Actualitatea creştină, nr. 5/2018

Nr. 05/2018 * Anul XXIX * Serie nouă * 4 lei

Tobias și îngerul (1475-1480), Filippino Lippi

GÂNDUL LUNII

MARIA, MAMA BISERICII ȘI MAMA NOASTRĂ

Gaudete et exsultate!

O chemare universală la sfințenie Știrile false, o anatomie a dezinformării Omul care nu trăieşte în fraternitatea îngerilor nu cunoaşte nici fraternitatea oamenilor. www.vladimirghika.ro Desen în tuş negru de Vladimir Ghika, reprezentând litera D

A 52-A ZI MONDIALĂ A COMUNICAȚIILOR SOCIALE Trebuie demascat ceea ce s-ar putea defini ca „logica șarpelui”, capabil peste tot să se camufleze și să muște. Este vorba despre strategia utilizată de „șarpele viclean”, despre care vorbește Cartea Genezei, care, la începuturile umanității, s-a făcut artizan al primei „știri false” (cf. Gen 3,1-15), care a dus la consecințele tragice ale păcatului, concretizate apoi în primul fratricid și în alte nenumărate forme de rău săvârșit împotriva lui Dumnezeu, a aproapelui, a societății și a creației. […] Acest episod biblic dezvăluie un fapt esențial pentru discursul nostru: nicio dezinformare nu este inofensivă; dimpotrivă, încrederea în ceea ce este fals are consecințe nefaste. Chiar și o deformare aparent ușoară a adevărului poate să aibă efecte periculoase.

(Din mesajul Papei Francisc, Adevărul vă va elibera (In 8,32). Fake news și jurnalismul de pace.

Vezi mesajul integral pe www.magisteriu.ro)

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXIX, Nr. 5/2018

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

3

Maria, Mama Bisericii și mama noastră VATICAN

5 6 7

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8

Magisteriu Gaudete et exsultate!

Un îndemn apostolic, o chemare universală la sfințenie 10 Eveniment Știrile false. O anatomie a dezinformării 12 Știri ARCB 13 Știri interne/externe Biserică și societate

14 Bioetică Irlanda, la răscruce 16 Eveniment Vladimir Ghika, martir al credinţei. Desene

Suflet tânăr

17 Întrebare către suflet Reportaje Știri/Anunțuri UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Bătălia pentru viaţă şi iubire 23 Olimpic la religie / premiant la credință?

SPIRITUALITATE

3 24 Sfânta Scriptură - Psalmii Aceasta e ziua Biserica misionară pe care a făcut-o Domnul!

25 Din catehezele Papei Francisc 32 Vederi din Kenya A deveni Micul rai din Sololo Euharistie vie CULTURĂ 26 Minuni şi sfinţi O binecuvântare a vindecat 33 File de istorie un copil Arhiepiscopul Cisar (I) Pr. Arthur Dennetière 27 Pagina Ghika Despre Unirea Bisericilor 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă DIALOGURI CU DICHIS

28 (Re)convertirea la Învierea lui Cristos (II)

ETCETERA

36 Anunțuri

10

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 5/2018

8

16

Mesajul redacției Numărul din luna mai al publicaţiei noastre debutează cu Editorialul în care PS Cornel Damian vorbeşte despre sărbătoarea Sf. Fecioare Maria, Mamă a Bisericii, care, din voința Papei Francisc, începând din acest an va fi celebrată în întreaga Biserică Catolică în ziua de luni, după Sărbătoarea Rusaliilor.

Rubrica Focus aduce în atenţia cititorilor cea de-a treia exortaţie apostolică a Papei Francisc - Gaudete et exsultate, dedicată chemării la sfințenie în lumea contemporană, şi intervenţia Mons. Miguel Maury Buendía: Ştirile False – o anatomie a dezinformării sociale. Rubrica Bioetică vorbeşte despre Irlanda, la răscruce, aducând în prim-plan referendumul organizat pentru a legaliza avortul, iar la rubrica Eveniment este prezentată expoziţia cu desenele Monseniorului Vladimir Ghika, ce va fi deschisă la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti între 12 iunie – 3 septembrie 2018. Universul familiei propune reflecția Bătălia pentru viaţă şi iubire şi adresează o întrebare poate neliniştitoare pentru unii trăitori ai credinţei: Olimpic la religie / premiant la credință? Paginile de Spiritualitate îl prezintă pe Sf. Amato Ronconi, prin a cărui putere de mijlocire este vindecat un copilaş bolnav, iar Pagina Ghika continuă apostolatul epistolar, vorbind Despre Unirea Bisericilor. La Dialogurile cu dichis, prezentăm a doua parte a interviului (Re)convertirea la Învierea lui Cristos. La rubrica Biserica misionară continuă mărturia grupului de laici care a trăit o experienţă misionară în Kenya, iar paginile de Cultură prezintă tabloul Coborârea Duhului Sfânt, al pictorului Duccio di Buoninsegna.

Din revistă nu lipsesc paginile dedicate tinerilor, știri, anunțuri, recomandări pentru timpul liber. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Cristina Șoican Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Marian Blaj Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Liana Gehl Anca Mărtinaş Giulimondi Monica Râpeanu Claudia Stan Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2018 don Giovanni Berti | www.gioba.it

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Maria, Mama Bisericii și Mama noastră

S

Basorelief din Biserica Sf. Anton de Padova, Câmpina (Prahova)

ărbătoarea Sfintei Fecioare Maria, Mamă a Bisericii, din voința Papei Francisc, începând din acest an va fi celebrată în întreaga Biserică Catolică. „Suveranul Pontif Francisc - citim în Decretul publicat de Congregația pentru Cultul divin și disciplina sacramentelor, din 11 februarie a.c. - luând în considerație cu atenție cât de mult ar putea favoriza promovarea acestei devoțiuni creșterea în Păstori, persoane consacrate și credincioși a simțului matern al Bisericii, și ținând cont și de pietatea mariană, a hotărât ca sărbătoarea Fericitei Fecioare Maria, Mamă a Bisericii, să fie înscrisă în Calendarul Roman în ziua de luni, după Sărbătoarea Rusaliilor și celebrată în fiecare an.

Acest titlu atribuit Sfintei Fecioare nu este o noutate în Biserică.

Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea, în timpul pontificatului său, o invoca deja pe Sfânta Fecioară Maria cu acest titlu, iar mai apoi, Papa Paul al VI-lea, în discursul său - rămas celebru - din 21 noiembrie 1964, cu ocazia încheierii celei de a treia sesiuni a Conciliului Vatican II a spus: „Noi o proclamăm pe Preasfânta Maria Mamă a Bisericii, adică a întregului Popor al lui Dumnezeu [...] și vrem ca de acum înainte Sfânta Fecioară să fie cinstită și invocată cu acest titlu de către întregul popor creștin”.

Atribuindu-i acest titlu Sfintei Fecioare, Papa Paul al VI-lea a vrut să scoată în evidență legătura filială care îi unește pe ucenicii lui Cristos de Sfânta Fecioară Maria, legătură despre care dă mărturie Sfântul Ioan, în Evanghelia sa: „Aşadar, văzând Isus că stăteau acolo mama lui şi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: «Femeie, iată-l pe fiul tău!». Apoi, i-a spus discipolului: «Iat-o pe mama ta!». Şi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el” (In 19,26-27). Adresându-i-se Mamei sale cu aceste cuvinte - „Femeie, iată-l pe fiul tău!” -, Cristos Răstignit îi proclamă maternitatea nu numai în raport cu apostolul Ioan, dar și cu toți ucenicii săi. Același evanghelist, afirmând că Isus trebuia să moară „pentru a-i aduna laolaltă pe fiii risipiți ai lui Dumnezeu” (In 11,52), indică în nașterea Bisericii rodul jertfei mântuitoare la care Maria a fost asociată în mod matern.

Sfântul Augustin spune că Sfânta Fecioară Maria este într-adevăr Mamă a tuturor ucenicilor lui Cristos pentru că a cooperat cu iubire la nașterea spirituală a fiilor Bisericii (cf. De Sancta Virginitate, 6). Augustin o prezintă pe Maria ca fiind unica femeie MAI 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

3

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

„mamă și fecioară atât în spirit, cât și în trup” și ca atare este model desăvârșit al Bisericii și mamă a aceleiași Biserici. Pentru Sfântul Augustin, Sfânta Fecioară Maria este Mamă a Bisericii nu în virtutea unei superiorități înțelese ca și cum ea ar fi în afara Bisericii sau deasupra acesteia, ci datorită unei superiorități în iubire şi, de aceea, ea naşte fii pentru Biserică mai mult decât orice membru al Bisericii, este mamă mai mult decât orice alt membru al Bisericii. Iar această excelenţă în caritate a Mariei face din ea modelul maternităţii Bisericii faţă de creştini (cf. „Maria Madre della Chiesa in S. Agostino”, de Di Luigi Manca, în „Verso l’Avvenire”, 24 (2013), nr. 1/2013, pag. 25-27).

Catehismul Bisericii Catolice a preluat acest gând al Sfântului Augustin atunci când, vorbind despre Maria, Maica lui Cristos, Maica Bisericii, afirmă: „Credem că Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, noua Evă, Maica Bisericii, își continuă în cer rolul de mamă față de mădularele lui Cristos” (Catehismul Bisericii Catolice, nr. 975).

Pornind de la Sfânta Scriptură, Părinții Bisericii au recunoscut maternitatea Sfintei Fecioare Maria în ce privește lucrarea lui Cristos și, deci, a Bisericii. Astfel, Sfântul Irineu spune că „Maria a devenit cauză de mântuire pentru întregul neam omenesc” (Patrologia latina, 16, 1198), iar Sfântul Anselm se adresează Preacuratei cu aceste cuvinte: „Tu ești mama răscumpărării și a celor răscumpărați, mama împăcării și a celor împăcați, mama mântuirii și a celor mântuiți” (idem, 158, 957).

Titlul de Mamă a Bisericii reflectă astfel profunda convingere a creștinilor care văd în Maria nu numai pe Mama lui Cristos, ci și a celor 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2018

ce cred în El. Maria, care este recunoscută ca mamă a mântuirii, a vieții și a harului, a celor răscumpărați, este, pe bună dreptate, proclamată Mamă a Bisericii. Celebrând sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria, Mama Bisericii, suntem invitați să creștem în credință, speranță și iubire, după exemplul Mamei lui Isus. De altfel, Biserica trăiește din credință, recunoscând în „aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul” (Lc 1, 45) un model și o perfectă expresie a propriei sale credințe.

Sfânta Fecioară devine pentru Biserică și pentru ucenici și model de speranță. Ascultând mesajul Arhanghelului Gabriel, Maria orientează speranța ei spre acea împărăție fără sfârșit pe care Isus a venit să o instaureze în această lume. Și nu în ultimul rând, Biserica recunoaște în Maria modelul ei de caritate. Privind la prima comunitate creștină, adunată în Cenacol, așteptând darul Duhului Sfânt, observăm și prezența Fecioarei Maria. „Toți aceștia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații lui” (Fap 1,14). Sfânta Fecioară este prezentă aici, în prima comunitate creștină, ca element de unitate în caritate și astfel, în orice timp, în interiorul Bisericii poate fi păstrată armonia și iubirea fraternă. Și în Biserica de astăzi, ca și în comunitatea care aștepta Rusaliile, rugăciunea împreună cu Sfânta Fecioară Maria motivează pe mulți creștini în apostolatul lor și în serviciul adus aproapelui. Încurajați de prezența Mariei, credincioșii s-au dedicat și se dedică celor săraci, celor aflați în suferință, celor marginalizați, fiind pentru ei semn al ocrotirii materne a Fecioarei, icoană vie a milostivirii Tatălui.

„Rusalii”, manuscris armean din sec. XVII-XVIII, Walters Art Museum

Astfel, Biserica devine mamă după modelul Mariei. În acest sens, Conciliul Vatican II afirmă: „Contemplând sfințenia tainică a Mariei și imitându-i iubirea, Biserica [...] păzește neatinsă și curată credința față de Mirele ei și, imitând-o pe Maica Domnului său, prin puterea Duhului Sfânt, păstrează în mod feciorelnic credința neatinsă, speranța tare, iubirea sinceră” (Lumen Gentium, 64).

Să ne rugăm pentru Biserică, invocându-l pe Dumnezeu cu „Rugăciunea zilei” din sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria, Mama Bisericii: „Dumnezeule, Părinte al îndurărilor, Fiul tău Unul-născut, răstignit pe cruce, ne-a dat-o pe Sfânta Fecioară Maria, Mama sa, și nouă ca mamă; fă, te rugăm, ca, ajutați de dragostea ei, Biserica ta, din zi în zi mai rodnică, să se bucure de sfințenia fiilor ei și să adune în sânul său toate familiile popoarelor”.

PS Cornel Damian Episcop auxiliar de București

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Cristos, călăuza ce dă sens vieții noastre

Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Fie ca Duhul Sfânt să ne conducă pe un adevărat drum al convertirii, pentru ca noi să putem redescoperi darul cuvântului lui Dumnezeu.

Ce spunem și cum spunem, fiecare cuvânt și gest al nostru, trebuie să exprime compasiunea, tandrețea și iertarea lui Dumnezeu pentru toți.

Isus Cristos este mereu acolo, cu inima deschisă. El deschide milostivirea sa, pe care o are în inimă, iartă, îmbrățișează, înțelege.

Isus ne îndeamnă la schimbarea vieții. Inima ta păgână, care era legată de cele lumești, devine creștină prin forța lui Cristos: convertirea înseamnă să-ți schimbi modul de a acționa; faptele tale trebuie să se schimbe.

Este o schimbare, dar nu una cosmetică; e o schimbare interioară înfăptuită de Duhul Sfânt. Însă eu trebuie să-mi îndeplinesc îndatorirea ce-mi revine, pentru ca Duhul să poată interveni, iar aceasta înseamnă luptă!

Un creștin liniștit, care nu luptă, nu este un creștin, ci un căldicel.

Pentru a te liniști încât să poți dormi, se găsesc medicamente, însă nu există leacuri pentru găsirea păcii interioare. Doar Duhul Sf. poate da acea pace a sufletului, ce dă forță creștinilor, iar noi trebuie să-l ajutăm pe Duhul Sfânt, și pentru aceasta ne este de mare folos examenul de conștiință de fiecare zi. (Predică Santa Marta, 26 octombrie 2017)

Referitor la porunca din vechime „Să nu ucizi!”, Isus afirmă că este încălcată nu doar de omuciderea efectivă, dar și prin comportamente ce ofensează demnitatea persoanei umane, inclusiv prin cuvintele jignitoare. Evident, acestea nu au aceeași gravitate și vinovăție pe care le are uciderea, dar se situează pe aceeași linie; sunt premisele ei și exprimă aceeași rea-voință.

Isus ne invită nu să stabilim o gradație a ofenselor, ci să le considerăm pe toate dăunătoare, fiind puse în mișcare de intenția de a face rău aproapelui.

Din păcate, suntem obișnuiți să insultăm; e ca și cum am spune „Bună ziua!”, dar cine îl insultă pe unul din frații săi, îl ucide în inima sa. Vă rog, să nu insultăm!

Suntem chemați mai degrabă să instaurăm între noi, în familiile și în comunitățile noastre un climat de încredere reciprocă. (Rugăciunea Angelus, 12 februarie 2017)

Isus, Bunul Păstor, a devenit poarta mântuirii pentru omenire, pentru că și-a dat viața pentru oile sale. Isus, păstorul bun și poarta oilor, e un conducător a cărui autoritate se exprimă în slujire […]. Într-un astfel de conducător poți avea încredere, precum oile ce ascultă vocea păstorului lor pentru că știu că împreună merg la pășuni bune. E de ajuns o chemare și-l urmează; pornesc la drum călăuzite de vocea celui pe care îl simt ca pe o prezență prietenoasă, puternică și blândă totodată, ce îndrumă, ocrotește, consolează și vindecă.

