Revista The Deal no 2 by THE DEAL

Elena Tutunaru REDACTOR-ŞEF Mihai Mihalachi DESIGN / MACHETARE

Petruţa Grijincu EDITOR / REPORTER

Ana-Maria Mihuţ EDITOR / REPORTER

Iulian Baxan REPORTER

Alexandra Chiru REPORTER

Vlad Buzoianu REPORTER

Dana Costin REPORTER

Daniel Cornea REPORTER

Bianca Gângă REPORTER

Mădălina Ghiţă REPORTER

Edina Gyorﬁ REPORTER

Larisa Şai REPORTER

Tudor Vasiliu PR & Marketing

Emilia Piţu FOTOGRAF THE

DEAL

Cuprins

Been There, Done That Jurnalul unui student român la Londra Jurnalul unui student Erasmus World and Travel - Lecţia 2 Startup Weekend

06-16

Born to Inspire Interviu cu Amalia STERESCU Ce înseamnă să ﬁi voluntar - Florin VANCEA

17-24 Life around Business Caut un om... Intership - De ce să accepţi unul? Starbucks - de bobos la hipsters sau de la picturi la căciuli Ţinuta Business - Lecţia 2

25-34

Serious Stuff Forex Gump

35-47

Particularităţi ale programului guvernamental pentru tinerii întreprinzători Captain Bean - Povestea căpitanului cu business parfumat Frescobar - „nenorocitorul de fructe”

Business News 13 bill Facebook achiziţionează Parteneriatul Tesla şi Rolls-Royce distruge echipa Bitcoin mai mult din cauza situaţiei în Ucraina

48-49

orevista.business@gmail.com https://www.facebook.com/revistathedeal THE

DEAL

pag

DEAL

THE

04 pag

Cuvântul Redactorului Sunt anumite experienţe în viaţă care nu se pot povesti. Le simţi, le trăieşti, le laşi să-ţi umple viaţa de sens, dar... atât. The Deal nu putea fi o excepţie. Au trecut aproape 6 luni de când am dat sfoară în ţară că se caută intens câteva minţi luminate pentru o revistă business studenţească. Şi nu-mi vine să cred. Cineva, acolo sus, apasă pe acceleraţie şi timpul zboară cu o viteză incredibilă. E martie, numărul pilot a fost lansat în decembrie, iar căutările, pregătirile and other stuff au început din octombrie. A durat un pic până ne-am pus pe picioare şi acum, nu ne rămâne decât să învăţăm a merge. Cu încredere. Şi determinare. Am reuşit să conectăm la reţeaua The Deal câteva sute de oameni. Dacă n-am mulţumit încă tuturor celor care au contribuit măcar cu un gând bun la realizarea acestui proiect, o fac acum. Fără voi şi încrederea pe care aţi avut-o în ideea noastră, n-am fi făcut mare lucru şi poate că... nici n-ar fi avut rost să existăm. Aţi fost punctul de sprijin al lui Arhimede în tot sistemul nostru de scripeţi şi dovada vie a faptului că nimic din ceea ce facem nu e în zadar. À bientôt. Elena Tutunaru

THE

DEAL

pag

Been There, Done That

reporter: Vlad Buzoianu

Jurnalul unui student român la Londra

Episodul 2: "He's not smart enough" sau academic market segmentation n prima echipă de fotbal universitar din care am facut parte, aveam mai mulţi coechipieri britanici originari din clasa muncitoare decât din categoria posh - probabil, mai prezenţi în cluburile de golf, tenis sau cricket. Pe drum spre o competiţie, am intrat în discuţii cu Ryan, băiatul aşezat în dreapta mea. Îl cunoşteam de la cursuri, deci făceam amândoi parte din categoria rară de „fotbalişti" pasionaţi de Steve Jobs şi Bill Gates. După o repriză scurtă de „small talk" despre femei, fotbal şi profesori, i-am mărturisit că experienţa studenţească proaspăt începută reprezintă prima mea vizită pe insulă, că sunt primul individ din familie care proﬁta de această oportunitate, ascunzând, în spatele premierelor personale, o curiozitate nemărginită pentru tot ce urma să aﬂu.

DEAL

THE

06 pag

Ryan nu s-a lăsat mai prejos, spunându-mi că este primul care a urmat calea studenţiei din familia sa de constructori şi mici antreprenori. Ştiind că are un frate mai mare, l-am întrebat cum se face că Jack nu i-a luat-o înainte; mi-a răspuns sec: „He's not smart enough and lacks the patience, so he got a job when he was 16 as a carpenter and now he's doing really well". A fost prima dată când am început să acord atenţie cel puţin meditativă acestei probleme: lipsa de specializări şi percepţia neproductivă pe care o împărtăşeam cu compatrioţii mei când venea vorba despre învăţământul superior. Deja meditam la contrastul dintre tonul strident al părinţilor noştri atunci când îţi spun să mergi la facultate, de parcă pe diplomă ţi-e scris locul în societate, şi tonul rece englezesc cu care Ryan îl caracteriza pe fratele lui ca ﬁind insuﬁcient de inteligent (ironic vorbind, mi se pare

extraordinar ca un om să aibă puterea de a decide pentru un alt om că nu este făcut pentru studii superioare; un fel de: trebuie să fii deştept, ca să-ţi constaţi prostia fără vreo urmă de desconsiderare). Înţelegeţi ideea... Şi pentru a nu aborda filozofic problema nevoii societăţii, în egală măsură, de doctori, avocaţi, tâmplari şi constructori (toţi dedicaţi şi profesionişti), trec direct la subiectul care ne interesează: Învăţământul Superior şi contribuţia acestuia în comunitate. De ce Academic Market Segmentation? Un adevăr global: universităţile, privind în spatele prestigiului unei instituţii academice, sunt business-uri. Studenţii ştiu asta şi se simt adesea puşi pe plan secund chiar de cei de la care aşteaptă să înveţe cum să „schimbe lumea" sau cum să îşi aleagă un job pentru un trai decent. E firesc atunci când tinerii extrem de capabili sunt descurajaţi de dascălii care îi amestecă în aceeaşi oală cu făcătorii de facultate (studenţi de dragul absolvirii) şi întreaga „mămăligă” primeşte diplomă. E trist, pentru că angajatorii ştiu asta şi mai ştiu că nu se pot baza pe aceste totemuri de absolvent, fapt pentru care procesul de headhunting devine un coşmar costisitor, care adesea presupune reeducarea candidatului. De cealaltă parte, reprezentanţii „Old School" ai fenomenului educaţional sunt fericiţi, pentru că masa absolvenţilor înseamnă mai multe catedre, mai multe posturi, mai multe facultăţi.

Diferenţa academică dintre noi şi vestici constă într-o singură întrebare: „De ce să nu ﬁm toţi fericiţi?“

studenţi" şi „export de servicii educaţionale la un standard ridicat", implicit, de venituri colaterale pentru comunitatea care absoarbe tineretul străin cu tot cu potenţa lui financiară şi diplomatică. Un exemplu de astfel de abordare şi deschidere regăsim la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu" din Cluj-Napoca; eforturile acestei instituţii de a livra standarde ridicate sunt recunoscute la nivel internaţional. Primul pas pentru noi ar fi un număr tot mai mare de facultăţi care să nu mai împacheteze fum. Altfel spus, trebuie să lucrăm la serviciul pe care îl oferim, la acea noţiune de „value" pe care o promitem studenţilor noştri. Ei bine, fiecare instituţie academică are libertatea de a-şi personaliza acel „value" şi de a-şi creiona avantajul competitiv. Universităţile occidentale, din research şi experienţă personală, aş spune că au câteva reţete clasice. Preferata mea, adoptată de universitatea pe care am frecventat-o, centrează procesul de învăţare pe dezvoltarea spiritului critic al studentului. Un colectiv profesoral, cu experienţă practică şi didactică, a constatat că în Terra „World Village" - lumea nouă, caracterizată de o alertă dinamică favorizată de era informaţiei, nu mai există „reţete de succes", iar curriculele predate excesiv „by the book" sunt rigide şi încurajează automatismul resursei umane aflată în procesul de formare. De exemplu, în toate studiile noastre de business, de la cazuri practice, precum „the Cola Wars", până la

Cum? E simplu. Universităţile sunt un business fascinant. Vindem educaţie, şcolire superioară, formare profesională. Vindem informaţie. Vindem, sau mai bine zis, ar trebui să vindem UN PRODUS DE LUX. Unul dintre motivele pentru care englezii au majorat taxele de şcolarizare a fost tocmai clasiﬁcarea serviciului livrat ca ﬁind unul elitist, caracterizat de

vs teorii fundamentale ca „Mâna invizibilă" a lui Adam Smith sau „Managementul ştiinţific", dezvoltat de Frederick Taylor, studenţii au fost încurajaţi să îşi exprime propriile păreri critice cu privire la aceste teorii, fiind provocaţi să abordeze problemele de la acelaşi nivel cu fiecare guru al fiecărui domeniu pe care îl studiază.

CALITATEA CEA MAI RIDICATĂ şi de o accesibilitate rezonabilă, dar nu facilă. Această calitate justiﬁcă taxe mai mari, dar nu exclude volumul, pentru că generează opţiunile de „import de

THE

DEAL

pag

Aşadar, pe lângă carisma unui profesor, cunoştinţele acestuia şi toate elementele logistice ca platforme de învăţământ (moodle, toate materialele didactice prezente online, suport online, suport real al corpului profesoral), profesorii mei erau dedicaţi misiunii constante de a ne convinge să gândim, să căutăm soluţii - individual şi în echipă, ba chiar ne încurajau să revoluţionăm teoriile predate. Bineînţeles că scopul final nu consta într-o generaţie de nobelişti sau de „minţi sclipitoare", dar abordarea, care cerea mai mult decât atenţia şi memoria unui student, mărea şansele ca până şi cel mai slab dintre noi să fie cât de cât util viitorului angajator. Evident, tot procesul teoretic era însoţit de studii şi activităţi practice, atent corelate şi selecţionate. Există şi alte „reţete" sau filozofii abordate de universităţi occidentale, care să mulţumească departamentele de Resurse Umane ale companiilor, care să mulţumească studenţii, prin plusul de valoare adus investiţiei în taxele de şcolarizare şi semnificaţiei diplomei, care să mulţumească departamentele financiare ale universităţilor şi, nu în ultimul rând, întreaga comunitate. Studiile superioare de calitate au nevoie de un segment ţintă cât mai bine definit. Taxe de şcolarizare ridicate? Admitere deloc facilă? Absolut necesare. Pentru că studiile superioare nu sunt pentru oricine şi, aşa cum ne spunea şi Ryan, studiile superioare nu sunt pentru cei care nu sunt flămânzi după informaţie, competenţi să o absoarbă, să o folosească şi dispuşi să se sacrifice. Sacrificii mai ales la nivel de taxe de şcolarizare, căci e absolut normal să existe burse pentru cei competenţi, dar care au greutăţi financiare, sau part-time joburi, pentru un plus de bani şi experienţă (subiect dezvoltat în episodul următor).

Bineînţeles, pentru a atinge nivelul de care am ﬁlozofat, avem nevoie de cadre didactice foarte bine pregătite şi alese exclusiv pe baza competenţelor, de oameni cu experienţă şi, poate sună a clişeu, avem nevoie de RESPECT. Respect reciproc între cadrele didactice şi studenţii lor, manifestat prin profesionalismul celor dintâi şi implicarea celor din urmă.

DEAL

THE

08 pag

Been There, Done That

reporter: Mădălina Ghiţă

Jurnalul unui student Erasmus ... nu ştiu nici de unde, nici cu ce să încep. În urmă cu mulţi ani, obişnuiam să scriu des în jurnal. Se pare că mi-am pierdut această abilitate între timp, altfel aş ﬁ ştiut cum să încep rubrica.

mmm... cred că, în loc să mă mai gândesc la o introducere pompoasă, voi trece direct la subiect. Aşadar... destinaţia aleasă? Olanda. De ce? Cu siguranţă, nu din cauza primului factor care ţi-a trecut prin minte. Am făcut un top 5 destinaţii dezirabile, iar înainte de a-mi întocmi dosarul pentru a aplica, am citit site-ul fiecărei facultăţi din ţările vizate. Am mai redus din posibilităţi până am rămas pe listă cu Spania, Italia şi Olanda. Argumente pro şi contra existau pentru fiecare posibilitate: în vreme ce, în cazul Spaniei şi al Italiei, aş fi cunoscut cât de cât limba, exista riscul să mă izbesc acolo de reacţii discriminatorii, dată find situaţia românilor din ţările menţionate. În Olanda, riscul acesta era mai scăzut, însă gândul că merg într-o ţară, unde nu înţeleg o boabă din ce se vorbeşte pe stradă, nu mă încânta. Aleg Olanda în cele din urmă. Parcă sunt prea comune Spania şi Italia. Întocmesc dosarul, mă prezint la interviu, primesc un rezultat pozitiv. Începe trimiterea hârtiilor şi a formularelor necesare către Fontys (universitatea la care sunt înscrisă) şi înapoi. Universitatea oferă cazare studenţilor în apartamente de câte 2-3 camere, însă asta costă aproximativ 1.000 euro dintr-un prim foc, iar condiţiile de plată, precum şi cele de cazare nu sunt cele mai avantajoase. Hotărăsc să-mi caut singură cazare. Deloc distractiv. În cele din urmă, găsesc o cameră pe gustul meu. Unde? În Germania. Da, da, locuiesc în Germania şi studiez în Olanda. Distanţa dintre localitatea în care locuiesc şi cea în care studiez e de 4 km (şi o diferenţă de 120 euro la chirie), adică aproximativ 20 minute de mers pe bicicletă. Asta dacă aş şti cum să merg pe bicicletă. Mă rezum, aşadar, la a folosi autobuzul şi trenul.

Ajung şi la universitate. Recunosc că am ratat zilele introductive, pentru că eram prinsă în activităţi de design interior - adică să îmi mobilez camera, care, în momentul în care am ajuns eu aici, îmi punea la dispoziţie o canapea, o masă, două perne şi două fâşii de perdea (dacă vă interesează rezultatul final, acum am un pat de 2 metri şi-n lungime, şi-n lăţime, şi două şifoniere care ar stârni invidia oricărei fete. Am chiar şi o perdea adevărată!). Revenim. A, da. Universitate. Prima zi: ajung acolo şi constat că nu am telefonul la mine. Ghici ce: orarul meu era pe telefon. No clue în ce săli trebuie să ajung sau la ce ore. Pornesc în căutarea responsabilului pentru studenţii Erasmus. În primul rând, trebuie să o înştiinţez că am ajuns acolo, iar în al doilea rând, trebuie să mă ajute să-mi aflu orarul. O găsesc pe stimabilă după ce am cutreierat toate holurile timp de aproximativ jumătate de ceas. Pentru a face rost de orar, întâlnesc şi coordonatorul programului la care sunt înscrisă, precum şi pe profesorul de management. Bravo, Mădălina! Ai început cu dreptu'! Sau cu stângu'-n dreptu'... Ajung în sala de clasă. Am colegi din Mexic, SUA, Spania, Rusia, Turcia; câte unul din fiecare. Mai am un coleg din Olanda şi, în rest, mai sunt vreo 15 nemţi. Stau şi mă întreb dacă sigur sunt în Olanda, căci mediul înconjurător pare a-mi spune altceva. Cum îmi arată orarul? Fac vreo 10 ore de management pe săptămână, vreo 8 de marketing şi, de-a lungul întregului semestru, trebuie să lucrez de una singură la un proiect de factura şi amploarea unei licenţe.

THE

DEAL

pag

De fapt, întregul sistem de aici se bazează pe proiecte prin care pui în practică tot ce ţi se predă la cursuri. La management ni se cer proiecte de la o zi la alta sau de la o săptămână la alta. La marketing, o parte din nota ﬁnală constă într-un plan de marketing (care trebuie tratat cu maximă seriozitate) despre cum să introduci un anumit produs pe piaţa din Belgia sau din UK, după caz. Plus „mini-licenţa” menţionată. La toate acestea se adaugă faptul că, aproximativ o dată pe saptămână, într-un fel sau altul, vorbeşti în faţa clasei, că vrei, că nu vrei. Adică, pe lângă faptul că înveţi să gândeşti şi să acumulezi cunoştinţe, punând în practică ceea ce ţi se predă, sistemul acesta te ajută şi să dezvolţi abilităţi de public speaking. Cu alte cuvinte, în primele două săptămâni, am înţeles că sistemul olandez îmi va dezvolta cel puţin două abilităţi la care sistemul de învăţământ românesc nu va contribui vreodată.

