Revista The Deal no 4

No. 4

Thinking Big antreprenor de Cluj Mănăştur şi University of Essex

Paul Cristian Cordoş “dacă simţi că îţi place ceva, fă-o, şi să nu ai regrete.”

Tips & Tricks

Când spui Converse

Acţiuni vs. Obligaţiuni

Elena TUTUNARU ・REDACTOR-ŞEF・

Mihai MIHALACHI Raluca GUZU

・DESIGN / MACHETARE・

・EDITOR・

Emilia PIŢU Tudor VASILIU

・FOTOGRAF・

・REPORTER・

Iulian BAXAN Mădălina Ghiţă ・PR & Marketing/ REPORTER・

Vlad Buzoianu

・REPORTER・

Dana COSTIN ・REPORTER・

・REPORTER・

Daniel CORNEA Ana-Maria MIHUŢ

・REPORTER・

・REPORTER・

Bianca GÂNGĂ Petruţa Grijincu

・REPORTER・

・COLABORATOR・

Edina GYÖRFI ・REPORTER / FOTOGRAF・

Cuprins Been There, Done That Thinking Big Marketing în 2014

06-13

Zilele Antreprenoriatului Stomatologic 2014

Born to Inspire Art Bending

14-21

Titlu mişto

22-23 24-35 36-41

Life around Business Tips & Tricks: Când spui Converse Demitizarea Leadershipului Ţinuta Business Serious Stuff Cum putem inuenţa sistemul legislativ?

Acţiuni vs Obligaţiuni

orevista.business@gmail.com https://www.facebook.com/revistathedeal

03

pag

04 pag

s ’ r o t i Ed letter I Venim cu cea de-a 4-a ediţie The Deal şi cu un site drăguţ (www.revistathedeal.ro), pe care îl vom folosi pe post de... chat. Chat? Păi, da. Ne vom bea cafelele împreună în timp ce vom povesti unii altora: noi scriind, tu citind; iar apoi, invers. Până nu ne vom mai putea imagina viaţa unii fără alţii.

Abordează-ne, şi de restul vom avea noi grijă – bucuroşi, vom întoarce luminile reectoarelor spre tine. Trei: vrem să devenim prietenul tău. Şi, dacă crezi că putem dezvolta o relaţie frumoasă de prietenie, în care ne ajutăm reciproc la bine şi la rău, noi oferind promovare and stuff, iar tu – orice altceva, te aşteptăm şi pe tine... să ne dai un buzz pe site, mail: hello@revistathedeal.ro, sau Facebook.

Îţi mulţumim că, în căutarea ta de interesting stuff, ai dat peste noi şi te-ai oprit la noi. Dă o şansă următoarelor pagini şi Avem şi noi, ca tot omul, nişte rezoluţii pe promitem că nu vei pleca de aici fără cel puţin 2015. Unu: vrem să creştem crew-ul. Şi, dacă te două lucruri faine de ştiut. fascinează ideea de a colabora cu noi (pe partea de articole sau partea de design), Sincerely yours, înseamnă că eşti foarte tare şi vrem să te ştim Elena Tutunaru printre noi. Doi: vrem să scriem despre

proiectul, start-up-ul sau experienţele tale.

05

pag

Been There, Done That

reporter: Vlad Buzoianu

Thinking Big

sau ce am învăţat eu din viaţa mea de mic antreprenor educat de Cluj Mănăştur şi University of Essex Start up, proiect de hobby cu câţiva prieteni sau rmă cu dureri de coloană de la creşterea accelerată - din oricare faci parte, trebuie să gândeşti BIG.

Î

n acest sens, am pregătit câteva sfaturi punctuale.

1. Clişeu, şi nu degeaba: caută pasiunea în orice faci! Ne referim la antreprenoriat şi, studiindu-i istoria, putem spune că niciun business ce a marcato, nu a pornit ca şi business. În schimb, o idee inovativă sau o pasiune vor  mereu driverele progresului în domeniu. Orice altă motivaţie nanciară va livra cel mult un business mediocru, caz în care n-are rost să-ţi pierzi timpul cu gândurile mele.

2. Găseşte şi studiază modele adevărate. La noi nu sunt promovate pe toate gardurile, dar asta nu înseamnă că lipsesc. Studiază-i pe cei la nivelul cărora aspiri. La naiba, studiază-i şi pe cei mai buni oricum. Dacă activezi în servicii, ca şi mine, probabil şi tu îi ai "la follow" pe Hsieh, Branson, dacă mergi pe construcţii - Trump, iar dacă pe investment - Buffet şi mulţi alţii. Mai mult, citeşte şi bibliograa care ţi-o recomandă astfel de oameni. Vei vedea atunci cum cei mai buni se recomandă între ei, iar tu nu mai pierzi timp identicând valoarea în supra-oferta informaţională.

3. Studiază întâi oameni, apoi profesionişti. Nu-ţi căuta nici modelele, nici angajaţii după CV. De exemplu, eu am obiceiul de a-i studia pe "The Greatest" în afara domeniului lor de activitate, şi încerc să extrag factori de caracter ce mă pot ajuta în propria-mi ascensiune, e că este vorba de Jobs, Tupac, DaVinci, Lincoln, Mozart sau Buffet. Businessul convenţional dispare încet şi companiile încep să aspire la identităţi umane, iar valorile ce clădesc astfel de identităţi sunt bine ascunse în oamenii de pretutindeni.

Vis-a-vis de oameni, în mod cert atât eu, cât şi Marcus Aurelius recomandăm mentori, nu doar modele. Evoluţia îţi accelerează în momentul în care identici un om experimentat, cu valori pe care le ai tu însuţi. Cine ar  fost Eminescu fără Pumnul sau Aurelius fără Fronto? Din nou, nu are importanţă profesia, mentorul meu e om de ştiinţă şi psiholog, dar învăţăturile lui sunt mai valoroase decât toate cărţile lui Maslow şi Porter adunate. În privinţa angajaţilor, în special în cazul start-upurilor, îmi amintesc întrebarea unei colaboratoare aată în vizită la unul din birourile mele: "Cum se face că primeşti oameni lipsiţi de experienţă în compania ta?"

06 pag

E simplu. Experienţa generează mercenari, iar businessurile excepţionale îşi ţin oamenii în rmă prin cultură, nu prin remuneraţie. Aşadar, răspunsul meu a fost că noi oferim şanse unor oameni valoroşi, pe care îi transformăm în profesionişti, şi, dincolo de toate, pun cel mai mare preţ pe loialitatea lor şi compatibilitatea lor cu cultura organizaţională.

4. Dă-ţi cuvântul şi ţine-te de el. Folosim cea mai puternică replică a lui Denzel Washington în American Gangster, fară nicio adăugare: "Most important thing in business is honesty, integrity, hard work, family, never forgetting where you came from".

5. Comunicare. Comunicare. Comunicare.

Dezvoltă-ţi această abilitate cheie. Nici nu pot să îi exprim importanţa în orice domeniu, mai ales, antreprenoriat. Businessul a cunoscut, de regulă,

BUSINESS LESSONS

succesul, chiar şi atunci a fost mai mult instinctiv decât ştiinţic, dar în era brandurilor şi a comerţului cu "experienţe", comunicarea este unul dintre pilonii principali pentru un outcome cu income. Dacă vrei training în domeniu, nu pleca urechea chiar la orice.

Recomand Iquest University, dacă eşti din Cluj şi vrei să înveţi de la cei mai buni.

6. Capitalismul Social ca şi reţeta succesului. Ştiu declaraţia lui M. Friedman, conform căreia, singura responsabilitate a unui manager e să maximizeze proturile. Am studiat şi cazul Dodge Brothers vs. Ford, dar viziunea mea rămâne alături de capitalismul social. La fel ca şi în viată, cele mai mari benecii nu sunt cuanticabile. Poate că Ford nu a ştiut să le exploateze, dar asta nu le indică absenţa.

Surpriză, un plus al globalizării informaţiei este indicatorul social awareness. Protă! Livrează servicii sau produse unice, sau investeşte în proiecte sociale.

Câştigul de încredere duce la proturi, deoarece achiziţiile au caracter emoţional. Priveste-ţi activitatea ca şi amprenta ta asupra societăţii, iar dacă nu-i găseşti un scop mai măreţ decât protul, avantajul tău competitiv nu va dura.

7. Accent pe cultura organizaţională.

Un business e o echipă, şi, de multe ori, nu e cel mai bine să ai turnover ridicat la jucători. Mai degrabă, o identitate. Un movement. Ia-o ca pe o politică organizaţională. Ca să mergem înainte, avem nevoie de oameni cu opinii diferite, dar care trag cu toţii în aceeaşi direcţie. Spre încredere, spre calitate, spre unicitate, spre bine. În urmă cu ceva timp, managerul uneia dintre companiile în care sunt implicat, un tip uşor mai în în vârstă, deci old school (să mă ierţi dacă citeşti, dude), era oarecum nemulţumit de decizia mea de a petrece timp, discutând cu camarazii despre valorile lor şi, implicit, ale brandului.

no. 1 MENTORS MATTER

Nu înţelegea de ce am stat săptămâni întregi până să ajungem la câteva cuvinte reprezentative serviciilor noastre: accent pe calitate, fără compromisuri, transparenţă, exibilitate, servicii personalizate. Îl trata ca pe un discurs banal de marketing. Într-adevăr, oricine poate să zică aceste cuvinte, chiar şi competiţia, deşi e puţin ciudat, un fel de şampon pentru chei.

DAR nu e sucient să o spui. Valorile pe care şi le asumă compania ta şi modul în care le aplici în relaţia cu clientul te diferenţiază. Ceea ce te face unic este cât de sincer îţi crede ecare camarad în aceste valori. Se citeşte în privire, se simte în glas şi nimic nu e mai convingător decât pasiunea celui care creează, vinde sau livrează produsul / serviciul, să nu mai vorbesc de cotele indicatorului EI (Employee Involvement).

Tot cultura organizaţională este instrumentul prin care atragi oamenii potriviţi pentru compania ta şi îi şi ţii aproape, că tot vorbeam de loialitate.

Totodată, aceeaşi cultură îţi lungeşte termenul avantajului competitiv. Produsele sau serviciile pot  copiate. Personalitatea companiei este cea care interacţionează cu clientul şi prea puţini îşi dau seama de asta momentan. Protă!

Long story short, citeşte-l pe Tony Hsieh, nu există altul mai bun decât el pe tema culturii organizaţionale.

8. Rămâi etic.

Dincolo de materia business ethics şi de noi activişti pentru mediul înconjurător, dincolo şi de faţa întunecată a Americii corporatiste, în care oamenii sunt aruncaţi de pe clădiri în ceea ce putem numi hostile takeovers la propriu - în puţine cuvinte, abordăm lozoc. Devenind repetitiv, îţi spun că trebuie să vezi BUSINESSUL TĂU, CA PE UN MOD DE A INFLUENŢA SOCIETATEA.

07

pag

Adăugăm studii de caz la eseu: (1) Un prieten de-al meu continua să rămână etic, deşi se confrunta cu concurenţă politică şi neloială.

Pierduse şi în alte industrii, pe seama defăimării sau a contractelor semnate cu plicul de către competiţie.

Trăim în România, deci astfel de înfrângeri sunt colaterale pentru cetăţenii şi antreprenorii oneşti (deocamdată, Doamne dă-le putere eroilor de la DNA!), la fel ca şi costul de oportunitate de a rămâne cinstit, valoros, evitând deopotrivă SUME lejere şi un RICO românesc jucăuş. Practic, aici ai de ales între surf pe tsunamiul inovaţiei, nanţări şi stresul ratelor sau tunuri şi stresul justiţiei. Primele două variante se adresează celor care pun respectul mai presus de orice.

