Actualitatea creștină, nr. 8/2017 | serie nouă

Nr. 08/2017 * Anul XXVIII * Serie nouă * 4 lei

FERICITUL VLADIMIR, mijlocitor neobosit de haruri

Speranţa de a fi sfinţi O chestiune de perspectivă

FATIMA, 100 ANI

Sanctuarul de la Zakopane (Polonia)

Primul lăcaş de cult din Polonia dedicat Sf. Fecioare de la Fatima este la Zakopane, în munții Tatra, unde există din 1950 o capelă, în care se venera o icoană pictată (Sf. Fecioară și păstorașii). În 1961, Card. Wyszynski a adus o statuie primită de la Episcopul de Fatima, care în 1987 a fost încoronată de Ioan Paul al II-lea la Roma. După atentatul asupra Papei (13 mai 1981), locul a devenit sanctuar marian şi s-a ridicat o biserică nouă, consacrată de papa polonez în 1997. Aici se înalţă permanent rugăciuni pentru Sfântul Părinte - acum, pentru Papa Francisc.

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXVIII, Nr. 8/2017

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

3

Fericitul Vladimir, mijlocitor neobosit de haruri VATICAn

5 6 7

Papa Francisc. Trei cuvinte Știri din Vatican L’Osservatore Romano fOCUS

8

Evenimente Sfințiri de preoți Europa: realitate pluriformă și pasionantă 10 Actualitate Colosul Cathedral Plaza 12 Știri ARCB 13 Știri interne/externe BISERICĂ șI SOCIETATE

14 Vederi din Roma O chestiune de perspectivă 15 Res-publica Din două una 16 Excelență în slujire Un viitor bun pentru fiecare copil

SUfLET TânĂR

17 „Mai puneți mâna pe o carte!”

Reportaje Știri/Anunțuri UnIVERSUL fAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Ziua Domnului și ziua omului 23 Pe cine spovedim?

SPIRITUALITATE

24 Sfânta Scriptură Sf. Tereza Benedicta a Crucii (9 august) 25 Din catehezele Papei Francisc Speranţa de a fi sfinţi 26 Minuni și sfinţi Cancerul se vindecă? Da! Sfinții pot mijloci vindecarea!

27 Pagina Ghika Femeia adulteră – Iertare și răscumpărare

25 CULTURĂ

32 Ce mai (re)citim Judecata de Apoi 33 File de istorie Fericitul Anton Durcovici Părintele Ioan Pasko 34 Idei pentru timpul liber

DIALOGURI CU DICHIS

ETCETERA

28 Imigrație, emigrație Brațe ale aceleiași cruci

35 De pe net 36 Anunțuri

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 8/2017

14

3

Mesajul redacției La patru ani de la beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika, PS Cornel Damian propune figura acestuia ca mijlocitor neobosit de haruri, îndemnându-ne „Să-i spunem lui, cu încredere, suferințele și lipsurile noastre sufletești și trupești, cerându-i mai ales harul de a persevera în slujirea lui Dumnezeu și în comuniunea credinței apostolice”.

Rubrica Focus prezintă sfințirile de preoți din Catedrala Sf. Iosif, întâlnirea Secretarilor Generali ai Conferințelor Episcopale Europene, ce s-a desfășurat la București, și o nouă dovadă a faptului că Primarul General al Capitalei încearcă să se spele pe mâini în cazul Cathedral Plaza. Din paginile de Știri, cititorii pot afla că Papa Francisc a declarat o nouă categorie de viață creștină care poate fi luată în considerare pentru beatificare, numită „oferirea vieții”, și că o româncă, Sr. Felicia Ghiorghieș, a fost realeasă Superioară generală a Oblatelor Asumpționiste. Rubrica Biserică și societate propune O chestiune de perspectivă, Excelența în slujire a Casei Sf. Ioan - proiect al Caritas București și pamfletul Din două una - Pledoarie pentru progres.

Paginile Suflet tânăr adresează tinerilor un îndemn la lectură, prezintă impresii de la Campusul de formare pentru animatori și o interesantă învățătură despre cât este de (ne)potrivit să se aplaude în biserică. La Universul familiei, se vorbește despre duminică drept Zi a Domnului și ocazie oferită familiei de a sta împreună. Invitații Dialogurilor cu dichis discută despre Imigrație, emigrație văzute ca Brațe ale aceleiași cruci, iar pagina de Anunțuri prezintă numirile și transferurile de preoți din Arhidieceza noastră.

Vă dorim lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis REDACțIE

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Cristina Grigore Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Cristina Șoican Pr. Francisc Ungureanu CORECTURĂ

Daniel Filip Paula Iosif

COLABORATORI

Pr. Marian Blaj Oana Viviana Dimcev Dănuț Doboș Anca Mărtinaș Giulimondi Claudia Stan LAyOUT GRAfIC

Angelus Communicationis COPERțI

Roxana Elekes DISTRIBUțIE șI ABOnAMEnTE

Petreș Tereza Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro

Vatican: Îngerul Domnului, cu Papa - 30.07.2017

TIPAR

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2017 de Tomás de Zarate

ACTUALITATEA CREșTInĂ Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

„M

ă gândesc la cei care se roagă în același timp cu mine”, spunea Fericitul Vladimir Ghika, un adevărat om și apostol al rugăciunii. Pentru Monseniorul Ghika, viața de rugăciune a însemnat o trăire constantă și atentă față de prezența lui Dumnezeu, devenind o comuniune autentică atât cu Dumnezeu, cât și cu aproapele, „amintirea de Dumnezeu și uitarea de sine, una trăgând-o pe cealaltă”. Isus însuși ne învaţă că trebuie să ne rugăm întotdeauna, fără a ne descuraja (cf. Lc 18,1).

Pentru Fericitul Vladimir, rugăciunea neîntreruptă este începutul vieţii veșnice: „Viața veșnică începe încă din această lume în tovărășia pe cât de certă, pe atât de ascunsă a Domnului nostru: cu cât este mai conștientă și mai bine începută în această lume, cu atât se dezvoltă mai plină de binecuvântare pe lumea cealaltă” (Jean Daujat, Apostolul secolului XX – Monseniorul Ghika, Editura ARCB, 2017, p. 72). Iar Jean Daujat, plecând de la aceste cuvinte, spune, referindu-se la Monseniorul: „Trebuie însă să-l fi văzut și auzit pentru a ști în ce măsură omul acesta radia rugăciune, cât de mult era el însuși numai rugăciune, în toate gesturile, în toate atitudinile, în toate cuvintele sale, în tăcerea sa mai ales: îndemna la rugăciune, era aproape imposibil să te afli în prezența lui sau să îl asculți fără să te rogi” (idem, p. 73).

Pr. Hieronymus Menges, arestat și el împreună cu Monseniorul Ghika, vorbește despre spiritul de rugăciune colectivă din închisoare. Zilnic Fericitul Vladimir se ruga rozariul cu deținuții, ținându-le și o scurtă meditație: „aici a căutat să încurajeze pe cei ce sufereau, să suporte totul din dragoste către Isus. Calea Sf. Cruci a fost mereu devoțiunea care a atras cel mai mult pe cei închiși” (Vladimir Ghika, profesor de speranță, Editura ARCB, 2013, p. 49).

Cu patru ani în urmă, pe 31 august 2013, Monseniorul Vladimir Ghika a fost ridicat la cinstea altarelor, fiind declarat de Biserică, Fericit.

Acum el, în slava cerească, continuă să se roage pentru noi, să se roage cu noi cei care, cu încredere, alergăm prin rugăciune la mijlocirea lui. În Crez, mărturisim credința noastră în comuniunea sfinților: „cred în împărtășirea sfinților”.

Rugându-ne sfinților, noi intrăm în comuniune cu ei și este mângâietor gândul că rugăciunea noastră este însoțită de rugăciunea lor. În acest sens, Conciliul Vatican II ne învață: „Cu toții, însă, deși în grade și în feluri diferite, suntem uniți în aceeași dragoste față de Dumnezeu și față de aproapele și cântăm Dumnezeului nostru aceeași cântare de slavă. Într-adevăr, toți care sunt ai lui Cristos, având Duhul lui, formează o singură Biserică și sunt uniți între ei în Cristos (cf. Ef 4,16). Unirea dintre cei aflați pe cale

Foto: Bogdan Moisa

FeRICItUl VladImIR, mIjloCItoR NeoboSIt de haRURI

și frații care au adormit în pacea lui Cristos nu se întrerupe în niciun fel, ci, dimpotrivă, după credința statornică a Bisericii, este întărită prin comunicarea bunurilor spirituale” (Lumen gentium, nr. 49). Este un adevăr mângâietor al credinței noastre, pentru că ne amintește că nu suntem singuri, ci că există o comuniune între cei care îi aparțin lui Cristos.

Comuniunea sfinților, împărtășirea sfinților - așa cum spunem în Crez -, trece dincolo de viața pământească, dincolo de moarte, și AUGUST 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

3

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

rămâne pentru totdeauna. Această comuniune între cei care cred în Cristos continuă în viața veșnică.

Este o uniune spirituală care se naște din Botez și nu este distrusă de moarte. Este o legătură profundă și indisolubilă între noi, care suntem peregrini în această lume, și cei care, trecând pragul morții, au ajuns în viața veșnică.

Toți cei botezați, care sunt pe pământ, sufletele din Purgator și fericiții care sunt deja în Paradis, formează o singură mare Familie.

Această comuniune între pământ și Cer se realizează în mod deosebit prin rugăciune. Fericitul Vladimir a trăit aceste realități ale credinței noastre: „Mă gândesc la cei care se roagă în același timp cu mine”...

Tot Jean Daujat povestește că transformările sufletești și convertirile pe care Monseniorul le obținea, erau mai mult rodul rugăciunii decât al acțiunii sale. Așa cum a fost, de exemplu, cazul lui Panait Istrati.

Este emoționant momentul întâlnirii Monseniorului cu scriitorul brăilean, un comunist înfocat, bolnav acum, singur, sărac, măcinat de neliniște (cf. Profesor de speranță, p.

242-244). Urmarea acestei întâlniri o aflăm de la Monseniorul însuși: „În orice caz, putem fi siguri că Panait a murit într-un gând apropiat de al nostru, căci pentru a avea o cruce de rit catolic într-un cimitir ortodox, trebuie să o fi cerut!” (cf. ibidem, p. 245).

Din biografia Fericitului Vladimir, și mai ales din mărturiile celor care au fost alături de el în închisoare, știm că rugăciunea lui era atât de puternică și de plină de credință, încât obținea miracole.

Astfel, un martor, Florea Costache, povestește, de exemplu, despre relicva cu fragmentul de spin din Coroana Mântuitorului, pe care 4

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | AUGUST 2017

Vladimir Ghika cu Panait Istrati, august 1934, București - Arhiva Murgescu

Monseniorul o purta mereu la sine.

Prin rugăciunea sa în prezența relicvei s-au întâmplat multe vindecări miraculoase, așa cum este cazul unui croat sau al altor deținuți bolnavi care cereau binecuvântarea și rugăciunea lui. Spune domnul Costache că Vladimir Ghika aplica relicva „pe locul durerii sau pe locul suferinței și rostea în gând o rugăciune. Iar când se termina rugăciunea, bolnavul era vindecat” (cf. Florea Costache, „Manuscris 5”, în Profesor de speranță, p. 427). Iar astfel de cazuri erau zilnice.

Un alt fapt „neobișnuit” a avut loc în 1927. O soră a avut un accident casnic: o arsură deosebit de gravă.

Vladimir Ghika a venit să se roage îndelung, în tăcere, lângă patul bolnavei și a binecuvântat-o cu relicva sfântului Spin, pe care o purta mereu la sine. A doua zi, doctorul a venit să verifice pansamentul și a fost extrem de surprins să constate că țesuturile se refăcuseră” (ibidem, p. 224). În timpul șederii sale în România, Vladimir le-a dat mereu prioritate în activitatea sa pastorală bolnavilor de la Sf. Vincențiu de Paul (actualul Spital Parhon), al cărui ctitor era, și de la alte spitale din București, pentru care celebra Sfânta Liturghie,

administra sacramentul Spovezii, se ruga și îi binecuvânta. Conform mărturiilor adunate de Postulatura pentru cauza de canonizare a Monseniorului Vladimir Ghika, în timpul acestui apostolat al său au avut loc „vindecări neașteptate, inexplicabile din punct de vedere medical”. Așa cum inexplicabil din punct de vedere omenesc a fost și miracolul verificat în urma întâlnirii cu Împăratul Japoniei, din 1933, eveniment relatat de majoritatea biografilor săi (cf. ibidem, p. 250 ș.u.).

Acum, Vladimir Ghika este Fericit și cu toții ne dorim și ne rugăm să fie proclamat cât mai curând Sfânt. Pentru aceasta, așa cum știm, Biserica cere un miracol obținut prin mijlocirea Fericitului.

Să alergăm, așadar, cu încredere la mijlocirea lui, știind că rugăciunea Fericitului Vladimir este acum mai puternică. Să-i spunem lui, cu încredere, suferințele și lipsurile noastre sufletești și trupești, cerându-i mai ales harul de a persevera în slujirea lui Dumnezeu și în comuniunea credinței apostolice.

PS Cornel Damian Episcop auxiliar de București

VATICAn

PAPA fRAnCISC. TREI CUVInTE

a împlini fapte de milostivire înseamnă a risca RISC. VUlNeRabIlItate. ÎNCRedeRe

Luni - 5 iunie 2017

RISC. Uneori, a împlini fapte de milostivire înseamnă a risca. „Nu se teme!”, spuneau vecinii despre Tobia în fragmentul propus de liturgia de astăzi (Tob 1,3; 2,1a-8). Și tocmai de aceea îl căutaseră ca să-l ucidă. A trebuit să fugă, iar acum îngropa din nou morții. De multe ori se riscă pentru a săvârși o faptă de milostivire. Să ne gândim aici, la Roma, în plin război: câți au riscat, începând cu Pius al XII-lea, pentru a-i ascunde pe evrei, ca să nu fie uciși, să nu fie deportați. Își riscau viața! Dar era o faptă de milostivire, salvarea vieții acelor oameni!

Iată de ce trebuie să și riscăm.

Uneori riscurile nu sunt ușoare.

Trebuie să știm că dacă facem fapte de milostivire, unii vor zice: „Omul ăsta e nebun, femeia asta e nebună: în loc să stea liniștit acasă, vizitează bolnavi, merge încolo și-ncoace”. Noi însă să nu pierdem nicio ocazie de a fi milostivi. Și să ne întrebăm, amintindu-ne care sunt aceste fapte de milostivire: „Eu fac acest lucru? Eu știu să împart

cu alții, să împărtășesc suferințele lor? Îmi asum riscuri? Accept să fiu «deranjat» pentru a împlini o faptă de milostivire?” E important, pentru că faptele de milostivire ne fac să ne îndepărtăm de egoismul nostru și ne ajută să-l imităm pe Isus îndeaproape.

Vineri - 16 iunie 2017

VUlNeRabIlItate. Toți sun-

tem vulnerabili, fragili, slabi și avem nevoie de vindecare. Sf. Paul spune: suntem apăsaţi de necazuri, în cumpănă, persecutați, doborâți (cf. 2Cor 4,7-15). Unul dintre cele mai dificile lucruri în viață este să ne recunoaștem propria vulnerabilitate. Uneori încercăm să o mascăm, să nu se vadă, o ascundem.