Pot pleca mâine de aici şi tot am să plec cu ceva în plus. Dar n-am să plec mâine de aici. De weekendul acesta începând, în toate oraşele din sudul Olandei, se organizează carnavaluri - cu costume, parade şi, probabil, multă voie bună... în stil olandez. Aşa că, mâine sau poimâine, cred că într-acolo am să plec. Dar asta e o altă poveste, cu care am să revin în numărul viitor. Met vriendelijke groet, Mădălina Ghiţă

Şi dacă s-ar trage linie doar după aceste două aspecte, tot plec de aici mai câştigată decât am venit. Însă a trecut o lună de când sunt aici, şi, în tot acest timp, am învăţat lucruri şi noţiuni pe care nu le-am învăţat la trei materii din sfera managementului şi a economiei predate câte un semestru în România.

DEAL

THE

10 pag

Been There, Done That

reporter: Mădălina Ghiţă

Work & Travel Lecţia #2 – Cum şi ce fel de job să îţi alegi Dacă ai făcut primul pas şi te-ai hotărât să pleci vara asta în State, probabil că, în luna martie, vei participa la târgurile de joburi oferite de agenţii...

au, de acum încolo, vei începe să aplici pentru un job prin intermediul bazelor de date, să ai parte de un interviu pe Skype şi să aştepţi răspunsul posibilului angajator. Despre joburi ce ai auzit? Unii au făcut o gârlă de bani, alţii abia s-au târât de la un paycheck la altul şi, poate pe final, au strâns bani de un laptop şi câteva zile la New York. Tipul jobului şi, mai ales, locaţia lui sunt aspecte foarte importante, dacă vrei să nu ai parte de o dezamăgire financiară. De aceea, îţi recomand să participi la târgurile de joburi ce vor fi organizate de agenţia aleasă de tine în perioada următoare. Târgurile de felul acesta decurg astfel: te duci într-o dimineaţă frumoasă de primăvară la locaţia cu pricina, cu emoţiile de rigoare şi prietenii aferenţi (de preferat). Acolo vei da de oameni la fel de emoţionaţi ca tine, sau de alţii mai degajaţi, căci deja sunt la a doua sau a treia experienţă de acest fel. Vei mai auzi un rând de poveşti despre cât de bine le-a mers unora şi cât de rău altora. Urmează un moment de încurajare sau descurajare, după caz. Apoi, un reprezentant al sponsorului cu care lucrează agenţia ta va face o introducere şi va explica cum vor decurge lucrurile. Sfatul meu este ca, în momentul în care mergi la job fair sau, cel puţin, până îţi vine rândul, să îţi conturezi în minte ce ai vrea să lucrezi şi aproximativ pe unde, pentru ca cei de acolo să îţi găsească cât mai repede opţiuni şi variante.

Înainte de a ajunge la faţa locului şi a da piept cu problema, haide să lămurim ce tipuri de joburi sunt disponibile pentru studenţii J1 (acesta va ﬁ numele tău de cod în SUA şi, dacă citeşti numărul următor al revistei, vei înţelege şi de ce). Să nu uit. Salariul minim e 7,25$/h şi sunt puţini angajatori care oferă mai mult de atât angajaţilor sezonieri. Excepţie de la această regulă o fac ospătarii, barmanii, ajutoarele lor, precum şi

THE

DEAL

pag

orice alt job care beneficiază de tips prin legile nescrise ale bunului simţ. Pentru ei, salariul începe de la 2,13$/h. Începem cu housekeeper sau, altfel zis, personal de curăţenie. Nu e tocmai cea mai uşoară muncă de pe lista ce va urma. Stai în picioare, cureţi, şmotruieşti, aranjezi, ştergi, te asiguri că totul e lună în urma ta. Salariul e, în principiu, 7.25$/h, dar de cele mai multe ori, americanii lasă tips când părăsesc definitiv sejurul. Tot în domeniul horeca, poţi alege jobul de recepţioner. Pentru asta, engleza ta trebuie să fie foarte bună, pentru că vei interacţiona mult cu clienţii şi, mai ales, vei face rezervări telefonice. Poţi opta şi pentru meseria de lifeguard. Titlul te poate duce cu gândul la Baywatch, însă a fi lifeguard presupune, de cele mai multe ori, muncă în parcuri acvatice, unde tu te asiguri că regulile sunt respectate. Un alt job poate fi cel de casier. Atribuţia ta e să încasezi notele de plată şi să dai restul, şi eşti responsabil pentru banii din casă de la sfârşitul turei tale. Jobul de casier merge, în anumite cazuri, mână în mână cu cel de scooper. Scooper-ul are cea mai dulce viaţă: treaba lui e să pună îngheţată, să facă shake-uri, waffles, ocazie cu care îşi poate vârî năsucul în toate sortimentele de îngheţată, în toate siropurile şi toate topping-urile existente pe pământ american (been there, done that). Ca scooper, ai, de cele mai multe ori, şi tips. O altă opţiune este cea de cook assistant sau ajutor de bucătar. Este o muncă grea, pentru că stai în căldură şi trebuie să fii rapid, însă avantajul acestei poziţii este că vei cheltui mult mai puţini bani pe mâncare decât alţii. Lista continuă cu barman, ajutor de barman, ospătar şi ajutor de ospătar. Aceste patru joburi sunt cele mai profitabile.

E vară, aşadar orientează-te spre staţiunile de la ocean: (1) turişti vor ﬁ din abundenţă şi (2) într-o astfel de staţiune, îţi va ﬁ mult mai uşor să găseşti un al doilea job sau să îl schimbi pe primul, dacă ceva îţi displace.

DEAL

THE

12 pag

Salariul minim pentru ele începe de la 2,13$/h, însă beneficiezi de tips, a cărui valoare e 15-20% din totalul notei de plată (iar americanii respectă, de regulă, acest principiu). Pentru barman şi ospătar, cunoştinţele de limba engleză trebuie să fie peste nivel mediu, în vreme ce ocupaţiile de ajutor de barman sau de ospătar sunt mai permisive la acest capitol. Acestea sunt principalele joburi puse la dispoziţia studenţilor, însă lista poate continua. Înainte de a încheia articolul, mai trec în revistă câteva sfaturi, fie că îţi vei găsi un job prin intermediul bazelor de date ale agenţiilor, fie că vei participa la târgurile de joburi. În primul rând, alege locaţia cu atenţie.

Nu spun că în staţiunile montane nu vei face bani, însă s-ar putea să te trezeşti in the middle of nowhere, unde, dacă angajatorul nu îţi dă ore suplimentare, nu vei putea găsi un second job, iar dacă ceva nu e în regulă, s-ar putea să dureze 1-2 săptămâni să-ţi găseşti alt job, timp care, în termeni financiari, se traduce prin pierderea a 1.000-1.500 $. Şi, apropo de orele suplimentare, să ştii că lama e cu două tăişuri; timpul adiţional se plăteşte aproape dublu, dar, în general, angajatorii recurg la această metodă, doar dacă nu au suficient personal, altfel preferă să angajeze încă o persoană pe care o plătesc normal, decât să te plătească pe tine aproape dublu. La fel, îţi recomand să eviţi oraşele mari. Poate suna tentant, dar, de cele mai multe ori, e dificil să găseşti un job acolo, pentru că angajatorii nu caută personal sezonier.

Există, desigur, şi excepţii de la aceste situaţii, însă depinde de norocul fiecăruia. Last, but not least, fie că mergi la târgul de joburi, fie că îţi alegi jobul din baza de date, îţi recomand să îţi faci temele şi să citeşti cu atenţie toate detaliile jobului: locaţie, număr mediu de ore, salariu, tips, cazare şi cost, bonusuri etc. Doar nu vrei surprize la faţa locului, nu?

THE

DEAL

pag

Been There, Done That

reporter: Dana Costin

Startup Weekend “Un adevărat maraton!” ... este recunoscut pentru tradiţia sa de-a dreptul intimidantă, până acum, dând glas ideilor briliante ale oamenilor din peste 100 de ţări, ajungând astfel să depăşească peste 400 de ediţii!

n proiect de o asemenea forţă s-a manifestat recent şi în Cluj-Napoca, cunoscând, parcă, o altă dimensiune! “Un adevărat maraton!” - aşa a fost caracterizat de cei mai mulţi dintre participanţi, care au impresionat prin diversitate, dar a căror motivaţie se înscria în aceeaşi deﬁniţie: cea de a-şi testa ideea de afaceri şi de a păşi într-un univers al networking-ului cum rar ai ocazia să descoperi.

Startul acestui eveniment s-a dat în seara zilei de vineri, care a fost dominată de o atmosferă relaxată şi numeroase priviri curioase, venite din partea celor care participau pentru prima dată la această experienţă. Dar pentru aceşti ”boboci” ai proiectului, participanţii ediţiilor anterioare au oferit, rapid şi eficient, unele sfaturi menite să liniştească orice nelămurire. Momentul Pitche-ului nu a fost amânat şi astfel, fiecare participant doritor, într-un singur minut, a împărtăşit exact ceea ce a considerat a fi important pentru a atrage oameni în echipa sa, cu care să muncească cot la cot pentru dezvoltarea ideii sale. După momentul cunoaşterii, s-au votat cele mai interesante idei şi s-au închegat echipele care au dat drumul unui adevărat brainstormimg. Fiecare echipă, încă de dimineaţă, a primit sfaturi din partea mentorilor. Aceştia au avut menirea de a-i ajuta pe participanţi să privească corect, realist şi, pe cât este posibil, în ansamblu ideea lor iniţială, în conformitate cu cerinţele pieţei. Părerea obiectivă a specialiştilor a fost una de folos şi cu multă greutate, deoarece a trezit la realitate şi a determinat multe echipe să îşi schimbe abordarea şi să se alăture altor echipe sau, dimpotrivă, să continue dezvoltarea ideii iniţiale. Organizatorii au pus locaţia la dispoziţia echipelor 24/24 ore, lăsând acestora libertatea de a-şi stabili individual câte ore vor munci pentru proiect. Cât despre energia participanţilor, putem afirma că a fost menţinută la un nivel ridicat şi nivelul de productivitate la fel, cu ajutorul preparatelor gustoase oferite de “Lunch Box”.

DEAL

THE

14 pag

Timpul s-a scurs, ﬁind, parcă, şi el curios de ideile muncite cu atâta determinare. Aşa că, seara prezentărilor a sosit, în faţa juraţilor prezentându-se 18 echipe, dintre care 14 au concurat pentru premiu – restul de 4 echipe s-au zbătut pentru a obţine experienţă pentru ideea lor, chiar dacă în seara de vineri nu au acumulat numărul necesar de voturi pentru a intra în competiţie. Echipele care au reuşit să impresioneze în cele 5 minute de prezentare şi 3 minute de Q&A s-au clasiﬁcat astfel:

Locul 3 a fost revendicat de UserVibes, al căror motto, de-a dreptul creativ, a fost: “See the voice of many”.

Locul 2 a spus un călduros “Thank You!” echipei ZenQ, care doreşte să răspândească prin aplicaţia pentru smartphone-uri multă energie pozitivă, gânduri de mulţumire, şi, de ce nu, ajutor în momentul prielnic!

Cel mai râvnit premiu a fost obţinut de echipa formată din 7 oameni care au creat aplicaţia Engagement Management. Aceştia îşi vor continua aventura la Cracovia, prin 2 sau 3 membri reprezentanţi, care vor avea ocazia să-şi expună ideea de afaceri - totul la o scară mult mai mare şi cu şanse multiplicate de reuşită!

THE

DEAL

pag

De asemenea, este necesar să menţionăm echipa care a convins juriul să îi ofere

Premiul Special - Teentreprenor. Pe scurt, membrii echipei au gândit un joc financiar cu scop educaţional, creat special pentru copiii de peste 9 ani. Cât despre simpatia reprezentantei de numai 17 ani, care a avut suficientă determinare să păşească în faţa juriului, putem spune că nu a fost trecută cu vederea, ci a fost răsplătită cu o cutie de ciocolată, îndulcită cu multe felicitări! Echipele care s-au avântat în aventura de 54 de ore au ieşit mai puternice, cu o viziune mai clară a ceea ce îşi doresc să facă, şi, mai ales, au reuşit să stabilească obiective mult mai bine definite, mulţumită ajutorului oferit de mentori şi juriu. După cum au spus şi organizatorii, care au depus o muncă impresionantă, Startup Weekend nu este o competiţie, ci o modalitate perfectă de a cunoaşte, de a împărtăşi idei şi, mai ales, de a realiza conexiuni cu oamenii care rezonează cu tine.

Categoric, Startup Weekend Cluj a fost, este şi va continua să ﬁe unul dintre cele mai marcante evenimente la care ai avea privilegiul de a participa!

DEAL

THE

16 pag

Acestea fiind spuse, o recomandare călduroasă îţi transmit, deoarece merită să aduni la un loc toată forţa, curajul, entuziasmul şi puterea de muncă, pentru a fi parte a acestui cuprinzător eveniment. Pregăteşte-te să îţi fie scuturate preconcepţiile pe care le-ai avut până acum şi să îmbrăţişezi în locul lor, cu multă căldură, noi şi neaşteptate perspective.

Born to Inspire

reporter: Elena Tutunaru

Amalia Sterescu “Tu eşti responsabil de clădirea propriei cariere... doar TU.“ Şi-a început cariera în urmă cu 17 ani pe o poziţie de entry level, când se lansa oﬁcial primul operator GSM din România - Connex. Era prima persoană din ţară care prelua un apel de telefonie mobilă la serviciul Relaţii cu Clienţii şi de acolo până la a forma de la zero echipe de relaţii cu clienţii sau suport vânzări a fost doar un singur pas.

stăzi este Senior Business Consultant, specializat, în principal, pe Public Speaking Coaching şi pe industria de Outsourcing şi Call Center, iar până nu demult, a fost vicepreşedinte în cadrul uneia dintre cele mai mari companii internaţionale de soluţii IT - singura femeie din România şi a doua din Europa care a ocupat vreodată o asemenea poziţie în departamentul de Suport Clienţi.

Multiple au fost şi provocările, dar asta condimentează viaţa oricărui lider sau membru al unei echipe de management senioare. Conducerea unor start-up-uri în locaţii internaţionale noi, cum ar ﬁ Asia, gestionarea unor portofolii de clienţi din 51 de culturi diferite şi managementul echipelor la distanţă sunt doar câteva din provocările inedite cu care m-am confruntat în cei 17 ani de experienţă managerială.

Ştiu că unul dintre idealurile tale vocaţionale a fost să devii avocat. Ai terminat chiar şi o facultate de drept, dar, cu toate acestea, ai ajuns să ﬁi manager şi să ai roluri complexe de leadership în multinaţionale. Cum şi când s-a întâmplat să înţelegi că destinul tău e să conduci oameni, nu să lupţi pentru libertatea acuzaţilor în faţa instanţelor de judecată? Undeva în parcursul meu profesional, când încă îmi căutăm drumul în carieră, am lucrat, pentru puţin timp, într-un birou de avocatură, dar nu ca avocat. Drumul prin tribunale, sutele de dosare, durerile oamenilor, încruntarea şi încrâncenarea lor m-au ajutat să înţeleg că nu mi-aş dori deloc să lucrez în justiţie. Am condus echipe mici, mari, internaţionale, locale, şi, judecând după rolurile mele profesionale recente şi satisfacţia personală pe care o am, făcând coaching pe public speaking/carieră sau consultanţă de business, realizez că destinul meu este să ajut oamenii şi, implicit, business-urile lor - etapa manageriatului doar m-a pregătit pentru asta! De la fetiţa din satul în care ai crescut până la femeia care a deţinut un rol de leadership important în IT&C, ai parcurs un drum lung şi anevoios. Care au fost cele mai mari provocări şi reticenţe cu care te-ai confruntat de-a lungul acestor ani? Reticenţele de care m-am lovit au fost legate, în principal, de naţionalitatea mea de româncă în interacţiunea cu manageri pe poziţii similare în cadrul aceleiaşi organizaţii, dar din alte ţări. M-am lovit de neîncrederea că un european poate conduce cu succes un business în piaţa asiatică sau o echipă de subordonaţi de naţionalitate americană. Mentalităţi de genul acesta există, din păcate, şi uneori nici performanţa consecventă nu le poate surmonta.

