are nevoie de o strategie pe termen lung!”

Cu 7% din cota de piaţă a produselor pentru protecţia plantelor comercializate în România, Nufarm a anunţat că doreşte consolidarea acestei poziţii și chiar o creştere a activităţii pe piaţa locală.

Iată ce spune Eliezer Frumerman, directorul general Nufarm România, despre obiectivele companiei pe care o reprezintă, dar şi care sunt părerile sale legate de agricultura românească...

Cum vedeţi evoluţia Nufarm în România pe termen mediu şi lung?

Eliezer Frumerman: Din cauza reglementărilor tot mai stricte la nivel european, Nufarm a trebuit să renunţe la o serie de produse pe care le avea în portofoliu, aşa cum de altfel s-a întâmplat şi în cazul altor companii. Vom încerca în fiecare an să lansăm unul, două produse pentru a le înlocui pe cele ieşite din uz. Din păcate, însă, ceea ce face Comisia Europeană cu aceste măsuri pune în pericol activitatea fermierilor şi chiar securitatea alimentară a Europei. Pentru că s-a ajuns în situaţia de a nu mai avea soluţii la problemele cu care sectorul de confruntă în mod obişnuit.

Spre exemplu, România este al doilea sau, în anumiţi ani, chiar primul producător european de porumb iar odată cu interdicţia privind tratamentul seminţei, riscurile sunt foarte ridicate. Vorbim de aproximativ 2 milioane hec- un articol de LIVIU GORDEA mai multe pe această temă www.revista-ferma.ro tare pe care fermierii români le cultivă în fiecare an cu porumb, suprafeţe care devin vulnerabile la atacul insectelor.

Dacă luăm în considerare şi inflaţia care a crescut dramatic în ultimii doi ani, atunci vedem că lucrurile par să scape de sub control iar fermierii sunt printre cei mai afectaţi. Când reduci cantitatea de substanţe chimice şi îngrăşăminte la hectar, automat vei înregistra o scădere de producţie!

Dacă mai adăugăm în această ecuaţie şi consecinţele războiului din Ucraina...

Eliezer Frumerman: Cu atât mai mult, autorităţile europene ar trebui să fie mai cumpătate în luarea unor decizii politice atât de radicale. Nu văd cum alte ţări, inclusiv SUA, să poată compensa pierderile de recoltă pe care le-ar putea înregistra fermierii europeni, pentru că s-a ajuns ca fiecare să lupte pentru propria supravieţuire.

Ambiţiile ecologice ale Bruxelles­ului riscă să afecteze la fel de mult performanţele agriculturii europene!

Eliezer Frumerman: Chiar şi în prezent fermierii alocă un procent însemnat din suprafeţe pentru măsurile de înverzire. Dar realitatea e că agricultura ecologică este mult mai puţin productivă. Ori, dacă scădem cantitatea de hrană pe care o producem, va rezulta din nou inflaţie, dar şi veniturile fermierilor se vor diminua în mod semnificativ. Desigur, folosite în exces, substanţele chimice pot fi dăunătoare, dar nu este cazul României, unde, se ştie, că solurile nu au o încărcătură chimică la fel de mare precum în vestul continentului. De aceea cred că e nevoie de o reevaluare urgentă a acestor decizii politice şi, eventual, să fie aplicate în mod diferenţiat pentru fiecare stat membru în parte.

Pe de altă parte, fermierii au acum acces la tehnologii performante. Nu putem vorbi neapărat de risipă în ceea ce priveşte inputurile agricole...

Eliezer Frumerman: Aşa este. În următorii ani veţi vedea că anumite suprafeţe nici măcar nu vor mai fi tratate la nivelul solului ci pulverizarea se va face din dronă. Se va ajunge ca totul să fie controlat din calculator iar aplicarea pesticidelor şi a îngrăşămintelor se va face ultraprecis şi numai acolo unde este nevoie. Acest lucru se întâmplă deja de ani buni în Israel, de unde vin eu. Acolo până şi polenizarea plantelor se face cu drone, în special la culturile de migdali şi curmali iar randamentele au crescut spectaculos.

Ce ar putea învăţa România din experienţa agriculturii israeliene?

Eliezer Frumerman: Pe undeva e destul de greu de făcut o comparaţie între cele două ţări. În primul rând pentru că în Israel condiţiile de climă şi sol sunt cu totul diferite. De exemplu, în locul de unde provin eu, nivelul de precipitaţii nu depăşeşte 200 mm pe an. Cu toate astea, avem producţii şi încă foarte bune, chiar şi în deşertul Negev. Astfel că, în condiţiile actuale, cu schimbările climatice de care tot pomenim, şi pentru România o soluţie ar fi investiţiile că de acum înainte vom avea doar ani imprevizibili.

Israelul, încă de la începuturile sale ca stat, s-a preocupat să aducă apa la fermieri. Iar costurile de infrastructură au fost suportate de către guvern. În prezent, peste 90% din apele uzate din Israel sunt tratate pentru a fi reutilizate, în mare parte de către sectorul agricol. Desigur, costul apei este unul ridicat dar, cu subvenţiile pe care le primesc, fermierii israelieni plătesc astăzi între 25 şi 50 de eurocenţi pe metrul cub de apă. Există însă anumite restricţii pentru a nu se face risipă.

Să spunem, ipotetic, că aţi ocupa funcţia de ministru al agriculturii în România. Care ar fi 3 măsuri pe care le­aţi implementa?

Eliezer Frumerman: În primul rând, aş încerca să cresc nivelul de educaţie din universităţi pentru formarea noilor generaţii de specialişti în agricultură. Trebuie să se ajungă ca fiecare fermă să aibă câte un specia- aşa se poate face performanţă. Apoi aş crea un serviciu guvernamental care să vină în sprijinul direct al fermierilor, oferindu-le acestora asistenţă pentru a facilita accesul la noile tehnologii şi pregătirea în vederea asimilării lor. Iar în al treilea rând, am menţionat deja, aş investi în infrastructura de irigaţii. Şi aş proceda ca în Israel, aş aduce apa la poarta fermei, dacă e să mă exprim aşa, numai că aş taxa fermierul pentru consumul de apă. Problema este că ministrul agriculturii este politicial şi e preocupat doar de ce se întâmplă în mandatul său. Iar aici e nevoie de o strategie pe termen lung.

România este deja afectată într­o oarecare măsură de fenomenul deşertificării. Credeţi că ar putea fermierii noştri să­şi schimbe planul de culturi?

Estimez că în următorii ani tot mai mulţi fermieri români vor renunţa la culturile tradiţionale în favoarea unor culturi speciale, care asigură un venit mai mare pe hectar.

Eliezer Frumerman: Este posibil, dar numai dacă există o infrastructură de irigaţii bine pusă la punct. Estimez că în următorii ani tot mai mulţi fermieri români vor renunţa la culturile tradiţionale în favoarea unor culturi speciale, care asigură un venit mai mare pe hectar, cum ar fi cele de căpşuni, fructe de pădure sau anumite legume. Chiar şi afarsemon (denumirea în ebraică a fructului kaki), poate fi o opţiune. Asta ar însemna un câştig pe hectar de 5 ori mai mare decât în cazul cerealelor. Doar că e nevoie de investiţii mari şi abia după doi, trei ani vei putea obţine o producţie satisfăcătoare. Însă amortizarea investiţiei se face destul de repede după ce cultura ajunge pe rod.