(2) Un alt prieten, fondator al unuia din cele mai tari branduri pentru tineret din România, mi-a arătat cum cei ce se aseamănă, se adună în relaţia cu the target market. Cui te adresezi? Cât de bine îi reprezinţi? Sunt întrebări care ne explică de ce Apple şi Electric Castle sunt cool, nu doar QUALITY, în timp ce Windows rămâne un cash cow util şi TIMAF-un festival făcut să e.

Astea sunt motivele pentru care primul amic rămâne etic. Îşi păstrează businessul reprezentativ pentru propria-i persoană şi aportul pe care doreşte să îl aibă în societate. Totodată, el se adresează oamenilor de calitate ca şi target market. Etica profesională în România nu e doar un subiect predat să umple curricula, ci o adevărată unealtă de market segmentation. Aici e cool să i etic, deci nimic mai frumos decât să capitalizezi pe încredere într-o societate care îi duce lipsa. Protă!

9. Think BIG! Puterea proiectului tău/companiei tale stă în cât de mult crezi în el/ea. Vrei să urci munţii sau vrei să cucereşti lumea? Vrei rimiturile altora sau eşti sucient de tare să stai la masa celor care au comandat plăcinta? Un fel de do or die mentality al unui puşti dintr-un garaj pe vremea când părinţii noştri nu ştiau ce-i ăla computer, şi să înceapă primul discurs în startup cu "Fuck IBM".

08 pag

Nu este vorba de faptul că s-a folosit de un Goliat al industriei pentru motivaţie, ci de simplul fapt că a aspirat la acel nivel, crezând în forţele proprii. De aceea, mărul e primul din industrie şi departe de IBM la criteriul revenue pentru corporatişti. Cei pasionaţi de branding ştiu că vorbim de campionii actuali. Într-adevăr, e posibil să se ducă naibii fără Steve.

Vom vedea dacă identitatea ce a construit-o rezistă la provocările Americii corporatiste.

Dar, să revenim la lumea noastră. Trebuie să îţi evaluezi obiectiv produsul şi serviciul, să-l inezi cu cât de multă personalitate poţi şi să estimezi, din nou, obiectiv, cât de sus ţinteşti. Altfel spus, ecare proiect e o lume în care tu decizi cât de departe e cerul, după care îl iei la ţintă. Mai concret, dacă ai o idee cu care crezi că poţi schimba lumea sau o aplicaţie de care să e interesat Zuckerberg, do it! Dacă ai o idee de revistă cu care vrei mai mult decât să încasezi vizualizări pe reclame, vrei să interacţionezi cu alţi oameni proactivi şi să cultivi mentalităţi, fă-o!

Dacă nu ai o doză de tupeu, îţi dau eu din supra mea. Nu poţi să te laşi intimidat de scepticismul nimănui, nici măcar al tău. Poveştile de succes au crucea lor şi viaţa îţi dă palme înainte să te ia în braţe.

Tu doar trebuie să crezi în ceea ce faci mai mult decât în orice te-ar putea face să renunţi. Legat de acest aspect, să luăm un case study vis-a-vis de cât sunt de prost, dacă până acum am tot făcut pe deşteptul: Ieşit de la lmul "The Wolf of Wallstreet", am ajuns acasă cu o singură idee în cap: să îl aduc în România pe Jordan Belfort. Timp de o lună i-am scris 10 e-mailuri pe zi (prietenii îmi spuneau că-s nebun) şi, într-un nal, am reuşit să luăm legătura. Încercând fără succes să reduc cei 150.000$ pe care îi cerea pe o zi de dat sfaturi, am rămas cu o amintire pe viaţă: momentul în care mi-a spus " You remind me of myself." - legat de abilităţile mele de negociere.

Trecând peste, eram gata să zic DA termenilor lui, dar scepticismul altora din jurul meu m-a determinat să nu-mi asum riscul.

La vreo 5 luni după aceea, o altă rmă l-a adus în România şi zvonurile sunt că a fost o idee extrem de protabilă. Scepticismul oricui e racordat direct la limitele proprii. Pe ale tale nici tu nu le cunoşti, darămite alţii.

10. Fii modest. În business, ca şi în viaţă, e vorba de respect. Un vecin de bloc avea o expresie pe care nu o voi uita niciodată: “Ca să i “şmecher”, trebuie să îi respecţi pe cei care au fost înaintea ta. La fel, trebuie să îi respecţi pe cei ce vin din urmă. Tradus, datorezi respect şi concurenţei (celorlalţi “şmecheri”). Astea sunt regulile până când cineva le încalcă.”

De aceea, încep prin a evidenţia faptul că, în niciun caz nu sunt în măsură să dau sfaturi, deşi performanţele raportate la vârsta mă pot recomanda. În mod cert, nu ştiu mai bine decât cei care au fost înaintea mea, marii antreprenori de acum, sau cei ce îi vor urma (generaţia mea).

Mai mult, nici atunci când voi  unul dintre cei mai buni, n-am să fac pe deşteptul.

Simbolic vorbind, există un motiv pentru care Gates, Obama, Jobs, chiar şi Zuckerberg îmbracă aceleaşi haine simple zilnic: valoarea ţi-e în cap, nu în cont, iar orice fel de superioritate autoproclamată îţi limitează expunerea la idei sau oameni geniali cu care atitudinea nu-ţi rezonează - e că vin din trecut sau vin din urmă (noul val). Stay humble!

11. Războaie care merită purtate. Încheiem cu puţin Sun-Tzu. Dacă şi tu eşti un geniu creativ, mare grijă să nu pierzi pe seama abundenţei de idei şi dorinţei de a le concretiza pe toate. Din păcate, în business, ca şi în viaţă, trebuie să alegem: razboaiele pe care le purtăm, afacerile cărora ne dedicăm şi femeile cărora le punem inelul.

Vorbim de chestiuni ce necesită implicare totală, aşa că alegem cu grijă. Legat de acest aspect, foloseşte Warren Buffet's list rule pentru a-ţi prioritiza visele şi metoda lui Eisenhower pentru prioritizarea taskurilor.

Aleg să închei aici pentru că, în mod cert, cei interesaţi de sfaturile mele mai pe larg vor avea acces la ele, aşa cum am avut şi eu, la sfaturile altora.

Dacă e ceva ce mi-aş dori să ţii minte, acela e punctul 4. Probabil că, peste un deceniu, experienţa le va formula puţin altfel, dar acest articol reprezintă o părere autentică a propriului drum. Chiar putem concluziona cu un sfat legat de asta: Rămâi autentic! Orice sfaturi sau modele alegi să urmezi, păstrează-ţi spiritul critic şi insuă-ţi personalitatea în tot ce întreprinzi. Astfel, vom avea şi noi ocazia să învăţăm din unicitatea ta!

nu ia o z u B d Vla 09

pag

Been There, There, Done Been DoneThat That

reporter: Mădălina Ghiţă

Marketing în 2014: reviziuni astrale Sfârşitul anului 2014 a anunţat schimbări majore inside our Deal. Vedeţi şi voi cam care ar  acestea, iar ce nu aţi văzut până acum, veţi vedea de azi înainte. Mie îmi revine datoria (şi plăcerea) de a scrie despre tot ce e nou şi vechi în marketing.

N

u sunt studentă la marketing, dar mă pasionează domeniul. E foarte posibil ca unii sau mulţi dintre voi să aibă cunoştinţe de marketing superioare alor mele. Mă înclin în faţa acestora şi sper că articolele mele se vor ridica la înălţimea aşteptărilor lor. De cealaltă parte, sper că articolele mele vor  de folos celor pasionaţi de marketing, celor interesaţi să-şi îmbogăţească şi să-şi dezvolte cunoştinţele în acest domeniu.

Să începem prin a face o retrospectivă a anului ce s-a încheiat în domeniul marketingului, bineînţeles; mai exact, în domeniul marketingului online.

După părerea mea (poate nu tocmai avizată, dar tind sa cred că, de data asta, aş avea dreptate), anul 2014 a fost unul agitat în acest domeniu, cu multe schimbări şi cu multe noutăţi. Noii algoritmi Google au făcut toată suarea să o ia razna în încercarea de a domina mediul online prin conţinutul site-urilor, iar cele care nu au reuşit să ajungă printre primele pagini ale căutărilor şi căutătorilor Google, au încercat cel puţin să îşi optimizeze conţinutul site-urilor.

Firmele care încă nu au realizat importanţa SEO şi a marketingului online vor avea mult de recuperat în 2015, asta dacă nu cumva au dispărut între timp.

Content marketingul şi-a luat un avânt mai puternic ca niciodată în 2014. Content is the king ar trebui să vă sune cunoscut până la ora aceasta.

Odată cu introducerea noilor algoritmi de către Google, site-urile nu au mai putut face abstracţie de conţinutul pe care îl oferă celor interesaţi de un anumit subiect. Secţiunile de blog sau de news au devenit indispensabile site-urilor care au dorit să se menţină în top. Conţinutul nou, original, postat constant şi frecvent a devenit cheia către poarta primei pagini de căutări Google.

Un alt trend care a luat avânt în decursul anului trecut a fost utilizarea imaginilor cât mai sugestive, cât mai atractive şi cât mai bine şi mai inteligent plasate.

Vizualul a devenit extrem de important în transmiterea mesajului. Aşa au luat amploare social media tools, precum Instagram sau Pinterest. Făcând abstracţie de poze cu mare, soare şi picioare goale postate de fete cochete cu bonete, în 2014, s-au lansat campanii puternice pe Instagram, bazate pe vizual şi, bineînţeles, pe popularul, dar de cele mai multe ori greşit folositul hashtag (tot din vina domniţelor anterior menţionate).

10 pag

Aş mai putea adăuga ceva despre social media marketing? Oare a rămas ceva nespus în anul 2014?

Canalele şi instrumentele de social media au explodat în 2014! Facebook, LinkedIn, Twitter şi Youtube conduc detaşat în topul celor mai utilizate, dar şi al celor mai folositoare instrumente de social media în 2014. Nu au fost neglijate nici Instagram, Pinterest, Tumblr şi foarte puternic vine din spate Vine (clipuri scurte de 6-7 secunde). Secretul celor care s-au folosit cu succes de social media nu a fost prezenţa pe toate canalele posibile, ci focusarea pe canalele potrivite afacerii promovate şi a publicului ţintă vizat. La sfârşit de 2014, gurile rele spuneau că, până la mijlocul anului 2015, Google + va dispărea din peisajul social media. Dacă veţi continua să investiţi timp şi alte resurse în promovarea afacerii prin Google + rămâne la latitudinea voastră.

Un alt trend caracteristic anului 2014 a fost adoptarea şi adaptarea principiului Less is more în marketing. Informaţia din campaniile şi materialele de promovare au devenit mai scurte, dar mai clare, mai concise, mai eciente. În vremuri în care aproape 80 % din utilizatorii web nu citesc, ci scanează conţinutul unui site, este crucial ca acesta să ofere cât mai succint toate informaţiile de care consumatorul are nevoie. Prin urmare, reclamele au devenit mai scurte, dar cu un impact mai puternic, articolele de promovare se rezumă de cele mai multe ori la aproximativ 5 paragrafe, imaginile prea încărcate au ieşit din uzul oamenilor de marketing, la fel ca şi multe alte instrumente prea luminoase, prea zgomotoase sau prea strălucitoare folosite deunăzi pentru captarea consumatorului. Sau, cel puţin, a privirii lui.