THE

DEAL

pag

În România există destul de multe clişee legate de condiţia femeii şi de discriminarea ei pe piaţa muncii. Cum ai reuşit să supravieţuieşti într-o lume a bărbaţilor şi chiar să-i depăşeşti în anumite privinţe?

Cum arată o zi obişnuită a Amaliei Sterescu?

E o întrebare care mi se pune frecvent şi dau, în general, acelaşi răspuns: când vorbim de competenţe manageriale - performanţa, inteligenţa emoţională şi viziunea sunt cele care primează. Genul persoanei este un detaliu statistic, de care ar trebui să fie interesaţi statisticienii şi analiştii. În momentul în care genul persoanei care conduce devine criteriu de promovare sau criteriu de discriminare, avem de-a face cu un sistem bolnav. Personal, am avut de-a face cu discriminări legate de dreptul femeii lider de a beneficia de concediul de maternitate fără ca rolul sau poziţia sa în companie să îi fie afectat - din păcate, e un tip de discriminare destul de des întâlnită într-o serie de organizaţii locale. Cum se face că, jonglând cu atâtea roluri în viaţa de zi cu zi, reuşeşti să menţii totuşi un oarecare echilibru şi să nu ai doar o carieră de succes, ci şi o familie fericită? Fiecare persoană îşi setează propriile obiective în viaţă. Pentru unele femei contează mai mult cariera, pentru altele - familia, dar, cu siguranţă, ideal ar fi să existe un echilibru între cele două. M-am amăgit o vreme, crezând în sintagma balanţa viaţă personală - viaţă profesională. Când vrei să excelezi în tot ceea ce faci, e greu să menţii această balanţă în echilibru, aşa că am învăţat să alternez într-un soi de echilibru dinamic: azi dau prioritate carierei, mâine - familiei, astfel încât să construiesc şi să dăruiesc în ambele, în mod constant.

Călătoreşti mult în scop de afaceri în ţări cu diferenţe culturale şi de mentalitate semnificative faţă de România. Cum reuşeşti să faci faţă acestor diferenţe în timpul întâlnirilor? Cred că sunt o norocoasă că am avut ocazia să interacţionez cu manageri din diverse culturi şi să conduc echipe multiculturale. De altfel, acesta e unul din marile beneficii pe care o multinaţională cu amprentă globală ţi le poate oferi. Fiindcă înveţi. Înveţi să gestionezi relaţiile de business cu diferite naţionalităţi, să eviţi erorile de comunicare verbală şi nonverbală, să stai departe de „zonele" mai delicate, ce ţin de istoria ţării clientului cu care interacţionezi sau de subiectele considerate a fi tabu. Evident că am făcut o serie de cursuri şi teste care să mă ajute să depăşesc barierele multiculturale şi, la rândul meu, am pregătit materiale de training care să le fie utile celor ce sunt expuşi la clienţi/colegi din alte culturi. Pentru un student în cadrul unei facultăţi din România, obţinerea unei burse de studii în străinătate pare a fi un vis împlinit. Din perspectiva unui om care a călătorit mult în afara ţării, cât de justificată crezi că este percepţia conform căreia un tânăr format în România este mai slab pregătit profesional faţă de unul care îşi urmează studiile în străinătate?

DEAL

THE

pag

Ca să ﬁu concisă: copii, şcoală, întâlniri cu clienţii, consultanţă/ workshop-uri/ public speaking, copii, lecţii, coaching, seri în familie, muncă, o nouă zi. Totul de la 7 a.m la 1 a.m.

Judecând după discuţiile mele cu sute de tineri în cadrul procesului de angajare sau a diverselor colaborări pe care le am cu asociaţiile studenţeşti, consider (fără să supăr pe nimeni, sper) că învăţământul românesc trebuie să facă paşi urgenţi în alinierea programei şcolare şi universitare la realitatea business-ului de azi. Tinerii noştri nu sunt pregătiţi pentru realitatea României de azi sau a Uniunii Europene, de aceea orice stagiu de pregătire în afara ţării nu face decât să lărgească orizontul acestor tineri, să îi expună la situaţii specifice lumii fără graniţe în care activăm şi să îi ajute în construirea carierei lor viitoare. Că ne pleacă tinerii, sub o formă sau alta, este o problemă despre care nu se vorbeşte prea mult în media. Că părinţii aleg, din ce în ce mai des, să se despartă de copiii lor începând cu clasa a IX-a, pentru a urma studii în străinătate - iar nu avem statistici concrete, dar e o realitate. Că mulţi dintre tinerii "exportaţi" să se facă utili altor societăţi decid să nu mai revină în ţară e iar o realitate crudă. Şi mai crud e faptul că o mare parte din ei sunt impuşi tot de părinţi să se întoarcă în ţară, unde rămân nişte inadaptaţi trişti, ce nu îşi găsesc locul nicăieri, fiindcă nu există un sistem de suport pentru reintegrarea lor conform pregătirii şi valorii pe care o pot aduce în societate. Care ar fi soluţia, mă întrebi? Întărirea parteneriatelor între mediul business şi sistemul educaţional românesc, între educatori şi părinţi; introducerea unor programe de consiliere în carieră în şcoli şi assessment vocaţional în colaborare directă cu părinţii; introducerea unor procese de mentoring funcţionale în facultăţi, care să îi ghideze pe tineri şi să îi călăuzească atunci când nu ştiu încotro să o apuce; şi, nu în ultimul rând, implementarea unui sistem de atragere şi suport al tinerilor şcoliţi în afara ţării, ce nu se mai regăsesc în societatea românească. Ce crezi că ar putea învăţa tânărul de azi de la un manager cu experienţă?

2. Că, dacă nu ai un obiectiv de carieră, e ca şi cum ai conduce o maşină cu mâinile la ochi, spre nicăieri, spre dezastru. 3. Că trebuie să înveţi continuu şi să-ţi demonstrezi performanţa. 4. Că nu poţi arde etapele evoluţiei tale profesionale, oricât de mari ar ﬁ ambiţiile şi dorinţa ta de succes. Ce greşeli fac, de obicei, tinerii la începutul carierei lor într-o corporaţie? 1. Se supraestimează. 2. Vor promovare rapidă. 3. Îşi schimbă jobul rapid, înainte de a ﬁ învăţat ceva din etapa respectivă a vieţii lor. 4. Îşi imaginează că, odată cu licenţa, gata, s-a terminat cu procesul de învăţare şi realizează subit, intrând în corporaţii, că, de fapt, procesul de învăţare abia atunci începe. 5. Neobişnuiţi cu munca în echipă, sub presiunea unor obiective presante, fac faţă mai greu cerinţelor corporatiste şi par derutaţi în drumul lor profesional. Cum ar arăta mini ghidul de ascensiune în carieră al Amaliei Sterescu? [câţiva paşi, lecţii, sfaturi etc.] 1. Acumulează cunoştinţe şi abilităţi. 2. Învaţă să te descurci în “labirint”. 3. Construieşte relaţia cu şeful tău direct. 4. Nu-ţi ignora colegii. 5. Te-ai mai dumirit? Setează-ţi un obiectiv de carieră.

1. Că e OK să greşeşti, dar cu o singură condiţie - să înveţi din greşeli.

6. Înţelege care e sistemul de promovare în ﬁrmă.

THE

DEAL

pag

7. Selectează-ţi un mentor sau un career coach. 8. Fă networking în interiorul şi în afara companiei. 9. Tu eşti responsabil de clădirea propriei cariere, nu compania, nu şeful, nu părinţii, nu colegii, nu mentorul: doar TU. 10. Îndrăzneşte! Mamă a 3 copii mici, Amalia Sterescu a reuşit să îşi construiască o viaţă de care să se bucure din plin. După ce a condus, timp de câţiva ani, echipe de peste 200 de angajaţi din România, India sau China, a decis să se reinventeze. Mai greu a fost cu recunoaşterea şi acceptarea dorului de schimbare, de nou, de altceva, dar, mai ales, cu asumarea consecinţelor a ceea ce implică o schimbare de direcţie. N-a fost o decizie deloc uşoară, dar a făcut pasul cel mare, lăsându-se ghidată de instinct, experienţa acumulată în toţi aceşti ani şi de ceea ce îi dicta inima.

Acum e împlinită. Simte că se redescoperă în ﬁecare zi şi jonglatul cu mai multe roluri simultan o face mai fericită ca niciodată: acordă consultanţă în outsourcing, face business coaching, oferă instruire în public speaking şi personal branding, face voluntariat la liceele din Bucureşti şi AIESEC, unde predă cursuri de leadership sau face consiliere în carieră, e mentor pentru mulţi dintre studenţi şi public speaker - unul de top chiar, demonstrând asta în toamna lui 2013, când a câştigat titlul de „Cel mai popular speaker Business Days”.

Amalia are şi un site: www.amaliasterescu.ro, unde îi puteţi urmări activitatea, îi găsiţi datele de contact şi aveţi ocazia de a lua legătura cu ea, pentru orice chestiune ce ţine de aria ei de expertiză. Receptivitatea, empatia şi dorinţa Amaliei de a ajuta mereu sunt la ele acasă, vă asigur.

DEAL

THE

pag

Born to Inspire

reporter: Alexandra Chiru

Florin VANCEA ″Voluntariatul îţi oferă experienţe pe care nu le poţi găsi în altă parte.″ Să ﬁi considerat om de succes înseamnă îndeplinirea mai multor criterii sociale; să ﬁi tânăr de succes, poate şi mai multe. Când l-am întâlnit pe Florin VANCEA, am ştiut de ce vrem să apară în secţiunea aceasta a revistei.

e-am întâlnit la amiază în prima zi de vacanţă intersemestrială, când soarele se obosea să treacă de clădirile din centrul Clujului. Florin, foarte punctual, şi-a făcut apariţia cu o cravată albastră şi cu o agendă pentru 2014, plină de stickere, dar încă nescrisă. Printre cuvintele de introducere foarte calde, Florin mi-a spus că interviul acesta e ca o conﬁrmare practică a activităţilor pe care le desfăşoară şi un ecou al muncii sale. De Florin ştii dacă ai auzit de RATIO, de Indygen, de PromoWebPedia, de Agrafa sau de Trainuit. Adică de Florin preşedintele, liderul, fondatorul şi trainerul, de Florin omul pasionat de branding, marketing, comunicare, social media, web design şi antreprenoriat.

De unde eşti şi ce te-a adus în inima Ardealului, de ce de la informatică la marketing? Să ştii că e foarte lung drumul de la Satu Mare la Cluj-Napoca! (zâmbeşte larg) M-am născut în Satu Mare, unde am făcut şcoala primară şi o parte a gimnaziului, apoi m-am mutat cu familia în frumosul județ Harghita, iar după BAC, pentru dezvoltarea mea, am ajuns la Iaşi, de unde am avut escapade la Bucureşti. Într-un final, iată-mă fericit la Cluj-Napoca. Iniţial a fost Informatica. După febra examenului de Bacalaureat, am decis să mă înscriu la singura Facultate de Informatică din ţară (celelalte fiind facultăţi de Matematică-Informatică), în speranţa că va fi mai puţină matematică. Şi uite-mă boboc la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iaşi! Nu, nu a fost mai puţină matematică... În timpul acestei studenţii, am avut timp să realizez faptul că facultatea te ajută să-ţi dai seama ceea ce nu vrei să faci în viaţă…, iar eu nu vreau să fiu programator. Voluntariatul însă m-a ajutat să mă îndrept spre marketing, iar în iunie 2014, voi fi pentru a doua oară absolvent, dar acum absolvent de marketing, la FSEGA, UBB, Cluj-Napoca! Iubesc oraşu' ăsta!

Cum şi când ai luat prima dată contact cu voluntariatul?

Care este părerea ta despre sistemul formal de învăţământ din România, mai ales că urmând două facultăţi, ai văzut destule, ba chiar din două universităţi şi oraşe diferite.

27 octombrie 2007! Primul meu interviu, în urma căruia am devenit membu ASII, Asociaţia Studenţilor Informaticieni Ieşeni, departamentul Fundraising.

Societatea îţi cere studii superioare şi pe bună dreptate. Sistemul e sistem. Învăţământ mai bun cu siguranţă vom avea!

Care era atunci părerea ta despre voluntariat? Voluntarii şi şedinţele le vedeam ca pe nişte episoade dintr-un serial cu oameni de afaceri... (râde), care decid soarta lumii.

THE

DEAL

pag

Povesteşte-ne despre activităţile în care ai fost implicat de-a lungul timpului. Primul proiect în care m-am implicat a fost Olimpiada ASII, nişte competiţii între studenţi şi profesori. Era incredibil pentru mine că pot contribui la organizarea lui. Tot atunci am reuşit să obţin prima mea sponsorizare. Eram foarte încântat! Au urmat multe proiecte reuşite şi de impact printre care DigiPhoto, despre care, prin 2007-2008, se zicea că era cel mai important concurs de fotografie digitală din ţară; evident, multe Baluri de Boboci - cred că am organizat vreo cinci, iar în 2013, am fost în Juriu la alte nouă evenimente de genul; cred că e un pic prea mult.. (râde) În 2008 am candidat pentru prima oară şi am câştigat Alegerile pentru Manager Departament Fundraising în ASII, membru al Federaţiei UNSR. Am coordonat o echipă de 23 voluntari şi într-un an am organizat mai mult de zece campanii de sponsorizare/vânzări. În timpul mandatului, am început să lucrez şi să livrez o serie de traininguri printr-un program autentic lansat de mine, FundRaisingPedia. Deşi atunci eram activ în UNSR, în proiecte precum Studenţiada, astăzi sunt Director Regional Centru-Nord al Dep. de Training al Federaţiei USR, unde sunt implicat în proiectul Academia de Training USR, dar şi Unifest, Congresul Studenţilor din România, SummerCamp. În paralel cu acestea, am lansat câteva site-uri care aveau să devină primele mele business-uri online; enumăr printre ele un site de anunţuri online şi unul cu diverse promoţii. Mi-am încheiat activitatea în Iaşi cu un “palmares” de peste 30 diplome şi peste 10 certificate, pe care le păstrează mama cu mult drag. Acum sunt Membru de Onoare în ASII. Următorul episod a fost declanşat de plecarea mea din Iaşi şi începutul unei colaborări cu Domino Film şi General Distribution pentru marketizarea comediei “La bani, la cap, la oase”, la nivel naţional. Tot în acea perioadă, am cunoscut-o şi pe autoarea Elena ANDREI, al cărei consultant şi designer sunt. Mi-amintesc cu drag de prima carte pe care scria numele meu. Şi... într-un final, am ajuns la Cluj! M-am înscris la a doua facultate, la Marketing, am fost ales şef de an şi am devenit membru ASM (Asociaţia Studenţilor Secţiei de Marketing). Uite aşa, a urmat să coordonez Zilele ASM, care au fost un real succes. Cred că şi-acum se mai ştie despre “cuburile din FSEGA”. Imediat după acest proiect, în martie 2012, am candidat şi am câştigat Preşedinţia ASM cu peste 75% dintre voturi. Din motive pe care le-aş numi cel puţin legislative, 2 săptămâni mai târziu, am demis întregul Consiliu Director ASM. (Facem o pauză şi Florin mai cere o foaie de hârtie, în timp ce râdem împreună de faptul că e greu să ai o carieră de voluntar!) şi uite că sunt Preşedinte Fondator RATIO! A urmat pentru mine un internship pe social media la Sykes, două ediţii TIFF - departamentul Guests, iar din iunie 2013, sunt TeamLead Connector Indygen, “prima generaţie crescută pe net”, unde am o echipă formată din connectori şi brand-ambassadors din Cluj-Napoca, Satu Mare şi Deva.

