Revista The Deal no 1

Elena Tutunaru REDACTOR-ŞEF Mihai Mihalachi DESIGN / MACHETARE

Petruţa Grijincu EDITOR

Ana-Maria Mihuţ EDITOR / REPORTER

Iulian Baxan REPORTER

Sorina Buda REPORTER

Vlad Buzoianu REPORTER

Dana Costin REPORTER

Daniel Cornea REPORTER

Bianca Gângă REPORTER

Mădălina Ghiţă REPORTER

Edina Gyorfi REPORTER

Ana-Maria Opra REPORTER

Larisa Şai REPORTER

Emi Piţu FOTOGRAF THE

DEAL

Cuprins Been There, Done That Jurnalul unui student român la Londra Despre internship World and Travel - Lecţia 1 Fabrica de Antreprenori

06-15

Vânzări? Vânzători? Bani? Schimb?...

Born to Inspire Interviu cu Eliade Rotariu Povestea unui student de succes - Horaţiu Petruşa

16-21 Life around Business Ingredientele potrivite dau gustul mâncării Managementul timpului primul pas spre succes PR - Prea Repede?mai gândeşte-te Ţinuta Business - Lecţia 1

22-29

Serious Stuff

30-39

Gândeşte pe termen lung, investeşte acum!

Forme legale de organizare a afacerilor (studențești) Renunţă la frica de eşec şi urmează-ţi instinctele!

Business News Jucătorii de la Barcelona peste 10 ani de angajare în SUA se vor vinde în China şi în România cu randament de -90%

40-41

orevista.business@gmail.com

THE

DEAL

03

pag

DEAL

THE

04 pag

Cuvântul Redactorului Într-o societate în care tânărul nu-şi poate rezuma viaţa decât la o singură carte citită pe an, la un şir lung de petreceri care se ţin scai de el şi la o pagină de Facebook deschisă non-stop şi sincronizată la toate telefoanele, tabletele şi laptopurile posibile, 14 studenţi de la 4 facultăţi din Cluj şi-au propus să facă un soi de revoluţie.

Ne-am asumat un proiect centrat pe tânărul din ziua de azi, dintr-o dorinţă absolut firească de a contribui la dezvoltarea acestuia şi, implicit, a societăţii în care trăim. Am pornit la drum cu mult entuziasm şi încredere că, printr-un proiect business, vom reuşi să transmitem totuşi mai mult decât un simplu mesaj de „te ajutăm să-ţi construieşti afacerea”. Aşa a luat naştere The Deal - o revistă despre vise, caractere, putere, încredere şi curaj.

Nu ne propunem să delimităm cu stricteţe un public ţintă, dar ne-ar plăcea să ştim aproape de noi un tânăr vizionar, care nu ştie de limite, eşecuri şi capitulări, şi care vede în orice problemă o oportunitate măsurată în ani de pregătiri, antrenamente de tot felul şi multe sacrificii.

Pentru că a fost învăţată să ţintească spre lună, The Deal îşi doreşte să ajungă, într-o bună zi, printre cele mai îndrăgite publicaţii periodice din România, punând un accent deosebit pe dezvoltarea continuă a studentului de azi şi pe succesul răsunător al liderului de mâine.

Daţi-ne un punct de sprijin şi vom pune lumea asta în mişcare.

Arhimede ar fi mândru.

Cu prietenie, Elena Tutunaru

THE

DEAL

05

pag

Been There, Done That

reporter: Vlad Buzoianu

Jurnalul unui student român la Londra

Episodul 1: Atitudine şi Cultură În primul rând, nu era Londra. Destinaţia exactă se numeşte University Of Essex, a cărei şcoli de Business se numără printre cele mai prestigioase de pe insulă şi, implicit, din lume.

Toate celelalte facultăţi ale universităţii respectau standardul de “cele mai bune”, dar am fost foarte fericit să aflu că aria mea de interes se număra printre punctele forte ale instituţiei.

E firesc, dat fiind colectivul profesoral excepţional care ne-a fost pus la dispoziţie, research-ul, experienţa şi abor-darea acestora. Însă aceste aspecte îşi vor găsi locul în alte capitole. Astăzi vom vorbi despre... fotbal.

Trebuie să recunosc. Primisem o bursă de sport şi, mai mult decât experienţa primului curs într-un sistem de învăţământ nou, mi-am dorit doar experienţa unui meci de fotbal în una din ligile amatoare sau semi-profesioniste de fotbal din ţara în care acest sport a luat naștere.

Nu mă voi abate de la subiect.

Nu voi vorbi despre “tehnicităţile” şi ritmul fotbalului englezesc. Folosesc sportul preferat, pentru a exemplifica câţiva numitori comuni, regăsiţi în toate activităţile socie-tăţilor dezvoltate, în special cea anglo-saxonă.

Vorbesc despre acele valori şi principii care stau la baza sistemului de învăţământ, de guvernare, de afaceri etc.

Acele valori pe care orice român, plecat pentru mai mult de un sezon, le confruntă şi pe care inevitabil le analizea-ză în paralel cu toate contra-exemplele de acasă.

Deşi taxa de şcolarizare părea o sumă imensă într-un curs valutar în care Lira e net superioară Ron-ului şi deşi educaţia primită a meritat fiecare cent - lecţiile cele mai importante nu le-am învăţat în sălile de curs.

Vă spun şi de unde am tras exemplul pe care urmează să îl dau. Întors în ţară, m-am dedicat activităţii de „omuleţ de afaceri" la o firmă importantă din industria serviciilor unde lucrasem mult timp pentru pregătirea proprie în anii precedenţi.

Specializat în sales & marketing și pasionat de branding, mi-am dedicat toate cunoştinţele şi priceperea în scopul noului meu job. Rezultatele nu au întârziat să apară.

La scurt timp, societatea care m-a primit în sânul ei îşi dublase cifra de afaceri. Cu timpul a sosit şi o recunoaş-tere a profesionistului din mine şi am fost „curtat” de alte firme sau invitat la evenimente ale unor adevărate forţe din mediul de afaceri clujean şi românesc.

La o conferinţă Forbes, organizată de o facultate presti-gioasă din oraşul de sub Feleac, am susţinut un discurs primit foarte bine de către toţi participanţii: oameni de afaceri, ambasadori şi cadre didactice de renume. Discursul se centra tocmai pe soluţiile pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri românesc, analizat în paralel cu sistemele occidentale şi nu numai.

Ulterior acestei conferinţe, unul din participanţi, mai exact fondatorul uneia din cele mai mari companii de IT

Mi-a spus: „Vorbeşte-le despre fotbal!”

Iată câteva idei din această paralelă: În fotbalul englezesc sau occidental nu este suficient să fii cel mai bun. Talentul şi valoarea jucătorului sunt doar un punct de pornire. Diferenţa se face prin atitudine şi cultură. Mai concret, prin cât de mult crezi în calitatea eforturilor tale. La modul constructiv de a aborda orice problemă.

La cultura unui războinic: cazi, te ridici. Ești lovit, cazi, te ridici, gândindu-te că data viitoare vei face tot ce îţi stă în putinţă să rămâi în picioare. Alergi până în ultimul minut, indiferent de scor. Cauţi să te îmbunătăţeşti mereu. Te gândeşti mereu la ce ai putea face în plus, ca să îţi dezvolţi acel avantaj competitiv. Competitorii sunt doar un imbold, un discurs motivaţional în lupta cu propria persoană. Ei bine, jucătorul român - la fel ca şi antreprenorul sau orice altă profesie - este departe de a fi pregătit să îmbrăţişeze această atitudine sau cultură.

DEAL

THE

06 pag

din clusterul românesc al acestei industrii, m-a invitat să ţin un discurs asemănător în faţa angajaţilor săi.

Totuşi, în momentul în care am ajuns în faţa celor peste 300 de oameni adunaţi într-o sală de şedinţe, domnul M. mi-a cerut să simplific povestea.

Jucătorul sau antreprenorul român cade în urma loviturilor şi primul lucru pe care îl face este să se smiorcăie, gesticulând vehement înspre arbitru/autori-tăţile locale, de parcă ar fi singura persoană din lume care trăieşte cu impresia că este nedreptăţită. El, spre deosebire de alţii, nu înţelege faptul că a-ți plânge de milă e cel mai puţin onorabil gest. Jucătorul român îşi pierde din ambiţie odată cu pierderea unei bătălii, rămânând mai puţin concentrat şi angrenat în câştigarea întregului război. Jucătorul sau antreprenorul român este câinos, dar nu în sensul constructiv. El priveşte competiţia ca pe un duşman şi poartă bătălia lipsit de onoare, în multe cazuri regretabile. Managerul român deseori percepe strategia ca pe o unealtă de a-şi atin-ge scopurile şi de a-şi învinge competiţia, uitând faptul că, în foarte multe cazuri, cea mai bună strategie este să lucrezi împreună cu concurenţa. „Fotbalul" străin promovează cultura echipei, importanţa şi demnitatea fiecărei componente ale acestei structuri. Această cultură se concentrează pe independenţa şi soliditatea proiectului, fie că este vorba despre o echipă de fotbal sau o firmă în industria construcţiilor. În spiritul unităţii, în cazul echipei, jucătorii de pe banca de rezerve sau maseorii simt aceeaşi im-portanţă în activitatea lor şi, drept urmare, o tratează cu acelaşi profesionalism. Rezerva ştie că, în orice moment, trebuie să fie pregătită pentru a intra în luptă, adesea neîncălzit şi neintrat în atmosfera incendiară a bătăliei.

Maseorul ştie că un muşchi trebuie „manageriat” într-un anume fel pentru a face faţă suprasolicitării. Fiecare piesă de pe orice tablă de şah îşi doreşte să fie cea mai bună în activitatea-i proprie şi îşi dedică fiecare suflare sau mutare în scopul culorii pe care o reprezintă (a echipei, imperativ a NU se interpreta altă culoare).

Dacă zidarul sau soldatul cel mai puţin decorat din şa ntierul de construcţii ar simţi importanţa reală a activităţii pe care o întreprinde, mai mult ca sigur ne-am confrunta cu o calitate sporită, apropiată de cea occi-dentală, în industria construcţiilor. Percepţia societăţii asupra acestei profesii, ca exemplu, ar trebui sa fie „acel om care, prin munca şi meticulozitatea sa, ne oferă, împreună cu o întreagă echipă de suport, adă-postul căminului sau al spaţiului de birouri. În schimb, cultura populară îl denumeşte, simplu şi degradant, muncitor. Nici puterea, nici remuneraţia nu au vreun cuvânt de spus în privinţa importanţei oricărei profesii, iar lipsa de profesionişti cu care se confruntă ţara noastră derivă din lipsa de implicare cu care majo-ritatea oamenilor îşi tratează profesia.

Din păcate, încă nu înţelegem că ne identificăm cu munca noastră şi că munca bine făcută sau abordarea perfecţionistă precede remuneraţia, nu invers.

România e România şi Anglia e Anglia ar fi concluzia aparentă, dar nu e aşa! Aici nu fac referire la climă sau relief, ci la alt teren de joc şi la alte premise în care se desfaşoară. Spuneam iniţial că să fii mai bun nu e îndeajuns. În occident, diferenţa se referă la atitudinea şi cultura exemplificate sumar adineaori. Din păcate, în cazul spaţiului Carpato-Danubiano-Pontic, există alte variabile. În meciurile de fotbal care se desfăşoară pe terenul societăţilor "sănătoase”, există antrenori, arbitri şi obser-vatori, la rândul lor profesionişti, care favorizează

jucătorii şi echipele care dau dovadă de valorile repre-zentative pentru societate. Echipele sau business-urile noastre, deşi nu au standarde înalt impuse de societate, se confruntă cu alte handicapuri sau dezavantaje com-petitive, după caz. Din păcate, mă refer la terenul minat pe care operează. La faptul că nu e îndejuns un produs sau serviciu de calitate superioară, dacă te afli în competiţie cu adversari îmbrăcați în tricourile politice potrivite/nepotrivite. Mă refer la nivelul corupţiei exem-plificat prin licitaţii fraudate sau la frica prezentă în orice antreprenor care se vrea independent. Mă refer, din păcate, la jocurile de putere care mişcă nisipurile de sub picioarele celor care încearcă să construiască, la nepotisme, birocraţii, interese şi modalităţi poliţieneşti de soluţionare a problemelor care apar.

Fac referire la discrepanţa hilară dintre siguranţa şi puterea unei corporaţii care operează pe teritoriul nostru şi care, datorită dimensiunii, dobândeşte o putere de negociere mult mai mare în discuţiile cu autorităţile locale, comparată cu vulnerabilitatea proiectelor între-prinzătorului român care nu doar este dezavantajat, dar chiar pus în pericol de către cei care ar trebui să îl protejeze.

Aşadar, în „scurta” comparație dintre „fotbalul” lor şi al nostru am ajuns la următoarele concluzii: 1. Terenul şi regulile jocului au un efect cel puţin benefic - dacă nu amplificator - asupra jocului oricărei echipe integrate în motoarele economice ce aparțin de conti-nentul ale cărui „forme încercăm să le copiem în absenţa unui fond”, vorba lui Maiorescu.

2. Atitudinea şi cultura acestor „zone privilegiate” sunt fondul care nouă ne lipseşte şi ne transformă munca de imitare a formelor în marele zadar al lui Sisif.

3. TOTUŞI, NU SUNT DOAR CONCLUZII NEGATIVE. Pozitivul „studiului” meu creează o oarecare frustrare.

Din punct de vedere al potenţialului, talentului sau cum vreţi voi să îl numiţi, o statistică pe care am făcut-o s uperficial, prin observaţie proprie, dar în care cred cu desăvârşire, indică superioritatea românilor din punct de vedere al calităţii (native) resursei umane.

Spun native, pentru că, aşa cum era menţionat la început, darurile genetice sunt pietre preţioase nepre-lucrate. Românii, paradoxal, sunt oameni foarte înzestraţi. România, paradoxal, este o ţară bogată în resurse şi „generoasă” în facilitarea exploatării acestora de către alţii. Antreprenorul român (mă refer la adevăratul antreprenor, omul cu idei, nu cel cu portiţe controversate câtre confortul financiar) este cel puţin la fel de întreprinzător ca şi omologul său din Vest, dar din păcate, din nou, „generozitatea patriei” îl împinge la fuziuni dezavantajoase sau îl îngroapă în detrimentul competiţiei externe.

ADEVĂRATA CONCLUZIE se referă la pasul ulterior constatării problemei, şi anume la abordarea punctelor 1 şi 2. Pentru unii nu e nimic nou sub soare, pentru alţii, am exemplificat, sub forma unui sport popular, anu-mite aspecte pe care le trec cu ve-derea unui orb. Evident, următoarele studii se vor referi la particularităţile economice ale unei societăţi de succes, dar primordial este să începem cu FONDUL.

THE

DEAL

07

pag

Been There, Done That

reporter: Mădălina Ghiţă

Despre internship sau ce e de făcut când nu mai ai nimic de făcut Suntem tineri, suntem studenţi, dar parcă nu e de ajuns. Ne place să pierdem nopţileîn cluburi și dimineţile la cafele prelungite, dar parcă, în timp scurt, ne săturăm şi de asta. Şi atunci vrem altceva... Dar ce?!

Vrem să ne umplem timpul liber, dar să și câștigăm ceva din asta. Parcă nu ne mai dorim să ne sunăm părinții, bunicii sau orice alte rude dispuse să contribuie la bunăstarea noastră materială și să cerem subvenții adiționale. Și atunci, într-un ungher obscur al minții noastre, încolțește ideea obținerii unui job. Și hrănim tot mai mult ideea asta, până ajunge să crească tot mai mare și mai puternică. Și când răsare soarele pe strada ta (ma rog, ideea ta...), constaţi că nu știi de unde să începi și încotro să faci primii pași. De voluntariat în timpul facultății nu ai avut timp, căci te-ai dedicat activităților culturale și ai ajuns altfel să cunoști toate cluburile clujene.

Dacă ar căuta cineva ghizi turistici pentru viața de noapte, ai putea adăuga chiar și scrisori de recoman-dare CV-ului tău.

Dar joburi de felul acesta nu prea găsești. Iar în CV-ul tău nu sunt prea multe de scris. Te gândești ce contac-te ai și scanezi rapid agenda telefonică... Stupoare!