Ultimul, dar nu cel din urmă element de marketing online, a cărui popularitate a crescut vertiginos, a fost SEO. Pentru cei care nu ştiu despre ce vorbim, Search Engine Optimization este procesul prin care întreg conţinutul unui site este optimizat în aşa fel încât să răspundă cât mai ecient algoritimilor şi parametrilor

Google, iar respectivul site să e printre primele rezultate în urma căutărilor unui anumit keyword (sau mai multe) pe Google. Scopul optimizării unui site este atragerea unui număr cât mai mare de vizitatori şi atragerea unui trac cât mai intens pe site.

Optimizarea unui site se face atât pentru întâmpinarea algoritmilor impuşi de motoarele de căutare, dar, în aceeaşi măsură, se face şi pentru ca site-ul să e cât mai user-friendly. At the end of the day, atât motoarele de căutare, cât şi website-urile nu vor decât să satisfacă într-un mod cât mai ecient cerinţele utilizatorilor. Mediul online a devenit incredibil de competitiv, iar rmele care deja au apelat la SEO au un avantaj decisiv în faţa celor care încă nu au făcut-o.

Cam aşa a decurs anul 2014 în domeniul marketingului online. A fost un an agitat în acest domeniu, iar 2015 nu se anunţă a  mai prejos. Din contră, bătălia în online va  una şi mai dură şi mai aspră decât cea din anul precedent. Dar despre asta, în numărul următor.

a

Madalina Ghit

11

pag

Been There, There, Done Been DoneThat That

reporter: Dana Costin

Zilele Antreprenoriatului Stomatologic 2014

What you do today can improve all your tomorrow! În ultimii ani, chiar şi fără părerea vreunui expert în domeniu, se poate remarca, cu lejeritate, puterea crescândă a evenimentelor de Business şi Dezvoltare personală, care pătrund tot mai mult în lumea noastră.

A

noastră, adică a celor care aplică autodisciplina şi alungă starea de leneveală şi confort molipsitor, pândind până şi cele mai mici şanse de a lupta pentru visul lor. În rubrica destinată celor mai proaspete şi inovative proiecte la nivel local şi naţional, se cuvine să pun în scenă singurul eveniment exclusiv dedicat antreprenoriatului din domeniul medicinei dentare Zilele Antreprenoriatului Stomatologic (ZAS). Înainte de toate, trebuie să îţi spun că 2011 a fost anul de căpătâi al acestui proiect, care, datorită feedback-ului pozitiv, venit atât din partea medicilor stomatologi, cât şi a managerilor de clinici stomatologice, a continuat şi cu extinderea lui la nivel naţional.

Ce a urmat?

Iaşi, Bucureşti, Timişoara şi, bineînţeles, Cluj-Napoca. În data de 22 noiembrie a.c., a avut loc evenimentul în oraşul nostru cu ritm ardelenesc, acesta având parte de câteva luni de pregătire în spate. Şi totul pentru ca cei 55 de participanţi să benecieze de 10 ore petrecute cu folos pentru clădirea lor profesională.

Acest eveniment, oferit atât studenţilor la medicină dentară, cât şi medicilor deja practicanţi, s-a desfăşurat, având următoarea formă şi conţinut: Pentru un debut potrivit al zilei lungi care se anunţa, participanţii sosiţi, înregistraţi şi cu simbolicul cadou primit, şi-au aşteptat răbdător rândul pentru a primi o cafea marca Captain Bean. Răgazul cu o cafea caldă în mână, e ea mică şi strong sau generoasă şi cremoasă, a fost momentul prielnic pentru cunoaştere între participanţi şi pregătire pentru maratonul de conferinţe prestabilit.

Mirabela Istrate a fost primul speaker care a luat cuvântul şi a discutat despre nanţarea unei rme.

Se spune că este important să porneşti la drum cu un plan şi o direcţie precisă, aşa că Mirabela Istrate a oferit o cantitate generoasă de informaţii economice legate de formele de afaceri, taxe şi impozite, etape ale nanţării, nalizând cu Tips&Triks legate de sediul şi capitalul social. Scopul acestei prime conferinţe a fost de a clarica, de la bun început, care sunt cele mai avantajoase opţiuni pentru a da startul propriei afaceri în domeniul medicinei dentare.

Următoarea conferinţă - Estimarea ecienţei nanciare pentru achiziţionarea aparaturii radiologice în cabinetul de stomatologie, a fost susţinută de către Mihaela Hedeşiu.

12 pag

Ca suport pentru această prezentare, s-a ales un exemplu concret, făcându-se o paralelă între Radiologie intraorală şi Centru de Radiologie. Începând cu explicarea unor noţiuni de bază, precum cash-ow şi investiţie, treptat, s-a ajuns la o analiză amănunţită a costurilor de creditare, a costurilor legate de echipamente şi estimări ale cheltuielilor, veniturilor, protului net pe termen scurt şi lung.

Finalul a constat în recomandarea specialistului speaker, care a prezentat avantajele şi dezavantajele pentru ecare dintre opţiuni: investiţia este substanţial mai mare în cazul Centrului de Radiologie, dar pot  accesate fonduri europene, menite să diminueze din efortul nanciar necesar la debut. Cât despre cabinetul de radiologie intraorală, pe care ar trebui ecare cabinet de stomatologie să îl deţină, investiţia este una mai modestă, deci mai accesibilă şi

se recuperează într-un interval de timp de doar câţiva ani.

Următoarele minute au fost alocate lui Zoltan Feyer, care a discutat despre relaţia de parteneriat între medicul dentist şi tehnicianul radiolog, subliniind importanţa comunicării şi indicaţiilor pregândite, care ajută la reducerea timpului, efortului, evitând complicaţii, precum iradieri suplimentare ale pacientului. Înaintea pauzei de masă, timp de o oră, Iulian Păcurar şi Ionuţ Horea Baboş au oferit soluţii eciente în parteneriatul antreprenorului cu Banca Comercială Română. În câteva cuvinte, reprezentanţii băncii BCR au prezentat simulări pentru diverse pachete disponibile, soluţii pentru dezvoltarea afacerii, motivarea angajaţilor şi, pentru vremuri mai târzii, au prezentat detalii chiar şi despre pensia facultativă. Şi cum ecare eveniment îşi are momentul său de inspiraţie demnă de admirat şi urmat, Mihai Aşchilian, prin a lui conferinţă - Doctorat în antreprenoriat - ne-a demonstrat ce înseamnă să i un om cu principii de nestrămutat, dar piperate cu o ambiţie care nu cunoaşte renunţarea.

Se autointitulează vizionar şi a muncit serios pentru ca, după ani dedicaţi, să devină coleg cu cei mai renumiţi medici chirurgi din lume, precum Alexis Verpaele (Nr. 1 în domeniul liftingului facial din Europa) şi Timothy Marten (cel mai bun medic în chirurgie estetică din lume).

Impresionantă a fost modestia şi simplitatea cu care se adresa audienţei, încercând să dea sfaturi cât mai aplicabile în viaţa de profesionist din domeniul medicinii. Pe post de exemplicare, acesta a precizat succint care îi sunt strategiile, pe baza cărora şi-a fundamentat majoritatea deciziilor din cariera sa: 1. Încet, dar sigur; 2. Calitate, nu volum; 3. Specializare, nu disperare; 4. Expertiză, nu reclamă.

Cât despre prezentul acestui medic de referinţă, după Strasbourg, Gent, Rotterdam, Stuttgart, Paris, Solo, Viena, s-a reîntors în România şi luptă pentru calitatea actului medical, schimbând mentalitatea celor care visează la faimă, indiferent de compromisuri.

Următoarea prezentare - Obstacolele în calea dezvoltării unei afaceri la tinerii antreprenori. În atenţia participanţilor, Florin Şomodi a accentuat nevoia de a crede şi a iubi ceea ce facem. Pasiunea aduce, odată cu ea, putere de a rezista presiunilor şi creativitate pentru a dobândi combinaţii care ne diferenţiază de restul lumii.

Ultimul sfat primit de la acest speaker a fost: Când crezi, tu creezi! Haide, creează-ţi viitorul!

Inspirant, nu?

Cea de pe urmă conferinţă, care a antrenat sala, s-a intitulat Jocul vânzării online. Ciprian Soleriu a relatat despre ce a însemnat pentru el trecerea de la un corporatist la un aspirant afacerist - o lecţie mai dură, care l-a costat pierderea a 15.000 Euro.

Poate pentru unii asta ar  însemnat nalul aventurii din lumea businessului, dar pentru Ciprian Soleriu, nici vorbă de a renunţa la crezul lui că poate reuşi.

Astfel, peste o vreme, acesta a devenit fondatorul site-ului www.conversionAcademy.eu, şi este tot mai solicitat ca speaker la nivel naţional.

Prin a sa prezentare, a oferit sfaturi legate de vânzarea online, despre modul de interacţiune cu posibilii clienţi şi atragerea lor prin a le oferi valoare înainte de vânzare.

Seara s-a apropiat de încheiere printr-o tombolă, în cadrul căreia s-au oferit 2 premii în valoare de 500 RON şi 300 RON. Cât despre networking, acesta s-a prelungit la Berăria Ursus, pentru ca, mai apoi, să lase loc distracţiei din Clubul SIN. ,,Full of knowledge” - după cum un participant a numit acest eveniment, a fost o extrem de bună oportunitate pentru cei din domeniul medicinii dentare să înţeleagă cum antreprenoriatul şi meseria de dentist se pot îmbina frumos, în aşa fel încât să se obţină o afacere prosperă. Categoric, nu este destinul ecărui specialist să devină şi antreprenor, dar, cu o viziune clar stabilită, muncă susţinută şi echipă puternică, lucrurile pot funcţiona astfel încât businessul să e chiar lumea în care îşi trăieşte visul pe deplin!

Dana Costin 13

pag

Born to Inspire

reporter: Elena Tutunaru

wire art studio

Paul Cristian Cordoş, a.k.a. Art Bending, e clujeanul care a renunţat la corporaţie pentru a-şi urma visul, devenind creative wire artist.

Î

ntr-o ţară în care arta e prea puţin înţeleasă şi, mai ales, cumpărată, Paul a luptat o perioadă cu morile de vânt. Dar ceea ce omului comun era să-i scadă din avânt, pe el l-a ambiţionat şi mai mult, astfel că a devenit repede cunoscut atât în România, cât şi în afara ţării. De curând, a ţinut un Live Bending Show la Viena, iar din iunie 2015, va furniza, contra cost, tutoriale către o facultate online din SUA, de care a fost solicitat în toamna acestui an.

Fără alte introduceri, te las să-l cunoşti pe Paul, tânărul care a făcut un salt eroic de la viaţa corporatistă la cea de artist-antreprenor, alegând ceea ce-i zice inima şi nu ce-i ordonă societatea.

Fac modelaj în sârmă de 13 ani. Am început în 2001, cu trei piese foarte mici, printre care şi o spirală de doi centimetri, iar faptul că am reuşit să le vând, mi-a dat încredere.

Conceptul de wire art l-am văzut în State şi, parţial, la Paris, în timpul excursiilor frenetice pe care le făceam în studenţie. Am avut mare noroc să găsesc sprijin în prietenul meu, proprietar la Crema, unde lucram la acea vreme, care mă lăsa să u în nebunia mea, să merg la expoziţii şi vernisaje, şi să descopăr, puţin câte puţin, bazele artei outsider.

