Actualitatea creștină, nr. 6/2018

Nr. 06/2018 * Anul XXIX * Serie nouă * 4 lei

Înger cu ramură de măslin (1475-1480), Hans Memling

GÂNDUL LUNII

Chemați la sfințenie în lumea contemporană Libertatea și obiecția de conștiință

Îngerii reprezintă pacea cu Dumnezeu, cu universul și cu ei înșiși. Și duc pacea cu ei, oriunde merg. www.vladimirghika.ro Desen în tuş negru de Vladimir Ghika, reprezentând litera L

DUMINICĂ, 3 IUNIE, ORA 16:00, PROCESIUNE CU PREASFÂNTUL SACRAMENT PE STRĂZILE CAPITALEI

8 IUNIE A XXIV-A ZI MONDIALĂ DE RUGĂCIUNE PENTRU SFINŢIREA PREOŢILOR Dragi preoţi, fie ca frumuseţea acestei zile, consacrate Inimii lui Isus, să crească în noi dorinţa sfinţeniei. Biserica şi lumea au nevoie de preoţi sfinţi! Papa Francisc, în noua exortaţie apostolică despre sfinţenie, Gaudete et exsultate, i-a reamintit pe preoţii pasionaţi de vestirea Evangheliei, afirmând că „Biserica nu are nevoie de atâţia birocraţi şi funcţionari, ci de misionari pasionaţi, devoraţi de entuziasmul de a comunica viaţa adevărată […]”. Va fi necesar să parcurgem acest drum de transfigurare: să urcăm pe Munte, să ne lăsăm transformaţi de Domnul, pentru ca să devenim după aceea lumină pentru lume şi pentru persoanele care ne sunt încredinţate. Fie ca Maria Preasfântă, Femeie luminoasă şi Mamă a preoţilor, să vă însoţească şi să vă păzească mereu!

(Din mesajul Congregaţiei pentru Cler; vezi mesajul integral pe www.magisteriu.ro)

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXIX, Nr. 6/2018

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

3

Chemați la sfințenie în lumea contemporană VATICAN

5 6 7

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8

Cateheze pentru familii Familia, în prim-plan. Întâlnirea Mondială a Familiilor și Bucuria iubirii 10 Conferința Episcopilor din România Sesiune plenară 12 Știri ARCB 13 Știri interne/externe Biserică și societate

14 Bioetică Libertatea și obiecția de conștiință 16 Res-publica 14 iunie - Ziua Mondială a Donatorului de Sânge

Suflet tânăr

17 Detalii care surprind Reportaje Știri/Anunțuri UNIVERSUL FAMILIEI

3

21 ABC-ul credinței 22 Noile drepturi şi realitatea familiei 23 Ce interes avem la sfinți?

SPIRITUALITATE

14 24 Sfânta Scriptură - Psalmii Ceva despre ateism Biserica misionară 25 Din catehezele Papei Francisc Botezul și răspunsul 32 Vederi din Kenya personal Respect și fapte în Maikona (I) 26 Minuni şi sfinţi CULTURĂ Maria Elisabeta Hesselblad.

Binecuvântarea și rugăciunea 33 File de istorie vindecă Arhiepiscopul Cisar (II) Fericitul Anton Durcovici 27 Pagina Ghika Îndrumare spirituală 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă sfânta euharistie

28 Biserica trăiește din Euharistie

ETCETERA

36 Anunțuri

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 6/2018 Copertă: Procesiunea cu Preasfântul Sacrament (mai 2016); foto: Bogdan Moisa

8

28

Mesajul redacției Editorialul PS Cornel Damian care deschide numărul din luna iunie al revistei noastre ne vorbește despre chemarea la sfințenie în lumea contemporană, plecând de la cea de-a treia Exortaţie apostolică a Papei Francisc - Gaudete et exsultate - („Bucurați-vă și tresăltați de veselie”, Mt 5,12).

Rubrica Focus prezintă catehezele pregătitoare pentru Întâlnirea Mondială a Familiilor, de la Dublin, din luna august, şi concluziile sesiunii plenare de primăvară a Conferinţei Episcopilor Catolici din România. Rubrica Bioetică vorbeşte despre Libertatea și obiecția de conștiință, iar Res-publica aduce în atenția cititorilor Ziua Internațională a Donatorului de Sânge. Universul familiei propune reflecția Noile drepturi şi realitatea familiei şi ne interpelează cu privire la relația noastră cu sfinții. Paginile de Spiritualitate o prezintă pe Sf. Maria Elisabeta Hesselblad și o mărturie a faptului că Binecuvântarea și rugăciunea vindecă, iar Pagina Ghika continuă apostolatul epistolar, vorbind despre Îndrumarea spirituală. În acest număr al revistei, paginile dedicate în mod obișnuit Dialogurilor cu dichis conțin câteva gânduri despre Sfânta Euharistie, sacramentul care ne copleșește cu toate darurile spirituale. La rubrica Biserica misionară continuă mărturia despre experienţa misionară a unui grup de laici în Kenya.

Paginile de Cultură prezintă tabloul Preasfânta Inimă a lui Isus, realizat de Pompeo Batoni, considerat autorul celei mai faimoase imagini a Inimii Preasfinte a lui Isus. Și în acest număr al revistei puteți citi paginile dedicate tinerilor, știri, anunțuri, recomandări pentru timpul liber. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Cristina Șoican Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Marian Blaj Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Liana Gehl Anca Mărtinaş Giulimondi Monica Râpeanu Claudia Stan Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2018 don Giovanni Berti | www.gioba.it

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Chemați la sfințenie în lumea contemporană

L

a cinci ani de la alegerea sa, Papa Francisc a decis să publice a treia exortație apostolică a pontificatului său cu titlul Gaudete et exsultate („Bucurați-vă și tresăltați de veselie”, Mt 5,12), document care, așa cum se menționează în subtitlu, are ca temă „chemarea la sfințenie în lumea contemporană”. Nu este vorba de un tratat despre sfințenie, explică Sfântul Părinte: „Obiectivul meu modest este de a face să răsune încă o dată chemarea la sfințenie, căutând să o integrez în contextul actual, cu riscurile, provocările și oportunitățile sale. Pentru că Domnul ne-a ales pe fiecare dintre noi «ca să fim sfinți și neprihăniți în fața lui în iubire» (Ef 1,4)” (GE 2).

Sfințenia este una dintre temele centrale ale pontificatului Papei Francisc. Într-un interviu publicat în revista iezuiților La Civiltà Cattolica, din august 2013, deci la doar câteva luni de la alegerea sa, Sfântul Părinte spunea, vorbind despre sfințenie: „Eu văd sfințenia în poporul lui Dumnezeu răbdător: într-o femeie care își crește fiii, într-un om care lucrează pentru a aduce acasă pâine, în bolnavi, în preoții în vârstă care au multe răni, dar care nu și-au pierdut zâmbetul pentru că l-au slujit pe Domnul, în călugărițele care lucrează și trăiesc o sfințenie ascunsă. Aceasta este pentru mine sfințenia comună. Eu asociez sfințenia cu răbdarea” (La Civiltà Cattolica, 2013, vol.

III, p. 460). În aceste cuvinte putem recunoaște tonul și semnificația Exortației Gaudete et exsultate, latura sa spirituală și aplicarea ei practică. Sfințenia trebuie deci căutată în viața obișnuită, la persoanele care sunt lângă noi, nu în modele idealiste, abstracte sau în super-oameni.

Sfințenia este în strânsă legătură cu fiecare persoană: ea înseamnă a trăi propria vocație, a trăi propria misiune pe acest pământ, pentru că sfințenia însăși este o misiune.

Spune Papa Francisc în Gaudete et exsultate: „Un creștin nu se poate gândi la propria misiune pe pământ fără a o vedea ca pe un drum al sfințeniei, pentru că «aceasta este voința lui Dumnezeu, sfințirea voastră» (1Tes 4,3). Fiecare sfânt IUNIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

3

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

reprezintă o misiune” (GE 19).

Această dimensiune personală care privește pe fiecare dintre noi este unul dintre punctele importante ale Exortației apostolice: „Fie ca tu să poți recunoaște care este acel cuvânt, acel mesaj al lui Isus pe care Dumnezeu dorește să-l spună lumii cu viața ta” (GE 24), exclamă Sfântul Părinte adresându-se cititorului.

Sfințenia poate fi trăită „și în afara Bisericii Catolice și în locuri foarte diferite”, unde „Duhul trezește «semne ale prezenței sale, care-i ajută pe înșiși ucenicii lui Cristos». Pe de altă parte, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea ne-a amintit că «mărturia adusă lui Cristos până la vărsarea sângelui a devenit patrimoniu comun al catolicilor, ortodocșilor, anglicanilor și protestanților» (Tertio millennio adveniente 37)” (GE 9).

Papa vorbește și despre un risc, despre prezumția de a afirma, de a defini „unde nu se află Dumnezeu, pentru că El este prezent în mod tainic în viața fiecărei persoane, în viața fiecăruia, așa cum dorește El și nu putem să-l negăm cu presupusele noastre certitudini. Chiar și atunci când viața vreunuia a fost un dezastru, Dumnezeu este prezent în viața lui” (GE 42). Trebuie să-l căutăm pe Dumnezeu în fiecare viață umană, fără „a exercita un control strict asupra vieții celorlalți” (GE 43).

Sfântul Părinte Francisc, în această Exortație apostolică despre chemarea la sfințenie în lumea contemporană, vorbește și despre doi „inamici” ai sfințeniei: gnosticismul și pelagianismul. Papa se referă la aceste două erezii - apărute în primele secole creştine şi care au o „actualitate alarmantă” (GE 35) în Biserică. Este vorba de „două forme de certitudine doctrinară sau disciplinară care dau loc «la un elitism narcisist și autoritar, unde, în loc de a evangheliza, 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2018

„Maria este cea mai sfântă între sfinți,cea mai binecuvântată, cea care ne arată calea sfințeniei și ne însoțește.”

Papa Francisc

sunt analizați și clasificați ceilalți, și în loc de a facilita accesul la har, se consumă energiile în a controla» (Evangelii gaudium 94)” (GE 35).

Sfințenia este un dar al harului în viața Bisericii; aceste două forme subtile de erezie devin un obstacol pentru faptul că înlătură necesitatea harului lui Cristos. Astfel ele frânează Biserica în drumul ei spre sfințenie.

Spre exemplu, noii pelagieni, „întrucât cred că totul depinde de efortul uman canalizat prin norme și structuri ecleziale” - explică Sfântul Părinte -, complică Evanghelia și astfel „devenim sclavi ai unei scheme care lasă puțin spațiu pentru ca harul să lucreze” (GE 59).

Dar cum putem fi buni creştini, care caută să răspundă chemării la sfinţenie? Răspunsul ni-l oferă Sfântul Părinte: contemplând viaţa lui Cristos şi trăind zilnic „programul de sfințenie”, adică Fericirile.

Aceasta este convingerea Papei și de aceea capitolul central al Exortației Gaudete et exsultate este redat prin cuvinte puține, simple, dar

practice și accesibile tuturor, pentru că creștinismul este o religie practică, trăită zi de zi. Spune Sfântul Părinte: „În fața forței acestor cereri ale lui Isus [din Fericirile evanghelice] este de datoria mea să-i rog pe creștini să le accepte și să le primească cu deschidere sinceră, «sine glossa», adică fără comentarii, fără elucubrații și scuze care să le priveze de forța lor. Domnul a fost foarte clar că sfințenia nu se poate înțelege și nici trăi făcând abstracție de aceste exigențe ale sale” (GE 97).

Apelul Papei Francisc la sfințenie este deschis de invitația Evangheliei la bucurie, citată la începutul Exortației: „Bucurați-vă și tresăltați de bucurie” (Mt 5,12). Invitația la bucuria evanghelică a răsunat deja în prima sa exortație Evangelii gaudium și la fel în Laudato sì și în Amoris laetitia, care ne invită la laudă și bucurie.

Sfântul Părinte încheie Exortația apostolică Gaudete et exsultate îndreptând gândul spre Sfânta Fecioară Maria, care „a trăit ca nimeni altcineva Fericirile lui Isus.

Ea este cea care a tresăltat de bucurie în prezența lui Dumnezeu, cea care a păstrat totul în inima sa și care s-a lăsat străpunsă de sabie.

Este cea mai sfântă între sfinți, cea mai binecuvântată, cea care ne arată calea sfințeniei și ne însoțește.

Ea nu acceptă ca atunci când cădem să rămânem la pământ și uneori ne poartă în brațe fără a ne judeca. Dialogul cu ea ne mângâie, ne eliberează și ne sfințește. Mama nu are nevoie de multe cuvinte, nu e nevoie să ne străduim prea mult să-i explicăm ceea ce ni se întâmplă. E de ajuns să-i șoptim iar și iar: «Bucură-te, Marie…»” (GE 176).

PS Cornel Damian Episcop auxiliar de București

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Cu fiecare dintre voi, Isus are un vis de realizat

Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Viața noastră ca preoți este dăruită în slujire, în apropierea față de Poporul lui Dumnezeu, cu bucuria celor care îl ascultă pe Domnul.

Euharistia este esenţială pentru noi: este Isus Cristos cel care doreşte să intre în vieţile noastre, pentru ca să le umple cu harul Său.

Cu cât suntem mai înrădăcinați în Cristos, cu atât mai mult descoperim pacea interioară, chiar și în mijlocul provocărilor de zi cu zi.

Cât vă privește pe voi, frați și fii preaiubiți, ce urmează să fiți promovați la ordinul prezbiteratului, […] învățătura voastră să fie hrană pentru poporul lui Dumnezeu, bucurie și sprijin pentru credincioși și parfumul vieții voastre. Și fie ca prin cuvânt și exemplu să puteți zidi casa lui Dumnezeu, care este Biserica.

Voi veți continua lucrarea sfințitoare a lui Cristos. Prin slujirea voastră, jertfa spirituală a credincioșilor este făcută desăvârșită, pentru că este unită cu jertfa lui Cristos, care prin mâinile voastre, în numele întregii Biserici, este oferită în mod nesângeros pe altar, în celebrarea sfintelor taine.