Descoperi că nimeni și nimic nu te poate salva. Și atunci începe adevărata aventură... pornești în cău-tarea unui job! Trecând peste micul intro sarcastic pe care l-am făcut, să găsești ceva de făcut în domeniul pe care-l studiezi sau măcar într-un domeniu în care ai nevoie de studii superioare e o provocare tot mai mare pentru studenți și proaspăt absolvenți. Pentru cei care fac voluntariat în timpul facultății, situația primește o tentă roz-mov: dacă nu ai reușit să stabilești contacte si relații care te vor ajuta la obținerea unui job în dome-niul tău, cel puțin ai ceva de scris in CV, la rubrica dintre anul absolvirii liceului și momentul de față. Îmi permit să fac o mică paranteză. M-am răzgândit.

Va fi o mare paranteză. Nu știu de ce, printre studenți încă mai circulă mitul jobului bine plătit la ieșirea de pe băncile facultății. Nu toți avem un ”dr.” sau un ”ing.” pe diplomele noastre la încheierea studiilor. Așa că celor aflați de partea cealaltă a baricadei, care nu au vreun sufix pe diplomă, le va fi mult mai greu să găseas-că un job la nivelul așteptărilor lor, ca domeniu de activitate, dar și ca răsplată financiară. Ușor, ușor, mă apropii de esența articolului meu. Dacă faci parte din categoria studenților care au mai întreprins una-alta în timpul facultății, felicitări! Ai șanse reale să fii luat în serios de angajatori. Dacă ești la polul opus, ”distracția” abia acum începe. Pentru că nu ai experiență de muncă. Și nu te va angaja nimeni fără experiență de muncă. Iar experiența de muncă nu o ai, pentru că nimeni nu te angajează fără. Et voila! Ești în mijlocul cercului vicios și habar n-ai cum să scapi.

DEAL

THE

08 pag

Îţi propun să începi cu un internship. E mai ușor de obți-nut decât un job și majoritatea nu necesită experiență.

Tocmai pentru că firmele și companiile sunt dispuse să facă efortul de a te pregăti în cadrul și mediul lor, ai șanse reale ca, după încheierea stagiului de practică, să primești și un loc de muncă. Însă lama internshipului e ascuțită și taie pe ambele părți. Internshipurile în România nu prea sunt remunerate. Mare e norocul celui căruia providența îi scoate în cale un internship plătit.

Angajatorii mioritici cunosc foarte bine situația resurselor umane din câmpul muncii, cunosc cât de multă nevoie de experiență au tinerii și cunosc, la fel de bine, și cercul vicios de care vorbeam mai devreme. Prin urmare, dacă vrei să te angajezi, cel mai convenabil pentru ei e să începi un stagiu de practică în cadrul companiei. Ei nu au nimic de pierdut, pentru că stagiarul nu este plătit, iar în cazul în care nu va face față sarcinilor trasate, o va face altcineva în locul lui. De cealaltă parte, internul câștigă o mică doză de experiență de muncă trecută în CV. Studiile recente arată că un student are nevoie de 2-3 internshipuri până va obține un job propriu-zis.

Gândul de a lucra 2-3 luni pentru o companie fără nici o răsplată financiară nu pare încântător, dar este una din cele mai bune alegeri pe care le poți face dacă în CV-ul tău, în dreptul experienței de muncă, e bifată căsuța ”entry-level”. În general, după acumularea câtorva luni de experiență în domeniul tău de pregătire, obținerea unui job este mult mai facilă. Ideal ar fi să începi să efectuezi astfel de stagii de practică încă din timpul facultății, cât mai beneficiezi de sprijinul financiar al părinților și a lucra 2-3 luni fără salariu nu este echivalent cu moarte prin inaniție sau absența unui acoperiș deasupra capului.

Pentru cei mai curajoși, există și internshipuri în străinătate. De cele mai multe ori, acestea sunt plătite.

Cuantumul remunerației este totuși de doar 200-300 de euro, ceea ce înseamnă că e nevoie să-ți asiguri de unul singur restul venitului necesar subzistenței și existen-ței, până la sume formate din 4 cifre, situație în care ai asigurat un trai decent. Desigur, cei înzestrați cu mai multă răbdare, cu mai multe cunoștințe, dar și cu mai mult noroc, au șansa de a găsi internshipuri ale căror remunerație va fi suficient de consistentă, pentru a se întreține fără burse sau alte ajutoare. De asemenea, pentru a fi acceptat în diverse internshipuri în străinăta-te, de obicei, se cere să știi mai mult decât limba engleză. Franceza și germana sunt printre cele mai căutate, așadar cunoașterea a două limbi străine constituie un mare avantaj. Internshipurile în străinătate sunt foarte bine văzute de angajatori, iar despre expe-riența acumulată, dar și trăită acolo, nu are rost să discutăm; e de la sine înțeles că e una din acele trăiri pentru care nu există Mastercard.

Tips&Tricks: A apărut un nou tip de bursă Erasmus: Erasmus Internship; primești cuantumul bursei și pe lângă asta salariul stabilit de compania în cadrul căreia îți desfășori stagiul de practică.

Cum găsim internshipuri? Cea mai sigură variantă sunt târgurile de cariere și internshipuri, organizate periodic în marile centre universitare. Acestea sunt organizate cel puțin o dată la 2-3 luni și îți dau ocazia de a aplica în persoană și de a vorbi față în față cu potențialul angaja-tor, ceea ce înseamnă o șansă mai mare de reușită.

Interesează-te din timp când și unde se organizează aceste târguri și pregătește-ți un CV imbatabil. Anual, se organizează câteva târguri și pentru internshipuri în străi-nătate, dar cel mai ușor le găsești totuși cu un search pe google și cu muuultă răbdare. În următoarele numere ale revistei, vom încerca să te ținem la curent cu tot ce e nou în acest domeniu și să îți sugerăm câteva idei de internshipuri.

Keep in touch!

THE

DEAL

09

pag

Been There, Done That

reporter: Mădălina Ghiţă

Work & Travel lecţie introductivă „Încă o rubrică despre Work & Travel”, ai putea spune...

Ziarele şi revistele studenţeşti abundă de aşa ceva, ştiu... Sunt de aceeaşi părere cu tine.

De câte ori văd un titlu cu bold ce conţine ”work” şi ”travel”, citesc din inerţie, deşi ştiu că nu voi afla nimic în plus şi nici măcar în minus faţă de articolele pe care le-am citit din anul I începând...

Să ne înţelegem... tot ce scriu, scriu din experienţa proprie, nu din anedocte studenţeţti furnizate de prietena prietenului prietenei colegului meu de facultate şi nici nu conspectez site-urile de profil.

Cu un simplu search pe google, oricine poate găsi informaţii despre condiţile de eligibilitate sau sfaturi de genul: Înscrie-te din timp pentru a obţine un job mai bun!

Dacă ai şi răbdarea de a trece peste primele trei-patru pagini de rezultate Google, vei ajunge la forumurile de discuţie a căror temă principală e ”Nu am fost, dar am auzit că...”. Şi vei constata că toată lumea a auzit că cei plecaţi cu acest program ba au ajuns sclavi pe plantaţiile americanilor, ba au muncit o vară întreagă pe mai nimic, ba nici măcar banii investiţi în plata programului nu i-au făcut.

DEAL

THE

10 pag

Eu am fost în SUA două veri consecutiv. Urmează şi a treia. Cel mai probabil, chiar şi un internship acolo.

Nu sunt nici pe departe o fană a Americii, aşadar de subiectivism nu poate fi vorba, însă părerea mea este că, prin prisma a ceea ce oferă financiar şi profesional, SUA e locul în care mă regăsesc. Şi cum, în ultima vreme, acest tip de program a devenit tot mai accesat şi tot mai mulţi studenţi au traversat temporar Atlanticul, îmi permit să afirm că nu sunt singura care crede că acolo e mai bine. Încă nu am cunoscut persoana care să fi fost acolo şi să nu vrea să se întoarcă mai devreme sau mai târziu. Dar te vei convinge şi tu de asta, odată ce vei ajunge acolo.

Lecția # 1: Cum ne alegem agenția Alegerea agenţiei e primul şi cel mai important aspect al aventurii (pentru început, birocratice) care te aşteaptă. Pe piaţa românească există o sumedenie de astfel de intermediari, unii apăruţi de după un colţ de stradă, alţii cu experienţă vastă privind plasarea studenţilor în SUA. Trebuie să ştii că, aşa cum există în România aceşti intermediari, la fel există şi pe teritoriul Americii şi ei sunt cei care se vor ocupa de studenţii ajunşi acolo. La fel ca aici, sponsorii americani ai programului variază de la nou apăruţi la cei cu experienţă de decenii în acest domeniu.

Fără intenţia de a le face reclamă şi în cel mai obiectiv mod cu putinţă, voi spune câteva cuvinte despre aceste agenţii.

Student Travel e cea mai veche agenție pe piața românească, iar sponsorul lor din SUA are o experiență de 65 de ani în plasarea studenților din toate colțurile lumii. Tarifele lor sunt transparente și în limita decenței, oferă și discount-uri, iar fetele de la agenție te ajută în orice moment.

Bazându-mă pe criteriul vechimii și al experienței, eu i-am ales pe ei și nu mi-a părut rău nicio secundă.

Mi se pare ciudat totuși că Student Travel nu exploatează la maximum acest atu când vine vorba de promovare, dând întâietate, la acest capitol, celor de la American Experience...

American Experience stă foarte bine la capitolul promo-vare, le vezi afișele pretutindeni și au câte un stand de prezentare în mai toate facultățile.

Dau „Cezarului ce e al Cezarului” și vă voi spune că au niște joburi și locații bune, poate mai bune decât ale

celor de la ST, dar și costurile programului sunt mai mari și umblă vorba că, din când în când, mai apar și costuri neprevăzute sau, cel puțin, neanunțate.

O altă agenție de încredere, dar nu la fel de populară ca și precedentele, este GTS Turism. În SUA, au același sponsor ca și Student Travel, prețuri bune și câteva mici beneficii adiționale. GTS este, în primul rând, agenție de turism și, ca activitate secundară, se ocupă și de programe de genul W&T. Probabil de aici i se trage dezavantajul competitiv față de celelalte două agenții.

Despre celelalte agenții nu vreau să vorbesc din auzite, răscolind sertarul cu ”am auzit că...” Știu doar că există destule agenții cu mai puțină experiență, care, de cele mai multe ori, își atrag clienții prin prețuri mai scăzute sau cu oferte mai bune pentru cei inscriși până în lunile decembrie - ianuarie (de obicei, agențiile oferă discount-uri celor înscriși mai devreme), dar trebuie să te gândești bine dacă pentru 50-100 $ (dintr-un total de aproximativ 2500$ cât te va costa până la final), merită să îți asumi riscul de a avea un sponsor lipsit de seriozitate sau de a constata că ajungi în SUA și nu ai jobul pentru care ai semnat (da, se întâmplă!).

Suntem studenți și banii contează, dar, cel puțin pentru prima dată când decizi să faci pasul acesta, apelează la o agenție care îți oferă certitudinea unui job și nu doar un American dream.

THE

DEAL

11

pag

Been There, Done That

reporter: Dana Costin

Fabrica de Antreprenori Te naşti cu integritatea ori o poţi dobândi?

Clujul inundă de studenţi care îşi doresc sincer să îşi descopere chemarea, vocaţia ascunsă; studenţi care speră să îşi găsească jobul pentru care să nu fie nevoiţi să muncească nicio zi.

Ei… şi asta cum se poate? Simplu. Pentru că atunci când iubeşti ceea ce faci, găseşti energia, puterea, motivaţia de a merge înainte, indiferent de obstacole. Şi tocmai acesta este punctul de pornire a unui proiect puternic prin definiţie - Fabrica de Antreprenori.

Acest proiect, aflat la ediţia a IV-a, aici, în Cluj-Napoca, s-a desfăşurat în perioada 20-25 noiembrie, şi a atras interesul a peste 140 de studenţi, dintre care 70 au fost selectaţi să participe.

Aceştia au avut parte de 6 zile intensive, în care au învăţat să privească altfel antreprenoriatul. În primele două zile, preşedintele CDC-ului, Andrea Filip, a transmis un mesaj atât de important pentru viaţa fiecăruia dintre noi, dar care de cele mai multe ori este trecut cu vederea: ,,Fii integru, începând cu lucrurile mărunte! Fii punctual, pentru că asta înseamnă respect pentru celălalt, dar şi pentru tine!

Trăieşte o viaţă după valori, pentru că asta înseamnă o viaţă simplificată!” Ba mai mult, Andrea, a provocat participanţii să înveţe să îşi cunoască mecanismele interioare, iar apoi să acţioneze, prin a-şi materializa ceea ce îşi doresc cu adevărat, deoarece ,,viitorul este mult mai savuros, dacă este creat”.

DEAL

THE

12 pag

A treia zi, a fost ziua în care Tiberiu Filip a preluat rolul principal în procesul de transformare.

A învăţat participanţii ce înseamnă crearea unui Business Plan, cum se realizează şi, împreună cu Oana Luca, au oferit informaţii pe care orice aspirant antrepre-nor ar trebui să le cunoască.

A patra zi, a fost una a testării, în care creativitatea participanţilor a cunoscut spargerea limitelor. Patru echipe colorate au pus în aplicare tot ceea ce au învăţat în primele zile, pentru a convinge oamenii simpli de pe stradă să cumpere flori sau produse de papetărie.

Cu alte cuvinte: Brainstormig, Muncă în echipă, Business în stil propriu.

Ziua cinci. O zi bogată în discuţii între antreprenori şi participanţi. Mihaela Bar, Dan Pitic, Eliade Rotariu, Cristina Varo - fiecare s-a deschis cu sinceritate în faţa privirilor curioase şi au subliniat importanţa hrănirii poftei de viaţă, a stabilirii obiectivelor pe care, apoi, cu răb-dare şi determinare, să le materializăm.

Gândurile limitative nu au realitate, deoarece ceea ce e imposibil pentru tine, e posibil pentru cel de lângă tine.

Totul ţine de a avea o gândire potrivită.

Curajoşilor cu idei de afaceri li s-a oferit șansa de a-şi prezenta planul în faţa unui juriu în ultima zi a Fabricii.

Nici nu e de de mirare că această zi a fost numită “Ziua Provocării”.

Câştigătorul încrederii juriului şi al celor 2000 RON a fost Dan Souca, care, până în acea zi, doar a îndrăznit să viseze la ideea de a avea un “Hotel Boutique” în Cluj.

Acum, în schimb, primul pas spre realizarea visului a fost făcut cu succes.

Așa că, studenţi dragi, scurt pe doi: părăsiţi zona anonimatului!

Gustaţi bucuria pe care un astfel de eveniment o poate oferi. Oameni atât de faini au crescut împreună timp de 6 zile. Data viitoare poţi fi și tu unul dintre ei!

P.S. Echipa de organizare anunţă o nouă etapă, pentru că Fabrica de Antreprenori e mai mult decât un eveniment standard, timid şi fără răsunet.

Dacă totul a început la Timişoara şi, acum, se află în plină forţă la Cluj, putem spune că încep pregătirile pentru Bucureşti şi Iaşi!

Aşadar, există putere de schimbare.

La Fabrica de Antreprenori am văzut că există oameni care, prin meseria lor, se împlinesc şi asta, deoarece există pasiune, iubire pentru ceea ce fac.

Aceştia sunt cei care au avut curajul să creadă că într-o lume plafonată, ei pot mai mult.

THE

DEAL

13

pag

Been There, Done That

reporter: Iulian Baxan

Vânzări? Vânzători?

Bani? Schimb?...

Cât de bine cunoaștem aceste noțiuni? Ei bine, ar trebui să începem prin a ști că dintre toți vânzătorii existenți numai 4% se pot considera vânzători de clasă, care au atitudine și aptitudini potrivite. Însă acești 4% câștigă de 51 de ori mai mult decât restul. Și acest lucru nu e deloc neobișnuit, dacă con-siderăm că VÂNZĂRILE sunt acelea care fac direct ca produsul și serviciul tău să ajungă la client, iar tu să primești contravaloarea.

Vânzările directe sunt foarte importante, deoarece numai 3% din potențialii clienți caută produsul sau ser-viciul oferit de tine, pe restul ar trebui să îi cauți tu, ca potenţial vânzător.

Vânzarea nu e un proces pasiv, așa cum de multe ori îl vedem la ghereta de la colț, ci unul proactiv, care trebuie să implice multă pregătire și efort.