Iar ascunzișurile sunt întotdeauna rușinoase, ipocrite. Numai dacă acceptăm că suntem vase de lut, Dumnezeu va putea acționa în noi și ne va da împlinire, fericire, bucuria de a fi salvați. Să conștientizăm că suntem de lut, slabi, păcătoși și că fără puterea lui Dumnezeu nu putem să mergem înainte.

Luni - 26 iunie 2017

ÎNCRedeRe. Îmi place cum se repetă în acest pasaj, și în celelalte din acest capitol (Gen 12, 1-9), faptul că Abraham nu construiește o casă: fixează un cort, pentru că știe că e călător și are încredere în Domnul. O atitudine care ne amintește că creștinul care stă pe loc nu e un creștin adevărat.

Drumul începe în fiecare zi dimineaţa: drumul de încredere în Dumnezeu, drumul de deschidere spre surprizele Lui - uneori urâte, precum o boală, un deces. Dar noi știm că Dumnezeu ne conduce spre un loc sigur, pe care l-a pregătit pentru noi. Creștinul nu are nevoie de horoscop, ca să vadă viitorul, nici de ghicitoare cu glob de cristal: nu, nu știe ce urmează, dar știe că este călăuzit. Îmi place porunca pe care Dumnezeu i-o dă lui Abraham: „Umblă în prezența mea și fii fără prihană!” Mergi în prezența mea, adică acceptă promisiunile mele, ai încredere în mine și „fii fără prihană”. În fond, viața creștină este atât de simplă!

Twitter: @Pontifex Europa are un patrimoniu de idealuri și spiritualitate unic în lume, care merită să fie propus din nou cu pasiune și reînnoită prospețime.

Papa Francisc

AUGUST 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

5

VATICAn șTIRI DIn VATICAn

„Oferirea vieții”, o nouă cale spre beatificare

DICASTERUL PENTRU LAICI

Printr-un motu proprio din 11 iulie, Papa Francisc a declarat o nouă categorie de viață creștină care poate fi luată în considerare pentru beatificare, numită „oferirea vieții”.

„O

ferirea vieții” înseamnă că o persoană a murit prematur prin oferirea propriei vieți din iubire față de Dumnezeu și față de aproapele. Deși similară cu martiriul, această definiție se potrivește acelor slujitori ai lui Dumnezeu ce și-au dăruit în vreun fel viața în mod prematur pentru caritate, deși circumstanțele ar putea să nu intre în definiția strictă a martiriului, care cere prezența unui persecutor.

Schimbarea normelor a fost făcută cu sprijinul Congregației pentru Cauzele Sfinților, care a adăugat

acest caz particular la căile prin care o persoană aflată în proces de beatificare poate fi considerată demnă, pe lângă cele trei căi tradiționale: martiriul, trăirea eroică a virtuților și rarele „cazuri excepționale”. Papa a scris că „sunt demni de o cinste specială creștinii ce și-au oferit voluntar și liber viața pentru alții și au perseverat până la moarte în această privință”.

Responsabilitatea să arate că a avut loc oferirea vieții îi revine Diecezei ce înaintează positio - colecția de documente ce oferă dovezi susținând cauza de canonizare - la Congregația pentru Cauzele Sfinților.

Un nou site și logo al Dicasterului pentru Laici, familie și Viață.

P

e 11 iulie, Dicasterul pentru Laici, Familie și Viață și-a lansat noul logo și site www.laityfamilylife.va. „O îmbrățișare a Bisericii care îi cuprinde pe toți laicii și familiile lumii. Aceasta dorește să reprezinte noul logo al Dicasterului”. „Noul site dorește să devină un loc comun pentru laici și familii, unde fiecare să se simtă bine și să aibă ocazia să fie ascultat. De aceea am decis să dăm un spațiu amplu rețelelor sociale, în speranța că vom putea să intrăm în dialog cu cei ce doresc să ne urmărească”.

A MURIT Joaquin naVarro-VaLLs Pe 5 iulie, la vârsta de 80 de ani, a murit Joaquin navarro-Valls, purtătorul de cuvânt al Papei Ioan Paul al II-lea.

i

ndisolubil legat de figura lui Ioan Paul al II-lea, Navarro a intrat în Sala de Presă a Vaticanului în 1984. Pr. Federico Lombardi, succesorul lui Navarro din 2006, amintea câteva din calitățile acestuia: „... capacitatea de a relaţiona, o foarte bună cunoaștere a limbilor, o adevărată genialitate în a prezenta știri și conţinuturi informative...”. Navarro a fost un model de „dedicare în slujba Papei și a Bisericii”.

6

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | AUGUST 2017

VATICAn L’OSSERVATORE ROMAnO

O lume însetată DOuă miliarDe fără apă pOtabilă L’Osservatore Romano, 14 iulie 2017

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

CARD. PIETRo BoETTo

Î

n lume, 3 din 10 persoane, adică peste 2,1 miliarde, nu au acces la apă potabilă la domiciliu, iar 6 din 10 (4,4 miliarde) nu au acces la servicii igienico-sanitare sigure. Este ceea ce reiese din primul raport comun al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) și UNICEF, bazat pe obiective de dezvoltare sustenabilă ale Naţiunilor Unite.

Din raport rezultă de asemenea că în fiecare an, 361.000 de copii cu vârsta sub 5 ani mor de diaree din cauza lipsei de apă sau a apei nesănătoase.

Absența serviciilor igienico-sanitare și apa contaminată sunt strâns legate de transmisia de boli precum holera, hepatita A și tifos. În plus, prea multe persoane nu au încă acces la apă și la servicii igienico-sanitare, în special în zonele rurale.

Examinând în detaliu datele raportului ONU, rezultă că din cele 2,1 de miliarde de persoane care nu au apă curată acasă, 884 de milioane încă nu au servicii de bază pentru apa potabilă. Dintre acestea, 263 de milioane merg mai mult de 30 de minute pentru a putea aduna apă din surse din afara locuinţei și 159 de milioane beau în continuare apă netratată, luată din surse de la suprafaţă,

DrePt între neamuri

precum râuri sau lacuri. În plus, 600 de milioane de persoane folosesc în comun cu alte persoane băile sau wc-urile și 892 de milioane - în mare parte în zonele rurale - își fac nevoile în aer liber. ONU estimează că în 90 de țări (dintre care multe în Africa), progresele pentru serviciile igienicosanitare sunt prea lente [...]. Pe lângă aceasta, în țările în care au loc conflicte sau tulburări sociale, copiii au de patru ori mai puţine posibilităţi să utilizeze surse de apă și de două ori mai puține posibilități de a utiliza servicii igienico-sanitare față de copiii din alte regiuni din lume. „Apa curată și serviciile igienicosanitare la domiciliu nu ar trebui să fie un privilegiu doar pentru persoanele cu bunăstare sau care trăiesc în centre urbane”, a declarat Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății. „Sunt câteva dintre cerințele minime de bază pentru sănătate și toate ţările au responsabilitatea de a se asigura că fiecare persoană are acces la acestea”. [...]

Multe locuințe, structuri sanitare și școli nu au nici acum săpun și apă pentru curățarea mâinilor. [...] (trad. C. Grigore)

Cardinalul Pietro Boetto, Arhiepiscop de Genova în perioada 1938 - 1946, a fost declarat recent „Drept între neamuri”.

V

estea a fost dată de Arhidieceza de Genova.

Cardinalul Boetto (n. 9 mai 1871) a avut un rol decisiv în timpul persecuției evreilor: le-a deschis porţile Arhiepiscopiei și ale Seminarului diecezan tuturor evreilor, genovezi sau nu, și celor oprimați ori persecutați politic.

La 25 aprilie 1945, a tratat, la reședința sa, cu generalul german Günther Meinhold și trupele partizane genoveze. Trupele germane care intenționau să cucerească Genova s-au predat, iar orașul și locuitorii au fost salvaţi.

A murit la 31 ianuarie 1946, în urma unei crize cardiace.

AUGUST 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

7

fOCUS EVEnIMEnTE

i

ată ceea ce aș vrea să le spun preoților tineri: voi sunteți aleși, îi sunteți dragi Domnului! Dumnezeu vă privește cu duioșie de Tată și, după ce a făcut ca inima voastră să se îndrăgostească, nu va lăsa să șovăie pașii voștri. În ochii săi, sunteți importanți și El are încredere că veți fi la înălțimea misiunii la care v-a chemat.

(Papa Francisc)

Sfințiri De preOți VOi Sunteți aleși!

Pe 29 iunie, în Catedrala Sf. Iosif, diaconii Robert Petrișor și Cătălin Mititelu au fost sfințiți preoți prin impunerea mâinilor ÎPS Ioan Robu. Preoții nou sfințiți ne-au transmis câteva gânduri.

pr. rObert petrișOr:

P

e 29 iunie, am avut bucuria să primesc darul Sfintei Preoții.

Drumul până aici nu a fost ușor, dar am învățat că indiferent de momentele prin care treci, de încercare sau de avânt spiritual, atâta vreme cât rămâi în iubirea lui Cristos, toate te conduc la o unire mai profundă cu El, la o dăruire mai autentică și o cunoaștere tot mai mare a lui Dumnezeu. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toată dragostea pe care mi-a purtat-o și continuă să mi-o poarte. Mulțumesc părinților, fraților și rudelor pentru susținerea pe care mi-au acordat-o în toți acești ani. Pe 8

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | AUGUST 2017

acest drum al formării mele, am întâlnit mai mulți preoți care și-au lăsat amprenta asupra edificării mele spirituale, umane, intelectuale și pastorale; Domnul să le răsplătească munca. Mulțumesc binefăcătorilor care m-au însoțit în acești ani și-i rog să nu mă uite în rugăciunile lor.

Mă încredințez Sf. Fecioare Maria și patronilor mei spirituali pentru ca Dumnezeu să desăvârșească lucrarea cea bună pe care a început-o în mine. pr. Cătălin-alexanDru mititelu:

î m-am alăturat celor ce-și dăru-

n Solemnitatea Ss. Petru și Paul,

iesc viața slujirii lui Dumnezeu și aproapelui prin slujirea preoțească.

Această zi va rămâne una de referință pentru mine, așa cum pentru preoții hirotoniți mai demult a rămas vie amintirea hirotonirii lor sau cum rămâne vie amintirea zilei în care un tânăr și o tânără au celebrat sacramentul căsătoriei.

Nu voi înceta să mă rog pentru ca această zi să fie fundamentul unei vieți ancorate în Cristos, care să facă din mine un preot milostiv, ce-și încredințează viața slujirii lui Dumnezeu prin oameni; mă voi ruga să nu-mi lipsească simplitatea și disponibilitatea, iar prin vestirea cuvântului să fiu un împărțitor al bucuriei.

Mă voi ruga și vă invit și pe dumneavoastră să vă rugați pentru preoții din Arhidieceza noastră și pentru cei din lumea întreagă; să vă rugați și pentru seminariști și pentru vocații în Arhidieceză. Profit de această ocazie ca să vă adresez rugămintea să vă rugați pentru preoții nou sfințiți, printre care mă aflu și eu, pentru ca Dumnezeu să ducă la îndeplinire lucrarea sa bună pe care a început-o în noi.

fOCUS EVEnIMEnTE

C

onsiliul Conferințelor Episcopale din Europa (CCEE) este un organism de comuniune între Conferințele Episcopilor Catolici din Europa, al cărui scop este promovarea și păstrarea binelui Bisericii.

www.bisericacatolica.ro

eurOpa:

realitate plurifOrmă și paSiOnantă Între 30 iunie și 3 iulie, la București, s-a desfășurat a 45-a Întâlnire a Secretarilor Generali ai Conferințelor Episcopale din Europa.

P

articipanţii au discutat despre Rolul Bisericii, în particular al Conferinţelor Episcopale, într-o Europă pluralistă, discuțiile vizând pluralitatea culturală, pluralismul economic, pluralismul politic, pluralismul social și religios. În mai multe rânduri a fost amintită pasiunea Bisericii pentru Europa și angajamentul ei de a fi o voce profetică și critică atunci când ideologii și interese private se suprapun binelui comun și respectului pentru o diversitate sănătoasă.

Pe durata lucrărilor, au intervenit Arhiepiscopul romano-catolic de București, Mons. Ioan Robu, Episcopul greco-catolic de București,

Mons. Mihai Frațilă, Nunțiul Apostolic în România, Mons. Miguel Maury Buendía, reprezentantul BOR, Pr. Constantin Preda. Prof. Daniel Barbu, de la Facultatea de Științe Politice a Universității București, a prezentat o reflecție despre cultura europeană și realitatea Bisericii.

Oaspeţii au participat la o veghe de rugăciune cu tinerii, în Parohia Sf. Fecioară Maria, Regină, au concelebrat Sf. Liturghie în Catedrala Sf. Iosif și au vizitat câteva locuri importante pentru istoria comunităţii catolice locale.

Vizitând catedrala romano-catolică din București, Secretarii Generali au constatat și ei că nu a fost pusă în

aplicare sentinţa din 23 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Ploiești, prin care i se cere primarului Bucureștiului să înceapă, să conducă și să urmărească toate lucrările de demolare a colosului Cathedral Plaza și să refacă spațiul adiacent, conform destinației sale precedente, de parc public. Construcția, care afectează catedrala catolică, a fost încă de la început respinsă de Biserica Catolică. Nepunerea în aplicare a sentinței amintite mai sus este o dovadă a climatului de suspiciune asupra Statului de drept care dorește să fie România. Întâlnirea Secretarilor Generali a avut loc la Mănăstirea Carmelitanilor de la Snagov. Oaspeţii i-au mulțumit Pr. Francisc Ungureanu, Secretar General al Conferinței Episcopale Române, care, împreună cu un grup de tineri voluntari, au creat o atmosferă de fraternitate, rugăciune și profunzime în dezbateri. În 2018, întâlnirea se va desfășura în Cipru, între 29 iunie și 2 iulie, la invitația Arhiepiscopului de rit maronit al Ciprului.

AUGUST 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

9

fOCUS ACTUALITATE

ÎNCeRCaRea de a CRea CoNFUzIe

î

ColoSUl CathedRal Plaza apărat De eDilul Capitalei Primarul General al Capitalei încearcă să se spele pe mâini în cazul Cathedral Plaza. Prin noua sa tentativă de a scăpa de răspunderea aplicării legii în cazul Cathedral Plaza, oferă opiniei publice o confirmare a legăturilor sale de afinitate (și interese) cu dezvoltatorul proiectului.

U

ltimele demersuri ale edilului Gabriela Firea produc îngrijorare Arhiepiscopiei Romano-Catolice București (ARCB), întrucât acestea denotă implicarea dnei Gabriela Firea în salvarea colosului ilegal, ce trebuie demolat de însuși edilul capitalei.

Repetăm ceea ce am afirmat și în comunicatul nr. 145 din 17.05.2017 și îi amintim dnei Firea care îi sunt obligațiile stabilite de Justiția din România. Ca Primar al Municipiului București (PMB), este obligată să 10

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | AUGUST 2017

emită dispoziția de desființare a clădirii ilegale Cathedral Plaza, acțiune pentru care nu are nevoie de avize sau păreri de la alte instituții, și apoi este obligată să ia toate măsurile administrative pentru a readuce terenul la starea de dinainte de construire.