Imitați ceea ce celebrați, pentru ca participând la misterul morții și învierii Domnului, să purtați moartea lui Cristos în mădularele voastre și să umblați cu El în noutatea vieții! (Predică, Bazilica Sf. Petru, 22 aprilie 2018)

În afară de foamea fizică, omul poartă în sine o altă foame, ce nu poate să fie săturată cu hrana obișnuită. Este foamea de viață, de iubire, de veșnicie. Și semnul manei – ca toată experiența exodului – conținea în sine și această dimensiune: era figura unei hrane ce satisface această foame profundă din om. Isus ne dăruiește această hrană; mai mult, este El însuși pâinea vie care dă viață lumii. În Euharistie se comunică iubirea Domnului față de noi: o iubire așa de mare ce ne hrănește cu Sine însuși; o iubire gratuită, mereu la dispoziția fiecărei persoane înfometate și nevoiașe de a regenera propriile forțe.

A trăi experiența credinței înseamnă a ne lăsa hrăniți de Domnul și a construi propria existență nu pe bunurile materiale, ci pe realitatea care nu piere: darurile lui Dumnezeu, Cuvântul și Trupul său. (Predică, Piața Sf. Petru, 19 iunie 2014)

Isus te iubește așa cum ești și are un vis de realizat cu fiecare dintre voi. El nu se descurajează în ceea ce ne privește.

Dacă voi vă descurajați, vă invit să luați Biblia și citind să vă amintiți de prietenii pe care Isus i-a ales, pe care Dumnezeu i-a ales.

Moise era bâlbâit; Abraham, un bătrân; Ieremia, foarte tânăr; Zaheu, mic de statură; discipolii, când Isus le cere să se roage, ei adorm; Magdalena, o păcătoasă publică; Paul, un persecutor de creștini; Petru l-a renegat; apoi a fost făcut Papă, dar l-a renegat… Și am putea continua această listă.

Isus te iubește așa cum ești, așa cum i-a iubit pe acești prieteni ai Săi, așa cum erau, cu defectele lor, cu voința de a se corecta. Așa cum ești, așa te iubește Domnul. […]

Arată-te în fața lui Isus așa cum ești pentru ca El să te poată ajuta să înaintezi în viață. (Rugăciunea Angelus, Lima, Peru, 21 ianuarie 2018) IUNIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

5

VATICAN

Paul al VI-lea La Bari, întâlnire ecumenică va fi canonizat ȘTIRI DIN VATICAN

pentru pace

Pe 7 iulie, Papa va merge în orașul italian Bari, pentru o zi de reflecţie şi rugăciune cu privire la situația dramatică din Orientul Mijlociu, „ce afectează atâția fraţi şi surori în credinţă”.

L

a această întâlnire ecumenică, Papa Francisc intenționează să-i invite pe șefii Bisericilor și comunităților creștine din acea regiune. Inițiativa Papei a fost primită cu speranță de numeroase realități ecleziale. Comunitatea Sant’Egidio și-a exprimat aprecierea pentru această inițiativă de pace, considerată „deosebit de oportună într-un timp dificil, marcat de mari suferințe din cauza înăspririi războiului din Siria”. Inițiativa „va fi și o semnificativă ocazie pentru toți de a-și arăta solidaritatea cu străvechile Biserici din Orientul Mijlociu, a

În Consistoriul de pe 19 mai, Papa Francisc a anunțat că Fericitul Paul al VI-lea va fi declarat sfânt.

căror viață este marcată de suferință și ai căror credincioși sunt de foarte multe ori constrânși să emigreze”, mai afirmă Comunitatea Sant’Egidio.

Aflat în regiunea italiană sudică Puglia, orașul Bari găzduiește relicvele Sf. Nicolae, unul dintre cei mai importanți sfinți din Biserica Ortodoxă. Venerarea comună a sfinților și a relicvelor este unul dintre domeniile în care este practicat astăzi ecumenismul. De asemenea, Papa a vorbit deseori despre rugăciune ca mod de a construi punți și a aduce împreună membrii diferitelor rituri și confesiuni.

C

anonizarea va avea loc pe 14 octombrie a.c., în cadrul Sinodului Episcopilor programat pentru 2-28 octombrie, dedicat tinerilor, credinței și discernământului vocațional.

Papa Paul al VI-lea, Pontiful care a încheiat Conciliul Vatican al IIlea şi a dat glas strigătului celor din urmă, este cunoscut mai ales pentru enciclica Humanae Vitae, publicată în 1968, care a reafirmat învățătura Bisericii împotriva contracepției în contextul revoluției sexuale. Ambele miracole atribuite mijlocirii Papei Paul al VI-lea au avut de-a face cu vindecarea unui copil nenăscut.

14 noi Cardinali Papa a anunțat convocarea unui consistoriu pe 29 iunie, în solemnitatea Ss. Petru și Paul, pentru crearea a noi Cardinali.

C

olegiul Cardinalilor se va înnoi în curând cu 14 noi prelați – arhiepiscopi, episcopi și călugări – care își desfășoară apostolatul în Curia Romană și în diferite țări. Trei sunt din Italia, doi din Spania și câte unul din Irak, Polonia, India, Portugalia, Peru, Madagascar, Japonia, Mexic și Bolivia.

Proveniența lor exprimă universalitatea Bisericii, care continuă să vestească iubirea milostivă a lui Dumnezeu tuturor oamenilor de pe pământ.

6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2018

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Androizi de companie Soluții la îmbătrânirea populației?

L’Osservatore Romano, 3 mai 2018

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Recunoaștere

Î

n următorii 20 de ani, o treime din populația Japoniei va avea peste 65 de ani. În aceeași perioadă, deficitul de personal pentru asistenţa vârstnicilor japonezi va depăși 380.000 de persoane. Îmbătrânirea progresivă este o problemă considerabilă, dar tot ea încurajează și dezvoltarea de noi tehnologii care au ca scop îmbunătățirea condițiilor obișnuite de viață, mai ales pentru bătrâni.

Invențiile merg de la androizi cu aspect de căței de pluș, la dispozitive cât un leucoplast care te anunță când să mergi la baie sau îți comunică, atât ție, cât și doctorului aflat la distanță, date medicale importante cum ar fi tensiunea, glicemia, ora de luat medicamentele etc. Par inovații minore, dar ele pot aduce beneficii reale unui segment semnificativ al populației, și nu doar în arhipelagul nipon.

Guvernul japonez a decis să finanțeze dezvoltarea roboților pentru a compensa deficitul de personal dedicat asistenței bătrânilor, în contextul în care politicile de angajare a lucrătorilor străini sunt încă foarte restrictive. Evident, ideea ca niște mașini reci să asiste persoanele în vârstă, în situații care în general

cer căldura unui contact uman, poate părea o crudă utopie. Și totuși, mulți japonezi reacționează pozitiv la astfel de inovații, în mare parte și pentru că mass-media le prezintă drept însoțitori drăguți și utili. Într-adevăr, nu e vorba de vreun cyborg cu înfățișare umanoidă, ci aproape întotdeauna de roboți deghizați în animale de companie, capabili să „comunice” simpatie și sprijin psihic în combaterea solitudinii. În Japonia, tot mai multe persoane aleg să trăiască singure ori sunt constrânse la singurătate de dinamici sociale ineluctabile („abandonul” bătrânilor de către familii): în astfel de cazuri, până și un robot poate face viața mai ușoară pentru cine nu are alternative. Paradoxul e că prezența fizică a unei mașini ajunge să fie considerată chiar un pas înainte pe treapta „socializării”, într-o țară unde stilul de viață cel mai comun pentru tineri e să petreacă zile în șir pe internet interacționând cu parteneri virtuali de jocuri video…

Ministerul muncii ține să precizeze, însă, că nicio mașină nu poate înlocui prezența umană.

(Autor: Cristian Martini Grimaldi; Traducere și adaptare de Liana Gehl)

Elaine Fuchs, născută în 1950 în Illinois, a fost primită în rândul membrilor Academiei Pontificale de Științe.

D

octor în biochimie la Universitatea Princeton și profesor la Universitatea Rockefeller, se ocupă de biologia celulară, în special de studiul dezvoltării celulelor staminale și al rolului lor în prevenirea și tratarea cancerului. Pentru a identifica terapii adecvate, cercetătoarea analizează modul de comunicare al celulelor stem cu celelalte celule din preajmă – cum ar fi celulele epidermei și cele imunitare –, precum și modul în care disfuncțiile de comunicare între aceste celule pot duce la îmbătrânire și la formarea de tumori.

IUNIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

7

FOCUS Cateheze pentru familii

Î

Icoana oficială pentru Întâlnirea Mondială a Familiilor 2018

Familia, în prim-plan

Întâlnirea Mondială a Familiilor și Bucuria iubirii

Chiar și familiile care nu vor putea participa la Întâlnirea Mondială de la Dublin, din august, pot întâmpina acest eveniment și se pot pregăti dinainte pentru el, nu numai prin rugăciune, în propriile parohii sau acasă. Aflați din acest articol cum o pot face!

Î

ntâlnirea Mondială a Familiilor este un eveniment care are loc o dată la trei ani și a fost inițiat de Sfântul Ioan Paul al II-lea, în 1994. Ultima Întâlnire, cea de-a VIII-a, a avut loc în Philadelphia, în 2015. Între 21 și 26 august va avea loc în capitala Irlandei a IX-a Întâlnire Mondială a Familiilor. Însuși Papa Francisc va fi prezent pe 25 și 26 august la Dublin cu acest prilej. În scrisoarea de convocare a Întâlnirii Mondiale a Familiilor, Sfântul Părinte a cerut în mod explicit ca această Întâlnire să poată fi o ocazie 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2018

de reflecţie cu familiile şi pentru familii, tema aleasă fiind Evanghelia familiei - bucurie a lumii.

Organizatorii din Irlanda au lansat deja un program bogat de pregătire, care se găsește pe site-urile www.amoris.ie și www.worldmeeting2018.ie și care poate fi folosit de parohiile din întreaga lume. Acest program conține, pe lângă altele, și Șase Sesiuni de Conversație în Parohii, prin care familiile, și nu numai, sunt invitate să reflecteze asupra documentului Papei Francisc, Amoris laetitia (Bucuria iubirii) și să exploreze mesaje

n drumul vostru familial, voi împărtășiți atâtea momente frumoase: mesele, odihna, munca în casă, distracția, rugăciunea, călătoriile și pelerinajele, acțiunile de solidaritate…

Totuși, dacă lipsește iubirea lipsește bucuria, iar iubirea autentică ne-o dăruiește Isus: ne oferă Cuvântul său, care luminează drumul nostru; ne dă pâinea vieții, care susține truda zilnică a drumului nostru.

(Papa Francisc)

cheie din această exortație apostolică într-un mod accesibil și practic.

Programul alcătuit din aceste Șase Sesiuni poate fi parcurs cu ușurință nu numai la nivel parohial, deoarece aceste sesiuni pot constitui un subiect de conversație, de comunicare deschisă pentru fiecare familie în parte. Acest program pornește de la experiența de iubire a oamenilor și de la speranțele și temerile lor în fața căsătoriei și familiei, iar vestea bună este că el a fost tradus deja și la noi, fiind disponibil acum și în limba română și putând fi accesat de noi toți on-line pe site-ul www.bisericacatolica.ro. În cadrul fiecărei sesiuni de conversație, participanții sunt invitați să ia practic parte la o reflecție care se vrea a fi cât mai interactivă. Pornind de la o anumită temă, aceștia sunt ajutați să analizeze și să vorbească despre propria experiență a vieții de familie, dar și să ofere comentarii despre ceea ce a scris Papa Francisc în Amoris laetitia (Bucuria iubirii). Cele șase teme propuse pentru dezbatere

FOCUS

sunt: 1. Viața de familie astăzi; 2. Familia în viziunea creștină; 3. Planul lui Dumnezeu pentru iubire; 4. Maturizarea iubirii în viața de căsătorie; 5. Milostivirea lui Dumnezeu – nimeni nu este exclus; 6. O Evanghelie a Speranței pentru familiile noastre.

Fiecare sesiune are o structură și un format simple de urmat. Pe lângă comentariile și materialele video realizate pe marginea anumitor paragrafe din Amoris laetitia, fiecare sesiune conține și o Introducere, iar la final, un Rezumat extrem de util.

Pentru discuții ne sunt oferite totodată întrebări clare și profunde.

Primele două sesiuni ale programului abordează realitatea vieții de familie în lumea de astăzi. Ele prezintă modul în care Papa Francisc recunoaște dorința răspândită pentru o iubire de durată, dar și provocarea pe care el ne-o adresează nouă, celor care formăm Biserica, de a împărtăși neîncetat și tot mai eficient Vestea cea Bună a Evangheliei Familiei, o Evanghelie care ancorează și susține această dorință. Sunt amintite în cadrul acestor două sesiuni și provocările la care este supusă stabilitatea familiei din cauza mentalității consumiste, precum și rolul fundamental pe care iubirea lui Dumnezeu îl are în cadrul învățăturii creștine despre permanența iubirii în căsătorie și deschiderea ei față de darul vieții.

O concluzie clară a acestor prime două sesiuni este că „atât timp cât oamenii își doresc o relație de iubire pecetluită printr-un angajament pe viață, viziunea Bisericii despre căsătorie va continua să fie relevantă.”

Sesiunile a treia și a patra sunt despre modul în care este trăită iubirea în familie și modul în care copiii sunt primiți, îngrijiți și educați.

Pornind de la viziunea Sfântului

Paul despre iubire din 1 Corinteni 13,4-7, aceste sesiuni vorbesc despre planul lui Dumnezeu pentru iubire, despre vocația familiei și despre caracteristicile definitorii ale unei iubiri autentice și rodnice. În a cincea sesiune, programul prezintă modul în care Papa Francisc înțelege fragilitatea umană în raport cu viața de familie, importanța de a veni în întâmpinarea tuturor indiferent de circumstanțele în care se află și locul primordial pe care îl ocupă milostivirea lui Dumnezeu în felul în care abordăm această fragilitate. Această sesiune face referire în același timp și la rolul discernământului în modurile concrete prin care arătăm milă celorlalți. În ultima sesiune, programul schițează o spiritualitate a speranței în ceea ce privește iubirea și căsătoria. Sesiunea a șasea oferă participanților posibilitatea de a asculta mărturia unor cupluri mai în vârstă și sfatul pe care îl dau acestea cuplurilor mai tinere. La finalul acestei sesiuni, și implicit al acestui program, ne sunt oferite sfaturile practice ale Papei Francisc adresate familiilor pentru ca acestea să poată deveni comunități în care bucuria să fie trăită în ciuda tuturor slăbiciunilor și obstacolelor. Unul din aceste sfaturi este de a găsi mereu timp pentru rugăciunea în familie, măcar câteva clipe în fiecare zi. Luând în serios acest sfat, de ce să nu începem chiar de azi să recităm împreună cu cei din familiile noastre rugăciunea oficială pentru Întâlnirea Mondială a Familiilor din acest an? Astfel vom putea fi aproape și de toate acele familii din întreaga lume care se pregătesc, așa cum pot, pentru acest eveniment.