Mulți avem spirit și pasiune, dar ne lipsesc cunoștințele și abilitățile de a vinde. Pentru astfel de oameni, există traininguri și cărți.

Unul dintre trainingurile la care ați putea participa este organizat de Lorand Soares-Szasz.

Cred că mulți îl cunosc, pentru că este un antreprenor din Cluj-Napoca, cu un network imens, care a reușit să își creeze o afacere, prin care învață alți noi antrepre-nori cum să și le îmbunătățească pe ale lor.

Eu, personal, am mers la acest training pentru a învăța ceva nou despre vânzări.

Deși am activat în acest domeniu, lucrurile pe care le-am învățat aici s-au dovedit a fi foarte utile. În viitor, intenționez să îmi deschid propria afacere și, dacă voi avea grijă să le respect și să le implementez, îmi voi putea conduce ideea spre succes, cu siguranță.

Primul element: atitudinea corectă a unui vânzător.

Aptitudinile pot fi învățate, dar atitudinea vine din inte-riorul fiecăruia. Pasiunea și entuziasmul trebuie să porn-ească de la pasiunea pentru produsul și serviciul pe care îl vinzi. Evident, acestea trebuie să aducă valoare clientului.

Valoarea a fost un cuvânt des utilizat şi exploatat de-a lungul sesiunii de training și cred că, până la sfârșitul acestuia, s-a impregnat foarte bine în minte diferența dintre valoare și preț. Mulți oameni nu înțeleg acest lucru și de asta nu reușesc să vândă.

Nu există produse și servicii scumpe, există produse și servicii care nu oferă suficientă valoare pentru banii plătiți.

Multe persoane pornesc la vânzări cu tips-and-tricks-uri citite pe internet sau din cărți și cred că vor reuși să încheie afaceri de succes.

E adevărat că acestea pot ajuta, însă nu funcţionează în toate cazurile.

Am învățat cum să-i identific și cum ar trebui să-mi ajustez stilul de vânzare, pentru a încheia afacerea.

Există un truc despre care citisem în mai multe surse, și anume elementul de atingere.

Se spune că, dacă ai atinge cotul clientului, te va apro-pia de el și îl va face mai prietenos.

Poate pentru clientul de tip „Maimuță” ar merge, dar pentru clientul de tip „Tigru”, această manevră ar stârni repulsie. Eu consider că această parte a trainingului a fost cea mai importantă, deoarece multe persoane vând după un șablon bine învățat, care, în mod evident, nu se potrivește în toate situațiile.

La majoritatea sesiunilor de formare pe vânzări, nu se omite discuția pe tema obiecțiilor.

Lorand nu a făcut o excepție. La ce mă refer când spun „obiecții”? La fraze care sună cam așa: nu am bani, nu acum, nu am încredere etc. Este greu să reacționăm adecvat la acest fraze când suntem la primele vânzări, deoarece pe mulți dintre noi ne-ar descuraja și ne-ar face să recurgem argumente ce duc înspre disperare.

Haideți să ne imaginăm: ați creat un produs și, de 10 minute, insistați pe beneficiile produsului, discutând cu

DEAL

THE

14 pag

Există 4 tipuri de clienţi despre care am aflat la training.

un potențial cumpărător, iar la un moment dat, acesta Iată ce au spus ei: spune: „Știți, sună interesant, dar nu am bani”. „Util pentru otice tip de afacere Cum procedați? Dacă ați vizualizat bine această secvență și dacă nu sunteți vânzător profesionist, e orientată spre vânzări. Lorand oferă posibil să o considerați o situație dificilă. Chiar este. sfaturi practice care, dacă sunt Am învățat însă cum pot trece de acest moment de respectate și aplicate, dau valoare blocaj și voi împărtăși cu voi. Important este să te asiguri că potențialul client nu dispune de acea sumă business-ului și cresc cifra de afacere” de bani; poate fi doar o scuză. Lorand ne-a prezentat Sama Shahshir, Marketing Manager un set de pași și fraze interesante, care l-ar face să accepte oferta.

„Lorand este cel mai bun coach pe care l-am ascultat. Am parcurs multe cursuri si am participat la multe traininguri interesante, însă Lorand are o capacitate extraordinară de a învă-ţa ideile sale, astfel încât să ne facă şi să ne dea voinţă şi entuziasm pentru a pune în practică cele mai importan-te idei.

Ajută mult la dezvoltarea personală şi antreprenorială” În ultima vreme, foarte multe firme încearcă să facă Radu Almăşan, Director de firmă. vânzări la telefon, pentru că e o metodă rapidă și mai puțin costisitoare de a accesa o arie mare de potenPână la următorul training, mult succes şi spor în ceea -țiali clienți. E o tehnică dificilă, datorită faptului că lipce întreprindeţi!

-sește contactul între vânzător și cumpărător.

Totuși, există modalități prin care îţi poţi mări vânzările făcute prin telefon. Am fost uimit să văd cum o discuție ce pare să se transforme în eșec poate lua un curs favorabil, prin câteva simple replici, paşi, întrebări.

La sfârșitul sesiunii am discutat despre tehnici de finali-zare. Sunt tehnici simple prin care se materializează semnătura clientului pe contract.

Incredibil, dar adevărat... chiar și finalizarea aduce multă valoare și se poate concretiza într-o relație de lungă durată cu clientul.

Un training pe cinste! Dacă ar fi să mă gândesc la vreun lucru care a lipsit, aș spune că o simulare de la A la Z, în care Lorand ar fi putut să vândă cuiva din sală un produs. Aceasta ar arăta participanților cum se stabilește, în practică, legătura între toate elemen-tele învățate. Cred că e mai bine să vezi o dată, decât să auzi de 10 ori.

Feedback-ul meu, simplu, scurt și la subiect: informații consistente și aplicabile. Chiar dacă ai mers la alte sesiuni de formare în domeniu, aceasta ar putea aduce aspecte cu totul noi în cunoștințele oricărui participant.

Dacă nu îți place, Lorand îți dă banii înapoi.

Asta e garanția pe care o oferă. Dacă ești student, beneficiezi de o reducere, iar dacă sunteți 3 oameni interesaţi să participați, unul dintre voi va avea acces gratuit. Plus: participând o dată, poți veni de câte ori vrei la acest training, oricând și oriunde se organizează, pentru că era o vorbă: „Repetiţia este mama cunoș-tințelor”.

La final, că să nu rămâi cu o singură părere (care, evident, ar putea să fie subiectivă), am cules și testimonialele altor participanți.

THE

DEAL

15

pag

Born to Inspire

reporter: Elena Tutunaru

Eliade Rotariu “Treci peste eşecuri, uitându-te înainte.“ Efervescenţă şi puterea de a te face să vezi, să crezi, să ştii ce îţi transmite...

Eliade nu ţine cursuri, ci îţi vinde un vis – şi te face să te îndrăgosteşti de visul tău. Mai departe, munca lui e simplă... fiindcă vei munci tu singur să ajungi unde visezi! [mărturiile unui cursant] Eliade, fondator al companiei De KLAUSEN, este un practician şi un profesionist în adevăratul sens al cuvântului. Face parte dintre puţinii oameni care, înainte de a transmite un lucru mai departe, se asigură că l-au testat în propria realitate.

Are peste 20 de ani de experienţă în management şi vânzări în companii româneşti şi multinaţionale, trecând, pe rând, de la postura de simplu angajat, la manager general, ca să devină, mai apoi, trainer şi consultant. A obţinut cea mai înaltă certificare internaţională, pe care o poate primi un consultant în management - Certified Management Consultant, şi a dezvoltat programul Training Pentru Manageri www.trainingpentrumanageri.ro, pe care l-a adaptat la specificul managerial românesc, implementând principiile marilor şcoli de management din lume.

E în firea omului să trăiască, mai mult sau mai puţin, ancorat în trecut şi să ia foarte greu decizii radicale privind viitorul său.

Tu cum ai reuşit, după 11 ani de medicină, să-ţi iei lumea-n cap şi să-ţi schimbi direcţia la 180 de grade?

Câteodată nu înţeleg nici eu ce s-a întâmplat. Dar s-a întâmplat cum e mai bine pentru mine, sunt convins de asta. Am mers la medicină într-o perioadă în care se intra destul de greu şi am învăţat cu drag.

Pentru că îmi plăcea mai mult partea practică şi pragmatică în viaţă, mă gândeam că ar fi frumos să mă fac şef de secţie sau director de spital.

Nu m-am văzut niciodată stând toată ziua într-un cabinet şi consultând pacienţii, dar era un lucru de care n-am fost conştient de la bun început şi n-a avut valoare pentru mine până în momentul în care am descoperit capitalismul.

Tot timpul mi-am dorit să mă „privatizez”. Am început să vând adidaşi, blugi, apoi am trecut la ţigări şi bere (dar cu astea am dat faliment, că fumam şi beam noi toată berea). Eram comerciant fără acte şi era frumos. Ei, şi după asta ce s-a întâmplat?

A venit Coca-Cola, au apărut maşinile străine şi, odată cu astea, s-a instaurat o nouă ordine socio-economică - consumerismul. Am început să-mi doresc dintr-odată altceva decât îmi doream înainte.

Până atunci, visam să am o viaţă liniştită, o Dacie, o casă (dacă se poate, casă, nu bloc) şi să văd că îşi ridică omul şapca în fiecare dimineaţă şi îmi zice „Să trăiţi, domnu' doctor!”.

Şi când ştii că ţi-ai găsit calea?

Ai zis: o ştii. E cel mai bun indicator. Şi nu o crezi pe mama, pe bunica sau pe vecinul de vizavi. Simţi tu. şi toţi întreabă: dar cum simţi? Uite, aşa, simţi. Şi unii simt asta încercând, alţii aşteptând să pice din cer. Dar vine momentul şi ştii că e ceea ce căutai, pentru că îţi place, pentru că lucrurile merg bine, pentru că te trezeşti dimineaţa cu poftă de viaţă şi aştepţi să te duci la lucru, ca şi cum te-ai duce seara la crâşmă.

DEAL

THE

16 pag

A venit însă perioada aceea cu tentaţii. Am insistat totuşi să îmi continui cariera medicală, şi, timp de 5 ani, am făcut specializarea pe Nutriţie şi Dietetică şi am lucrat în clinică. Salariile erau însă extrem de mici şi când s-a născut fiul meu, a trebuit să îmi caut un job.

Aşa am început să lucrez câte 14-15 ore pe zi: de la 8:00 la 14:00 în clinică, apoi mergeam la o tipograie până pe la 11 noaptea. În scurt timp, am fost promovat, am învăţat să conduc oameni şi mi-a plăcut.

M-am apucat de citit şi frecventat cursuri de management, iar după ce am terminat specializarea şi am lucrat încă 7 luni în clinică, mi-am dat seama că managementul mă provoacă şi mă atrage mai mult decât medicina.

Mă lăsasem dus de val, dar era deja timpul să iau o decizie. Şi am luat-o. N-a fost deloc o decizie uşoară, luată din impuls, că m-am trezit dimineaţa şi mi-am zis că gata, de azi renunţ la tot.

A fost greu, m-am frământat vreo 3 luni. Mama îmi zicea că o să moară, dacă fac chestia asta, şi, după ce i-am zis că oricum moare omul într-o zi, s-a enervat şi mi-a zis că nu poate să creadă că a crescut aşa copil.

Da, dar acum e mulţumită. Vede că sunt împlinit, că mi-am găsit calea, că îmi place ceea ce fac.

Dacă nu ne place ceea ce facem, ne chinuim toată viaţa. Ne e frică de probleme şi provocări, şi le confundăm, de fapt, cu nereuşita sau cu „nu sunt la locul potrivit”.

Gândeşte-te că ajungi la 80 de ani: vei fi mândru de ce ai făcut în viaţă? La asta trebuie să-ţi răspunzi. Şi chiar dacă ai făcut ceva ce a contat prea puţin pentru alţii, te-ai simţit măcar tu bine? Simţi că ai avut o viaţă frumoasă? Te-ai bucurat de ea? Şi, revenind la alegeri, e foarte greu şi te zbaţi, dar, până la urmă, e datoria ta.

Cel mai mult mă întristează oamenii care se plâng continuu şi de vină oricum e întotdeauna altcineva - mama, tata, guvernul, partidul, trecătorii de pe stradă - oricine, numai nu ei. N-o să conteze niciodată că eşti portar, că ai două clase sau că eşti doctor docent în toate sferele amvăzut oameni nefericiţi, oameni care au atins înalte culmi profesionale, şi, cu toate astea, sunt foarte nefericiţi, pentru că ei voiau, de fapt, să se facă strungari.

Adevărul e că viziunea se schimbă pe parcursul vieţii. Şi asta se întâmplă inevitabil. Ciclul de viaţă al produsului e valabil şi în cazul vieţii unui om şi a activităţii lui personale: ai un moment de vârf, şi, după aceea, dacă nu schimbi ceva, urmează declinul. Ce poţi face?

Să te reinventezi. Îşi schimbi principiile, cariera, domeniul, tema de cercetare, nevasta, poate chiar şi copiii.

(Râde.)

Eu şi acum încerc să mă reinventez.

Toată lumea e coach şi trainer, şi eu nu mai vreau să fiu.

De cadoul meu 50 ani, mă pregătesc să fiu altcineva.

Cum reuşeşti să trăieşti în echilibru şi să ai nu doar o carieră de succes, ci şi o familie fericită de aproape 25 de ani?

Am avut mare noroc la extragerea Loto, numită căsătorie, şi am găsit o femeie care m-a acceptat aşa cum sunt. Totuşi nu cred că reuşesc să menţin un echilibru perfect între toate sferele vieţii. Şi aici e vorba de viziune şi de dorinţa de a privi tot timpul spre ideal, cu condiţia Noi, fiind tineri şi într-o continuă căutare de sine, tot de a nu deveni frustrat totuşi de faptul că nu-l poţi încercăm lucruri şi, când nu ne place, ne retragem şi atinge. E ca şi catedrala aia din Barcelona, la care se căutăm altceva. Joburile nu sunt excepţie. lucrează de ani de zile şi care nu se va finisa prea şi aici apare întrebarea: Tu, ca şi angajator, cum curând, pentru că acesta a fost conceptul - să nu se priveşti aceşti tineri şi câtă încredere ai în ei, dacă termine niciodată. E simbolul desăvârşirii personale.

CV-ul lor e plin de joburi de scurta durată?

Când termini de şlefuit în exterior, te muţi în interior.

Starea ideală în care toate sunt în echilibru perfect nu Eu rămân de părerea că e mai bine să greşeşti în există. Şi în asta constă farmecul vieţii. laborator, decât în viaţa reală. Studentul trebuie să L-aş cita şi pe Blaga: „Doamne, să nu mă laşi niciodată profite de anii pe care şi-i petrece în facultate şi foarte să fiu mulţumit cu mine însumi.”, dar aş adapta-o şi aş bine face că încearcă. Să încerce până găseşte zice: „Doamne, lasă-mă să fiu mulţumit de mine, şi nu ceea ce-i place. Dar problema mare e că avem de mă lăsa.” La asta îi zic eu implicare detaşată sau abora face cu o deficienţă a sistemului de educaţie. dare minimalist-realistă, adică să simţi că faci lucrurile Un tânăr, de la 18 la 25 de ani, petrece 5 ani într-un să meargă, să ştii că nu e perfect, să îţi doreşti mai mult, sistem. Şi mi se pare trist ca, în toţi aceşti ani, să ştii numai drumul de la bibliotecă spre universitate şi înapoi. dar, în acelaşi timp, să fii mulţumit.

Nu vreau să ofensez pe nimeni, dar o zic oriunde şi oricând. Fiul unui prieten foarte apropiat studiază la Londra, se gândeşte să continue la Rotterdam şi apoi să plece în SUA. Păi, ştii cum e acolo?

Deja în primul an de facultate te întreabă în ce vrei să te specializezi. Şi poate nu ştii, dar eşti pus în faţa provocării şi trebuie să alegi. Practică? Fără număr.

Nu te obligă, nu te trimit nicăieri, dar, dacă o faci, îţi dau nişte puncte în plus. Trăim într-o lume în care trebuie să îţi iei responsabilitatea asupra vieţii tale. Şi înţeleg că sunt oameni mai timizi, care poate nu au şanse, care se consideră mai slabi, dar dacă nu ies din carapace, n-o să vină bunica să-i ia de mână şi să-i ducă unde crede ea. Trebuie să faci lucrurile să se întâmple şi, poate câteodată, nu le duci în direcţia bună, dar vine viaţa, îţi dă câteva palme şi te pune în faţa norocului. Caută, pune-ţi întrebări, apelează la specialişti, dacă este cazul, şi îţi vei găsi locul.