De ce RATIO şi cum a decurs totul? A fost odată ca niciodată un Consiliu Director în care exista o singură funcţie vacantă, cea de Preşedinte. A urmat o propunere acceptată şi, în 3 octombrie 2012, am pus pe picioare Asociaţia Studenţilor Contabili RATIO, în calitate de Preşedinte Fondator. Împreună cu colegele mele, Mihaela LUTENCU şi Cristina LUPŞAN am vrut să ne diferenţiem prin responsabilitate, implicare şi creativitate. Acum ne mândrim cu Academia RATIO, o şcoală de vară unde am reunit cele mai importante ﬁrme de audit (Big 4) care au livrat traininguri către studenţii veniţi din toată ţara, dar şi cu competiţile Puzzle şi Sherlock, unde premiile în numerar au 4 zero-uri.

DEAL

THE

pag

În ceea ce priveşte antreprenoriatul meu, în iulie 2009, am fondat PromoWebPedia (www.promowebpedia.ro), începând aşadar cu webdesign-ul, iar apoi m-am orientat și spre promovare online şi branding. Ca orice antreprenor în ascensiune, încerc să acaparez cât mai multe direcţii, astfel am deschis, împreună cu Delia NICOARĂ, agenţia de traininguri Trainuit (trainuit.ro), după ce am devenit trainer autorizat şi Agrafa, oferind servicii de contabilitate.

Ce simţi că ai învăţat până acum din toate aceste activităţi? Cu ce ai rămas? Am învățat că omul nu are limite! Mulţumesc voluntariatului pentru greutatea cu care a contribuit la dezvoltarea mea şi pentru oportunităţile oferite! Mi-am depăşit limite de care eram convins că nu pot trece. Voluntariatul îţi oferă experienţe pe care nu le poţi găsi în altă parte, nu se poate compara cu nimic altceva, te bucuri de o libertate foarte mare de a interacţiona şi de a te implica în activităţi care îţi plac şi care îţi aduc valoare. Cu asta am rămas, cu valoare! Ce provocări ai întâmpinat până acum? Concurenţa cu propria persoană. Treaba asta chiar e reală, trebuie permanent să te uiţi la oglindirea muncii tale, să încerci să fii mai bun decât ieri, să evoluezi şi mai ales să te accepţi. Îmi place să cred că oamenii se îndrăgostesc de imperfecţiune. Ce sfaturi ai pentru tinerii care sunt acum anul 1, 2 de facultate? Implică-te, implică-te, implică-te! Profită de oportunităţi, fii curios, cunoaşte oameni, asumă-ţi responsabilităţi şi caută cât mai multe experienţe, învaţă! Fie că este vorba de voluntariat într-o organizaţie sau la diferite evenimente, de un internship sau un startup, oportunităţi sunt peste tot în jurul nostru!

Ce planuri de viitor ai? În aceste zile, împreună cu membrii RATIO, sărbătorim faptul că Asociaţia Studenţilor Contabili RATIO a primit certificarea ISO 9001 - Managementul Calităţii. Suntem prima organizaţie studenţească certificată ISO, din toate cele pe care le cunoaştem din România sau din străinătate! La finalul acestei primăveri, va avea loc încoronarea activităţii mele de voluntar. Spun asta, pentru că voi fi trecut în “RATIO Hall of Fame”, cu titlul “Prim Preşedinte de Onoare”. Între timp, mă voi licenţia în Marketing, îmi voi continua proiectele antreprenoriale şi plănuiesc să scriu o carte de branding personal, a cărei publicare o preconizez în vara acestui an. Iaşi sau Cluj? De ce? În sfârşit, o întrebare uşoară! (râde) Iaşiul e un oraş frumuşel, are un aer boem şi romantic, dar pentru mine a fost să fie Clujul! Din punct de vedere al oamenilor, nu cred că există un oraş comparabil cu Cluj-Napoca, oamenii de aici sunt calzi, blânzi. Sunt deosebiţi. Unde vezi mediul studenţesc, în ceea ce priveşte voluntariatul, peste 2-3 ani? Personal, mă bucur mult că este la modă să faci parte din organizaţii studenţeşti, să faci voluntariat. Asta este excelent mai ales pentru generaţiile viitoare, deoarece vor avea acces la informaţii de calitate şi resurse financiare mult mai repede decât noi.

THE

DEAL

pag

Mă aştept ca voluntariatul să ﬁe mai premiat, să existe mai multe beneﬁcii pentru cei care fac asta. Cum ţi se par oportunităţile din Cluj pentru tineri? Locuri de muncă pentru tineri există. Stăm bine şi la numărul de iniţiative antreprenoriale. Totul se întâmplă! Trebuie doar să vrei să cauţi oportunităţile! Se vorbeşte foarte mult despre faptul că tinerii din ziua de azi pleacă din ţară şi nu se mai întorc, despre acel “exod al creierelor”. Tu ai vrea să pleci din România?

Eu nu vreau să plec din Transilvania. Îmi doresc să nu mă oblige România să plec în Europa. Cum ai deﬁni tu succesul, acum, la o vârstă plină de provocări şi tentaţii? Profesional vorbind, e un brand personal, ceva care te reprezintă şi vorbeşte despre tine, despre domeniile în care te specializezi. Odată ce îţi descoperi pasiunile, adică “ce vrei să te faci când vei ﬁ mare”, găseşti şi drumul spre succes. Şi dragoste. Nu se poate fără! Care crezi că este cea mai mare oportunitate a tinerilor de vârsta noastră? Ne-aşteaptă drum lung. Suntem energici şi putem risca. Nu avem ce pierde! Povesteşte-ne un moment memorabil care îţi vine acum în minte din activitatea de voluntariat. A durat 100 zile până când am decis numele Asociaţiei Studenţilor Contabili: RATIO!

Probabil, Balul Contabilitatea Faptelor Bune, organizat în iarna anului trecut la Clădirea Casino din Parcul Central Cluj-Napoca, unde am strâns prin intermediul unei licitaţii caritabile, o sumă frumuşică, pe care am donat-o Asociaţiei Familia Regăsită. M-am despărţit de Florin două ore mai târziu, când soarele trecuse deja de centrul oraşului, cu zâmbetul pe buze şi doza de motivaţie pe o săptămână. Clişeul “tinerii din ziua de azi…” are pentru generaţia noastră o conotaţie pozitivă şi foarte îmbucurătoare. Credem că ne aşteaptă lucruri frumoase, pe care numai noi putem să le construim, încet, zilnic! Pe Florin îl găsiţi pe www.ﬂorinvancea.com sau pe fb.com/ﬂorinvancea.

DEAL

THE

pag

Am povestit şi am povestit despre poate sute de proiecte la care ai participat sau pe care le-ai organizat. Ai vreun proiect de suﬂet?

Life around Business

reporter: Petruţa Grijincu

CAUT UN OM... Diogene se minuna că oamenii de ştiinţă caută să privească luna şi soarele, dar nu se uită în jurul lor. Trăim zilele în care totul este posibil şi oportunităţile bat la uşă din moment în moment.

iogene. Filozof grec care a pus bazele cinismului, un curent filozofic ce sfida toate normele sociale. Dacă e să-i citeşti istoria, perdeaua prejudecăţii ţi-ar acoperi ochii într-o clipită. Aparent: un exilat, un tupeist, un arogant fără temei, un batjocoritor, un om lipsit de bun-simţ, un înţelept auto-intitulat. Însă, dacă e să analizezi obiectiv comportamentul său, ajungi la concluzia că mai există foarte puţini oameni care ştiu să folosească puterea cuvântului aşa cum o făcea el. Foarte puţini oameni care să spună lucrurilor pe nume, care să-ţi exprime liber opiniile şi care să acuze, fără frică, absenţa principiilor şi verticalităţii.

Diogene din Sinope râdea de felul în care oamenii fac din bătaie o competiţie, dar nu concurează în bunătate. Se minuna că oamenii de ştiinţă caută să privească luna şi soarele, dar nu se uită în jurul lor. Se uita la avuţii acelei perioade cum criticau banul, dar îl îndrăgeau peste măsură. Cea mai cunoscută pildă a lui însă, a fost şi rămâne următoarea: în plină zi, îşi aprindea lampa şi umbla prin agora Atenei strigând „Caut un om! Caut un om cinstit!”. Pe cât de tare şoca atitudinea sa, pe atât de tare mă impresionează ideea din spatele nebunului ce strigă într-o piaţă publică. Mă gândesc cum ar arăta un Diogene al secolului XXI. Mă întreb cât ar supravieţui. Mă întreb cât l-am suporta noi, cetăţenii model ai acestei societăţi. Mă întreb dacă am realiza că Diogene a aprins lampa, pentru a căuta în întunericul sufletelor noastre. Mă întreb dacă i-ar ajunge timpul să critice cât ar avea de criticat. Unde vreau să ajung? Trăim zilele în care totul este posibil şi oportunităţile bat la uşă din moment în moment. Nu avem grija zilei de mâine, pentru că ne-am aşezat confortabil într-un cerc potrivit de oameni. Nu ne preocupă lipsa banilor, pentru că... să fim serioşi: ne-am dat silinţa, am voluntariat, ne-am creat o reţea, mai devreme sau mai târziu, vom găsi jobul care să ne împlinească. Sau, stai, mai e şi varianta propriului business. E la modă! Nicio problemă; mă frământă însă metodele prin care ajungem la împlinirea asta personală şi la o situaţie financiară cel puţin satisfăcătoare.

pag

Oh, stai. Ştiu la ce te gândeşti. Tocmai ţi-a trecut prin minte că vreau să te îndemn la o viaţă cinstită, să dezbat problema oamenilor politici şi să-i pun la categoria „Aşa NU”, de parcă aş ﬁ eu în măsură să judec. Nu; vreau doar să conştientizezi că lumea ta nu e doar a ta, şi că tot ceea ce faci are un efect pozitiv sau negativ asupra celor din jurul tău, chiar dacă nu realizezi asta.

Cunoaşte persoane noi, deschide-ţi inima şi priveşte cât de repede vor sări în ea. Pasiunea ta să fie prioritatea ta. Ar fi stupid să nu fii de partea ta. Nu-ţi altera viaţa cu atitudini negativiste. Iartă! Fii sincer. Dă dovadă că eşti educat, poartă-te curtenitor. Cu alte cuvinte, fii om!

Vreau să conştientizezi că dacă vei avea bani, dar, în urma ta, ai lăsat oameni nefericiţi, suflete călcate, principii uitate, va fi în zadar. Ar fi trist să-ţi faci analizele la un moment dat şi să afli că suferi de cancer la coloana vertebrală. Pregăteşte-ţi calea spre succes cu drag şi pasiune, cu onestitate şi încredere. Fii răbdător şi perseverent. Nu uita că nu există greşeli, există doar învăţături. Tu ştii mai bine ca oricine altcineva de ce eşti capabil şi nimeni nu poate să afirme în locul tău ce poţi şi ce nu poţi duce la capăt. Nimeni nu-ţi poate decide viitorul în afară de tine. Fii fericit. Câştigă-ţi respectul prin a respecta. Acceptă să fii ok când nu e totul ok. Fă diferenţa între a fi ferm şi a fi agresiv. Învaţă să fii fericit pentru succesul altora. Donează ceea ce nu foloseşti.

Diogene in Athena - Jean-Léon Gérôme (1860)

DEAL

THE

pag

Life around Business

reporter: Ana-Maria Mihuţ

Internship: De ce să accepţi unul? De câte ori nu aţi întâlnit morbida şi omniprezenta expresie: „Nu te angajează nimeni fără experienţă”? ncă din facultate şi până la ﬁnalul ei, ne confruntăm cu reticenţa şi poziţia fermă a marilor ﬁrme naţionale şi a multinaţionalelor când vine vorba de angajare. Devenind perfect conştienţi că diploma de absolvire reprezintă doar un act juridic, iar nota de la licenţă doar o departajare, ajungem să ne confruntăm cu ceea ce este, într-adevăr, relevant pentru angajatori, şi anume experienţa acumulată în anii de studiu. Dar noi ştim deja că facultatea este doar parte teoretică, deci de unde experienţă? Ei bine, toate activităţile extra-curriculare în care ai fost/eşti implicat constituie o formă de experienţă. Aşadar, te întreb:

Dacă e să faci un bilanţ a ceea ce ai întreprins/întreprinzi în facultate, eşti mulţumit de tine? Dacă ai ﬁ tu angajatorul, te-ai accepta pentru acel job? Ei bine, dacă da, eşti printre fericiţii studenţi care-şi vor găsi un loc de muncă pe măsura aşteptărilor lor; dacă nu, timpul nu e pierdut de tot. În primul rând, dacă ai încredere în tine şi nu laşi pe nimeni să îţi spună că tu nu poţi face ceva şi, mai ales, îţi doreşti cu orice preţ să înveţi ceea ce se încadrează în domeniul tău de interes, restul e poveste. Determinarea, ambiţia şi statornicia într-un lucru se consolidează cel mai bine prin programele de internship, iar după cum am enunţat şi mai sus - lipsa experienţei pentru un post propriu-zis poate ﬁ eliminată prin aceste programe centrate pe studenţi şi absolvenţi.

Un internship într-un Curriculum Vitae nu arată rău deloc! De asemenea, dacă ceea ce faci, faci bine, poţi fi angajat la final, ca să nu mai spunem de abilităţile dobândite pe parcurs, de faptul că eşti capabil să îţi creionezi planul pe viitorul imediat şi apropiat. Poate domeniul în care vei activa nu este ceea ce doreşti, astfel că pe viitor vei fi capabil să susţii că te pricepi la orice altceva în afară de ceea ce tocmai ai încercat.

Şi pentru că orice teorie are nevoie de o demonstraţie practică, o oportunitate foarte bună pentru a veriﬁca dacă ceea ce am spus mai sus este relevant şi adevărat o constituie Cluj Internship. Ce este Cluj Internship? Este acel hocus-pocus care reuşeşte să creeze legături între studenţi şi companiile locale. Prin acest program, iniţiat în 2006, Fundaţia Danis pentru Dezvoltare Managerială şi Asociaţia Studenţilor de la Business doresc să le ofere tinerilor şansa să se dezvolte profesional alături de specialişti, în organizaţii locale, să exploreze oportunităţi de carieră şi să îşi testeze cunoştinţele teoretice dobândite în facultate. Ediţiile anterioare ale programului au oferit locuri de internship pentru aproximativ 750 de studenţi în peste 60 de ﬁrme şi organizaţii nonguvernamentale.

THE

DEAL

pag

„este locul unde tot ce ai învăţat în facultate ori cade, ori aplici; de asemenea, ai oportunitatea de asistare / participare la activităţi reale din ﬁrme” şi, desigur, cel mai important -

Ca ultimă idee, vedeţi şi voi cu ochişorii voştri cât de important este să ai iniţiativă, să te urci în tren şi să ai curajul să continui ceea ce ai început, ca să ajungi la destinaţia dorită. Înscrierea într-un program de internship este primul pas, restul vin de la sine, cărămidă cu cărămidă, pas cu pas către viziunea ta şi e aproape imposibil să nu reuşeşti să construieşti un imperiu imperiul tău! Te aştept să-mi povesteşti peste câteva luni despre experienţa ta şi despre cum te-a inﬂuenţat! Până atunci, te las să reﬂectezi la următoarele:

„Your attitude, not your aptitude, will determine your altitude!” – Zig Ziglar.