Monica Râpeanu

Rugăciunea oficială pentru Întâlnirea Mondială a Familiilor 2018 Dumnezeule, Tată al nostru, Suntem frați și surori în Isus, Fiul tău, Suntem o familie, în duhul iubirii Tale.

Binecuvântează-ne cu bucuria iubirii.

Fă-ne răbdători și buni, Blânzi și generoși, Atenți față de cei aflați în nevoie.

Ajută-ne să trăim iertarea și pacea Ta. Protejează toate familiile prin grija ta plină de iubire, Mai ales pe acelea pentru care ne rugăm acum: (ne amintim aici numele celor pentru care ne rugăm).

Fă să crească credința noastră, Întărește-ne speranța, Ocrotește-ne prin iubirea ta, Ajută-ne să fim mereu recunoscători pentru darul vieții pe care îl împărtășim.

Așa ne rugăm, prin Cristos Domnul nostru, Amin.

Sfântă Maria, mamă și călăuză, roagă-te pentru noi.

Sfinte Iosif, tată și protector, roagă-te pentru noi.

Sfinților Ioachim și Ana, rugați-vă pentru noi.

Sfinților Louis și Zélie Martin, rugați-vă pentru noi.

IUNIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

9

FOCUS CONFERINȚA EPISCOPILOR DIN ROMÂNIA

C Sesiunea plenară de primăvară CER, Blaj, 2018

Sesiune plenară

Educația și martirii credinței – printre temele abordate de episcopii catolici În perioada 30 aprilie - 2 mai s-a desfășurat sesiunea plenară de primăvară a Conferinţei Episcopilor din România (CER). Lucrările au avut loc la sediul Arhiepiscopiei Majore a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, de la Blaj.

F

amilia, tinerii, educația, misiunile, migranții, martirii credinței au fost câteva dintre temele abordate de episcopii romano-catolici şi grecocatolici din România. La Sfânta Liturghie celebrată în prima zi a întâlnirii, în Catedrala Preasfânta Treime, Eminența Sa Cardinalul Lucian Mureşan, gazda întâlnirii - de la a cărui înscăunare ca Arhiepiscop Major s-au împlinit 12 ani, pe 30 aprilie a.c. -, a subliniat cu insistență importanța afirmării 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2018

identității Bisericii Catolice în comuniune cu Papa şi a amintit exemplul episcopilor greco-catolici martiri, a căror cauză de beatificare este în studiu la Vatican.

La deschiderea lucrărilor a participat şi Excelența Sa Miguel Maury Buendía, Nunțiu Apostolic, care a transmis un mesaj personal, precum şi salutul și binecuvântarea Papei Francisc pentru episcopii, credincioșii și cetățenii din România și Republica Moldova.

Totodată, nunţiul şi episcopii au

onferinţa Episcopilor din România îi reuneşte pe toţi episcopii romano-catolici şi greco-catolici din România şi exprimă unitatea Bisericii locale şi uniunea intimă cu urmaşul lui Petru, Sfântul Părinte. Episcopii catolici din România se întrunesc de două ori pe an în sesiune ordinară, primăvara şi toamna.

discutat în detaliu despre pregătirea Vizitei „ad limina Apostolorum”, pe care ierarhii o vor face la Roma, în perioada 5-10 noiembrie 2018.

Episcopii au dedicat mult timp discuției asupra impactului pe care îl are în viața și activitatea Bisericii noua reglementare europeană cu privire la protecția datelor personale. Caracterul istoric al registrelor pe care le țin parohiile catolice, în România, ca și peste tot în lume, impune o aplicare particularizată a regulamentului amintit și acest lucru este detaliat într-un Decret General adoptat în plen. În cadrul sesiunilor de lucru, episcopii au dezbătut şi unele aspecte referitoare la educație.

Constatându-se că peste 250 de

FOCUS

Foto: Pr. William Bleiziffer

Foto: Pr. William Bleiziffer

copii și tineri au participat la Olimpiadele de Religie Catolică în limbile română și maghiară și văzându-se rezultatele bune obținute de aceștia, se înțelege că există interes pentru această materie școlară.

S-a discutat și despre situația manualelor școlare de religie, despre noile propuneri ale Ministerului Educației Naționale (MEN) pentru discipline opționale, precum și despre situația acordului dintre MEN și Sfântul Scaun.

Episcopii au mai discutat şi despre Presinodul și Sinodul dedicat tinerilor, convocat de Papa Francisc, care se va desfășura în toamna acestui an la Roma, având ca temă „Tinerii, credința și discernământul vocațional”; despre Întâlnirea

Mondială a Tineretului din 2019, din Panama, și Întâlnirea Națională de la Satu Mare, din perioada 2529 iulie 2018 – la care ierarhii au anunțat că îi vor însoți pe tinerii participanți din propriile dieceze și eparhii. Un eveniment important în acest context va fi beatificarea, pe 22 septembrie 2018, la Nisiporești (NT), a tinerei Veronica Antal, fecioară martiră, care va deveni astfel o mijlocitoare și un model de trăire a credinței.

Un alt subiect abordat a fost Întâlnirea Mondială a Familiilor, pusă sub semnul exortației Papei Francisc – Amoris laetitia („Bucuria iubirii”), care va avea loc la Dublin (Irlanda), între 2126 august a.c.: episcopii au stabilit

componenţa grupului care va reprezenta Conferința Episcopilor din România și au discutat despre modalitatea alternativă de participare la eveniment, prin cateheze speciale și transmisii în direct, a persoanelor care nu vor merge la Dublin.

Directorul Operelor Misionare Pontificale din România, Pr. Eugen Blaj, a prezentat situația actuală a instituţiei pe care o conduce și proiectele la care lucrează. În plus, episcopii l-au numit pe Pr. Florin-Petru Sescu să țină legătura cu instituțiile din ţară şi din străinătate care îi au în vedere pe migranți.

Episcopii au stabilit ca următoarea sesiune plenară a CER să se desfăşoare la Șumuleu Ciuc, în perioada 18-20 septembrie 2018.

IUNIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

11

FOCUS ȘTIRI ARCB

Popești

comuniune Pe 18 mai, PS Cornel Damian a participat la hramul Congregației Sfântul Iosif – Iosefinii lui Murialdo – și la Veghea care a urmat, ca pregătire pentru Sacramentul Mirului, pe care l-a conferit a doua zi în Parohia Sf. Fecioară Maria, Regina Sf. Rozariu, din Popești-Leordeni.

București

Rugăciune Pe 11 mai, grupul de rugăciune Taizé s-a întâlnit la Biserica Italiană, pentru o seară de rugăciune, la care a participat şi Fratele Kiliman, responsabilul Comunităţii Taizé pentru România.

Arhidieceză

Pastorație Continuă vizita pastorală a PS Cornel Damian în parohii. Între 4 şi 6 mai, s-a aflat în Parohia Preasfântul Mântuitor, din Bucureşti, iar între 1 şi 3 iunie, Episcopul vizitează Parohia Sf. Mihail Arhanghelul, din Tulcea, putând astfel să cunoască îndeaproape realitățile vieții de credință ale acestor parohii.

12

Comemorare liturgică

Festivalul de orgă Sf. Iosif

Sfânta Liturghie solemnă în ziua comemorării liturgice a Fericitului Vladimir Ghika.

P

e 16 mai, în Catedrala Sf. Iosif a avut loc o celebrare liturgică solemnă prezidată de PS Cornel Damian, alături de care au concelebrat mai mulți preoți, printre care și Pr. Francisc Ungureanu, postulatorul cauzei de canonizare a Fericitului Vladimir Ghika, preot martir. În cuvântul de învățătură, Preasfințitul a spus, printre altele: „Fericitul Vladimir este sigur în slava cerească, dar ne-am bucura să fie declarat sfânt și pentru aceasta trebuie un miracol. A făcut multe miracole în timpul vieții, după moarte și după ce a fost beatificat” și i-a îndemnat pe cei prezenți să continue să se roage pentru ca el „să mijlocească pentru noi și, mai ales, să-l rugăm ca și noi să putem mărturisi prezența vie a iubirii lui Cristos în lumea de astăzi…”. Monseniorul Vladimir Ghika (1873-1954) a fost declarat martir de Papa Francisc la 27 martie 2013 și beatificat în același an, pe 31 august, la București.

În perioada 25-31 mai, Catedrala Sf. Iosif a fost gazda primei ediţii a Festivalului Internațional de Orgă Sf. Iosif.

D

esfășurat sub patronajul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, evenimentul a fost marcat de o serie de premiere: trei dintre organiști au concertat pentru prima oară în Catedrală; multe dintre lucrările interpretate au fost în primă audiție; festivalul în sine a fost o premieră. Catedrala Sf. Iosif, cu o bogată tradiţie muzicală, a găzduit de-a lungul timpului numeroase concerte prilejuite de festivaluri internaţionale, dar nu a avut până acum un festival propriu.

Au concertat: Baptiste-Florian Marle-Ouvrard, din Franța; Pavel Kohout, din Cehia; Marcel Octav Costea, organistul principal al Catedralei Sf. Iosif; Domenico Severin, din Italia.

Acţiune de ecologizare Pe 2 mai, în Săptămâna Școala altfel, 25 de elevi de la Colegiul Sf. Iosif au participat la o acţiune de ecologizare.

A

ctivitatea a fost organizată de Colegiul romano-catolic Sf. Iosif şi de Asociaţia Clubul Sportiv Român, în colaborare cu Parohia romano-catolică Predeal şi Primăria Predeal. În demersul lor, elevii au fost însoţiţi de mai multe cadre didactice şi de un reprezentant al Primăriei Predeal. Acţiunea de ecologizare a dorit să-i sensibilizeze şi să-i responsabilizeze pe elevi față de protejarea mediului înconjurător şi să-i familiarizeze cu activităţile de voluntariat şi implicare socială.

Adaptare după www.angelus.com.ro

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2018

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Un nou Episcop pentru Dieceza de Timișoara Pe 16 mai 2018, Sfântul Părinte Papa Francisc l-a numit Episcop romano-catolic de Timișoara pe Monseniorul József-Csaba Pál.

S

Simpozion național Manifestare ocazionată de Săptămâna Europeană la Universitatea A. I. Cuza din Iași

P

fântul Părinte a acceptat, totodată, cererea de retragere a Episcopului Martin Roos, care conduce Dieceza de Timișoara din anul 1999 și a ajuns la limita de 75 de ani, indicată de Dreptul Bisericesc. Din voința Papei Francisc, Mons. Roos va continua să conducă Dieceza de Timișoara ca Administrator Apostolic până ce noul episcop își va începe misiunea, după care va fi episcop emerit.

Consacrarea și instalarea ca episcop a Monseniorului Pál va avea loc la data de 6 august, în sărbătoarea Schimbarea la față a Domnului, începând cu orele 10:00, în Catedrala Sfântul Gheorghe, din Timișoara.

Monseniorul Pál, până acum arhidiacon al Arhidiaconatului Banatului

Montan și paroh la Reșița, în aceeași dieceză, va fi al patrulea episcop al Diecezei de Timișoara, înființată canonic în anul 1923, și al 91-lea succesor al Sfântului Gerard (10301046), primul ierarh al Episcopiei de Cenad, care cuprindea teritoriul actualei Dieceze de Timișoara.

Italia

Malta

Europa

Marșul pentru viață

Seminar privind cauzele sărăciei

Curăţenia oraşelor

Pe 19 mai s-a desfășurat la Roma a opta ediție a Marșului pentru Viață.

Miile de participanți au cerut „apărarea vieții umane, din momentul conceperii până la sfârșitul natural” și au manifestat împotriva legii 194 privind întreruperea sarcinii, lege care a făcut în Italia șase milioane de victime. O altă realitate denunțată și asupra căreia s-a cerut guvernului să intervină a fost „eugenia modernă, care constă în eliminarea copiilor cu sindromul Down sau cu malformații și legea privind sfârșitul vieții”.

Comisia Dreptate şi Pace a provinciei dominicanilor din Malta a organizat, pe 19 mai, un seminar pentru a identifica cauzele sărăciei şi pentru a reflecta asupra modului în care se pot crea o societate şi o economie care să acopere nevoile de bază pentru o viață decentă. În felul acesta, organizatorii au dorit să contribuie la creșterea gradului de conștientizare cu privire la problema complexă a sărăciei şi să răspundă apelurilor în acest sens adresate frecvent de Papa Francisc.

Pe 21 mai, Eurostat a publicat rezultatele unui sondaj realizat în 2015 cu privire la curățenia orașelor, în acest sens fiind întrebaţi locuitori din 109 orașe europene. În fruntea listei se află Ventspils, oraş din Letonia, unde 99% dintre cetăţeni sunt mulțumiţi de curățenie. Referitor la capitalele europene, 9% dintre locuitorii Romei și-au găsit orașul suficient de curat; la Sofia, 29%; la București, 37%; la Madrid, 38%; la Budapesta, 39%; la Paris, 49%; în Viena, 90%; iar în Luxemburg, 95%.

Monseniorul József-Csaba Pál

e 24 mai Facultatea de Teologie Romano-Catolică a organizat simpozionul Congregațiile religioase catolice din Episcopia Romano-Catolică de Iaşi: punte culturală între Răsăritul şi Apusul Europei, care a vizat întâlnirea studenţilor cu reprezentanți ai unor congregații religioase ce desfăşoară misiuni cu caracter religios, pastoral sau social în Dieceza de Iaşi. Evenimentul a dorit să evidenţieze valoarea vieţii religioase şi a misiunii pe care institutele călugărești au desfăşurat-o pe plan cultural, religios şi uman în Europa, precum și raportul dintre Biserica Occidentală și cea Orientală.

IUNIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

13

Biserică și societate BIOETICĂ

Libertatea și obiecția de conștiință Text: Monica Râpeanu

P

romovarea „egalității” ca drept absolut amenință alte drepturi, mai ales libertatea conștiinței și libertatea religioasă. Dovadă sunt numeroasele cazuri de subminare și chiar de suprimare a libertății religioase și de conștiință consemnate de Observatorul Intoleranței și Discriminării împotriva Creștinilor din Europa (https://www. intoleranceagainstchristians.eu/). În 2010, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat Rezoluția 1763 privind dreptul la obiecţia de conștiință în îngrijirea medicală legală: Nicio persoană, niciun spital și nicio instituție nu vor fi forțate, făcute răspunzătoare sau discriminate în niciun fel din cauza refuzului de a practica, găzdui, asista un avort, execuția unui act de eutanasie sau a oricărui act care poate provoca moartea unui fetus sau embrion uman, indiferent de motiv.