Dar dacă tu niciodată nu te opreşti, dacă nu-ţi pui întrebări, dacă nu stai să te gândeşti la tine şi nu acţionezi, de unde să vină toate astea?

Te-am auzit, nu o singură dată, zicând că un om înţelept se retrage în plină glorie. De ce e important s-o faci?

Retragerea, în viziunea multora, înseamnă să dai în spate, şi eu nu asta intenţionez să transmit. Dacă am înlocui cuvântul retragere cu reinventare, cred că ne-am înţelege mai bine.

THE

DEAL

17

pag

Toţi vor să se facă şefi, dar nu toţi ştiu ce îi aşteaptă.

Care sunt greutăţile cele mai mari pe care le întâmpină un manager?

Managerul însuşi e greutatea lui cea mai mare.

Nu oamenii pe care îi conduce. Nici clienţii nemulţumiţi.

Mie îmi place să folosesc în română cuvântul conducător, care e o combinaţie între leader şi manager.

E un om foarte echilibrat, care ştie când să treacă din extrema de manager, unde ştie să facă ordine în lucruri, în extrema emoţională de leadership, unde zice „Dă-o-ncolo de reguli, că, mai întâi de toate, suntem oameni.” E un om cu suflet, dar cu o verticalitate extraordinară, capabil să interacţioneze cu tot felul de oameni şi să-i inspire, făcându-i să îşi asume lucruri. Şi asta e cel mai greu. Pentru că, dacă nu eşti tu suficient de bun, de încrezător şi motivat, n-ai cum să-i inspiri pe ceilalţi. Ei sunt reflecţia ta - să ţii minte asta.

Cum să faci faţă conflictelor, gurilor rele şi invidiilor care apar, inevitabil, pe măsură ce înaintezi pe scara ierarhică?

Eu mi-am setat mintea în aşa fel, încât să nu mai văd nimic, şi, dacă văd, să nu mă mai intereseze.

Am avut perioade, când eram tânăr, în care ţineam un carneţel şi scriam cine mă supără.

După 2-3 ani, i-o plăteam cu vârf şi îndesat.

Aveam ocupaţie - plăteam poliţe, dar a fost cea mai mare prostie pe care am făcut-o în viaţa mea.

Pe lângă faptul că pierdeam energie, începusem să mă pierd pe mine. Când mi-a venit mintea la cap, am inventat un buton Delete şi am învăţat să dau Shift + Delete la tot ce mi se întâmplă rău.

Am înţeles că gura lumii n-o vei astupa niciodată.

Invidia e un sentiment omenesc egoist, care se manifestă, într-o formă mai mult sau mai puţin vizibilă, la fiecare om, dar trebuie să ştii cum să treci peste asta.

Pe mine mă ajută viziunea şi valorile.

Mai comentez, mai înjur, dar cum conştientizez, zic: „Aoleu, i-ar mi-am pierdut energia.”, şi energia înseamnă timp, înseamnă bani, înseamnă calitatea vieţii tale.

Cât de mult crezi în tânărul din ziua de azi şi ce şanse de reuşită crezi că are?

Cred foarte mult. Nu voi face niciodată comparaţie între tinerii din ziua de azi şi cei de acum 20 de ani, că aş compara mere cu prune: da, au o caracteristică comună - sunt fructe, dar sunt diferite.

Dacă l-ai lua pe Socrate şi ai citi ce scrie, ai avea senzaţia că vorbeşte despre tine: „tinerii din ziua de azi...”. Crezi că eu n-am auzit acelaşi lucru despre mine? Îmi zicea unchiul meu: „Mai, nimic nu s-alege de voi. Numai praful s-alege de planeta asta cu voi.” Şi, uite, ce praf mare s-a ales. E dificil să compari două generaţii. Am crescut în condiţii absolut diferite, avem alte atitudini, alte valori. Nu-mi permit să vă compar, dar îmi permit să cred în voi. Cât există viaţă pe acest pământ, va trebui să acceptăm ideea de evoluţie.

Numai să vă ţineţi voi de treabă, să nu pierdeţi ani întregi pe lucruri de nimic. Dacă vreţi să fiţi eficienţi şi să câştigaţi decent, nu e suficient doar să doriţi, trebuie să şi acţionaţi. Că te uiţi la The Secret şi urmezi sfaturile lor, nu te ajută la nimic. Aia e gândirea verticală, dar cu cea orizontală ce faci? Unde e acţiunea?

De ce calităţi ar trebui să dispună un tânăr, pentru a-şi putea lansa o afacere de succes?

Trebuie să dispună de o calitate esenţială şi restul sunt la pachet. Şi, poate, e mai mult un ingredient, decât o calitate, dar fără el sigur nu obţii nimic - dorinţa.

Dacă nu vrei, dacă nu simţi că vine din tine, nu ai nici un pilon şi degeaba încerci să construieşti podul, că tot timpul îl clatină vântul.

Alte caracteristici: perseverenţă, creativitate, leadership şi energie. În România, ce şanse avem să găsim finanţare pentru ideile noastre de afaceri? Ştiu atâtea cazuri în care banii s-au găsit foarte uşor, dar problema mare e că nu sunt idei. Dar idei fezabile, nu avioane. Cine şi-a dorit cu adevărat să facă un lucru, a găsit sprijin, cine nu - a găsit scuze. A, e greu?

Păi, asta înseamnă selecţie naturală.

Toţi vrem să ne facem oameni de afaceri, dar atunci, cine mai lucrează pentru noi?

DEAL

THE

18 pag

Credeţi în ideile voastre, puneţi mâna şi faceţi lucrurile cât se poate de profesionist, iar dacă nu ştiţi, mergeţi şi întrebaţi de cel care ştie. Nu mai ascultaţi tot felul de falşi profeţi.

Nu ajung poveştile cu 3 tehnici şi entuziasm, e nevoie şi de consistenţă, şi de profesionalism.

Nu e complicat, dar e greu. Greu, pentru că trebuie să ieşi din zona de confort. Şi când ieşi din zona de confort, te confrunţi cu fiara aia mare, care nu e decât în capul tău şi pe care oamenii deştepţi o numesc instinct de conservare.

E cel mai puternic instinct şi, când faci schimbarea, îl activezi şi îţi zice: Nu, nu, stai aici. Şi tu stai.

E greu să te baţi cu egoul tău, să îţi închidă cineva uşa în nas, să-ţi spună că „nu eşti tu chiar aşa de deştept, tinere, cum te crezi”. Şi poate că eşti deştept, dar nu ai experienţă, răbdare, flexibilitate. Şi oamenii te resping, dacă nu ştii să lucrezi cu ei.

Ce greșeli fac, de obicei, antreprenorii la începutul unei afaceri și de ce ajung atâtea idei geniale să se piardă?

Nu pun riscurile pe hârtie, nu îşi planifică financiar afacerea, îşi supraestimează posibilităţile şi sunt prea entuziaşti. Dacă primele trei lucruri ţi se par logice, e posibil să te întrebi în ce fel te poate afecta entuziasmul.

Ei bine, gândeşte-te că, fiind prea entuziasmat, există riscul de a nu fi conştient de pericole.

Te duci unde-i apa mai adâncă şi te îneci acolo.

Pe de altă parte, dacă urmezi sfatul meu şi îţi planifici financiar afacerea, s-ar putea să te sperii şi să renunţi.

Deci tot nu e bine. Cea mai importantă dintre greşeli mi se pare totuşi că e lipsa de viziune.

Omul vede o oportunitate şi uită de plăcere şi abilitate, fiind interesat, pe moment, numai de bani şi succes. Şi nu e bine, că uită de plăcerea de a trăi. Viziune şi planificare, gândire verticală şi orizontală - asta e cheia spre succes.

THE

DEAL

19

pag

Born to Inspire

reporter: Ana-Maria Opra

Horaţiu Petruşa ″când viaţa nu mă mai provoacă, o provoc eu pe ea″ O organizaţie studenţească te ajută să creşti EXPONENŢIAL!, pentru că o organizaţie studenţească îţi poate îndeplini toate nevoile pe care le ai sau pe care încă nici nu conştientizezi că le ai: prieteni, dezvoltare personală, dezvoltare profesională, relaţii etc

Pentru mulţi dintre noi, faptul că am intrat la facultate poate fi ca o gură de aer proaspăt.

De ce spun asta? Poate e din cauza faptului că plecăm din căminul părinţilor, dar poate e şi datorită multiplelor posibilităţi de dezvoltare ce apar în această perioadă.

Din fericire, opţiuni avem, trebuie doar să ne deschidem ochii.

Aşadar, dacă vrem să ne construim o rampă de lansare în viaţa profesională, trebuie să luăm în considerare anumite lucruri, care, făcute la momentul potrivit, ne vor ajuta mult atunci când va trebui să ne luăm viaţa în propriile mâini.

O oportunitate extrem de valoroasă pentru studenţi este voluntariatul. Şi cine altcineva ar fi mai potrivit să ne vorbească despre acest subiect, decât Horaţiu Petruşa, un tânăr clujean, care şi-a dedicat anii studenţiei voluntariatului în ONG-uri şi mişcării studenţeşti.

Horaţiu este student la masterat în cadrul Facultății de Business. A absolvit iniţial Facultatea de Măsurători Terestre şi Cadastru, dar și-a dat seama, în foarte scurt timp, că această meserie nu e pentru el şi a decis o schimbare a direcţiei profesionale.

Crede că e greșit să faci ceva ce nu îţi place şi că, dacă te complaci într-o situaţie care nu îţi aduce împlinire sufletească, înseamnă că acţionezi împotriva ta. „Trebuie să ne trăim viața, să ne bucurăm de ea, nu doar să ne descurcăm!”, zice Horaţiu.

Ne recomandă ca, în orice moment din viaţa noastră, când conştientizăm că nu suntem împliniţi sufleteşte, să avem curajul de a face ceva, de a schimba ceva indiferent de context şi consecinţe.

„Cu orice problemă se naşte şi soluţia”, adaugă Horaţiu.

Despre dezvoltarea profesională a unui student, ne spune că: „La facultate ni se oferă acces la informaţii, la resurse, la oameni şi profesori minunaţi.

Facultatea ne deschide mintea, ne mărește orizonturile şi ne oferă o mulţime de posibilităţi. Ne construiește, oarecum, o fundație. Mai departe, este decizia și responsabilitatea fiecăruia ce face cu ceea ce primeşte în mediul universitar. Unii se mulţumesc cu examenele şi diploma de licență luată, iar alţii îşi doresc mai mult decât atât: fac internship-uri, se implică în organizaţii studenţeşti, se dezvoltă pe plan personal şi profesional.”

DEAL

THE

20 pag

La Facultatea de Business, Horaţiu spune că a descoperit o cu totul altă lume. Altfel de profesori, alte materii, altfel de oameni şi altfel de oportunităţi. În sensul bun al cuvântului. Şi toate au pornit din momentul în care a luat decizia să schimbe ceva ce nu îi plăcea, şi anume meseria de topograf.

Pe lângă toate aceste beneficii menţionate, ceea ce l-a ajutat foarte mult în dezvoltarea lui personală şi profesională a fost ASB-ul, Asociaţia Studenţilor de la Business, şi experienţele trăite alături de această asociaţie. Pe lângă faptul că este masterand, Horaţiu îşi investeşte timpul în multe alte lucruri.

Nici o zi nu seamănă cu cealaltă pentru el. Domeniile în care este implicat sunt turismul, organizarea de evenimente, traininguri şi, bineînţeles, voluntariatul.

Horaţiu consideră că unul dintre lucrurile care l-au ajutat foarte mult în dezvoltarea lui a fost curiozitatea.

Are o dorinţă arzătoare de a acumula cât mai multe cunoştinţe, fapt pentru care, prietenii l-au intitulat „cel mai curios om de pe planetă”. S-a implicat în foarte multe domenii şi a fost întotdeauna open-minded. Pe lângă toate acestea, integritatea, perseverenţa şi flexibilitatea consideră că sunt calităţile cheie ale reuşitei sale.

Cum nu există om fără defecte, Horaţiu ne spune ca lui îi stau în cale, din când în când, punctualitatea, focusul şi prioritizarea sarcinilor. Având însă în vedere că lucrează la aceste aspecte, bătălia e pe jumătate câştigată. În ceea ce priveşte dezvoltarea personală, spune că: „De asta suntem pe acest pământ! Să evoluăm, să creştem, să ne dezvoltăm. Absolut totul de pe planetă e menit să se dezvolte. Iar dezvoltarea personală nu e o destinaţie, e o călătorie”.

După ce se ghidează în viaţă? Are multe modele.

Ne spune că tot ceea ce este acum, datorează oamenilor pe care i-a întâlnit şi în jurul cărora a petrecut o mare parte din timp. Model pentru Horaţiu înseamnă o persoană care câştigă bani din ceea ce îi place să facă. Aşa visează să ajungă şi el.

Un model pentru el mai poate fi o persoană care îşi stabileşte clar ceea ce îşi doreşte şi actionează, în consecinţă, cu perseverenţă, dar bineînţeles, care trăieşte şi în echilibru.

Peste câţiva ani, se vede tot în România, Cluj-Napoca.

A vizitat multe alte ţări mai dezvoltate decât a noastră, a fost chiar şi pe alte continente. A lucrat în străinătate, a fost plătit dublu decât poţi fi plătit în România, dar nu vrea să îşi părăsească ţara. A ales să îşi construiască viitorul aici, simţind că poate să aducă valoare României. Încă te mai întrebi de ce îl consider pe Horaţiu un student de succes? Ei bine, pentru că are câteva realizări destul de mari în palmares. S-ar putea mândri cu mandatul de 2 ani de preşedinte ASB Cluj, 2 ani vicepreşedinte Marketing la COS Cluj, Project Manager în JCI Cluj, participarea la Top Talents România 2 ani la rând (unde se alegeau 2000 de tineri din România, dintre care doar primii 300 erau acceptaţi), două diplome Juventute de la UBB, semnate de Rector pentru activităţi extracurriculare, locul 2 pe România cu proiectul Internship Cluj la Gala Societăţii Civile de la Bucureşti, face ... şi ar mai fi multe de înşirat, dar modestia lui întrece orice limite. Cu toate acestea, îşi face timp şi pentru hobby-urile lui, cum ar fi dansurile latino, snowboarding sau drumeţiile pe munte.

Mărturiseşte totuși că realizarea cea mai mare de până acum este modul lui de gândire format în toţi aceşti ani.

Trăieşte după conceptul ″când viaţa nu mă mai provoacă, o provoc eu pe ea″.

A participat recent la Leaders for the Future, un proiect inițiat de Lorand Soares Szasz, unul dintre cei mai căutaţi traineri şi speakeri din România, care s-a dovedit a fi o experienţă extraordinară. Concurând cu alţi 114 aplicanți, Horațiu a reușit să obțină una din cele 5 burse 100%, pentru a participa la acest proiect. Acolo a învăţat de la antreprenori de succes ce înseamnă să fii cu adevărat un antreprenor, cum arată ziua unui antreprenor și care sunt calităţile şi comportamentele care-l definesc. Nu e de uitat faptul că şi-a făcut o mulţime de prieteni buni, cu acelaşi set de valori. Spune că organizatorii, antreprenorii şi trainerii din proiect au fost peste aşteptări: „E un proiect care consider că mă va ajuta mult în această viață. Deja observ efectele lui, după nici măcar o lună.” Întrebat de părerea lui privind domeniul pe care ar trebui să se axeze tinerii care doresc să-şi deschidă propria afacere, Horaţiu spune că o idee de afaceri este bună, dacă permite rezolvarea unei probleme cu care se confruntă mai mulţi oameni. Sfatul lui Horaţiu este să „descoperiţi ce merge rău în această ţară, de ce se plâng oamenii şi să vă gândiţi la ceva care le-ar rezolva această problemă. Găsiţi o nevoie pe care să o acoperiţi şi spre care să aveţi o atracţie. Dacă nu vă place să rezolvaţi acele probleme, nici nu încercaţi.

Revenind la acumularea experienţei şi la voluntariat, Horaţiu nu poate concepe studenţia fără organizaţiile studenţeşti: „Ar fi ca o iarnă fără zăpadă!”, râde el.