Avizul de la Comisia Națională a Monumentelor nu trebuie să fie cerut nici de Primarul Municipiului București și nici de proprietarul clădirii. Suntem în prezența unei hotărâri judecătorești care trebuie

n mod intenționat, Primăria Municipiului București încearcă să creeze o confuzie între exprimarea voinței de a pune în aplicare hotărârea judecătorească prin emiterea dispoziției de desființare a construcției ilegale Cathedral Plaza și modalitatea tehnică prin care această voință se va duce la îndeplinire. Pentru emiterea actului administrativ impus de instanță Primarul general are la dispoziție toate mijloacele necesare.

Insinuarea sa din data de 12.05.2017 în sensul că i s-ar cere aducerea la îndeplinire a hotărârii judecătorești prin încălcarea legii, nu face decât să sublinieze opoziția nelegitimă față de dispoziția dată de sistemul judiciar din România. (din Comunicatul din 17.05.2017)

pusă în executare și nu în prezența unei decizii lăsate la aprecierea autorităților administrative. Nicio autoritate administrativă nu poate lipsi de efecte o hotărâre judecătorească. Dispozițiile legale la care se face referire în comunicatul Primarului General nu sunt aplicabile în situația de față, întrucât acestea se referă la procedurile necontencioase de autorizare a desființării unei construcții ilegale.

Grija pe care o manifestă Primarul General în ultima perioadă pentru

fOCUS

procesele aflate pe rol, introduse de către Millennium Building Development (MBD), demonstrează că mai presus de lege există alte legături despre care ARCB a făcut vorbire și pe care PMB nu le-a infirmat. De altfel, dezinformând prin omisiune, dna Primar General nu aduce la cunoștința publicului faptul că în același dosar în care s-a solicitat de către MBD ca instanța să dispună intrarea în legalitate a acestei construcții, ARCB a cerut instanței judecătorești să oblige Primarul General la emiterea actului administrativ de respingere a cererii de intrare în legalitate.

De altfel, în cadrul procedurii de executare silită, în data de 26.09.2016, răspunzând reprezentanților ARCB

care îi solicitau să facă demersurile de desființare în sensul legii, Primarul Firea le-a spus acestora că în țara noastră au existat decizii irevocabile care au fost schimbate, arătând prin aceasta că speranțele sale sunt îndreptate nu spre aplicarea legii și refacerea unui spațiu verde pentru bucureșteni, ci spre salvarea investiției ilegale a unor prieteni.

Constatând că sentința civilă nr. 2520/2012 a Tribunalului Dâmbovița și decizia nr. 89/2016 a Curții de Apel Constanța nu sunt respectate, solicităm din nou public Primarului Capitalei să-și facă datoria și să pună în executare hotărârea definitivă, mai ales că prin hotărârea judecătorească pronunțată de Tribunalul București la data de

10.07.2017 instanța a respins în mod definitiv și ultima contestație la executare formulată de către Primarul Municipiului București. Și, dacă tot era dna Firea dispusă să facă un sondaj legat de cheltuielile Primăriei Municipiului București vizavi de Cathedral Plaza, îi sugerăm să întrebe bucureștenii dacă sunt de acord ca Primăria să cheltuiască din banii lor pentru a împiedica punerea în executare a unei hotărâri judecătorești. Iar în virtutea transparenţei în administraţia publică, ar putea să declare public sumele cheltuite deja în acest scop.

Primarul General susține un război propagandistic în care poartă stindardul intereselor MBD.

Hotărârile judecătorești sunt ignorate

D

upă 11 ani de procese pentru apărarea, conservarea și punerea în valoare a Catedralei Sfântul Iosif, Arhiepiscopia Romano-Catolică de București (ARCB) a obținut zeci de decizii irevocabile, dintre care unele au anulat sau confirmat anularea autorizației de construire a clădirii auto-intitulate Cathedral Plaza, altele au stabilit radierea din cartea funciară a intabulării ei frauduloase, imposibilitatea racordării ei la sistemul de electricitate sau la sistemul de gaze naturale ș.a., însă cele mai importante au dispus desființarea clădirii, în sarcina Primarului General al Municipiului București, și exproprierea terenului pentru cauză de utilitate publică, în sarcina Guvernului României.

Cu toate că există decizii irevocabile, autoritățile nu acționează în sensul aplicării deciziilor, invocând diferite motive. De ce?

Fiindcă există înțelegeri ascunse între investitor și autorități. Reamintim tuturor că ARCB a organizat proteste încă din anul 2006, a introdus acțiuni în instanță pentru împiedicarea agresării Catedralei, iar autoritățile au fost atente să protejeze investitorul.

Marșul Tăcerii pentru Catedrala Sf. Iosif, 2016

ARCB a descoperit ulterior că înainte cu 13 zile de obținerea ilegală a autorizației din 2006, între Primăria sectorului 1 și firma Millennium a existat o înțelegere notarială prin care firma se angaja să nu atace în instanță Primăria în cazul în care neregulile vor ieși la iveală.

Iată de ce se inventează atâtea scuze.

Să ne rugăm cu credință pentru apărarea Catedralei!

AUGUST 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

11

fOCUS șTIRI ARCB

BUCUREșTI

baCalaUReat La examenul de Bacalaureat, sesiunea iunie-iulie, Colegiul romano-catolic Sf. Iosif a avut promovabilitate 100%. Cei 40 de elevi înscriși, absolvenți ai cursurilor de Teologie romano-catolică și Științe sociale, au promovat examenul de Bacalaureat cu medii cuprinse între 9.63 și 6.40.

TâRGOVIșTE

VaCanță

Între 17 și 28 iulie, în parohia Sf. Francisc de Assisi s-a desfășurat a II - a ediție a proiectului educațional Prieteni de vacanță, cu tema: Cunoașterea celor 10 Porunci din Legea Divină.

COnSTAnțA

mulțumire Pe 10 iulie, opt din cei zece preoți sfințiți în luna iunie au celebrat alături de parohul Bazilicii Sf. Anton, Pr. Ieronim Iacob, o Sf. Liturghie de mulțumire pentru darul preoției, răspunzând astfel invitației pe care Pr. Ieronim le-a făcut-o în decembrie 2016, cu ocazia exercițiilor spirituale pentru diaconat.

12

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | AUGUST 2017

SĂRBĂToAREA exerciții spirituale SANCTUARULUI DIECEZAN Preoți în reculegere la Mănăstirea Carmelitanilor de la Ciofliceni.

Î

ntre 10 și 14 iulie, 15 preoți, între care și ÎPS Ioan Robu, s-au reunit la Mănăstirea Călugărilor Carmelitani Desculți de la Ciofliceni (Snagov), pentru Exercițiile Spirituale anuale, sub conducerea PS Pietro Maria Fragnelli, Episcop de Trapani, Italia.

PS Pietro Maria a fost invitat de Înaltpreasfinţitul de mai mult timp pentru a predica aceste exerciții spirituale. Meditațiile propuse preoților din Arhidieceza de București, Dieceza de Iași și din Eparhia de Cluj-Gherla au pornit de la un document nou al Conferinței Episcopilor din Italia despre spiritualitatea preotului diecezan: Plămadă de fraternitate.

Aflat în București pentru câteva zile, PS Fragnelli a vizitat câteva dintre parohiile Arhidiecezei și proiectele sociale de la Voluntari (Ilfov) și Singureni (Giurgiu).

Duminică, pe 9 iulie, a celebrat și a predicat în Catedrala Sf. Iosif.

Celebrarea hramului bisericii dedicate Sfintei fecioare Maria de pe Muntele Carmel.

D

uminică, 16 iulie, la biserica Sf. Fecioară Maria de pe Muntele Carmel a mănăstirii Părinţilor Carmelitani Desculţi de la Ciofliceni (Snagov), a avut loc Sf. Liturghie de hram, prezidată de Mons. Miguel Maury Buendía, Nunțiu Apostolic în România. Au participat preoții comunității carmelitane, preoți de la parohiile bucureștene, numeroși credincioși.

Biserica mănăstirii Părinților Carmelitani a fost declarată sanctuar marian diecezan de către ÎPS Ioan Robu, printr-un Decret semnat la 10 iulie 2015. Sanctuarul este un lăcaș de cult care se bucură de o cinstire deosebită din partea credincioșilor și care a devenit loc de pelerinaj.

oMAGIU SCRIIToRULUI BUZURA ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop de București, i-a adus un ultim omagiu scriitorului Augustin Buzura, care a încetat din viață pe 10 iulie.

a

flând cu tristețe de trecerea la cele veșnice a scriitorului Augustin Buzura, membru al Academiei Române, ÎPS Ioan Robu i-a adus acestuia un ultim omagiu: „Rugându-mă aseară la sicriul domnului Augustin Buzura, l-am încredințat milostivirii lui Dumnezeu și mijlocirii Maicii Domnului pe acela lângă care, întâlnindu-l la diferite ocazii, am avut senzația prieteniei adevărate și a apropierii sufletești fără pregătiri și fără așteptări. […]Dumnezeu să-l primească în nesfârșita veșnicie a fericirii cerești”.

fOCUS șTIRI InTERnE/EXTERnE

un nou mandat pentru Sr. felicia ghiorghieş În luna iulie, Sora Felicia Ghiorghieș a fost realeasă Superioară generală a oblatelor Asumpționiste, pentru un mandat de 6 ani.

Î

PRoIECTUL My Place Serviciul Iezuiților pentru Refugiați a lansat proiectul My Place.

s

erviciul Iezuiţilor pentru Refugiaţi din România a lansat, în parteneriat cu Fundaţia Inimă de copil, proiectul „My Place - o punte pentru integrarea beneficiarilor unei forme de protecție și a străinilor cu ședere legală în România”.

Destinatarii proiectului, ce se va derula pe durata a 24 de luni, vor fi cu precădere din categoriile de persoane vulnerabile și cu nevoi speciale, care vor beneficia de servicii complementare celor asigurate de stat. Activităţile se vor desfășura la nivelul celor două centre regionale de integrare din orașele Galați și Constanța.

n perioada 8-30 iulie, a avut loc la Florenţa al XVI-lea Capitlu general al Congregaţiei surorilor Oblate Asumpționiste, în cadrul lucrărilor desfășurându-se și alegerea noii Superioare generale.

Astfel, Sr. Felicia Ghiorghieș a fost realeasă Superioară generală a surorilor Oblate Asumpționiste pentru un mandat de 6 ani.

Sr. Felicia Ghiorghieș s-a născut la 28 august 1968, la Mărgineni (Bacău).

A făcut profesiunea solemnă în 1995. În perioada 1995-2003, a făcut studii de teologie și științe religioase la Roma. Între anii 2003-2011, a fost Superioară provincială pentru surorile din Bulgaria, România și Rusia.

Prima dată, a fost aleasă Superioară generală la Capitlul din 2011.

În Arhidieceza noastră, Surorile Oblate activează la București. Sunt implicate în activitatea pastorală din Parohia Sfinții Petru și Paul, oferă găzduire pentru studente și se ocupă de Biblioteca Bizantină a Centrului Sfinții Petru și Andrei.

EUROPA

SIRIA

fRAnțA

uniunea eurOpeană, aCtOr al păCii

SemN de Speranță

deSPRe migranți

Conferința Bisericilor Europene (CEC) a adresat Uniunii Europene un mesaj prin care o îndeamnă „să-și întărească rolul de actor al păcii și al reconcilierii, prin instrumente nemilitare” și se declară împotriva propunerilor Comisiei Europene și finanțărilor în vederea unui program european de dezvoltare industrială pentru apărare.

Potrivit CEC, există riscul „transformării UE într-o alianță militară”, iar creșterea finanțării militare are efecte negative asupra securității.

Pe 11 iulie, peste o mie de locuitori din Alep au mers la Catedrala maronită Sf. Ilie, în ruină după conflictul sirian, pentru a asculta Missa în do minor, de Mozart, interpretată de 45 de muzicieni și 27 de coriști de la orchestra simfonică din Damasc. „Inițiativa este un gest de mare impact simbolic: într-o biserică devastată, unde totul apărea distrus, reînflorește viața și se pornește de la capăt”, afirma Arhiepiscopul Joseph Tobji al arhieparhiei de Alep a maroniților.

În perioada 16-23 iulie, s-a desfășurat la Taizé o săptămână de reflecție pe tema migrațiilor.

Programul s-a adresat în mod deosebit tinerilor cu vârsta între 18 și 35 de ani, interesați de această temă sau implicați în primirea sau însoțirea migranților, a refugiaților, a exilaților. Programul a inclus laboratoare animate de tineri refugiați care trăiesc în Europa, întâlniri cu experți sau martori implicați, momente de împărtășire, precum și o masă cu gustări internaționale.

AUGUST 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

13

BISERICĂ șI SOCIETATE VEDERI DIn ROMA

O chestiune de perspectivă Text: anca Mărtinaş giulimondi

„L

a casa nasconde, ma non ruba” - „Casa nu fură. Casa ascunde”.

Zicala italiană destinată să-i consoleze pe cei care au rătăcit vreun obiect în propria casă nu mi-a folosit la nimic. Parcă ar fi fost înghiţit de pardoseală inelul care avea gravată rugăciunea „Bucură-te, Marie”, în limba latină. L-am căutat, fără succes, zile în șir, timp de câteva ore, până seara târziu. Până la urmă, a trebuit să mă conving că, în timp ce făceam curăţenie, scuturând ba o cuvertură, ba o faţă de masă, inelul a sfârșit în stradă.

Câte nu mi-am spus, reproșându-mi neatenţia faţă de un obiect care avea și o valoare afectivă, nu doar materială, fiindu-mi dăruit de o persoană în semn de preţuire. Chiar îmi amintesc de un oaspete care, venit într-o zi în vizită la 14

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | AUGUST 2017

Radio, mi-a spus, observând inelul: „Te stimează mult persoana care ţi l-a dăruit”. Iar eu, cum i-am răsplătit preţuirea?

Poate că nu mi-aș fi găsit nici azi pacea dacă un coleg de la o secţie lingvistică vecină nu mi-ar fi povestit un episod, cu intenţia de a mă ajuta să mă înseninez. „Tu, cu inelul tău, mi-l readuci în minte pe acel preot leton care, într-un moment de neatenţie, și-a pierdut rozariul ce-i fusese dăruit de Ioan Paul al II-lea”, mi-a spus colegul cu un surâs îngăduitor, istorisindu-mi: „Nu era dimineaţă în care, întâlnindu-se cu unii preoţi colegi sau cu credincioși pe care-i păstorea, să nu-i întrebe dacă n-au găsit cumva un rozariu cu bobiţe albe transparente, rugându-i să i-l restituie dacă s-ar fi întâmplat să-l găsească.

«Lasă, că ai să faci tu rost de un altul», îi spuneau unii, încercând să-l consoleze.

«Da, poate», răspundea el, «dar unde mai găsesc eu un rozariu ca acela pe care mi l-a pus în palmă chiar Ioan Paul al II-lea?»