INTERSHIPS

Sunt disponibile stagii în următoarele domenii: economic-financiar, limbi străine, tehnic (electric, telecomunicaţii, automatizări industriale, construcţii civile, instalaţii, construcţii de maşini),turism, resurse umane, vânzări, juridic, marketing şi PR. Firmele care participă la această ediţie a programului, oferind locuri de internship de calitate sunt: Accord – Birou de turism, Auchan, Compexit Asigurări, Danis Consulting, Das Welt Auto, Deloitte, Electrogrup, ES Elektro, EvalueServe, Groupama Asigurări, NovoTech, Office Depot, PR&More, Seat, Sykes Cluj-Napoca, Skoda, TBE Technologie, Terax, Testo România şi Transylvania College. Şi pentru că tot ceea ce spunem trebuie să fie probat, participanţii ediţiilor trecute spun despre Cluj Internship că:

REACH GROW DEVELOP BUILD LEARN REACH DEVELOP

EXPERIENCE

„posibilitatea de dobândire a unor deprinderi utile în orice viitoare carieră (punctualitate, organizare, managementul timpului etc.).” De altfel,

„acest internship este o ocazie foarte bună de a realiza dacă domeniul ales este cel potrivit pentru tine, dacă ai calităţile necesare pentru a face faţă sau ce anume ar trebui să aprofundezi din punct de vedere al cunoştinţelor teoretice.” Un alt participant ne spune că

„e o experienţă unică, deoarece ai ocazia să înveţi mai multe despre lucrul în echipă, despre modul de funcţionare al unei companii, iar munca ta este cu adevărat apreciată chiar dacă eşti doar un intern. Sunt de părere că merită să te înscrii şi să încerci, poate în cadrul ﬁrmei o să faci ceva la care te pricepi foarte bine şi nici nu o să realizezi cât de repede trece timpul.”

DEAL

THE

pag

GROW

IN AN INTERSHIP

Life around Business

reporter: Bianca Gângă

Starbucks de bobos la hipsters sau de la picturi la căciuli Teoretic, aş ﬁ responsabilă de tratarea vastului subiect, intitulat PR. Dar ﬁind totuşi prea... vast, m-am gândit să-l reduc puţin, ajungând să analizez poveştile din spatele marilor branduri, care au devenit, în timp, corporaţii.

ine sunt, ce au făcut, cum au ajuns acolo. Din marea varietate de branduri existente pe piaţă, am ales...*drumrolls*... Starbucks. Evident. De ce? Simplu: am vrut să văd de ce se face atâta tam-tam pe tema lor, de ce e atât de reblogged pe Tumblr şi de ce toată lumea se crede „hip” (nu hipster) când îşi dă check-in pe Facebook. Curiozitatea mea a fost „înăsprită” din momentul în care stimabila mea profesoară de Comunicare Mediatică, Publicitară, şi anume Delia Balaban, a zis pe un ton şăgalnic, ca de obicei: „La Starbucks [în Cluj] nu merge lumea care trebuie, măi. Merg doar mallerii.” Parafrazare. A trecut un an de la această replică memorabilă. Aşadar, ce e Starbucks? Asta, o să-mi ziceţi, o ştim cu toţii: e o cafenea. Un lanţ de cafenele. O corporaţie. O franciză, cu multe magazine ici şi colo. Chiar şi în Cluj. Şi totuşi... ce e? O cafenea mega-fancy, care a încercat să capteze spiritul boemo-intelectual al Europei în State. Stai, ce? Să o luăm încetişor.

Alături de calitatea cafelei (care era producţie proprie), ceea ce a dus la ascensiune a fost şi calitatea celor care serveau acolo. Spre exemplu, în Leading the Starbucks Way, Howard Schulz a spus că pentru el e foarte important cum se simt clienţii. Aşadar, a căutat în permanenţă să angajeze oameni entuziaşti, veseli, sociabili, pentru a transforma, cumva, Starbucks-ul în altceva decât o simplă cafenea, într-un loc de refugiu, unde te simţi... bine. Şi unde poţi să comunici şi cu cei care te servesc – acum, în era luminii, sună cam straniu, huh? Da, puţin. Dar datorită acestei pofte de socializare, mulţi au ajuns directori. Este prezentată acolo chiar povestea unuia, care, bulversat ﬁind de toată varietatea de cafele, s-a lăsat pe mâna managerului care i-a recomandat o Mocha (şi a fost, evident, din partea casei), iar a doua zi s-a angajat. Mai trebuie să menţionez că, la momentul de faţă, un job la Starbucks e unul dintre cele mai bune şi sigure locuri de muncă din State? Nu? OK. Buuun, să intrăm puţin în pită, cum s-ar zice. Howard Schulz a încercat să creeze the Starbucks Experience: adică, de ﬁecare dată când intri în cafenea, să te simţi... diferit. Să te simţi ca acasă.

THE

DEAL

pag

Să devii un client ﬁdel, loial şi să consideri Starbucks-ul un The Third Place. Cumva, totul e pe principiul „to inspire and nurture the human spirit - one person, one cup and one neighborhood at a time".

Cum a făcut asta? Sim... nu chiar... plu. Pentru început, a revoluţionat cultura cafelei în State. Toată lumea ştia de cafea, nu era ceva necunoscut, dar nu prea era consumată. El a introdus specialităţi italieneşti: precum espresso şi latte machiatto. Inclusiv mărimile băuturilor (venti, tall, grande) sunt italieneşti. A, şi titlul de “barista”, care înseamnă barman, e tot italienesc. Alături de asta, a început să introducă şi alte specialităţi.

Bine, dar cum? Literatura de specialitate spune că, înainte, cafeaua era ceva ce bei acasă. Mergeai frumos la supermarket sau la magazinul din colţ, o cumpărai, o preparai şi o savurai în intimitatea căminului. Aşadar, prin faptul că Howard Schulz a introdus cafeaua la pahar, a revoluţionat cultura cafelei, „decomodând-o” şi introducând factorul social. Pe scurt, cafeaua a devenit un prilej de a întâlni oameni, de a povesti cu ei. Alături de asta, a lărgit şi cunoştinţele oamenilor despre ea, introducând diverse varietăţi şi făcându-le mult mai accesibile pentru publicul larg (specialiştii erau excluşi de pe listă), ajungând, cumva, să creeze acel The Third Place – ceva între casă şi muncă. Starbucks a lansat un trend din a bea cafea – nu mai era o necesitate ﬁziologică, ci o modă. Ei au transformat băutura în ceva atipic, nou. Cafeaua nu era cafea, iar consumul nu era doar un simplu act, ci un mod de a-ţi exprima identitatea, de a face parte dintr-o categorie de oameni atipici, speciali. Era un mod de a ﬁ classy şi stylish. Era un lux pe care ţi-l puteai permite.

Şi totuşi, cum a reuşit Starbucks să se facă cunoscut? Prin... word of mouth. Nu au bombardat străzile cu advertoriale, ci s-au bazat pe legătura emoţională fondată între ei şi parteneri (adică, barista; da, sunt atât de şmecheri ăştia, încât nu-şi consideră angajaţii ca fiind simpli angajaţi, ci parteneri), ca mai apoi să-şi convingă şi prietenii. Se presupune că un alt mod prin care au reuşit să creeze acest brand attachment ar fi prin mirosul de cafea. Şi prin muzică. (Citisem că Howard Schulz a vrut să introducă şi micul dejun, dar mirosea prea tare a pâine şi brânză arsă, aşa că a renunţat la idee. A, şi că vindeau mixtape-uri cu muzica ce se auzea în Starbucks. Asta, înainte de invenţia pirateriei. Torrentelor, pardon). Succesul iniţial al Starbucks poate fi explicat prin aplicarea brandului cultural. Au reuşit să vizeze subculturile societăţii americane, şi anume the bobos: o combinaţie între burghezie şi boemi. Burghezii erau acei oameni calculaţi, care lucrau la corporaţii şi mergeau la biserică, în timp ce boemii erau liberi, spirituali, nepăsători, intelectuali şi artişti. Cumva, în timp, aceste două tipuri de personalitate atât de diferite au reuşit să se combine, ajungând să fie...the bobos. Adică, oameni creativi, boemi, dar care lucrau în medii burghezeşti, cum ar fi băncile, de exemplu.

DEAL

THE

pag

Oameni de clasă mijlocie, cu capul în nori şi cu picioarele pe pământ, ce apreciază experienţele autentice, inteligenţa etc. Şi sunt trend-setteri. Se presupune că aceştia ar ﬁ cei care au legitimat brand-ul Starbucks – un produs de lux, ce sublinia din start calitate superioară, inteligenţă şi cunoaştere, şi care avea o ambianţă tipic italienească. Ştim că produsul spune ceva despre consumator, iar prin acest mod, aceşti bobos au reuşit să-şi exprime latura creativă a personalităţii. Ei sunt cei care i-au dat acel iz de... je ne sais quoi. Bineînţeles că şi interiorul cu produse artizanale, picturi şi ziare pe mese a fost unul din factorii datorită cărora şi-a dobândit acest statut. Aşadar, Starbucks: boemie, lux, inteligenţă. Dar, azi, Starbucks-ul nu mai e ce a fost. Actualii bobos îl consideră un loc fad, inexpresiv, standard. Probabil, şi din cauză că mirosul cafelei a fost suprimat de mirosul de toast ars şi că amabilitatea celor care lucrează acolo a fost înlocuită cu ţipete. Sau... doar pentru simplul fapt că Howard Schulz şi-a dorit mai mult şi s-a îndreptat spre marea masă, mizând pe campanii de marketing care să facă cafeneaua cât mai cunoscută. Şi... au reuşit: oameni cu o cultură mai redusă şi cu incapacitatea de a lansa trenduri au început să se refugieze în cafenea, ataşându-şi, cumva, valorile

brandului. Dar... nu va mai fi la fel. Cu siguranţă. Au încercat alte moduri de a renaşte the Starbucks Experience. O metodă a fost mystarbucksidea, care funcţionează şi acum - un loc unde consumatorii pot să-şi împărtăşească experienţele şi să ofere noi idei pentru revitalizarea brandului. Multe dintre ele au fost aplicate. O altă metodă drăgălaşă a fost... adăugarea numelui pe pahare (2012), pentru – zic ei – a spori relaţia dintre barista şi consumator. Desigur, am văzut cu toţii nume scrise greşit pe hugelol. Dar asta e o altă poveste. Se întâmplă. Dacă nici la mama sa nu mai e cum a fost, în alte ţări, cu siguranţă, nu poate fi. Desigur, hipsterii ăştia sunt o copie fadă a bobos originali. Însă, oricum ar fi, cafeaua de la Starbucks e gustoasă. Ah, am uitat să menţionez că, din 1992 până în 2011, Starbucks a renunţat la „tea” în logo şi a ales culoarea verde şi un close-up deasupra sirenei cu două cozi. Iar, din 2011 până în prezent, a renunţat definitiv la cuvântul coffee, deoarece – zic ei – au mai multe produse (fresh-uri, mâncare etc.), care nu sunt pe bază de cafeină. Ei, cine vrea acum o cafea cu arome de cireşe şi cine ştie ce minunăţii mai au? Pe mine, una, mă tentează.

THE

DEAL

pag

F a s h

o n

reporter: Edina Gyorﬁ

Ţinuta Business lecţia 2

oarele îmi zâmbeşte prin geam, e dimineaţă, iar ceaiul meu verde care se combină perfect cu nuanţa aurie a pâinii toast mă trimite cu gândul la anotimpul care mă face în fiecare an sămi reînnoiesc garderoba, pentru că până şi natura îşi schimbă ţinuta la fiecare trei luni, de la nuanţe vii şi predominant de verde la un pastel de culori inedite, la un arămiu unic, iar mai apoi, la un alb imaculat, ce-ţi fură privirea. Şi totuşi primăvara este anotimpul în care oraşul se transformă, devine mai viu, pomii revin la viaţă, îmbrăcaţi în flori care emană parfumuri dintre cele mai plăcute şi stropi mari de delicateţe.

DEAL

THE

pag

necesar să începem primăvara în ton. Dar în ton cu ce, mai exact? Dacă în primul număr am prezentat stilul business casual şi smart casual, acum mă voi îndrepta spre stilul business inovator/artistic, concomitent cu tendinţele primăverii 2014. Ţinuta business inovatoare, artistică, speciﬁcă publicităţii, relaţiilor publice, industriei de modă, proprietarilor de magazine de lux şi actorilor este asemănătoare cu ţinuta business casual în ceea ce priveşte formele, permiţând însă inovaţii în materie de cromatică, de tăieturi, culori şi acesorii extreme.

Tendinţele acestui sezon provoacă o întoarcere în timp, culorile intense trăiesc perioada Renaşterii, iar ceea ce este convenabil pentru oricine e faptul că le putem însera cu uşurinţă în garderobă, după atâtea ţinute negre şi gri de iarnă. Consider asta ca ﬁind provocarea primăverii, o provocare bazată pe imaginaţie şi stil propriu. Pentru o mai bună înţelegere a noilor tendinţe şi pentru o idee generală a ceea ce va urma să întâlniţi la ﬁecare pas pe stradă, voi prezenta câteva idei de ţinute pe care le puteţi purta de-a lungul săptămânii:

1. Eşarfele vor da un plus de şarm ţinutei şi vor atrage atenţia, albastrul fiind considerat o culoare regală, asociată în general cu luxul, creativitatea, spiritualitatea şi tot ceea ce este considerat sofisticat. Cămaşa albă este una dintre piesele esenţiale care te poate salva în orice situaţie, dacă e completată de o pereche de pantaloni slim cu glezna la vedere şi o pereche de pantofi în nuanţe neobişnuite. 2. Sacoul colorat poate fi acum asortat lejer cu elemente la fel de colorate, chiar şi în outfiturile elegante.

THE

DEAL

pag

3. Sezonul este vesel, optimist şi plin de imaginaţie. Te vei îndrăgosti de paleta cromatică propusă, de noile printuri şi de accesoriile fabuloase care îţi vor completa atât de bine ţinuta. 4. Care este culoarea ce te face fericită? Îţi zâmbesc şi îţi spun - galbenul, galbenul care e culoarea soarelui şi este asociat în mod frecvent cu fericirea, bucuria şi energia de viaţă. Produce un efect energizant de căldură, stimulând astfel activităţile intelectuale.

“True style is not about having a closet full of expensive and beautiful things - it is instead about knowing when, where, and how to utilize your colection” ~ Nina Garcia Iar dacă nu ştiai: ...vestimentaţia mai lejeră contribuie la extinderea creativităţii angajaţilor, deoarece ţinuta oficială uniformizează funcţionarea creierului. Sper că tendinţa aceasta inovatoare va fi un curent îndelungat, eventual permanent, luând în calcul competiţia din mediul de afaceri, care devine din ce în ce mai puternică. Totuşi, în ciuda acestui fapt, ne putem bucura de trucurile sofisticate şi complexe ale modei, definind tipul de stil care se pliază cel mai bine pentru fiecare în parte, obţinând astfel un avantaj copleşitor, căci, la urma urmei, stilul este cel care face diferenţa.