14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2018

Însă, de atunci și până astăzi, nu puțini au fost creștinii cu profesii în domeniul medical care au fost interogați, trași la răspundere, sancționați, amendați, ba chiar concediați și discriminați pentru că au acționat conform conștiinței și cerințelor eticii creștinismului nefăcând altceva decât să respecte, să apere și să ocrotească cu orice preț viața umană.

Libertatea de conștiință e fundamentală, centrală și indispensabilă oricărei societăți democrate autentice, ea fiind recunoscută ca atare de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în Articolul 9: „Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie...”.

Dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţă este recunoscut și el de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Articolul 10: „Dreptul la obiecţie pe motive de

conştiinţă este recunoscut în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestui drept.” În realitate însă, la nivel practic, libertatea de a se angaja în neascultarea civilă și refuzul de a comite anumite acte pe motive de conștiință se lovesc tot mai des de acele legi nedrepte care îl fac pe furnizorul de servicii medicale (inclusiv pe cel care comercializează produse farmaceutice) să se confrunte cu mari dileme și probleme, mai ales dacă apelul la obiecția pe motive de conștiință este restricționat de anumite reglementări interne ale statului în care acesta muncește.

Accesul legal al femeii la avort îl pune pe obstetrician în fața alegerii de a pune capăt sau nu unei noi vieți. Dincolo de tratatele stufoase de medicină pe care le-a studiat sau le mai studiază încă, o simplă ecografie îi va arăta acestuia, cât se poate de clar, că în interiorul uterului femeii trăiește și se dezvoltă o ființă umană. Astăzi, orice obstetrician capabil să vadă cu adevărat și să accepte această realitate va ști că avortul înseamnă a ucide și că el este chemat, de fapt, să aducă viaţă, nu să o ia. De asemenea, practica fertilizării in vitro (care implică frecvent distrugerea embrionilor supranumerari sau utilizarea lor pentru cercetare) reprezintă și ea o mare dilemă pentru mulți medici.

Accesul la tot felul de mijloace contraceptive (unele cu efect abortiv) îl face pe farmacistul preocupat în mod real de sănătatea clientului și de ocrotirea vieții să se întrebe ce produse poate elibera cu bună știință. Într-o situație extrem de dificilă se află și personalul medical care activează într-unul dintre acele state (cum sunt Olanda și Belgia) în care accesul la suicidul asistat/eutanasie a fost legiferat.

Biserică și societate

Este cel puțin îngrijorător din punct de vedere moral faptul că prin intermediul anumitor legi nedrepte, secularismul agresiv încearcă să slăbească tot mai mult fundamentele etice ale societății. Aruncând o privire spre viitor, nu putem să nu ne întrebăm până unde se va merge cu cercetarea sau editarea genetică (manipularea ADN-ului) și ce fel de experimente și programe noi de cercetare vor fi sponsorizate de guvernele lumii în deceniile următoare.

Ar trebui să știm cu toții că dreptul de a acționa conform conștiinței provine din demnitatea persoanei umane, care a fost creată pentru a căuta adevărul în libertate. Astfel, societatea noastră are obligația de a proteja dreptul unui individ de a acționa conform conștiinței sale, obligație care decurge din datoria societății de a proteja demnitatea persoanei umane. Acest drept trebuie să includă și dreptul individului de a refuza să coopereze cu un altul la comiterea unor acte pe care le consideră a fi rele, pentru că suntem responsabili pentru toate faptele noastre ce includ și acele acte care pot fi folosite ca mijloace pentru a atinge scopuri rele.

Nu ar fi firesc, prin urmare, ca clauzele de conștiință să fie considerate piloni esențiali ai unei societăți drepte? A nega libertatea furnizorilor de servicii medicale și de îngrijire de a se opune anumitor proceduri (medicale) înseamnă a le submina autonomia de a trăi și de a-și exersa profesia conform dictatelor conștiinței lor.

Biserica Catolică apără în mod ferm – și prin intermediul Consiliului Pontifical pentru Dreptate și Pace - dreptul la obiecția pe motive de conștiință afirmând că legile nedrepte pun probleme extrem de serioase conștiinței oamenilor și că

cetăţeanul este obligat în conştiinţă să nu urmeze prescripţiile autorităţilor civile când aceste prescripţii sunt contrare exigenţelor ordinii morale, drepturilor fundamentale ale persoanei sau învăţăturilor Evangheliei.

Pe lângă faptul că este o îndatorire morală, un astfel de refuz este, de asemenea, un drept uman fundamental, pe care legea civilă însăși este obligată să-l recunoască și să-l protejeze ca atare. Cei care recurg la obiecția de conștiință trebuie să fie scutiți nu numai de sancțiuni penale, ci și de orice daune pe plan legal, disciplinar, economic și profesional (cf. Compendiu de Doctrină Socială a Bisericii, nr. 399).

Orice membru al personalului medical căruia conştiinţa sau credinţa religioasă nu-i permit practicarea sau asistarea avortului, a

eutanasiei sau a altor acte care au drept consecință directă sau indirectă distrugerea unei vieți umane, precum fertilizarea in vitro, trebuie să știe că are dreptul de a refuza cererea pacientului sau a superiorilor săi. Așa după cum ne învață Papa Ioan Paul al II-lea în enciclica Evangelium Vitae, nr. 74: Creștinii, ca și toți oamenii de bunăvoință, sunt chemați, în virtutea unei grave îndatoriri de conștiință, să nu colaboreze la acele practici care, deși admise de legislația civilă, sunt în opoziție cu Legea lui Dumnezeu.

Pentru a se familiariza mai bine cu legislația actuală, dar și cu documente religioase privind etica medicală, personalul medical din țara noastră poate consulta acest site, care conține informații extrem de utile: http:// medicipentruviata.ro/legislatie/.

Despre conştiinţa morală „Conştiinţa morală este o judecată a raţiunii, prin care persoana umană recunoaşte calitatea morală a unui act concret pe care intenţionează să-l facă, este pe cale să-l ducă la îndeplinire sau l-a împlinit. În tot ceea ce spune şi face, omul trebuie să urmeze cu fidelitate ceea ce ştie că este just şi drept. […]

Conştiinţa permite asumarea răspunderii pentru actele săvârşite. [...] Omul are dreptul să acţioneze în conştiinţă şi libertate, pentru a lua personal decizii morale. Omul nu trebuie să fie silit să acţioneze împotriva conştiinţei sale, nici nu trebuie să fie împiedicat să acţioneze conform conştiinţei sale… […] Conştiinţa trebuie să fie informată şi judecata morală să fie luminată… […] Educarea conştiinţei este o obligaţie pentru întreaga viaţă.” (cf. Catehismul Bisericii Catolice, nr. 1778-1784, www.credinta-catolica.ro/cbc/ constiinta-morala/#notaref6)

IUNIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

15

Biserică și societate RES-PUBLICA

14 iunie - Ziua Mondială a Donatorului de Sânge Text: Cristina Enescu

ș

i în anul 2018, 14 iunie este o zi importantă pentru sănătatea umanității: Ziua Internațională a Donatorului de Sânge. Organizația Mondială a Sănătății a stabilit acest eveniment pentru a crește conștientizarea importanței uriașe a donării de sânge și pentru a încuraja publicul larg să doneze regulat. Data aleasă aniversează nașterea, în 1868, a medicului vienez Karl Landsteiner, care în 1930 a primit Premiul Nobel pentru descoperirea și clasificarea grupelor de sânge în sistemul ABO. Astfel, transfuziile de sânge au devenit mult mai sigure, salvând anual milioane de vieți. Anul acesta, tema evenimentului este „Donarea ca act de solidaritate”, bazat pe altruism, empatie și bunătate, iar sloganul este „Fiți alături de cineva care are nevoie.

Donați sânge. Dăruiți viață”. În 2015, pr. Francisc Doboș, purtătorul de cuvânt al Arhidiecezei de 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2018

București, donator și promotor al donării de sânge, lansa acest îndemn într-un scurt video (devenit viral sub titlul „Fă ce face popa”), realizat la Centrul de Transfuzie Sanguină din București: „Acum mai bine de 2.000 de ani, Cristos și-a dat sângele ca să ne mântuiască. Ce putem noi face e să dăruim un pic din sângele nostru pentru ca alți semeni de-ai noștri să poată trăi. Alătură-te și tu, donează sânge, dăruiește viață!”

De ce este permanentă nevoia de sânge? Tot timpul există numeroase urgențe medicale care necesită transfuzii de sânge: accidente, hemoragii, operații și transplanturi de organe, nașteri cu complicații, pacienți cu anemii severe, cancer, arsuri etc. Din păcate, puțini dintre donatorii eligibili donează constant.

De ce este benefică donarea de sânge pentru donator? În primul rând, beneficiați de un control

medical și de unele analize gratuite: înainte de donare – grupa de sânge, glicemia, hemoglobina, trombocite și leucocite; după donare – testarea pentru virușii hepatitelor B și C, HIV și HTLV (virusul care dă leucemie), sifilis și TGP (o analiză importantă pentru ficat); o dată pe an – un set gratuit de analize de sânge. De asemenea, donarea împrospătează sângele (organismul va produce ulterior celule sangvine noi) și întărește imunitatea.

Mai multe studii au arătat și scăderea riscului de boli cardiovasculare (inclusiv atac de cord, AVC, ateroscleroză) și diminuarea riscului de cancer.

La o donare, corpul arde aproximativ 650 de calorii, iar nivelul colesterolului, al trigliceridelor, precum și vâscozitatea sângelui sunt îmbunătățite.

Bărbații și femeile post-menopauză beneficiază și de reglarea nivelului de fier din sânge. În plus, dacă vreodată donatorul va suferi o hemoragie, corpul său va reacționa mult mai bine, fiind deja obișnuit cu pierderea controlată, periodică de sânge de la donare. Beneficiile pentru sănătatea donatorului sunt cu atât mai mari dacă donările sunt regulate. Chiar dacă nu puteți dona, puteți fi totuși de mare ajutor informându-vă și vorbind altora despre importanța acestui act caritabil profund umanitar și creștin.

Pentru detalii legate de donarea de sânge o puteți contacta pe Cristina Enescu, donator și voluntar al Campaniei „N-avem sânge” (n-avemsange.ro) și al Centrului de Transfuzie Sanguină București (www.ctsbucuresti.ro) – 0763.218.157, aky_f@yahoo.com Despre Ziua Donatorului de Sânge 2018 - http://www.who.int/campaigns/ world-blood-donor-day/2018/ event/en/

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Detalii care surprind

L

ăudat să fie Isus Cristos! Te salut din nou, dragă tânăr cititor! Te salut întâmpinându-te cu o nouă provocare pentru această lună. A mai rămas puțin din acest an școlar sau studențesc și îți doresc să găsești energia suficientă pentru a-l finaliza „cu fruntea sus”. Ne putem ruga împreună pentru aceasta și te asigur că dacă tu îți vei face partea, și Duhul Înțelepciunii și-o va face pe a lui.

Dar să revenim la provocarea pentru luna aceasta! Aș dori să mergem în zona tehnologiei, care a luat un avânt considerabil. Creștem împreună cu domeniul tehnicii, ne bucurăm, ne uimim de noile apariții și optăm pentru ușurarea muncii, alegând să încercăm ce este nou; de altfel, după posibilități, curiozitatea sau nevoia ne împing la aceasta. Dar ceva mai multă atenție, în același timp, ar fi utilă! Tu ce crezi?

Este bine că domeniul tehnologiei s-a dezvoltat atât de mult? Cred că fiecare putem răspunde la această întrebare în funcție de cât permitem ca aceste noutăți să afecteze viața noastră, în funcție de cum

folosim ceea ce apare nou în materie de tehnologie. Dumnezeu continuă să creeze cu ajutorul omului, îi oferă cele necesare pentru a inventa și dezvolta. Îl face pe om colaborator la lucrarea creației.

Dar să luăm ca exemplu un telefon. Este util atunci când te ajută să menții legătura cu ceilalți, când îți ușurează munca personală; dar, totodată, poate fi nociv, dacă te distrage de la lucrurile simple, care fac diferența: să te bucuri de prezența unui prieten, să-ți gândești deciziile, să te bucuri de natură, să participi la un dialog edificator sau chiar să fii atent pe unde mergi. Și lista poate continua.

Nu lăsa tehnologia să te distragă pentru un tribut care nu este chiar obligatoriu de plătit! Creează un echilibru în viața ta! Pune tehnica în slujba ta și lasă detaliile de fiecare zi să te surprindă!

Pr. Marian Blaj Responsabil diecezan pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Un suflet plin de bucurie este ca un pământ sănătos în care viața poate înflori și da roade bune.

Papa Francisc

TINERII ÎNTREABĂ

Cum gestionez furia?

C

u exerciţiu şi multă răbdare. Cu toate acestea, suntem pe un drum lung de cunoaştere şi învăţare.

Atunci când ceilalţi, prin ceea ce spun, prin atitudini, priviri, ton, reacţii, activează în noi răni ce nu s-au vindecat, ne înfuriem. Aceştia ne „aduc aminte” inconştient de cineva care ne-a rănit şi ne controlăm mai greu. De cele mai multe ori în copilărie am fost cel mai răniţi şi când răspundem cu furie la furie răspundem din poziţia de „copil rănit”, şi nu de „adult”. „Adultul” e cel care a crescut emoţional. Pentru ca „adultul” să se activeze şi să răspundă adecvat are nevoie să conştientizeze că atunci când răspunde cu furie este de fapt „copilul” vulnerabil şi rănit şi să se accepte aşa cum este. Cum ar răspunde „adultul” la furie? Ca să nu propage furia ce se activează şi mai mult, „adultul” nu acuză, coboară vocea, respiră adânc şi-i dă creierului posibilitatea să găsească un răspuns mai raţional în loc să lase emoţia să ia controlul. Şi nu ne iese mereu din prima!

Rubrică îngrijită de Sr. Gabriela Lungu, FCJ

IUNIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

17

SUFLET TÂNĂR REPORTAJE

Împreună este mai frumos!

Cu acest gând am început ziua de 12 mai, alături de tinerii din decanatul de Brăila. Dacă anul trecut am participat împreună la o zi de reculegere, anul acesta am ales să avem o activitate care să ne solicite energia și în care să învățăm să lucrăm în echipă.