Așa este Cristos pentru noi. […]

Dar nu e ușor să deosebim vocea păstorului celui bun. Există pericolul de a fi distrați de larma atâtor voci. Suntem invitați să nu ne lăsăm distrați de falsele înțelepciuni ale acestei lumi, ci să-l urmăm pe Isus ca pe singura călăuză ce dă sens vieții noastre. (Regina Coeli, 7 mai 2017) MAI 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

5

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Mergem, ne rugăm, lucrăm împreună

Român hirotonit de Papa

Pe 21 iunie, Papa Francisc va vizita Consiliul Ecumenic al Bisericilor de la Geneva, la împlinirea a şapte decenii de la fondarea acestuia.

Tema vizitei va fi: Mergem, ne rugăm și lucrăm împreună.

Francisc Lăcătuș hirotonit de Papa Francisc

D

irectorul Sălii de Presă a Sfântului Scaun, Greg Burke, a declarat că vizita la Geneva va fi un pelerinaj ecumenic asemenea celui făcut de Pontif la Lund, în Suedia, în 2016. La Geneva, Papa se va întâlni cu preşedintele episcopatului elveţian, va vizita sediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor, se va adresa comitetului central al Consiliului, se va ruga împreună cu membrii acestuia și va celebra Sf. Liturghie pentru comunitatea catolică locală.

Secretarul Consiliului Ecumenic al Bisericilor, pastorul Olav Fykse Tveit,

Papa Francisc și pastorul Olav Fykse Tveit

a spus că vizita Papei reprezintă „o afirmaţie foarte puternică din partea Pontifului şi a Bisericii Catolice privind faptul că se lucrează împreună şi în acelaşi timp, că ne rugăm şi acţionăm împreună”.

Consiliul Ecumenic al Bisericilor, fondat la Amsterdam în 1948, reunește 349 de Biserici creștine - protestante, luterane, anglicane, ortodoxe - și are ca obiective să meargă spre unitatea vizibilă a Bisericii și să fie un instrument al reconcilierii în lume. Biserica Catolică participă ca „observator” și este membru cu drepturi depline al Comisiei „Credință și Constituție”.

Pe 22 aprilie, Papa a prezidat Sf. Liturghie în cadrul căreia a hirotonit mai mulți preoţi, dintre care unul e român.

Î Bazilica Sf. Petru din Roma, Papa n Duminica Bunului Păstor, în

Francisc a hirotonit întru preoție 16 diaconi. Printre ei s-a aflat și Francisc Lăcătuș, din Iaşi, care a urmat perioada de formare în Congregația Mica Operă a Divinei Providențe, a Sfântului Alois Orione.

Părintele Francisc a fost sfințit diacon pe 7 octombrie 2017, alături de alți patru tineri, de Înaltpreasfințitul Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti, în cadrul unei Sfinte Liturghii solemne celebrate în biserica pe care congregaţia o are în oraşul Voluntari (Ilfov).

În dialog cu Papa Dumnezeu este poet. Dialog inedit despre politică și societate dintre Papa Francisc și Dominique Wolton, sociolog francez.

A

Papa Francisc și Dominique Wolton

6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2018

cesta e titlul unei cărți publicate pe 24 aprilie în Italia. Pe parcursul unui an, Dominique Wolton a fost primit de Papa de douăsprezece ori.

Rezultatul întâlnirilor e un interviu în care Pontiful abordează probleme cruciale ale timpului nostru și ale pontificatului, cum ar fi: pace și război, „nebunia“ dominației absolute a „zeului ban“ și nevoia de economie „concretă“, axată pe bunăstarea oamenilor, dialogul între creștini, între religii.

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

„Nu mai vreau Facebook!”, dar nu renunț la comunicare L’Osservatore Romano, 3-4 aprilie 2018

„A

fost o decizie luată înainte de scandalul Cambridge Analytica” – țin să precizeze cei 300 de adolescenți ce au comunicat ziarului La Repubblica hotărârea de a abandona rețelele sociale internaționale pentru a folosi doar un portal propriu. „Facebook, Instagram, Snapchat, Whatsapp și Youtube – scriu vorbitorii de la Radioimmaginaria, un post creat de tineri în 2012 la Castel Guelfo și ajuns azi la 42 de redacții europene – își însușesc identitatea noastră.

Fiecare fotografie, fiecare filmare pe care o facem, din clipa în care a fost postată nu ne mai aparține.

Iată de ce am decis să nu mai folosim canalele sociale când vorbim de inițiativele noastre.”

Obiectivul – explică tinerii, ce au între 11 și 17 ani – e să redevină titularii propriilor gânduri și cuvinte, dar fără să renunțe la comunicare. „Vrem să integrăm conținuturi din toată lumea, ca să oferim o alternativă la actualele rețele sociale și adolescenții să poată găsi aici toate informațiile necesare ca să discute temele care îi interesează: de la hărțuială la programele de muncă pentru studenți…”

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Un nou premiu literar De cealaltă parte a oceanului, confruntat cu propriile probleme, fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, comentează: „Vom reuși să rezolvăm problemele de la Facebook, dar va fi nevoie de câțiva ani”. Declarația a fost făcută într-un interviu din aprilie, ca bilanț al scandalului ce a afectat firma în urma vânzării datelor personale a 5 milioane de utilizatori către Cambridge Analytica, o societate ce a lucrat pentru campania Trump în 2016. Zuckerberg a adăugat că firma sa a început deja de un an să investească în securizarea datelor. „Astfel, dacă vorbim de un proces de trei ani, am intrat deja în al doilea an. Și sperăm ca până la sfârșitul lui 2018 să începem să asistăm la o schimbare completă de situație.” Conform declarațiilor lui Zuckerberg, în prezent, cel puțin 14.000 de angajați lucrează la procedurile de securizare pentru a face față problemelor similare cu interferența rusească în alegerile americane. Între timp, scandalul Cambridge Analytica, firma care a folosit zeci de milioane de date în scopuri politice, continuă să submineze la bursă valoarea acțiunilor din domeniul internet.

Traducere de Liana Gehl

Suplimentul Donne, Chiesa, mondo pentru luna aprilie a fost dedicat puterii salvatoare a prieteniei.

I

nițiativa scriitoarei și scenografei Bridget Lawless de a institui un nou premiu literar este un gest concret de prietenie la adresa femeilor în general. „Dat fiind că violența împotriva femeilor a atins, în literatură, cote ridicole, Premiul Staunch Book invită autorii și autoarele de romane polițiste să ne facă să sărim de pe scaun fără să recurgă la vechile clișee, în special fără a se folosi de personaje feminine abuzate sexual sau trimise pe lumea cealaltă (oricât de ingenios ar decurge lucrurile)”, explică fondatoarea premiului.

MAI 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

7

FOCUS MAGISTERIU

S

per ca aceste pagini să fie de folos pentru ca întreaga Biserică să se dedice promovării dorinței de sfințenie. Să-i cerem Duhului Sfânt să insufle în noi o intensă dorință de a fi sfinți pentru mai marea slavă a lui Dumnezeu și să ne încurajăm unii pe alții în această propunere. Vom împărtăși astfel o fericire pe care lumea nu va putea să ne-o răpească.

(Papa Francisc)

Gaudete et exsultate!

Un îndemn apostolic, o chemare universală la sfințenie

Pe 9 aprilie, Biroul de presă al Sfântului Scaun a publicat documentul „Gaudete et exsultate” - Bucurați-vă și veseliți-vă!, ce reprezintă a treia exortaţie apostolică a Papei Francisc. Îndemnul apostolic este dedicat chemării la sfințenie în lumea contemporană. Începutul exortației: îndemnul la bucurie și chemarea la sfințenie

„Gaudete et exsultate!” – Bucurați-vă și veseliți-vă! (Mt 5,12), le spune Isus celor persecutați și umiliți pentru cauza sa. Domnul cere totul și ce oferă este adevărata viață, fericirea pentru care am fost creați. El ne vrea sfinți și nu se așteaptă să ne mulțumim cu o existență mediocră, apoasă, inconsistentă. […] Nu trebuie să ne așteptăm la un tratat despre sfințenie. Țelul meu modest este să fac să răsune încă o dată chemarea la sfințenie, urmărind să o concretizăm 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2018

în contextul actual, cu riscurile, provocările și oportunitățile sale. Pentru că Domnul ne-a ales pe fiecare dintre noi „ca să fim sfinți și neprihăniți înaintea lui în iubire” (Ef 1,4).

Sinteza exortației apostolice

Devenim sfinți trăind Fericirile Evangheliei, o cale regală pentru că este „contra curentului” în raport cu direcția lumii. Trebuie să devenim sfinți cu toții, pentru că Biserica a învățat întotdeauna că sfințenia e o chemare universală și la îndemâna oricui, după cum dovedesc numeroșii sfinți „de la ușa de alături”. Viața de

sfințenie este, totodată, strâns legată de viața de milostivire, „cheia cerului”. Prin urmare, sfânt e cel care știe să se lase mișcat și se mișcă la rândul său pentru a-i ajuta pe cei săraci și a vindeca formele de mizerie. Cel care respinge „elucubrațiile” vechilor erezii mereu actuale și cel care, pe lângă toate celelalte, într-o lume „accelerată” și agresivă e capabil să trăiască cu bucurie și cu simțul umorului.

Nu un „tratat”, ci un îndemn

Este tocmai spiritul de bucurie pe care Papa Francisc alege să-l propună în deschiderea ultimei exortații. Titlul „Gaudete et exsultate” - Bucuraţi-vă și veseliţi-vă! reia cuvintele pe care Isus le adresează „celor care sunt persecutați sau umiliți din cauza lui”. În cele cinci capitole și cele 44 de pagini ale documentului, Papa urmează firul magisteriului predicat de el cu deosebită intensitate: Biserica aproape de „trupul suferind al lui Cristos”. După cum avertizează încă de la început, cele 177 de paragrafe nu sunt „un tratat despre sfințenie cu numeroase definiții și

FOCUS

distincții”, ci o modalitate de a „face să răsune încă o dată chemarea la sfinţenie”, indicând „riscurile, provocările și oportunitățile sale” (nr. 2).

Clasa de mijloc a sfințeniei

Înainte de a arăta ce trebuie făcut pentru a deveni sfinți, Pontiful se opreşte în primul capitol asupra „chemării la sfințenie” și asigură în privinţa existenţei unei căi de a ajunge la perfecțiune pentru fiecare în parte. […] „Sfinții care sunt deja în prezența lui Dumnezeu ne încurajează și ne însoțesc” (nr. 4), spune Papa, dar, adaugă, sfințenia în care Dumnezeu vrea ca noi să ne perfecţionăm e aceea „a gesturilor mici” (nr. 16), de fiecare zi, despre care ne dau atât de des mărturie „cei care trăiesc lângă noi”, „clasa de mijloc a sfințeniei” (nr. 7).

Rațiunea ca zeu

În al doilea capitol, Papa denunță ceea ce numește „doi dușmani subtili ai sfințeniei” […] E vorba de gnosticism și de pelagianism, două abateri de la credința creștină, vechi de secole și, cu toate acestea, subliniază Pontiful, „de o alarmantă actualitate” (nr. 35). Gnosticismul este, în această optică, autocelebrarea „unei minți fără Dumnezeu și fără trup”. Pentru Papa, gnosticismul reprezintă „o superficialitate vanitoasă”, o „logică rece” care pretinde să „domesticească misterul lui Dumnezeu și al harului său” și, făcând astfel, ajunge să prefere „un Dumnezeu fără Cristos, un Cristos fără Biserică, o Biserică fără popor” (nr. 37-39).

Adoratorii voinței

Formele noi de pelagianism reprezintă, în viziunea Sfântului Părinte, o altă eroare generată de gnosticism.

Obiectul adorației, în acest caz, nu mai este rațiunea umană, ci „efortul

personal”, „voința fără umilință” care se simte superioară celorlalți pentru că respectă „anumite norme” sau este credincioasă „unui anume stil catolic” (nr. 49). „Obsesia pentru lege” sau „ostentația atenției față de liturgie, doctrină și prestigiul Bisericii” sunt pentru Papa Francisc unele trăsături tipice ale creștinilor ispitiți de această erezie ce se întoarce (nr. 57). […]

creștinismul într-un fel de ONG” (nr.

100). Pe de altă parte, cei „neîncrezători în implicarea socială a altora, ca şi cum ar fi superficial, secularizat, comunist sau populist”, sau „relativizat” în numele unei etici. La acest punct, Pontiful reafirmă că, pentru fiecare categorie umană a celor slabi şi neajutoraţi, „apărarea trebuie să fie fermă și plină de pasiune” (nr. 101). […]

Opt căi de sfințenie

Trăsăturile sfințeniei

Dincolo de toate „teoriile despre ceea ce este sfințenia”, există Fericirile.

Papa Francisc le pune în centrul celui de-al treilea capitol, afirmând că prin acest discurs Isus „explică cu simplitate ce înseamnă a fi sfinți” (nr. 63).

Papa le trece în revistă una câte una.

De la sărăcia inimii la „reacționarea cu smerită blândeţe” într-o lume „în care există conflicte pretutindeni (nr.

74). De la „curajul” de a ne lăsa „pătrunşi” de durerea celuilalt la trăirea „compasiunii” până la căutarea, cu foame şi sete, a dreptăţii, în vreme ce „bandele corupției” îşi împart „tortul vieții” (nr. 78-79). De la „a privi și a acționa cu milă” la „a menţine o inimă curată, lipsită de orice ar putea întina iubirea de Dumnezeu și de aproapele” (nr. 86). […]

Marea regulă de comportament

Una dintre aceste Fericiri, „Fericiţi cei milostivi”, conține în viziunea Papei Francisc „marea regulă de comportament” a creștinilor, cea descrisă de evanghelistul Matei în capitolul 25, cel al „Judecăţii finale”.

Această pagină, reafirmă Pontiful, arată că „a fi sfinţi nu înseamnă (…) strălucirea ochilor într-un pretins extaz” (nr. 96), ci trăirea dumnezeirii prin iubire faţă de cei din urmă. Din păcate, observă Pontiful, există ideologii care „mutilează Evanghelia”.

Pe de o parte, creștinii fără relație cu Dumnezeu, „care transformă

Remarcând că „a se bucura de viață”, cum îndeamnă „consumismul hedonist”, stă la polul opus dorinței de a da slavă lui Dumnezeu, care cere să te dăruiești în faptele de milostenie (nr. 107-108), Pontiful trece în revistă în capitolul al patrulea trăsăturile indispensabile pentru a înțelege stilul de viață al sfințeniei: „suportarea, răbdarea și blândețea”, „bucuria și simțul umorului”, „îndrăzneala și fervoarea”, calea sfințeniei drept cale trăită „în comunitate” și „în rugăciune continuă” care ajunge la contemplație, dar nu înțeleasă ca „o fugă” de lume (nr. 110-152).

Luptă vigilentă și inteligentă

Și din moment ce viața creștină este o luptă „permanentă” împotriva „mentalității mundane”, care „ne zăpăcește și ne face mediocri” (nr.