“I’ve always thought of accessories as the exclamation point of a woman’s outﬁt” ~ Michael Kors

DEAL

THE

pag

reporter: Iulian Baxan

Serious Stuff

FOREX GUMP „O operaţiune de investiţie este una care, bazându-se pe o analiză minuţioasă, promite securitatea principalului şi un randament satisfăcător. Operaţiunile care nu îndeplinesc aceste cerinţe sunt speculative”. n ultima perioadă, am văzut o tendinţă a tinerilor care vor să facă bani în plus prin a deveni traderi pe Forex. Există câteva motive pentru care o fac: nu e nevoie de nici o caliﬁcare sau facultate, poţi începe cu o sumă modestă, obţii randamente mari în foarte scurt timp (e un lucru pe care îl cred mulţi, dar nu este neapărat adevărat).

sunt atât de imprevizibili, încât e foarte complicat să preconizăm cu precizie evoluţia preţului la o anumită valută. Cu toate acestea, există anumite instrumente analitice care pot ajuta un trader să găsească momente de cumpărare şi vânzare potrivite. Iată cum arată un graﬁc cu mai multe intrumente de genul acesta:

Ce înseamnă Forex? (cei care cunosc ce reprezintă Forex-ul pot trece peste această porţiune) Acest cuvânt vine de la Foreign Exchange, ceea ce ar reprezenta piaţa valutară internaţională. Banii se fac în felul următor: cumperi USD la preţ de 3.26 lei şi îi vinzi la 3.40 lei. Diferenţa, minus comisioanele: câştigul tău. Acest lucru însă nu e atât de simplu precum pare, deoarece preţurile la valută sunt foarte volatile şi sunt afectate de foarte mulţi factori: noutăţi majore, rata dobânzii, inﬂaţie, sentimentul pe piaţă etc., care

THE

DEAL

pag

Dacă nu eşti familiarizat cu aşa ceva, atunci tot ce vezi în graficul dat se rezumă la multe linii şi chestii colorate, pictate la întâmplare. Pentru cei care ştiu ce reprezintă acest grafic, pot spune că aceste instrumente sunt explicate de o istorie întreagă. Poate vei spune că nu mă pricep, pentru că nu am folosit volumul şi pentru că e ceva în neregulă cu Fibonacci Retracement (probabil, aveţi dreptate, pentru că am introdus aceste instrumente, doar pentru a introduce o imagine cât de cât reprezentativă). Din acest grafic, traderii văd dacă, de la acest punct, preţul va merge în sus sau în jos. Aşa tip de analiză se aplică nu doar pentru valute, ci şi pentru petrol, aur şi alte active din categoria comodities, indici sau acţiuni. Toate bune şi frumoase până aici. De acum încolo, voi încerca să critic acest tip de pseudo-investiţii. În primul rând, acest tip de activitate nu se poate numi investiţie. Din punctul de vedere al teoriei economice, investiţia presupune alocarea mijloacelor materiale pentru achiziţionarea unor echipamente sau a unor active, cu scopul de a obţine venituri mai mari în viitor. Deci atât tradingul, cât şi investiţiile la bursă nu sunt, din punct de vedere pur economic, investiţii, ci economisiri. Şi totuşi tradingul nu e nicidecum economisire. Este vorba de o activitate bazată pe aşteptările din viitor, viitor care depinde de mulţi factori volatili. A economisi înseamnă a pune bani deoparte, într-un loc sigur, ca să poţi beneficia de ei mai târziu. Pornind de la faptul că mizezi pe lucruri favorabile, cunoscând riscurile aferente, tradingul nu poate fi denumit economisire. Ai spune că a investi în acţiuni e acelaşi lucru, pentru că ne bazăm pe faptul că acţiunea se va aprecia şi că firma va distribui dividende, niciuna din ele însă nefiind garantate. E un argument valid, dar care nu ia întotdeauna în considerare realitatea. Companii precum Coca-Cola şi General Electric există de zeci de ani, şi, tot de zeci de ani, distribuie dividende.

Sunt câteva elemente aici care ne sugerează diferenţa între investiţii şi speculaţii. Principalul element este reprezentat de suma investită. Graham spune că, dacă există riscul să pierzi aceşti bani sau măcar o parte din ei, atunci tranzacţia e speculativă. Traderii se confruntă în fiecare zi cu riscul de a-şi pierde plasamentul. Unii ar spune că investitorii au acelaşi risc. Graham mai adaugă elementul de „analiză minuţioasă”: dacă analiza unei firme este făcută calitativ, atunci acest risc este, practic, nul şi orice risc exogen nu va afecta principalul pe termen lung. Mă întorc la exemplul Coca-Cola şi General Eletric. General Electric, încă de când a fost listată în 1896, a trecut prin două războaie mondiale, două crize economice majore, multe alte crize mai mici şi fenomene exogene devastatoare, reuşind totuşi să-şi gestioneze activitatea conştiincios, aducând investitorilor siguranţă în plasamentele lor, dar şi un randament satisfăcător. Aproape acelaşi lucru se poate spune despre CocaCola, doar că are o istorie mai scurtă pe bursă, istorie care începe din 1950. Sunt mai multe exemple care ne vor demonstra siguranţa unor astfel de plasamente. Ştiu că unii strigă acum în gura mare nume de companii precum Enron, General Motors şi Lehman Brothers ca fiind printre cele mai mari firme care au falimentat în istoria modernă.

DEAL

THE

36 pag

Aceste ﬁrme au avut timpuri şi rele, şi bune, dar pe termen lung, mereu au adus randamente satisfăcătoare investitorilor. Să lăsăm deﬁniţia economică la o parte şi să mergem la ceea ce înseamnă, de fapt, a investi în zilele noastre. Benjamin Graham, mentorul lui Warren Buffet şi unul din cei mai bine cunoscuţi şi mai merituoşi investitori, a spus: „O operaţiune de investiţie este una care, bazându-se pe o analiză minuţioasă, promite securitatea principalului şi un randament satisfăcător. Operaţiunile care nu îndeplinesc aceste cerinţe sunt speculative”.

Deşi se pare că toate au picat brusc, falimentul lor putea fi anticipat. General Motors avea probleme cu mult înaintea crizei. Dacă e să te uiţi la rapoartele financiare din 2005-2006, mai întâi vei observa datorii foarte mari pe care le avea compania, după care vei observa că acestea dispar, dar cu ele dispar şi mai mult de jumătate din active, iar numărul ce reprezintă capitalurile proprii are semnul minus. Nu voi intra în detalii tehnice, însă pot afirma cu certitudine că un investitor prudent ar fi observat aceste aspecte şi ar fi evitat această companie. Vreau acum să redau pe scurt analogia expusă de Benjamin Graham în cartea sa „Security Analysis” despre diferenţa între speculatori şi investitori. Imaginează-ţi Ruleta de la Monte Carlo. Aceasta are numere de la 0 la 36 (excludem 00, care e în versiunea americană). Dacă mizezi pe un anumit număr, să zicem 12, iar bila cade pe acest număr, atunci câştigi de 36 de ori mai mult decât ai mizat. Deci şansele de câştig sunt de 1/37, iar câştigul e de 36 la 1, ceea ce înseamnă că, dacă intri în acest joc, regulile probabilităţii te vor face să pierzi. Acum să presupunem că, pentru puţin timp, regulile se schimbă şi câştigi de 38 de ori mai mult decât ai mizat atunci când alegi un număr. Acum probabilităţile sunt de partea ta. Dacă pui pe toate numerele deodată câte 1 leu, miza totală ar fi de 37 de lei. Indiferent de numărul care pică, tu câştigi 38 lei, deoarece ai mizat pe fiecare număr. Să revenim: ai mizat în total 37 lei şi ai câştigat 38, ceea ce înseamnă 1 leu profit. Nu e mult, dar e 100% sigur. Aşa ar face un investitor. Ar paria făcând calculele de rigoare şi ar investi în ceva sigur. Un speculator însă ar face următorul lucru: ar paria mize mai mari, să zicem de 3 lei, pe mai multe poziţii arbitrare şi s-ar aştepta să câştige mult. În acest caz totuşi, eşti expus la riscuri. Dacă eşti norocos, câştigi mult, dacă nu eşti, vei pierde tot ce ai. Am făcut următorul scenariu: să zicem că faci 3

mize a câte 3 lei timp de 4 runde şi, pentru că îţi rămâne un singur leu, faci o singură miză la sfârşit. În acest caz, există o probabilitate de 70% de a-ţi pierde toţi banii. Dacă, prin minune, faci parte din acele 30%, evident, câştigi foarte mult. Dar oare îţi poţi asuma riscul? Aceasta e diferenţa între un investitor şi un speculator. Mulţi îmi vor reproşa, spunând că au prieteni sau cunoştinţe care obţin bani buni pe Forex sau făcând orice tip de trading. De acord, am şi eu aşa cunoştinţe, dar am şi mai multe cunoştinţe care au pierdut bani. Recent, un prieten de-al meu câştigase 1000$ la Poker şi i-a pierdut pe Forex. Un singur lucru pozitiv în istoria lui e faptul că a pierdut banii pe care i-a câştigat singur, fără să pună la bătaie banii părinţilor sau bugetul său de o lună pentru mâncare; credeţi-mă, sunt multe persoane şi în această categorie. Pe lângă motivele enumerate anterior, există şi o explicaţie tehnică la faptul că oamenii nu câştigă, de obicei, speculând. Oamenii de rând ar fi traderii de retail. Ei sunt mici, cu bani puţini şi fără resurse intelectuale şi tehnice avansate. Un trader instituţional este o organizaţie la care lucrează traderi profesionişti, matematicieni, fizicieni şi programatori. Traderii instituţionali de cele mai dese ori au roboţi care sunt nişte programe ce fac trading cu frecvenţă mare şi care iau decizii obiective cu viteza luminii. Să facem câteva asumpţii: tu cunoşti un indicator care, în 80% din cazuri, îţi arată corect dacă un anumit activ va merge în sus sau va merge în jos. E o probabilitate destul de înaltă. Crede-mă, dacă ştii tu, ştiu şi investitorii instituţionali. Ambii le folosiţi, însă investitorii instituţionali vor câştiga cu siguranţă, iar tu vei câştiga, în funcţie de cât de norocos eşti. Să zicem că acest indicator îţi aduce 1 leu la fiecare leu investit, deci un câştig de 100%. Considerând probabilitatea de 80%, câştigul tău va fi de aproximativ 80 bani profit la fiecare leu investit, asta, cu condiţia că vei investi de fiecare dată când acest indicator îţi dă un semnal.

THE

DEAL

pag

Considerând că piaţa Forex este deschisă 24/24, fizic, este imposibil să fii prezent la fiecare semnal, pentru că unele pot apărea la 3 de noapte, când tu dormi. Deci, pactic, eşti în mâna zeiţei Fortuna. Undeva în altă ţară însă, există un speculator instituţional, care are câţiva roboţi ce folosesc acelaşi indicator, dar cu ajutorul unui

DEAL

THE

pag

robot, la propriu. Maşinăria nu are nevoie de somn, mâncare sau orice tip de pauză, prin urmare el poate asista la orice semnal al indicatorului de pe piaţă şi va câştiga cei 80 bani profit. De exemplu, în anul 2012, Goldman Sachs a avut profit în 236 de zile şi doar 15 zile cu pierderi din activităţile sale de trading. Toţi banii câştigaţi de ei trebuiau să fie pierduţi de cineva. Cine crezi că au fost aceia? Traderii mici, care fac tranzacţii, neştiind că cineva se hrăneşte pe seama lor. În plus la toate astea, comisioanele îţi vor mânca profiturile. Investitorii plătesc comisioane poate o dată pe an sau şi mai rar, dacă au o strategie de termen lung. Cea mai mare, scuzaţi-mi expresia, „ţeapă” apare de la companiile de trading. Acestea, de obicei, îţi promit că te vor învăţa să faci trading, îţi vor arăta cum să devii meseriaş, iar pe viitor, ai putea să lucrezi la ei şi să câştigi cât te duce pe tine mintea - „Sky is the limit”. Dar niciuna nu îţi spune că acele cursuri, de fapt, costă şi, ca să participi la testele lor, tot costă. Condiţiile testelor deseori sunt făcute într-un mod în care doar unul singur din mulţi trece şi nu e vorba de complexitatea lor, ci de reguli, care, efectiv, te fac să pierzi, chiar dacă eşti foarte bun. Ei îţi pun un randament de vreo 20% pe săptămână, un număr minim de 20 (sau n) tranzacţii şi alte condiţii interesante. Deci, dacă tu faci 80% (foarte greu, dar nu imposibil) randament în mai puţin de 10 tranzacţii, nu treci testul, ceea ce te va face să execuţi alte 10 tranzacţii care, probabil, le faci fără a te pregăti la fel de bine ca pentru cele pe care le-ai făcut anterior şi vei pierde. Deci înainte de a intra în astfel de afaceri, mai întâi informează-te de la „cap la coadă”. Iar dacă tot nu te-am convins că tradingul trebuie evitat ca ciuma, atunci te rog să ţii cont de următoarele două lucruri: 1. Fă trading cu banii de care nu depinde existenţa ta de zi cu zi sau a altor persoane. Nu opera cu banii pe care i-au pus părinţii deoparte pentru masteratul tău sau pentru prima maşină. 2. Decât să faci trading, învaţă să faci roboţi. Caută un coleg de la mate-info care să te ajute şi faceţi împreună roboţi care vă pot aduce randamente pozitive. Roboţii sunt, după părerea mea, unicul mijloc prin care poţi câştiga, speculând. Dacă însă te-am convins să începi să studiezi finanţele corporative, analiza financiară şi cum lucrează piaţa, analizează oameni ca Warren Buffet, Peter Lynch, Benjamin Graham şi formează-ţi o strategie. Despre strategii de investiţii vom vorbi în alt articol şi sper, până atunci, să nu mai fie nevoie să ating temele Forex şi trading. În cazul în care nu eşti de acord cu punctul meu de vedere sau ai întrebări, scrie-mi pe Facebook sau pe mailul meu personal (iulian.baxan@gmail.com) şi vom încerca să descompunem tema asta în bucăţi mici şi cu argumente constructive, pentru că, atât timp cât exist, voi încerca să îi ajut pe oameni să evite eşecurile costisitoare prin care am trecut şi eu cândva, speculând pe bursă.

Serious Stuff

reporter: Daniel Cornea

Particularităţi ale programului guvernamental pentru tinerii întreprinzători A venit primăvara. Wall-urile noastre de Facebook sunt invadate cu citate despre revenirea la viaţă a naturii, Instagram-ul e plin de poze cu ghiocei şi mărţişoare.

ot internetul e o reflecţie în 0 şi 1 a unuia dintre cele mai frumoase anotimpuri – Primăvara. Dar, din păcate, toate acestea nu mă vor ajuta prea mult în realizarea dorinţei mele de a deveni director general. Ce mă va ajuta este faptul că, în data de 19 februarie, pe site-ul AIPIMM, a apărut ghidul solicitantului aferent programului pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microînterprinderilor de către întreprinzătorii tineri. Cu toate că pare confuz, datorită cuvintelor ca DIPIMM, „ghidul solicitantului” „microînterprinderi”, „întreprinzători tineri”, nu este nimic complicat sau, cel puţin, merită efortul să ne documentăm asupra acestor cuvinte, mai ales când ştim că statul dă gratis 10.000 de Euro (da, 10.000!) pentru tineri. Să începem cu începutul. DIPIMM este un acronim pentru Direcţia de Implementare Programe pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii. Adică este o autoritate a statului care are drept obiect de activitate programele pentru firme mici şi mijlocii.

Firmele mici şi mijlocii sunt clasiﬁcate astfel, în baza anumitor criterii, cum ar ﬁ numărul de salariaţi (mai mic de 9, în cazul întreprinderilor mici), a cifrei de afaceri (mai mică de 2 milioane de euro) şi a activelor totale deţinute (la fel, 2 milioane de euro). În ceea ce priveşte întreprinzătorii tineri, aceştia sunt, obligatoriu, cetăţeni români, cu vârsta până în 35 de ani.

Finanţare: Acum, în linii mari, prin acest program, se pot accesa fonduri nerambursabile de până la 10.000 de euro. Pentru a accesa aceşti bani, viitorul antreprenor trebuie să îndeplinească anumite condiţii, cum ar fi: să aibă până în 35 de ani, să nu fi deţinut anterior funcţia de administrator sau asociat în cadrul unei societăţi comerciale etc. Mai mult, acesta din urmă trebuie să aibă un plan de afaceri care să întrunească minim 60 de puncte. Toate detaliile tehnice referitor la punctaj sunt incluse în ghidul solicitantului. Un aspect important al acestui program este că oferă scutiri la plata asigurărilor sociale în limita a 4 angajaţi. Adică cheltuiala angajatorului cu salariaţii va fi mai mică decât în cazul unei întreprinderi normale. În ceea ce priveşte banii, pentru a accesa cei 10.000 de euro, viitorul antreprenor trebuie să vină de acasă cu încă cel puţin 10.000 de euro. Însă, în cazul în care nu aveti 10.000 de euro - cum s-ar zice în Ardeal – nu-i bai, statul garantează un credit de 8.000 de euro, dacă tânărul debutant „vine de acasă” cu doar 2.000 de euro. Un pic confuz, nu ? Ei bine, pentru a sumariza, cu 2.000 de euro se poate accesa o finanţare de 18.000 de euro, din care 10.000 de euro sunt nerambursabili. Mai mult, în cadrul acestui program, toate taxele de înmatriculare ale societăţii comerciale (SRL-d) sunt 0.

THE

DEAL

pag

Până acum, acest program poate fi comparat cu mana cerească primită de evrei în timpul exodului. Ei bine, nu e. Unul din marile minusuri ale acestui program este faptul că taxa pe valoare adăugată nu este o cheltuială eligibilă. Cu alte cuvinte, dacă doriţi să achiziţionaţi un calculator de 2.000 de lei + TVA (24%) de 480 lei, atunci cheltuiala cu achiziţia calculatorului de 2.000 de lei va putea fi suportată din cei 10.000 de euro nerambursabili, iar TVA de 480 de lei – nu. Aceşti 480 de lei vor fi extraşi din cei 2.000 de euro cu care a venit antreprenorul de acasă. O altă bilă neagră pentru acest program este faptul că antreprenorul trebuie să păstreze un minim de două locuri de muncă pe o durată de minim 3 ani.