N-aş putea să spun cu exactitate cine m-a inspirat de la bun început, dar că pe post de catalizator a fost linia minimalistă a lui Brâncuşi şi Picasso, asta o ştiu sigur.

De altfel, pasiunea pentru artă am avut-o de mic. În generală, am practicat modelaj în lut şi pictură (am două tablouri, lăsate în Cipru şi Sibiu), iar la nal de liceu, luam lecţii de actorie, pentru că visam să fac teatru. După lungi discuţii cu ai mei, care erau profesori şi o ţineau tot una şi bună cu: “Măi, copile, lasă arta şi teatrul, c-om muri toţi de foame în casa asta”, am aplicat la Facultatea de Administraţie Publică şi ştiinţe Economice din Sibiu.

Trei ani am fost corporatist, în încercarea de a-mi impune un curs resc al vieţii după absolvirea unei facultăţi cu prol economico-administrativ. Am plecat însă când am înţeles că-mi fură suetul. Şi mi-l fură big time. Corporaţia are, bineînţeles, şi părţile ei bune, cu tot ceea ce înseamnă structură, disciplină, responsabilitate, venit, dar faptul că îşi omogenizează stafful şi dozează exprimarea individuală m-a determinat să plec... Mai era unul care zicea: “Tovarăşi, totul pentru partid!” (râde)

14 pag

În general, tot traseul Art Bending a fost presărat cu pauze, sincope, renunţări şi reveniri. Cerebral din re, nu m-am aruncat în artă fără să am un job în spate, care să mă întreţină. Deşi poate acesta a şi fost motivul pentru care am reuşit să transform visul meu într-un soi de afacere protabilă abia după vreo 10 ani de cochetat cu sârma, când mi-am îninţat şi PFAul. Am avut obstacole logistice, şi nu puţine. Mi-am dat demisia de la un job, m-am apucat de sârme, am vândut, n-am mai avut apoi nicio comandă,

m-am blocat şi m-am reangajat. Am stagnat. Apoi iar am demisionat, iar am vândut, iar n-am mai avut comenzi. Acum, în sfârşit, sunt independent, îmi permit să mă ocup numai de asta şi să mă întreţin.

Un alt lucru cu care m-am mai confruntat a fost neîncrederea celorlalţi. Şi a început să îmi meargă tot mai bine abia după ce am realizat că aripile nu ţi le taie ceilalţi, ci tu singur, în momentul în care asculţi de ei. Când toată lumea a râs, eu m-am ridicat, m-am scuturat şi mi-am zis: “Nu, asta e chiar foarte tare şi o să continui.”

Dicultăţi, după cum vezi, n-am avut multe. Şi chiar cred că am o viaţă foarte bună, să ştii. Mi-am propus, acum câţiva ani, să trec de la negativism la pozitivism în atitudine şi energie, şi sunt convins că, de atunci, mi s-a schimbat toată viaţa. Aia e cheia. La care se mai adaugă şi încrederea în tine. Dacă crezi în tine, nimic nu te poate opri. Şi am auzit chestia asta de atâtea ori, şi am citit-o, şi am râs de ea, am râs până n-am mai ştiut de capul meu şi am înţeles-o doar când nam mai avut încotro.

Dacă ar  acum să o iau de la capăt, aş face totul din prima şi aş ajunge unde sunt acum în mai puţin de 5 ani. Have no fear! În momentul în care ţi-e frică, ai pierdut totul. Nu contează cine eşti, nu contează ce vârstă ai şi câţi bani ai. 280 de lei costă Art Bending asta a fost toată investiţia. Cleşti, sârmă, PFA înregistrat. Am avut aceşti bani, eram fără job şi m-am gândit că e momentul să încerc. Asta îmi place, asta e parte din mine şi cu asta trăiesc zi de zi.

Am devenit one-man show, ind şi vopsitor, şi expeditor, şi customer support, şi designer, şi îndoitor de sârmă, şi agent, şi PR. Pe partea de PR, trebuie să recunosc totuşi că am fost ajutat enorm de Sonia Nechifor de la PR Venture, care m-a descoperit din faşă şi m-a propulsat. Ajutorul a venit apoi şi de la Genoveva Hosu şi Geta Ungureanu. Pe segmentul de nunţi, am intrat prin Narcis Tarcea de la Imagia, ca să primesc mai apoi sprijin şi de la Wedmag. M-au propulsat ani de zile şi le sunt recunoscător.

Pe partea de decoraţiuni, Wall Art, instalaţii şi tot ce ţine de interior a fost Sonia Nechifor cu PR Venture, pe partea de Land Art - un arhitect din Cluj, Daniela Maier, şi Scena Urbană, iar pe partea de expoziţii Dorel Găină, Ioana Micu şi Christine Marie Turcu, care

15

pag

16 pag

s-a ocupat de presă. Practic, îndoi o sârmă singur, dar în spate e o întreagă echipă.

Lucrez cu trei tipuri de cleşti, o pereche de mănuşi şi sârmă galvanizată de 2 milimetri grosime, pentru trei tipuri de piese: utilitare, dedicate pe piaţa de nunţi şi piese de perete. Nu fac compoziţii artistice grozave, forme fabuloase, care să atragă privirile şi pe care să le ai saved în telefon, pentru că important mi se pare mesajul din spate (mesaj a la Perjovschi-Bansky).

Preţurile sunt stabilite, în general, în funcţie de complexitatea lucrării. Cea mai scumpă structură de până acum a fost Wall of Fame, construită în 2009, pe un perete de 6x3 mp şi constă dintr-un şir de 150 de mâini din sârmă în diferite poziţii, ţinând poze cu evenimentele cele mai importante din viaţa persoanei pentru care a fost realizată lucrarea.

Am vândut de-a lungul anilor nu doar în România, ci foarte mult şi la Paris, New York şi Londra. Am avut chiar o comandă din Japonia la un moment dat.

Ce fac diferit faţă de restul wire-artiştilor europeni? În afară de faptul că e o linie care îmi aparţine în totalitate, folosesc sârmă galvanizată de aşa dimensiuni şi construiesc instalaţii mari, mai practic şi Live Bending Show-ul. Acesta e un atelier preplătit, care are loc în cadrul evenimentelor private, cu un număr de invitaţi cuprins între 30 şi 250. Ceea ce e super tare. Mergi la un eveniment, iar, acolo, primeşti un cadou pe loc, după specicaţiile tale.

Street Art şi Land Art - alte două pasiuni care mă diferenţiază de restul artiştilor. Am amplasat piese prin Cluj, Sibiu şi Budapesta, multe dintre ele fără semnătură.

17

pag

18 pag

Recent am realizat şi câteva piese vestimentare şi accesorii din sârmă în cadrul proiectului Bending With Style, proiect susţinut de PR Venture, în colaborare cu Laura Bâlc - artist fotograf, Deea Bălgărădean makeup artist, Ioana Chişu - fashion blogger, Sigina Luca - manager International Ballroom, Iulia Carmen, Iulia Chifor şi Nora Anghel.

Cum o viziune pe termen lung e absolut vitală, mă gândesc la Art Bending şi îl văd, peste 15-20 de ani, ca un statement în artă. Nu e o ambiţie, e un lucru care simt că se va întâmpla, dacă voi continua să dau tot ce e mai bun din mine. Va  un proiect internaţional, fără să părăsesc vreodată România.

Voi pleca cu drag la Paris, Londra, Tokio, New York, dar n-aş vrea să trăiesc ca în basmul acela, “Tinereţe fără bătrâneţe, viaţă fără de moarte”, când te întorci şi nu mai ai la cine.

Pentru că Art Bending nu înseamnă doar artă, ci şi o mică afacere, simt nevoia să mai abordez două mici aspecte: partea de contabilitate şi marketing.

Ca şi PFA, am un Registru-jurnal de încasări şi plăţi pe care îl completez constant, dar am preferat să apelez la serviciile unui profesionist contabil, pentru chestiunile mai complexe. În ceea ce priveşte strategia de marketing principală, mă axez pe delizarea clienţilor. Îmi face nemaipomenită plăcere să discut cu oamenii, să au ce le place şi să construiesc piesa după preferinţele lor. Uneori mă interesez de bugetul de care dispune persoana, negociem şi execut lucrarea în funcţie de ce îşi poate permite. Nu am o ofertă bătută în cuie (decât estimativ) şi consider acest lucru ca ind asul din mânecă.

19

pag

20 pag

Concluzia mea e un îndemn la acţiune: dacă simţi că îţi place ceva, fă-o, şi să nu ai regrete.

Viaţa oricum e scurtă. Dacă nu îţi asumi un risc la timp, ajungi la 50 de ani şi, uitându-te înapoi, realizezi că ai trăit viaţa altcuiva, nu a aceluia care eşti tu cu adevărat. În drumul tău spre succes trebuie să accepţi totuşi câteva lucruri: (1) pe termen scurt, nu te îmbogăţeşti niciodată din chestiile pe care le faci, (2) oamenii din jur trebuie ajutaţi, (3) modestia e crucială şi (4) trebuie să îţi vezi de viaţa ta. Pe bune, de când am înţeles aceste patru lucruri am avut numai de câştigat.

Noi suferim de mania grandorii, iar asta e otrava ascunsă în om. Îmi aduc aminte că la o discuţie, Paul mi-a zis că nu-i este frică de concurenţă. E un lucru învăţat la Paris, ca şi modestia, de altfel. E conştient că stilul e ceea ce ne diferenţiază şi că, oricât de mulţi wire artişti pe metru pătrat ar apărea în următorii ani, o ruptură între aceştia n-ar  deloc sănătoasă. Spiritul competitiv din orice domeniu al vieţii îl transformă întrunul asociativ, în care puterea membrilor creşte exponenţial pe măsură ce se ajută şi se susţin reciproc.

Paul e artistul cerebral şi sociabil, pe care îl asculţi cu gura căscată şi, când te uiţi la ceas, realizezi, cu stupoare, că două ore au trecut ca 5 minute. Îi poţi face şi tu o vizită pe www.artbending.ro, în studioul său de 37 mp din Baciu şi, uneori… la Camino, în Piaţa Muzeului, unde, spune, zâmbind cu drag, că e a doua lui casă.

ru

Elena Tutuna

21

pag

d e t n a W

Unknown aut

hor

. e v i l a r o d a De . e v i l a , y l b a r e Pref 22 pag

Dacă observi pe cineva cu

semnalmentele* unui reporter/designer sau chiar TU eşti unul dintre ei, contactează-ne la adresa de e-mail hello@revistathedeal.ro *fain, atipic, asimetric, pasionat, cu toleranţă la umor şi talentat în ale scrisului/gracii.

Recompensă: un loc de veci printre

23

pag

Life around Business

reporter: Ana-Maria Mihuţ

Tips & Tricks:

Ce aşteptãri au angajatorii de la tine?

Luând în considerare faptul că deja te-ai decis asupra carierei tale şi îţi doreşti ceva liniştit, stabil şi destul de lipsit de risc, în locul unei vieţi tumultoase în vânturile antreprenoriatului, este important să ştii ce aşteptări vor avea viitorii sau actualii şe de la tine.

D

e multe ori, ceea ce ai studiat sau încă studiezi pare irelevant faţă de ceea ce vei întâmpina la un loc de muncă.