Până la urmă, într-o zi s-a găsit cineva îndeajuns de inspirat care să-i spună: «N-are nicio importanţă că l-ai pierdut. Important este că poate-l va găsi cineva căruia îi va fi de folos. Poate că-l va găsi cineva care nu crede. Se va uita la el, i se va părea interesant, estetic vorbind, îl va duce acasă și-l va pune într-un sertar, unde va uita de el. Însă, peste ani, poate vreun fiu sau vreun nepot, va da de el și va începe să-și pună întrebări: Ce-o fi? Oare la ce folosește? Și poate că, încetul cu încetul, va ajunge chiar să se roage, găsind astfel o cale de comunicare cu Maica Domnului, cea care pe bună dreptate e chemată Poarta Cerului»”.

Se pare că preotul leton s-a lăsat convins și, cu siguranţă, a căpătat și un alt rozariu, poate nu direct din mâna Sfântului Ioan Paul al II-lea, dar, cel puţin, un rozariu binecuvântat de el. În ceea ce mă privește, n-am încetat să caut, prin casă, inelul pierdut, deși, în inima mea, știu sigur că nu-l voi mai vedea. Însă, mă mângâie gândul că cine l-a găsit va spune rugăciunea „Ave Maria”, poate chiar mai des și cu mai multă fervoare decât mine.

BISERICĂ șI SOCIETATE RES-PUBLICA

Din două una Pledoarie pentru progres Text: cristina grigore

P

reședintele american Ronald Reagan afirma, într-o dezbatere din 1980: „Am observat că toți cei care sunt pentru avort s-au născut deja”.

Acum, la noi, se tot discută despre specificarea, în Constituția României, a faptului că „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită dintre un bărbat și o femeie”. Adică, așa cum au fost (și poate că mai sunt) și familiile în care au crescut cei care discută azi - pro și/ sau contra - despre modificarea aceasta din Constituţie. Că doar toţi ne-am născut dintr-un tată și o mamă.

Dar dacă vrem să fim „politically correct”, nu mai putem să vorbim în acești termeni. Astea sunt lucruri învechite, pentru oameni limitaţi.

Noi trebuie să mergem înainte, să progresăm - că despre progres este vorba, nu?!? -, și, așa cum vedem în

alte țări mai dezvoltate ( ) decât a noastră, mamă poate fi și un bărbat și tată poate fi și o femeie, care înainte de a fi bărbat, respectiv femeie, au fost femeie, respectiv bărbat - că acum știința medicală a avansat și ea și nu mai suntem limitați la cum ne-a lăsat Dumnezeu, pardon, natura. Și tot corect politic ar fi ca fiecare să-și întrebe părinţii - dacă mai sunt în viaţă - cum vor să fie numiţi: că poate mama vrea să fie tata și tata, mama, și au tot dreptul să aleagă, iar noi, ceilalţi, suntem obligaţi să le respectăm alegerea. Inclusiv să clarifice care dintre ei este părintele 1 și care părintele 2. Deși, nici numerotarea asta nu cred că e soluţia cea mai bună, că iar se creează diferenţe, discriminări între sexe.

S-ar putea rezolva, însă, dacă am fi toţi neutri.

Păi da, că de fapt, părinţii noștri, rectific, cei care ne-au generat pe noi, nu aveau dreptul să aleagă pentru fiii lor, adică pentru descendenţii lor (un ghid recent dintr-o ţară europeană zice că e sexist și discriminatoriu să indici sexul creaturii tale, numind-o fiu, fiică, copil, copilă). Normal e ca fiecare, de la naștere (că fătul din pântece oricum nu mai contează), să fie neutru, și să aleagă singur, mai apoi, ce vrea să fie: bărbat, femeie, o creatură neutră sau ce idei ne mai vin între timp. Și treaba fiecăruia dacă acum vrea să fie bărbat și la anul femeie, și poate peste cinci ani neutru, și tot așa. Că doar fiecare e liber, nu? Și are drepturi. Care drepturi? Nu mai contează, că drept e ce vrea fiecare. Va fi chiar amuzant cu schimbările astea de gen. Îmi și imaginez ce-o să fie la serviciul de evidenţă a populaţiei, cu birocraţia care e la noi... cum se schimbă CNP-ul... când începe cu 1 (sau 5), când cu 2 (sau 6), când cu 0. Că cine e neutru e zero, nu?

Revin la revizuirea aceasta a Constituției. Dați-mi voie! Termin îndată! Mai am două vorbe de zis.

Iată, dar, opinia mea. Din două una: ori să se revizuiască, primesc!

Dar să nu se schimbe nimica. Ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale...

Din această dilemă nu puteți ieși...

Am zis!

Eh, da, nici nu mă gândeam că nu vă daţi seama că partea aceasta de la final am luat-o din Caragiale.

Cum? Am plagiat? Păi azi e o condiţie sine qua non!

Acest text este un pamflet și trebuie luat ca atare.

AUGUST 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

15

BISERICĂ șI SOCIETATE EXCELEnțĂ În SLUJIRE

Noi creştem copii, îi educăm, le dăm să mănânce, le citim poveşti înainte de somn, exact cum faci și tu acasă, cu copilul tău, numai că noi facem asta cu 14 copii.

Casa Sf. Ioan, București

un viitor bun pentru fiecare copil Text: cristina șoican

Î

n 1990, la inițiativa ÎPS Ioan Robu, a fost fondată Asociația Caritas București, pentru a contribui la eradicarea problemelor ce afectează viața și demnitatea ființei umane. Ulterior, asociația și-a definit, ca rațiune de a exista, ajutorarea comunităților defavorizate, a persoanelor sărace, singure, bolnave, cu dizabilități, a copiilor orfani. Așadar, de 27 de ani, Asociația Caritas este în contact cu problemele sociale, manifestând grijă, caritate, apropiere față de persoanele care se confruntă cu diferite dificultăți, încercând să găsească strategii pentru a le îmbunătăți situația, încercând să ofere o mână întinsă nevoilor concrete și să dea răspunsul cel mai potrivit diverselor probleme.

16

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | AUGUST 2017

Printre proiectele pe care se concentrează activitatea Caritas București se află și Casa Sf. Ioan, deschisă în anul 1990, care iniţial a fost un Centru de Zi pentru copiii străzii din zona Gării de Nord. În scurt timp s-a format un nucleu stabil de copii, beneficiari ai serviciilor Centrului.

Acest fapt a dus la materializarea iniţiativei de transformare a Casei Sf. Ioan într-un Centru rezidențial.

Astfel, în aprilie 2006, Casa Sf. Ioan a devenit Centru rezidenţial de tip familial pentru copii lipsiţi de ocrotirea părintească sau care provin din familii care din cauza dificultăţilor socio-economice nu le pot acorda îngrijirea necesară. Misiunea Centrului este creșterea și dezvoltarea personală a acestor copii, într-un mediu asemănător celui familial, în

vederea integrării lor sociale reale. În prezent, în Casa Sf. Ioan locuiesc 14 copii cu vârste cuprinse între 5 și 16 ani și un tânăr de 23 de ani.

Fiecare copil are o istorie, nu tocmai fericită, și un viitor, pentru care persoanele implicate în acest proiect luptă să fie cât mai bun. Pentru Echipa Casei Sf. Ioan, toți copiii casei reprezintă cazuri de succes, deoarece pentru fiecare copil în parte se duce o muncă ce implică pasiune, devotament, dăruire și profesionalism.

Pe lângă ajutorul impus de nevoile materiale, persoanele implicate în proiect oferă suportul moral și afectiv de care acești copii au nevoie. Știu să încurajeze, știu să empatizeze.

Uneori, fiind întrebate de cei din jur cu ce se ocupă, persoanele implicate în proiect își explică atribuțiile: „Noi creștem copii, îi educăm, le dăm să mănânce, le citim povești înainte de somn, exact cum faci și tu acasă, cu copilul tău, numai că noi facem asta cu 14 copii”, explicație pecetluită cu un zâmbet. Și pentru că în ceea ce fac pun iubire, munca lor este slujire!

Este excelență în slujire!

SUfLET TânĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

„mai puneți mâna pe O Carte!”

E

rau cuvintele pe care tata ni le spunea fraților mei și mie, atunci când venea acasă de la serviciu și ne găsea jucândune sau uitându-ne la televizor. Ne săturaserăm de câte ori le repeta și nu prea îl luam în seamă. Este o amintire din copilărie - nu le voi înșirui aici pe toate - care mi-a revenit acum în minte, fiind timp de vacanţă, și reflectând asupra ei, îi dau dreptate tatei. Cât de mult ajută să citești o carte!

Să ții o carte în mână, să o citești pagină cu pagină.

Dragi tineri, vă salut din nou, într-un timp în care sper să vă găsesc mai senini, mai lipsiți de griji, mai odihniți. Este vacanță și sper că vă bucurați de ea. De asemenea, nădăjduiesc că folosiți într-un mod util acest timp. Să nu uităm că la finalul vieții vom fi întrebați și despre cum am folosit timpul vacanțelor; face parte tot din istoria noastră.

Vin cu o provocare nouă pentru această lună și astfel, doresc să vă lansez invitația de a „pune mâna pe o carte”.

Este adevărat că multe lucruri poți face atunci când dispui de timp liber

sau... poate chiar nu ai ce face. Este foarte important să discerni bine dacă ceea ce faci este chiar folositor, dacă reprezintă o „investiție” în tine sau în viața proprie. E mai ușor să faci ceea ce simți mai comod, dar este mai încurajator și util să faci ceva prin care să construiești ceva în viața proprie: un caracter, un limbaj adecvat, o cultură generală etc. A citi o carte te ajută să gândești mai mult, cu luciditate chiar.

A citi o carte înseamnă să-ți dezvolți propriul limbaj și să vorbești corect gramatical. A citi o carte înseamnă a câștiga timpul pentru tine, înseamnă a colabora cu Dumnezeu la dezvoltarea pe care o dorește în tine. Lista poate continua, însă ideea este aceeași.

Poate că nu ești obișnuit să citești, începe să înveți să o faci și astfel, vei câștiga o bătălie cu tine, cu trupul tău, în care intelectul, voința, libertatea ta de a alege au câștigat. Cine conduce în viața ta? Trupul sau sufletul, intelectul sau voința ta?

Pr. Marian Blaj, Responsabil diecezan pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Ce frumos e când tinerii sunt „pelerini ai credinței”, fericiți să-l ducă pe Isus pe orice drum, în orice colț al lumii!

Papa Francisc

tINeRII Întreabă

isPita: Combatere sau păcat?

i

spita poate fi păcat în măsura în care alegerile pe care le facem nu ne responsabilizează. Asta e ușor în teorie, dar în practică, nu de fiecare dată cunoaștem cauzele și urmările ispitei. Iar, după cum este și zicala „Singura modalitate de a te elibera de ispită este să-i cedezi”, nu de fiecare dată găsim motivații reale pentru a o putea înfrunta. Însă, când ne lăsăm purtați de orice ispită și cădem pradă unei obișnuințe de a o repeta, atunci intră în discuție păcatul. Alegerile făcute după anumite valori și după prioritățile personale conturează persoana.

Dacă alegerile nu sunt bune, firesc, nici rezultatul nu este cel așteptat, iar drumul spre responsabilizare este îngreunat. Atunci când nu există o responsabilitate, persoana în cauză poate suferi în multe moduri, dacă într-adevăr își conștientizează situația. În schimb, dacă această responsabilitate este asumată, persoana implicată poate simți un progres. Așadar, în viață contează cum ne raportăm la ispite pentru a nu cădea în păcat.

Gemma Gabriela

AUGUST 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

17

SUfLET TânĂR REPORTAJE

#micfollow un campus „super, super!”

Circa 40 de tineri din Arhidieceză au participat între 11 și 15 iulie a.c., la Campusul de formare pentru animatori, de la Micfalău.

Text: cosmin sipoş

„Ş

i au fost unele dintre cele mai tari zile de vară din viața mea…”.

Cam așa a putut fi caracterizată săptămâna 11-15 iulie de tinerii care au luat parte la Campusul de formare pentru animatori. O poveste lungă și scurtă, însorită și ploioasă, aventuroasă și liniștită în același timp. În septembrie 2016, echipa diecezană s-a reunit la Predeal pentru a pune cap la cap activitățile următorului An Pastoral. După cum a cerut-o cutuma, a trebuit să stabilim un eveniment care să țină capul de afiș al calendarului cu evenimente. Știind că în 2017 se vor împlini 7 ani de la ultimul Campus de formare pentru animatori pe care CDPT l-a organizat, am căzut de acord că ar fi momentul să repetăm experiența.

Iată-ne, deci, după luni întregi de

pregătire și promovare, ajunși acasă fericiți, atât organizatorii, cât și participanții, că am putut lua parte la un eveniment atât de deosebit și că am încheiat cu bine un nou An Pastoral.

11 iulie 2017. Drumurile și căile ferate din Arhidieceza de București.

Aproximativ 40 de tineri se pregătesc să plece într-un loc nemaivăzut pentru a petrece 5 zile de formare practică și spirituală. Astfel, am început de la 0, fără așteptări, și am reușit să construim treptat una dintre cele mai tari aventuri pe care leam trăit vreodată.

Atmosfera a fost prietenoasă încă de la sosirea primilor participanți.

Pe vreme ce seara se lăsa, locația se umplea de tineri, iar micul nostru Campus din Micfalău, județul Covasna, prindea viață. Aceea a fost ziua în care ne-am cunoscut,

atât în grupurile mici, cât și ca un mare grup de viitori animatori parohiali. Semnele unor noi prietenii și ale unui Campus reușit începeau să prindă contur…

Au urmat două zile de lucru și distracție intensă. Împărțiți fiind în trei grupuri mici, care au stat sub semnul a trei culori: galben, verde și vișiniu, și conduși fiind de trei animatori, participanții au reușit să descopere tainele voluntariatului și caracteristicile unui animator de succes. Evident, pe lângă aceste munci pe echipe, în program au fost presărate și alte activități, precum mese rotunde, ateliere și multe, multe jocuri. Am descoperit împreună viața rurală a zonei și ne-am împrietenit cu localnicii. Planul Pastoral ne-a fost instrument de lucru, întrucât în jurul acestuia s-au învârtit toate discuțiile și din el am putut prelua învățămintele și valorile pozitive ale unui animator creștin. Pr. Marian Blaj și Pr. Pavel Butnariu ne-au fost alături pe toată durata evenimentului și ne-au ajutat să înțelegem mai bine învățăturile biblice și cum am putea întări relația între un tânăr/ animator și un preot.

Citește mai departe pe cdpt.ro.

Iar amintirile în imagini le găsești pe conturile de Facebook și Youtube ale Centrului Diecezan.

18

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | AUGUST 2017

SUfLET TânĂR

importanța grupului

a

face parte dintr-un grup care împărtășește aceleași principii și preocupări este o comoară. Însă a face parte dintr-un grup de tineri care încearcă să îl pună în centrul lor pe Cristos este cu adevărat o binecuvântare. Pe mine grupul din care fac parte mă ajută să cresc, să ofer ce am primit și îmi oferă șansa să învăţ mereu lucruri noi. Întotdeauna mi-am dorit o familie numeroasă, iar grupul de tineri de la Catedrală a devenit pentru mine ca o familie, așa că încerc ca prin ceea ce fac să am grijă de fraţii și surorile mele. Suntem

diferiţi, ceea ce ne arată că fiecare are rolul său. În acest an am avut parte de diferite încercări și am reușit să le depășesc cu sprijinul celor din grup care, fie că au știut, fie că nu, au reușit să îmi fie alături prin veselia lor, prin prezenţa lor, prin rugăciuni și prin toate momentele în care ne-am întâlnit.

