicată mișcării misionare. În general, sunt menționate trei aspecte prin care putem întări inima misionară a comunităților creștine: rugăciunea, mărturia vieții și împărtășirea bunurilor. Ca responsabil al misiunilor Sfântului Părinte Francisc în România, vă îndemn să fiți generoși în toate aceste trei aspecte pentru a susține și a amplifica activitatea misionară a Bisericii Universale. Aș vrea să vă informez că donațiile sau colectele de la Sfintele Liturghii de pe 21 octombrie, când Biserica celebrează Ziua Mondială a Misiunilor, sunt pentru misiunile papale, ca semn al unității în credință și al responsabilității comune de a transmite Evanghelia mântuirii.

Beatificarea Veronicăi Antal, martiră, care a avut loc pe 22 septembrie în parohia Nisiporești, dieceza de Iași, să mărească în inimile noastre spiritul misionar de a-l mărturisi pe Cristos în cuvânt și faptă. Ea să mijlocească harul de a pune mai presus de toate în viața noastră comuniunea intimă cu Isus.

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

André Lecomte du Noüy (1844-1914)

A

ndré Lecomte du Noüy, celebru arhitect şi restaurator francez, s-a născut la 7 septembrie 1844 la Paris şi a trecut la cele veşnice la 24 noiembrie 1914, la Bucureşti. În 1875 a fost chemat de regele Carol I în România pentru a restaura o serie de monumente – biserica Trei Ierarhi (Iași), biserica Mănăstirii Argeșului, biserica Mitropoliei din Târgoviște și altele, realizări pentru care a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Cea mai de seamă realizare a sa rămâne necropola regală de la Curtea de Argeș.

Text: Dr. Dănuț Doboș

Regele Carol I fusese pentru André du Noüy credinciosul său mecena. În ultimii ani de viață suferise de diferite boli, dar și din cauza nerecunoștinței unor personalități românești. Nicolae Iorga, de exemplu, l-a acuzat pe arhitect, reproșându-i că nu reconstruise, ci distrusese vechile monumente arhitectonice din România, aceasta fiind o judecată nejustificată și nedreaptă.

La 24 noiembrie 1914, André Lecomte du Noüy a trecut la cele veșnice la București, primind Sfântul maslu de la Pr. Lucius Fetz, secretar arhiepiscopal. A fost înmormântat la

André Lecomte du Noüy (1844-1914)

Curtea de Argeș, la solicitarea expresă a reginei Elisabeta, în fața bisericii mănăstirii pe care el o restaurase cu atâta splendoare. Înmormântarea a fost celebrată de parohul Catedralei Sf. Iosif din București, canonicul Carol Auner, cu participarea reginei Elisabeta.

Pro Memoria

un proiect cultural necesar (II)

Text: Dr. Dănuț Doboș

A

pariția primului număr al revistei Pro Memoria în anul 2002 a fost o surpriză pentru breasla cercetătorilor în câmpul istoriei, cât și pentru comunitățile catolice. Revista a fost primită cu multă simpatie, iar așteptările au fost foarte mari. La unsprezece ani de la căderea regimului comunist lua naștere, în sfârșit, o publicație care să devină un punct de referință în Arhidieceza Romano-Catolică de București, care să inspire și să susțină inițiative culturale și cercetări istorice, după modelul intelectualilor catolici de la începutul secolului al XX-lea: Preotul Carol Auner, Monseniorul Vladimir Ghika, Episcopul Ioan Bălan, Preotul Chiril Karalevskij ș.a.

Menirea publicației, devenită anuar, era aceea de a progresa în procesul de recuperare a memoriei istorice privind Biserica Catolică de pe teritoriul Arhidiecezei (Valahia). Într-adevăr, revista Pro Memoria a publicat în următorul deceniu diverse articole care să reconstituie în liniile generale istoria zbuciumată a Bisericii Catolice din Valahia în cele peste șase veacuri de existență, evocând în mod special figuri de preoți, episcopi, misionari, călugări, călugărițe și laici care timp de secole s-au jertfit pentru binele Bisericii, realizând opere sociale și culturale de care s-au bucurat atâtea generații.