DEAL

THE

pag

La cum se prezintă piaţa forţei de muncă în România, nu este o problemă să angajezi 2 oameni fulltime. Problema constă în faptul că mulţi dintre antreprenorii debutanţi nu au nici experienţa, nici calităţile necesare, pentru a previziona evoluţia afacerii lor pentru mai mult de 1 an, 3 ani deja e de domeniul fantasticului. Cu toate acestea, consider că este o oportunitate ce nu trebuie ratată de tinerii întreprinzători. Iar în ceea ce mă priveşte pe mine, pentru a continua ideea din articolul anterior, acest program va reprezenta încă un pas în atingerea visului meu de a deveni director general. (zâmbesc) În rest, în pauzele de cafea ne vom bucura de primăvară şi poate, poate o idee briliantă va răsări de acolo, din cenuşiul minţii.

Serious Stuff

reporter: Larisa Şai

Captain Bean Povestea căpitanului cu business parfumat Am deosebita plăcere să îţi prezint povestea unui tânăr care a înţeles repede că singurul mod de a trece de la idee la bani este prin planiﬁcare, imediat urmată de ACŢIUNE.

ogdan Pandea este la început de viaţă de om mare, dar vorbeşte şi acţionează asemenea unei persoane care le-a văzut aproape pe toate. Acest lucru i se trage din creşterea bună de acasă şi implicarea lui în numeroase proiecte şi activităţi stundenţeşti. Bogdan, sau mai bine zis căpitanul de la Captain Bean, este încântat să îşi spună povestea business-ului său din centrul Clujului, un business pe roţi, parfumat cu aromă de cafea. Îţi place cafeaua, nu-i aşa? Ei bine... şi căpitanului! Tocmai din acest motiv, s-a gândit că ar ﬁ frumos să o vândă, dar nu sub orice formă, ci de la avanpostul lui pe bicicletă. Fără alte introduceri, iată povestea lui Captain Bean, spusă şi trăită de Bogdan Pandea:

“Captain Bean există din data de 5 mai 2012, deşi numele a fost ales cu aproximativ o lună înainte de deschidere, luând naştere la Fabrica de Antreprenori. Pus la încercare de către un cunoscut om de afaceri, am venit cu ideea de a face un stand la care să vând cafea pe stradă, idee care i s-a părut genială distinsului om de afaceri. Acest lucru, evident, m-a motivat să nu o las baltă. Zis şi făcut. Am pregătit un business plan şi acelaşi rezultat (de entuziasm) l-am avut şi când l-am prezentat în faţa juriului. Motivaţia adunată de la domnii antreprenori din juriu a reuşit să mă ţină în priză. Timp de aproximativ 1 an şi 9 luni, am studiat în detaliu tot ceea ce înseamnă coffee bike. Nu pot să zic că am avut un business plan pe care m-am bazat, mai degrabă, mi-am trecut pe foaie paşii necesari pentru a duce la bun sfârşit acest concept.

THE

DEAL

pag

Autorizaţiile au fost un domeniu nou pentru mine şi apăreau, una câte una, ca ciupercile după ploaie. Despre modul în care am ales locaţia pot să vă spun că, iniţial, doream să deschid la FSEGA (Facultatea de Studii Economice şi Gestiunea Afacerilor), după care mam gândit să deschid pe un domeniu public, ca, într-un final, să deţin avanpostul de la Central. Per total, logistic şi vizual, totul a decurs aşa cum mi-am imaginat. De ce Captain Bean? Pentru că am fost crescut de un colonel, am permis de port armă, tratez lucrurile cu seriozitate şi îmi plac lucrurile stricte, riguroase. Pentru cafea e nevoie de constanţă, iar clienţii trebuie trataţi cu seriozitate şi cu maxim de interes.Numele, după părerea mea, nu are importanţă. Mai important e modul în care îţi serveşti clienţii şi calitatea înaltă a produsului tău, care trebuie să fie cu mult peste nume. Impactul vizual şi prima impresie, atât vizuală, cât şi calitativă, e absolut vitală. Un brand bine pus la punct, dar care oferă servicii slabe, nu are nici o şansă în faţă la Cafea la Pachet SRL, care poate îţi va oferi ceva cu muuuuult peste aşteptări. Pe partea de logistică şi tot ceea ce înseamnă lucrat cu lemn, fier şi altele de acest gen, m-a ajutat tatăl meu. Prietenii m-au susţinut moral şi cu informaţii destul de generale despre antreprenoriat, Fabrica de Antreprenori mi-a oferit impulsul şi inspiraţia necesară să continui, iar mentorii mi-au arătat că trebuie să îmi aleg un punct unde să merg şi pe care să îl depăşesc, posibil, doar prin stabilirea unui ţel. În rest, tot ceea ce înseamnă finanţare, idee, implementare a fost făcut pe spatele meu şi a ieşit din prima - norocul începătorului, cum s-ar zice. Nici nu mai pomenesc de numeroasele cursuri de vânzări şi de antreprenoriat la care am participat şi care, cu siguranţă, m-au ajutat big time!

DEAL

THE

pag

Sincer să fiu, m-am pregătit bine de tot şi trebuia să fac asta, pentru că nimeni nu s-ar pricepe mai bine la implementarea ideii mele decât mine. Trebuie să iasă bine şi trebuie să învăţ să fac bani prima dată, nu să îi pierd. Poate sună puţin ciudat, dar toate lucrurile le-am analizat şi nu am fost surprins niciodată de nimic. Doar alaltăieri, când mi-am închis cheile în cuşcă, am avut prima surpriză, dar s-a rezolvat şi asta. Totul a mers uşor şi firesc, pentru că o făceam pentru mine, deşi logic era să nu fie uşor. Am mers cu autobuzul, am transpirat, dar mi-a plăcut, pentru că mă aflam în afara zonei de confort. Nu am fost băgat în seamă de unele persoane/firme, iar acum trec pe la mine şi îşi iau cafea. Trebuie doar să vrei, ca să fiu sincer, şi nu cred că există momentul potrivit de a începe ceva. Cred totuşi că momentul cel mai potrivit a fost ieri, iar mâine dimineaţă la ora 8, când se deschide registrul comerţului, va fi al doilea. În viitor, îmi propun pentru Captain Bean să existe la nivel naţional, prezent în firmele câtorva studenţi care mă vor avea ca şi partener şi investitor. Doresc să ajut studenţii şi doresc să contribui la dezvoltarea domeniului economic prin tineri. Noi avem tot potenţialul! Da, este absolut vital să gândeşti pe termen lung, trebuie pus tot la punct. Dacă nu gândeşti pe termen lung, când apare o criză sau oportunitate şi nu ai capital pus deoparte, nu ai şansă în faţa unei persoane care deja a pus atât binele, cât şi răul în faţă. Fără să ştii unde vrei să ajungi nu ai cum să ajungi acolo. Cred că mă deosebesc de mulţi, deoarece iubesc să stau de vorbă cu clienţii şi ştiu că aici majoritatea cafenelelor greşesc. Definiţia vânzării este de a-l ajuta pe client să cumpere într-un mod profesionist, iar, din păcate, lumea nu prea are educaţie în ceea ce priveşte alegerea cafelei.

La Captain Bean îţi explicăm care sunt aspectele pe care trebuie să le iei în considerare în alegerea cafelei potrivite şi te vom „îndrăgosti” pe termen lung. Relaţiile pe termen lung sunt cele mai valoroase, iar în acest sens, folosim carduri de fidelizare şi reduceri. Apropo de fidelizare, nu doar clienţii trebuie fidelizaţi… Angajaţii sunt primele persoane care trebuie fidelizate şi, mai mult decât atât, eu îi consider parteneri. Încerc să îi învăţ că banii nu sunt totul şi, în loc să îmi ceară mai mulţi bani, ei îmi cer să îi învăţ cât mai multe. Aşa că, le ofer cărti şi şansa de a-şi dezvolta calitatea de a vorbi cu oameni şi de a-şi face o experienţă în vânzări. Pe viitor, îmi doresc ca ei să fie mâna mea dreaptă în dezvoltarea lui Captain Bean. Un mediu plăcut şi relaxat la serviciu este esenţial atât pentru client, cât şi pentru cei care muncesc. Dar eu nu consider că merg la muncă şi asta se vede în rezultatele pe care le are firma. De asemenea, cred că asta este şi părerea partenerilor mei. Dacă e să fac referire la gestionarea costurilor şi a încasărilor, trebuie să vorbesc despre contabilitate. Contabilitatea managerială e foarte uşoară, dacă ştii cât vinzi şi cât costă fiecare lucru vândut. Asta am învăţat la facultate şi a fost printre singurele materii pe care le-am apreciat. Folosesc un program de contabilitate, ca să îmi gestionez costurile şi am o contabilă care se ocupă de partea financiară, aşa că, DA, e absolut necesar să colaborezi cu un contabil priceput, dar în acelaşi timp, să înţelegi conceptele de bază, pentru a verifica constant partea financiară. Sper că am acoperit cât mai multe aspecte importante dintr-o afacere în toată povestea asta şi, sincer, îmi place subiectul de la idee la bani. Cred că o concluzie bună ar fi că... ideea am avut-o, inspiraţia am primit-o şi, cu paşi mărunţi, timp de 1.9 ani, am ajuns să fac şi bani. 1.9 ani am tot visat la ideea mea, însă acum nu mai visez, acum trăiesc!” Servicii de calitate, vânzare profesionistă, viziune pe termen lung, fidelizarea clienţilor şi a angajaţilor sunt câteva dintre lucrurile pe care Bogdan pune accent în dezvoltarea afacerii sale parfumate. Ţin minte că la o discuţie cu Bogdan, mi-a spus că nu totul e roz în afaceri, aşa cum crede lumea, dar e suficient dacă eşti tu roz. Felicitările noastre, Bogdan, şi mult succes în continuare!

THE

DEAL

pag

Serious Stuff

reporter: Larisa Şai

Frescobar „nenorocitorul de fructe” Borş Grigore Andrei este un tânăr vizionar de 24 de ani, absolvent al Facultăţii de Business din Cluj-Napoca, pasionat de tot ceea ce înseamnă a face lucrurile diferit şi, mai ales, mândru să ﬁe clujean.

acă ai auzit despre „fruitkiller-ul”/ „nenorocitorul de fructe” din Cluj-Napoca, ei bine, să ştii că despre el este vorba. Andrei este proprietarul afacerii Frescobar, situată pe strada Napoca 27, în centrul oraşului său preferat.

Frescobar vinde sănătate la pahar, adică freshuri, smoothies, salată de fructe şi altele de genul acesta, toate produsele lui ﬁind 100% naturale. “Fruitkiller” scrie chiar şi pe cartea lui de vizită, fapt ce ne-a stârnit curiozitatea şi motiv pentru care l-am invitat să ne spună povestea lui şi a afacerii sale, cu alte cuvinte - cum a ajuns el de la idee la bani. Aşadar, îţi prezentăm povestea Frescobar istorisită de Borş Grigore Andrei:

DEAL

THE

pag

„Frescobar şi-a servit primul client de mai bine de 5 luni, mai exact, în 1 octombrie 2013, dar ideea e una mult mai veche, chiar moştenită, aş putea spune. Acum 4 ani, mama mea avea ideea unui freshbar în centrul Clujului, în actuala locaţie, dar, între timp, a fost nevoită să renunţe la ea. După câţiva ani, am preluat eu ideea, am modificat-o, updatat-o de mii de ori, după care, am revenit la ideea de freshbar din mai multe motive. În primul rând, pentru că îmi plac la nebunie sucurile naturale, şi în al doilea rând, pentru că era ceva relativ nou/diferit pentru Cluj, iar mie îmi place foarte mult să fac lucrurile diferit. Bineînţeles, am adus multe modificări ideii. Iniţial spaţiul a fost gândit pentru servire la geam, dar era un lucru pe care nu l-aş fi făcut nici în ruptul capului.

Astfel, am rearanjat total interiorul, ca să putem produce mai multe tipuri de produse şi, cel mai important, pentru a permite clienţilor să intre (spaţiul are în total doar 8,63 mp, din care aproximativ 3 mp i-am "furat" pentru clienţi). De ce? Eu consider foarte importantă relaţia dintre vânzător şi client, iar o relaţie are nevoie de comunicare. Prin servirea la geam, nu prea ai posibilitatea să comunici cu el, clientul nu vede exact ce se întâmplă înăuntru, dacă e curat sau nu şi, cel mai important lucru, nu vede spectacolul ritualului de „sacrificare” a fructelor. Din acest motiv, s-au meritat eforturile de a aduce clientul în magazin. În curând, vom avea chiar şi 2 scaune de bar. Da, toate astea în 8.63 mp! Am modificat deci destul de mult pe parcurs şi, practic, din ideea iniţială a rămas doar ideea brută: Freshbar. La modificări au participat foarte mulţi oameni, unii chiar fără ştirea lor. Prietenii, cursurile de antreprenoriat la care am participat (printre care şi Leaders for the Future, unde Frescobar a intrat ca şi proiect participant), Business Days, mentorii pe care am avut şansa să îi cunosc: Eusebiu Burcaş, Lorand Soares-Szasz, Dan Pitic sau exemplele luate din alte business-uri. Am avut foarte multe lucruri noi de învăţat, lucruri care credeam că le ştiu, dar m-am înşelat, precum şi lucruri pe care le credeam a fi într-un fel, când, de fapt, nu erau aşa: - am învăţat că două minţi care gândesc în aceeaşi direcţie sunt mai puternice decât una; - am învăţat că banii pot să pună în pericol prietenii; - am învăţat că, dacă ignori un detaliu cât de mic înainte să începi, s-ar putea ca acel mic detaliu să aibă efectul bulgărelui de zăpadă; - am învăţat că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg;

- am învăţat că oamenii cu care lucrezi - contabili, furnizori, parteneri - trebuie aleşi cu foarte mare grijă; - am învăţat că, după ce îţi deschizi o afacere, toată lumea are impresia că eşti milionar! (râsete) Oamenii tind să creadă că proprietarul unei afaceri îşi bagă toţi banii în buzunar, ceea ce este foarte adevărat în majoritatea firmelor mici din România, din păcate. Mulţi români nu fac, încă, distincţia între banii proprii şi banii firmei, acesta fiind unul din motivele pentru care 80% din afaceri se închid în primul an. Vreau să îi mulţumesc, cu această ocazie, lui Eusebiu Burcaş (fondatorul Burcash – Managementul Banilor şi Copil Prosper) pentru multele lucruri învăţate de la el despre managementul banilor, atât cei personali cât şi ai afacerii. Rezultatele sunt până acum bune, mai bune decât s-ar fi aşteptat mulţi, cu toate că am deschis pe când începea sezonul rece (sinucidere, ar fi spus unii). Cred că am reuşit asta prin a-mi gestiona eficient costurile - alt lucru învăţat de la Eusebiu Burcaş. Bineînţeles că rezultatele vor fi din ce în ce mai bune pe măsură ce se apropie sezonul cald, pentru că, la urma urmei, e o afacere care depinde foarte mult de sezon.

Cheltuieli, încasări, profit? E simplu, le notezi pe toate într-un registru/cashflow. Astfel, ştii întotdeauna care e situaţia. Nu trebuie să fii as în contabilitate, ca să faci o adunare şi o scădere. Dacă nu te descurci, întreabă contabilul! După cum am mai zis, e foarte importantă relaţia cu contabilul; vitală chiar. „Pe zero" cum se spune, am reuşit să ies încă din prima lună, dacă nu luăm în calcul şi recuperarea investiţiei,

THE

DEAL

pag

mai puţin în luna decembrie, când lumea taie din buget pentru porc, brad, ski, cadouri, studenţii pleacă acasă, lumea îşi ia concediu etc. Cât despre recuperarea investiţiei, aceasta e preconizată la sfârşitul anului 2014. Ca şi strategie principală de vânzare, mă focusez foarte mult pe ﬁdelizarea clientului. Chiar din prima clipă în care intră în magazin, îi ofer un „Bine aţi venit!” şi un zâmbet, îl ajut să aleagă produsul potrivit pentru el, îi ofer ceva din partea casei când nu se aşteaptă, şi aşa mai departe. Cu alte cuvinte, încerc să nu păstrez relaţia la nivelul client-vânzător tipic. Îmi aduc aminte când aveam 7-8 ani şi mă împrieteneam cu toate doamnele vânzătoare de la magazinele din jurul blocului.