159), Papa trage concluzie în al cincilea capitol cu îndemnul la „luptă” împotriva Celui rău care, subliniază, nu este „un mit”, ci „o ființă personală care ne chinuiește” (nr. 160161). Amenințările acestuia, spune Pontiful, trebuie combătute prin „vigilență”, folosind „armele puternice” ale rugăciunii, sacramentelor și printr-o viață impregnată de faptele de caritate (nr. 162). […]

(după radiovaticana.va, din sinteza documentului, pusă la dispoziție de Biroul de presă al Vaticanului și tradusă de Pr. Adrian Dancă și de Anca Mărtinaș, de la Redacția în limba română a Radio Vatican) MAI 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

9

FOCUS eveniment

F

ake news se referă la dezinformarea răspândită online sau în media tradiționale. Această expresie face referire așadar la informații nefondate, bazate pe date inexistente sau deformate și care urmăresc să-l înșele și chiar să-l manipuleze pe cititor. Răspândirea lor poate să servească unor obiective voite, să influențeze alegerile politice și să favorizeze profituri economice. (Papa Francisc)

Știrile false o anatomie a dezinformării Pe 21 martie, Asociaţia Română de Relaţii Publice a organizat un eveniment dedicat ştirilor false promovate de mass-media. Cu această ocazie, ÎPS Miguel Maury Buendía, Nunțiu Apostolic în România şi Republica Moldova, a susținut conferinţa „Ştirile false – o anatomie a dezinformării sociale”. Redăm textul conferinței.

Mulţumesc Asociaţiei Române de Relaţii Publice şi tuturor organizatorilor acestui eveniment care ne-au invitat să ne întâlnim pentru a discuta pe tema „Fake News – o anatomie a mistificării sociale”.

Ş

tirile false nu sunt un fenomen pozitiv. Printre altele, sunt cauza eroziunii încrederii cetăţenilor şi pot fi folosite pentru a disemina diferite tipuri de ameninţări, mai ales prin intermediul reţelelor sociale şi în rândul utilizatorilor de internet. Ştirile false au ca scop alterarea percepţiei 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2018

Mons. Miguel Maury Buendía

realităţii şi influenţarea negativă a comportamentelor sociale.

Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem că astăzi acest fenomen a luat o amploare foarte largă, devenind deja o chestiune de securitate naţională şi internaţională. Având în

vedere această situaţie, care poate fi contribuţia formatorilor de opinie, astfel încât să poată facilita contracararea ştirilor false? Cum să clarifice acest fenomen social? Ce are Biserica Catolică de spus în această privinţă?

Ca reprezentant al Sfântului Părinte în România, aş dori să împărtăşesc cu dumneavoastră o sinteză a Mesajului Papei Francisc adresat cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicaţiilor, publicat pe 24 ianuarie 2018, sub titlul Adevărul vă va face liberi (In 8,32). Ştirile false şi jurnalismul pentru pace. În introducerea Mesajului, Papa prezintă o definiţie a comunicării ca „parte a planului divin pentru noi şi o modalitate esenţială de a experimenta comuniunea” (Papa Francisc, Mesaj pentru cea de-a 25-a Zi Mondială a Comunicaţiilor, 2018, Introducere). Ca fiinţe umane, suntem capabili să exprimăm şi să împărtăşim ceea ce este adevărat, bun şi frumos, creând amintiri ale trecutului şi o anumită înţelegere a evenimentelor. Şi totuşi, dacă noi – indivizi sau comunităţi – permitem ca

FOCUS

mândria şi egoismul să ne conducă, acestea pot să distorsioneze capacitatea noastră de a comunica, după cum putem vedea, de exemplu, din istorisirea biblică a Turnului Babel (cf. Gen 11,1-9). Comunicarea ar trebui să rămână întotdeauna „o expresie eficientă a încercărilor noastre responsabile de a căuta adevărul şi de a urmări binele” (Ibid.).

Cu 45 de ani în urmă, Fericitul Papă Paul al VI-lea spunea în mod profetic: „Instrumentele moderne de comunicare socială sunt noile modalităţi pe care creştinii le au la dispoziţie pentru a-şi îndeplini îndatorirea de a da mărturie şi de a sluji adevărului. Aceste instrumente sunt în mod special binevenite pentru exprimarea şi difuzarea cuvântului – iar noi avem un cuvânt extrem de important de spus şi de încredinţat acestei voci puternice. Este Cuvântul pe care Dumnezeu îl spune despre Sine însuşi, Cuvântul definitiv şi absolut pe care îl spune despre om… Dumnezeu, Adevărul Suprem, este totodată şi izvorul întregului adevăr” (Paul al VI-lea, Mesaj pentru cea de-a 6-a Zi Mondială a Comunicaţiilor, 1972, nr. 5-6).

Multe lucruri s-au schimbat de atunci, dar cuvintele lui rămân adevărate în orice situaţie. Internetul are numai 29 de ani şi deja jumătate din populaţia globului este conectată. Comunitatea internaţională nu poate permite ca acesta să devină o platformă a dezinformării, a minciunilor şi a propagandei sub influenţa diferitelor grupuri de interese.

De obicei, „ştirile false” înseamnă în primul rând dezinformare. Papa Francisc ne atenţionează că acestea pot „să îi discrediteze pe alţii, prezentându-i drept duşmani, până la a-i demoniza, creând astfel conflicte. Ştirile false sunt un semn de intoleranţă şi de hipersensibilitate

şi nu cauzează decât răspândirea aroganţei şi a urii. Acesta este rezultatul final al neadevărului” (Papa Francisc, ibid., nr. 1). În cazul acesta, avem nevoie de criterii foarte solide pentru a putea recunoaşte şi lupta împotriva ştirilor false. În felul acesta, companiile tech şi mass-media creează zilnic instrumente pentru a verifica identitatea personală din spatele a milioane de profiluri digitale. În afară de aceste instrumente utile, trebuie însă să ne dezvoltăm propriul simţ al discernământului, pentru a putea lupta împotriva aşa-numitelor „tactici de şarpe” ale celor care se camuflează pentru a putea ataca oricând şi oriunde, asemenea vicleanului şarpe din Cartea Genezei (cf. Gen 3, 1-5) „care, în zorii omenirii, a creat prima ştire falsă” (ibid., nr. 2). Aceasta a provocat „nenumărate alte rele împotriva lui Dumnezeu, a aproapelui, a societăţii şi a creaţiei” (ibid.). Din această povestire biblică – pentru că folosim platformele online, canalele de ştiri şi reţelele de socializare în general – tragem concluzia că trebuie să învăţăm să fim prudenţi faţă de provocări, înşelăciuni, simulacre ale adevărului, induceri în eroare, pentru că „încrederea acordată neadevărului poate avea consecinţe iremediabile” (ibid.).

Ne putem întreba de ce ştirile false se răspândesc atât de repede şi atât de departe? În această privinţă, Papa Francisc spunea: „Ştirile false devin virale, răspândindu-se atât de repede, încât sunt foarte greu de oprit, nu din cauza impulsului de a împărtăşi cu ceilalţi, specific reţelelor de socializare, ci pentru că fac apel la lăcomia infinită atât de uşor de incitat în fiinţa umană” (ibid.).

Rădăcinile acestei lăcomii rezidă în „setea de putere şi în dorinţa de a poseda şi de a savura” (ibid.). Deoarece

ştirile false sunt bazate pe minciuni, ne pot răpi libertatea interioară. Astfel, avem nevoie de educaţia de a discerne adevărul.

Cristos proclamă în Evanghelie: „Adevărul vă va face liberi” (In 8,32). În Mesajul său, Papa Francisc face referire la remarca lui Dostoevski: „Oamenii care se mint pe ei înşişi şi care îşi ascultă propriile minciuni ajung în cele din urmă să nu mai poată distinge adevărul din propria lor fiinţă, sau din jurul lor, pierzând astfel orice urmă de respect faţă de ei sau faţă de ceilalţi.

Neavând niciun respect, încetează să mai iubească şi pentru a-şi găsi o ocupaţie de vreun fel care să îi distreze în lipsa iubirii adevărate, cedează pasiunilor şi plăcerilor vicioase şi decad în viciile lor până la stadiul de bestialitate, toate acestea dintr-o necontenită minciună faţă de ceilalţi şi faţă de ei înşişi” (Fraţii Karamazov, vol. II, 2). Antidotul neadevărului este purificarea prin adevăr. Pentru creştini, adevărul „implică întreaga viaţă” şi „încorporează simţul întrajutorării, al solidarităţii şi al încrederii” (ibid., nr. 3).

Doamnelor şi domnilor, Doresc să-mi închei această scurtă intervenţie de astăzi amintindu-vă că de fiecare dată când navigăm pe internet în căutare de ştiri, informaţii, relaţii, trebuie să distingem adevărul de minciună. Numai pe baza adevărului putem promova binele şi comuniunea cu fraţii noştri dincolo de izolare, diviziune şi conflict. Adevărul ne va conduce întotdeauna „către un dialog constructiv cu rezultate fructuoase” (ibid.).

Să nu uităm că Însuşi Cristos ne-a spus: „Eu sunt Adevărul” (In 14,6).

Vă mulţumesc.

MAI 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

11

FOCUS ȘTIRI ARCB

București

Aniversare Pentru a marca împlinirea a 80 de ani de la inaugurarea Institutului Francez de Studii Bizantine din București (19382018), Comunitatea Părinților Augustinieni Asumpționiști împreună cu Centrul Ss. Petru și Andrei a organizat pe 5 mai un colocviu dedicat acestui eveniment.

București

Conferință Pe 3 mai, la Facultatea de Teologie Catolică a avut loc conferința Audiența la Împăratul Japoniei a Fericitului Vladimir Ghika reflectată în documente de cancelarie imperială, susținută de domnul Yanagimachi Shigekazu, doctorand în arhivistică.

Câmpina

Comuniune Pe 4 aprilie, preoții din Decanatul de Ploiești s-au întâlnit la Parohia romano-catolică din Câmpina, pentru ora lunară de rugăciune.

Au participat şi Pr. Francisc Ungureanu şi Pr. Emil Moraru din partea Centrului diecezan pentru cler şi vocaţii al ARCB.

12

Formare permanentă

Oituzul dobrogean aniversare

Cunoștințele teologice, canonice și pastorale ale preoților sunt mereu aduse la zi.

Î

n intervalele 18-20 aprilie, respectiv 25-27 aprilie, preoții din Arhidieceza de București au urmat cursurile anuale prin care studiul și experiența personală au fost confruntate cu expunerile unor experți. Plecând de la documentele pe care Sfântul Părinte Papa Francisc le-a dat Bisericii (Evangelii gaudium, Amoris laetitia, Gaudete et exsultate...) preoții au aprofundat condițiile concrete și provocările din Biserica noastră locală în care colaborează cu Episcopul pentru binele și mântuirea poporului lui Dumnezeu.

Evenimentul este anual și completează întâlnirile lunare la nivel de Decanate.

Cadrul oferit de mănăstirea carmelitanilor de la Ciofliceni a favorizat atât întărirea fraternității sacerdotale, cât și aprofundarea filiației divine prin momente de rugăciune în comun. Noutățile asimilate și certitudinile dobândite sunt menite să-l ajute pe fiecare preot în slujirea sa.

Pe 22 aprilie, printr-o serie de manifestări cultural-religioase, satul Oituz a celebrat 95 de ani de la înființare.

L

a ora 10.30, a fost celebrată Sf. Liturghie în biserica parohială Adormirea Maicii Domnului, urmată de lansarea volumului Monografia Oituzului dobrogean. 95 de ani de la înființare (1923-2018) și de depunerea de coroane, la plăcile comemorative. La ceremonie a participat și PS Cornel Damian, aflat în vizită pastorală la Parohia Sf. Anton din Mihail Kogălniceanu (CT).

Istoria satului Oituz, comuna Lumina, județul Constanța, este strâns legată de comunitatea catolică. Localitatea a luat naștere la 23 aprilie 1923, prin așezarea aici a 40 de familii catolice, originare din comunele Luizi Călugăra şi Poduri, din județul Bacău.

Caritas – întâlnire formativă Pe 14 aprilie, a avut loc a patra întâlnire de formare pentru responsabilii și voluntarii din Caritasurile parohiale din ARCB.

O

rganizat de Asociația Caritas București, cursul a reunit 35 de responsabili şi voluntari din Caritasurile parohiale, ce au aprofundat temele Modele de activităţi fără costuri – Centrul Te ascult și Rugăciunea şi sărăcia. Caritasurile parohiale sunt structuri de caritate ce funcționează în parohiile din Arhidieceză. Dorite și propuse de ÎPS Ioan Robu, ele au scopul de a sensibiliza, forma și implica întreaga comunitate parohială în trăirea și mărturisirea Evangheliei Carității.

Adaptare după www.angelus.com.ro

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2018

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Studenții la Sighetu Marmaţiei În perioada 27-29 aprilie, a avut loc Pelerinajul studenţilor la Memorialul victimelor comunismului de la Sighetu Marmaţiei.

P

Întâlnirea episcopilor Sesiunea de primăvară a Conferinței Episcopilor Catolici din România (CER).

Î scopii catolici din România

ntre 30 aprilie şi 2 mai, epi-

s-au reunit la Blaj pentru lucrările Sesiunii plenare de primăvară, găzduită de Arhiepiscopia Majoră a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. CER reunește episcopii romano-catolici și greco-catolici din țara noastră și exprimă unitatea Bisericii locale și comuniunea cu Sfântul Părinte Papa. Se reunește de două ori pe an, iar președinția e asumată alternativ de cele două Biserici. În prezent, preşedinte este E. S. Card. Lucian Mureșan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, GrecoCatolică, iar vicepreședinte, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București.

entru a-l cinsti pe Fericitul Anton Durcovici, de la a cărui naştere - 17 mai 1888 - se sărbătoresc anul acesta 130 de ani, Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, în colaborare cu Capelania universitară din Iaşi, a organizat a V-a ediţie a Pelerinajului studenților.

Anton Durcovici este o stâncă a credinţei creştine, neclintită în perioada prigoanei comuniste din România, el oferindu-şi viaţa pentru credinţă. Închisoarea de la Sighet este locul martiriului său, Memorialul din acest oraş oferind posibilitatea de a cunoaşte mai multe despre Anton Durcovici şi despre alţi membri ai elitei religioase, politice, culturale româneşti.

Pelerinajul e unul dintre evenimentele anuale studenţeşti și le oferă tinerilor posibilitatea să viziteze locuri cu o puternică încărcătură istorică şi religioasă (Memorialul, Cimitirul oraşului, Cimitirul săracilor din Sighet, diferite mănăstiri din Maramureş).

Polonia

Mapamond

Pakistan

Revolta ghetoului comemorare

Insecuritate alimentară

Prima capelă creștină

Victimele din revolta din ghetoul din Varșovia au fost comemorate pe 19 aprilie. Cu 75 de ani în urmă, mii de evrei au murit în încercarea de a se opune ocupației nemțești. În amintirea acestui episod de rezistență eroică a evreilor polonezi, mii de narcise au acoperit străzile oraşului. Simbolul amintirii revoltei, florile au fost distribuite de 1.500 de voluntari în școli, biblioteci și alte instituții ale țării. În bisericile din sudul Varșoviei şi în capelele militare au răsunat clopotele.

La nivel mondial există 124 de milioane de persoane din 51 de țări care în 2017 au fost afectate de o stare de nesiguranță alimentară gravă.

Acest lucru este evidențiat de noua ediție a Raportului mondial privind crizele alimentare, prezentat la Roma de ONU și UE, ce evidențiază că în raport cu anul 2016 există cu 11 milioane mai multe persoane cu un nivel atât de grav al foametei.