Text: Theodora Bratu

A

Noi credem că am petrecut un timp minunat împreună, dar poate ai dori să vezi și părerea unor participanți: Da, împreună este mai frumos.

Pot spune că după întâlnirea de sâmbătă, mi s-a reconfirmat acest lucru.

Mai ales în perioada adolescenței este timp pentru tot, pentru Dumnezeu, pentru aproapele și pentru joacă. Iar timpul petrecut împreună cu tinerii care au aceleași aspirații și care au aceeași credință este un timp care ne întărește în cele spirituale și nu numai. Am apreciat prezența preoților în mijlocul nostru.

(Maria Șuleapă, Buzău) Mi-a plăcut super mult ziua de ieri pentru că programul a fost unul interactiv și s-a bazat pe lucrul în echipă. De asemenea, a fost foarte

Parohia Adormirea Maicii Domnului, Brăila

șadar, la ora 10.30 am început să ne adunăm la parohia Adormirea Maicii Domnului, din Brăila, ca mai apoi, la 11.00, să participăm la Sfânta Liturghie. A urmat prânzul, iar apoi activitatea propriu-zisă: treasure hunt – „vânătoarea de comori”. Tinerii au fost împărțiți în 3 echipe, iar fiecare echipă a primit câte o hartă. Au trecut prin 6 checkpointuri, unde la fiecare trebuia să îndeplinească câte o provocare (să umple sticla storcând un burete înmuiat în apă, să facă un puzzle, o piramidă umană – mai bine aruncă-ți privirea și prin imagini, te vei amuza sigur și vei vedea mai în detaliu ce s-a întâmplat cu echipele noastre). Și toate acestea pentru ca la final să găsească comoara! Ghici care era? Bineînțeles, o înghețată pentru fiecare membru! Yummy!

18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2018

fain că din grupuri au făcut parte tineri din parohii diferite și așa am putut să ne cunoaștem mai bine și să ne împrietenim.

(Maria Chiricheș, Brăila) Cu ocazia aceasta, le mulțumim tuturor tinerilor și preoților care au participat, pentru energia și suflul pozitiv care ne-au încărcat bateriile pentru a ieși o activitate cât mai bună. Pe data viitoare!

SUFLET TÂNĂR

O împărtăşire de la… SEDOS!

S

EDOS (Serviciul documentării şi studiului asupra misiunii globale) a organizat între 30 aprilie şi 4 mai, la Ariccia-Roma, o conferinţă dedicată persoanelor consacrate, cu titlul: Tinerii şi Misiunea.

Au fost prezentate teme legate de provocările evanghelizării tinerilor într-o lume multiculturală şi pluralistă, Sinodul tinerilor de anul acesta şi interesul legat de vocaţia la viaţa consacrată. Iată ce vă împărtăşesc: Evanghelizarea nu înseamnă „să vorbim” despre Evanghelie, ci să dăm mărturie despre Isus pe care l-am întâlnit. Noi îl facem pe Isus prezent celorlalţi şi dăm mărturie

despre El. Dacă nu am fost atinşi de Isus înlăuntrul nostru nu avem cum să-i „atingem” pe alţii, deci nu putem evangheliza. În privinţa Sinodului tinerilor, la întâlnirea presinodală de la Roma, între 19 şi 24 martie, cardinalii au fost provocaţi să asculte mai mult părerile tinerilor de astăzi prin implicarea în mod direct a unui grup de 305 persoane. Din acest grup, 20 de tineri s-au sacrificat şi au scris trei nopţi la rând un document al Presinodului.

Da, viaţa consacrată este viabilă dacă noi, persoanele consacrate, ştim „să purtăm” haina bucuriei.

(Sr. Gabriela Lungu, FCJ)

Planuri de viitor

U

na dintre maniile care ne domină existența în ziua de astăzi este dezvoltarea personală către cea mai bună variantă a noastră. Acesta pare un ideal de o noblețe fără egal. Nu trebuie doar să devii mai bun, ci cea mai bună variantă. Parcă ar exista un raft cu toate versiunile posibile și, la capătul din stânga al acestuia, un exponat care strălucește mai mult decât restul.

Singura problemă a acestui ideal nobil este faptul că nu are sens, în rest avându-le pe toate. Cum poți să definești ceea ce vrei să devii fără a te lega de un țel, de un ideal? Îmi pare rău să dezamăgesc cititorii și cititoarele care se pregătesc să participe la un concurs de miss / mister, dar acest ideal nu poate fi ca să fie lumea mai bună și plină de pace. Dacă vrei să te

definești, trebuie să știi clar pentru ce lupți și împotriva cui.

Un astfel de ideal poate fi unul foarte simplu. De exemplu, eu nu voi renunța la oamenii care mă ajută în munca mea de la CDPT. Nu pot spune că toți cei care au trecut pe acolo mi-au câștigat încrederea, ar fi fost ciudat. Dar cei care au reușit să o facă, au reușit să câștige un prieten care nu îi va lăsa la greu. Indiferent de tipul de lupi care vor da târcoale, sunt conștient de faptul că a lupta să-i țin aproape e un ideal nobil și că doar prin ei CDPT se poate dezvolta. Iar eu voi crește doar dacă le voi sta alături, indiferent de consecințe.

Dar tu? Ce ideal îți alegi? Nu uita ce ne învață un mare filosof german: cheia e la tine!

Rafael Ropotă

CINEMATECA

Miracles from Heaven

(2016)

C

ând știința rămâne fără posibilități, doar un miracol mai poate schimba ceva.

Despre film: Povestea prezintă lupta unei mame pentru salvarea de o boală incurabilă a fiicei sale, căreia medicii nu îi dau nicio speranță, dar care în urma unui accident își revine miraculos, lăsându-i pe toți stupefiați.

Sinteza: Când Anna, un copil de doar 10 ani, este diagnosticată cu o boală rară, credința familiei este pusă la încercare. În timpul în care este inconștientă, ea îl întâlnește pe Dumnezeu care o trimite înapoi pe pământ și o vindecă, miracol ce îi determină pe părinții ei să revină la Biserică și să povestească lumii întregi cele întâmplate.

Recomandare: Filmul conține scene emoționante ce pot afecta audiența; nu este recomandat copiilor sub 13 ani.

Alexandra Iacoban

IUNIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

19

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Avem cateheți la INTC!

Activitatea CDPT Activități lunare – 2018

P

atru preoţi, oameni cu experienţă şi suflete veşnic tinere, vor fi cateheţii INTC. Ei se prezintă: Czier István: Îmi plac persoanele credincioase din convingere, cu devotament. Îmi place liniştea, dar şi muzica. Sper că eşti tânăr care are întrebări; sper că nu te dai bătut, să nu oboseşti să pui întrebări, să cercetezi, dacă te interesează ceva.

Pantea Tibor, fr. Tibi, OFM: Sunt călugăr franciscan minorit.

Pasiunea mea principală este aceea de a conduce cât mai mulţi tineri la prietenia personală şi profundă cu Dumnezeu. Când am timp liber…,

şi pe acela încerc să-l petrec cu confraţii mei, sau cu tinerii, cu familiile tinere, în special în natură, cu jocuri şi voie bună.

Balla Imre: Îmi face plăcere să privesc în adâncime, spiritualitatea fiind preţioasă pentru sufletul meu.

Motoul meu preoţesc poate fi relevant: „Noi am cunoscut şi am crezut în iubire” (1In 4,16).

Iulian Budău SJ: Preot călugăr iezuit. În 1993 a intrat în Societatea lui Isus. Din 1 august 2013 este paroh al comunităţii de limba română la biserica Preasfânta Inimă a lui Isus, Calvaria, din Satu Mare. (după www.intc.ro)

Săbăoani, NT

Cluj

Ziua Tineretului în Dieceza de Iași

Reculegere LA Sighet

Pe 5 mai, mii de tineri din cele 156 de parohii ale diecezei au sărbătorit Ziua Tineretului, cu tema: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har de la Dumnezeu”. PS Petru Gherghel i-a îndemnat pe tineri să urmeze exemplul de curaj și tărie al Veronicăi Antal, ce va fi beatificată în luna septembrie. Explozia de culori - #WeColorFaith - a fost surpriza festivalului, ce a dat culoare atât credinței, cât și fețelor și hainelor tinerilor, culori ale iubirii, așa cum le-a numit PS Petru Gherghel.

În perioada 3-6 mai, tinerii din Eparhia de Cluj-Gherla au trăit câteva zile de reculegere la Sighet Maramureș, împreună cu grupul de tineri din parohia din Oława (Polonia), continuând seria tematică Trăind în familia lui Dumnezeu.

Programul a cuprins Sf. Liturghie zilnică, meditații, drumeții și vizite la diferite locuri de pelerinaj. În spiritul prieteniei create la ZMT Cracovia (iulie 2016), cele două grupuri s-au întâlnit și anul trecut, în Polonia, pentru zile de reculegere.

20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2018

IUNIE 2018 Duminică, 3 iunie Procesiunea Corpus Domini; Duminică, 10 iunie Vizita CDPT în Parohia „Sfânta Cruce”, București.

IULIE 2018 25-27 iulie – Întâlnirea Națională a Tineretului Catolic, Satu-Mare.

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Bianca Bâlha Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Adriana Calotă Sr. Emilia Corlade CJ Alexandra Iacoban Sr. Gabriela Lungu, FCJ Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

anton s-a născut într-o familie de nobili din lisabona, portugalia, în anul 1195. a mers la școală, iar la vârsta de 15 ani a intrat într-o mănăstire augustiniană.

Am încredere că te vei descurca bine la școală!

când niște franciscani au fost martirizați, a decis să devină călugăr franciscan.

Sunt relicvele martirilor!

ANTON ȘI-A DORIT FOARTE MULT SĂ DEVINĂ ȘI MISIONAR, DAR S-A SIMȚIT RĂU în timpul CĂLĂTORIEI.

Nu mai pot continua!

Apoi, într-o zi i s-a cerut, pe neașteptate, să predice. Toată lumea a fost impresionată de predica sa.

Domnul este viața sufletului.

AȘA CĂ A RĂMAS LA O MĂNĂSTIRE UNDE A LUCRAT LINIȘTIT TIMP DE nouă LUNI.

Din acel moment a continuat sĂ predice oamenilor. Mulți s-au convertit și mulți s-au întors în biserică.

Fratele Anton are dreptate.

O să merg să mă spovedesc.

Rugăciunile lui au adus multe minuni. dușmanii s-au împăcat, animalele l-au onorat pe Dumnezeu, ereticii s-au întors la Dumnezeu,cei bolnavi au fost vindecați.

Sfântul Anton de padova a călătorit predicând adevărul despre Dumnezeu și biserică timp de câțiva ani, dar s-a îmbolnăvit și a murit când avea doar 36 de ani. Statuile și icoanele îl prezintă pe sfântul anton ținându-l în brațe pe pruncul isus care i s-a arătat o dată. Sfântul anton de padova este considerat patron al aflării lucrurilor pierdute.

IUNIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

21

[După: TheKidsBulletin]

comemorat la 13 iunie

sfântul anton de padova (1195-1231)

UNIVERSUL FAMILIEI

UNIVERSUL FAMILIEI

Noile drepturi şi realitatea familiei Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la revoltele studenţeşti din 1968. Aşa cum observa şi Papa Francisc la începutul acestui an, acele evenimente au contribuit la o progresivă modificare a unor drepturi fundamentale.

Text: Pr. Fabian Măriuţ

R

eferindu-se la Declaraţia universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948, Papa Francisc observa cum evenimentele din 1968 au contribuit la o progresivă modificare a unor drepturi fundamentale, aşa încât noile drepturi se află în contradicţie unele cu altele. Dreptul la avort, dreptul la homosexualitate, la eutanasie, la diferite modele de familie etc., toate formează pachetul noilor drepturi. La baza lor stau aşa-zisul principiu al egalităţii şi principiul toleranţei. Însă, paradoxal sau nu, cele două principii intră în vădită contradicţie.

Unul dintre marile obiective ale erei moderne era graduala înaintare spre egala recunoaştere a demnităţii tuturor fiinţelor umane. Pornind de la Declaraţia universală, numeroase

tratate au stabilit valoarea intrinsecă a fiinţei umane şi că nicio persoană nu poate fi discriminată pentru valorile sale; s-a ajuns la a recunoaşte egalitatea de fond a tuturor fiinţelor umane. Însă, între această recunoaştere şi modurile de interpretare s-a creat un abis. De exemplu, susţinătorii dreptului la avort consideră că acesta trebuie să fie recunoscut ca drept fundamental al femeii şi trebuie inclus între drepturile umane universale, contrazicând un drept primordial, anume dreptul fiecărei fiinţe umane la viaţă.

Cu noul drept la noi modele de familie şi echivalarea lor cu căsătoria se deconstruieşte celula fundamentală a societăţii, familia, ale cărei origini şi a cărei raţiune nu sunt o invenţie umană, ci un dat natural ce are în vedere supravieţuirea şi binele copiilor.

Familia este familie; altfel de uniuni sunt altfel de uniuni. Noul drept la egalitate între toate felurile de conviețuiri neagă realitatea profundă şi naturală a legăturii dintre un bărbat şi o femeie.

22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2018

Astfel, vedem cum e deformată realitatea. Putem recunoaşte, în cel mai bun caz, că relaţiile bazate pe aşa-zisa identitate de gen duc la o unitate fondată pe un eventual acord reciproc, în timp ce relaţiile dintre un bărbat şi o femeie duc la un alt tip de unitate, de comuniune, bazată pe complementaritate, ce presupune diferenţa sexuală. A trata diferitele feluri de raporturi umane în mod diferit nu înseamnă a discrimina, deci nu înseamnă a acţiona împotriva principiului egalităţii, şi cu atât mai puţin nu înseamnă a fi intoleranţi. Iar pentru a respecta realitatea, dar şi binele şi adevărul despre om, este nevoie de consfințirea în Constituţie a căsătoriei ca exclusiv uniune liber consimţită între un bărbat şi o femeie.

UNIVERSUL FAMILIEI

Ce interes avem la sfinți?

„Cea mai potrivită cale de a-i sărbători pe sfinți este aceea de a le semăna lor.”

Bine și drept e să ne cinstim cum se cuvine sfinții. Dar oare se cuvine să-i abordăm pe sfinți mai cu seamă cu interes decât cu evlavie, să alergăm la ei mai mult ca la niște „rezolvatori” de toate cele decât ca la niște modele de jertfă, de umilință, de iubire?