Sfânta Liturghie, catehezele, activităţile caritabile, jocurile, momentele de cunoaștere sunt câteva dintre activităţile care ne-au ajutat să ne apropiem.

Pot să afirm cu tărie că pentru mine, dar și pentru ceilalţi, la Catedrală este acasă.

Adriana Calotă

O miCă ÎnVățătură

u

na dintre dorințele mele în viață este să devin un bun orator. Îmi doresc să pot să îmi exprim ideile clar, concis, într-un mod adaptat la auditoriu. Vreau să pot să stârnesc simțămintele celor care mă ascultă și să îi pot face să fie interesați de ceea ce le povestesc. Vreau ca discursul meu să aibă substanță. Iar oratoria e ca orice alt domeniu, are experții ei, despre care se zice că au „gura de aur”.

Curios din fire, am încercat să găsesc un astfel de posesor de „gură de aur”. Am descoperit un grec, pe nume Ioan. Ajută și faptul că e sfânt. De aceea, m-am apucat să citesc, ca un cercetător dornic de cunoașterea totală, câteva citate rostite de el pe care leam găsit pe internet. Unul dintre aceste citate vorbește despre cum biserica este un loc al liniștii și al

ordinii, cum zgomotul și aplauzele aparțin mai degrabă teatrelor și piețelor publice. Interesantă ideea, nu-i așa?

La o scurtă căutare pe net, am descoperit și că el nu este singurul care împărtășește această părere. Se găsesc citate din Biblie, din diverși sfinți, chiar și din Papa Benedict al XVI-lea, de pe vremea când era cardinal. Vă rog să nu mă credeți pe cuvânt, căutați-le și voi pe net. În loc de concluzie, vă voi lăsa un gând pe care să-l aveți în minte atunci când veți vrea să aplaudați o realizare umană în Biserică.

Dacă frații de la care am luat acest obicei mai au o scuză - faptul că nu cred în adevărata prezență a lui Cristos în Euharistie -, noi, catolicii, ce scuză avem pentru comportamentul nostru?

Rafael Emanuel Ropotă

CINemateCa

I’m Not aShamed (2016)

o

tânără își apăra credința, cu curaj, ceea ce îi aduce moartea. sinteza: Rachel Joy Scott, o studentă creștină, se confruntă cu batjocura celorlalți pentru credința ei, credință pe care ea nu se teme să o arate, fiind plină de compasiune, ajutorare și iubire față de cei suferinzi. În momentul în care doi tineri pătrund în liceu și este amenințată cu un pistol la cap, la întrebarea „Încă mai crezi în Dumnezeul tău?”, ea răspunde cu fermitate: „Ştii că da.” despre film: Povestea, reprodusă după scrierile lui Rachel, prezintă drama petrecută într-un liceu în anul 1999, când în timpul unui atentat, au fost omorâți mai mulți elevi. Rachel reprezintă speranța și iubirea, care există și în spatele tragediilor. recomandare: Filmul se concetrează pe drama extraordinară a unei tinere ce nu renunță la credință în fața morții și a amenințărilor, având încredere în Dumnezeu.

Alexandra Corina Iacoban

AUGUST 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

19

SUfLET TânĂR șTIRI/AnUnțURI

Veghe de rugăciune cu şi pentru tineri

S

âmbătă, 1 iulie 2017, la parohia „Sf. Fecioară Maria Regină” (Cioplea) din capitală, a avut loc un eveniment deosebit, la care au participat Secretarii Generali ai Conferințelor episcopale din Europa, Nunțiul Apostolic, precum și Episcopul Auxiliar Cornel Damian. Veghea de rugăciune a fost organizată cu, de și pentru tineri, întrucât ea a reprezentat un moment de pregătire pentru Sinodul episcopilor ce va fi organizat în 2018 și a cărui temă este „Tinerii, credința și discernământul vocațional”.

Veghea de rugăciune s-a desfășurat în mai multe limbi, printre care engleză, franceză, germană, poloneză, italiană, spaniolă și, evident, română, subliniind astfel diversitatea, dar și unitatea întru Cristos. După veghea propriu-zisă, la care au participat mai bine de 50 de tineri, a

avut loc un moment cultural-artistic de dansuri populare românești, ocazie prin care Secretarii Generali și toți cei prezenți au experimentat o parte din cultura și tradiția românească. Evident, seara s-a încheiat cu o agapă și cu multă voie bună.

Cosmin Sipoș

PRAGA (CEHIA)

ROMAn (ROMânIA)

CoNtemPlatIV În aCțiune

șantier pentru unitate!

o întâlnire internațională a grupului Magis îi adună pe tinerii din Europa Centrală și de Est pentru o experiență de spiritualitate ignațiană. După exerciții ignațiene (14-20 iulie) în Cehia, Austria, Ungaria, Kosovo, Polonia, Slovacia, Slovenia, tinerii se vor întâlni cu toții la Praga (20-23 iulie).

Tema - „Contemplativ în acțiune” - și motoul - „Uniți îndeaproape cu Dumnezeu” - continuă ideea lansată anul trecut, chiar înainte de ZMT.

Tinerii pentru unitate din Mișcarea Focolarelor au fost în acțiune în timpul verii! Proiectul „omullume” („Hombre mundo”) s-a desfășurat în 2017 în Europa de Est: adolescenții au creat șantiere ale fraternității universale, pentru formarea într-un spirit de deschidere spre lume prin acțiuni de solidaritate. Şantierul pentru români s-a derulat în Serbia (17-23 iulie) și la Roman (23-31 iulie), împreună cu adolescenți din Marea Britanie.

20

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | AUGUST 2017

ACTIVITATEA CDPt Urmăriți activitatea Centrului Diecezan pentru Pastorația Tineretului din Arhidieceza Romano-Catolică de București pe site-ul www.cdpt.ro și pagina de Facebook fb.com/ cdptbucuresti.

Suflet tânăr

COLECTIV DE REDACțIE Bianca Bâlha Pr. Marian Blaj Adriana Calotă Sr. Emilia Corlade CJ Alexandra Iacoban Emanuel Ropotă Cosmin Sipoș Gema Vlad Foto: cdpt.ro

sebastian s-a născut Într-o familie de romani.

Era creștin și a devenit soldat.

Îi Încuraja pe creștini și-i ajuta pe alții să ajungă la credință.

nu trebuie să ne lăsăm speriați de persecuție! dacă devin soldat, îi pot ajuta pe creştinii din închisori.

el Îi ajuta pe cei Închiși pentru credința lor.

ha, ha! sebastian e un creştin!

conform unei legende, a fost străpuns de săgeți și lăsat să moară.

sst! iată ceva de mâncare!

G BAN

mulțumesc!

dar apoi a fost arestat și dus la Închisoare!

dar creștinii veniți să-l Înmormânteze l-au găsit viu și l-au Îngrijit.

când s-a vindecat, a mers la Împărat și i-a spus că greșește omorând creștinii.

[După: TheKidsBulletin]

comemorat la 20 ianuarie

Sfântul SebaStian (256-288)

UnIVERSUL fAMILIEI

la Început, Împăratul a crezut că sebastian e o fantomă, dar apoi a Înțeles că era viu și a pus să fie bătut cu bâta până a murit. povestea lui ne amintește că nu trebuie să renunțăm la credința noastră nici când ne este greu. când te simți slab, gândește-te la sebastian!

AUGUST 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

21

UnIVERSUL fAMILIEI

Ziua Domnului şi ziua omului Adu-ți aminte să sfințești Ziua Domnului! este a treia poruncă a Decalogului. Importanța sa o arată și cuvintele unui învățat al lui Israel: „Nu atât Israelul a ținut sabatul, cât sabatul l-a ținut pe Israel”.

Text: pr. Fabian Măriuţ

M

utatis mutandis pe tărâm creștin, nu noi ţinem duminica, ci mai ales duminica ne ţine pe noi. Astăzi, week-end-ul, cum este denumit frecvent, sufocă spaţiul duminicii. Locul odihnei și al laudei aduse Domnului este luat de divertisment, de fuga din oraș, cu consecinţe asupra familiei, mai ales a celei cu adolescenţi și tineri, ce cu greu mai găsește momente de liniște și apropiere. Duminica se golește de spiritul său familial, devenind timp individual și mai puţin un spaţiu comun. Timpul liber al duminicii este tot mai adesea unul mișcător, cu riscul de a nu mai fi o zi „fixă”, din cauza adaptării la exigenţele muncii și organizării acesteia.

Găsim în Liturghier o frumoasă rugăciune care ne ajută să înţelegem

sărbătoarea ca împlinire a muncii omului: „Primește, Doamne, darurile noastre, prin care se săvârșește un schimb minunat între sărăcia noastră și măreţia ta, pentru ca, oferindu-ţi ceea ce tu ne-ai dăruit, să ne învrednicim a te primi pe tine însuţi”. O minunată întâlnire între sărăcia noastră și măreţia lui Dumnezeu, un schimb între muncă și sărbătoare, între dimensiunea „productivă” și dimensiunea „gratuită” a vieţii. „Să ne învrednicim a te primi pe tine însuţi”. Nu-i cerem Domnului numai sănătate, pace în familie, ci mai ales să ne facă în stare să-l primim pe El. Sensul trudei săptămânale este de a transforma munca într-o ofertă plăcută, ca recunoștinţă la darul pe care l-am primit: viaţa, soţul/soţia, copiii, prietenii, sănătatea, căderile și ridicările.

„A păzi ziua odihnei” este asemenea „exodului”, prin care creștinul trece de la „sclavie” la „libertate”, de la munca servilă, făcută cu sudoarea frunții, la a sluji în mulțumire și laude.

22

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | AUGUST 2017

Prin urmare, Liturghia duminicală este diferită de cea de toate zilele: cea de toate zilele, din care face parte mai ales munca, slujește la supravieţuire; cea de duminică, la a trăi bucuria întâlnirii. Liturghia festivă este timp pentru Dumnezeu, spaţiu de ascultare și comuniune, disponibilitate pentru cult și fapte bune.

Celebrarea și slujirea sunt cele două forme fundamentale ale legii cu care Dumnezeu este cinstit și prin care se primește darul său de iubire: în cult, Dumnezeu ne comunică în mod gratuit iubirea sa; în slujire, darul primit devine iubire împărtășită cu alţii. Așa transformă creștinul apa trudei sale în vinul bucuriei dumnezeiești. Lupta pe care o are de dus e de a nu lăsa ca vinul să devină apă, ca duminica să devină o zi golită de Isus cel Înviat.

UnIVERSUL fAMILIEI

pe cine spovedim?

Spovada e o întâlnire cu Cristos. A noastră, personală și foarte intimă. Un moment privilegiat de vorbire cu El despre noi și despre El. Asta în cazul fericit când ne spovedim pe noi.

La spovadă are loc într-un chip nevăzut, dar real, o efuziune a sângelui lui Cristos (Fer. Vladimir Ghika)

Spovedim pe orice altcineva în afară de noi și ducem sacramentul Text: claudia stan în derizoriu când: t DʅVUʅN KVTUJĕDʅSJ QFOUSV Qʅcatele noastre, ca și când spovada e un fel de instanță de judecată în care trebuie expuse circumstanțe atenuante pentru absolvirea necumințeniei noastre: eu am încercat să fiu bun, dar colegii mei sunt toți răi și uite că le merge bine; trăim într-o lume în care, dacă ești bun, ești luat de prost; trebuie să te descurci, altfel mori de foame; t FOVNFSʅN DV BDSJCJF UPBUF greșelile, răutățile, necuviințele și prostiile altora, din cauza cărora noi, care, altfel, suntem icoane de exemplaritate umană, am fost duși pe drumul pierzaniei: colegul meu care fură mereu m-a îndemnat și pe mine să fur, dacă nu era el...; mi-am înșelat bărbatul cu e așezăm inima înaintea prostiile făcute, dar, în aceeași mă- vecinul de la 2, dar el e de vină, că m-a maiestății dumnezeiești, sură, mulțumim pentru ceea ce e de înșelat cu cea mai bună prietenă; t vTUSFDVSʅN ‫پ‬ÉO‫پ‬BSVM ʲJ ÔOHIJ‫پ‬JN căutând cu sincerita- mulțumit – adică ne vedem micite să facem din spovadă mea noastră în oglinda măreției lui cămila” minimalizând (sau chiar asun prilej de întâlnire cu iubirea lui Cristos și nu numai că nu ne descu- cunzând deliberat) gogomăniile de rajăm de această „oglindire”, dim- calibru în detrimentul descrierii cu Cristos, când: t OF QMFDʅN OV EPBS HFOVODIJVM potrivă, ne bucurăm că e așa (noi lux de amănunte a „martiriului” perîn scaunul de spovadă, dar inima și mici, El mare), pentru că doar din sonal provocat de nedreptățile de la întreaga noastră ființă, trăind, de fi- această postură putem primi mân- birou, de neajunsurile financiare, de, la urma urmelor, neasumarea crucii ecare dată cu bucurie și emoție, no- gâirea Lui; t OF SJEJDʅN EJO ĕFDBSF TQPWB- de fiecare zi. utatea, binecuvântarea și frumusețea Bonus! La fiecare spovadă în unei Întâlniri fără pereche – acolo e dă încurajați, întăriți și, mai preDumnezeu însuși care ne ascultă și, sus de toate, mai serios și profund care ne mărturisim călcările pe bec ca să ne facem auziți, e bine mai întâi îndrăgostiți de o Persoană care în- care ne aparțin și mulțumim pensă facem liniște pe dinăuntru, să ne seamnă totul pentru noi și pentru tru înțelepciunea cu care Isus contivedem bine rănile provocate de pă- care însemnăm totul – inima ne nuă să ne iubească, în ciuda tuturor cat și să ne facem vulnerabili, fără ni- bate altfel după dezlegarea dată de dandanalelor noastre, renaștem la o cio reținere, înaintea Celui care le-a Isus prin mâinile preotului, avem viață nouă. O viață la cârma căreia se puterea de a iubi cu iubirea Lui și de află El; nu vecinul, colegul, nevasta făcut pe toate (deci și pe noi); t OF BDV[ʅN DV ESFBQUʅ NʅTVSʅ a ierta (pe noi și pe ceilalți) cu ierta- ori socrul. Nici măcar noi. El. Doar luciditate și simț de răspundere de rea Lui: necondiționat, fără măsură. El. Nimeni și nimic altceva.

N

AUGUST 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

23

SPIRITUALITATE SfânTA SCRIPTURĂ

Sf. tereza benedicta a Crucii (9 august)

Așa spune Domnul: „Iată, o voi ademeni, o voi duce în pustiu și-i voi vorbi la inimă!... Ea va cânta acolo ca în zilele tinereții ei, ca în ziua când a ieșit din țara Egiptului. Te voi logodi cu mine pentru totdeauna. Te voi logodi cu mine în dreptate, în judecată, în milostivire și îndurare. Te voi logodi cu mine în fidelitate și-l vei cunoaște pe Domnul”. (din liturgia zilei, Os 2,16.17b.21-22)

Text: pr. tarciziu șerban

Î

n ziua de 2 august 1942, călugărița carmelitană Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein), împreună cu sora ei, Roza, erau arestate din mănăstirea de Echt (Olanda) de către Gestapo. În timp ce erau duse către lagărul de la Amersfoort, sora Tereza Benedicta i-a spus Rozei: „Vino, să mergem pentru poporul nostru!”. De la Amersfoort, cele două surori au fost duse la Westerbork, iar de aici, la Auschwitz, unde, în ziua de 9 august, au fost conduse, împreună cu alți 987 de evrei, în camerele de gazare.