Aceasta reprezintă o amenințare imediată pentru viața sau mijloacele de subzistență ale populaţiei.

Pentru prima dată în istoria ţării, într-o universitate islamică a fost deschisă o capelă creștină. Închinată Sfintei Fecioare şi găzduită de Universitatea de Agricultură din Faisalabad, capela a fost sfințită pe 15 aprilie de Arhiepiscopul de Islamabad - Rawalpindi, Mons.

Joseph Arshad, în prezența vicecancelarului universității, Muhammad Iqbal Zahar, a numeroși profesori și studenți. Prezența unei biserici în incinta universității oferă un mesaj de iubire și de armonie întregii țări.

MAI 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

13

Biserică și societate BIOETICĂ

© LoveBoth

Irlanda, la răscruce Text: Monica Râpeanu

Î

n aceste zile, Irlanda se află în fața unei alegeri vitale.

Irlandezii urmează să voteze în cadrul unui referendum privind modificarea constituţiei care este organizat pentru a legaliza avortul. Data aleasă - parcă în mod ironic - pentru desfășurarea referendumului de abrogare a celui de-al optulea amendament este 25 mai, dată care marchează și Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți.

Totodată, referendumul va avea loc exact cu trei luni înainte de vizita Papei Francisc, care va reprezenta pentru Irlanda prima vizită în ţară a unui Pontif de la venirea lui Ioan Paul al II-lea, în 1979. Papa Francisc se va afla în Irlanda cu ocazia Întâlnirii Mondiale a Familiilor, pe 25 şi 26 august la Dublin. În Irlanda, o țară pe care mulți se grăbesc să o eticheteze ca fiind ultracatolică și una dintre cele 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2018

mai conservatoare țări din Uniunea Europeană, avortul a fost întotdeauna ilegal. Interzicerea avortului a fost însă stipulată în Constituţie doar în 1983, după ce a obţinut 67% din sufragii în timpul unui referendum.

Excepţia la această interdicţie – riscul de deces pentru mamă – a fost adăugată în 2013. Interesant de menționat este că din 1983 și până astăzi au mai fost organizate și alte referendumuri referitoare la acest subiect.

Avortul este în continuare ilegal cu excepţia cazului în care există un risc real şi substanţial care face ca viaţa mamei să fie pusă în pericol. Deocamdată, cel de-al optulea amendament din Constituţia Republicii Irlanda recunoaşte și garantează dreptul la viaţă al copilului încă nenăscut ţinând cont de dreptul egal la viaţă al mamei. Ceea ce poate mulți încă nu știu este faptul că Irlanda este pe locul întâi în

lume la sănătatea mamelor, având cea mai mică rată a mortalității legată de sarcină și naștere la femei.

Cu toate acestea, femeile sunt libere, din punct de vedere legal, să meargă în străinătate pentru avort; mii de irlandeze călătoresc în fiecare an, în special în Anglia, pentru a face întrerupere de sarcină la cerere. În cazul în care irlandezii vor vota pentru a abroga amendamentul al optulea, guvernul a dat asigurări că va fi făcută o lege pentru a reglementa modalităţile de eliminare a unei sarcini. Anunţul a venit după decizia Curţii Supreme chemate să se exprime cu privire la drepturile constituţionale ale copiilor care, încă nenăscuţi, se află în sânul matern.

Conform judecătorilor, în afară de articolul 40 din Constituţie, acești copii nu au niciun drept. Această pronunţare deschide, de fapt, calea liberă pentru legalizarea avortului în Republica Irlandeză. Cum era de așteptat, Amnesty International a salutat anunţul făcut de guvern referitor la organizarea unui referendum, numindu-l o ocazie o dată la o generaţie pentru Irlanda de a pune în aplicare legi care respectă drepturile omului pentru femei şi fete. Cei de la Amnesty International ar trebui întrebați cum rămâne însă cu drepturile fetițelor încă nenăscute.

Acestora cine le garantează vreun drept sau nu au niciunul?

Conform afirmațiilor prim-ministru, Leo Varadkar, sensul referendumului din 25 mai constă în a oferi o șansă femeilor să ia cele mai importante decizii pentru ele şi pentru propriile familii în primele săptămâni de sarcină (avortul urmând, de fapt, a fi permis în primele douăsprezece săptămâni). Chiar și ministrul sănătății, Simon Harris, a declarat în mod deschis că vrea să facă o campanie pentru abrogarea

Biserică și societate

celui de-al optulea amendament și că această campanie pentru referendum este numai despre abolire și nu despre înlocuirea amendamentului constituţional cu o altă lege. Din această perspectivă, Maria Steen, de la Iona Institute (care promovează rolul căsătoriei, al familiei și al religiei în societate - https://ionainstitute.ie/) a avut mare dreptate când a afirmat că decizia Curții Supreme scoate și mai mult în evidență cât de importantă este menținerea celui de-al optulea amendament pentru a proteja drepturile celor mici și că „poporul irlandez a devenit astăzi ultima linie de apărare în Irlanda pentru a-i proteja pe copiii încă nenăscuţi.” Așadar, decizia pe care irlandezii sunt chemați să o ia este despre a recunoaște că și copilul care se află în sânul matern este „unul dintre noi”/„unul ca noi”/ „unul de-al nostru” (ONE OF US – care este și numele uneia dintre campaniile pro-life irlandeze).

aşteaptă un copil are dreptul la îngrijiri şi sprijin din partea tuturor celor care o înconjoară, mai ales dacă sarcina sa este riscantă. Mai ales în aceste cazuri, mama şi copilul trebuie să fie tratați cu atenţie şi grijă”. Comentând decizia Curții Supreme, episcopii au afirmat categoric că fiecare dintre noi are un drept la viață și că a decide ca unei anumite categorii de persoane acest drept să-i fie luat este în mod clar o nedreptate și ar fi un pas șocant pe care Irlanda l-ar face. Între timp, diferitele organizații, mișcări și grupuri pro-life irlandeze își continuă campania la nivel local și național. După marele Marș pentru Viață (Rally for Life), care a avut loc pe 10 martie, la Dublin, și la care au participat aproape 100.000 de persoane (între care foarte mulți tineri), continuă să aibă loc evenimente pro-life în orașele mari, dar și în localitățile mai mici ale Irlandei.

Să-i însoțim și noi în aceste zile pe irlandezi cu gândul și rugăciunea. Fie ca Duhul Sfânt să lumineze conștiințele tuturor celor care vor decide soarta celor încă nenăscuți și care nu-și pot face încă auzită vocea.

Păstorii Bisericii irlandeze le-au cerut alegătorilor să se gândească cu atenţie la aspectele implicate, subliniind că pentru creștini există „o mărturie foarte clară în Scripturi care spune că toată viaţa umană (inclusiv înainte de naşterea fizică) are o demnitate sacră în ochii lui Dumnezeu”. Aceștia continuă să susțină că al optulea amendament este o declarație de egalitate și de respect față de viața umană, atrăgând atenția asupra faptului că cel mic din pântecul mamei „are o viață și un potențial” și afirmând în același timp că „o mamă care

Un mesaj încă valabil

© LoveBoth

© LoveBoth

Până acum, amendamentul al optulea a salvat 5.000 de vieți în fiecare an.

Să sperăm că irlandezii își vor aminti în ziua votului că fiecare viață contează și că Irlanda poate rămâne o țară în care dreptul egal la viață al copilului și al mamei este apărat, garantat de lege și ocrotit printr-o practică medicală exemplară.

„Vă spun tuturor să aveți un respect absolut și sfânt pentru caracterul sacru al vieții umane încă de la primul moment al conceperii ei. [...] A ataca viața nenăscută în orice moment de la conceperea ei înseamnă a răsturna întreaga ordine morală care este adevăratul gardian al binelui omului. Apărarea inviolabilității absolute a vieții încă nenăscute face parte din apărarea drepturilor omului și a demnității umane. Fie ca Irlanda să nu obosească niciodată în a apăra, în fața Europei și a lumii întregi, demnitatea și sacralitatea vieții în tot parcursul ei, de la concepere și până la moarte. [...] Familia este adevărata măsură a măreției unei nații așa cum demnitatea omului este adevărata măsură a civilizației.” (fragment din paragraful 6 al predicii Papei Ioan Paul al II-lea, 01.10.1979, Limerick, Irlanda – traducere Monica Râpeanu)

MAI 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

15

Biserică și societate EVENIMENT

EXPOZIȚIE

Vladimir Ghika, martir al credinţei. Desene Text: Iulia Cojocariu

C

u ocazia împlinirii anul acesta a cinci ani de la beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika, eveniment care a avut loc la 31 august 2013, Arhiepiscopia RomanoCatolică de Bucureşti organizează o expoziţie cu desenele acestuia la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti, în sălile Kretzulescu, în perioada 12 iunie - 3 septembrie 2018. Tot pentru acest eveniment va fi prezentat un album cu desenele Fericitului, multe dintre ele inedite, deoarece numai o parte dintre cele executate de el au fost publicate sau expuse în timpul vieţii lui. În cadrul expoziţiei vor putea fi văzute pe lângă desenele Monseniorului şi câteva obiecte care i-au aparţinut. În afară de desenele care s-au păstrat de la Vladimir Ghika, dintre care au fost publicate cele care formează albumul Intermèdes de Talloires (1923) şi alte câteva în volumul „Pensées pour la suite des jours” (1936), găsim în corespondenţa Monseniorului menţiuni despre desenele realizate de el sau despre cele care i se solicitau în diverse scopuri. În afară de acestea, dintr-un inventar realizat de părintele lazarist Georges Schorung descoperim că multe dintre desenele lui Vladimir Ghika nu au ajuns la noi.

Dintr-o scrisoare din anul 1923 pe care Monseniorul o redactează pentru salonul de artă de la Tuileries1, unde urmau să-i fie expuse desenele din albumul Intermèdes de Talloires, aflăm despre abilitățile sale din domeniul artei, pe care le prezintă astfel: „desen în peniță, aqua-forte, cartoane pentru vitralii, ansambluri decorative, ornamente de carte, ornamente de biserică, stofe pictate”. Tot din inventarul pr. Schorung aflăm de existenţa unui caiet cu 20 de pagini de desene care conţinea 225 de modele de broderie românească, despre care pr.

Schorung este de părere că au fost folosite la atelierul de la Cioplea pentru lucrările executate la comandă şi pentru vânzările de caritate.

Pe lângă desenele care alcătuiesc albumul din anul 1923, mai sunt cele care ar fi trebuit să ilustreze ediţia prescurtată din „La visite des pauvres”, o serie de letrine decorative, o serie de viniete, mici desene delicate. Toate acestea sunt realizate în general în tuş. Dar sunt şi câteva acuarele, puţine, care au ajuns la noi: o pagină de calendar pentru luna ianuarie, învierea lui Lazăr, fragment dintr-o ilustraţie pentru misterele rozariului, în care este reprezentat numai primul mister de bucurie, Buna-Vestire. Mai există

1 Scrisoare scrisă de Vladimir Ghika, datată 28 mai 1923.

16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2018

Decupaj în hârtie înfăţişând un palmier, realizat de Vladimir Ghika, probabil în 1917-1918

schiţe pentru două timbre, precum şi pentru două embleme, dintre care una pentru Consiliul Naţional al Unităţii Române.

O altă tehnică în care Vladimir Ghika şi-a exersat priceperea este cea care se numeşte în prezent kirigami, derivată din origami, o tehnică în care hârtia este pliată de mai multe ori, uneori utilizându-se o schiţă făcută în prealabil, şi care apoi este tăiată cu un foarfece, cu un cuţit special sau un cutter. Deţinem de la Vladimir Ghika mai multe decupaje în hârtie realizate astfel, unele înfăţişând imagini precise, precum un păun sau un palmier. Şi câteva dintre aceste decupaje vor putea fi admirate la expoziţie. Se pare că aceste decupaje au fost realizate de Vladimir Ghika şi vândute la Paris, în scop caritabil, în timpul Primului Război Mondial în folosul răniţilor şi al prizonierilor. După informaţiile transmise de Pierre Hayet, acestea au fost cumpărate de magazine de lenjerie şi de altele.

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Întrebare către suflet

C

ristos a înviat! Bine te-am regăsit, dragă tinere cititor și sper că timpul pascal, în care suntem, încă face prezentă sărbătoarea Învierii Mântuitorului nostru în inima ta.

Acest timp se va încheia cu sărbătoarea Rusaliilor; îți doresc să simți că te-a ajutat să te apropii mai mult de Isus, că prietenia cu el este mai profundă.

După cum putem observa în calendarul bisericesc, luna aceasta ne vom bucura de multe sărbători liturgice, începând cu Înălțarea Domnului (10 mai), apoi continuând cu Rusaliile (20 mai), Preasfânta Treime (27 mai) și Trupul și Sângele Domnului (31 mai). Sunt sărbători care pot să ne ajute să conștientizăm misterele credinței noastre, dar și să cunoaștem mai profund Persoanele divine care animă viața noastră. De asemenea, fiind luna mai, în centrul atenției noastre este și Sfânta Fecioară Maria, Mama noastră cerească.

Luna mai și sărbătorile menționate sunt o ocazie potrivită pentru a reflecta la legătura noastră

cu Persoanele divine la care ele fac referire. Să încercăm să luăm parte la aceste sărbători numite și „de poruncă”. Participând la Sfânta Liturghie, adaptându-ne rugăciunea zilei mai mult și spre Persoana divină la care orientează sărbătoarea în sine, amintind-o mai des în rugăciunea Rozariului și pe Mama noastră cerească, să le simțim cu adevărat prezența și sprijinul în viața noastră.

Fiecare sărbătoare are scopul ei, iar Dumnezeu o permite în viața noastră pentru că dorește să transmită un mesaj de care sufletul și credința noastră au nevoie. Să le permitem lui Dumnezeu și Mariei să vorbească cu noi, trăind cu bucurie fiecare sărbătoare. Să-i permitem Mariei să se bucure de noi, fiii și fiicele ei, dialogând cu noi. Crezi că nu și-ar dori? Iar dacă cuvintele mele nu sunt o încurajare suficientă, întreabă-ți și sufletul, întreabă-ți și credința! Ele ce-ți doresc?

Pr. Marian Blaj Responsabil diecezan pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex „Nu vă fie teamă, căci sunt cu voi!” Să comunicăm speranța și încrederea în aceste timpuri!

Papa Francisc

TINERII ÎNTREABĂ

Pentru tine, ce este adoraţia?

U

n moment de iubire cu Isus în tăcere. Din păcate, tinerii au învăţat cel mai adesea să-i citească texte lui Isus din Preasfântul Sacrament ca şi când El „trebuie” să asculte toate lecturile adunate. În realitate, unele texte sunt prea lungi sau prost scrise. Când sunt prea multe cuvinte, este imposibil să ascultăm. Sigur că putem folosi un text care descrie o conversaţie cu Isus, dar nu orice text e potrivit. Să mă întreb: acest text inspiră mai multă iubire? De aceea, un text biblic ajutat de două, trei întrebări de reflecţie, câteva cântece sau o rugăciune de o anumită profunzime sunt suficiente pentru a rămâne în adoraţie. Provocarea noastră este să continuăm să ne rugăm în tăcere chiar cu teama că ne vom plictisi. Ce facem în tăcere? Reflectăm la ce ne-a atins din text şi îl lăsăm pe Dumnezeu „să ne vorbească”. Poate ne vin anumite răspunsuri sau poate nu, dar noi vom continua să ascultăm tăcerea şi s-o căutăm în noi. Când adorăm, iubim mai mult în tăcere.