Text: Claudia Stan

A

vem cu sfinții o relație așa ca și ei, adică sfântă și orientată spre Cer, dacă: • le imităm, în viața de zi cu zi, virtuțile și spiritul de jertfă: suntem săraci ca Sărăcuțul din Assisi, veseli ca Filip Neri, slujitori ai celor bolnavi și părăsiți ca Tereza de Calcutta, educatori buni ca Ignațiu de Loyola, statornici în credință ca Dominic, neclintiți în fața suferinței ca Tereza de Lisieux, curați trupește și sufletește ca Iosif; • le căutăm prietenia pentru a-l cunoaște mai bine pe Dumnezeul nostru cel blând și smerit cu inima, care, în umilința lui veșnică, vine pe altarele noastre pentru a ne mântui de răul din noi și pentru a-și face locuință în inimile noastre curățate de patimi, de urât, de întuneric;

• le cerem mai mult sfatul și mai puțin rezolvarea problemelor, mai curând îndrumare lăuntrică decât soluționarea chestiunilor exterioare, mai întâi mântuirea și apoi toate celelalte, având mereu prezentă realitatea că ei, sfinții, sunt mijlocitori, nu dătători ai harurilor.

Ne folosim de sfinți în chip circumscris intereselor pământești când: • cultivăm o relație superficială, raportată strict la interfața devoțională a sfântului respectiv: pupăm sandalele Sfântului Anton, pipăim poalele Sfintei Rita, ne atingem baticurile de moaștele lor și bolborosim ritualic câteva „dăne!”, „fă-ne!”, dar dăm bir cu fugiții când vine vorba să fim experți în Scriptură ca Anton și să-l rugăm pe

(Fer. Vladimir Ghika)

Domnul mai curând să ne ia copiii mai înainte ca ei să facă păcate de moarte, așa cum s-a rugat Rita; • parafrazându-l pe Nicolae Steinhardt, așa cum ne place să fim cu Cristos pe Tabor, dar nu și pe Golgota, și în legătura noastră cu sfinții vânăm cu aviditate extraordinarul flamboaiant și fugim de simplitatea frustă a suferinței: ce ne mai plac stigmatele lui Francisc, darul bilocației al lui Padre Pio, levitația lui Iosif de Cupertino, dar cine riscă să traverseze noaptea întunecată a spiritului alături de Ioan al Crucii, să îmbrățișeze ciumații ca Alois de Gonzaga, ori să plece în celălalt capăt al lumii ca să vestească evanghelia, ca Francisc Xaveriu?

• îi înzestrăm cu nelipsita baghetă de magician, supusă poftelor și ideilor noastre: știm precis ce ne trebuie în viață și le forțăm mâna să pună o vorbă bună pe lângă Șefu’ ăl mare, ca să ne fie și nouă bine în termeni lumești de succes, avere și prestigiu, adică fix în termenii în care nu au trăit ei: nu sesizăm cât de incongruent e să cerem mijlocirea lor, a celor săraci, caști și ascultători, pentru a ne îmbogăți, a ne iubi cu nevasta vecinului ori a ne uzurpa șeful.

Bonus! Caută-i pe sfinți cu un singur interes: împărăția cerului. Și toate celelalte, dacă îți sunt spre mântuire, ți se vor adăuga (cf. Mt 6,33).

IUNIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

23

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ - PSALMII

Stricaţi sunt, grozăvie au făptuit; nu-i nimeni care să facă binele.

Domnul din ceruri caută spre fiii oamenilor, ca să vadă de este vreunul care înţelege şi-l caută pe Dumnezeu.

Toţi au rătăcit, laolaltă s-au făcut netrebnici; nu-i nimeni care să facă binele, nu este niciunul.

(Psalmul 14/13, 1-3)

Ceva despre ateism Text: Pr. Tarciziu Șerban

C

ine crede că ateismul, mai precis refuzul de a accepta ideea existenţei lui Dumnezeu care se află la originea creaţiei şi la ordonarea ei prin legi care să o guverneze, ar fi o ideologie specifică ultimelor secole, se înşală. Mai toate epocile au cunoscut ateisme practice, mai mult sau mai puţin ideologizate, ateisme ce au produs efecte teribile asupra oamenilor.

Scriptura atestă, în Psalmul 14/13, existenţa unei tendinţe ateiste, cu grave implicaţii la nivel social. Astfel, autorul deplânge următoarea situaţie din timpul său: Şi-a zis nebunul în inima sa: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat, s-au dedat oricărei ticăloşii şi nu e nimeni care să facă binele... Toţi s-au rătăcit, laolaltă s-au făcut netrebnici; nu e nimeni care să facă binele, 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2018

niciunul măcar. Oare nu-şi dau seama cei care săvârşesc fărădelegea, care mănâncă poporul meu cum ar mânca o pâine? În faţa unei astfel de situaţii, psalmistul deplânge ce se petrece şi îşi exprimă convingerile întemeiate pe experienţa lui de viaţă. El le atrage atenţia acestor nemernici: Domnul se apleacă din cer spre fiii oamenilor, ca să vadă de este vreunul înţelept, vreunul care să-l caute pe Dumnezeu. Pe Domnul nu-l invocă. Vor tremura de spaimă căci Dumnezeu este cu neamul celor drepţi. Aţi râs de nădejdea celui sărman, dar Domnul este scăparea lui.

Recunoaştem în zilele noastre, la nivelul societăţii în care trăim, aspecte similare celor descrise de psalmist şi experimentate de noi în trecutul nostru nu foarte îndepărtat. Încetarea

referirii la Dumnezeu (situaţie de ateism practic) atrage după sine cufundarea în fărădelege şi în ticăloşie a celor ce se află în poziţie dominantă şi oprimarea celor sărmani. Ce le rămâne de făcut celor sărmani? Cine le va aduce mântuirea din Sion...?

Psalmistul încearcă să sădească încrederea în inimile celor oprimaţi, spunându-le că Domnul vede suferinţa lor, aşa cum a văzut suferinţa şi chinul celor ce se aflau în robia egipteană, şi că, în curând, le va face dreptate.

Ceea ce ar trebui să ne dea tuturor de gândit este faptul că şi noi, cei care ne numim creştini, ne trezim că săvârşim fapte contrare Legii lui Dumnezeu. Altfel spus, că alunecăm într-un ateism practic, chiar atunci când ne declarăm împlinitori ai voinţei divine.

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI FRANCISC

Botezul și răspunsul personal

Botezul este primul Sacrament pentru că este poarta care îi permite lui Isus să îşi facă lăcaş în noi.

Papa Francisc

Text: Iulia Cojocariu

Î

n perioada 11 aprilie – 16 mai, Papa Francisc a abordat în cadrul catehezelor o nouă temă, cea a Botezului, pe care îl consideră sacramentul care a aprins în noi viaţa creştină. Botezul este primul sacrament pentru că este poarta care îi permite lui Isus să îşi facă lăcaş în noi. Botezul este un semn al credinţei creştine, iar o întoarcere la izvorul vieţii creştine ne ajută să înţelegem mai bine darul primit în ziua Botezului nostru şi să ne reînnoim angajamentul de a-i corespunde în condiţia în care ne găsim. La Botez primim o chemare personală pentru a trăi drept creştini, la care trebuie să dăm un răspuns personal. Botezul nu este o formulă magică, ci un dar al Duhului Sfânt, care îl ajută pe cel care îl primeşte să lupte împotriva duhului rău.

În cadrul ritualului Botezului, un loc central îl ocupă simbolismul apei. Aceasta, prin invocarea puterii Duhului Sfânt, capătă puterea de regenerare şi de înnoire. Apa, izvor de viaţă, dar care poate să provoace şi moartea, are capacitatea de a spăla, de a curăţa şi de a purifica. Biserica invocă asupra apei acţiunea Duhului Sfânt şi îi cere lui Dumnezeu să reverse asupra apei harul lui Cristos mort şi înviat. Alte două elemente din cadrul ritualului Botezului sunt reprezentate de lepădarea de Satana şi mărturisirea de credinţă, care amândouă se fac la persoana I singular („Mă lepăd!”; „Cred!”). Adeziunea la Cristos se face fără a pune condiţii.

Este necesar să fie rupte anumite legături pentru a merge pe noua cale care este Cristos.

Botezul deschide poarta către o viață de înviere, o viață potrivit lui Isus și nu către o viață lumească.

Izvorul baptismal este locul în care se face Paștele cu Cristos. Omul vechi este îngropat și o făptură nouă ia naștere. Botezul nu se repetă, deoarece imprimă un caracter spiritual de neșters. Prin acțiunea Duhului Sfânt, Botezul purifică, sfințește, îndreptățește, pentru a forma în Cristos, din mulți, un singur trup.

Efectele spirituale ale Botezului sunt semnificate prin înmânarea hainei albe și a lumânării aprinse.

Suveranul Pontif a încheiat catehezele despre Botez cu un îndemn din exortația apostolică Gaudete et exsultate: „Lasă ca harul Botezului tău să aducă roade pe un drum de sfințenie”.

IUNIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

25

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Maria Elisabeta Hesselblad

BIOGRAFIE

Binecuvântarea și rugăciunea vindecă

C Sfânta Maria Elisabeta Hesselblad Canonizare: 05.06.2016 Beatificare: 09.04.2000 Venerabilă: 26.03.1999 Procesul: 1987 Moartea: 24.04.1957 Nașterea: 04.06.1870

arlos Miguel Valdés Rodríguez, un copil de doi ani din Santa Clara, Cuba, a fost diagnosticat cu tumoare cerebrală. După mai multe intervenții chirurgicale situația acestuia nu se îmbunătățise deloc, ba din contra. Părinții au căutat orice mijloc să ajute copilul și au ajuns și la PS Arturo González Amador, episcopul locului, care s-a implicat personal în găsirea unui loc bun pentru tratarea micuțului.

Pe când erau în mașină pentru a transporta copilul de la spital, episcopul primește un telefon de la Măicuța Kochuvelikakathe Martin, superioara surorilor Sfintei Brigita din Havana, cu rugămintea să treacă pe la ele.

Chiar dacă erau în mare grabă, au intrat pe la surori, care i-au propus episcopului și părinților să binecuvânteze copilul bolnav cu relicva Fericitei Maria Elisabeta.

Părinții au acceptat și chiar au primit relicva cu ei pentru a repeta binecuvântarea.

Rugăciunea surorilor, a episcopului, a părinților și binecuvântarea cu relicva au salvat copilul, care după câteva zile era complet vindecat. El a început imediat să se simtă mai bine, mișcând membrele cum nu o mai făcuse de ceva timp. Mama, Eraisy Rodríguez Hernández, își amintește: „Mergând spre casă ne rugam rozariul și, la un moment dat, am văzut cum copilul și-a îndoit brațul de la cot. Am avut senzația că situația era pe cale să se îmbunătățească și aceasta a întărit credința și speranța noastră.”

Mic dicționar al acestei pagini * Sfânta brigita a suediei, patroana europei – (n. 1303, Finstad, d. 23 iulie 1373, Roma) a fost o călugăriță suedeză, întemeietoare a unui ordin călugăresc. A beneficiat de revelații personale excepționale și a lucrat pentru unitatea Bisericii și pentru pace în Europa.

26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2018

„A doua Brigita”

A

l patrulea copil al unei familii numeroase din Suedia, este nevoită să emigreze în Statele Unite ale Americii unde va lucra ca soră medicală. În 1902, fiind în călătorie în Europa, decide să aparțină Bisericii Catolice.

Fiind grav bolnavă, va merge la Roma și decide să își ofere viața pentru întoarcerea Bisericii din Suedia la comuniunea cu Sfântul Scaun apostolic.

Va îmbrăca haina surorilor Sfintei Brigita în 1906. Va fonda o nouă congregație cu voturi simple în 1911, cu misiunea specială de a lucra și de a se ruga pentru unirea creștinilor din Scandinavia cu Biserica Catolică. În 1923 se întoarce în țara natală, unde a lucrat pentru îngrijirea bolnavilor săraci, dar și pentru dialogul interreligios, mai ales împotriva rasismului, fiind cunoscută cu supranumele de „a doua Brigita”*.

SPIRITUALITATE

scrisoarea dumneavoastră. Am fost însă zdrobit sub greutatea crucilor prea numeroase şi a ocupaţiilor mult prea acaparatoare pentru a avea la dispoziţie timpul şi libertatea de spirit de care aveam nevoie pentru a vă scrie câteva rânduri. Sper cu tărie că harul îşi continuă lucrarea şi că o va continua fără întrerupere, chiar şi în mod discret. Aţi redevenit un suflet în care Dumnezeu poate nu doar să treacă, dar în care sălăşluieşte. Aceasta schimbă multe lucruri, fie că suntem atenţi la aceasta, fie că nu. Gândiţi-vă la aceasta cu o emoţie plină de recunoştinţă; cu sensul unui fiat profund care nu s-a Apostolatul epistolar produs în zadar. Să nu vă miraţi de un soi de inerţie a sufletului; v-aţi obişnuit (cu privire la Dumnezeu și la lucrurile lui Dumnezeu), miText: Iulia Cojocariu ați spus, iar aceste obișnuințe nu se desfac într-o zi. [...] Mergeți cu încredere fără să vă desconsiderați și n corespondența Monsenio- dar fără ardoare, mărturisesc; şi fără să desconsiderați lucrurile lui rului Vladimir Ghika sunt asist la sfânta liturghie fără mare Dumnezeu. [...] Nu luați aminte la multe scrisori de îndrumare evlavie. […] Cartagina a fost pentru atracțiile de moment, nu acestea respirituală. Un astfel de schimb mine uşa întredeschisă; dar drumul prezintă virtutea”. În august 1936, aceeași coresde scrisori a avut loc între Vladimir care mă va conduce la Dumnezeu Ghika și o corespondentă, pe al că- va fi lung şi dificil pentru că nu aspir pondentă îi scrie cu recunoștință rei frate îl cunoștea și Monseniorul. la iubirea lui Dumnezeu, mă simt Monseniorului: „Părinte, din acest În anul 1930, în viața acesteia are foarte indiferentă […] Vedeţi unde sanctuar unde în fiecare an parloc o schimbare din punct de vedere mă aflu, Părinte, - nu am înaintat de- ticip la o reculegere vă adresez spiritual, care o apropie de Vladimir loc – şi mă îndurerează să vă spun amintirea și recunoștința unui suGhika, la care caută îndrumare spi- nevrednicia mea, dumneavoastră flet pe care l-ați repus pe calea cea rituală, pe care o obține și prin in- atât de bun, care doriţi atât de mult bună sub călăuzirea Sf. Augustin înălţarea mea spirituală. Nu mă voi (Cartagina 1930). În fiecare zi evoc termediul scrisorilor. Într-o scrisoare datată 21 iunie întoarce la Paris înainte de septem- acest mare sfânt pentru a-i cere să 1930, îi scrie Monseniorului Ghika: brie sau octombrie. În acel moment, vă copleșească cu harurile sale ca „Mulţumesc, Părinte, pentru rugă- voi merge să vă văd; dar până atunci, semn de recunoștință pentru binefacerile pe care vi le datorez”. Iar ciunile dumneavoastră stăruitoa- vreţi să-mi daţi unele îndrumări?” Și ciorna răspunsului Monse- câteva zile mai târziu, îi scrie: „Vă re de care am atât de mare nevoie! Această mare emoţie simţită la niorului, datând din iulie 1930: mulțumesc, Părinte, pentru intereCartagina, acest elan, acest entuzi- „Dragă domnişoară, Să nu credeţi sul pe care îl arătați pentru marea asm s-au răcit… Din păcate, nu am că nu m-am gândit la dumnea- mea dorință de a vă urma pe calea urmat sfaturile dumneavoastră, nu voastră în rugăciunile mele, în ciu- lui Dumnezeu pe care mi-ați tram-am apropiat de sfânta masă aşa da tăcerii mele. Am evocat adesea sat-o în mod fratern. Să știți că mi-a cum mi-aţi recomandat. Mă rog de- amintirea dumneavoastră înain- fost foarte plăcut să vă spun primele sigur dimineaţa şi seara, din datorie, tea lui Dumnezeu înainte şi după rezultate obținute”.