Tot timpul primeam câte o bomboană sau, dacă nu îmi ajungeau banii, puteam să duc diferenţa mai târziu. Cred că de acolo am învăţat cât e de importantă relaţia respectivă. Preţurile le-am stabilit la un nivel decent pentru ambele părţi, astfel încât nici clientul să nu se simtă „furat”, dar totuşi să am şi o marjă de profit. Bineînţeles că vor fi modificate în funcţie de sezon, pentru că şi preţul fructelor diferă foarte mult de la un sezon la altul. Frescobar se ghidează după garanţia de 100% - dacă nu eşti satisfăcut de produs îţi primeşti banii înapoi. Cred că e foarte important să îţi gândeşti acţiunile pe termen lung şi să planifici din timp, dar totuşi să rămâi flexibil, să te poţi adapta uşor la schimbările pe care nu le-ai prevăzut. Dacă vezi că planul iniţial nu mai funcţionează, schimbă-l, dar păstrează destinaţia! Nu cred că eşti vreodată sută la sută pregătit să începi ceva, dar, cu siguranţă, poţi fi sută la sută nepregătit - tu singur trebuie să îţi dai seama în ce categorie eşti. Dacă te iei după ceilalţi, întotdeauna se va găsi o persoană care să îţi spună că nu e momentul. Degeaba ai un plan foarte bine pus la punct, dacă te duce într-o direcţie greşită. Aşadar, planifică, dar rămâi flexibil! De multe ori, când avem o idee de afacere, nu reuşim să fim obiectivi şi, astfel, scăpăm din vedere anumite aspecte care pot să afecteze planul imaginat de noi. Este esenţial să te adaptezi şi să găseşti noi oportunităţi. În cazul Frescobar, luna decembrie a fost un astfel de aspect, pe care l-am subestimat şi, pentru a contracara scăderea vânzărilor, am început să intru pe partea de evenimente, unde a prins foarte bine ideea de freshbar mobil. Dacă nu vin clienţii la Frescobar, merge el la ei! Ce fac mai exact? Particip la diferite evenimente la care organizatorii vor să ofere ceva în plus sau o alternativă mai fresh a celebrului coffee break, iar asta a adus foarte multă notorietate brandului. Nu o dată mi s-a întâmplat să mă prezint cuiva şi să mi se spună: „Aaaaa, te ştiu, tu erai cel cu sucurile la evenimentul X, nu? Foarte tare ideea ta!” E foarte plăcut sentimentul când vezi că lumea începe să te cunoască, să îţi reţină logo-ul şi chiar să aprecieze ceea ce faci. Recent, eram într-un local şi mă întreabă un tip: „Hey, tu eşti fruitkiller-ul? Trebuie să trec pe la tine să îţi propun ceva!” Am rămas surprins de-a dreptul. Apropo de logo. Numele cred că a fost decizia pe care am luat-o cel mai greu - în aproximativ un an, şi asta, datorită tendinţei de început de a face totul perfect, să nu cumva să îţi scape ceva, să nu cumva să omiţi ceva. Asta cred că e o greşeală pe care o facem majoritatea la început, tocmai din frica de a NU face vreo greşeală; ironic. Şi astfel, ajungem să omitem detalii importante, concentrându-ne pe perfecţionarea unora mai puţin importante. După multe brainstorminguri cu prieteni şi colegi pe care îi mituiam cu sucuri naturale ca să participe şi liste nesfârşite de variante de nume, am ajuns la numele

DEAL

THE

pag

final „Frescobar”, care s-a născut din 2 jocuri de cuvinte: (1) cuvântul “Fresco”, care în traducere din italiană înseamnă fresh/proaspăt, astfel freshbar = frescobar şi (2) celebrul mafiot columbean - Pablo Escobar, de unde şi titulatura “the fruitkiller” şi aspectul columbean al personajului. O altă greşeală pe care o fac majoritatea la început este că nu acordă atenţie şi nu înţeleg importanţa designului. Identitatea vizuală e foarte importantă, deoarece este primul contact pe care îl are un potenţial client cu firma ta, face parte din prima impresie, care este foarte importantă şi greu de schimbat. Mulţi spun „E doar un logo, îl poate face oricine! De ce să dau atât de mulţi bani unui designer?” şi genul acesta de gândire este foarte greşit. Da, un designer bun costă, şi costă pentru că omul acela a investit foarte mult timp şi bani în echipamente, specializare, cursuri de specialitate şi altele, ca să ajungă unde e. Nu e „doar un tip care ştie Photoshop”! Acest lucru l-am învăţat de la Bence Makkai, omul responsabil de imaginea vizuală Frescobar. Mulţumesc, Bence! Acum sunt îndrăgostit de brandul Frescobar şi, bineînţeles, sunt îndrăgostit de ceea ce fac. Întreabă-mă dacă sunt într-o relaţie şi îţi voi răspunde: da, cu afacerea mea! În primul an de facultate, mi s-a întâmplat cel mai frumos lucru din studenţie, m-am înscris în una din cele mai tari asociaţii studenţeşti din Cluj: ASB Cluj – Asociaţia Studenţilor de la Business, unde am fost membru activ, membru în BC - coordonator pe Marketing, iar apoi, cenzor. Am intrat în ASB, pentru că mi-am dat seama destul de repede că şcoala, din păcate, nu îţi oferă toate instrumentele şi nu îţi dezvoltă toate abilităţile de care ai nevoie, pentru a realiza ceea ce îţi doreşti. Din fericire, voluntariatul într-un ONG poate să suplinească această lipsă foarte bine, cu condiţia de a fi foarte implicat, să îţi creezi cât mai multe relaţii şi să investeşti cât mai mult, în ciuda lipsei unei compensaţii materiale. Voluntariatul este ca o investiţie pe termen lung! Îţi dezvoltă o mulţime de abilităţi şi te învaţă: cum să gândeşti în afara cutiei, să găseşti soluţii, să ai răbdare, să vinzi, să promovezi, să comunici, să faci şi munca de jos, să organizezi evenimente, te învaţă importanţa liderului şi multe altele, dar nu în ultimul rând, te învaţă puterea unei echipe! Un ONG are la bază oamenii, o echipă, iar dacă voluntarii nu formează o echipa unită, asociaţia nu poate funcţiona, practic, este doar o mulţime de oameni strânşi la un loc. La fel şi Frescobar se va baza, la un moment dat, pe o echipă, formată din oameni veseli, visători, zâmbitori, uniţi, creativi şi îndrăgostiţi de Frescobar.” Flexibilitate şi adaptabilitate, fidelizarea clienţilor, cashflow, atenţia la detalii, importanţa design-ului şi voluntariatul sunt câteva dintre lucrurile cu care am rămas în minte, ascultând povestea lui Andrei. Cu siguranţă, ne pricepem foarte bine la a ne ridica singuri ziduri şi a ne crea probleme care nu există şi pe care trebuie neapărat să le soluţionăm înainte ca ele să apară, în loc să funcţionăm pe principiul Nike: „Just do it!” şi să ne adaptăm la provocări pe parcurs.

Perfect pregătiţi nu vom ﬁ niciodată. Dar, din fericire, omul cât trăieşte, învaţă. Aşa că hai să proﬁtăm de această abilititate înnăscută de a depăşi problemele şi să dăm drumul proiectelor la care visăm.

THE

DEAL

pag

Business News

reporter: Iulian Baxan

13 bill Facebook achiziţionează Parteneriatul Tesla şi Rolls-Royce distruge echipa Bitcoin mai mult din cauza situaţiei din Ucraina 13 bill Facebook achiziţionează WhatsApp.

Parteneriatul între Tesla şi Apple

na dintre cele mai populare aplicaţii, cu peste 450 milioane de utilizatori - WhatsApp - a fost achiziţionată pe 20 februarie de către gigantul Facebook. Ovum Ltd. arată, într-un studiu, că aplicaţia a „furat” de la diverse companii de comunicaţii peste 33 miliarde dolari, datorită faptului că utilizatorii nu mai folosesc atât de des serviciile SMS, un sector foarte lucrativ pentru companiile de comunicaţii. Costul achiziţiei a fost de 19 miliarde USD. Din această sumă, 4 miliarde vor fi cash, 12 miliarde – acţiuni Facebook şi restul de 3 miliarde – acţiuni restricţionate pentru angajaţii şi fondatorii aplicaţiei. Asta înseamnă că fiecare utilizator WhatsApp l-a costat pe Zuckerberg 42 de dolari, comparativ cu valoarea de 170 USD a utilizatorilor reţelei Facebook. Zuckerberg a făcut achiziţia, fiind convins că numărul de utilizatori WhatsApp va ajunge la un miliard. Considerând că aceştia plătesc 1 dolar pe an, pentru a folosi această aplicaţie, preţul este de 19 ori mai mare decât vânzările estimate. În lumea financiară, preţul dat este destul de mare. Acest efect însă este atenuat de faptul că acţiunile Facebook au şi ele un preţ ridicat comparativ cu profiturile nete, ceea ce pare a face achiziţia nu tocmai exagerată. Acţiunile Facebook au căzut instant cu 3% odată cu anunţul, în mare parte, din cauza preţului mare şi a scepticismului, după care a avansat mult, depăşind preţul zilei anterioare cu 2.31%, lucru care a sugerat că investitorii au înţeles că achiziţia are sens. Încă nu se ştie cum îşi vor integra platformele cele două companii (şi dacă o vor face), însă numărul mare de utilizatori al acestora creează multe oportunităţi lucrative.

e câteva zile, pe Wall Street, există speculaţii cu privire la parteneriatul ce va avea loc între Tesla şi Apple. La început, existau zvonuri care susţineau că Tesla ar putea ﬁ achiziţionată de Apple. Reprezentanţii departamentului M&A (Fuziuni şi Achiziţii) de la Apple s-au întâlnit cu Elan Musk, fondator şi CEO al producătorului de automobile electrice. Pentru un scurt interval de timp, acţiunile au crescut, însă după o analiză mai la rece, investitorii au realizat că Musk nu intenţionează să îşi vândă compania. Cel mai probabil, Apple doreşte să ajungă în saloanele automobilelor electrice prin sistemul de operare iOS sau prin producerea unui calculator de bord cu un touchscreen mai calitativ decât cele întâlnite la alte automobile. Apple încearcă, de ceva timp, să devină o parte integrală a noilor automobile şi a reuşit cu aşa-zisul iBeetle, produs de Volkswagen. De asemenea, marele producător de telefoane a reuşit să semneze contracte de colaborare cu BMW, Mercedes, Audi şi chiar Ferrari. Colaborarea între aceste două companii inovatoare ar putea aduce avantaje pentru ambele părţi. Tesla va reuşi să obţină o interfaţă a calculatorului de bord mai interactivă şi mai utilă, iar Apple va reuşi să intre în automobilele utilizatorilor şi va deschide un segment de piaţă nou pentru ei.

Concept neoﬁcial, SUA

DEAL

THE

48 pag

Rolls-Royce distruge echipa lui Captain Phillips.

e pare că, în curând, nu vom avea istorii autentice ca cele din filmul Captain Phillips, cu Tom Hanks în rolul principal. Pentru cei care nu au văzut filmul, istoria se dezvoltă pe o navă comercială, asediată de piraţi somalezi. Aceştia îl capturează pe căpitanul vasului pentru a cere de la autorităţile americane o recompensă. E un film destul de tensionat şi se spune că a fost bazat pe fapte reale. În curând însă, nu vor mai exista astfel de poveşti, datorită inovaţiilor la care lucrează Rolls-Royce. Compania producătoare de automobile de lux şi motoare pentru avioane încearcă să dezvolte conceptul de corăbii comerciale autonome. Deocamdată, testările se fac pe uscat, într-un model virtual, în oficiul din Alesund, Norvegia. Promotorii acestor tehnologii susţin că acestea vor micşora costurile şi poluarea mediului pentru industria transportatoare, prin care, de altfel, trece peste 90% din comerţul internaţional. Oskar Levander, vicepreşedintele departamentului de inovaţii în inginerie şi tehnologie maritimă, spune că trendurile care există acum în lume, făcând aluzie la dronele şi automobilele fără piloţi, favorizează o trecere la o astfel de tehnologie. Evident este faptul că uniunile muncitoreşti se opun acestor noi tendinţe. Membrii acestora susţin că nu există calculatoare care să înlocuiască un marinar experimentat. Aceştia spun că echipajele sunt acelea care reacţionează atunci când ceva mecanic sau electronic se defectează, şi că un calculator nu va avea capacitatea să facă asta. Cei de la Rolls-Royce spun că trecerea va fi treptată. Calculatoarele vor deveni tot mai importante în pilotarea unei nave şi, încetul cu încetul, vor deveni autonome. În lipsa echipajelor, navele nu vor mai fi ţinta piraţilor care răpeau membrii echipajelor. Însă cât de securizate vor fi încărcăturile? Conform Rolls-Royce, vor trece aproximativ 10 ani până vom putea răspunde la această întrebare şi la multe altele.

Bitcoin dezamăgeste din nou

t. GOX, cel mai mare exchange de Bitcoin, s-a închis pe 24 februarie. Deşi suspendarea activităţii exchange-ului a avut loc recent, premisele pentru acest eveniment au apărut la începutul lunii, când Mt. Gox a sistat extragerea banilor din conturile utilizatorilor, deoarece ar fi suspectat existenţa unor neregularităţi în tranzacţiile făcute cu Bitcoin. Compania a declarat că exista un bug care permitea declararea unei tranzacţii încheiate ca nefiind finisate. E ca şi cum am merge la banca şi am depune bani în contul nostru. Banii ajung în cont, însă după asta, venim şi declarăm că banii nu sunt acolo, banca realizează că tranzacţia nu a fost finalizată corect, retrimite suma în cont şi se creează astfel un sold dublu pe contul nostru. După ce Mt. Gox s-a închis şi site-ul a devenit de neaccesat, alţi jucători în această industrie au încercat să se distanţeze de compania falimentată printr-o declaraţie comună, care condamnă iresponsabilitatea Mt. Gox ce a dezamăgit utilizatorii de Bitcoin. Aceştia mai susţin că problema era la Mt. Gox, nu în sistemul Bitcoin şi că firmele responsabile care operează cu Bitcoin vor creşte în continuare. După acest incident, preţul pentru un Bitcoin a coborât în jurul valorii de 450 USD, pe când, la începutul anului acesta, avea preţul de peste 900 USD.

Tot ruşii au pierdut cel mai mult din cauza situaţiei din Ucraina

e 3 martie 2014, pieţele financiare din toată lumea au simţit pierderi masive, din cauza îngrijorărilor faţă de situaţia din Ucraina. Acest început negativ s-a datorat invaziei trupelor ruseşti în Crimeea. Situaţia respectivă a creat alarmări faţă de un eventual conflict militar în Europa de Est, care va afecta economia Rusiei, a Ucrainei, dar şi a multor parteneri ai acestor ţări. De asemenea, oficiali din UE şi SUA au declarat că vor impune sancţiuni economice asupra Rusiei. Toate acestea i-au făcut pe investitori să îşi retragă banii din pieţele financiare. Evident, cea mai afectată a fost Rusia. Bloomberg scrie că 300 cei mai bogaţi oameni din lume au pierdut 44.4 miliarde USD, datorită vânzărilor masive. Cei mai mari pierzanţi au fost Gennadz Timochenko şi Leonid Mikhelson, care, împreună, au pierdut 3.2 miliarde de dolari după ce acţiunile OAO Novatek au coborât cu 18% într-o singură zi. În total, miliardarii ruşi şi ucraineni au pierdut cumulativ aproximativ 13 miliarde USD.

THE

DEAL

pag

It was a pleasure doing business with you.

THE

DEAL