Rubrică îngrijită de Sr. Gabriela Lungu, FCJ

MAI 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

17

SUFLET TÂNĂR REPORTAJE

Reuniunea presinodală În perioada 19-24 martie a.c., a avut loc la Roma reuniunea presinodală, ca pregătire pentru a XV-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor, din octombrie, cu tema: Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional.

Text: Theodora Bratu

L

a Roma s-au întâlnit peste 300 de tineri din lumea întreagă. România a fost reprezentată de două tinere: Celina-Eugenia Dumitru, din partea Conferinței Episcopilor Catolici din România, și Ana-Maria Oros, din partea Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, GrecoCatolică. În următoarele rânduri, prezentăm obiectivele întâlnirii presinodale:

• A fost un eveniment în care tinerii au fost actorii şi protagoniştii.

Nu s-a vorbit numai „despre” ei, ci au fost ei înşişi cei care au povestit: cu limbajul, entuziasmul şi sensibilitatea lor. Apropiatul Sinod al Episcopilor vrea să fie nu numai „despre” tineri şi „pentru” tineri, ci şi un Sinod „al” tinerilor şi „cu” tinerii.

18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2018

• Un cuvânt-cheie, de mai multe ori repetat de Papa, a fost „ascultare”. Tinerii au fost ascultați „pe viu”, „în direct”, pentru a încerca să se înţeleagă mai bine situaţia lor: ce gândesc despre ei înşişi şi despre adulţi, cum trăiesc credinţa şi ce dificultăţi întâlnesc în a fi creştini, cum proiectează viaţa lor şi ce probleme întâlnesc în discernământul vocaţiei lor, cum văd Biserica astăzi şi cum ar vrea-o în schimb etc.

• A fost o ocazie pentru a ne pune în pas cu tinerii: ţinând cont că Sinodul este prin definiţie un „drum parcurs împreună”, s-a dorit să se arate tuturor tinerilor ce înseamnă, în mod concret, a merge împreună.

• Reuniunea presinodală a dorit să trezească dinamici de participare întemeiate pe întâlnirea dintre

culturi, condiţii de viaţă, credinţe şi discipline, elaborând un model care să poată fi repropus în diferitele realităţi ecleziale.

• Au fost puse întrebări despre modul în care pot fi ajutați tinerii să caute şi să găsească sensul vieţii lor, în lumina perspectivei vocaţionale specifice, pe care Papa Francisc a voit s-o imprime drumului sinodal.

SUFLET TÂNĂR

Experiență de la întâlnirea presinodală

Î

n aceste zile am trăit și am cunoscut experiența muncii unui sinod, în care am avut ocazia de a face pași unii spre ceilalți, de a ne confrunta, de a ne asculta și de a ne înțelege și astfel, de a merge împreună mai departe, cu diferențele descoperite între culturi și dificultățile de a trăi credința, în construirea unei idei complete.

Imaginea despre experiențele tinerilor s-a îmbogățit luând contact cu tineri care trăiesc credința în moduri diferite: de la tineri care s-au declarat necredincioși la tineri care trebuie să lupte cu prețul vieții pentru credința

lor, de la tineri care sunt la primele experiențe și au nevoie de formare creștină, la tineri care se simt în dificultate în fața noilor curente și trăiesc cu îngrijorare că în țările creștine, familiile sunt indiferente față de formarea creștină, lipsindu-se de sacramente. Inițiativa Bisericii de a dialoga cu tinerii a trezit simțul responsabilității față de societate, iar exprimarea tuturor gândurilor și a criticilor noastre, încurajați de Papa Francisc, a fost cu adevărat eliberatoare; pentru mine a venit ca un medicament.

(Celina Dumitru)

Vrem mai mulți tineri în Biserică

O

întrebare care circulă foarte mult în Biserica noastră este cum putem atrage mai ușor tinerii la biserică? Unii cred că Biserica ar trebui să se adapteze mai mult la timpurile noastre, alții cred că tinerii ar trebui să fie schimbați în tinerii de pe vremea lor.

Singura problemă cu aceste două soluții este că realitatea nu se comportă exact ca la carte. O Biserică cufundată în timpurile actuale nu poate oferi nimic de valoare. Această greșeală se datorează faptului că se presupune că tinerii au un set de valori și principii coerente și maturizate. Or, o adaptare la o astfel de presupunere provoacă o îndepărtare mai mare a tinerilor de lângă Biserică.

A schimba tinerii cu o variantă anterioară a tinerilor este

un efort, de asemenea, falimentar, pentru că aceste variante nu au existat niciodată. Este foarte ușor să romanticizăm generațiile trecute. Putem să fim siguri că și generațiile trecute s-au confruntat cu problemele și provocările lor. Unele au fost rezolvate, altele le-au provocat pe cele curente.

Singura soluție viabilă, din punctul meu de vedere, este să ridicăm Biserica și să o așezăm în capul tinerilor. Nu doar o bisericuță micuță și ușor de cărat, ci Biserica, în întregimea sa.

Pentru aceasta, avem nevoie ca tinerii care sunt deja angrenați în interiorul Bisericii să fie lăsați să își ofere toată creativitatea pe care aceștia sunt dispuși să o ofere. Ei sunt dispuși la efort. Îi vom lăsa să îl depună?

Rafael Emanuel Ropotă

CINEMATECA

The pianist

(2002)

U

n strălucit pianist este obligat să fugă din cauza originii sale pentru a se salva.

Sinteza: Wladyslaw Szpilman, pianist polonez cu origini evreiești, reușește să fugă din ghetoul din Varşovia, ajungând să trăiască ani buni ascunzându-se printre ruinele oraşului. Salvarea îi vine de la un ofiţer german, care îl va ajuta să supravieţuiască.

Despre film: Povestea prezintă perioada celui de-al Doilea Război Mondial prin prisma unui prizonier ajuns fugar. Acesta își folosește talentul artistic pentru a-și învinge temerile, aducând în prim-plan dramele acelei perioade și viața din ghetouri.

Recomandare: Filmul a caștigat premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat și este recomandat copiilor de peste 15 ani.

Alexandra Iacoban

MAI 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

19

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Să ne rugăm pentru INTC Ei s-au adresat tuturor comunităţilor catolice din România, îndemnându-le să se roage pentru întărirea vieţii creştine şi dezvoltarea sufletească a tinerilor și pentru reușita Întâlnirii din acest an.

Î

ntâlnirea Naţională a Tineretului Catolic are loc o dată la trei ani şi este organizată alternativ de o dieceză romano-catolică sau de o eparhie grecocatolică; cea din 2018 – organizată de Dieceza de Satu Mare – va fi a XIV-a întâlnire!

Organizatorii Întâlnirii Naţionale a Tineretului Catolic din acest an au acceptat varianta finală a rugăciunii prin care se înalţă către Dumnezeu rugăciunile legate de tineri şi de buna desfăşurare a Întâlnirii, ce se va desfășura în perioada 25-29 iulie.

Rugăciune de pregătire a INTC Bune Isuse, dăruiește Bisericii tale tineri dispuși să înainteze în larg și să le descopere celor din jur prezența ta mântuitoare și înnoitoare.

Cerem harurile și binecuvântarea Ta pentru Întâlnirea Națională a Tineretului Catolic astfel încât Dieceza noastră să fie un loc al bucuriei, al prieteniei, al iubirii și al întâlnirii cu Tine. Amin.

Šaštín, Slovacia

Zi de formare

Întâlnire cu Estul Europei

Pe 14 aprilie, tinerii membri ai Acțiunii Catolice din Dieceza de Iaşi s-au întâlnit la Bacău și Pildești, pentru a participa la ziua de formare organizată de echipa sectorului tineri. La activitate au participat aproximativ 150 de tineri din toate cele trei zone asociative: Iași, Roman și Bacău. Parohiile gazdă au fost: la Pildești, Adormirea Maicii Domnului, iar la Bacău, Sf. Nicolae.

Ziua de formare s-a desfăşurat plecând de la tema: Nu te teme!

Tinere, ai curajul viitorului!

Între 9 și 11 martie a avut loc o întâlnire pentru tinerii din Estul Europei, organizată de tineri din Mișcarea Focolarelor. Cei aproximativ 150 de tineri (printre ei, și 16 români) - catolici, de alte confesiuni, atei, simpatizanți ai Mișcării - au descoperit particularitățile sociale ale zonei din care provenea fiecare, pentru a le fructifica într-un dialog mai bun între ei.

Programul a cuprins meditații, mărturii despre experiențe legate de vocație, vizite în împrejurimi.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2018

Activități lunare – 2018 MAI 2018 3-6 mai - Școala de voluntariat; Sâmbătă, 12 mai - Ziua CDPT în Decanatul de Brăila; Sâmbătă, 19 mai Veghe de Rusalii (în fiecare parohie); Sâmbătă, 26 mai - Ziua CDPT în Decanatul de Craiova; IUNIE 2018 Duminică, 3 iunie Procesiunea Corpus Domini; Duminică, 10 iunie Vizita CDPT în Parohia Sfânta Cruce, București.

Sursa: www.intc.ro

Dieceza de Iaşi

20

Activitatea CDPT

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Bianca Bâlha Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Adriana Calotă Sr. Emilia Corlade CJ Alexandra Iacoban Sr. Gabriela Lungu, FCJ Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

ÎN 1917, LUCIA, O FETIȚĂ ÎN VÂRSTĂ DE 9 ANI, ȘI VERII EI MAI MICI, FRANCISCO ȘI JACINTA, PĂȘTEAU OILE FAMILIEI ÎN APROPIERE DE FATIMA, PORTUGALIA.

Un înger le-a apărut de mai multe ori, învățându-i câteva rugăciuni.

Este multă iarbă acolo sus!

Dumnezeul meu, cred, Te ador, sper și Te iubesc...

pe 13 mai 1917, li s-a arătat sfânta fecioară.

LE-A SPUS SĂ SE ROAGE ȘI SĂ FACĂ SACRIFICII.

Copiii au făcut multe sacrificii și s-au rugat frecvent.

Crezi că e adevărat?

Rugați-vă Rozariul pentru pace în lume!

Nu știu!

Hai să-i urmăm!

Când oamenii au aflat despre aceasta, au devenit curioși.

Ei au fost interogați și chiar încarcerați, dar și-au oferit suferințele lui Isus, pentru convertirea păcătoșilor.

Rugați-vă Rozariul!

Ne vor omorî?

Dacă vor face aceasta, îi vom oferi jertfa lui Isus!

Priviți ce culori!

Putem oferi merindele noastre copiilor săraci!

După ce li s-a arătat copiilor, în fiecare lună, Sfânta fecioară i-a lăsat pe Soarele e! t mulți alții să ș e t o r se vadă un miracol al soarelui, pe 13 octombrie 1917.

Soarele dansează! ea le-A cerut oamenilor să se roage rozariul.

SFânta FECIOARĂ VREA SĂ NE RUGĂM ȘI SĂ FACEM SACRIFICII PENTRU A ajuta la SALVArea sufletelor de la IAD. eA LE-A APĂRUT CELOR TREI COPILAȘI, LUCIA, FRANCISCO ȘI JACINTA, pentru ca EI SĂ POATĂ ÎMPĂRTĂȘI ACEST mesaj cât mai multor oameni. Gândiți-vă la moduri în care vă puteți aminti să vă rugați în fiecare zi și să faceți mici sacrificii.

MAI 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

21

[După: TheKidsBulletin]

SFÂNTA FECIOARĂ MARIA DE LA FATIMA

(comemorată la 13 mai - prima apariție la 13 mai 1917)

UNIVERSUL FAMILIEI

UNIVERSUL FAMILIEI

Bătălia pentru viaţă şi iubire Cu trei ani în urmă, pe pagina web Creative Minority Report apărea ştirea că familia Wieland, din statul Missouri, SUA, câştiga procesul împotriva aşa-zisului „mandat anti-naştere”, promulgat de administrația Obama.

Text: Pr. Fabian Măriuţ

P

e baza acestui mandat, în pachetul de sănătate erau introduse mijloacele abortive, sterilizarea şi anticoncepţionalele. Refuzul acestei părţi de pachet atrăgea posibilitatea pierderii dreptului la asigurarea de sănătate; dar mandatul atenta la convingerile religioase ale familiei.

Legile statului Missouri, din respect faţă de convingerile religioase, apără dreptul persoanelor de a refuza acoperirea pentru anticoncepţionale; de aceea, Curtea de apel a hotărât că mandatul era o constrângere la adresa libertăţii de conştiinţă şi religioase.

Grija faţă de cele trei fiice minore, ce ar fi putut avea acces la servicii ce se opun moralei catolice, l-a determinat pe Paul Wieland să intenteze proces împotriva acestei legi. Este

atitudinea unui tată care, convins de valorile credinţei creştine, trage un semnal de alarmă faţă de deciziile moralmente eronate ale statului, care sunt impuse cu forţă de obligativitate. Înaintea autorităţii statului se află autoritatea izvorâtă din calitatea de a fi tată şi mamă şi de a asigura copiilor protecţie. În grija acestui părinte se întrevede adevărata miză pusă în joc. Contracepţia nu e o pură chestiune tehnică, de mijloace utilizate pentru combaterea zămislirii, ci una antropologică. În enciclica Humanae Vitae, din 1968, Papa Paul al VI-lea arăta cele patru note ale iubirii autentice: „o iubire pe deplin umană, adică sensibilă şi totodată spirituală”; „o iubire totală, adică o formă cu totul specială de prietenie personală […], fără rezerve nejustificate

Contracepţia rupe circuitul dăruirii şi al primirii, de aceea e un rău obiectiv, ce subminează fundamentele existenţei umane şi atentează la vocaţia omului: vocația la viaţă şi la iubire.

22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2018

şi fără calcule egoiste”; „o iubire fidelă şi exclusivă până la moarte”; „o iubire fecundă, ce nu se epuizează în comuniunea dintre soţi, dar care e destinată să continue, dând naştere la noi vieţi” (nr. 9). Contracepţia alterează autenticitatea iubirii surprinsă de aceste note. Din acest motiv, Familiaris consortio vorbeşte de manipulare, falsificare, înjosire. Între făgăduinţele mirilor din ziua căsătoriei este cea referitoare la primirea copiilor, la care mirii răspund: da. Da-ul spus în faţa altarului, în adunarea liturgică, este susţinut de harul lui Dumnezeu şi are forţa unei promisiuni. Este un cuvânt dat. Decăderea din acest cuvânt, negarea acestui da prin nu-ul spus vieţii în practică e o formă a falsificării şi a înjosirii.

UNIVERSUL FAMILIEI

Olimpic la religie / premiant la credință?

Oare multa știință de carte într-ale teologiei e neapărat o rampă de lansare spre o viață cu adevărat creștină sau pot exista și circumstanțe în care teoria mai mult încurcă practica?

Text: Claudia Stan

P

remianții la disciplina „credința în Isus Cristos” au trecut cu brio examenele la trei cursuri din orar care nu sunt niciodată facultative: • Rugăciune – adică dialogul cu Dumnezeu asumat ca mod de viață, nu ca practică mecanică fără racord interior, ca întâlnire mereu nouă, emoționantă, plină de viață, de lumină, de curaj, de forță, și nu doar în cuvintele rugăciunii orale, ci mai ales în jertfa Liturghiei și în prezența lui Isus în sacramentele Spovezii și Euharistiei; • Post – carevasăzică înfrânarea de la mâncare și băutură, dar mai cu seamă de la neiubire, de la vorbitul prost și fără rost, de la facerea de rău, de la gândire care nu rimează cu pacea lăuntrică, de la orice

nedreptăți, dușmănii, invidii, orgolii, egoisme și protagonisme care ne risipesc, ne împiedică să ne adunăm întru Domnul; • Milostenie – ce nu mâncăm pentru că postim le aparține săracilor lui Dumnezeu, timpul pierdut în deșertăciunea distracțiilor poate fi luminat de Duh dăruindu-l cuiva care nu are pe nimeni ori dând o mână de ajutor prin casă vecinului singur sau vizitându-i pe cei uitați în spitale, închisori, azile și orfelinate.