Această arestare și apoi execuție atât de precipitate se datorau faptului că episcopatul olandez a luat atitudine fermă, printr-o scrisoare pastorală, care s-a citit în toate bisericile catolice din Olanda, în ziua de 26 iulie 24

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | AUGUST 2017

1942, împotriva legilor antisemite naziste care au fost aplicate și în această țară, imediat ce a fost ocupată. Unei astfel de atitudini, autoritățile naziste au răspuns prompt prin ordinul din 30 iulie, care prevedea arestarea tuturor evreilor care ceruseră intrarea în Biserica Catolică.

Or, Tereza Benedicta a Crucii provenea dintr-o familie de evrei practicanți, originară din Wrocaw (Breslau), capitala Sileziei. Fiind al unsprezecelea copil, ea primește la naștere numele de Edith și, pentru că s-a născut chiar în sărbătoarea de Yom Kippur, mama ei a ținut să o inițieze mai atent în valorile religiei israelite. Totuși, la 14 ani, Edith abandonează religia, declarându-se atee. Însă după studii aprofundate în domeniul filosofiei, după experiența

Primului Război Mondial și, mai ales, după lectura Autobiografiei Sfintei Tereza de Avila, Edith se convertește la Biserica Catolică și este botezată în ziua de 1 ianuarie 1922. De la început a dorit să devină călugăriță carmelitană, asemenea „maestrei” ei, Tereza de Avila, care a condus-o la Adevăr. În acest Ordin ea nu va putea intra decât în 1933, atunci când legile antisemite nu-i mai îngăduiau să predea în școală și nici să mai țină conferințe. În anul 1987, Tereza Benedicta a Crucii este beatificată și apoi canonizată de către Papa Ioan Paul al II-lea.

Tot el o declară, în ziua de 11 octombrie 1998, copatroană a Europei, pentru lupta ei în favoarea unității acestui continent, ca urmare a experienței Primului Război Mondial.

SPIRITUALITATE DIn CATEHEZELE PAPEI fRAnCISC

În LUPTA ÎMPOTRIVA RĂULUI, CREŞTINII NU DISPERĂ, PENTRU CĂ ULTIMUL CUVânT ÎN ISToRIA oMULUI nU ÎL AU URA SAU MOARTEA SAU RĂZBOIUL.

Speranța de a fi sfinți

Papa Francisc

Text: iulia cojocariu

C

ateheza din 21 iunie a avut ca temă „Sfinţii, martori și însoţitori ai speranţei”, iar Sfântul Părinte a pornit de la o referinţă la botez, când, pentru fiecare creștin, a răsunat invocarea sfinţilor pentru prima dată. A amintit și expresiile „fraţi și surori mai mari” și „mulţime de martori”, care le sunt atribuite sfinţilor. În lupta împotriva răului, creștinii nu disperă, pentru că ultimul cuvânt în istoria omului nu îl au ura sau moartea sau războiul. Dimpotrivă, în orice moment al vieţii, mâna Domnului ne însoţește, precum și prezenţa discretă a celor care „au mers înaintea noastră cu semnul credinţei”.

Invocarea sfinţilor este prezentă și în cadrul sacramentului căsătoriei. În momentele dificile trebuie să

avem curajul să ridicăm ochii spre cer, gândindu-ne la atâţia creștini care au trecut prin încercări și au păstrat albă haina botezului, spălând-o în sângele mielului (cf. Ap 7,14). Și preoţii păstrează amintirea invocării sfinţilor rostită de întreaga adunare asupra lor la hirotonire.

Papa Francisc a încheiat cu invocaţia ca Domnul să dea fiecăruia dintre noi speranţa de a fi sfinţi. În cadrul catehezei din 28 iunie, Suveranul Pontif a vorbit despre speranţa, tăria martirilor și a precizat mai întâi cum Isus în Evanghelie, atunci când îi trimite pe ucenicii săi în misiune, le atrage atenţia asupra faptului că vestirea Împărăţiei lui Dumnezeu va întâmpina mereu o împotrivire. Și constituie o realitate faptul că într-o măsură mai mică sau

mai mare, mărturisirea credinţei are loc într-un climat de ostilitate. Și de aceea, creștinii sunt bărbaţi și femei care merg împotriva curentului, căci urmându-l pe Isus se îndreaptă într-o altă direcţie decât cea a lumii dominate de diferite forme de egoism și nedreptate. Fidelitatea faţă de Isus până la moarte a fost numită de primii creștini „martiriu”, un termen care înseamnă „mărturie”. Iar martirii din zilele noastre dau dovadă de o mare tărie cu care înfruntă încercările. Iar această tărie este semn al marii speranţe care îi însufleţește. Papa a încheiat rugându-l pe Dumnezeu să ne dea tăria de a-i fi martori, de a trăi speranţa creștină, mai ales în martiriul ascuns care constă în a face bine și cu iubire îndatoririle noastre zilnice.

AUGUST 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

25

SPIRITUALITATE MInUnI șI SfInțI

CanCerul Se VinDeCă?

bIoGRaFIe

Da! Sfinții pOt mijlOCi VinDeCarea!

I Sfânta Euphrasia Eluvathingal Canonizare: 23.11.2014 Beatificare: 03.12.2006 Venerabilă: 05.07.2002 Procesul: 27.09.1986 Moartea: 29.08.1952 nașterea: 17.10.1877

ndiferent la ce vârstă apare, cancerul nu are ultimul cuvânt în viața creștinilor. Maica Euphrasia a vindecat mai multe persoane, două dintre miracole fiind cele examinate pentru procesul de beatificare și canonizare.

Mai întâi, l-a ajutat pe Thomas Tharakan din Anchery în Ollur (Kerala - India). El era tâmplar, mai exact lustruia mobilă. Fusese diagnosticat cu cel mai dureros cancer, cel de oase, la unul dintre cele mai importante spitale din zona lui, unde a și fost internat în vederea unei operații. Înainte ca aceasta să aibă loc, analizele au arătat că tumoarea dispăruse. Sora lui Thomas, Rosy, se rugase cerând ajutorul maicii Euphrasia.

Tot în Kerala a avut loc și miracolul care a condus la canonizarea Fericitei Euphrasia. Este vorba despre copilul Jewel din Aloor, în Districtul Thrissur. Copilul nu putea înghiți niciun fel de mâncare din cauza unei tumori la gât. Medicii au declarat incurabilă suferința copilului, motiv pentru care părinții și bunicii au implorat ajutorul lui Dumnezeu. Bunica lui Jewel a cerut mijlocirea Fericitei Euphrasia și tumoarea a început să se micșoreze până a dispărut de tot.

Cancerul este tot mai prezent în viața oamenilor, provocând o mare suferință pe toate continentele. Însă nu este mai puternic decât forța credinței că mijlocirea sfinților ne introduce în taina milostivirii divine.

Milostivirea lui Dumnezeu dă și redă viața!

miC DiCțiOnar al aCeStei pagini * Bisericile Orientale Catolice sunt acele comunități în comuniune cu Papa, dar cu un mod diferit de celebrare a Liturghiei. Pe lângă rit, aceste comunități au și un Cod de Drept Bisericesc specific, fiind recunoscută misiunea tradițională a Sinoadelor acestor Biserici. Însă, cât privește canonizările, parcursul este același pentru toți catolicii. Doar Papa canonizează, după ce Congregația pentru Cauzele Sfinților face procesul.

26

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | AUGUST 2017

„Măicuța care se roagă”

L

a botez i s-a dat numele Roza. A primit Botezul în Biserica Syro-Malabareză Catolică, una dintre Bisericile orientale Catolice*, printre care se numără și cea GrecoCatolică, cunoscută de noi.

De mică a avut experiențe mistice care au determinat-o să se consacre total lui Dumnezeu. A intrat în congregația surorilor Sfintei Fecioare de pe Muntele Carmel, chiar dacă tatăl îi aranjase căsătoria deja.

Nu se bucura de o sănătate prea bună, dar a depus voturile pe 24 mai 1900 și a slujit în misiuni în diferite comunități.

Ceea ce a caracterizat viața ei a fost o devoțiune constantă și continuă la Preasfânta Inimă a lui Isus și adorația în fața Preasfântului Sacrament. Modelul ei de rugăciune a rămas ca un testament pentru cei care au cunoscut-o și motiv de încredere în mijlocirea sa după moartea ei.

SPIRITUALITATE PAGInA GHIKA

Isus și femeia adulteră (1750-1753) , Giovanni Domenico Tiepolo

Femeia adulteră – iertare şi răscumpărare Text: iulia cojocariu

Î

n piesa Femeia adulteră, Vladimir Ghika preia în textul său cuvintele din Evanghelie pentru a descrie episodul întâlnirii lui Isus cu femeia adulteră.

Această întâlnire este relatată de femeie după ce se întoarce la soțul ei. Însă, pe lângă faptul în sine că Isus o salvează de la moartea prin lapidare, că îi spune că nici el nu o condamnă și o îndeamnă să nu mai păcătuiască, Vladimir Ghika pune o semnificație deosebită în schimbul de priviri care a avut loc între Isus și femeia păcătoasă. Femeia relatează astfel: „Atunci a venit El: L-am privit... Judecata era schimbată... Nu l-am văzut decât pe El... și El mă privea, – mă privea... până în fundul sufletului în care, cu o liniște atotstăpânitoare, foarte tristă și mângâietoare, El părea că citește...

Pentru El, cel curat, se făcea judecata lui Dumnezeu. L-am privit – și

eu – din toată inima, și fără un cuvânt, în această privire i-am spus: «Stăpâne, am păcătuit împotriva lui Dumnezeu și față de toți, am meritat moartea. […]» Și în privirea lui m-am văzut mai întâi, pe mine și păcatul meu, apoi pe toți ceilalți, pe urmă ceva care venea spre mine... mai mare ca mine... mai mare ca orice... […] îmi simțeam eu mai mult greșeala și prăpastia greșelii mele; dar iertarea și binecuvântarea erau necontenit mai mari, și treceau mereu, dincolo de durerea mea...”.

Această iertare pe care femeia o primește este strâns legată de jertfa răscumpărătoare a lui Isus, iar Vladimir Ghika face o trimitere directă în acest sens prin reflecția pe care o face femeia atunci când Isus desena pe nisip niște semne: „El desena pe nisip […] niște semne stranii, puțin tremurate, care semănau cu niște cruciulițe…

[…] cuvinte scurte… «prețul tău: moartea mea!...» «moartea mea: în locul celei dintâi și celei de-a doua morți»”. Aceste cuvinte din urmă se referă la moartea dintâi care pentru femeie ar fi fost uciderea cu pietre, și la cea de-a doua moarte, care fără iertarea lui Isus și fără jertfa sa răscumpărătoare ar fi afectat în continuare omenirea, ar fi fost o moarte veșnică. În monologul din epilog, femeia descrie evenimentul pătimirii și morții lui Isus așa cum l-a perceput ea, și întâlnindu-l pe Isus pe drumul crucii, și privind de departe crucea pe care era răstignit, și în calitatea ei de beneficiară a iertării și jertfei lui Isus. Ea vorbește despre jertfa până la moartea pe cruce a lui Isus care a luat asupra sa păcatul și pedeapsa pentru păcat. Și amintind din nou păcatul ei și iertarea pe care a primit-o, face o legătură cu sacramentul Euharistiei, vorbind despre sângele vărsat de Isus: „Păcatul meu e mai puțin păcat? Nu, – pentru mine e mai mult, dar, fiindcă tu l-ai luat și l-ai nimicit în tine, iar eu l-am recunoscut recunoscându-te pe tine, el nu mai e al meu, – el nu mai este...

Din el nu rămâne decât o nesfârșită mulțumire înecată în acest sânge care îmbată ca vinul – și de care va aduce aminte mâine un vin care nu va mai fi vin și care va avea gust de sânge și tot prețul sângelui...”.

Monseniorul Ghika a scris despre iertare, a făcut din ritualul iertării una din trăsăturile asociației Sf. Ioan; piesa de teatru Femeia adulteră este practic o parabolă a iertării, iar viața sa în închisoare, când îndemna la iertare, martiriul său pentru credința și fidelitatea sa față de Biserică și de Sfântul Părinte sunt o dovadă a faptului că această virtute a ocupat un loc important în viața sa.

AUGUST 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

27

imigrație, emigrație

inVitați

brațe ale aCeleiași CruCi Moderator: claudia stan pr. fabian măriuț (n. 1968)

Responsabil cu pastorația familiilor în Arhidieceza Romano-Catolică de București

pr. mariuS talOș Sj (n. 1970)

Președinte al Jesuit Refugee Service (JRS) Romania

Imagine: „Emigranți” Lucrare realizată de elevii Liceului Sf. Luca din Kolossi (Cipru) Sursa: ec.europa.eu

28

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | AUGUST 2017

DIALOGURI CU DICHIS

„ocrotirea acestor frați și surori emigranți este o datorie morală” (Papa Francisc, 21 februarie 2017)

Emigranți și imigranți: pleci din țara natală ca emigrant, țara care te primește te înregistrează ca imigrant. Migrația este un fenomen din ce în ce mai actual, cu tot mai multe consecințe sociologice, ideologice, geo-politice și cu implicații morale din ce în ce mai greu de cuantificat. La 21 februarie 2017, Papa Francisc, în alocuțiunea rostită înaintea participanților la Forumul Internațional pentru Migrație și Pace, a subliniat trei datorii către „frații” (și subliniez: „frații”) care trăiesc realitatea migrației: de a-i trata cu dreptate, civilizat și de a manifesta solidaritate. Pentru început, vă propun să analizăm la cald, din teren, fenomenul migrației. Părinte Marius, la centrul pentru refugiați al JRS din București intrați în contact direct cu oamenii care-și părăsesc locurile natale pentru a fugi din calea urgiei declanșate de războaie și nedreptate socială pe întreaga suprafață a globului. Iar dumneavoastră, Pr. Fabian, cunoașteți situația românilor plecați peste hotare pentru a-și construi o viață mai bună. De ce migrație și care sunt consecințele vizibile?

Pr. Marius Taloș (M.T.): Un lucru care m-a uimit de-a lungul anilor cât am lucrat la JRS este acesta: practic, nu am întâlnit familii, ci

am întâlnit, în rândul refugiaților, oameni cu familii destrămate (de divorț, de disparitate confesională, familii monoparentale) ori schilodite (de război, de împrejurări). Și mi-am zis că toți refugiații erau imagini ale unor familii în exil, neîntregi. Acest lucru m-a făcut să mă gândesc și la realitățile pe care le întâlnim în parohiile noastre: câte familii neîntregi nu avem și aici! Copii plecați din țară, soți despărțiți, mame care-și cresc singure copiii, persoane singure. Așadar, migrația lovește și afectează, nu doar oamenii, ci familia ca atare. Și cred că acest lucru nu este întâmplător, pentru că familia este ultimul bastion al eternității în lumea noastră provizorie de astăzi. Familia se constituie pe un „întotdeauna”: când mirii își dau consimțământul, o fac pentru totdeauna. Iar fenomenul migrației, dincolo de toate urmările socio-economice, lovește și în acest bastion.

