CÂND COSIM LUCERNA?

Țintele cultivatorilor de plante furajere (în special lucernă şi fân de graminee) includ: randamente ridicate la recoltare, calitate nutritivă mare şi o vigoare crescută a culturii în anii următori.

De obicei, nu putem avea toate aceste trei obiective într­un singur program de recoltare, dar, cu un bun management al culturii, două dintre aceste obiective pot fi atinse.

• Intervalele mai scurte de tăiere reduc, în general, potențialul de producţie și măresc calitatea furajului.

• În schimb, intervalele mai lungi dintre coase cresc, de obicei, potențialul de producţie (randamentul) și reduc calitatea furajului.

Pe măsură ce lucerna se maturizează, calitatea furajului obţinut scade, deoarece greutatea tulpinii crește, iar lignina care se acumulează îşi pierde digestibilitatea.

• Tăierea în stadiile timpurii (imature) poate scurta durata de viață a culturii, poate reduce "sănătatea" plantelor și poate determina creșterea populațiilor de buruieni.

CUM ALEGEM MOMENTUL OPTIM AL RECOLTĂRII?

Există mai multe metode "de calcul al momentului optim pentru coasă", dar cel mai eficient este să vaţi direct stadiul de dezvoltare al fiecărei parcele. De exemplu, la începutul stadiului de îmbobocire, chiar dacă nu se văd mugurii florali, aceştia se pot "simţi" la vârful tulpinilor. Apoi, stadiul de început al înfloririi este atunci când se văd primele flori, iar înflorirea completă este atunci când întregul câmp este plin de culoare.

Încercările de a evalua calitatea furajelor numai în funcție de stadiul de maturitate sau de data calendaristică s­au dovedit ineficiente.

Rezisten A La Secet

Lucerna, spre deosebire de trifoi, îşi menține producția pe perioade scurte de secetă, datorită sistemului radicular profund și extins. Cu toate acestea, în perioadele îndelungate de secetă, creșterea este redusă și înflorirea poate apărea pe plantele scurte și pipernicite. Tăierea în aceste perioade stresante nu slăbește plantele de lucernă și nu reduc densităţile culturii. În aceste situaţii, se poate practica păşunatul controlat.

Intervalul Ntre Cosiri

Dacă se doreşte obţinerea unui furaj de calitate şi în condiţii normale de vegetaţie, intervalul tipic de recoltare este de 32­35 de zile.

Randamentul (producţia) maximă de substanță uscată de fân de lucernă (și multe alte furaje ­ graminee) se obține de obicei atunci când prima coasă se execută în faza de înflorire aproape completă și apoi, următoarele, după un interval de recoltare de 40­45 de zile. Acest lucru nu oferă un furaj de cea mai înaltă calitate, dar vă va ajuta, de obicei, la obținerea unui tonaj mai mare şi o calitate acceptabilă pentru animalele care au nevoie de rații de întreținere sau la orice programe de furajare pentru animalele cu performanță scăzută (aşa cum sunt bovinele de carne). Citește mai multe despre momentul optim și obiectivele de calitate la recoltarea lucernei!

OPORTUNITĂȚILE PRIMEI COASE!

Uitați de mitul că tulpinile mari sunt egale cu o calitate slabă; nu este adevărat. În majoritatea anilor, prima coasă de lucernă oferă posibilitatea de a recolta cea mai mare concentrație de fibre digerabile, mai ales dacă primăvara este mai "rece".

Timp de 15 ani, Universitatea din Wisconsin a condus un proiect prin care a măsurat randamentul la lucernă pe 127 de câmpuri diferite, de­a lungul vieții productive a fiecărei culturi. În medie, prima coasă a avut cea mai mare digestibilitate a fibrelor (NDFD) comparativ cu coasele ulterioare, cu excepția celei de­a cincea coase târzii, de toamnă. Practic, fânul (sau semifân/semisiloz) de cea mai bună calitate se obţine la prima coasă de lucernă, iar într­un sezon normal (cu patru coase), furajul obţinut la prima coasă a reprezentat 38% din randamentul total al sezonului. Află detalii suplimentare despre oportunitățile pe care le oferă prima coasă de lucernă!

Rezervele De Regenerare

Carbohidrații (CHO) produși prin fotosinteză sunt stocați în rădăcinile și tulpinile plantelor de lucernă pentru a ajuta la dezvoltarea rezistenței la frig și a asigura supraviețuirea la temperaturi reduse. În primăvară, după repaus, energia stocată în rădăcini este folosită pentru a iniția creșterea și apoi pentru a asigura regenerarea după fiecare coasă. Utilizarea rezervelor stocate încetinește atunci când plantele ajung la o înălţime de 15­20 cm. După depăşirea acestei faze, prin fotosinteză sunt produşi mai mulţi carbohidraţi şi tot mai multă energie este produsă şi stocată în rădăcini şi tulpini. Depozitarea carbohidraţilor (rezervelor de energie ale plantei) atinge cel mai înalt nivel aproape de stadiul de înflorire. Care sunt cele mai bune practici de management pentru succesul culturii de lucernă şi factorii care influenţează alegerea momentului unei coase sigure!