Suntem tobă de teologie și nu știm cine-s Rahner, Marrou și Špidlik doar din vreun search pe Google, doar că suntem repetenți la materia predată de Învățătorul Isus când: • folosim știința de carte (inclusiv Evanghelia) ca armă împotriva oricui nu ne împărtășește

„Să dorim sfințenia nu pentru a ne plăcea nouă înșine, ci pentru a-i plăcea lui Dumnezeu.”

(Fer. Vladimir Ghika)

opinia și ne trezim, intempestiv, conducând cruciade împotriva „necredincioșilor” și tribunale inchizitoriale care l-ar face gelos pe Torquemada însuși – noi știm și trebuie să le spunem tuturor cum stau lucrurile cu Dumnezeu; • absolutizăm învățăturile care corespund șabloanelor noastre de gândire, înghesuindu-l pe Dumnezeu, raiul și mântuirea în niște concepte umane limitate, în baza cărora ne legitimăm ca unicii distribuitori ai harului și ai locurilor din paradis – ne facem pe noi înșine autoritatea supremă în materie de religie; • ne lăsăm orgoliul gâdilat de reacțiile efervescente ale publicului la maniera solemnă și calificată în care ne declamăm deșteptăciunea teologică prin conferințe, luări de poziție, comentarii, analize, interviuri – suntem iluminați, aleși, modele; dar cât din ceea ce predicăm e teorie și cât e practică?

Bonus! Ca să fim deopotrivă olimpici la religie (adică bogați în trofee academice) și premianți la credință (adică săraci în duh), suntem chemați să citim teologie și cu inima, nu doar cu capul. Premiul final? Mântuirea. În comparație cu ea, orice alt trofeu (fie el un master, un doctorat ori altă distincție care ne validează cunoașterea literei Scripturii) e „goană după vânt” (Qoh 1,17) neconvertită la Duhul ei.

MAI 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

23

SPIRITUALITATE

Învierea Domnlui (1303-1305), de Giotto di Bondone

SFÂNTA SCRIPTURĂ - PSALMII

Aceasta e ziua pe care a făcut-o Domnul!

Piatra pe care au dispreţuit-o zidarii a ajuns în capul unghiului.

Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri.

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!

Doamne, mântuieşte-mă, Doamne, dă-mi biruinţă!

Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului!

(Psalmul 118/117, 22-26)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

A

cest refren a răsunat în timpul celebrărilor pascale, în Vigilia pascală, în Duminica Învierii Domnului nostru Isus Cristos şi va mai răsuna de mai multe ori de-a lungul perioadei pascale. Cu ajutorul lui, creştinii îşi exprimă bucuria de a fi trăit, în fiinţele lor, experienţa victoriei Mântuitorului asupra morţii. Acest refren provine din Psalmul 118/117, psalm care este un cântec de biruinţă. Autorul lui a făcut experienţa ameninţării morţii: Toate neamurile m-au înconjurat... M-au înconjurat ca roiurile de albine, s-au aprins ca un foc de spini... M-au îmbrâncit cu putere, ca să cad... Într-o astfel de situaţie el a descoperit că nu se poate încrede în niciun om, nici măcar în cei puternici. Atunci, 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2018

spune psalmistul, în strâmtorare, am strigat spre Domnul: Domnul mi-a răspuns şi m-a scos la larg. Şi, imediat ce s-a simţit eliberat, autorul exprimă o convingere care echivalează cu un act de credinţă: Domnul este de partea mea, el îmi vine în ajutor...

Mai bine este să-ţi cauţi adăpost la Domnul, decât să te încrezi în cei puternici. Şi, cum era firesc, psalmistul ţine să-şi exprime bucuria de a fi fost salvat în cântare de bucurie şi, mai mult, vrea să intre în Templul de la Ierusalim pentru a da acolo, în auzul tuturor, o mărturie despre ceea ce a făcut Domnul pentru el.

Citind cu atenţie acest psalm descoperim că, pentru a-şi formula convingerile referitoare la intervenţia salvatoare a lui Dumnezeu, psalmistul împrumută elemente din

textele care evocă eliberarea lui Israel din Egipt. Pornind de la această experienţă, poporul a descoperit că Dumnezeu este cel care are grijă de cei oropsiţi şi îi înalţă pe cei umiliţi.

Cu alte cuvinte, evenimentul fondator al Exodului va deveni mai târziu fundamentul credinţei că Dumnezeu redă speranţa şi viaţa tuturor celor care îşi pun încrederea în El. Faptul că victoria lui Isus Cristos asupra morţii este exprimată prin această cântare de biruinţă înseamnă că ea, victoria, are la bază aceeaşi credinţă în Dumnezeul tuturor eliberărilor şi al învierilor. Trăind experienţa pietrei dispreţuite şi aruncate de zidari, prin credinţa sa în Dumnezeu, Cristos ajunge să devină piatra din capul unghiului, cea care va consolida edificiul Bisericii.

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI FRANCISC

Când ne hrănim cu Sfânta Euharistie, ne lăsăm transformaţi în ceea ce primim, devenim Euharistie vie.

A deveni Euharistie vie

Papa Francisc Text: Iulia Cojocariu

C

ateheza din 21 martie a avut ca temă Împărtăşania.

Pornind de la o asemănare cu florile şi copacii care au nevoie de ploaie pentru a se dezvolta bine, Papa Francisc a spus că viaţa creştină trebuie să înflorească în opere de caritate şi în facerea de bine. De aceea, are nevoie de rădăcină, care este Isus, de rugăciune şi de sacramente. Sfânta Liturghie este orânduită pentru Împărtăşanie, adică pentru unirea cu Isus. La Împărtăşanie, care trebuie să fie sacramentală şi nu spirituală, ne hrănim cu trupul şi sângele lui Isus, care ni se dăruieşte în Cuvântul său şi în Sacramentul altarului. Hrănindune cu Euharistia, ne lăsăm transformaţi în ceea ce primim, devenim Euharistie vie.

În cadrul catehezei din 4 aprilie, Suveranul Pontif a vorbit despre riturile de încheiere de la Liturghie.

Sfânta Liturghie nu este doar o comemorare, ci este o trăire a Pătimirii şi a Învierii lui Isus. După Împărtăşanie şi rugăciunea de după Împărtăşanie urmează binecuvântarea pe care preotul o dă poporului şi trimiterea acestuia.

Acţiunea liturgică începe cu semnul sfintei cruci şi se încheie cu acelaşi semn. Liturghia se sfârşeşte, dar începe mărturia creştină. Creştinii merg la Liturghie pentru a participa la Pătimirea şi Învierea Domnului şi pentru a trăi apoi mai bine în calitate de creştini. Binecuvântarea lui Dumnezeu primită la Liturghie este dusă mai departe în activităţile zilnice, în casele noastre, în mediul de muncă, între ocupaţiile cetăţii pământeşti.

În cadrul acestei ultime cateheze despre Liturghie, Papa Francisc a spus în final că a participa la Euharistie ne angajează în întâlnirea cu ceilalţi, mai ales cu cei săraci. De asemenea, ne învaţă să trecem de la trupul lui Cristos la trupul fraţilor, în care trebuie să-l recunoaştem, să-l slujim, să-l cinstim şi să-l iubim pe El. Deoarece purtăm comoara unirii cu Cristos în vase de lut avem nevoie să ne întoarcem mereu la altar până când ne vom ospăta la banchetul de nuntă al Mielului. Suveranul Pontif a încheiat adresând o rugăciune de mulţumire Domnului „pentru drumul redescoperirii Sfintei Liturghii pe care ne-a dat să-l parcurgem împreună; să ne lăsăm atraşi cu credinţă reînnoită la această întâlnire reală cu Isus, mort şi înviat pentru noi”.

MAI 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

25

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

AMATO RONCONI

BIOGRAFIE

O binecuvântare a vindecat un copil

L Sfântul Amato Ronconi Canonizare: 23.11.2014 * Beatificare: 17.04.1776 Procesul: 1774 Moartea: 08.05.1292 Nașterea: 1226

a Modena, Italia, în 1949, era o fabrică de tractoare unde lucrau oameni veniți și din alte zone ale țării. De cele mai multe ori, muncitorii stăteau cu chirie pe la localnici până când reușeau să-și cumpere propria casă. Așa era și Amato Morotti, care locuia în casa familiei Raimondi.

Copilul gazdei, Alessandro, era bolnav de o hernie inghinală agravată care îi provoca tulburări, fiind o preocupare pentru părinții săi. Mulți medici l-au văzut pe copil și în final singura posibilitate era o intervenție chirurgicală, urmând să se decidă data operației.

Cum în acele zile domnul Morotti trebuia să meargă acasă, la Saludecio, unde era înmormântat Fericitul Amato Ronconi, cere de la mama copilului bolnav o hăinuță pe care o îmbrăca acesta, ca să fie binecuvântată prin mijlocirea Fericitului. Memoria puterii de mijlocire a Fericitului Amato era vie printre concetățeni, deși trecuseră secole * de la moartea acestuia.

La întoarcerea chiriașului, mama îl îmbrăcă pe copil cu chiloțeii de lână binecuvântați și a doua zi și-a dat seama că hernia dispăruse complet. Vindecarea a fost inexplicabilă pentru medicii de atunci, ca și pentru cei care au analizat-o ulterior. Credința unui muncitor, a unei mame, a unui preot în puterea binecuvântării a vindecat acest copil bolnav. După 50 de ani, această vindecare a fost luată în considerare pentru canonizarea Fericitului Amato Ronconi.

Mic dicționar al acestei pagini * Cauzele Istorice – unele procese de canonizare necesită aportul istoricilor, pe lângă cel al teologilor și al medicilor. Experții în istorie sunt chemați să clarifice bine contextul în care au trăit acei creștini care au murit în faimă de sfințenie și despre care nu se mai pot aduna mărturii decât în formă documentară. Cauza lui Amato Ronconi a trebuit să fie supusă și studiului istoricilor pentru a nu lăsa niciun dubiu în privința celor spuse de documente.

26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2018

Pelerinul neobosit

N

ăscut la S. Lauditius, actuala Saludecio, în Italia, a rămas orfan de mic și a fost crescut de fratele său, Giacomo, și de familia acestuia. Dorind să trăiască Evanghelia, se dedică primirii pelerinilor și a săracilor, pentru care a fondat Spitalul Santa Maria di Monte Orciale.

A făcut multe pelerinaje în diferite locuri și biografii spun că în aceste călătorii a făcut mai multe miracole. În timpul celui de-al cincilea pelerinaj la Santiago de Compostela îi apare un înger care îi anunță moartea și îi cere să se întoarcă acasă. Întors în Italia, va rămâne la abația benedictină San Giuliano, din Rimini. După ce a murit, corpul său a fost expus multe zile pentru venerarea credincioșilor care remarcau mirosul foarte frumos emanat la atingerea trupului lui Amato. A fost înmormântat în localitatea natală.

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

Apostolatul epistolar

Despre Unirea Bisericilor Text: Iulia Cojocariu

P

rezentăm în cele ce urmează o scrisoare adresată de Vladimir Ghika în 16 martie 1925 unor persoane pe care le întâlnise cu o zi înainte pentru a discuta despre Unirea Bisericilor: „Ca urmare a conversaţiei noastre de ieri, îmi permit să vă trimit […] relatarea apărută în «Semaine Religieuse de Paris» anul trecut, despre marea ceremonie din 17 februarie 1924. Adaug şi un exemplar din noua traducere a Liturghiei Orientale pe care am făcut-o cu această ocazie, încercând să redau cât mai bine frumuseţea rugăciunilor originale […] În plus, deoarece e bine să ne cunoaştem, mai ales când există de o parte şi de cealaltă o idee comună şi binecuvântată de Dumnezeu, cum este cea a Unirii Bisericilor (în felul în care buna credinţă o înţelege, cu condiţia ca mişcarea să fie fraternă şi să pornească dintr-o inimă cu adevărat creştină) – am considerat că e bine să adaug în acest plic şi la ceea ce conţine deja trei mici lucrări care mi se datorează, şi cu un caracter destul de variat. Fac aceasta pentru a aşeza şi mai mult sufletul meu înaintea voastră şi ca să ştiţi cărei familii spirituale îi aparţine interlocutorul vostru de ieri. Una tratează despre filosofie (materie care vă interesează, după cum îmi spuneţi),

legat de prietenul meu Maritain; este primul capitol dintr-o serie de studii despre figurile marcante ale catolicismului contemporan. Cea de-a doua («La Visite des Pauvres») tratează despre practicile creştine ale carităţii faţă de aproapele. Cea de-a treia grupează fără ordine gânduri cu caracter moral, de viaţă interioară şi de reculegere înaintea lui Dumnezeu. […]

Nu există hazard în această lume.

Aici pe pământ nu există decât gesturile Providenţei, oricât de mici ar putea părea. Dacă aţi venit să mă căutaţi ieri (şi nu ştiu cu ce motive pentru voi), Dumnezeu este cel care dispune toate aceste lucruri, şi dispune de toate aceste lucruri. El nu apropie nici măcar doi trecători pe un drum, fără ca lucrul respectiv să fie prevăzut şi capabil să lase o urmă. Poate că ne vom mai întâlni şi nu în zadar. În orice caz, pentru moment ţin să numesc înaintea lui Dumnezeu, la sfânta jertfă a liturghiei, pe Maxime şi Serge (numele de botez… pe cele ale chemării la mântuire, singurele care contează în Biserică, aşteptând numele inexprimabil al veşniciei de care vorbeşte Sfântul Ioan, cel care rămâne secretul lui Dumnezeu şi al sufletului numit astfel). Le voi pomeni, în vederea fericirii lor personale după inima lui Dumnezeu.

Le voi pomeni gândindu-mă la

Scrisoare adresată de Vladimir Ghika în 16 martie 1925 unor destinatari necunoscuţi

«unirea sfintelor biserici ale lui Dumnezeu» la care aspiră şi către care fiecare liturghie, în Orient, la primele cântări, îndreaptă grija.

Numai Dumnezeu cunoaşte ziua pentru această sfântă unire […] dar a pus, prin Duhul Sfânt, realizarea ei în inimile şi în mâinile noastre. […] Înainte de toate este lucrarea lui Dumnezeu în afară prin lucrarea lui Dumnezeu în noi. Este metoda curajoasă a apostolatului, a apostolatului care cucereşte sufletele prin glasul lui Dumnezeu în sufletul apostolului şi în aceste suflete.

Dacă voiţi, dacă trebuie să fiţi în vreun fel lucrătorii acesteia nu uitaţi sfinţenia sentimentelor, a argumentelor, a mijloacelor pe care le cere de la voi sfinţenia scopului.

Nimic nu ar face să înainteze mai repede realizarea dorită ca o astfel de stare sufletească. Şi aceasta este urarea pe care o formulează pentru voi al vostru cu totul devotat în Cristos Isus V. I. Ghika”.