Ei bine, eu îţi pot da dreptate, dar te pot şi contrazice. Dacă studiatul se bazează doar pe citirea unor cărţi de sute sau mii de pagini şi învăţarea pe de rost, s-ar putea ca atunci când ajungi într-un mediu de muncă, să te simţi ca picat de pe Lună. Totuşi, dacă pe lângă această lectură impresionantă, mai adaugi şi nişte realitate, adică aplici sub o formă sau alta ceea ce este scris acolo, aptitudinile tale nu se vor mai limita doar la un vocabular elevat şi o cultură generală vastă, ci vei deveni mai practic, uneori pragmatic şi, mai ales, organizat.

Având în vedere că ceea ce am enumerat anterior sunt doar câteva din aptitudinile căutate de un angajator, vreau să te întreb mai departe: cum stai cu lucrul în echipă? De ce? Pentru că aceasta este una din cerinţele de bază în căutarea angajatului potrivit. Dacă te numeri printre cei care încă mai au probleme la acest capitol, recomand o comunicare ecientă încă de la început, e că eşti project managerul, e unul din membrii echipei. Trebuie să ştii clar şi concis care îţi sunt sarcinile, iar dacă ştii că nu le poţi îndeplini, spune acest lucru. Va  mai rău să îţi iei un angajament pe care să nu reuşeşti să-l duci la capăt, decât să faci doar ceea ce ştii sigur că poţi, e şi mai puţin. De asemenea, elimină preconcepţiile create din experienţele anterioare. Dacă eşti de părere că nu poţi lucra în echipă, că acest lucru nu ţi se potriveşte, gândeşte-te că poate echipa în care ai lucrat nu a fost cea potrivită. Este posibil să se  creat o comunicare defectuoasă sau, poate, conicte de interese în echipele respective. Data viitoare când eşti pus în această situaţie, gândeşte-te că trebuie să treci peste toate prejudecăţile şi să lucrezi, urmărind doar scopul proiectului.

Următoarea aptitudine importantă este abilitatea de a lua decizii şi de a rezolva probleme. Niciun angajator nu îşi doreşte să aibă în subordinea lui o persoană nesigură pe sine, care cere sfaturi la tot pasul şi care nu poate rezolva nimic de una singură.

24 pag

Dacă eşti o persoană abilă, încrezătoare şi puternică, atunci deţii unul din secretele succesului. Deci i bine informat, ai încredere în propriile decizii şi, desigur, asumă-ţi aceste decizii cu maximă seriozitate.

∙Organizare, planificare şi prioritizare Pentru a putea să-ţi prioritizezi sarcinile şi lucrurile importante, este necesar ca, printre abilitaţile tale, să se numere şi organizarea, punctualitatea şi respectarea deadline-urilor. Este de preferat să ai o agendă sau un carneţel unde să-ţi notezi toate evenimentele, datele şi taskurile pe care le ai de îndeplinit. Dacă ai o „fobie de deadline-uri”, îţi recomand să-ţi stabileşti mai devreme termenul nal, cu o zi sau două, spre exemplu.

∙Comunicare ...atât în interiorul rmei,cât şi în afara ei.

Angajatorii pun mare accent pe networking. Aşadar, dacă eşti o persoană sociabilă şi deschisă în a întâlni potenţiali parteneri şi oportunităţi de colaborare, eşti pe drumul cel bun. Dar, dacă eşti o persoană introvertită, atunci sfatul meu este să încerci ceva nou din când în când, chiar şi cu riscul de a eşua.

Gândeşte-te mereu că din greşeli înveţi, iar dacă ai un şef exibil, acest lucru va  un punct atins în

∙Flexibilitate Dacă vorbeam mai devreme de „şeful exibil”, ei bine, această trăsătură trebuie să se regăsească şi în personalitatea ta. Abilitatea de a te adapta cu uşurinţă situaţiilor noi te va face să priveşti lucrurile din perspectivă şi astfel, să obţii mult mai clar răspunsurile şi soluţiile căutate.

Mai departe, vreau să te întreb cât de bine te împaci cu cifrele? Chiar dacă în domeniul tău, nu se cer în mod explicit, abilităţi de numărare, statistică şi interpretare grace, îţi recomand să nu laşi de-o parte această latură. Îţi place sau nu, matematica se întâlneşte oriunde. În primul rând, îţi antrenează mintea, iar apoi te ajută să gândeşti logic şi să te focusezi mai bine. Totodată, poate reprezenta un adevărat avantaj în proiecte pe viitor, ajutându-te să progresezi şi, de ce nu, să avansezi.

∙Toleranţă la stres

∙Poliglot În zilele noastre, datorită globalizării, internaţionalizării şi a eliminării barierelor, am ajuns să vorbim mai multe limbi străine pentru a ne extinde afacerile şi reţeaua. Astfel, este esenţial să ştii cel puţin două, iar cunoaşterea mai multor limbi străine vor reprezenta avantajul tău competitiv. Cu cât ţi-e mai uşor să înveţi o nouă limbă străină, cu atât îţi vei găsi un job perfect pliat preferinţelor tale. Iar atunci, vei şti cum să înclini balanţa în favoarea ta.

Dacă deţii „arsenalul” de mai sus, poţi merge încrezător la orice interviu. Tot ce contează este să ştii cum să le prezinţi pe toate acestea, cum să te vinzi, dar despre acest subiect vom discuta mai pe larg în articolul următor. Pe de altă parte, dacă ţi-ai dat seama că mai ai de lucrat la conturarea prolului angajatului ideal, îţi recomand să începi cât de curând, pentru că aceste aptitudini sau caracteristici nu sunt doar pentru postura de angajat, ci le poţi folosi, cu încredere, în orice altă situaţie. Crede-mă, îţi va  de mare folos să câştigi mai multă încredere în tine, să i sociabil şi să poţi vedea oportunităţile în spatele unui simplu salut respectuos.

Mult spor şi succes în conturarea celui mai bun eu al tău!

ut

Ana Maria Mih

Cât de bine acţionezi şi lucrezi sub presiune? Ce nivel de emotivitate deţii? Indiferent de răspunsul tău, ia în calcul această aptitudine, pentru că nu te ajută doar la muncă, ci şi în viaţa de zi cu zi. Tot de ce ai nevoie este să ştii clar ce ai de făcut şi să pui în aplicare şi principiile de mai sus: i exibil, openminded şi capabil de a lua decizii, preferabil, cele mai bune.

25

pag

Life around Business

reporter: Bianca Gângă

Când spui Converse Când spui Converse, care e primul lucru care îţi vine în minte: All Star sau Chuck Taylor? O pereche de tenişi al naibii de scumpi, care nu rezistă mai mult de 1 an, dacă sunt purtaţi excesiv?

O

pereche de tenişi care au revoluţionat lumea?

Sau baschetul? Rebeliune? Indie? Punk?

Creativitate? Revoluţie?

A fost anul 1908 când Converse Rubber Corporation şi-a frecat mâinile şi a deschis afacerea.

Ei au început prin a face galoşi din cauciuc, destinaţi doar unui sezon. Celui ploios, mă gândesc. Dar, desigur, puţin ştiau acei omuleţi că, în 2014, galoşii de cauciuc vor deveni un trend... mega trend. Dacă ar  ştiut asta, nu ar  renunţat. Dar, totodată, dacă ar  ştiut ... *muzică dramatică*… nu am  avut...

CONVERSE! Într-un nal, i-a lovit inspiraţia. Nu cred că Marquis M. Converse (aşa îl cheamă pe nenea creator), a ieşit în trombă din cameră, cu toate hârtiile gravitând în jurul său, şi a urlat: EVRIKA, GATA, ŞTIU CUM VOM SALVA COMPANIA! Neh, cred că a fost mai mult o chestiune de marketing, gen... ce vrea piaţa sau ce nu ştie încă piaţa că vrea. Oricum, în urma acestui fapt, a apărut prima pereche de All Star, cu tălpi din cauciuc şi pânză sau piele, lungi până la glezne.

Prima pereche era maro, cu cusături negre, iar din 1920, toţi erau negri. Şi din piele.

La început, vânzările au fost puţin cam slabe. Însă, totul s-a schimbat, datorită lui Charles "Chuck" H. Taylor, jucător de baschet pentru Akron Firestones. A, da, să nu uit. Mică paranteză: la început, Converse erau proiectaţi pentru fotbal şi nu pentru baschet, însă Chuck a fost cel care le-a schimbat optica.

Oricum, lui Chuck Taylor i-au plăcut Converse atât de mult, încât în 1921 a devenit un fel de misionar al lor (a promovat pantoi în toate Statele Unite), iar în 1932, jucător şi antrenor la echipa industrială de baschet, Converse All-Stars. În acelaşi an, datorită devotamentului său, numele i-a fost adăugat pe patch-ul de pe gleznă.

(AHA! Acum am aat în sfârşit secretul lui Chuck Taylor! *râs maniac*) Înainte să intrăm în campaniile lor (recente) de promovare, ar  interesant să subliniem câteva detalii interesante din istoria Converse All-Star Chuck Taylor.

Aşadar, vă prezint... *drum rolls* ... facts!

• O pereche de Stars and Bars Pair, fabricaţi pentru cea de-a 75-a aniversare a pantolor se aă în muzeul The Smithsonian .

(America este o ţară care îşi respectă şi înţelege valorile. parol.)

26 pag

• Converse au fost pantoi aleşi pentru personajul lmului eponim, Dennis The Menace. (ştiţi voi, copilaşul ăla adorabil, care făcea doar năzbâtii, şi-i scotea lui nenea Willson peri albi) • Au apărut pentru prima dată pe marele ecran, în Tall Story (1960), dar înainte au apărut într-un serial, la sfârşitul anilor '50, numit The Donna Reed Show.

• Popularitatea Converse în rândul muzicienilor a inspirat Converse's Rubber Tracks. (acest program a început în 2011, ca un efort de a susţine artiştii care au promovat, mai mult sau mai puţin, Chuck Taylor's) • The Rolling Stones au numit Chuck Taylor "The Ofcial Sneaker of the Steel Wheels Tour" în 1989 (*heavy breathing*) • În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, soldaţii americani s-au antrenat în All-Stars.

(Cât patriotism!)

• Au fost purtaţi de prima echipă a Statelor Unite în primul meci de baschet olimpic. Vreodată.

(Au şi pierdut, cred, dar ăsta e un detaliu.)

• Termenul jargon "Chucks" a apărut în 1970.

(Serios, de ce le-a luat atât de mult?)

• Design-ul clasic alb & negru a fost introdus în 1949. Nu s-a schimbat de atunci.

(A fost perfect. De la... aproape de la început.)

• The Ramones au purtat PRO-Keds, nu Chucks.

(O parte dintre ei au purtat Converse, dar asta s-a întâmplat mai târziu. Au reuşit să inuenţeze multe trupe de-a lungul anilor, deşi ei nu au purtat aşa ceva.

Mno… asta da.)

• Au devenit fashionable în 1950, când rebelul fără o cauză, James Dean, a apărut într-o mulţime de fotograi, purtându-i. (*gasp*) • În 1980 şi 1990, a fost explozia lor majoră: au devenit pantoi rebelilor şi ai rockerilor, datorită trupei Guns N'Roses, Pearl Jam, Eddie Vedder. În 1990, se naşte grunge-ul, prin intermediul lui Kurt Cobain şi al Wynonei Ryder şi al multor altor artişti consacraţi, (precum Alice in Chains. Stai, Alice in Chains au purtat Converse? Cui îi pasă, sunt şmecheeeri!) Însă se schimbă puţin şi statement-ul: the dirtier, the better.

Ulterior, aspectul a fost împrumutat de Green Day şi All American Rejects.