Pr. fabian Măriuț (f.M.): Trebuie spus că există și o migrație internă, de la o localitate la alta, vizibilă în felul în care se schimbă configurația parohiilor de la un an la altul: când mergem la sfințirea caselor, găsim pe altcineva locuind la adresa unde anul trecut era o familie catolică. Migrația în exterior, în altă țară, este caracterizată de dorința de a duce o viață mai prosperă, mai

sigură, generată de speranța într-un viitor mai bun. Cauzele migrației sunt multiple, principala fiind dificultățile economice. Dar trebuie spus și că migrația lasă în urma ei o mare sărăcie: în mediul rural, comunități odinioară bogate în oameni au rămas, în urma migrației, sărace atât ca număr de enoriași, cât și financiar. Alte cauze, care au făcut din migrație un fenomen global, sunt persecuția, conflictele; Papa Francisc afirmă că niciodată în istoria umanității n-au mai existat atâtea valuri de migrație ca acum, iar în alt loc vorbește despre „războiul pe bucăți” care a cuprins întreaga planetă. Apoi, deși mai rar, există în migrație și motivații de natură culturală: cineva se regăsește pe sine mai bine într-o cultură după ce, de pildă, a studiat în străinătate.

Globalizarea poate fi un pericol la adresa identității religioase? f.M.: E, cu siguranță, o provocare, pentru că pune față în față civilizații și culturi diferite (Huntington vorbește despre ciocnirea civilizațiilor). În acest context, Sfântul Părinte atrage atenția asupra unui „exercițiu al catolicității Bisericii”, în sensul dialogului cu civilizații diferite din punct de vedere al limbii, al culorii pielii, al convingerilor personale, al istoriei de viață.

AUGUST 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

29

DIALOGURI CU DICHIS

Cred că interacționăm cu fenomenul migrației prin prejudecată și umilire: a priori, le punem tuturor musulmanilor care ne trec frontiera eticheta de teroriști, după cum românii noștri sunt văzuți în străinătate ca prestatori ai celor mai umilitoare servicii. Sunt identificabile niște „așa da”-uri și niște „așa nu”-uri în raportarea la fenomenul migrației?

M.T.: Întâlnesc în mod curent trei

stigmatizări la adresa refugiaților: caracteristica lor este aceea că sunt abstracte, nu probează cunoașterea realității „din teren”. Prima stigmatizare este că centrele noastre primesc „teroriști”; remediul acestei atitudini este trecerea de la ostracizarea mentală a străinilor la cunoașterea, întâlnirea efectivă a unor persoane concrete, în carne și oase. Apoi, este necesară trecerea de la ostilitate la ospitalitate: să convertim renumita noastră ospitalitate rurală la spațiul urban, înțelegând că ospitalitatea nu înseamnă să schimbăm oamenii, ci să avem schimburi cu ei, să ne cunoaștem, să împărtășim cine suntem. Al treilea punct de întâlnire este acela care face trecerea de la iluzie la rugăciune: este o iluzie să credem că oamenii de culturi și religii diferite se vor schimba ca prin farmec și vor deveni asemenea nouă, dar rugăciunea permite să ne recunoaștem împreună frați și surori ai aceluiași Creator, care ne-a făcut loc tuturor în această lume. f.M.: Etichetarea, ostracizarea și tendința de a exploata partea mai slabă a celuilalt e în firea omului, vedem asta chiar din Cartea Genezei, când, pentru păcatul originar, Adam dă vina pe Eva, Eva pe șarpe... Iar acest tip de culpabilizare s-a transferat în situațiile noastre de viață de azi: dacă nativul unei țări 30

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | AUGUST 2017

nu-și mai poate plăti ratele la bancă, de vină e migrantul, care i-a luat locul de muncă; dacă la școală nu mai e loc pentru copilul lui, e pentru că e ocupat de copilul migrantului... E o tendință globală de de-responsabilizare de ceea ce nu merge bine.

Or, Sfântul Părinte folosește trei verbe pentru a descrie felul în care suntem chemați să ne raportăm la migranți: a primi, a promova, a integra. Sunt trei acțiuni necesare pentru a avea o relație sănătoasă, de bună conviețuire, care nu vede în migrant un adversar.

care au tulburat echilibrul (fie el și precar) la nivel local. Acum, ne temem de consecințele dezechilibrului creat, dar vrem să spunem că noi nu suntem de vină. Însă e limpede vina pe care o au guvernele europene și cel american pentru imixtiunea necugetată în treburile acestor țări. Să nu uităm cât de mult a cerut Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea președintelui Bush să nu intre în Irak, cum a ieșit la balconul Bazilicii Sf. Petru și a strigat cu voce puternică: „Mai più guerra! Să nu mai fie război!”

Cu toate astea, violența raportării la fenomenul migrației este o realitate: adesea răspundem unei violențe presupuse, ipotetice, cu o violență concretă, făcută din cuvinte, opinii, respingeri.

Creștinii au în Isus și în părinții lui pământești modelul unei familii pribege, în căutare de adăpost, neprimiți bine niciunde. Atunci, de unde acest paradox al respingerii fenomenului migrației în țări declarate creștine? E o formă de creștinism duplicitar acesta care una predică de la amvon duminica și alta practică de luni până sâmbătă?

M.T.: Doar aparent răspunsurile

violente sunt cele mai dăunătoare, în fond, există ceva și mai cumplit decât acestea. În spatele fricii de a fi invadați de cei care ne amenință se ascunde, de fapt, o comoditate sau o nepăsare: oricât de numeroase ar fi victimele violenței, victimele nepăsării sunt infinit mai multe. Înțeleg, până la un punct, nevoia legitimă a unei persoane și a unei colectivități umane de a se simți în siguranță.

Dar să nu încetăm a ne întreba de ce anume ne temem mai exact, ce anume ne e frică să pierdem: dacă ne ferim să ne pierdem confortul personal, în vreme ce alții se luptă pentru existență, atunci avem o problemă. Ne putem dezvinovăți la nesfârșit (nu suntem noi cei care hotărâm jocurile politice), dar devenim complici ai indiferenței prin fiecare luare de poziție a noastră. f.M.: Fenomenul migrației dinspre țările Orientului Mijlociu este un rezultat al intervențiilor armate

f.M.: Aș reveni aici la termenul deja pomenit mai înainte: frica.

Marele filosof Zygmund Bauman a folosit termenul „iubire lichidă”, considerând că fenomenul iubirii se confruntă cu o lichiditate, cu o lipsă de stabilitate. Deopotrivă, el vorbește și de o frică lichidă: la nivel global există o frică, pe care nu o putem neapărat numi, dar care apoi, dacă e să o aplicăm, i-o imputăm celui care e foarte diferit de noi. Iar un migrant este întotdeauna foarte diferit. Punându-mă în situația cuiva care e chemat să primească un migrant, mă gândesc că acesta dezvăluie foarte pregnant fragilitatea slăbiciunii umane, pe care fiecare dintre noi am vrea s-o ținem ascunsă ori s-o uităm: el nu are o casă, un serviciu, o familie, iar noi nu vrem

DIALOGURI CU DICHIS

să ne raportăm la aceste realități. Înainte de a pune problema morală a felului în care interacționăm cu fenomenul migrației, există această frică și felul în care o gestionăm determină răspunsul nostru la primirea migranților. Aici, de fapt, ni se deschide un drum de convertire, care ni se prezintă în permanență: cum se convertește fiecare dintre noi, zi de zi, situație cu situație, la evanghelie?

M.T.: De câteva ori am fost pus în situația foarte concretă în care refugiați ne-au bătut la ușă. Și i-am primit în comunitate. Chiar dacă nu am putut răspunde întotdeauna până la sfârșit, am căutat o soluție de moment, măcar pentru întâmpinarea nevoilor imediate.

Care ar putea fi lucrul cel mai greu de dăruit din partea nativilor unei țări care primește migranți? Și care ar fi lucrul cel mai râvnit de un migrant, lucrul pe care și l-ar dori cel mai mult să-l găsească la oamenii care îl primesc în țara lor? f.M.: Cel mai greu de dăruit este

convingerea că el este la fel ca tine.

Probabil că el își dorește să fie respectat și ocrotit pentru ceea ce este: o persoană umană cu o identitate precisă, cu o cultură și un bagaj de credințe, tradiții. Cu toate acestea, convertirea migrantului, într-o anumită măsură, la cultura civilizației care îl primește este necesară.

M.T.: Riscând simplificări nepermise, consider că dificultatea este aceeași și pentru unii și pentru alții și constă în acceptarea alterității.

Noi preferăm să ne plângem că lucrurile se alterează, dar nu putem concepe că alții, diferiți de noi, au același drept la viață, la siguranță și că eu, indiferent dacă sunt cel care primește sau cel care bate la ușă, sunt

daVId KayIbaNda (n. 1964)

Asistent centru de cazare JRS București, originar din Rwanda, vorbitor fluent de limbă română

a

m venit în România în 2005. În 1994, în Rwanda a fost mare război civil, numit cel mai mare genocid african. Am fugit din țara mea și, după ce am stat o vreme într-un campus de refugiați în Congo, așa a fost să fie, am ajuns în România. Aici am simțit tot timpul că oamenii mă primesc cu bunăvoință, că vor să mă ajute să depășesc greutățile. Fiind catolic, mă duceam la biserică la Sacré-Cœur, unde l-am cunoscut pe preotul iezuit Luc Duquenne, căruia i-am cerut ajutorul și el m-a îndrumat către JRS. Din 2014, în urma unui examen, am obținut cetățenia română. Într-o bună zi, JRS mi-a cerut să vin să lucrez pentru ei și acum mă ocup și eu de refugiați. Pentru mine, e o muncă ușoară, pentru că îi înțeleg, ei trec acum prin ce am trecut eu și vreau să ajut și eu, la rândul meu, cât mai mult: le dau sfaturi, îi însoțesc la medic pe cei care nu vorbesc nici măcar engleză, îi îndrum cum trebuie să se descurce. Nu le este ușor, după cum nici mie nu mi-a fost, dar cu ajutor, e puțin mai bine.

chemat să mă întâlnesc cu cineva diferit de mine. După părerea mea, această exigență a recunoașterii alterității și a rezistenței în fața ispitei uniformizării, într-o lume a globalizării crescânde, este unul dintre cele mai marcante semne ale timpului nostru.

A fi migrant e o cruce sau e o perspectivă? f.M.: Aș spune că a fi migrant e compatibil cu condiția de pelerin.

E o modalitate de a realiza condiția umană de a trăi felul în care patriarhul Abraham a lăsat totul și a mers

cu speranță într-un loc pe care îl visează, dar nu îl cunoaște. E în firea noastră creștină de a spera lucruri pe care încă nu le cunoaștem, dar le așteptăm. Toți suntem pelerini în viața noastră, iar migrația e și ea o formă de pelerinaj.

M.T.: Să fim atenți la Liturghie: când primim binecuvântarea, întotdeauna ea are semnul Sfintei Cruci.

Asta ne spune că nu există binecuvântare fără cruce, dar nici cruce fără binecuvântare. Și cred că fenomenul migrației, indiferent de perspectiva din care îl privim, întruchipează exemplar legătura dintre cruce și binecuvântare.

AUGUST 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

31

CULTURĂ CE MAI (RE)CITIM

judecata de apoi flannery O’COnnOr: leCtură De Vară

Z

ilele toride de vară se pretează foarte bine pentru a face cunoștință cu proza scurtă a lui Flannery O’Connor. Atmosfera înflăcărată și vivace a Sudului Americii pulsează în scrierile ei. Dar pentru această autoare catolică, Sudul nu este teatrul cu accente glamour al pasiunilor în stilul Scarlett O’Hara.

Povestirile ei se apleacă mai curând asupra unei categorii mai modeste de personaje: mici sau mari escroci, comis-voiajori, familii de fermieri, suflete simple care iau uneori Biblia ad litteram. Iarmaroace de mic oraș, un cabinet de dentist, teatre, periferii de oraș sunt scene pe care se joacă drama interioară a personajelor. Zugrăvite cu trăsături uneori grotești – ca viața însăși – personajele se conduc după firul roșu al suferinței nu neapărat mărețe.

Harul divin, concept recognoscibil catolic, poate, într-un final, să transforme viața lor sau, dimpotrivă, să fie refuzat.

Dar talentul autoarei constă – în cuvintele ei – în refuzul

Text: oana Viviana dimcev

didacticismului și al unei apologetici catolice evidente. Cititorul trebuie să gândească singur și să citească printre rânduri. Convertirea personajelor nu are loc cu surle și trâmbițe, ci este mai curând sugerată, lăsată sub semnul întrebării: poate avea loc în amurg, la spălarea cotețului de porci, într-un tren, la întoarcerea acasă, pe o scară de bloc sau la o binecuvântare euharistică.

De cele mai multe ori, este surprins punctul de cotitură: noi putem doar să ne imaginăm continuarea, nu avem certitudinea dacă harul a fost sau nu acceptat. Iar ironia cu care personajele sunt, de multe ori, creionate e departe de orice sentimentalism pios. În plus, uneori eroii povestirilor sunt parcă înadins respingători sau plini de bizarerii, dar și aceștia sunt copiii Domnului.

Cerurile se deschid la tot pasul, doar să fie ochi de văzut și urechi de auzit. În Georgia sau în București, în cele din urmă, Duhul suflă unde vrea. Tulburătoare și singulară, opera lui Flannery O’Connor e greu de uitat.

O SCriitOare miStiCă

î la Sfânta Liturghie. Euharistia este centrul existenței pentru mine, n fiecare dimineață, la ora șapte, Flannery o’Connor participa

scria ea. Suferința pe care a dus-o ani de zile a fost un mod de a se întâlni cu Dumnezeu. Recent, s-a descoperit între scrierile rămase de la Flannery o’Connor un jurnal al vieții spirituale, publicat sub numele a Prayer Journal.

32

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | AUGUST 2017

Judecata de Apoi Flannery o’Connor

maRy FlaNNeRy o’CoNNoR (1925-1964)

e

ste o scriitoare și eseistă americană. S-a născut într-o familie catolică din Savannah, Georgia. A studiat științe sociale și jurnalism și a publicat două romane și două cărți de povestiri.

Wise Blood, primul ei roman, a fost tradus cu titlul Sfetnicul din sânge. La vârsta de 25 de ani, este diagnosticată cu lupus, boala care l-a răpus și pe tatăl ei. Se stabilește la ferma familiei, unde până la sfârșitul vieții continuă să scrie și să se ocupe de păuni, păsările ei preferate.

CULTURĂ fILE DE ISTORIE

fericitul anton Durcovici aPoStol al PReSeI CatolICe

Î

n Arhidieceza de București, dezvoltarea presei catolice în perioada interbelică este legată de numele Fericitului Anton Durcovici. Într-un moment greu al presei catolice din România, când ziarele și revistele își încetau una după alta apariția, Anton Durcovici înființează la București, în 1934, revista Farul Nou, devenită publicație fanion a presei catolice din România.