Consideră că pentru studenţii din ziua de astăzi, posibilitatea de a se implica într-un ONG studenţesc este unică şi uriaşă: „O organizaţie studenţească poate îndeplini toate nevoile posibile şi imposibile pe care le are un student: dezvoltare personală, dezvoltare socială, dezvoltare profesională, distracţii, networking etc.

Un student din zilele noastre nu e pregătit să primească cât de mult îi poate oferi o organizaţie studenţească.

Poti învăţa management, comunicare, resurse umane, leadership, public speaking, marketing, vânzări, relatii interumane ş.a.m.d.

E o adevărată şcoală a vieţii. Consider că nu există grad de comparație între un student implicat activ într-o organizaţie studenţească şi unul care doar vine la facultate să îşi ia examenele şi diploma. În organizații explorezi, greşeşti, cunoşti oameni minunaţi și legi prietenii pe viaţă... O organizaţie studenţească te ajută să creşti EXPONENŢIAL!” Implicaţi-vă! Studenţii au o resursă enorm de valoroasă în timpul facultăţii, şi anume: timpul şi libertatea de a explora. Sfatul lui Horaţiu este să vă folosiţi timpul explorând tot ce se poate explora, mergeţi la toate tipurile de evenimente şi, după o perioadă, o să capabili să decideţi ce vă place, ce vă ajută si ce vreţi să faceţi pe viitor. După facultate s-ar putea să fie prea târziu.

Abia când descoperi ce e util pentru tine însuţi, poți face diferența.

Asta nu înseamnă că nu îţi rămâne timp să faci şi ceea ce îţi place. Horaţiu nu vede activităţile extracurriculare sau voluntariatul ca şi ceva separat de viaţă socială.

Se știe că cele mai tari şi mari petreceri le fac organizaţiile studenţeşti. Şi tot organizaţiile studenţeşti fac şi cele mai memorabile tabere, excursii, teambuilding-uri, cabane, ieşiri la mare sau munte.

THE

DEAL

21

pag

Life around Business

reporter: Sorina Buda

Ingredientele potrivite dau gustul mâncării Pe parcursul vieţii, îndeletnicirea principală a omului este să facă alegeri; fie că au o finalitate favorabilă, fie că rezultatul nu corespunde neapărat cu aşteptările noastre,nu putem evita să alegem.

Sistemul nostru cognitiv prelucrează informaţiile fără ca noi să participăm conştient. Alegerile sunt indispensabile, fiindcă participă la asigurarea continuităţii vieţilor noastre. În funcţie de alegeri, destinul nostru se înscrie pe un anumit parcurs.

Uneori o alegere poate fi cu adevărat dificilă; de exemplu, cea a vocaţiei. Există o paletă variată de oportu-nităţi profesionale, dar identificarea celei optime presu-pune un procedeu foarte complex. În mod frecvent, odată cu terminarea ciclului liceal, tânărul absolvent este nevoit să aleagă o facultate care îl va forma pentru profesia pe care şi-o doreşte. Dar cum decide la ce facultate se înscrie? Cum îşi dă seama dacă decizia pe care a luat-o este şi cea care îi satisface aşteptările?

Sunt întrebări ale căror răspunsuri sunt subiective şi în acelaşi timp ar fi dezirabil să ţinem cont de o serie de factori implicaţi în procesul decizional.

Un aspect care trebuie luat în considerare este autono-mia deciziei. Este recomandat să alegi ceea ce îţi place.

Desigur, opiniile celorlalţi pot fi bine intenţionate,dar rolul lor trebuie să fie doar orientativ. Altminteri, în viitor, vei trăi cu îndoiala că nu aiprocedat corect urmând sfaturile celorlalţi, sau îndoiala că puteai să alegi şi altceva. Îţi alegi vocaţia dintr-o gamă de posibile profesii şi/sau meserii. Până în momentul în care dintre potenţialele vocaţii alegi una singură, intervine alt proces: cel de informare. În general, un domeniu este foarte vast şi incumbă numeroase subdomenii. În acest sens,este recomandat să ştii ce înseamnă cu adevărat profesia /

/ meseria, ce presupune, care sunt condiţiile încare lucrezi — dacă este muncă într-un birou sau de teren, ori care le îmbină pe ambele — şi nu în ultimul rând, dacă este vorba despre lucru în echipă sau individual.

După ce ţi-ai format o imagine de ansamblu asupra a tot ce presupune domeniul respectiv, încearcă să faci un exerciţiu de imaginaţie. Încearcă să construieşti în minte „filmul” unei dimineţi în care, bineînţeles, după trezire, duş, mâncat, îmbrăcat, admirat soarele sau ploaia, eşti nevoit să mergi la servici. Încotro îţi imaginezi că te îndrepţi? Presupunem că ai ajuns la locul de muncă.

Te afli singur într-un birou sau înconjurat de o echipă serioasă de oameni? Te afli singur într-o maşină sau în aer liber, ori alături de un grup de colegi?

Cât timp eşti dispus să acorzi profesiei/ muncii?

Ai concluzionat că după etapa informării ar fi indicat să reflectezi puţin, să analizezi părţile mai puţin plăcute, avantajele, dar şi riscurile, la care se adaugă concesiile pe care ai fi nevoit să le faci.

Poţi încerca, dacă ai posibilitatea, să iei contact cu persoane care sunt specializate în domeniul pe care vrei să îl alegi. Chiar şi o simplă discuţie va fi utilă pentru tine.

Ascultând experienţa pe care ţi-o împărtăşeşte altcineva, poţi să îţi formezi o imagine şi mai exactă asupra a ceea ce înseamnă profesia/ meseria respectivă.

Roagă-l cu politeţe să îţi relateze o zi la serviciu.

De asemenea, încearcă să empatizezi cu interlocutorul.

Astfel, vei experimenta imaginativ ce ar presupune activita-tea ta

După cum s-a putut remarca, acest proces de alegere a vocaţiei este destul de complex şi implică: declanşarea efortului voluntar îţi doreşti cu adevărat să ajungi la un rezultat final şi eşti dispus să depui efort pentru a-l obţine

concentrarea resurselor cognitive stabileşti ce ştii şi astfel, îţi dai seama ceai vrea să descoperi

etapa de informare

etapa deliberativă când analizezi detaliat fiecare oportu-nitate, găsind argument pro şi contra

DEAL

THE

22 pag

luarea deciziei dintre toate posibilele opţiuni profesio-nale, o alegi pe cea optimă

Desigur, acest parcurs decizional a fost descris într-o manieră didactică. În practica noastră, nu parcur-gem în ordine paşii şi se întâmplă chiar să consumăm mult timp într-o etapă care aparent este banală.

Dar ce faci dacă citeşti acest articol şi realizezi că nu eşti pe drumul cel bun? În primul rând, ar fi prefe-rabil să nu interpretezi acest fapt într-un mod drastic.

Acest proces decizional propus anterior ţi se adresează în egală măsură şi ţie.

Este important să te detaşezi puţin de problema actuală şi să reconsideri nişte paşi pe care, poate, la vremea respectivă, e posibil să-i fi omis. La fel cum am punctat şi în al treilea alineat, este important să alegi ce îţi place cu adevărat.

Nu contează că eşti în anul al doilea la o facultate şi realizezi că nu ţi se potriveşte; ceea ce con-tează în mod real este să începi să faci ce iubeşti cu adevărat. În încheiere, doresc să menţionez că utilitatea acestui parcurs depinde, într-o măsură considerabilă, de modul propriu în care îl abordezi, de personalitatea ta, şi de aşteptările tale. Nu este o reţetă finalizată, ci este o reţetă universală pe care trebuie să o reinventezi, la care să adaugi sau de ce nu, de la care să înlături ceea ce consideri inutil. Ingredientele de bază trebuie să fie: autonomia deciziei, informarea cât mai precisă, imaginaţia, empatia, dar mai cu seamă răbdarea şi perseverenţa.

Îţi doresc optimism şi toleranţă la frustrare, astfel încât reţeta să dea naştere alegerii unei cariere reuşite!

THE

DEAL

23

pag

Life around Business

reporter: Ana-Maria Mihuţ

Managementul timpului primul pas spre succes În ultimul deceniu se tot discută conceptul de time management, ca urmare a avansării tehnologice şi a creşterii interesului pentru îmbunătăţirea performanţei individuale şi organizaţionale. Însă chiar şi cu atâtea articole de specialitate, traininguri şi mentori, tot nu reuşim să ne gestionăm efi-cient activităţile. De ce? Ei bine, principala cauză o constituie lipsa autodisciplinei.

Benjamin Franklin spunea: „Iubeşti viaţa? Atunci nu risipi ca un nesăbuit timpul, căci din timp este făcută viaţa!”

Paradoxal, cu toţii ştim că timpul este resursa cea mai importantă, însă îi acordăm o atenţie infimă.

Ne plângem de ea, dar nu facem prea multe pentru a schimba ceva în acest sens. O persoană dispune, în medie, de 200.000 de ore, ore care constituie întreaga sa viaţă. Este o cifră surprinzător de mică, mai ales dacă e să ne gândim la o altă unitate de măsură, banii de exemplu: 200.000 de lei, de euro sau dolari constituie o sumă frumuşică, dar nu îndeajuns de importantă. 200.000 de ore, în schimb, constituie limita a tot ceea ce poate face un om într-o viaţă. Aşadar, cât valorează o oră din viaţa noastră?

Economisim timpul la fel cum ne economisim şi banii?

Un aspect pozitiv al managementului timpului este că aceste abilităţi pot fi învăţate. Desigur, tot în timp, dar, de data asta, sub forma unei investiţii care generează muncii noastre un plus de valoare.

O gestionare eficientă a activităţilor înseamnă produc-tivitate, iar productivitatea duce la satisfacţie, atât pe plan profesional, cât şi în viaţa de zi cu zi.

Ne dorim asta, nu-i aşa? Suntem studenţi și timpul ni se pare cel mai nesemnificativ lucru, credem că îl stăpânim, dar de cele mai multe ori, ajunge să ne controleze el pe noi.

Fiind obișnuiți să învățăm sistematic încă din facultate, putem începe şi eficientizarea timpului prin:

În primul rând, este util să ştim cum ne petrecem timpul într-o zi normală.

Altfel formulat, începem prin a ne analiza acţiunile şi vedem unde şi pe ce risipim cel mai mult timp.

Poate cu e-mail-urile, poate cu Facebook-ul, poate cu telefonul?

Desigur, psihologic vorbind, acţiunile noastre sunt influen-ţate şi de stările de spirit, de aceea, odată cu identifica-rea „pierderilor”, este nevoie şi de o introspecţie, pentru a vedea ce stări ne influen-ţează cel mai mult ineficienţa, respectiv eficienţa în ceea ce întreprindem.

Este bine de ştiut că, oricât de productivi am fi, nu vom reuşi să realizăm tot ceea ce ne propunem şi asta e firesc.

Nu trebuie să ne mustrăm, ne putem ierta, dar să ne dăm cuvântul ca, până data viitoare, să devenim mai eficienţi.

Când vine vorba de time management avem nevoie de câteva instrumente pentru a fi siguri că vom respec-ta un anumit program, vom îndeplini toate task-urile şi ne vom încadra în deadline-uri.

De aceea este recomandat să ţinem un jurnal de acti-vitate, în care să trecem toate preocupările noastre zilnice.

Trebuie luată în calcul importanţa focusării pe o singură activitate până la îndeplinirea ei.

De multe ori, preferăm să fim multi-tasking, crezând că aşa ne vom termina mai repede activităţile, însă în realitate pierdem mult mai mult timp, nu producem calitatea dorită, uităm la fel de repede cum am învăţat, iar rezultatul final este dezastruos.

Noroc că sunt câteva tehnici care ne ajută să lucrăm concentrat.

1. Organizare 2. Prioritizare 3. Planificare

DEAL

THE

24 pag

Cel mai des utilizate sunt tehnica Pomodoro şi tehnica 60-60-30 a lui Peter Drucker.

Prima se bazează pe concentrarea pe o singură sarcină timp de 25 minute, luând o pauză de 5 minute, reluând apoi ciclul de câte ori este nevoie. Dacă este o activitate mai complexă, după 4 perioade Pomodoro, se ia o pauză de 15-30 minute pentru a relaxa neuronii deja suprasolicitaţi.

A doua tehnică, 60-60-30, este similară cu cea Pomodoro, doar că timpul de concentrare devine acum dublu, 50 minute cu 10 minute pauză, iar după două perioade, se face o sesiune de 30 minute pauză.

Vrem să arătăm că, fiind tineri, avem o memorie foarte bună şi preferăm să ţinem minte lucruri, în loc să le notăm pe o foaie. Ne ocupăm memoria inutil şi, în plus, atunci când nu ne amintim ceva, pierdem timp, încer-când să reproducem stări, acţiuni, amintiri, poate reuşim să găsim pe acolo - prin haosul minţii noastre ceea ce căutam. Sau, şi mai rău, îi deranjăm şi pe ceilalţi, întrebându-i ceea ce noi trebuia să ştim deja.

Fiecare zi are un scop. Stabilindu-ne foarte clar un obiectiv al zilei, devenim mai eficienţi, muncim cu mai mult spor, suntem mai mulţumiţi de noi şi învăţăm că fiecare zi nu trebuie să treacă fără să fi făcut ceva util pentru noi, dar şi pentru ceilalţi.

Aşadar, regulile de aur ale time managementului sunt: 1. Stabileşte-ţi rutina zilnică, identifică „pierderile” de timp.

2. Adună-ţi ideile într-un singur loc, pe o foaie, telefon sau agendă. Dar să le ai mereu la îndemână, pentru a-ţi elibera memoria de lucruri inutile.

3. La sarcinile mai grele în prima parte a zilei, foloseşte-ţi toată capacitatea, pentru a le îndeplini şi pentru a produce calitatea dorită.

4. Dacă sunt activităţi ce pot fi îndeplinite în mai puţin de două minute, fă-le pe loc. Nu amâna!

5. Focus! Concentrează-te pe un singur lucru, până la sfârşit.

6. Impune-ţi deadline-uri.

7. Alege-ţi cu grijă sarcinile. Să fie potrivite pentru tine, iar dacă nu, măcar realizabile.

8. Repetă-ţi în fiecare zi: “Nu te plânge că nu ai suficient timp. Dispui de acelaşi număr de ore într-o zi, ca cele pe care le-a avut şi Pasteur, Michelangelo, Maica Tereza, Leonardo da Vinci şi Albert Einstein” H. Jackson Brown

Tips: Începe ziua cu un caiet de sarcini sau o foaie găsită la întâmplare prin cameră, unde îţi poţi trece obiectivul zilei (ambiţios, dar realist în acelaşi timp) şi activităţile ce urmează a fi întreprinse. Încearcă să respecţi întocmai ceea ce ţi-ai propus de dimineaţă, acordă-ţi pauze şi începe cu cele mai dificile sarcini în prima parte a zilei, când ai cea mai multă energie.

THE

DEAL

25

pag

Life around Business

reporter: Bianca Gângă

PR - Prea Repede? mai gândeşte-te În timp ce îţi odihneşti mintea şi sufletul, ajungi să te gândeşti la mii de lucruri pe secundă. La unele conştient, la altele mai puţin... ... dar, cumva-cumva, într-un final, ajungi să te visezi cocoţat undeva pe scara celebrităţilor, cu o afacere prosperă şi conturi grase. Dar în timp ce, conştient sau nu, îţi trasezi drumul spre cel mai înalt punct, omiţi – involuntar, câteva puncte cheie. Sau, dacă ar trebui să tragem o linie, e mai degrabă unul.

Sau mai multe. Ei, nu sunt sigură momentan, dar înclin să cred că e unul.

Să revenim la prezent - la bucata asta cu litere. În fine... Să zicem că ai avut parte de o telecomandă dintr-aia ca şi a lui Adam Sandler în filmul Click, şi că ai ajuns la punctul în care poţi, în sfârşit, să-ţi deschizi propria afacere. Începi să-ţi freci mâinile de plăcere şi să te feliciţi pentru curajul de care ai dat dovadă.

Dar, deși ai început să munceşti din greu, să încerci să te faci cunoscut, zici că nu prea ţi se arată. Şi te apuci să reiei tot planul de la capăt, să-l parcurgi din nou şi din nou, şi... tot nu găseşti buba. Totul dă bine pe hârtie.

Ce s-a întâmplat?