PAGINA GHIKA

Îndrumare spirituală

Î

IUNIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

27

Biserica trăiește din Euharistie

28

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2018

Foto: Adriana Calotă

SFÂNTA EUHARISTIE

„Niciun sacrament nu este mai mântuitor decât acesta: prin el sunt șterse păcatele, cresc virtuțile, iar sufletul este copleșit cu toate darurile spirituale!” (Sfântul Toma de Aquino)

D

intotdeauna, Păstorii Bisericii au așezat Euharistia în centrul catehizării, al predicării și al trăirii credinței. În 2003, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea publica Scrisoarea enciclică Ecclesia de Eucharistia vivit – „Biserica trăiește din Euharistie”, în care Pontiful le vorbea episcopilor, preoților, diaconilor, persoanelor consacrate și tuturor creștinilor laici despre Euharistie și raportul ei cu Biserica. La Audienţa generală din 17 noiembrie 2010, Papa Benedict al XVI-lea își exprima bucuria „… că astăzi, în Biserică este o «primăvară euharistică»: multe persoane stau în tăcere în faţa tabernacolului, pentru a se întreţine în colocviu de iubire cu Isus! Este mângâietor să ştim că nu puţine grupuri de tineri au redescoperit frumuseţea de a se ruga în adoraţie în faţa Preasfântului Sacrament”. Papa Francisc a oferit în nenumărate rânduri reflecții despre misterul Sfintei Euharistii.

„În Euharistie, Domnul ne face să parcurgem calea sa, calea slujirii, a împărtășirii, a dăruirii, și acel puțin pe care îl avem, acel puțin care suntem, dacă este împărțit devine bogăție, pentru că puterea lui Dumnezeu, puterea de a iubi, coboară în sărăcia noastră ca să o transforme”, spunea în omilia la Solemnitatea Corpus Domini, din 30 mai 2013. Iar pe 8 noiembrie 2017 începea o nouă serie de cateheze, dedicate Sfintei Euharistii, afirmând că dorește astfel să răspundă la unele întrebări importante despre Euharistie și Sfânta Liturghie, pentru „a redescoperi sau a descoperi cum – prin acest mister al credinței – strălucește iubirea lui Dumnezeu”.

Grija Păstorilor de a aduce mereu Euharistia în atenția credincioșilor nu face altceva decât să întărească adevărul pe care Conciliul Vatican II l-a declarat public: Jertfa Euharistică este „izvorul și apogeul întregii vieți creștine” (LG, 11).

Despre Sfânta Euharistie

E

uharistie este un termen ce provine din limba greacă şi înseamnă „aducere de mulţumire”; termenul este folosit pentru întreaga celebrare a Sfintei Liturghii, dar îndeosebi pentru partea a doua, care urmează după celebrarea Cuvântului, culminează cu consacrarea pâinii şi a vinului, transsubtanțiate în Trupul şi Sângele lui Cristos, şi se termină cu împărtăşirea credincioșilor.

Euharistia este Jertfa lui Cristos de pe Calvar, prezentă sacramental

pe altar. De aceea se mai numeşte şi Sfânta Jertfă sau Jertfa Sfintei Liturghii. Cristos a făcut din Euharistie memorialul morţii şi învierii sale, adică reactualizarea sau aducerea lor în prezent (cf. SC 47; LG 3). Jertfa lui Cristos de pe Calvar şi Jertfa euharistică sunt o unică jertfă: „Este una şi aceeaşi victimă şi cel care se oferă acum prin slujirea preoţilor este acelaşi care s-a oferit atunci pe cruce. Numai modul de a se oferi este diferit.

În jertfa dumnezeiască ce se împlineşte la Liturghie este cuprins şi jertfit în mod nesângeros acelaşi Cristos care s-a dat pe sine însuşi o dată în mod sângeros pe altarul crucii” (DS 1743).

Prezenţa euharistică a lui Cristos începe în momentul consacrării şi durează atâta timp cât rămân nealterate speciile euharistice. Deoarece Cristos însuşi este prezent în sacramentul altarului, el trebuie cinstit prin cult de adoraţie.

IUNIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

29

SFÂNTA EUHARISTIE

Cultul datorat Sfântului Sacrament

L

a Sfânta Liturghie noi ne exprimăm credinţa în prezenţa reală a lui Isus Cristos sub speciile pâinii şi vinului, îngenunchind sau înclinându-ne profund în semn de adorare a Domnului. Însă „Biserica Catolică a dat şi continuă să dea cultul de adoraţie care se cuvine Sacramentului Euharistiei nu numai în timpul Sfintei Liturghii, ci şi în afara celebrării…” (Mysterium fidei, 56).

Conform tradiţiei Bisericii, există mai multe atitudini de cult ce pot fi aduse Sfântului Sacrament: • vizita la Preasfântul Sacrament aflat în tabernacol: scurtă întâlnire cu Cristos, sugerată de credinţa în prezenţa sa şi caracterizată de rugăciunea tăcută; • adoraţia, în formă prelungită sau scurtă, în faţa Preasfântului Sacrament expus pe altar, în ostensoriu sau în pixidă; • adoraţia perpetuă: cea a celor patruzeci de ore sau în alte forme, care implică o întreagă comunitate călugărească, o asociaţie euharistică sau o comunitate parohială şi dau ocazia pentru numeroase exprimări de evlavie euharistică (cf. Îndreptar pentru evlavia populară, 165); • congresele euharistice sunt semne de credinţă şi de dragoste, o manifestare cu totul specială a

Procesiune cu Preasfântul Sacrament

cultului euharistic; sunt o glorificare socială a Domnului nostru Isus Cristos prezent în Euharistie, Regele regilor şi Stăpânul stăpânilor; sunt un prilej de a-l cunoaşte şi de a-l iubi mai profund şi de a face ca societatea să înţeleagă mai bine misterul prezenţei reale a lui Isus în Preasfânta Euharistie, misterul Sfintei Liturghii şi al Sfintei Împărtăşanii.

A îngenunchea în fața Sfintei Euharistii este o mărturie de libertate: cel care se înclină înaintea lui Isus nu poate și nu trebuie să se prosterne înaintea niciunei autorități pământești, oricât de puternică ar fi.

(Papa Benedict al XVI-lea)

30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2018

Orice Congres euharistic cuprinde în programul său două acţiuni: adunările de studiu (scop cultural) şi manifestările religioase (scop cultual); • procesiunea euharistică pe drumurile cetăţii pământeşti îi ajută pe credincioşi să se simtă popor al lui Dumnezeu, care merge împreună cu Domnul său, proclamând credinţa în „Dumnezeu cu noi şi pentru noi” (cf. Redemptionis sacramentum, 142-144; Îndreptar pentru evlavia populară, 162-163). Acest lucru este valabil mai ales pentru procesiunea euharistică prin excelenţă, aceea organizată pentru Solemnitatea Trupul Domnului.

Este necesar ca în procesiuni să se respecte normele care garantează demnitatea şi reverenţa faţă de Preasfântul Sacrament şi le reglementează desfăşurarea, în aşa fel

SFÂNTA EUHARISTIE

încât împodobirea drumurilor, florile, cântările şi rugăciunile să fie o manifestare de credinţă în Domnul şi de laudă adusă lui (cf. De sacra communione, 101-108).

Biserica Romano-Catolică a celebrat, pe 31 mai, Solemnitatea Trupul şi Sângele Domnului, cunoscută și ca Joia Verde. Normele liturgice în vigoare prevăd: „În Joia

Sfântă şi în Solemnitatea Trupului şi Sângelui Domnului, poporul creştin este chemat să cinstească în mod deosebit, prin adoraţie, sacramentul minunat al Euharistiei.” Și în București, an de an, în duminica ce urmează Solemnității Trupul și Sângele Domnului, are loc procesiunea cu Sfântul Sacrament, de la Biserica Preasfântul Mântuitor

(Biserica Italiană) către Catedrala Sfântul Iosif, la care participă numeroși credincioşi, ministranţi, copii care au primit Prima Sfântă Împărtăşanie, îmbrăcați în alb și care presară petale de flori în fața Preasfântului Sacrament, persoane consacrate, preoţi. Procesiunea se încheie cu Sfânta Liturghie solemnă celebrată în Catedrala Sfântul Iosif.

Despre adoraţia euharistică

„B

iserica şi lumea au mare nevoie de cultul euharistic.

Isus ne aşteaptă în acest Sacrament al iubirii. Să nu cruţăm timpul în a merge să-l întâlnim în adoraţie, în contemplarea plină de credinţă şi gata să repare vinovăţiile grave şi greşelile lumii. Să nu înceteze niciodată adoraţia noastră!”, spunea Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea. În acest sens, pe 15 noiembrie 2011, Arhiepiscopul Ioan Robu, printr-o Scrisoare pastorală, adresa preoţilor, persoanelor consacrate şi tuturor credincioşilor din Arhidieceză acest îndemn: „De mai mulţi ani doream să avem şi noi în Bucureşti un loc unde Preasfântul Sacrament să poată fi expus cât mai mult Adoraţiei noastre, un loc unde să-l putem întâlni şi adora pe Isus care ne aşteaptă în Sacramentul iubirii sale, o oază de pace unde credincioşii să poată veni să se oprească lângă Isus. Încurajez pe toţi credincioşii să vină să-l adore o oră pe săptămână pe Isus prezent în Preasfântul Sacrament, în Catedrala Sfântul Iosif, biserica mamă a Arhidiecezei”.

Aşadar, în Bucureşti, începând cu 12 decembrie 2011, Preasfântul Sacrament este expus zilnic spre adorare, între orele 9:30-17:00, în Capela de Adorație (fosta Capelă

Capela de adorație din Catedrala Sf. Iosif

baptismală) din Catedrala Sfântul Iosif. În funcţie de programul personal, credincioşii din Capitală sunt îndemnaţi să se angajeze în mod concret pentru a putea asigura permanenţa, având mereu prezent faptul că „adorarea Preasfântului Sacrament devine izvor inepuizabil de sfințenie”. În acest sens, există un tabel la intrarea în Capelă, unde credincioșii pot marca ora la care

pot veni pentru adorație. Pe tabel sunt trecute numele și numărul de contact ale persoanei responsabile, care trebuie anunțată în cazul în care cineva nu poate ajunge la adorație la ora pe care o fixase.

Biserica s-a născut, trăiește și se hrănește din Euharistie. Suntem îndemnați cu toții să experimentăm că viața noastră poate renaște continuu din Euharistie.

IUNIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

31

Biserica misionară Vederi din kenya

Respect și fapte în Maikona (I) Text: Simona Banu

E

ram în Kenya deja de 3 zile.

Am lăsat în urmă Sololo – misiune a Arhidiecezei de București – și ne-am îndreptat spre Maikona, o altă misiune catolică românească, care aparține de Dieceza de Iași. Având în vedere că ne aștepta un alt drum lung până la destinație, am profitat de acest lucru și l-am rugat pe părintele Claudiu Iștoc să ne spună câteva detalii despre parohia pe care o păstorește de 2 ani. Așa am aflat că Maikona este un orășel din deșertul Chalbi și că biserica are hramul Adormirea Maicii Domnului, având 23 de filiale, cea mai îndepărtată fiind la 158 de km. Ca urmare a distanțelor, Sfânta Liturghie se celebrează o dată la 3-4 săptămâni, în filialele mai îndepărtate, și o dată pe săptămână, în filialele mai apropiate. De asemenea, am mai aflat că primii misionari au fost 2 preoți italieni, că în anul 2016 s-a 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2018

sărbătorit jubileul de 50 de ani de la prima evanghelizare, iar Pr. Eugen Blaj a fost primul preot-misionar român și paroh timp de 14 ani.

Captivați fiind de cele povestite, nici nu am simțit cum a trecut timpul, chiar dacă ultimele 3 ore au însemnat drum străbătut prin deșert.

Teren plat, pământul galben-uscat, multe pietre vulcanice de forme și mărimi diferite, praf, drum fără asfalt. Pentru câteva minute aveam să uităm de oboseală, admirând apusul

de soare, greu de descris în cuvinte.

Ne-am oprit să facem câteva poze. Între timp, constatăm că zona este fără semnal la telefon. Prilej pentru Pr. Claudiu Iștoc să ne povestească faptul că tocmai din cauza lipsei semnalului la telefon a stat o noapte și o zi în deșert, fără mâncare, dar mai ales fără apă. Acest lucru s-a întâmplat după celebrarea din Ajunul Crăciunului, pe drumul de întoarcere, când mașina misiunii s-a defectat. Realizăm, practic, cu ce greutăți se confruntă misionarii sau, mai bine zis, cum își trăiesc ei vocația pe pământ african.