Ideea lui era aceea de a dezvolta o publicație care să fie „un mijloc puternic pus în slujba opiniei publice și a comunității catolice”. „Farul este adânc înfipt în credința Bisericii lui Cristos, universală în timp și spațiu sau catolică, stâncă neclintită în veci”, scria Anton Durcovici în articolul program al primului număr al revistei.

Text: dr. dănuţ doboş

Am spus-o în diverse ocazii, o repet și aici: „O retrospectivă a articolelor de opinie, publicate de Farul Nou, ne poartă imediat la concluzia că acestea reflectă foarte clar personalitatea puternică a lui Anton Durcovici, angajat în acea perioadă într-o activitate pastorală intensă pe toate planurile”. În 1933, Anton Durcovici avusese o contribuție esențială în fondarea ziarului catolic Crainicul. De asemenea, s-a numărat printre colaboratorii publicațiilor arhidiecezane - Revista Catolică, Jugendfreund, Buletin Parohial - și a susținut și încurajat publicațiile greco-catolice din Ardeal și cele romano-catolice din Dieceza de Iași.

Fericitul Anton Durcovici este autorul unor articole de mare rezonanță

Anton Durcovici (1888-1951)

spirituală, publicate în special în Farul Nou. De asemenea, are meritul de a fi format și încurajat o adevărată elită a presei catolice din București, meritându-și pe deplin supratitlul de „apostol al presei catolice din România”.

Interesant este și faptul că articolele publicate de Anton Durcovici sunt și vor rămâne de actualitate, acestea reluând marile teme ale Doctrinei Sociale a Bisericii, învățătura Magisteriului, condamnarea ideologiilor extremiste, a ateismului, lupta împotriva literaturii imorale și a avortului etc.

părintele iOan paSkO (1860 - 1937)

Text: dr. dănuţ doboş

P

ărintele Ioan Pasko s-a născut la 12 septembrie 1860, la Brăila, și a urmat cursurile Seminarului Sfântul Duh, din București. A fost sfințit preot la 19 martie 1884, în Catedrala Sfântul Iosif, din București. „De abia sfințit preot - scria un important ziar catolic bucureștean - și părintele Pasko își începe cu același mare zel, care niciodată nu l-a părăsit în lunga sa carieră - lucrul în Via Domnului, colindând aproape toate parohiile din Arhidieceză, unde dă dovada celui mai frumos spirit de muncă și ardoare”. În perioada 1925 – 1931, Părintele Ioan Pasko a fost paroh la Râmnicu Vâlcea, iar între anii 1931 și 1937, a activat la București, ca duhovnic la Catedrala Sfântul Iosif, la solicitarea expresă a Arhiepiscopului Alexandru Theodor Cisar. Părintele Ioan Pasko a trecut la cele veșnice la 1 august 1937, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu Catolic. La scurt timp, revista arhidiecezană Farul Nou îi aducea un omagiu marelui dispărut, în cuprinsul unui articol semnat de Anton Vladimir Frollo, din care redăm un scurt fragment: „Acolo unde Bunul Dumnezeu iartă pe oameni, ochii mei de copil îl vedeau printre gratii (în confesional n. n. D. D.) cum își ținea tâmplele cărunte plecate între mâinile lui ofilite, mâini și frunte sfințite de răbdare și atenție (…). Cât îl va fi durut pe acest sfânt preot fărădelegile noastre”.

AUGUST 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

33

CULTURĂ IDEI PEnTRU TIMPUL LIBER

MUZICĂ

„VARA MAGICĂ” Festival internațional Ateneul Român 5.07– 23.08.2017 Ajuns la a VI-a ediție, festivalul prezintă formații camerale și orchestre simfonice din România, olanda, Rep. Moldova, alături de celebri dirijori și soliști.

Detalii: fb.com/FestivalulVaraMagica

CARTE

EVAnGHELIA PE SCURT de Lev Tolstoi Humanitas, 2017 Volumul aduce în prim-plan învățătura lui Isus și provoacă la reflecție asupra locului învățăturii sale în viața personală și în societate.

Detalii: humanitas.ro

EXPO

În APROPIEREA SfInțILOR Frescele Mănăstirii Văcărești, după 40 de ani Expoziție permanentă Muzeul Municipiului București Expoziția poate fi vizitată la Casa Filipescu-Cesianu din capitală (Calea Victoriei 151). Mănăstirea a fost demolată în 1984 și s-au recuperat doar 120 m2 de fresce.

Detalii: muzeulbucurestiului.ro 34

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | AUGUST 2017

FeCIoaRa dIN FatIma De Episcop Ioan Suciu

introducere, note explicative, adăugiri şi studiu final de pr. dr. cristian-Florin sabău

editura Surorilor lauretane, 2017

C

artea se află la a patra ediţie, după ce a fost publicată pentru prima dată în anul 1943. După mulţi ani, cartea a văzut iarăși lumina tiparului, de data aceasta revizuită și adăugită de către Pr. dr. Cristian-Florin Sabău. Dintr-o aleasă preţuire pentru ceea ce a constituit, după cum spune domnia sa, „portalul prin care Fecioara Maria i-a intrat în suflet”, părintele Sabău s-a îngrijit ca informaţiile aduse de episcopul Ioan Suciu să fie completate și aduse la zi, pentru ca oamenii să primească o imagine mai amplă a ceea ce se întâmplase la Fatima, acum 100 de ani. De ce să citim această carte? Pentru că ea ne îndeamnă la rugăciune și convertire și sădește în noi speranţa că indiferent de timpurile în care trăim, Sfânta Fecioară Maria va mijloci pentru noi.

episcopul ioan suciu, născut la Blaj în 1907, a fost primul episcop greco-catolic din România, arestat de către Securitate în anul 1948 și dus la închisoarea din Sighetu-Marmaţiei, unde a și murit de foame în anul 1953. pr. cristian–Florin sabău s-a născut la Oradea în anul 1977. A fost Rectorul Seminarului Teologic din Oradea, unde activează și acum ca părinte îndrumător.

Iuliana-Sica Șuștea

APLICAțIE (AnDROID șI iOS)

PRoGRAMUL LITURGHIILoR

„C

atholic Mass Times” este o aplicație gratuită pentru dispozitivele cu Android și iOs, cu care găsiți rapid și ușor cele mai apropiate biserici de locul în care vă aflați și programul Liturghiilor. În aplicație este disponibil și programul Liturghiilor din bisericile Arhidiecezei Romano-Catolice de București. Detalii: angelus.com.ro.

ETCETERA DE PE nET

știați Că 35 de cratere de pe lună au numele unor iezuiți?

3 lUCRURI deSPRe feCiOara ZăpeZii... Din auguSt

î

n calendarul Bisericii RomanoCatolice, pe 5 august, este amintită sfințirea bazilicii „Sfânta Maria cea Mare”, cunoscută și ca „Fecioara Zăpezii”. Ce legătură are zăpada cu luna august?

1. „Sfânta Maria cea Mare” se referă la un loc, nu la o persoană: este o bazilică din Roma, construită în anii 400 d.C. și dedicată Sfintei Fecioare Maria, după proclamarea ei ca Mamă a lui Dumnezeu, la Conciliul de la Efes (431).

2. Sfințirea Bazilicii este importantă deoarece este considerată cel mai vechi sanctuar marian din Occident. În bazilică se păstrează și o

icoană renumită a Maicii Domnului, intitulată Salus populi Romani („salvarea poporului roman”), pictată, conform tradiției, de însuși Sfântul Luca.

3. O legendă spune că Maica Domnului, apărându-le, în aceeași noapte de 5 august 352, Papei Liberius și unui patrician roman, i-ar fi îndemnat să construiască o biserică acolo unde dimineață ar fi găsit zăpadă. În dimineața zilei de 6 august a avut loc o ninsoare neobișnuită, care a acoperit zona unde se află acum Bazilica „Sfânta Maria cea Mare” și care, la începuturi, era cunoscută cu numele „Sfânta Maria ad nives” („a zăpezii”).

În LUnA AUGUST 2017 • 15 august - ÎPS Ioan Robu aniversează 49 de ani de preoție; • 19 august - În 1870, Papa Pius al XI-lea l-a numit episcop administrator apostolic al Vicariatului Valahiei pe călugărul pasionist Ignazio-Felice Paoli, primul episcop al Arhidiecezei și ctitorul Catedralei Sf. Iosif; • 31 august - Se împlinesc 4 ani de la beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika.

De-a lungul istoriei, mulți iezuiți s-au remarcat în diferite domenii științifice, inclusiv în astronomie. Pentru contribuția lor, numele a 34 dintre ei a fost dat unor cratere de pe lună. Primul a fost italianul Mario Bettini (1582), ultimul, americanul Paul McNally (1955). Recent, în 2004, Uniunea Internațională Astronomică a numit asteroidul nr. 4866 cu numele preotului iezuit filipinez Victor L. Badillo.

COlțul Cu Zâmbet În seara alegerii Card. Albino Luciani (Ioan Paul I) ca papă, pe 26 august 1978, fumul care a ieșit pe hornul Capelei Sixtine era mai degrabă gri decât alb, inducând în eroare mulțimea din Piața Sf. Petru.

După câteva ore, când noul Pontif se afla la cină alături de cardinalii care participaseră la conclav, unul dintre aceștia i-a cerut permisiunea de a fuma la masă. Luciani era nefumător. După ce a zăbovit puțin, i-a răspuns zâmbind: - Desigur, dar numai dacă fumul e alb!, făcând astfel aluzie la fumul ce ieșise mai devreme pe hornul Sixtinei.

AUGUST 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

35

ETCETERA AnUnțURI

ÎnCreDințarea nOilOr miSiuni paStOrale În arhiDieCeZa De buCurești

P

rin decrete arhiepiscopale, Înaltpreasfințitul Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, a procedat la următoarele numiri și transferuri în Arhidieceza Romano-Catolică de București, care vor intra în vigoare astfel: De la 1 auguSt 2017

Pr. Tarciziu Șerban - Colaborator la Catedrala Sf. Iosif, București Pr. Mihai-Daniel Baciu - Capelan, Timișu de Sus Pr. Vasile-Lucian Ianuș - Paroh la Parohia Sf. Lucia, Greci Pr. Liviu Crișmaru - Vicar la Parohia Sf. Anton, Constanța Pr. Cristian Pușcașu - Vicar la Parohia Sf. Cruce, București Pr. Florin Ciprian Bordeuș - Vicar la Parohia Sf. Francisc, București Pr. Felician Iancu - Vicar la Parohia Sf. Fecioară Maria, Regina Rozariului, Popești-Leordeni Pr. Daniel Gheorghiță Benchea - Vicar la Parohia Cristos Rege, Ploiești Pr. Liviu-Narcis Matieș - Profesor la Colegiul Romano-Catolic Sf. Iosif, Colaborator la Parohia Sf. Cruce, București Pr. Cătălin Mititelu - Vicar la Parohia Sf. Fecioară Maria, Regină, București (Cioplea) Pr. Robert Petrișor - Vicar la Parohia Sf. Tereza, București

De la 1 Septembrie 2017

Pr. Claudiu Herciu - Judecător la Tribunalul ARCB, Colaborator la Parohia Sf. Francisc, București

AnUnțURI - COLEGIUL ROMAnO-CATOLIC Sf. IOSIf

1. Colegiul Romano-Catolic Sf. Iosif, București, are vacant un post de învățător (profesor pentru învățământ primar), începând cu 1 septembrie 2017. Cei interesați sunt rugați să ia legătura urgent cu secretariatul școlii (tel. 021 332 26 84, e-mail: liciosif@yahoo.com).

2. Se primesc înscrieri pentru învățământul postliceal sanitar, specializare asistent medical generalist. Există 28 de locuri fără taxă și 28 de locuri cu taxă.

3. Au mai rămas locuri libere pentru clasa a IX-a, specializare ghid turism religios. Relații la secretariatul Colegiului Sf. Iosif.

aSCultă raDiO maria O RAZĂ DE LUMInĂ PEnTRU SUfLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz www.radiomaria.ro 36

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | AUGUST 2017

aCtUalItatea Creștină ABOnAMEnTE 2017

C

u noul an calendaristic, revista „Actualitatea Creștină” a trecut pragul spre cel de al 28-lea an de apariție. Pentru anul 2017, preţul revistei este de 4,00 lei exemplarul, iar costul unui abonament individual pe un an este de 55,00 lei (expediție prin Poșta Română). Pentru abonamente anuale colective, cu cel puţin 10 exemplare, preţul este de 50,00 lei (expediție prin firmă de curierat). Prețul unui abonament include 12 numere lunare, supliment de Crăciun și taxe de expediţie. În noul an, abonaţii vor primi revista la domiciliu, în căsuţa poștală (prin Poștă) sau prin curier.

Abonamentele se fac la Librăria „Sfântul Iosif”, str. G-ral Berthelot, nr. 19, 010164 – București, sect. 1, tel. 021 2015457, email: libraria@arcb.ro. Persoană de contact: Petreș Tereza.

O S - Str. Lăpuşneanu 161 Biserica Sf. Pius din Pietrelcina Sf. Liturghie, D.: orele 10.00 (RO), 12.00 (EN) și 18.00 (RO)

Sfintele Liturghii, duminica, la mare și la munte

O S - Str. N. Titulescu 11A Bazilica Sf. Anton de Padova Sf. Liturghie, D.: orele 9.00, 10.30, 12.00 şi 18.00 MANGALIA - Str. Libertăţii 2 Biserica Sf. Apostol Andrei Sf. Liturghie, D.: orele 10.30 şi 18.00 O - Str. Constanţei 23 Biserica Fer. Ieremia Valahul Sf. Liturghie, D.: ora 9.00 și 18.00 TECHIRGHIOL - str. Zânelor 2 Biserica Sf. Konrad din Parzham Sf. Liturghie, D.: ora 14.30 de vizitat Bazilica de la Halmiris (circa sec. III d.C.).

Mormântul Sfinţilor Epictet şi Astion, primii martiri dobrogeni atestaţi de istorie, comemoraţi la 8 iulie în calendarul catolic şi în cel ortodox.

Vara asta mergi la mare, la munte?

Fă-ți planuri și pentru sufletul tău.

AZUGA - Str. Victoriei 30 Biserica Sf. Nicolae Sf. Liturghie, D.: ora 9.30

BREZOI - Str. Eroilor 61 Biserica Sf. Anton de Padova Sf. Liturghie, D.: ora 12.00 PREDEAL - Str. Căprioarei 12 Biserica Adormirea Maicii Domnului Sf. Liturghie, D.: ora 11.30 SINAIA - Aleea Poştei 5 Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus Sf. Liturghie, D.: orele 11.00 şi 17.30 S S - Şos. Naţională 19 Capela Sf. Tereza a Pruncului Isus Sf. Liturghie, D.: ora 09.30

Programul Liturghiilor din Arhidieceză escarcă ap ica ia

de vizitat ape a cat ică din redea i p ea (construită în 1949). A fost ctitorită de Fericitul Vladimir Ghika, pentru o comunitate de surori medicale.

Mons. Ieronim Menges a locuit în capelă până la arestarea sa în 1952. Hramul capelei este la 18 iulie: Sfânta Maică a Libertății.

GÂNDUL LUNII

ândeşte-te la ce poţi face încă şi mai mult decât la ce ar trebui să i .

Fericitul Vladimir Ghika www.vladimirghika.ro Vladimir Ghika