Să presupunem, ipotetic, evident, că serviciile oferite sau munca prestată e calitativă, dar din păcate, nimeni, dar absout nimeni, cu excepţia mamei, tatălui, bunicilor, fratelui mai mare, vecina de la doi, nu te cunoaşte, nu a auzit de tine şi de produsul tău minune.

Ce poţi face? Păi, ai două soluţii: fie te ascunzi în cel mai întunecat colţ al casei, te ghemuieşti şi începi să plângi ca un copil emo, fie te apuci să umbli prin oraş cu o pancartă pe care îţi scrie numele firmei. Dar ce ai zice să angajezi un om de PR, care să se ocupe cu partea asta a imaginii?

Stai! Cum? Taie puţin filmul! Cum adică Pe Re? Sau Pi Ri? Sau Pî Rî? Ce poate face cineva care poartă aceste două iniţiale – care sunt şi consoane totodată, şi care sună a „relaţii cu publicul”?

Cum poate cineva care trebuie să se ocupe de plângerile marii mase de consumatori să rezolve o asemenea problemă delicată, cum ar fi promovarea?

Nu se poate, e imposibil, nu există.

Cum adică să plăteşti pe cineva, ca să îţi rezolve ima-ginea? Păi, e normal? E legal?

DEAL

THE

26 pag

În regulă, haideţi să facem o pauză înainte să îmi intre mâna prin cap (facepalm). Înainte de toate, da, e cam exagerat ce am scris, dar dacă ar fi să luăm toate concepţiile greşite ale PR-ului şi să le punem într-un colţ, are ieşi un nonsens ca şi cel de mai sus.

Până la urmă, ce este această fortăreaţă întunecată, înconjurată de curent electric şi gardieni cu suliţe, intitulată sugestiv PR? În cărţile de specialitate, există un nene anume, care s-a gândit să facă puţină lumină într-ale PR-ului, alegând din fiecare definiţie existentă, câte-un termen interesant. Ulterior, a compus o definiţie de jumătate de pagină, din care nu s-a înţeles mare lucru.

Ei bine, acest domn este respectatul Rex Harlow, a cărui definiţie nu o voi reproduce, pentru că e prea lungă şi mult prea cuprinzătoare, iar eu doresc să fac puţină lumină, nu să vă încurc mai tare.

Aşadar, ce este defapt PR-ul sau altfel zis Public Relations?

Am încercat şi eu să mă transform într-un mini-Rex Harlow, fără experienţa şi inteligenţa de rigoare, şi să sintetizez cumva acest termen. Din câte se subînţelege, Public Relations se ocupă în principal cu „comunicare”, iar mai apoi, foarte îndeaproape, cu publicul.

Dar, contrar opiniei populare, nu are prea multă treabă cu masa aia de oameni supăraţi, care aruncă cu torţe şi furci după şefi.

Mai degrabă se ocupă de comunicarea interinstituţio-nală şi intrainstituţională.

Adică, cu alte cuvinte, e foarte interesat de ce se întâmplă în compania pentru care lucrează – ce zic oamenii, ce aşteptări şi nemulţumiri au.

Totodată, tot el se ocupă cu realizarea aşa-zisului „ziar al sistemului” (newsletter periodic, fie în format online sau tipărit, unde se prezintă cele mai importante ştiri din companie), cu planificarea team building-urilor şi ale altor evenimente. Interinstituţional, se ocupă cu relaţia dintre compania-mamă şi partenerii acesteia, de relaţia cu presa, clienţii şi alte persoane interesate.

Strict profesională, evident.

V-am lămurit cât de cât? Bun, să continuăm.

Totodată, PR-ul se poate ocupa şi de imaginea unei persoane publice. Altfel spus, cu prezenţa persoanei respective în anumite ziare, la anumite emisiuni, la anu-mite evenimente-cheie ş.a.m.d., precum şi cu organi-zarea de evenimente, fie ele caritabile sau mondene.

Mai nou, se ocupă şi de partea de Social Media.

Aşadar, pe lângă partea de offline, PR-ul este şi online.

Adică, desfăşurat: ei sunt oamenii din spatele acelor replici inteligente de pe paginile anumitor produse pe Facebook sau Twitter şi tot ei sunt cei care veghează cu un al „treilea ochi” ce spune lumea despre „produsul” lor în online. Şi să nu uit! Omul de PR este cel care se transformă în Superman când se întâmplă ceva cu compania.

El e cel care ia în mâinile sale puterea comunicării, gestionând criza prin comunicate şi declaraţii publice. În general, ele conţin scuze şi promisiuni, şi strategii de remediere. Dar asta e o altă poveste.

De ce ai nevoie de un om aşa de ciudat ca cel de PR pentru business-ul tău?

Nu te-am convins?

Priveşte problema aşa: e ca şi cum altcineva ţi-ar face exerciţiile mai grele şi oarecum inutile, dar neapă-rat făcute pentru şcoală, iar tu vei putea face partea care-ţi place mai mult, pentru a lua notă mare. Asta, desigur, dacă cumva nu vrei să lucrezi pe comunicare.

Unde găseşti un om dintr-ăsta?

Păi, în camere întunecate! Glumesc. Pe lângă băncile facultăţii, îi mai găseşti în online, având blog-uri.

Dar să nu te laşi indus în eroare de aşa-zişii PR-işti cu ochelari, fesuri şi fulare, care au teorii SF-iste. Există şi dintr-ăia. Să-i cauţi bine pe cei buni, care ştiu ce vorbesc, şi care au o oarecare experienţă, cât de mică.

Sau care simţi tu că sunt buni. Nu sunt aşa de greu de găsit, trebuie doar să ai puţină răbdare. Şi nu, dacă pui un status pe facebook, nu-i atragi.

Am omis, greşit, înflorit ceva?

Scrieţi-mi pe adresa redacţiei şi trage-ţi-mă de urechi. Nu prea tare, că s-ar putea să vă taxez cu un cub de ciocolată.

Cu siguranţă e nevoie de multe certificări pentru a începe o afacere şi ai multe de făcut (poate chiar şi produsul brut) ca să devii bun, aşa că ar fi mai bine să-ţi iei un omuleţ dintr-ăsta, care din asta trăieşte.

Adică, el va avea suficient timp să stea în faţa laptopu-lui, să facă research pentru afacerea ta sau să se plim-be printre oameni, să le ceară părerea, în timp ce tu te chinui cu altele. El va avea timp suficient pentru a le spune oamenilor din presă despre tine. El îţi va face rost de cumpărători. El e plătit să te facă celebru.

Desigur, dacă produsul este...”ne-de-calitate”, e cam dificil să ajungi în vârf, dar se mai întâmplă.

THE

DEAL

27

pag

F a s h

o n

reporter: Edina Gyorfi

Ţinuta Business lecţia 1

Ora 7 dimineaţa, trezirea!

Primul lucru care îmi vine în minte este programul de astăzi, Iar pentru că sunt multe de făcut, fac o schiţă cât mai concisă şi mai realistă a scopurilor zilei folosind instrumentul indispensabil bunului mers al lucrurilor: agenda cea micuţă şi drăguţă din geantă. Îmi aduc aminte de un articol citit mai demult, unde se zicea că îţi ajung 30 de secunde, ca să-ţi faci o primă impresie asupra persoanelor pe care le întâlneşti.

Wow! În câteva secunde, o persoană își creează o opinie despre tine, citind în privirea ta, din limbajul corpului tău, dar şi din tonul vocii sau după modul în care eşti îmbrăcat. Şi cum prima impresie este foarte importantă, deoarece rareori o mai poţi schimba, atunci când te întâlneşti cu un client, un partener de afaceri sau pur şi simplu eşti invitat la un prânz de afaceri, trebuie să arăţi serios şi prezentabil.

aşa că în timp ce mă îndrept spre bucătărie pentru micul dejun, trec rapid peste tot ce mi-am propus să fac

şi încep să-mi organizez la nivel mental întreaga zi.

14.11.2013 ~ 07:30 în drum spre birou, cafea ~ 08:30 - 13:00 redactarea articolului ~ 14:00 prânz de afaceri - Piata Muzeului ~ 18:00 deschiderea expozitiei

a nd s e ll t h e COm FFEE

De aceea, stilurile recomandate sunt: stilul business casual sau smart casual Stilul business casual este interpretat ca fiind stilul individual al fiecăruia dintre noi, pe care încercăm să-l aducem mai aproape de o ţinută business, în care doamnele adoptă o ţinută de zi cât mai bine compusă, fără costume şi taioare cu linii conservative, iar bărbaţii pot renunţa la cravată şi costum în favoarea unui sacou şi a unei cămăşi cu mânecă lungă.

M-am gândit să vă fac şi vouă cunoscut acest stil, de aceea voi prezenta nişte idei de ţinute purtate de mine de-a lungul zilei.

Sper să vă fie de folos. Propuneri de accesorii pentru această ţinută: Dimineaţa poţi începe cu un pantalon alb, un sacou cu dungi şi nasturi aurii. Ţinuta asta simplă cere o geantă mare unde să încapă absolut toate lucrurile de care ai nevoie de-a lungul zilei.

DEAL

THE

28 pag

La un prânz de afaceri o combinaţie alb-negru-gri este cea mai potrivită. Aceasta este o ţinută de bază, nu prea sofisticată, iar dacă ne îndreptăm atenţia către accesorizare, vom avea un rezultat marcat şi de stilul personal.

O pereche de cercei frumoşi, un colier auriu sau argintiu, o brăţară masivă sau un ceas pot fi condimentele ţinutei.

Ai grijă însă ca acestea să fie de calitate şi opreşte-te la un singur element care să atragă atenţia.

Tot ce-i prea mult... strică!

Toată lumea ştie de mica rochie neagră, introdusă în anii 1920 de către Coco Chanel, această fiind foarte versatilă. Poate fi purtată atât la serviciu, cât şi la eve-nimente mondene, fiind completată de bijuteriile și piesele vestimentare potrivite.

Pentru a te face remarcată în mulțime, îți propun, în cele ce urmează, câteva sugestii pentru a purta rochia neagră simplă, lejeră şi comună la prima vedere.

Nu uita până data viitoare: Stilul defineşte persoana!

THE

DEAL

29

pag

Serious Stuff

reporter: Iulian Baxan

Gândeşte pe termen lung, investeşte acum!

Warren Buffett este considerat unul dintre cei mai mari investitori ai timpurilor noastre şi acest lucru nu l-a obţinut peste noapte ci timp de 71 de ani de afaceri, achiziţii şi investiţii. Şi-a cumpărat primele acţiuni la 11 ani, iar acum este supranumit Oracolul din Omaha.

Mulţi dintre noi însă nici n-am început încă să economisim sau să punem bani deoparte pentru cele mai importante momente din viaţă. Şi nu e pentru că nu avem bani. Sunt sigur că mulţi ar putea economisi câte 50 lei pe lună. Prea puţin pentru a face o investiţie?

NU neapărat. Într-adevăr, nu-ţi vei putea asigura o vacanţă în Caraibe în doar câţiva ani, dar vei interacţiona totuţi cu lumea investiţiilor, iar când vei avea 5.000 de lei în loc de 50, vei fi pregătit să valorifici aceşti bani.

Nu ai unde? Ei bine, eu cred că nu ai căutat suficient şi cauţi scuze. În cele ce urmează, îţi voi da câteva idei şi puncte de pornire, după care, va trebui să înveţi de unul singur să-ţi asumi riscuri şi să iei decizii.

Voi descrie câteva metode prin care ai putea investi în România cu un buget limitat, iar pentru a înţelege mai bine datele, vreau să-ţi comunic ce am luat în calcul prin anumite cifre.

Riscul se referă la perspectivele de a pierde toţi banii investiţi sau o proporţie semnificativă din aceştia.

Dacă gradul este mare, înseamnă că există o probabilitate sporită. (Nu am inclus pierderile posibile, tocmai datorită indicatorului de risc.)

Gradul de Control se referă la măsura în care poţi influenţa randamentul şi la flexibilitatea ta în raport cu instrumentul de investiţie. Dacă iei tu toate deciziile referitor la investiţie şi dacă îţi poţi transforma uşor activul în bani, atunci gradul de control va fi mare.

Practic tu eşti omul care deţine puterea supremă şi nu prea depinzi de nimeni dacă gradul de control e 5/5.

Acestea fiind spuse, iată cele mai accesibile metode de economisire şi investiţie pentru un student:

Deşi ,tehnic, tradingul, adică specula pe termen scurt, nu reprezintă neapărat o metodă de investiție, am decis să o includ aici pentru cei ce vor să-şi încerce totuşi norocul. E vorba de specula cu valute internaţionale, petrol, aur, acţiuni şi indici (alte instrumente financiare mai complexe).

Pentru a face trading, n-ai nevoie de matematica şi analiză fundamentală, ci de indicatori care îţi vor arăta momentele potrivite de cumpărare şi de vânzare.

Nu e considerată o formă de investiţie, pentru că nu faci banii sa lucreze Spre deosebire de pentru tine. Trebuie să urmăreşti obligaţiuni, deţinătorul constant volatilitatea, pentru acţiunii nu este un creditor, a găsi momentul potrivit ci un detonator parţial al de a tranzacţiona. companiei. Pe acţionar îl interesează E un proces continuu. cât de mult creşte cifra de afaceri şi profitul, deoarece o parte din acestea îi vor fi distribuite.

Un acţionar are drept de vot şi dreptul de a primi dividende. Dividendele reprezintă o parte din profit care se distribuie acţionarilor şi nu este reţinut în companie pentru reinvestiţii.

Trading (FOREX, Commodities, Actiuni, Indici)

Acţiuni

Depozit bancar Depui bani la bancă în schimbul unei dobânzi.

Instrumentul Descrierea

30 pag

Instrumente de împrumut pentru companii şi municipii.

Dai în împrumut companiei sau municipiului bani pe care aceştia îi folosesc apoi în activitatea proprie. În schimb, primeşti obligaţiuni pe care se stipulează că municipiul sau compania îţi datorează suma împrumutată plus o dobândă aferentă.

[Există şi obligaţiuni de stat. Acestea cer o sumă minimă de 10.000 Lei şi reprezintă un proces mai complex la bancă. Dobânzile nu diferă mult de cele de la depozitele bancare.]

Entități create, de cele mai multe ori, de bănci, de la care poţi cumpăra unități de fond.

Banii folosiţi pentru a cumpăra aceste unităţi suntapoi gestionaţi de către fond în diverse instrumente financiare.

Dacă fondul face investiţii corecte, valoarea lui creşte şi prin urmare unitățile de fond pot fi vândute la un preţ mai mare.

Diferenţa dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpărare reprezintă câştigul sau pierderea.

Preţul nominal al unei unităţi poate varia între 100 şi 10.000 Lei.

Pensia privată facultativă

Îţi dau posibilitatea să economiseşti pe termen foarte lung, dar nu pentru tine, ci pentru familia ta. În cazul decesului, familia ta va primi suma de bani stipulată în contract.

Asigurările unit-linked presupun şi un element investiţional pe lângă asigurările clasice.

O parte din banii pe care îi plăteşti sub formă de primă sunt investiţi în diverse intrumente financiare, ceea ce măreşte suma plătită în cazul decesului.

DEAL

THE

Obligaţiuni corporative sau municipale

Fonduri de investiţii

Al treilea pilon pe care se sprijină pensia ta din viitor.

Deşi, există deja o pensie privată obligatorie, e recomandabil să ai una facultativă, dacă ai bani pe care ai putea să-i economiseşti.

Pare similar unui fond de investiţii, doar că interacţiunea se face diferit. În fiecare lună, plăteşti o primă care ţi se depune în contul tău de pensii şi cu banii aceştia se fac investiţii.

Portofoliul este considerat a fi mai sigur decât în cazul fondului de investiţii, dar are randament mai mic.