Ideea coordonatorilor revistei, aflați sub patronajul ÎPS Ioan Robu, a fost de a aduce un omagiu înaintașilor noștri, care lucraseră cu atâta dăruire pentru formarea identității culturale a catolicilor din Arhidieceză și pentru creșterea lor spirituală. Este și meritul înaintașilor pentru faptul că Arhidieceza are astăzi comunități solide, care dau o frumoasă mărturie de credință. (Va urma) OCTOMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

33

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

Muzică

Concert Regal Caritabil Ateneul Român 25 octombrie, ora 19:00 Fundația Principesa Margareta a României organizează a 11-a ediție a Concertului Regal Caritabil.

Fondurile strânse vor sprijini programul național Tinere Talente.

Teatru

Micul Prinț - spectacol pentru oameni mari Palatul Național al Copiilor 25 octombrie, ora 20:00 O montare minimalistă, dedicată celor mari, care aduce la suprafață profunzimile celui mai citit text din literatura universală, într-o atmosferă sinceră și intimă.

carte

Dezvoltare Personală Integrală.

7 pași psiho-spirituali Editura Serafica, 2018 Volumul este o pledoarie pentru nașterea unui nou drept fundamental al omului: dreptul de a te cunoaște pe tine însuți. Autorul, Pr. Bogdan-Emilian Balașcă, vede în dezvoltarea personală o datorie a fiecăruia față de propria persoană.

34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2018

Nimeni nu are o iubire mai mare...

Viaţa lui Orbán László şi mărturii Editura Verbum, Cluj Napoca, 2018

C

artea este scrisă PS Pál Jószef Csaba, Episcop al Diecezei Romano-Catolice de Timişoara, cu o îndelungată activitate pastorală în cadrul Mişcării Focolarelor, ce promovează idealurile de unitate și de fraternitate universală.

Această carte prezintă istoria unui om care s-a lăsat cucerit de harul lui Dumnezeu şi de frumuseţea credinţei - părintele romano-catolic al Arhidiecezei de Alba Iulia, Orbán László (19692008). Pe scurt, acest tânăr păstor sufletesc „a fost un preot marian…; ştia cum să rămână în umbră, să nu fie observat, Isus să fie în centrul atenţiei”. Cu alte cuvinte, „viaţa lui poate fi caracterizată ca slujire în linişte…; tot timpul se dăruia aceluia care era lângă el”. De altfel, acest preot, fiu spiritual al autorului, şi-a încheiat

Format: 14x20 cm, 110 pagini

călătoria pământească cu un act de jertfă faţă de aproapele, când, în august 2008, nu a ezitat să salveze un student de la înec, cu preţul vieţii sale.

Pasionat de fotografie, de oameni şi de credinţă, Orbán László continuă să vorbească prin această carte şi să ne înveţe „să facem şi noi lucrarea lui Dumnezeu: să scoatem la iveală din oameni tot ce este bun şi frumos” (din predica părintelui Orbán László din 8 iunie 2008).

Pr. Andrei Dumitrescu

EDITURA ARCB

Calendar liturgic 2018-2019 / Agenda 2018-2019

L

a Editura ARCB vor apărea: Calendarul liturgic, care conţine indicaţii cu privire la lecturi, sărbători şi sfinţii zilei, la culorile liturgice, la săptămâna Psaltirii şi un indice de nume ale Sfinţilor; Agenda, care menţionează în plus date importante de reţinut, novene, hramuri şi prezintă spaţii pentru diverse însemnări zilnice şi activităţi recurente.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Sfântul Luca Text: Pr. Andrei Dumitrescu

L Sfântul Luca (cca 1570)

de Giorgio Vasari Pictură în ulei pe pânză.

Dimensiune: 177 x 99 cm Tabloul se află în Galeria Naţională de Artă din Washington D.C.

uca, viitorul evanghelist şi autorul cărţii Faptele Apostolilor din Noul Testament, s-a născut în Antiohia Siriei şi s-a convertit ulterior la creştinism. De profesie medic, era sensibil faţă de suferinţă, milostiv şi deschis faţă de nevoile oamenilor; avea să devină ucenicul Apostolului Paul.

Portretul evanghelistului Luca, realizat de Giorgio Vasari în jurul anului 1570, îl prezintă pe acesta într-o atitudine de reculegere, favorabilă rugăciunii, meditaţiei şi studiului.