A doua zi aveam să ne întâlnim cu oamenii din Maikona. I-am simțit foarte calzi, dornici de comunicare, primitori. Pe unii i-am întrebat cum îi cheamă: „Iosif ”, mi-a zis un băiat; „Maria”, mi-a răspuns o fetiță. Nume creștine, toți botezați în biserica misiunii. Ne-au invitat să vedem unde și cum locuiesc în acele manyate (cătune), explicându-ne totodată semnificația obiectelor din interior.

Le-am mulțumit pentru toată disponibilitatea și ospitalitatea lor gândindu-ne că fără ajutorul preoților misionari noi nu am fi avut acest privilegiu, de a fi acceptați în mijlocul lor.

Totodată, am remarcat încrederea pe care aceștia o au în misionari, încredere care a fost dobândită în timp bazată pe respect și multe fapte.

Despre ce fapte este vorba? Le vom detalia în materialul următor.

Vreți să faceți voluntariat în Kenya?

Luați legătura cu Sr. Daniela Iuganu Email: surorile_coman@yahoo.com Telefon sau WhatsApp: +254 707 183 272

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

Arhiepiscopul Cisar Oponent al regimului ateu-comunist (iI)

A

lexandru Theodor Cisar (1880-1954), Arhiepiscop martir, oponent declarat al regimului ateu-comunist din România, a fost „pus în retragere” de comuniști la 18 septembrie 1948 și supus apoi unor presiuni continue. În această situație, el a demisionat din funcția de Arhiepiscop Mitropolit de București la 17 ianuarie 1949; două zile mai târziu, a fost numit administrator apostolic de București Monseniorul Anton Durcovici.

Arhiepiscopul Cisar va reveni la conducerea Arhidiecezei după arestarea Episcopului Durcovici, la 26 iunie 1949, în calitate de administrator apostolic „ad nutum sedis”.

Text: Dr. Dănuț Doboș

La 21 mai 1950, el își depune jurisdicția în mâinile Nunțiului Gerald Patrick O’Hara, iar în cursul aceleiași zile este internat de comuniști la mănăstirea franciscană de la Orăștie. A beneficiat de un statut relativ blând, de „reținut la domiciliu”, primind permisiunea de a efectua o deplasare la București, în anul 1952, precum și la Alba Iulia, în 1952 și 1953.

De menționat faptul că în perioada 1951-1953, Arhiepiscopul Cisar a hirotonit 33 de preoți, la Orăștie sau la Alba Iulia. În iunie 1953, și-a sărbătorit jubileul de aur al hirotonirii sale ca preot, prin ceremonii care au avut loc la Orăștie și la București.

Alexandru Theodor Cisar (1880-1954)

La 16 septembrie 1953, comuniștii l-au recunoscut pe Arhiepiscopul Cisar cu „toate drepturile pentru Arhiepiscopia de București - Iași”, iar dictatorul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej l-a acceptat pe Arhiepiscop în tribuna oficială, la Festivalul Mondial al Tineretului, care a avut loc la București, în august 1953.

La începutul anului 1954, același dictator superviza asasinarea de către Securitate a Arhiepiscopului martir Alexandru Theodor Cisar.

Fericitul Anton Durcovici

130 de ani de la naștere și 70 de ani de la consacrarea episcopală Text: Dr. Dănuț Doboș

L

a 17 mai a.c. s-au împlinit 130 de ani de la nașterea Episcopului martir Anton Durcovici, beatificat la Iași la 17 mai 2014. Dieceza romano-catolică de Iași l-a omagiat pe episcopul martir printr-o serie de evenimente culturale, care s-au desfășurat la 17 mai, în aula Fericitul Anton Durcovici de la subsolul Catedralei Sf. Fecioară Maria, Regină din Iași. Astfel, în cadrul unui simpozion aniversar, moderat de Pr. dr. Ștefan Lupu, din cadrul Facultății de Teologie Romano-Catolică, Iași, au conferențiat ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, PS Petru Gherghel, Episcop de Iași, și PS Aurel Percă, Episcop auxiliar de Iași. În partea a doua a manifestării, dr. Dănuț Doboș a prezentat lucrarea Fericitul Anton Durcovici, mărturisitor al credinței și prizonier al iubirii, publicată de PS Petru Gherghel la Editura Presa Bună din Iași, iar Pr. dr. Fabian Doboș a prezentat lucrarea Episcopul Anton Durcovici (1888-1951), martor al lui Cristos. Mărturia până la martiriu în timpul comunismului din România, publicată de Pr. dr. Isidor Iacovici la Editura Sapientia din Iași. În partea a treia a simpozionului a fost prezentat, în premieră, filmul documentar Episcopul Anton Durcovici, de la leagăn până la mormânt, realizat de dr. Dănuț Doboș, Cosmin Cipcă și Pr. dr. Ștefan Lupu. A urmat Sf. Liturghie aniversară, celebrată în Catedrala Sf. Fecioară Maria, Regină.

IUNIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

33

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

Teatru

Teatrul Național pentru Copii Pe 17 și 24 iunie, ora 11:00, continuă Călătoria prin lumea poveștilor.

Este locul unde copiii urcă pe scenă şi devin eroii buni şi frumoşi ai basmelor, într-un spectacol cu adevărat magic.

Carte

Athénée Palace Hilton 7 iunie, ora 11:00 Va fi lansată cartea China harului, de Andrei Dârlău, ce prezintă o istorie fascinantă a pătrunderii creștinismului în China. Perioada tratată ne relevă perspectiva unificatoare cu care chinezii au privit creștinismul european.

Ghidul iezuit spre (aproape) tot Editura Sapientia, Iaşi 2018

C

artea apare în limba română în traducerea pr. George Marius Nicoară, preot greco-catolic, doctor în Teologie Spirituală al Universităţii Gregoriana din Roma. Este scrisă de părintele iezuit american James Martin, cunoscut în mediul teologic românesc pentru lucrarea autobiografică În compania binelui. Drumul scurt de la lumea corporatistă la sărăcie, curăție şi ascultare, apărută la Editura Galaxia Gutenberg în 2013, carte care s-a bucurat de un real succes datorită stilului savuros şi captivant.

Cu acelaşi stil „contemporan” şi accesibil, autorul prezintă în volumul de față spiritualitatea iezuită, care devine o cale de viaţă cu Dumnezeu nu doar pentru membrii acestui ordin prestigios al Bisericii Catolice, ci şi

Format: 14×20 cm, 508 pagini

pentru orice credincios care vrea o relaţie mai unită şi specială cu Dumnezeu. Teme mereu actuale, precum rugăciunea, discernământul, necesitatea exerciţiilor spirituale (pe care oricine le poate face pentru a pune ordine în viaţa sa), sfaturile evanghelice şi altele, sunt abordate cu simplitate şi profunzime, astfel încât vom ajunge să credem împreună cu părintele Martin că „există un Dumnezeu şi acel Dumnezeu doreşte să fie într-un raport direct cu tine”.

Pr. Andrei Dumitrescu

Muzică

Ateneul Român Pe 11 iulie va debuta a VII-a ediție a Festivalului Internațional Vară Magică, cu o punere în scenă grandioasă, susținută de Orchestra Violoncellissimo 100, sub bagheta dirijorului Cristian Mandeal. Concertele vor celebra Centenarul Marii Uniri, fiecare orchestră având, simbolic, câte o sută de membri.

34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2018

Eveniment cultural

Expoziţie cu desene ale Monseniorului Vladimir Ghika

Î

n perioada 13 iunie - 2 septembrie 2018, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti organizează la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti, în sălile Kretzulescu (Calea Victoriei 49-53) expoziţia Fericitul Vladimir Ghika – in spiritu caritatis. Desene.

Pe lângă desenele Monseniorului, în cadrul expoziţiei vor putea fi văzute şi câteva obiecte care i-au aparţinut. Evenimentul este prilejuit de împlinirea a cinci ani de la beatificarea Monseniorului, eveniment care a avut loc la 31 august 2013, la București.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Preasfânta Inimă a lui Isus Text: Pr. Andrei Dumitrescu

C Preasfânta Inimă a lui Isus (1767)

de Pompeo Girolamo Batoni Pictură în ulei.

Dimensiune: 35 × 40 cm Tabloul se află în altarul Capelei Preasfintei Inimi din biserica Chiesa del Gesù din Roma.

ultul Preasfintei Inimi a lui Isus reprezintă o componentă importantă a tradiţiei spirituale catolice, fiind îndrăgit de mulţi credincioşi şi confirmat de autoritatea supremă a Bisericii.

Printre altele, este important de amintit faptul că Papa Leon al XIII-lea consfinţeşte neamul omenesc Preasfintei Inimi în 1899. Papa Pius al XII-lea, în scrisoarea enciclică Haurietis Aquas din anul 1956, afirma că „cinstirea Inimii Preasfinte a lui Isus este, pe de o parte, cultul iubirii cu care Dumnezeu, prin Isus, ne iubeşte, iar pe de altă parte este exersarea iubirii noastre către Dumnezeu şi către aproapele nostru. [...] Ţelul este să înfăptuim şi să perfecţionăm acea iubire care ne obligă faţă de Dumnezeu şi faţă de fiecare persoană”. În inima Mântuitorului s-au aflat cele mai alese sentimente şi virtuţi, pe care suntem chemaţi şi noi să le cultivăm în viaţă, astfel încât călătoria noastră pământească să ne angajeze mai mult pe calea Evangheliei prin intermediul Inimii Preasfinte.

Pictura Preasfânta Inimă a lui Isus realizată de Pompeo Batoni în 1767 pune în lumină

frumuseţea şi puritatea divină a acestei Inimi, pe care Cristos o oferă neamului omenesc.

Domnul este îmbrăcat cu o haină roşie, ce aminteşte de momentul umilirii sale de către soldaţii romani (cf. Mt 27,27), şi cu o haină albastră, simbol al divinităţii. Cristos surprinde privitorul cu o atitudine senină, blândă, înţelegătoare şi care invită la relaţionare cu el.

Remarcăm cum Cristos este reprezentat ca fiind aproape de fiecare dintre noi, astfel încât invitaţia de a-i contempla Inima este actuală şi deschisă pentru fiecare.

Batoni

autorul celei mai faimoase imagini a Inimii lui Isus

P

ompeo Batoni (1708-1787) s-a născut în oraşul Lucca; la vârsta de 20 de ani s-a stabilit la Roma, unde a realizat primele creaţii. Este unul dintre cei mai mari autori de portrete din secolul al XVIII-lea. De asemenea, este autorul celei mai faimoase imagini a Inimii Preasfinte a lui Isus, opera sa devenind imaginea oficială a devoțiunii populare către Preasfânta Inimă. În realizarea imaginii, artistul s-a inspirat din viziunea Sf. Margareta Alacoque.

Pompeo Girolamo Batoni, autoportret (1773-1774)

IUNIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

35

ETCETERA ANUNȚURI

eveniment

Cateheze despre Euharistie

P

arohia Catedralei Sfântul Iosif împreună cu Școala Credinței organizează în fiecare sâmbătă, începând cu 26 mai, de la ora 18.00, în Aula Mare a Facultății de Teologie Romano-Catolică, o serie de cateheze despre Sfânta Euharistie. Acest demers formativ are ca scop să aprofundeze Scriptura și Tradiția, folosind catehezele video ale lui Brant Pitre, și să descopere Liturghia în Biblie.

Brant Pitre (n. 1975) este profesor la Seminarul Notre Dame din New Orleans, Louisiana, unde predă un curs despre Sfânta Scriptură.

Participă frecvent la conferinţe având ca temă principală Euharistia şi rădăcinile ei în tradiţia iudaică antică. Este autorul mai multor cărţi, dintre care amintim Misterul Cinei de pe urmă. Isus şi rădăcinile iudaice ale Euharistiei (Humanitas, 2016) și Fiul lui Dumnezeu?

Pledoarie pentru Isus (Humanitas, 2017).

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot nr. 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş

eveniment

Sfințiri de preoți

www.librariasfiosif.ro

V

ineri, pe 29 iunie, în Solemnitatea Sfinților Ionuț Bănuță Petru și Paul, în Catedrala romano-catoli- Iosif Ghiuzan că Sfântul Iosif din București, în cadrul Sfintei Liturghii solemne de la ora 10.30, prin impunerea mâinilor ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, va avea loc hirotonirea sacerdotală a diaconilor Iosif Ghiuzan, din Parohia Coborârea Sf. Duh, Adjudeni (NT), și Marius Ionuț Bănuță, din Parohia Adormirea Maicii Domnului, București.

eveniment

Concert caritabil

P

e 9 iunie, începând cu ora 19:30, în curtea bisericii Sfânta Tereza din Bucureşti se va desfăşura concertul caritabil - Generoşi în caritate. Va fi o seară de cântece şi voie bună, pentru susținerea construirii bisericii romano-catolice din comuna 1 Decembrie. Evenimentul este organizat de Parohia Sf. Tereza şi Filiala Scout Sf. Tereza, cu sprijinul Angelus Communicationis – Centrul de Comunicaţii al ARCB. Comuna 1 Decembrie se află la sud-vest de municipiul București şi este filială a Parohiei Sf. Tereza.

36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2018

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz

www.radiomaria.ro

8 IUNIE A XXIV-A ZI MONDIALĂ DE RUGĂCIUNE PENTRU SFINŢIREA PREOŢILOR Dragi preoţi, fie ca frumuseţea acestei zile, consacrate Inimii lui Isus, să crească în noi dorinţa sfinţeniei. Biserica şi lumea au nevoie de preoţi sfinţi! Papa Francisc, în noua exortaţie apostolică despre sfinţenie, Gaudete et exsultate, i-a reamintit pe preoţii pasionaţi de vestirea Evangheliei, afirmând că „Biserica nu are nevoie de atâţia birocraţi şi funcţionari, ci de misionari pasionaţi, devoraţi de entuziasmul de a comunica viaţa adevărată […]”. Va fi necesar să parcurgem acest drum de transfigurare: să urcăm pe Munte, să ne lăsăm transformaţi de Domnul, pentru ca să devenim după aceea lumină pentru lume şi pentru persoanele care ne sunt încredinţate. Fie ca Maria Preasfântă, Femeie luminoasă şi Mamă a preoţilor, să vă însoţească şi să vă păzească mereu!

(Din mesajul Congregaţiei pentru Cler; vezi mesajul integral pe www.magisteriu.ro)

Înger cu ramură de măslin (1475-1480), Hans Memling

GÂNDUL LUNII

Îngerii reprezintă pacea cu Dumnezeu, cu universul și cu ei înșiși. Și duc pacea cu ei, oriunde merg. www.vladimirghika.ro Desen în tuş negru de Vladimir Ghika, reprezentând litera L