Putem observa că au devenit faimoşi prin intermediul lui Chuck H. Taylor, dar în timp, nu s-au întipărit în conştiinţa populară ca ind papuci de baskeţi, ci un fashion statement. Ceva care te face să ieşi în faţă. Ceva care te deneşte: uită-te la mine!

Sunt artist, rebel fără cauză, muzician. Sunt diferit.

(Personal, îmi place chestia asta. Bine, eu sunt un fan împătimit, dar asta e partea a doua.)

Dar, desigur, acum au devenit o chestie elementară şi, dacă îi porţi, nu mai eşti neapărat cine ştie ce. Probabil că treci de hipster autentic. Nu hipster consacrat de tumblr. Ăia poartă Vans (despre asta, într-un alt articol).

Aşadar, cum reuşesc Converse să reziste, şi să reziste, şi să reziste, şi să continue să aibă vânzări de miliarde? Ei bine, aparent ei au mizat pe aceeaşi tactică: Fii diferit! Ieşi în faţă!

Rubber Tracks Studio s-a născut în 2010, în Brooklyn, cu scopul de a susţine artiştii muzicali. Orice muzician poate să înregisreze pe gratis, with no strings attached.

Desigur, de cele mai multe ori, împrumută cântecele, în urma acestui beneciu. Motto-ul lor este: follow your own counsel, not the crowd. În 2011, Converse a lansat reclama "History Made in The Making", pentru a celebra toţi oamenii care au ridicat All Stars la nivelul la care sunt acum.

Sincer, e destul de touchy video-ul. Îl recomand.

Reuşeşte să capteze toată tărăşenia ce am turuit-o mai devreme, dar te cam convinge să-ţi cumperi o pereche. Sau două. Sau nouă. [ https://www.youtube.com/watch?v=l01SuLHraYI ] În 2012, au lansat campania Just Add Color. S-au folosit stencils sau doar spray-uri şi talentul artiştilor în decorarea pereţilor cu celebrii Converse. Ceea ce a fost cel mai interesant e că designurile au fost făcute diferit, de către artişti gratti în Austria, Germania şi Elveţia, folosind alte tehnici decât cele obişnuite (mingi de paintball şi alte chestii.)

Partea faină a acestei campanii este că... întregul video se concentrează pe crearea gratti-urilor. Şi atât. Acompaniat de o coloană sonoră melancolică, întreaga lmare te poartă în călătoria artistului, care îşi duce la bun sfârşit creaţia. Nu sunt interviuri, nu sunt preţuri, nu se spune nimic despre piaţă.

27

pag

Procesul de creaţie al gratti-urilor explică viziunea.

Fără cuvinte. [ http://youtu.be/0qgY2emUKXA ] În anul imediat următor, şi anume 2013, Converse şi-au aruncat mănuşile prin motto-ul: Shoes Are Boring.

Wear Sneakers.

Dudes şi dudettes, sincer, asta e una dintre cele mai simpatice campanii. Campania în sine, şi anume video-ul de pe YouTube, e foarte simpatic, dar şi partea de guerilla a fost mega, mega, mega tare.

Aşadar, să începem cu începutul: Amplify au fost cei care au primit brieful. Alături de video, au făcut tot felul de billboards, aşe, yadda, yadda, yadda, ştiţi voi. Dar, în Londra, spre exemplu, au abordat puuuţin altfel campania. În staţiile Shoreditch şi Dalston Kinglsand, au instalat un covor plin de bubble wraps (ştiţi voi, bulele alea simpatice care vin ca bonus când cumperi ceva de care nu ai neapărat nevoie) Mno, imaginaţi-vă o chestie dintr-aia muuuult mai mare într-un loc aglomerat. Cât de tare poate ? Cu sloganul aferent, evident. În continuare, au făcut rost de o camionetă Converse, unde au instalat un sistem de sunet de 5k şi au condus pe lângă East London. Efectul? Petreceri stradale! Şi un engagement masiv pe Social Media, ceea ce a asigurat dedicarea brandului.

O altă chestie faină din cadrul campaniei a fost folosirea a mii de perechi de Converse agăţaţi în public, pentru a deservi instalaţie. ŞMEEEECHER! Noua campanie de la Converse (campanie globală, pardon), şi-a găsit rădăcinile în creativitate, rebeliune şi poate o formă uşoară de huliganism. Iar Amplify au reuşit să se adapteze, şi chiar şi mai bine, să denească liniile mari ale viitoarelor campanii All Stars. În anul următor, adică anul trecut, adică 2014, Converse au mers aproximativ pe aceeaşi linie ca în 2013, doar că, de data asta... puţin altfel.

28 pag

Campania se numeşte #SNEAKERSWOULD şi a fost lansată în toamna acestui an (deodată cu noile linii Converse All-Star TheSimpson x BlackSabbath), mai mult în mediul online. #SNEAKERSWOULD a fost adus la viaţă printr-o platformă interactivă - numită The Ticket - care determinase fanii Converse să experimenteze oportunităţi în Londra, Paris, Barcelona, Madrid şi Amsterdam în septembrie şi octombrie.

The Ticket îţi oferea şansa să intri în lumea virtuală, doar printr-o extensie la browser. Apoi, după ce o instalai, te loveai de mii de lme, jocuri, GIF-uri şi imagini. Cea mai faină chestie la The Ticket era că oferea invitaţii aleatorii la 70 de concerte, festivaluri şi party-uri din Europa. Spontaneitatea era cheia. Oh, şi aveau şi transportul asigurat! #SNEAKERSWOULD practic te invita să faci ceea ce, în mod normal, nu ai face. Zeci de concerte într-o zi. Sau poate nu chiar, dar aproape.

Oricum, ideea e că... tenişii trebuie purtaţi, murdăriţi şi rupţi. Cu cât mai tare, cu atât mai bine. Şi cam asta e ideea campaniilor Converse. Să faci lucruri nebuneşti. Să te distrezi. Să i un rockstar pentru o zi, două, trei sau, de ce nu, un skaterstar :). Sau... ce doreşti! [ http://vimeo.com/106153026 ] Acum, sincer, după ce am scris acest articol, îmi vine, pentru început, să mă mut undeva unde se întâmplă chestii precum #SNEAKERSWOULD sau să-mi cumpăr încă o pereche de Converse Chuck Taylor All-Stars. Negri. Sau mov. Nu, nu. Negri.

Voi ce ziceţi?

anga Bianca G 29

pag

Life around Business

reporter: Tudor Vasiliu

Demitizarea Leadershipului Poate cea mai realistă deniţie dată ledershipului este cea aparţinând lui Bennis & Nanus, în lucrarea lor „Strategies for Taking Charge” (1994): Leadership-ul este asemenea abominabilului Ieti - Omul Zăpezilor, ale cărui urme sunt peste tot, dar nimeni nu l-a văzut cu adevărat.

D

a… Cam aşa e. Acest concept este din ce în ce mai prezent în societate, ne este descris din ce în ce mai bine şi, cu toate acestea, ne este greu să-l identicăm, iar dacă reuşim, o facem într-un mod eronat.

∙Conceptul controlează informaţia?

Sau informaţia controlează conceptul?

Sfârşit de 2014. Informaţia nu se mai aă nici măcar la un click distanţă, ci la o mişcare distanţă. Însă oare tot ce ni se livrează în materie de informaţii este şi adevărat? O veche vorbă jurnalistică zice: „crede doar jumătate din ce ţi se spune”. În primul rând, pentru a reuşi să vedem cum este construit conceptul de leadership, trebuie identicaţi actorii ce contribuie la această construcţie, şi anume: mass media (TV, presă scrisă, presă online), o parte din societate, cercetători, lideri, profesori, mediul business şi alţi actori invizibili. Dintre toţi aceştia, impactul cel mai mare în stabilirea unei proiecţii asupra leadershipului îl are mass media. În special, presa online, având drept catalizator platformele sociale, îşi revendică mare parte din construcţia conceptului // Uşor ironic, având în vedere că sunt parte a acestui segment şi încerc să ofer o perspectivă asupra leadershipului //. Însă de cele mai multe ori, scopul mass-media este de a livra un mesaj care să vândă, să atragă publicul, punând sub semnul întrebării autenticitatea informaţiilor. Iar publicul ind obişnuit în această manieră, uită să ltreze informaţia, perpetuând-o mai departe în forma în care a fost prezentată. Astfel, regăsim pe internet aceleaşi urme ale leadershipului - 11 obiceiuri de dimineaţă ale liderilor; 10 indicii că eşti un lider; Ce tip de lider să i pentru a-ţi creşte organizaţia? -, majoritatea în strânsă legătură cu mediul business.

Multe dintre aceste tipare sunt stabilite în urma analizei comportamentale a directorilor generali, studii făcute pe baza evoluţiei unor antreprenori, interviuri luate oamenilor aaţi în poziţii de conducere.

Când leadeshipul nu este doar despre topul mediului business, ca şi când ar urma o lege a exclusivismului. Îl întâlnim şi într-o echipă de handbal, şi într-o orchestră simfonică, în aceeaşi măsură. Leadershipul este creeat acolo unde societatea are nevoie de el... dar despre asta voi vorbi în rândurile ce urmează.

30 pag

Internetul este o sursă bogată de informaţii. Cu toate acestea, leadershipul nu se învaţă de pe internet. În cel mai bun caz, acesta îţi poate genera nişte hinturi în conturarea propriei perspective. De altfel, internetul tinde să ducă la o supraestimare a conceptului de leadership, îndepărtându-l de realitate. Ori evoluţia acestuia trebuie să aibă ca punct de pornire realitatea.

∙A fost odată? Sau a fost creat odată?

Multe controverse sunt stârnite în jurul genezei unui lider. Există lideri înnăscuţi? Poate  deprinsă această ştiinţă (sau artă, cum vreţi să-i spuneţi) a leadershipului? Şi urmând exemplul copilăriei că atunci când doi se bat, al treilea câştigă, eu voi nominaliza varianta mea pentru titlul de câştigător.

Adevărul e că nu există studii care să demonstreze că leadershipul se poate transmite la nivel genetic, aşa cum nu există nici un rezultat întruchipând un lider ce s-a antrenat să e lider. Procesul de creare a liderului nu cred că ar trebui să e unul deliberat pentru că nu cred că ar mai  vorba de leadership.

Iar prin proces deliberat, mă refer la faptul că, oricât ai încerca să pui în aplicare informaţii din diverse părţi, rezultatul e îndoielnic.

Astfel, ajung şi la teoria conform căreia liderul este rezultatul societăţii. El e prezent peste tot, într-o formă sau alta, şi la un anumit nivel, e că vorbim despre administratorul unei scări de bloc, ce-ţi scoate vecinii la curăţenie în jurul blocului, sau de un student ce-ţi scoate colegii la protest pentru o cauză comună.

Contextul social este cel care împinge anumite persoane spre a deveni lideri în comunitatea de care aparţin. Iar o dată ce acesta conştientizează că este lider, misiunea lui este de a creşte comunitatea, implicit şi numărut de aderenţi. În lucrarea lor Leadership: An Alienating Social Myth - Gary Gemmil şi Judith Oakley susţin că liderul este o contrucţie mentală abstractă, un mit construit prin interacţiune socială. El ia forma unei nevoi patologice - de aici şi conotaţia pozitivă atribuită conceptului - prin care sunt reprimate anumite decienţe, iar

∙Liderii sunt oameni buni... ... Şi nu prea. Sau cum un alt clişeu spune: nu există idei bune sau idei proaste, ci doar idei. Peter Drucker prezenta leadershipul ca ind o extravaganţă, numind şi 3 mari lideri ai secolului trecut: Stalin, Hitler şi Mao. Chiar ei. Dacă la început, am fost ignorant în privinţa acestei armaţii, cu timpul, am început să-mi pun întrebări. E leadershipul doar pentru oameni buni? Să i lider înseamnă doar să creezi? Are leadershipul doar conotaţii pozitive? Iar răspunsul era chiar lângă mine, în esenţa conceptului de leadership. Atenţia cade de multe ori pe rezultat, pe acţiune, când, de fapt, în rolul principal, joacă scopul.