MAI 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

27

(Re)convertirea la Învierea lui Cristos (Partea a II-a)

Moderator: Claudia Stan

28

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2018

INVITAT

Pr. Iosif Tiba (n. 1969)

Preot romano-catolic, doctor în teologie, autor al volumelor: „Ingredientele fericirii. Ce trebuie să știm ca să fim fericiți” (2007), „Limitele revoltei în fața suferinței” (2014), „Recurs la normalitate” (2015), „Dumnezeu coboară în suferința omului” (2015).

DIALOGURI CU DICHIS

„Schimbarea modului nostru de gândire, a modului nostru de a simți. Inima noastră, care era lumească, păgână, devine acum creștină prin puterea lui Cristos: schimbare, asta înseamnă convertirea. Schimbarea modului de a acționa: lucrările tale trebuie să se schimbe. E o schimbare, dar nu una făcută superficial. E o schimbare pe care o operează Duhul Sfânt, dinlăuntru. Și pe care sunt chemat să mi-o însușesc, pentru ca Duhul Sfânt să poată acționa.

Asta înseamnă bătălie, luptă! Creștinii indiferenți, care nu luptă, nu există”.

(Papa Francisc, predică la Casa Sf. Marta, 26 octombrie 2017)

Convertirea nu e automântuitorism. Cred că se cuvine să clarificăm asta, pentru că trăim într-o cultură a eficienței, a măsurării obsesive a succesului personal.

Nu noi suntem principalii autori ai convertirii noastre, iar a înțelege asta e un semn de maturitate spirituală. Pe de altă parte, vorba Sfântului Augustin, „Acela care ne-a creat fără voia noastră nu ne va mântui fără voia noastră”. Cât e har și cât e participare personală în lucrarea de convertire?

I.T.: A se converti nu înseamnă perfecționism, nu înseamnă a face totul prin forțele proprii, nu înseamnă să nu ai fragilități sau căderi, nu înseamnă să-ți arăți mușchii personali. A se converti înseamnă a se lăsa atins de Dumnezeu și iubit de el, căci, de multe ori, nu ne lăsăm iubiți de el, nu știm să ne lăsăm iubiți de el și avem nevoie de harul său, de vindecarea sa ca să ne lăsăm iubiți. După ce primim iubirea lui Dumnezeu, vom putea și noi, la rândul nostru, iubi cu iubirea lui Dumnezeu, iar atunci viața noastră

se va schimba puțin câte puțin, trecând de la egoism la dăruire de sine.

Aș spune că evanghelia ne oferă o cheie de abordare a procesului convertirii personale la Cristos și la Învierea sa în episodul vindecării lunaticului, relatat de toate cele trei texte sinoptice. Un prim punct de vedere din acest episod este cel al lui Isus, care li se adresează ucenicilor: „Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați spune muntelui acestuia: «Mută-te de aici acolo» și el s-ar muta. Și nimic nu v-ar fi imposibil” (Mt 17,20).

Deci, nu ne convertim pentru că nu avem cu adevărat credință (chiar dacă ne batem cu pumnul în piept că suntem mari creștini)?

I.T.: Omul, în mod structural,

poartă în el nevoia de a crede în ceva și, mai mult de atât, de a crede în cineva. Nevroza epocii noastre este vidul existenţial, adică sentimentul că viaţa materialistă şi trepidantă în care trăim nu mai are sens. Lumea de astăzi suferă de o lipsă de sens, de o boală a sufletului

şi a inimii. Există creştini care se refugiază în spiritualul pur şi idealismul deconectat de realitate, care într-un fel neagă întruparea Fiului lui Dumnezeu şi care conduce la o prăbuşire brutală şi bruscă, după ani de falsă credință și falsă perfecţiune virtuoasă. În viaţa spirituală există un pericol subtil de a voi mai mult sau mai puţin conştient să fugi de uman, pentru a te refugia într-un univers spiritual pur, care este fals. Credința despre care vorbește Cristos este credința ancorată în real, credința care nu fuge de realitate, credința care asumă realitatea și o oferă puterii transformatoare a lui Dumnezeu. Este important să nu uităm că ea, credința, este un dar, este un har dat de Dumnezeu și care trebuie cerut în rugăciune.

Credința nu este credulitate, nu este un act magic, nu este o baghetă magică, ci este un act liber de abandonare față de iubirea atotputernică a Celui Răstignit și Înviat. Credința nu înseamnă renunțare la efortul și acțiunea personală, ci oferirea propriei acțiuni providenței lui Dumnezeu.

MAI 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

29

DIALOGURI CU DICHIS

Al doilea punct de vedere, în aceeași pericopă a vindecării lunaticului, e cel al tatălui acestuia: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!” (Mc 9,24). Spune Nicolae Steinhardt despre această invocație: „Mai amețitoare vorbe nu s-au rostit niciodată. [...] Dacă din toată Biblia n-ar rămâne decât ele, ar fi de ajuns pentru a dovedi esența divină a creștinismului”.

Cum pot să ne ajute vorbele acestea să ne convertim?

I.T.: După cum spuneam, credința este un dar, un har oferit de Dumnezeu omului. Desigur, este nevoie și de conlucrarea omului, este nevoie de deschiderea inimii sale. Credința este răspunsul omului la inițiativa și acțiunea lui Dumnezeu pentru a-l mântui pe om. Când omul realizează cât este de slab și neputincios – chiar și în ceea ce depinde de el – pentru a răspunde lui Dumnezeu, atunci această conștiință a slăbiciunii sale îl face să-i ceară lui Dumnezeu ajutorul în toate etapele demersului său.

Credința este un act uman care în toate etapele desfășurării sale are nevoie de susținerea și de acțiunea harului lui Dumnezeu. Credința omului are nevoie de multe ori să fie purificată, are nevoie să se maturizeze, iar acest lucru se face tot cu ajutorul harului și acțiunii lui Dumnezeu. „Cred, Doamne, ajută necredinței mele” reprezintă un act de totală umilință și abandonare în mâinile lui Dumnezeu, care nu poate să nu miște inima lui Dumnezeu.

Lumea contemporană e una care prețuiește mai mult acțiunea (a face) decât contemplația (a fi).

Suntem într-atât de ocupați încât nu mai avem timp să trăim. Cum ne convertim faptele la adevărul 30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2018

Învierii, cum să fim Marta neuitând să fim Maria?

I.T.: În civilizația noastră hi-

peractivă şi bazată pe randament, rugăciunea pare un comportament atât de puţin natural! Fără a fi prea conştienţi, noi, creștinii, acceptăm ideea că este mai important să facem lucruri, să organizăm activităţi decât să ne rugăm. Esenţialul este să dăruim timp lui Dumnezeu, chiar dacă ne plictisim. A ne ruga înseamnă înainte de toate a nu face nimic particular, ci a persevera şi a fi statornic în această atitudine de rugăciune. Rugăciunea este locul descoperirii şi al prieteniei cu sărăcia noastră. În faţa lui Dumnezeu trebuie să fim ca un vas gol care așteaptă să fie umplut. Rugăciunea e chemată să fie apostolică, iar apostolatul să fie contemplativ. Noi căutăm sfințirea noastră proprie prin sfințirea aproapelui nostru. Se poate întâmpla să ne rugăm privind chipurile persoanelor din faţa noastră, pe care nu le cunoaştem, în metrou sau pe stradă. Aici este vorba de rugăciunea în marile oraşe, de a ne ruga în gălăgia lumii. Dar pentru a ne ruga în gălăgia lumii trebuie să perseverăm în a acorda timp singurătății, tăcerii, rugăciunii. De fapt, nu putem să ajungem la o reală intimitate cu Dumnezeu fără un timp de rugăciune în tăcere, de rugăciune a inimii. Putem începe prin 15 minute pe zi, apoi 30 de minute, apoi o oră. Există tați de familie care seara, după ce îşi culcă copiii, își iau o jumătate de oră de tăcere numai pentru a-l întâlni pe Dumnezeu care se află în inima lor. Dacă ne decidem, de pildă, pentru o jumătate de oră de rugăciune, e bine să ne ţinem de acest lucru, ceea ce presupune o oarecare disciplină, căci tot timpul ni se pare că avem lucruri

mai urgente de făcut. Dar dacă noi suntem fideli acestui timp de rugăciune în tăcere, ne vom da seama că acest timp ne transformă... Vom observa că şi activitatea noastră apostolică devine rodnică. Ispita noastră de astăzi este de a voi să facem prea multe lucruri pentru Cristos, dar fără Cristos. Cineva spunea că rugăciunea este asemenea a două priviri de foc care se consumă în tăcere din iubire: de aceste priviri avem nevoie pentru ca faptele noastre să fie convertite.

Nu știu cât de des conștientizăm și mărturisim păcatele prin omisiune. Dar cred că atunci când avem prezentă în inimă Învierea, ar trebui să ne fie ceva mai greu să nu facem binele pe care îl putem face.

I.T.: Dumnezeu ne dăruiește toată ființa lui, dorește să fie al nostru cu totul. Fericirea lui Dumnezeu este să se dăruiască cu totul, pentru ca noi să îl posedăm cu totul.

Refuzul omului de a primi iubirea lui Dumnezeu este înainte de toate suferința lui Dumnezeu înainte să fie suferința omului: pentru acest refuz, Dumnezeu a suferit pe cruce. Când omul refuză iubirea, nu omul este acela care moare, ci Dumnezeu. Acela care ne iubește este Dumnezeu. Iar iubirea lui a explodat, ca să folosesc un termen șocant, în Învierea lui Cristos, prin care Dumnezeu se face prezent fiecărui om. Nu există alt păcat decât acela de a refuza această iubire oferită și dăruită gratuit. A fost nevoie ca apostolii să aștepte și să transpire ca să ajungă în Paradis, în timp ce tâlharul cel bun nu a trebuit să aștepte, el s-a oferit iubirii și a fost primul sfânt, a deschis porțile Paradisului. Nu este ușor să credem în iubirea lui Dumnezeu, căci dacă

DIALOGURI CU DICHIS

ar fi ușor toți am fi sfinți, ca Sfânta Fecioară Maria: numai ea a crezut și s-a abandonat în mod total iubirii lui Dumnezeu. Deci ceea ce ne ajută și ne dăruiește putere să facem binele pe care îl putem face și să evităm păcatele de omisiune este exercițiul prezenței și al abandonării în brațele Celui Înviat. Primirea, experimentarea din ce în ce mai mult și fără rezerve a acestei iubiri infinite a lui Dumnezeu pentru noi este ca un medicament ce ne ajută să conștientizăm păcatele de omisiune și ca un combustibil ce ne dăruiește puterea să facem binele pe care-l putem face.

Convertirea nu este o cetate care se cucerește o dată pentru totdeauna. Nu putem spune niciodată: „Gata, sunt pe deplin convertit, nu mai am ce lucra la capitolul ăsta”. Și, cu toate astea, cădem adesea în ispita de a ne autoîndreptăți precum fariseul din templu: ce buni suntem noi, cum mergem noi în fiecare duminică la biserică, câte rugăciuni facem noi... Adică ne considerăm pe deplin convertiți.

Oare ne putem stabili câteva mecanisme zilnice de atenționare cu privire la neconvertirile noastre, la împietririle noastre?

I.T.: Prin infinitatea iubirii lui

Dumnezeu, prin atotputernicia crucii lui Cristos, toate păcatele oamenilor sunt distruse, tot abisul păcătoșeniei omului este umplut și nu rămâne decât iubirea lui Dumnezeu. Ce sunt păcatele oamenilor în balanță cu iubirea infinită a lui Dumnezeu? Dar omul crede mai mult în el însuși și în propriile sale virtuți. De aceea, rămâne singur cu virtuțile sale și, în final, nu găsește în mâinile sale decât frunze moarte.

Oamenii cred în tot și în toate, mai

puțin în Dumnezeu. Dar niciun om și niciun lucru nu pot mântui.

Cauza principală a împietririi inimii noastre este lipsa de încredere și de abandonare în Dumnezeu.

Să reflectăm un pic. Cine este acela care ne iubește? Nu este o simplă creatură, fie ea și cea mai desăvârșită. Acela care ne iubește este Dumnezeu, este Infinitul, este Cel Veșnic. Nu putem să fugim mereu de iubirea lui Dumnezeu, căci este obositor. Dumnezeu nu vine după noi să ne facă reproșuri, el nu așteaptă decât să-i deschidem inima, să-i facem din ea un loc de odihnă. Așadar, un alt antidot pentru împietrirea inimii noastre este să-i deschidem inima lui Cristos și atunci el va deveni pentru noi unica prezență de iubire. Adesea suntem blocați de eul nostru, de orgoliul nostru. Credem încă în noi înșine, și nu în iubirea lui Dumnezeu pentru noi, în ciuda sărăciei noastre.

Iată un alt medicament împotriva neconvertirii: umilința.

Spus fără menajamente, neconvertirea e semn al necredinței în Înviere, după cum convertirea permanentă nu e altceva decât o înviere zilnică, de fiece clipă, cu Isus.

Nu ne e ușor să recunoaștem, dar uneori abandonăm lupta convertirii. Spiritualitatea răsăriteană are termenul acesta deosebit de expresiv: trezvie. Cum să rămânem conectați conștient la convertirea noastră?

I.T.: În mod spontan îmi vine un răspuns foarte simplu, dar care este cel mai dificil de pus în practică și diavolul face tot posibilul să nu-l punem în practică. Este vorba despre viața de rugăciune, și nu vorbesc doar despre niște acte repetitive și formule rostite zilnic, uneori

„Creștinii indiferenți, care nu luptă, nu există.”

Papa Francisc

în mod mecanic. Viața de rugăciune este mult mai mult de atât, este o atitudine, un spirit, un mod de a fi prin care inima noastră este orientată zilnic spre dialogul, vorbirea cu Dumnezeu. Este important să alegem în fiecare zi să dăruim un timp rugăciunii, să alegem să ne rugăm așa cum alegem zilnic să facem atâtea multe alte lucruri.

Cu cât mă voi ruga mai fidel zilnic, va crește în mine și dorința de rugăciune și voi savura tot mai mult gustul dialogului cu Dumnezeu.

Rugăciunea este respirația zilnică a sufletului, fără de care, încetul cu încetul, sufletul moare. A ne ruga zilnic înseamnă, într-un fel, a-l respira zilnic pe Dumnezeu, a ne face prezenți prezenței lui Dumnezeu. Rugăciunea ca prezență la prezența lui Dumnezeu ne face să fim conectați și să ne reconectăm mereu la Cristos, la Învierea lui, conștientizându-ne nevoia de convertire permanentă.

MAI 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

31

Biserica misionară Vederi din kenya

Spitalul din Sololo

Micul rai din Sololo Text: Simona Banu

A

(Continuare din numărul trecut) junși în Kenya, după ce am înnoptat la Marsabit, am plecat spre Sololo - 3 ore de drum. În acest timp am văzut doar savane uscate acoperite cu pietre și mărăcini și câțiva copaci de acacia. În Sololo însă am găsit o vegetație diferită, cu flori viu colorate și foarte multe plante de un verde proaspăt-crud. O adevărată încântare pentru noi să ajungem aici, în această oază de o frumusețe uimitoare, străjuită de un munte pus parcă să apere zona și, de ce nu, biserica. La fel de încântați am fost și de primirea pe care ne-au făcut-o preoții misionari ai Arhidiecezei de București: Pr. Cristian Pişta şi Pr. Aurelian Herciu, cât și de cei doi seminariști, Ștefan Lenghen și Iulian Cochior.

Fiind duminică, am avut bucuria de a participa la Sf. Liturghie. Am găsit biserica arhiplină cu oameni 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2018

entuziaști, ce transmiteau iubirea față de Dumnezeu prin rugăciuni și bucuria de a fi prezenți împreună la celebrarea euharistică. Erau copii, tineri și vârstnici. Toți cântau parcă într-un singur glas acompaniați fiind de câteva instrumente locale.