Asigurări Unit-Liked

Depozit bancar

Trading (FOREX, Commodities, Actiuni, Indici)

5/5

0.5/5 Fonduri de investiţii

Acţiuni

4/5

2/5

Instrumentul Gradul de risc

Pensia privată facultativă

Obligaţiuni corporative sau municipale

1.5/5

3/5 1/5

Asigurări Unit-Liked

Depozit bancar

Trading (FOREX, Commodities, Actiuni, Indici)

0-100%

3-5%

(uneori poate depăşi 100

Fonduri de investiţii

Acţiuni

7-20%

0-100% (uneori poate depăşi 100

Randamentul potenţial anual

Pensia privată facultativă

4-12%

5-9% 7-20%

Asigurări Unit-Liked

DEAL

THE

Obligaţiuni corporative sau municipale

Instrumentul

(în funcţie de portofoliul fondului)

31

pag

Depozit bancar

Trading (FOREX, Commodities, Actiuni, Indici) 3 luni - 5 ani Există şi cazuri de 10 ani

1 zi - 3 luni

Fonduri de investiţii

Acţiuni Perioadă nedeterminată (în funcţie de stilul de investiţii)

Instrumentul Termenul de investiţii

Recoman-dabil minim 5 ani

Pensia privată facultativă

Obligaţiuni corporative sau municipale Până la vârsta de pensionare

5-20 ani Perioadă nedeter-minată

Asigurări Unit-Liked

Depozit bancar

Trading (FOREX, Commodities, Actiuni, Indici)

5/5

2/5 Fonduri de investiţii

Acţiuni

5/5

4/5

Instrumentul Gradul de control

Pensia privată facultativă

Obligaţiuni corporative sau municipale

1/5

3/5 1/5

Asigurări Unit-Liked

DEAL

THE

32 pag

Depozit bancar

Trading (FOREX, Commodities, Actiuni, Indici)

Poţi tranzacţiona cu o sumă modestă şi cu un potenţial mare de creştere.

Controlezi tot: cuantumul sumei pe care o pui la bătaie, momentul începerii tranzacţiei şi al finalizării acesteia.

Acţiuni

Există posibilitatea de a avea un randament net superior oricărei modalităţi de investiţii.

Implică atât creşterea de valoare a investiţiei, cât şi fluxuri de cash (dacă investiţia este facută corect).

Control asupra investiţiei.

De obicei, acestea se fac pe internet, unde ai putea în orice moment să faci o tranzacţie, s-o anulezi sau s-o modifici.

Există posibilitatea de a-ţi influenţa randamentul final.

Instrumentul Avantaje

Sunt instrumente relativ sigure.

Compania are toate motivele de a înapoia banii publicului [daca ar da greş, ar trebui să împrumute de la bănci, ceea ce i-ar costa mai mult].

Municipiile colectează impozite şi au alte surse de venit, de aceea problema banilor nu ar fi una care trebuie să îngrijoreze prea mult investitorii.

Obligaţiuni corporative sau municipale

Tranzacţionarea cu marjă (adică puterea de cumpărare a 10.000Lei cu o investiţie de doar 100Lei) aduce un risc mare de a pierde banii foarte repede, făcând investiţii pe care, de fapt, nu le poţi acoperi cu bani reali.

Câştigurile sunt greu de prezis.

Sunt foarte volatile şi mereu perturbate de crize și noutăţi.

Cu o sumă mică investeşti într-un portofoliu diversificat.

Dacă nu te pricepi la investiţii, experţii din fond o fac pentru tine.

Unităţile de fond sunt relativ lichide şi uşor de tranzacţionat.

Pensia privată facultativă

Fondul de garantare îţi asigură pensia, chiar dacă fondul de pensii va avea perioade de declin financiar.

Chiar şi în cazul decesului, contul de pensii este transmis moştenitorilor.

Prima este mică cât eşti tânăr.

Are un randament relativ mare.

Asigurări Unit-Liked

Dobândă mică, care abia trece de nivelul inflaţiei.

Există o sumă minimă pe care trebuie să o depui.

Instrumentul Dezavantaje

Obligaţiuni corporative sau municipale

Există situații în care îți poţi retrage suma de bani stipulată în contract.

Beneficiază alte persone/entităţi de pe seama economisirii tale. [ Însă nu e neapărat foarte rău.]

Fonduri de investiţii Nu poți avea întotdeauna încredere în experți.

Există riscul pierderii unei părţi substanţiale din valoarea unităţii, dacă momentul cumpărării este nepotrivit.

Pensia privată facultativă [Poate fi și avantaj] Nu-ţi poţi retrage banii decât în cazurile speciale prevăzute de lege.

Asigurări Unit-Liked

DEAL

THE

Există posibilitatea să ai banii blocaţi pe o perioadă îndelungată, în cazul în care obligaţiunile nu sunt suficient de lichide.

Fonduri de investiţii

Depozit bancar

Trading (FOREX, Commodities, Actiuni, Indici)

Acţiuni

Simplu de utilizat.Băncile în care se deschid conturile sunt mereu aproape şi uşor de găsit. E instrumentul cel mai uşor de înţeles.

33

pag

Trading (FOREX, Commodities, Actiuni, Indici)

Acţiuni

Depozit bancar Cel mai des este vorba despre deschiderea unui cont de tranzacţionare online.

Transferi bani pe contul de tranzacţionare şi faci specule folosind platforme online sau de pe calculator.

Poți tranzacționa atâta timp cât dispui de bani și internet.

Pentru a procura acţiuni va trebui să mergi la un broker care îţi va putea intermedia tranzacţia cu bursa.

Brokerul de aseme nea te poate ajuta în alegerea investiţiei.

Obligaţiuni corporative sau municipale

Trading (FOREX, Commodities, Actiuni, Indici)

Mergi la o bancă locală şi afli de termenele unui depozit, în dependenţă de necesităţile tale.

Instrumentul Cum se investeşte

Obligaţiunile emise de bănci sunt uşor de procurat.

Mergi la o bancă care le emite şi ceri informaţii.

Cele municipale pot fi mai greu de cumpărat.

Unele bănci pot intermedia, şi, dacă totuşi nu o fac, poţi merge la un broker care să le procure de pe bursă.

Există fonduri de pensii sau bănci cu fonduri de pensii, de unde ai putea să le ceri informații.

Găseşti multe informaţii și date statistice reale și pe

Majoritatea furnizorilor de asigurări de viaţă au un sistem unit-linked.

Opinia mea e să alegi o companie bine cunoscută, mare şi profesionistă.

Plăeștii o primă mai mare pentru servicii de calitate. Merită!

Pensia privată facultativă

Asigurări Unit-Liked

Depozit bancar Ar fi bine ca băncile să fie mari şi cu o reputaţie bună.

Depozitele bancare sunt asigurate de stat în limita a 100.000 Euro pe cont.

Dacă se întâmplă să ai mai mult de această sumă, poți depune 100.000 Euro la mai multe bănci.

Acţiuni

Instrumentul Bine de ştiut!

Fonduri de investiţii Fondurile de investiţii percep comisioane pentru gestionarea contului.

Portofoliul de investiţii poate fi unul riscant, sigur sau echilibrat.

E neapărat nevoie să înţelegi în ce fel de instrumente investesc fondurile.

Câştigurile mai mari ale fondului nu sunt neapărat un indicator bun.

Uită-te atent la graficul evoluţiei preţului unei unităţi, ca să vezi cum s-a descurcat fondul pe timp de criză, ascensiune şi cum a investit în general, comparativ cu alte fonduri asemănătoare.

Pensia privată facultativă

Obligaţiuni corporative sau municipale

Atunci când cumperi o obligaţiune, trebuie să te informezi despre solvabilitatea entităţii căreia vrei să-i împrumuţi bani, adică capacitatea ei de a-şi onora obligaţiunile de plată. Acest lucru va implica câteva calcule şi interpretări, precum şi căutări de date statistice.

De fapt, aceasta este muncă pe care o fac acei experţi de la fonduri, pentru care percep 2-3% comision.

E important să poţi citi prospectul de emisiune, pentru a calcula randamentul.

Trebuie să te interesezi de lichiditatea obligaţiunilor, ca să fii sigur că, în caz de insuficienţă de lichidităţi, să poţi transforma obligaţiunile în bani cât de repede.

Fondurile de pensii trebuie studiate la fel ca fondurile de investiţii, chiar dacă portofoliile lor par mai sigure.

Trebuie să îţi planifici contribuţiile lunare, ca să nu ajungi să duci lipsă de lichidităţi, din cauza contribuţiilor prea mari.

Citeşte cât mai mult despre cum investeşte compania.

E important să îţi alegeţi un portofoliu optim pentru necesităţile tale.

Asigură-te că înţelegi în ce investeşte compania.

DEAL

THE

34 pag

Dacă te interesezi la bancă de fondurile de investiţii pe care le au, funcţionarii de acolo ar trebui să îţi dea broşuri şi diverse materiale, pentru a te documenta și a lua o decizie pe măsură.

www.csspp.ro .

Trebuie să înţelegi că aici vorbim de o volatilitate mare (schimbări enorme de preţ în timp de câteva secunde).

E practic imposibil să evaluezi corect un activ. Dacă o companie are o valoare contabilă şi intrinsecă, care poate fi aproximată, atunci valuta şi comodităţile sunt de sine stătătoare. Ele variază în funcţie de cerere şi ofertă, iar acestea pot fi inconsistente.Ar fi bine să încerci mai întâi o platformă demo în care să testezi diverse tehnici de trading pe care le poţi învăţa pe internet sau din cărţi.

Sunt multe persoane care susţin ideea că tradingul te poate îmbogăţi repede.

Fii lucid şi evaluează singur după o perioadă de încercări demo.

Investitorii în acţiuni trebuie să fie foarte pricepuţi şi să aibă suficient timp pentru studii şi pentru a lua decizii bune. Ar fi bine să cunoști finanţe corporative, contabilitate financiară, metode de evaluare şi să înţelegi cum funcţionează piaţa şi investiţiile. Nu aş sugera să te avânţi în investiţii de acţiuni, dacă ești la început de drum.

Fonduri de investiţii

Asigurări Unit-Liked

Toate metodele mai sus menţionate de a-ţi pune baniila lucru au particularităţile lor, în funcţie de apeti-tul pentru risc, de orizontul şi scopul investiţiilor, dar şi în funcţie de randament. Sunt câteva lucruri de ştiut des-pre investiţii. Randamentul mare aduce după el şi riscuri mari. Risc înseamnă posibilitatea de a pierde in-vestiţia totalmente sau de a pierde o bună parte din ea fără posibilitate de recuperare.

Evident există oameni care obţin câştiguri disproporţio-nale cu riscul asumat, însă aceştia au o experienţă vastă şi ştiu foarte bine ce fac.

Un alt lucru pe care aş dori să îl înveţi este să di-versifici. Asta nu înseamnă să cumperi acţiuni de la mai multe companii, ci să foloseşti mai multe metode de investiţii pentru a forma un portofoliu echilibrat cu un risc scăzut.

De exemplu, ai putea investi în acţiuni pe o perioadă de 1-3 ani. În acelaşi timp, ai putea pune bani deopar-te într-o pensie privată facultativă şi totodată să plă-

-teşti primele unei asigurări de viaţă unit-linked, cât eşti tânăr şi primele sunt mici.

O diversificare corectă îţi va aduce un flux de venit continuu şi stabil, care te va ajuta mult în viitor, când vei avea o familie şi mult mai multe cheltuieli decât acum. Înainte de a trece la instrumente complexe cu randament mare, investește în ceva simplu şi în ce înţe-legi pe deplin. Pe parcurs, învață cum lucrează investi-ţiile şi poți lua singur deciziile. Nu te arunca direct în aventuri investiţionale. Te va costa infinit mai scump decât câteva cărţi şi cursuri bune în acest domeniu.

Cel mai greu lucru acum este să înveţi să ai răbdare şi să gândești pe termen lung. Investiţiile nu funcționează ca un casino, unde vezi dacă la sfârşitul zilei ai câştigat sau nu. Totul se face cu speranţă sau, mai bine zis, cu SIGURANŢA că în viitor vei avea un venit din investiţiile făcute astăzi.

Câtă dreptate avea Warren Buffet când spunea:

“You can't produce a baby in one month by getting 9 women pregnant”.

Ai răbdare şi succesul îţi va fi asigurat!

THE

DEAL

35

pag

Serious Stuff

reporter: Daniel Cornea

Forme legale de organizare a afacerilor (studențești) Încă de când eram mic copil, când maturii din jurul meu dezbăteau viitorul educației mele, toți cădeau de acord asupra faptului că eu voi fi director.

Prin urmare, copilăria mea a fost una fericită, deoarece știam că voi fi director.

Ce nu știam, și am aflat ulterior, este că, pentru a fi director, trebuie să „directezi” asupra a ceva, adică, indiferent de activitate, un viitor director trebuie să își organizeze afacerea conform legislației în vigoare. În România, întreprinzătorii privați, din punct de vedere legal, au mai multe opțiuni de organizare a activității lor.

De exemplu, dacă doresc să obțină profit, pot lua în considerare următoarele opțiuni: Societate cu Răspun-dere Limitată (SRL), Societate cu Răspundere Limitată – debutant (SRL-d) sau Persoană Fizică Autorizată (PFA) Societățile cu răspundere limitată sau SRL-urile, cum sunt cunoscute în limbajul de zi cu zi, probabil sunt cea mai populară formă de organizare a activității co-merciale din România.

Printre avantajele de a fi „Director” la un SRL s-ar număra următoarele: Răspunderea este limitată.

Acest fapt presupune că, în cazul în care activitatea nu se dovedește a fi una tocmai profitabilă și societatea comercială dă faliment, asociații societății comerciale răspund în fața creditorilor în limita capitalului social deținut în societate, adică minim 200 de lei.

SRL-urile își pot alege mai multe coduri CAEN la înregistrare.

Un cod CAEN este un cod ce desemnează activitatea pe care o desfășoară, în cazul de față, SRL-ul.

Dacă societatea comercială întreprinde şi alte activități, care nu sunt prevăzute de codul (codurile) CAEN cu care s-a înregistrat, sumele încasate din acea activitate pot fi confiscate. Prin urmare, posibilitatea de a acoperi mai multe domenii scuteşte SRL-urile de eventualele sechestre. Societatea cu raspundere limitată poate desfăşura varii activităţi, de la producerea de gem din fructe de pădure până la cercetare și dezvoltare în domeniul nanotehnologiei. Mai mult, dacă la constitui-rea societății, asociații nu au o idee clară asupra asupra a ceea ce vor face, își pot alege toate codurile CAEN din nomenclator.

Așa cum tot ce e bun în viață e imoral, ilegal ori îngrașă, societățile cu răspundere limitată au și câteva dezavantaje: Impozitul pe dividende De la caz la caz, SRL-urile plătesc fie 16% impozit pe profit, fie 3% impozit din cifra de afaceri. Ceea ce ră-mâne, adică profitul net din activitate, se repartizează conform dorinţei asociaţilor sau a asociatului unic, fie

DEAL

THE

36 pag

rămâne în firmă, fie este distribuit asociaţilor sub formă de dividende.

Impozitul pe dividende este un dezavantaj în cazul unui SRL, deoarece atunci când un asociat va dori să bene-ficieze de „fructele” activității societății comerciale sau, cu alte cuvinte, va dori să „scoată” bani din firmă, acești bani vor fi impozitați cu cota unică de impozitare de 16%. Deci, presupunând că sunt asociat unic la un SRL, şi profitul brut fiind de 1.000 de lei, la sfârşitul anului, voi plăti 160 (1.000x16%) de lei impozit pe profit, iar în cazul în care vreau să cheltui restul banilor ca persoa-nă fizică voi mai plăti încă 134,4 [=(1.000-160)x16%] lei, impozit pe dividende, în total un procent de aproximativ 30% din profitul brut. Probabil aceasta este una din cau-zele pentru care asociații unici de la SRL-uri își încarcă contul de profit și pierdere și cu cheltuieli care nu țin de activitatea firmei, cum ar fi excursii în țări exotice, electro-nice pentru uz personal etc.

Costuri pentru ținerea contabilității Doar un contabil autorizat poate ține contabilitatea pentru un SRL. Aceasta implică costuri mai mari pentru derularea activității. Fără a face o mare cercetare de piață, am descoperit că ... costurile ce țin de contabili-tate pot varia între 50 și 250 lei pentru un SRL nou înființat. Factorii care influențează aceste costuri țin de numărul de angajați, dacă societatea este sau nu plăti-toare de TVA etc.

Taxele de înregistrare şi radiere Pentru a înființa un SRL, un debutant în domeniul aface-rilor va plăti în jur de 1.000 de lei, aici fiind incluse toate taxele de înregistrare și capitalul social. Luând în calcul

salariul mediu net în România, care este de aproximativ 1.600 de lei, 1.000 de lei pentru înființare ar putea fi un motiv serios pentru a NU înființa un SRL. Pentru a încuraja tinerii să urmeze calea antreprenoria-tului, în 2011 statul român a lansat un program prin care încurajează tinerii (până la 35 de ani) să deschidă SRL-uri.