Nicollo Machiavelli a anticipat acest lucru acum 500 de ani în lucrarea sa “Il principe”. Îl pomenesc pe

el, deoarece a fost unul dintre primii contribuitori în dezvoltarea conceptului de leadership, în special, a leadershipului situaţional. Deşi lucrările sale au stârnit multe controverse, pune în lumină un aspect important al leadershipului: scopul. Când cele 2 elemente, lideri şi aderenţi, sunt supuşi aceluiaşi scop, se creează fenomenul de leadership. Astfel, lider a fost atât Steve Jobs, cât şi Osama Bin Laden, atât Abraham Lincoln, cît şi Hitler. Toţi au avut lângă ei oameni care credeau în aceeaşi idee.

Asemeni unui progrămel, în leadership, ai input şi output. Iar progrămelele nu ţin cont dacă inputul e bun sau rău, ci îţi arată în output, după ce rulează, dacă e aşa.

Tudor Vasiliu 31

pag

reporter: Edina Gyor

Ţinuta Business lecţia 4

Începe săînnibungzuă,naiar.r

mâinile înghețate stau Te plimbi pe drumuri șerpuite de lângă munte, un cerb trece mândru pe jul tine, aerul este curat, iar peisația. îți taie respira te-te!

De fapt, tu acum visezi. Trezeșterviu!

Trebuie sa ajungi la in

Oare cum arată

candidatul ideal?

Cum ar trebui să ne îmbrăcăm la un interviu, pentru a  unul?

32 pag

ză, o În rândurile ce urmidea ei, ce

să-ţi prezint câteva merită a  luate în de a considerare înainte . Ştiu că merge la un interviu ectăm nu este uşor să resp , tocmai regulile vestimentare în sezonul pentru că ne aăm odă şi libertăţii totale în m ăm tot astfel vrem să exprim in stilul ceea ce suntem, pr nostru personal.

Primul pas pe care trebuie să îl faci înainte să te prezinţi la un interviu, constă în informare, în obţinerea detaliilor legate de rma respectivă. De pe site-ul acesteia, poţi aa foarte uşor care sunt obiectivele rmei sau ce stil vestimentar predomină în îmbrăcămintea personalului.

Acest lucru nu semnică faptul că trebuie să cumperi o ţinută nouă pentru ecare interviu. Eu vreau doar să-ţi dau câteva idei despre cum să pari candidatul perfect, imaginândune două moduri în care ar trebui să procedăm în cadrul interviului.

Din punctul meu de vedere, există două tipuri de abordare vestimentară într-un interviu, două tipuri de angajator şi două tipuri de angajat. Iar stilul vestimentar pe care trebuie să-l adopţi îl poţi ghici chiar din anunţul de recrutare.

33

pag

1. Follow the rules Abordând acest stil vestimentar, înseamnă că te îmbraci conform unei atitudini profesionale, urmând regulile şi conduita în materie de modă. În acest caz, trebuie să porţi ceva comod, dar elegant, impresionant, dar nu exagerat. Cea mai bună alegere va  întotdeauna un costum clasic, negru, gri sau navy blue.

O camaşă albă sau albastru deschis, atent călcată, va completa şi va da un aer ranat ţinutei. Eleganţa este şi va  mereu denită în linii simple, astfel că îmbrăcămintea trebuie să e curată, călcată, iar pantoi să e îngrijiţi.

De multe ori, vestimentaţia poate sugera gradul de seriozitate a celui care o poartă.

De exemplu, o femeie nu trebuie niciodată să exagereze cu hainele mult prea sexy, dacă aceasta vrea să e luată în serios. Iar un bărbat nu ar trebui să poarte cămaşa desfăcută la primii nasturi. Acestea sunt doar două principii de eleganţă din lista celor multe.

Un alt principiu ar  simplicarea accesorizării, mergând pe folosirea unui ceas elegant, cu bun gust, pentru bărbaţi, iar în cazul femeilor, un număr de trei accesorii este considerat perfect. Totodată, criticii vestimentari sunt de părere că accesoriile din plastic nu se potrivesc deloc acestui stil, de aceea ar trebui evitate atunci când ne creăm ţinuta business.

34 pag

2. Break the rules În acest caz, cea mai bună alegere este să porţi ceea ce ţi se potriveşte mai bine. Adoptând un stil lipsit de reguli, adecvat pentru orice moment al zilei, vei reuşi să i tu însuţi şi să te exprimi vestimentar, având parte de un grad mare de libertate. În nal, cred că cel mai important aspect e să nu te stresezi prea mult şi să ai încredere în persoana ta. … gândurile mele mă duc înapoi la cabana din Munţii Făgăraş, unde priveliştea este feerică.

Mi-ar face plăcere să descriu mai detaliat despre sentimentele de bucurie, pe care mi le creează iarna, dar tema articolului nu e potrivită.

Cu zâmbetul pe faţă vă doresc să vă bucuraţi în carieră, aşa cum ma bucur eu când vine tiptil iarna… Trezeşte-te, pentru ca visul tău să prindă conturul realităţii.

fi Edina Gyor

35

pag

reporter: Daniel Cornea

Serious Stuff

Cum putem influenţa sistemul legislativ?

O bună parte a tinerilor pe care i-am cunoscut au o idee xă, conform căreia lucrurile merg prost în România, din cauza politicienilor care conduc această ţară.

U

neori au impresia că, dacă adunăm toţi politicienii români şi îi împărţim în două cete: în smintiţi şi în mişei; şi dăm foc la puşcărie şi la casa de nebuni, toate problemele acestei ţări vor dispărea. Ei bine, spoiler alert, nu vor dispărea…

Nu vor dispărea, deoarece politicienii acestei ţări nu sunt decât exprimarea voinţei poporului de a merge într-o direcţie sau alta, popor care are posibilitatea să inuenţeze destinul ţării nu doar o dată la 4 ani, ci, teoretic, în ecare zi.

∙Dar să începem cu începutul… În România, conform constituţiei, parlamentul este uber alles, adică este puterea care reglementează tot ce se poate reglementa în această ţară: partea carosabilului pe care merg maşinile, vârsta de la care un cetăţean poate vota, câţi asociaţi poate avea un SRL etc. Guvernul este puterea executivă, care pune în aplicare legile date de parlament. De exemplu, parlamentul a adoptat legea referitoare la drumurile publice, iar guvernul o pune în aplicare prin Inspectoratul General al Poliţiei Române. Însă, guvernul şi parlamentul nu se joacă de-a ţara aşa cum vor ei, puterea acestor două instituţii este „limitată” de preşedinte şi de puterea judecătorească. Adică, dacă preşedintele crede că o lege nu e ok, o poate trimite spre consultare înapoi la parlament sau o poate adopta, iar puterea judecătorească decide dacă legea respectivă încalcă sau nu constituţia. Simplu până acum, nu? În tot acest proces, cetăţenii pot interveni ori de câte ori simt nevoia să o facă. Adică, cetăţenii ţării pot iniţia ei înşişi legi şi îşi pot exprima opinia asupra legilor (cel puţin, teoretic).

Printre alte categorii, conform constituţiei, iniţiativă legislativă prezintă şi grupul de cetăţeni format din cel puţin 100.000 de persoane, proveniţi din cel puţin un sfert din judeţele ţării, dar nu mai puţin de 5.000 din ecare judeţ. În istoria recentă a României, nu au fost înregistrate cazuri în care iniţiativele cetăţeneşti să  fost aprobate de parlament.

De exemplu, o iniţiativă cetăţenească din 2004, care prevedea ca nanţarea educaţiei să nu e mai mică de 6% din PIB, a rămas fără obiect, deoarece noua lege a educaţiei naţionale, adoptată în 2011, conţine această prevedere.

36 pag

O altă iniţiativă cetăţenească, privind nanţarea sistemului de sănătate de data aceasta, nu a avut sorţi de izbândă, din cauză că nu a strâns 100.000 de semnături valide. Interesant este faptul că medicul care a avut această iniţiativă a emigrat ulterior în Franţa.

Deci, iniţiativa cetăţenească reprezintă o procedură prin care este foarte puţin probabil ca o lege să e adoptată.

Cu toate acestea, cetăţenii dintr-un colegiu ar putea negocia cu parlamentarii din acel colegiu să pună pe rol o iniţiativă legislativă. Nu ştiu cât de deschişi sunt parlamentarii din Cluj la asemenea propuneri, dar cred că e o pistă pe care s-ar putea merge.

Un alt mod prin care cetăţenii ar putea inuenţa mersul legilor este prin exprimarea opiniilor prin interfaţa online disponibilă pe pagina senat.ro.

Interfaţa este simplu de utilizat şi uşor accesibilă. Însă, în ceea ce priveşte exprimarea opiniilor, este un risc foarte mare ca aceste opinii să nu e luate în considerare. Dar, cred că, dacă se exprimă mai mult de 100 de opinii pentru un proiect de lege, acestea vor  luate în serios.

Da, este greu să inuenţăm procesul legislativ din această ţară. Dar, dacă nu o facem noi, atunci cine?

Dacă nu o facem acum, atunci când?

∙Ok şi…?

Pentru ca o lege să devină lege, în primul rând, cineva trebuie să o iniţieze, iar dreptul de a iniţia legi îl are guvernul, parlamentarii şi cetăţenii României.

Repet, parlamentarii şi cetăţenii României.

Acum, ecare parlamentar are un nume, un prenume şi un birou unde îşi desfăşoară activitatea.

Prin urmare, cetăţenii îl pot găsi acolo şi îi pot da proiectele de lege pe care acesta din urmă să le iniţieze.

Mai mult, rmele din raza de acţiune a biroului de parlamentar pot, de asemenea, cere ca parlamentarul respectiv să plece urechea la cererile lor şi să facă ceva. Un exemplu în acest sens ar  să lucreze la o lege prin care sunt acordate facilităţi scale rmelor care exportă produse şi servicii extracomunitar sau să elimine barierele de import, de exemplu, din China. Aici opţiunile sunt nelimitate, teoretic, o rmă sau un grup de rme ar putea cere parlamentarului respectiv orice…

În nal, poate ar trebui să încetăm să mai dăm vina pe politicieni când constatăm că lucrurile merg prost în ţară şi poate ar trebui să trecem la acţiune, adică să ne deschidem e-mail-urile, să ridicăm receptoarele şi să contactăm reprezentanţii noştri din parlament. Astfel, cu puţin noroc, nu vom schimba doar ideea că lucrurile merg prost în această ţară, ci vom şti exact cine este vinovatul pentru care lucrurile sunt aşa cum sunt.

Daniel Cornea

change. be the 37

pag

Serious Stuff

reporter: Iulian Baxan

Acţiuni vs. Obligaţiuni

D

Deşi mulţi dintre studenţii facultăţilor de economie şi nanţe cunosc diferenţele dintre acţiuni şi obligaţiuni, am decis să dedic acestui subiect un întreg articol, tocmai pentru a preciza câteva aspecte mai practice, care, de multe ori, sunt trecute cu vederea şi care ar  de o mare importanţă pentru investitorii începători.

isclaimer: acest articol va  doar despre obligaţiuni coporative!