Aveam să aflăm mai târziu că mulți veneau pe jos de la distanțe destul de mari, cât și de implicarea lor în ceea ce privește pregătirea cântecelor și a dansurilor din timpul Sfintei Liturghii. Am aflat că era

ultima celebrare a Pr. Cristian Pișta după 9 ani de activitate în misiunea Arhidiecezei de București din Sololo, din care ultimii 6 ani ca paroh, ștafeta fiind preluată de Pr. Aurelian Herciu.

Prezent la acest eveniment a fost și PS Peter Kihara, Episcop de Marsabit, care în cadrul Liturghiei solemne i-a mulțumit părintelui pentru implicarea în jubileul de 50 de ani ai parohiei, sărbătoare ce a fost extinsă și în cele 13 filiale (din care 3 sunt de primă evanghelizare, la momentul actual), cât și pentru toată activitatea pastorală, inclusiv a proiectelor sociale educaționale. Misiunea Catolică a avut un rol important începând cu anul 1965, când s-au constituit, în timp, un mic dispensar, apoi școlile și, la sfârșit, biserica. De-a lungul anilor, dispensarul a devenit un complex, actualmente arătând ca un spital din România anilor ʹ90. Aici vin, de la distanțe destul de mari, bolnavi (creștini, musulmani, adepți ai religiilor africane tradiționale) care caută tratament la singurul medic disponibil permanent, pe o rază de 100 de km. De curând, printr-o donație s-a primit un aparat de anestezie, dar care nu poate fi încă folosit deoarece necesită alte componente colaterale plus un medic care să știe să-l utilizeze.

Am plecat din Sololo spre Maikona, gândindu-ne cât de importantă este activitatea și implicarea preoților-misionari pentru comunitatea locală. (Va urma)

Vreți să faceți voluntariat în Kenya?

Luați legătura cu Sr. Daniela Iuganu Email: surorile_coman@yahoo.com Telefon sau WhatsApp: +254 707 183 272

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

Arhiepiscopul Cisar personalitate marcantă a bisericii catolice (i)

A

lexandru Theodor Cisar (1880-1954), Arhiepiscop martir, a fost una dintre marile personalități ale Bisericii Catolice din România, ale secolului al XX-lea. A fost Episcop de Iași (1920-1924) și Arhiepiscop de București (1924-1954), iar în perioada 1948-1954 a fost un lider al rezistenței anticomuniste, prin credință, motiv pentru care a fost persecutat de regimul comunist și asasinat la 7 ianuarie 1954.

La 14/27 august 1916, cu câteva ore înainte de intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei, preotul Alexandru Theodor Cisar, director al școlii arhiepiscopale de băieți Sf. Andrei, din București, a fost arestat de Siguranța

Text: Dr. Dănuț Doboș

Statului și depus, alături de alți 17 confrați preoți și de Frații Școlilor Creștine, într-un lagăr de prizonieri din județul Ialomița. Motivul era acela că avea cetățenie străină, deși era născut la București, situație care a contribuit la trecerea sa pe lista de „suspecți de spionaj”, întocmită de Siguranța Statului. În octombrie 1916, este transferat în Moldova și „internat” în localitatea Săveni, județul Dorohoi, împreună cu preoții Iosif Bonov (paroh de Râmnicu Vâlcea) și Wilhelm Kaluza (paroh de Turnu Severin).

Va fi pus în libertate în decembrie 1917, în cadrul unui schimb de prizonieri mediat de Arhiepiscopul Netzhammer, Administratorul apostolic de Iași, Părintele

Alexandru Theodor Cisar (1880-1954)

Ulderico Cipolloni, Guvernul Român și Legația Elveției la Iași.

Nu cunoaștem detalii din perioada internării sale la Săveni, dar este de presupus faptul că Alexandru Theodor Cisar a fost marcat de suferințele morale la care a fost supus de autoritățile române. Atât înainte de 1916, cât și în toată viața sa, el și-a demonstrat loialitatea față de poporul român, față de statul român și față de Dinastia română, încât arestarea sa trebuie considerată o mare nedreptate și o gravă eroare.

Pr. Arthur Dennetière (1880 - 1917)

Text: Dr. Dănuț Doboș

Î

n anii Primului Război Mondial au decedat la Iași personalități marcante din viața Bisericii Catolice din România, precum sora Elisabeta Pucci, superioara Congregației Sf. Vincențiu de Paul, și preotul lazarist Arthur Dennetière, confesorul maicilor din această congregație. Fiind cetățeni francezi, sora Pucci și preotul Dennetière s-au refugiat în toamMonumentul eroilor, cimitirul Eternitatea, Iași na anului 1916 la Iași, înainte ca Bucureștiul să fie ocupat de armatele Puterilor Centrale.

Se cunosc foarte puține date privitoare la prezența la Iași a preotului Dennetière în cele câteva luni de refugiu (25 noiembrie 1916 – 2 martie 1917). El a fost găzduit în Palatul episcopal, fiind „oaspete de război” al administratorului apostolic, Ulderico Cipolloni, împreună cu alți preoți lazariști. Părintele Dennetière a fost încadrat la Spitalul de boli contagioase Galata, unde va fi răpus de tifos exantematic la 2 martie 1917, la vârsta de 37 de ani. A fost înmormântat la 5 martie, în parcela catolică a cimitirului Eternitatea, din Iași.

Arhiepiscopul Netzhammer l-a elogiat în paginile jurnalului său pe preotul Arthur Dennetière: „un om scump nouă”, „atât de destoinic și atât de potrivit […] Și astăzi [1920 n.n.D.D.] regretăm faptul că acest om extraordinar decedase la Iași, în timpul războiului”.

MAI 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

33

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

Festival

Teatrul Masca 22-28 mai A 8-a ediție a Festivalului Internațional de Statui Vivante, reuneşte, alături de cele 16 statui vivante prezentate de Teatrul Masca, peste 40 de invitați străini.

Detalii: www.masca.ro

muzee

Noaptea Muzeelor 19 spre 20 mai Eveniment de succes european, ajuns la a 14-a ediţie. Mii de muzee şi instituţii culturale din 30 de ţări europene își aprind luminile și deschid porțile în aceeași noapte.

Mai multe detalii pe website-ul: www.noapteamuzeelor.ro

Schimbă durerea mea în dans Editura Sapientia Iaşi 2018

C

artea Schimbă durerea mea în dans: a trăi cu speranţă momentele de încercare apare în limba română în traducerea Pr. Iosif Martin, preot al Diecezei de Iaşi şi paroh la Mirceşti. Este scrisă de Părintele olandez Henri Nouwen (1932-1996), autor contemporan de cărţi de spiritualitate, cu numeroase cursuri de psihologie şi teologie susţinute la prestigioasele universităţi americane Yale şi Harvard; dintre scrierile sale traduse în limba română, amintim și Fiul risipitor. Povestea unei întoarceri acasă, apărută la Editura Humanitas, din Bucureşti, în 2017, sau Pâine pentru drum: un jurnal de înțelepciune și credință, apărută la Editura Galaxia Gutenberg, din Târgu-Lăpuş, în 2014.

Nu este uşor să vorbim despre suferinţă, nici despre a noastră,

Format: 14×20 cm 114 pagini

nici despre cea din vieţile celor de lângă noi. Nu e uşor să o acceptăm la nivel personal. Adesea, misterul suferinței generează revoltă şi uneori chiar abandonarea credinţei. Cartea de faţă surprinde capacitatea autorului de a pătrunde natura umană cu un pronunţat discernământ, care îmbină psihologia cu credinţa. Prin asumarea vieţii concrete cu ajutorul credinţei vom avea ocazia să ne iubim viaţa. De fapt, la aceasta ne invită cartea pe care o propunem spre lectură în această lună.

Text: Pr. Andrei Dumitrescu

Teatru

Muzeul Satului 2 iun, 7 iul, 11 aug, 15 sept, 20 oct, 24 nov, ora 10 – 11.30 Cu ajutorul umbrelor și luminilor, printr-o metodă non-formală, poveștile prind viață „în mâinile copiilor”. Teatrul de umbre le dezvoltă copiilor creativitatea, abilitatea de a vorbi în fața publicului și spiritul de echipă.

Detalii: www.muzeul-satului.ro 34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2018

Apariţie editorială

Maria, Femeia.

Misterele vieţii sale

E

ditura Sapientia ne propune o carte apărută din dorinţa de a aprofunda experienţa personală a autorului - Cardinalul Angelo Scola - de încredinţare Fecioarei. „Aveam în jur de 30 de ani, când un mare preot m-a învăţat să-mi încredinţez Sf. Fecioare cu un Bucură-te, Marie!, în fiecare seară - viaţa. Ca să fiu fidel stării de viaţă la care am fost chemat”.

Cartea are 83 pagini şi apare în colecția Spiritualitate.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Coborârea Duhului Sfânt Text: Pr. Andrei Dumitrescu

C Coborârea Duhului Sfânt (cca 1308)

de Duccio di Buoninsegna Pictură în tempera pe lemn.

Dimensiune: 38 x 43 cm Tabloul se află în Museo dell’Opera del Duomo, din Siena (Italia).

onform Faptelor Apostolilor, după înălţarea lui Isus, apostolii au rămas la Ierusalim, aşteptând venirea Duhului Sfânt, după promisiunea lui Isus; evenimentul are loc la cincizeci de zile după Paşti. De Rusalii, evreii sărbătoreau încheierea recoltei şi bucuria pentru primele roade ale pământului, iar mai târziu se celebra alianţa de pe Sinai (cf. 2Cron 15,10-15). Şi în Rusaliile creştine se regăsesc cele două conţinuturi: noi celebrăm naşterea Bisericii, cel dintâi rod al pătimirii, morţii şi învierii lui Isus. De asemenea, celebrăm noua alianţă între Dumnezeu şi oamenii din toate popoarele pământului, cum o prezintă cartea Faptele Apostolilor ce menţionează lista naţiunilor prezente la Ierusalim în ziua de Rusalii (cf. Fap 2,5-11).

Tabloul lui Duccio di Buoninsegna, Coborârea Duhului Sfânt, reprezintă acest moment decisiv în viaţa apostolilor, însoţiţi de Maica Domnului. Începând cu Rusaliile, apostolii vor înţelege că sunt chemaţi să devină martori ai Învierii şi că trebuie să vestească ce au văzut şi au trăit alături de Cristos. Limbile

de foc – simbol al Duhului Sfânt – se aşază pe capetele lor, asemenea unei lumini purificatoare pentru spiritul lor care, până în acel moment, era cuprins de teamă şi nelinişte.

Cenacolul devine şi el luminos, iar apostolii sunt surprinşi cu o atitudine de interiorizare şi cu privirile asupra Mariei, Maica Bisericii, ale cărei mâini sunt prezentate în poziţia de binecuvântare. Această imagine sugestivă a Rusaliilor ne invită la meditaţie, la aşteptare şi la recunoştinţă faţă de lucrările Duhului Sfânt din Biserica întemeiată de Cristos.

Duccio di Buoninsegna

unul dintre fondatorii artei europene

D

uccio di Buoninsegna (cca 1255-1319) a fost un renumit pictor din Siena. Este considerat părintele picturii sieneze și unul dintre fondatorii artei europene.

Stilul său se remarcă prin organizarea complexă a spațiului, prin religiozitate şi prin influenţa bizantină prezentă în compoziţii. Lucrările sale aveau un nivel înalt de frumusețe cu detalii delicate, uneori încrustate cu pietre prețioase și țesături aproape ornamentale.

Portretul lui Duccio di Buoninsegna

MAI 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

35

ETCETERA ANUNȚURI

Facultatea de Teologie Romano-Catolică

Simpozion Humanae vitae

P

e 9 mai, la ora 17, la Facultatea de Teologie Romano-Catolică va avea loc Simpozionul Enciclica Humanae vitae, la 50 de ani de la publicare, organizat de dr. Maria Dunca Moisin, preşedinte al Asociației Medicilor Catolici București, și de Pr. dr. Emil Moraru, asistent spiritual al Asociației.

Vor participa: Oana Goția (Institutul Pontifical Teologic Ioan Paul al II-lea, Roma) – Iubirea umană în perspectiva Teologiei trupului a lui Ioan Paul al II-lea; Andreea Popescu (jurist specialist în bioetică şi drepturile omului, Strasbourg) – Mentalitatea contraceptivă şi drepturile omului; Anca Cernea (medic, AMCB) – De la marxim-leninism la ideologia gender; Ipodiacon Alin Vara (publicist) – Profeţiile unui papă; Monica Râpeanu (cofondatoare și organizatoare a Theology of the Body International Symposia) – Enciclica Humanae Vitae şi Noua Evanghelizare; Florin Ardelean (medic, AMCB) – De la „Casti connubii” la „Familiaris consortio”, calea Bisericii pentru cuplurile familiale.

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot, nr. 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş

www.librariasfiosif.ro

pelerinaj

Pe urmele Fericitului Vladimir Ghika

P

ostulatura Cauzei de canonizare a Fericitului Vladimir Ghika organizează în perioada 1-10 iunie un pelerinaj în Franța, pe urmele Fericitului prinț român, preot și martir. Pelerinajul este organizat cu ocazia aniversării a cinci ani de la beatificarea Monseniorului.

Itinerariul spiritual va trece prin Lourdes, Toulouse, La Salette, Paray-le-Monial şi Paris, cu plecare din București. Pe parcursul celor 10 zile de pelerinaj vor fi vizitate sanctuare mariane, şcoala internațională de la Pratlong, a Pr. Daniel-Ange, și capela bizantină închinată Fericitului Vladimir Ghika, mănăstirea de la Auberive, Biserica Lazariștilor, Biserica Sf. Ignațiu şi Bazilica Sacré-Cœur din capitala Franţei.

Pentru detalii: www.vladimirghika.ro.

36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2018

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz

www.radiomaria.ro

A 52-A ZI MONDIALĂ A COMUNICAȚIILOR SOCIALE Trebuie demascat ceea ce s-ar putea defini ca „logica șarpelui”, capabil peste tot să se camufleze și să muște. Este vorba despre strategia utilizată de „șarpele viclean”, despre care vorbește Cartea Genezei, care, la începuturile umanității, s-a făcut artizan al primei „știri false” (cf. Gen 3,1-15), care a dus la consecințele tragice ale păcatului, concretizate apoi în primul fratricid și în alte nenumărate forme de rău săvârșit împotriva lui Dumnezeu, a aproapelui, a societății și a creației. […] Acest episod biblic dezvăluie un fapt esențial pentru discursul nostru: nicio dezinformare nu este inofensivă; dimpotrivă, încrederea în ceea ce este fals are consecințe nefaste. Chiar și o deformare aparent ușoară a adevărului poate să aibă efecte periculoase.

(Din mesajul Papei Francisc, Adevărul vă va elibera (In 8,32). Fake news și jurnalismul de pace.

Vezi mesajul integral pe www.magisteriu.ro)

Nr. 05/2018 * Anul XXIX * Serie nouă * 4 lei

Tobias și îngerul (1475-1480), Filippino Lippi

GÂNDUL LUNII

MARIA, MAMA BISERICII ȘI MAMA NOASTRĂ

Gaudete et exsultate!

O chemare universală la sfințenie Știrile false, o anatomie a dezinformării Omul care nu trăieşte în fraternitatea îngerilor nu cunoaşte nici fraternitatea oamenilor. www.vladimirghika.ro Desen în tuş negru de Vladimir Ghika, reprezentând litera D