Facilitățile acestui program sunt: eliminarea taxelor de înmatriculare la Registrul Comerțului, acordarea unui ajutor nerambursabil de până la 10.000 de Euro, dar nu mai mult de 50% din planul de afaceri și garantarea unui credit.

Aşadar, dacă aveți un plan de afaceri viabil, statul nu vă percepe taxe de înmatriculare și vă mai acordă şi finanţare pe deasupra. ( Mai multe detalii despre acest program în numărul următor. )

Pentru a fi director nu este obligatoriu să deschid un SRL, mai există şi opţiunea de Persoană Fizică Autori-zată, unde, la fel ca în cazul SRL-ului, există avantaje şi dezavantaje.

Unul dintre avantaje este dat de faptul că persoana fizică poate oricând beneficia de banii PFA-ului, adică acel impozit pe dividende de 16% este exclus. În funcție de activitatea desfășurată, PFA plătește doar impozit pe venit sau impozit pe profit.

Un alt avantaj este dat de ţinerea contabilităţii, deoarece se desfăşoară în partidă simplă, prin urmare, nu este nevoie de un contabil autorizat să țină evidența finan-ciară a firmei. Acest fapt reduce costurile în ceea ce privește funcţionarea legală.

Cu toate acestea, există şi dezavantaje ale PFA-ului, cum ar fi faptul că, spre deosebire de SRL, unde răspun-derea este limitată, în cazul PFA, răspunderea este neli-mitată, adică pentru datoriile pe care PFA nu le poate plăti, răspunde cu tot patrimoniul său.

De exemplu, dacă persoana fizică Ion Popescu deţine un apartament şi un autoturism şi activează ca PFA, în cazul „falimentului” persoanei fizice autorizate Ion Popescu, creditorii, pentru a stinge creanțele, pot cere executarea silită a persoanei fizice Ion Popescu.

Un alt dezvantaj în cazul PFA este obligativitatea de a demonstra expertiza în domeniul de activitate prin: experiență, diplome, atestate, lucrări științifice etc.

Lucru care, pentru mine ca viitor director de multinaţio-nală, este greu de demonstrat, deoarece nu am nici măcar diploma de licență.

Dacă tot vorbim de multinațională, în cazul PFA, dezvol-tarea afacerii este mai anevoioasă, băncile fiind

reticente în acordarea creditelor pentru acest tip de organizare a activităţii.

Acum, revenind la minunata mea copilărie, cons-tat că, major fiind, din punct de vedere al organizării afacerii, sunt foarte multe lucruri pe care trebuie sa le iau în considerare înainte de a deveni director, printre acestea fiind răspunderea limitată sau nelimitată, costu-rile de „întreținere” ale afacerii, modul în care plătesc impozitul, numărul de activități pe care vreau sa le des-fășor etc.

Cu toate acestea, consider că într-o bună zi, pe uşa biroului meu, cu litere negre pe un fundal auriu va fi inscripţionat „Director General”.

Mai mult, folosind informațiile din acest articol, vă încura-jez să daţi startul unei afaceri, indiferent de forma ei de organizare, și poate peste ani, ne vom întâlni la o reuniu-ne a directorilor generali.

THE

DEAL

37

pag

Serious Stuff

reporter: Larisa Şai

Renunţă la frica de eşec şi urmează-ţi instinctele! Îţi propun un exerciţiu de sinceritate. Răspunde-mi la următoarea întrebare: ai stat vreodată să îţi imaginezi că ai o afacere doar a ta de care te ocupi şi eşti mândru?

Dacă răspunsul este DA, atunci acest articol este pentru tine!

Eu cred cu tărie că mulţi români au visat sau visea-ză la afacerea lor şi totuşi ceva îi opreşte să îşi urmeze visele.

Scuzele pentru care renunţi la ceea ce te-ar face cel mai fericit om din lume sunt uşor de găsit.

Cele mai comune justificări pentru care oamenii amână să acţioneze, pentru a-şi construi propria aface-re sună cam aşa: nu am bani, nu am cunoştinţele necesare, nu ştiu cu ce să încep, nu cred că cineva o să cumpere de la mine etc.

Toate problemele invocate mai sus pot fi rezolvate, din punctul meu de vedere, şi au, de fapt, la bază frica de necunoscut, frica de eşec sau chiar frica de succes.

Dacă ceea ce te-a împiedicat până acum să îţi urmezi visul îţi sună familiar cu ceea ce am zis eu, îţi propun mai jos cele mai banale soluţii care te vor ajuta să treci peste barierele pe care tu singur ţi le-ai impus:

„Nu am bani”- Interesează-te de finanţările care există şi aplică pentru ele! „Nu am cunoştinţele necesare”- Educă-te! „Nu ştiu cu ce să încep”- Studiază concurenţa! „Nu cred că cineva o să cumpere de la mine”Învaţă să vinzi!

Am pus semnul exclamării în mod intenţionat, ca să îţi arăt cât de banal poate fi răspunsul la problema ta.

Ceea ce te-a împiedicat până acum să acţionezi este, de fapt, frica de a fi respins de o societate care pare dură şi egoistă la suprafaţă.

Spun acest lucru, deoarece am văzut cum a funcţionat asta pentru mine.

DEAL

THE

38 pag

Te asigur totuși că oamenii din mediul afacerilor sunt minunaţi şi sunt dintre cei mai deschişi la minte.

Eu una, acolo vreau să ajung, în mijlocul lor, să mă bucur împreună cu ei de procesul construirii unui viitor mai bun, mai inteligent, mai simplu şi mai sincer.

Vreau totuşi să te felicit, dacă visezi la o afacere doar a ta, pentru că eşti cu un pas înaintea multor oameni care nici nu îndrăznesc să creadă că ar putea condu-ce vreodată un business.

Te întrebi de ce nu au curaj oamenii să viseze mai mult?

Răspunsul este simplu: şcoala nu ne lasă să visăm!

Te rog să nu înţelegi greşit, eu sunt de părere că şcoala e necesară, îndrăznesc chiar să spun că e un rău necesar! Cred doar că acordăm prea multă încredere unui sistem care să formeze oameni traşi la indigo pe bandă rulantă e tot ceea ce poate face deocamdată.

Sistemului îi pasă prea puţin de visele tale!

Tu eşti singurul responsabil pentru fericirea ta, aşa că încetează să mai crezi că altcineva trebuie să îţi dea răspunsurile pe tavă.

Du-te la şcoală, ia-ţi diploma, dar ai grijă ca, între timp, să te implici în cât mai multe activităţi, pentru că doar aşa vei avea şansa să îţi dezvolţi cât mai mult spiritul de echipă şi creativitatea, elemente absolut esenţiale pentru a dezvolta un business.

În cei trei ani de facultate, m-am implicat într-o asociaţie studenţească, unde am avut şansa să activez ca şi membru, coordonator de proiect şi manager de departament.

Pe lângă asociaţie, am făcut un internship, am călătorit cu Work and Travel în America şi am muncit pe bani în ultimul an de facultate.

Toate aceste experienţe m-au dezvoltat mai mult decât ar fi reușit orice instituţie de învăţământ şi le-aş repeta pe toate, dacă aş fi în postura de a mai alege încă odată.

Cu alte cuvinte, îndemnul meu de astăzi pentru tine este să îţi trăieşti studenţia în adevăratul sens al cuvântului, nu doar petrecând şi distrându-te, ci muncind şi implicându-te în cât mai multe activităţi studenţeşti.

Doar astfel vei fi mai aproape de a-ţi învinge frica de ceilalţi, frica de părinţi şi nu în ultimul rând...

frica de tine.

Aşadar, te invit să crezi mai mult în tine şi în potenţialul tău, să asculţi instinctele care urlă la tine să te trezeşti, dar tu alegi să le ignori. În numerele următoare îţi voi arăta cum poţi ajunge de la idee la bani, prin dezvoltarea propriului tău business.

THE

DEAL

39

pag

Business News

reporter: Iulian Baxan

Jucătorii de la Barcelona peste 10 ani de angajare în SUA se vor vinde în China şi în România cu randament de -90% Barcelona a semnat un contract cu Intel Corp, prin care jucătorii echipei vor avea imprimată, pe partea interioară a tricoului, sigla marelui producător de procesoare.

Fotbaliștii au obiceiul să se dezbrace de tricou sau să îl întoarcă pe dos și să îl așeze pe cap, pentru a celebra marcarea unui gol. Mai demult, acest lucru era doar o exteriorizare a emoțiilor, acum însă e și o sursă de venit.

Conform prognozelor, acestea vor ajunge la criteriile cerute de UE chiar în 2014, însă Isărescu suține că acestea nu sunt de ajuns, pentru o adoptare de success a monedei europene.

Reamintim că aderarea la Zona Euro a fost stabilită pentru anul 2015, însă criza economică, care a lovit foarte dur Europa, a amânat această țintă.

Record nou în rata de angajare în SUA

Ultimul raport, venit de la Departamentul Muncii din SUA, a arătat o îmbunătățire semnificativă a pieței de muncă.

După ce în țară s-au creat 203.000 noi locuri de muncă și 800.000 de oameni au revenit în rândurile forței de muncă, șomajul a scăzut la mult dorita rată de 7%.

Un alt semn îmbucurător este că mulți oameni părăsesc locurile de muncă, ceea ce arată siguranță că vor găsi un alt job. Toți indicii arată o piață de muncă mai dinamică și mai optimistă. Luna noiembrie a anului curent este consiBloomberg BusinessWeek scrie că Intel a plătit $25 mil.

-derată cea mai bună lună din ultimii 5 ani înainte de pentru dreptul de a-și imprima sigla pe interiorul declanșarea crizei. tricoului. Pare a fi o investiție bună, considerând că Eric Acum FED-ul din SUA are o dilemă, în ceea ce ține politica Smallwood, de la Front Row Marketing Service, a lor monetară expansionistă, denumită QE. evaluat că această campanie de promovare ar trebui Aceasta a avut mai multe etape și a început după criză să coste $8,8 mil. pe an. Vizualizările la TV ar fi costat ca un pachet de stimul pentru economie, prin procurarea aproximativ $6 mil., vizualizările pe teren - $500.000, iar de hârtii de valoare de la public. restul de $2,3 mil. - promovarea media.

Economiștii și investitorii se impart în două tabere. În plus, cât de tare poate fi formularea “Intel Inside”?! În timp ce unii susțin că FED-ul ar trebui să înceteze această Nu se putea găsi nimic mai potrivit decât asta, pentru măsură, care devine nesustenabilă și economia să se reîno asemenea de campanie.

-toarcă la o autonomie și o creștere naturală (mai ales că Încă nu se știe sigur dacă fotbaliștii FC Barcelona vor fi rata șomajului arată că economia e pe drumul bun), obligați prin contract să arate sigla la fiecare gol; cert alții (speculatorii de pe Wall Street, în special) consideră că este însă că interiorul tricoului a devenit vandabil. aceste semne de îmbunătățire nu sunt definitive și că momentul încetării pachetului de stimul ar trebui amânat.

România în Zona Euro – poate peste 10 ani O decizie în acest sens se așteaptă în luna martie a anului Guvernatoul BNR, Mugur Isărescu, a sugerat indirect 2014, deși experții consideră că ar putea veni și mai că Romania ar avea nevoie de încă 10 ani, pentru a devreme. adopta Euro cu success, scrie Mediafax. Acesta spune că, doar în această perioadă, nivelul PIB/locuitor, considerând puterea de cumpărare a populației, va ajunge la 60% din media pe Uniunea Europeană.

De exemplu, Estonia a avut acest nivel, situat la 67%, când a intrat în Zona Euro în 2011, iar Letonia, care urmează să adopte Euro în 2014, are un PIB/locuitor care reprezintă 58% din medie. Nivelul României, la momentul actual, este de 49%.

Cu toate acestea, România a reușit să îndeplinească 3 din cele 5 condiții de aderare la Zona Euro. Inflația și ratele dobânzilor pe termen lung sunt celelalte 2 care au rămas a fi îmbunătățite.

DEAL

THE

40 pag

iPhone-urile se vor vinde în China după modelul American iPhone-ul este telefonul numărul 1 (sau 2) în majori-tatea piețelor unde se vinde, în afară de China.

Abia după lansarea noilor modele de telefon 5C și 5S, iPhone-ul și-a mărit cota de piață de la 3% la 12%, plasându-se pe locul 3, după Samsung și Lenovo.

Acest lucru se poate schimba în curând, datorită colaborării cu cea mai mare companie de telefonie mobilă - China Mobile. China Mobile va vinde iPhone-uri mai ieftine, însă după un plan de 2 ani - un model de vânzări foarte popular în SUA și în alte țări dezvoltate ale lumii.

Estimările analiștilor cu privire la câte telefoane va reuși să vândă China Mobile sunt diverse. Unii prognozează o cifra de 10 mil. unități, în timp ce alții spun că cifra va sări mult peste 35 mil. Un lucru este cert: iPhone-urile se vor vinde în cantități din ce în ce mai mari.

Rămâne să așteptăm doar următorul raport trimestrial, ca să vedem cît de mult a avut de câștigat compania americană de pe urma acestei colaborări.

de fapt, angajații din regiune au dat dovadă de mult profesionalism și pasiune. Începând cu 1998, când GSK a preluat fabrica de la Europharm, compania a investit peste 100 mil.

De USD în fabrica respectivă. Compania avea 240 de angajați, iar impozitele de personal plătite către stat au însumat peste 2 mil. de USD în anul 2011.

“Investiție” spaniolă cu randament de -90% Un milliard de euro au cheltuit investitorii privați și autori-tățile locale ale orașului Ciudad Real din Spania, cu o populație de 75.000 de oameni, pentru a construi un aeroport. Era preconizat ca aeroportul să faciliteze zborurile pentru 10 milioane de pasageri pe an, însă, din luna aprilie a anului current, nici un avion nu a decolat de pe pistele aproape neutilizate ale aeroportului.

Pentru că aeroportul a intrat în faliment, investitorii și autoritățile locale speră să-l vândă pe data de 29 decembrie, pentru a plăti datoriile.

Licitația de achiziție va începe cu prețul de 100 mil. de euro. Deocamdată, nu au fost mulți doritori, însă vânză-torii au câteva idei de potentiali cumpărători, pe care speră să-i poată covinge să aplice pentru participarea Încă o multinațională va înceta producția la licitație.

Cel mai probabil, aeroportul a costat mai mult decât în România trebuia, datorită bulei imobiliare.

Al patrulea cel mai mare producător de medicamente Construcția acestuia s-a finalizat în anul 2009. și produse de sănătate, GlaxoSmithKline, a anunțat că Toate achizițiile făcute pentru construcția aeroportului se retrage din Brașov și că va încerca să găsească un au avut un preț umflat, iar când criza a lovit Europa, cumpărător pentru fabrica sa. În cazul în care nimeni toate activele imobilizate de tipul construcțiilor și nu va dori să achiziționeze fabrica, GSK o va închide. terenurilor au pierut enorm de mult din valoare.

Dar asta numai după 2015.

Criza, în combinație cu faptul că aeroportul nu a reușit GSK spune că această decizie a fost luată, deoarece să atragă multe companii de zboruri, a transformat compania are o supracapacitate de producție a forinvestiția într-o risipă de bani.

-melor solide orale (pastile). Deși vânzările la nivel de Totuși mulți analiști și experți consideră că acest întreagă companie au fost relativ stabile, GSK susține aeroport poate fi folosti pentru alte tipuri de afaceri ce că cererea pentru pastilele sale, mai ales acelea care implică avioane, în afară de acelea ce implică transse află într-o etapă matură, va înregistra scăderi în -portarea pasagerilor. urmatorii 5 ani, din cauza unor patente expirate.

De exemplu, transportarea de mărfuri sau depozitarea Expirarea pantentelor va duce la apariția noilor avioanelor pe acest aeroport ar fi foarte oportune, producători pentru medicamentele anterior patentate, datorită depărtării de zonele rezidențiale. iar GSK va pierde cota de piață.

Să sperăm că vânzarea aeroportului se va realiza cu De aici și se trage supracapacitatea. succes, și acesta va fi condus de o echipă de GSK accentuează că sistarea producției în Brașov nu management ce va schimba radical situația. are legătură cu performanța echipei de acolo și că, Spaniolii au nevoie acum de fiecare euro.

THE

DEAL

41

pag

It was a Pleasure doing business with you

THE

DEAL