De altfel, Sfântul Luca este prezentat scriind probabil relatarea sa evanghelică, iar fundalul întunecat al picturii îl evidenţiază. În colţul din stânga, în partea superioară a picturii remarcăm o imagine a Sfintei Fecioare Maria cu Pruncul Isus, fapt care trimite cu gândul la tradiţia conform căreia lui îi datorăm existenţa primei imagini care o reprezintă pe Sfânta Fecioară, precum şi la faptul că acest evanghelist ne permite o înţelegere mai profundă a misterului naşterii lui Isus, pe care o prezintă cu multe detalii. În colţul din dreapta, în partea inferioară a picturii, la picioarele evanghelistului remarcăm prezenţa unui vițel. Vițelul este simbolul

jertfirii; conform iconografiei tradiționale, evanghelistul Luca este asociat cu un taur.

Avem de a face cu un simbol sacrificial care pune accent în mod deosebit pe dimensiunea jertfei lui Cristos, pe umanitatea sa; vițelul a fost ales ca simbol al Sfântului evanghelist Luca, deoarece acesta este singurul evanghelist care vorbește despre „vițelul cel îngrășat” care, potrivit parabolei întoarcerii fiului risipitor, este sacrificat la ospăț (Lc 15,23).

Giorgio Vasari

biograful genial al marilor pictori

P

ictorul italian Giorgio Vasari (1511-1574) s-a născut la Arezzo şi încă din adolescenţă s-a remarcat prin spiritul său genial, lucrând ca pictor, arhitect, sculptor, istoric şi scriitor. Dincolo de opera artistică, acesta este celebru pentru cartea „Viețile celor mai renumiți arhitecți, pictori și sculptori italieni, de la Cimabue până în timpurile noastre”, apărută şi în limba română în 1962.

Autoportret, Giorgio Vasari

OCTOMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

35

ETCETERA ANUNȚURI

EDITURA ARCB

Calendare pentru anul 2019

L

a Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București au apărut calendarele pentru anul 2019, care sunt disponibile spre vânzare la sediul Librăriei Sf. Iosif (Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, Bucureşti, sect. 1, Tel.: 021 201 54 57; E-mail: libraria@arcb.ro) sau online pe www.librariasfiosif.ro.

Calendar de perete, cu sfinții din fiecare lună pentru confesiunea romano-catolică și cea ortodoxă (preţ: 10 lei) Calendar romano-catolic, format mic, de birou, disponibil în două variante grafice: una cu desene și gânduri ale Fericitului Vladimir Ghika, alta cu portrete de sfinți (preţ: 5 lei)

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş

www.librariasfiosif.ro

Calendar în format clasic, de perete, cu toate zilele anului pe o singură pagină (preţ 3 lei) Pentru o comandă mai mare de 10 bucăți, se aplică o reducere.

ZIUA MONDIALĂ A MISIUNILOR

Colectă pentru misiuni

P

e 21 octombrie, Biserica celebrează Ziua Mondială a Misiunilor. Cu această ocazie, în toate bisericile Arhidiecezei Romano-Catolice de București se va face o colectă specială destinată sprijinirii activităților misionare ale Bisericii Catolice.

36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2018

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz

www.radiomaria.ro

PROCESIUNE CU RELICVA SFÂNTULUI PAPĂ IOAN PAUL AL II-LEA Duminică, 21 octombrie, va avea loc procesiunea cu relicva Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea.

Relicva constă în câteva picături de sânge ale Suveranului Pontif și a fost dăruită Catedralei Sfântul Iosif din București la 19 mai 2011 de către Cardinalul Stanisław Dziwisz, Arhiepiscop de Cracovia, fost secretar personal al Papei Ioan Paul al II-lea.

La ora 14:00, credincioşii se vor reuni pentru un moment de rugăciune la monumentul Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, situat în apropierea sediului Nunțiaturii Apostolice din București (la intersecția străzilor Bd. Schitu Măgureanu cu Str. Pictor C. Stahi, în vecinătatea Parcului Cișmigiu). La 14:30, procesiunea va porni spre Catedrala Sfântul Iosif, unde, la ora 15:00, va fi celebrată Sfânta Liturghie în cinstea Sfântului Ioan Paul al II-lea.

Nr. 10/2018 * Anul XXIX * Serie nouă * 4 lei

Înger cu lăută (cca 1480), Melozzo da Forlì

GÂNDUL LUNII

Despre empatie în îngrijirea medicală

Dumnezeu este odihna îngerilor. www.vladimirghika.ro

PAUL AL VI-LEA, UN PAPĂ UMIL ȘI SFÂNT

Desen în tuş negru de Vladimir Ghika, reprezentând litera G

Îndemn cu privire la Referendum