Voi începe prin a spune că o companie îşi poate nanţa activităţile prin două metode: capital propriu (furnizat de acţionari) şi datorii (bănci şi creditori diverşi).

Companiile listate la bursă, şi nu numai, sunt societăţi pe acţiuni, ale căror capital este divizat în… corect… acţiuni. Astfel, un deţinător al unei acţiuni este, de fapt, un proprietar al companiei (asta, în funcţie şi de proporţie). Dacă deţii 10% din companie, înseamnă că ai drept de posesie asupra a 10% dintre activele NETE (cuvântul este evidenţiat intenţionat, reprezentând activele rămase după lichidarea tuturor datoriilor) ale companiei şi 10% din viitoarele benecii, exprimate prin prot. În acelaşi timp, companiile împrumută deseori bani, deoarece banii împrumutaţi sunt, de obicei, mai ieftini (despre asta vom vorbi într-un articol viitor) şi pentru că, deseori, rmele au nevoie de infuzii de cash pentru a-şi putea nanţa operaţiunile, iar emisiunea de noi acţiuni costă prea mult şi, totodată, durează prea mult timp. În România, multe dintre aceste datorii sunt datorii bancare. Obligaţiunile sunt folosite de bănci, companii de asigurări şi alte câteva corporaţii, ca metodă de nanţare. În străinătate însă, acestea sunt utilizate pe larg, iar în secolul 21, cu ajutorul internetului, putem procura şi obligaţiuni ale companiilor străine.

Nu voi continua explicarea elementelor unei acţiuni sau obligaţiuni: valoarea de emisiune sau maturitatea, de exemplu. De obicei, acestea pot  studiate uşor din cărţi sau pe internet, iar 10 minute de reîmprospătare a cunoştinţelor chiar ar putea  de ajutor.

Dar voi trece direct la subiect…

Foarte des, se spune că obligaţiunile sunt mult mai sigure decât acţiunile – acest lucru este adevărat, dar şi fals în acelaşi timp. Obligaţiunile sunt instrumente superioare acţiunilor, atunci când vine vorba de distribuirea banilor sub formă de dobândă sau dividende, sau chiar şi în cazul lichidării companiei. Un acţionar nu va putea primi dividende până ce toate dobânzile datorate deţinătorilor de obligaţiuni nu au fost onorate. În cazul în care compania intră în faliment, dupa lichidarea activelor,

38 pag

deţinătorii de obligaţiuni vor  plătiţi primii (deseori, la valoarea nominală a obligaţiunii sau la o altă valoare stipulată în prospectul de emisiune), iar acţionarii obţin ceea ce rămâne.

Poate acţionarii ar putea rămâne cu ceva bănuţi, dacă lichidarea companiei nu s-ar întampla din cauza unui faliment, dar la companiile cu datorii multe şi active puţine, acţionarii nu rămân decât cu acţiuni care valorează nici mai mult, nici mai puţin decât zero lei.

Aici se termină toate avantajele obligaţiunilor şi încep dezavantajele lor. Într-adevăr, obligaţiunile par să e mai puţin riscante sub unele aspecte, dar e foarte important ca un investitor să înţeleagă că şi acestea poartă un risc la fel de mare ca şi acţiunile. De foarte multe ori, companiile ajung în situaţia în care nu îşi pot plăti dobânzile.

Acest lucru nu afectează doar acel cash primit de investitor în anul scal curent, ci şi valoarea obligaţiunii. În astfel de situaţii, preţul obligaţiunilor scade. În cazul în care companiile ajung să aibă probleme cu lichiditatea, investitorii îşi pierd interesul şi vând obligaţiunile, ceea ce scade mult preţul acestora. În situaţii mai grave, cum ar  falimentul, ne putem lovi de obligaţiuni care îşi pierd până la 99% din valoare. Un management prost, o rmă fără active uşor vandabile şi o economie stagnantă pot aduce compania în faliment, fără nicio şansă de recuperare a banilor. Pare că avem o situaţie similară cu cea a acţiunilor. Mulţi investitori cred că obligaţiunile sunt sigure şi atât, dar am stabilit deja, că, la fel ca în cazul acţiunilor, şi obligaţiunile pot ajunge foarte repede de la 100 la 0.

Un alt factor important care inuenţează semnicativ valoarea obligaţiunilor este rata dobânzii.

Când ratele de referinţă (LIBOR, de exemplu) cresc, obligaţiunile îşi pierd foarte repede din valoare. Acest lucru se întâmplă, deoarece atunci când ratele de referinţă cresc, următoarele obligaţiuni emise vor avea şi ele rate ale dobânzilor mai mari, ceea ce va motiva investitorii să vândă obligaţiunile mai vechi cu rate mai mici, tocmai pentru a reinvesti în cele noi, cu rate mari. E adevărat că, dacă ratele scad, ceea ce observăm frecvent în economia actuală, atunci preţul obligaţiunilor creşte vertiginos. În schimb, dacă acestea se apropie de maturitate, preţul lor se va apropia uşor de valoarea nominală. Soluţia ideală ar  să le vinzi atunci când preţul s-a mărit.

Problema va apărea însă la reinvestire, deoarece nu mai ai emisiuni de obligaţiuni cu dobânzi sucient de atractive, întrucât ratele de referinţă sunt joase, iar celelalte obligaţiuni se vând la preţuri cu mult peste valoarea nominală. Deşi obligaţiunile sunt mai puţin riscante decât acţiunile din anumite puncte de vedere, acestea au şi o serie de particularităţi care creează probleme. Este adevărat că şi acţiunile reacţionează la dobânzi, dar nu toate şi nu la fel de drastic. Atunci când dobânda obligaţiunii este corelată cu o dobândă de referinţă, aceasta devine un element foarte important, ce mişcă valoarea obligaţiunii, pe când în cazul acţiunilor, există mult mai mulţi factori.

∙Acum… punctul culminant al dezavantajelor unei obligaţiuni: Acestea nu au un potenţial de câştig la fel de mare ca acţiunile! În momentul în care cumperi acţiunea, ştii deja care este randamentul maxim pe care îl poţi avea, iar de acolo, acesta nu poate decât să scadă până la -100%. Cumperi obligaţiunea la preţul X, ştii că primeşti Y în ecare an, iar Z este valoarea la care ţi se răscumpără. Toate variabilele sunt prestabilite. Unica şansă de a obţine randamente superioare este să speculezi foarte bine şi să investeşti în situaţii extreme.

Unele din astfel de situaţii apar atunci când preţul obligaţiunilor este penalizat pe nedrept. De exemplu, compania trece prin câteva dicultăţi,

39

pag

investitorii şi agenţiile de rating văd un viitor sumbru, iar tu ai descoperit, printr-o analiză minuţioasă şi prognoze foarte bune, că situaţia nu e chiar atât de proastă. Cumperi obligaţiunile când acestea sunt ieftine şi aştepţi maturitatea, încât compania să şi le răscumpere, sau momentul în care piaţa va realiza că a reacţionat prea exagerat. Aceste tipuri de investiţii s-au demonstrat a  extrem de lucrative, dar greu de găsit şi greu de analizat. Doar investitorii cu un portofoliu bine diversicat şi cu multă experienţă îşi pot permite să investească în astfel de situaţii. În cazul acţiunilor însă, avem un maxim de pierdere la fel ca în cazul obligaţiunilor, 100%, dar un potenţial de creştere, teoretic, innit. Innit e prea mult, evident, dar cunoaştem companii ale căror acţiuni au reuşit să se dubleze, tripleze, chiar şi cuadrupleze într-un timp destul de scurt. Când punem acest aspect pe balanţă, obligaţiunile nu mai par atât de atrăgătoare. În continuare, voi deschide câteva paranteze referitoare la acţiuni. Mulţi au o imagine foarte abstractă despre acţiuni. Le cumperi ieftin, aştepţi să crească, pentru că ţi-a zis cineva că rma scoate un produs nou sau că vine vara şi companiile de bere vor avea mult de câştigat etc. Nu e chiar atât de simplu. În opinia mea, dar şi a altor investitori (Warren Buffet, Benjamin Graham, Peter Lynch, Bill Ackman), atunci când cumperi o acţiune, nu cumperi o hârtie de valoare, ci o bucată din companie. Nu cumperi o hârtie pe care scrie COMPANIA S.A., ci cumperi o parte din afacere.

40 pag

Astfel, ca să e mai uşor, atunci când cumperi o acţiune, trebuie să te gândeşti că tu cumperi întreaga companie. Dacă nu îţi place compania, ceea ce face, viitorul ei prognozat şi la ce preţ se vinde pe piaţă, atunci nu are de ce să îţi placă acţiunea. Această gândire, atât din punctul meu de vedere, cât şi al altor investitori, înseamnă să investeşti. Sigur că există şi alte metode, dar aceasta este cea pentru care pledez şi care ştiu că are o şansă mare de reuşită, dacă este urmarită bine.

Atunci când faci analiza unei rme pentru a investi în acţiuni, trebuie, bineînţeles, să faci şi o analiză a datoriilor, prin urmare şi a obligaţiunilor. E important ca rma să e lichidă, altfel, va ajunge să plătească mult pentru penalităţi şi renanţări. Nu se poate spune acelaşi lucru şi despre analiza fundamentală, atunci când investitorii sunt interesaţi de obligaţiuni. De obicei, acestea atrag atenţia la EBIT (earnings before interest and tax – protul înainte de plata dobânzilor şi a impozitelor), care arată dacă rma a reuşit să obţină un prot sucient din care să plătească dobânzile. Apoi, se uită la cashow. Chiar dacă, din punct de vedere contabil, compania poate nu are proturi mari, în realitate, multe cheltuieli ar putea  contabile şi nematerializate în cash, astfel, compania având suciente resurse de a plăti banii. Într-adevăr, analiza acţiunilor e mai complexă şi delicată, dar poate aduce roade frumoase, dacă este aplicată corect. În ne, aici ar  pertinentă comparaţia pe care mia oferit-o mentorul meu olandez, care lucrează

într-o bancă europeană, pe departamentul de investiţii. Mentalitatea investitorilor în obligaţiuni este de a găsi două bucăţi de cărbune de aceeaşi dimensiune şi de a vedea care dintre ele e mai grea (sau care e mai ieftină) – ştii ce vei obţine şi contează doar cât plăteşti. Mentalitatea celor care investesc în acţiuni este de a găsi diamantul ascuns într-una din cele două bucăţi de cărbune. Poate, iniţial, bucata de cărbune pare mică comparativ cu celelalte, dar după o analiză mai detaliată şi o şlefuire adevărată, putem găsi diamantul.

Indiferent de strategia şi instrumentele pe care le vei folosi, este important, mai întâi, să le înţelegi neajunsurile şi punctele tari, cu ce se mănâncă şi ce efecte adverse pot crea. După care, să faci o reţetă de investiţie pe care să o testezi şi pe care s-o implementezi cu exactitate, dacă aceasta a trecut cu brio etapa de testare.

Voi încerca, în articolele următoare, să intru în mai multe detalii tehnice, atât în ceea ce priveşte obligaţiunile, cât şi în ceea ce priveşte acţiunile. Până atunci, sper că am reuşit să claric anumite nelămuriri în legătură cu cele două instrumente nanciare.

Ca de obicei, feedbackul este de mare ajutor pentru a înţelege cum ar trebui să arate următoarele articole şi tot ce ai dori să ştii despre investiţii.

n

a Iulian Bax

41

pag

It was a pleasure doing business with you.

wire art studio