Shine nr.6

Nr. 6/Decembrie 2013 Singura revistă smart-glosy din România, distribuită gratuit în Cluj-Napoca!

Un altfel de bărbat Prima lecție de Aikido Cluj-Napoca, oraș european cu monumente în ruină Tristețea nu se operează Ne despărțim, dar rămânem prieteni

www.rochiemireasacluj.ro Tel: 0755.708.789 B-dul Eroilor, nr.12, ap.7A Cluj-Napoca

stilul tău unic

Un păr frumos și sănătos, o tunsoare potrivită, o culoare de păr care ți se potrivește, toate sunt absolut necesare dacă ești o persoană care se respectă.

La Salon Kaila vei avea parte de toate acestea. Echipa noastră își propune să creeze pentru fiecare client un look unic. Coafura face parte dintr-un ansamblu artistic ce include diverse și multiple variabile, cum ar fi: vestimentația, fizionomia, nivelul profesional, nivelul social, temperamentul.

Fie că vrei o piele catifelată și frumoasă, fie că îți dorești să beneficiezi de cele mai peformante tratamente sau epilare definitivă, la noi vei găsi ceea ce cauți.

Mâinile sunt cartea de vizită, tot timpul la vedere, tot timpul atingând ceva sau pe cineva! O manichiură îngrijită e un must have!

Editorial Marian Hurducaș

D

evalorizarea timpului A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti;

Tinerețe fără bătrânețe și viață fără angajamente

A fost odată ca niciodată o generație care le făcea pe toate la timpul lor.

Nu de puține ori m-am surprins în poziția în care a trebuit să-mi dau socoteală pentru timpul pe care l-am pierdut. Mi-am făcut mea culpa de mii de ori pentru asta și, am dat vina tot de atâtea ori pe piedicile care mi-au lăsat impresia că miau favorizat procesul de pierdere a timpului: ghișeele statului, vânzătoarea de la alimentară care se mișcă în reluare, robotul telefonic care nu-ți face legătura cu operatorul șamd. Practic, cam tot ce mă înconjoară are un imens potențial de a mă face să nu fac nimic.

Nu e deloc comod să realizezi că ai pierdut 5 minute la semafor, timp în care n-ai făcut nimic altceva decât să aștepți culoare verde, timp pe care, inevitabil, nu-l mai poți recupera. Aparent s-au dus 5 minute în care puteai face altceva. Dar ce? Dacă cele 5 minute ți s-ar da înapoi, cum leai valorifica? Vă spun eu: nicicum. Ar fi folosite la fel, fără niciun rezultat notabil. Vor fi din nou 5 minute pierdute pentru simplul fapt că ziua, ba chiar viața, e plină de “5 minute” și mai putem amâna totul cu încă 5 minute pentru că, nu-i așa?

Avem tot timpul din lume.

La final însă, dacă tragi line, ajungi la concluzia că timpul pierdut nu e chiar pierdut.

Ci devalorizat. Am mai pierdut timpul, sunt expert în asta. Dar niciodată nu am fost la fel de înspăimântat de faptul că schimbarea prefixului îmi bate la ușă și nu mi-am dat seama când s-a întâplat asta. Ce am făcut până acum? Am realizat ceva notabil sau am frecat menta degeaba?

Sincer, acum simt că am atâtea de pus la punct și… nu mai am timp... Simt că generația mea a devenit atemporală. Că nu știu pe cine să dau vina că nu mai pot aprecia corect distanța dintre un eveniment care acum se află în trecut și prezent. Trecerea unui an a devenit echivalentul

unei luni: nu-mi pot da seama dacă s-a ars o lună din calendar sau un an! Motiv pentru care mă simt mereu… student. Și pe bună dreptate.

Conform teoriei mele, am terminat facultatea acum 5 luni. Sunt defect? Tot ce se poate. Dar în același timp sunt părtaș la un curent care le dă fiori părinților nostri și implicit mie: trăirea unei perpetue tinereți și eschivarea de la a lua decizii decisive pentru viața noastră. Nu vrem s-o recunoaștem, dar suntem cea mai fără perspectivă generație.

- Căsătorie?

- Mai poate aștepta.

- Copil?

- Păi dacă nu mă văd căsătorit, crezi că mă văd făcând copii?

- Bani econimisiți? Pfuuu! Fii serios. Pentru ce?

- Păi te muți și tu într-o chirie sau îți faci credit pentru un apartament. Știu și eu, bani pentru zile negre. Să ai pe ce pune mâna.

- Auzi, și Iisus a stat cu părinții până la 30 de ani.

- Păi ai 28 deja…

- Exact. Nu-i ca și cum nu aș mai avea timp.

Recent, am descoperit că problema nu e doar la noi, la români, ci se regăsește în toată lumea.

Specialiștii și cercetărorii i-au dat un nume, ceea ce o face mai serioasă decât pare. Conform lor, suferim de sindormul Peter Pann. Suntem generația Peter Pann. Dacă Petre Ispirescu ar fi contemporan cu noi, sunt ferm convins că “Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” s-ar numi “Tinerețe fără bătrânețe și viață fără angajamente”.

Da, suntem peste tot și totuși... pe nicăieri.

Semnal GPS inegzistent.

SHINE magazine 3

General Manager: Tudor Buda Editor: Marian HurducaČ™ Graphic Designer: Radu Toma SHINE Magazine Cluj-Napoca Tel. 0751.685.366 0725.009.812 Email: redactia@shinemagazine.ro Facebook: facebook.com/shinemagazine.ro Web: www.shinemagazine.ro

4 SHINE magazine

Animale de casă – astăzi, tigrul

O

ricât ne-am uitat împrejur când am fost la Zoo, n-am văzut niciodată oameni care să hrănească girafe, căprioare sau iepuraşi.

Ba chiar am văzut părinţi grijulii atrăgândule atenţia copiilor să nu se apropie prea mult de cuşca veveriţei, fiindcă are dinţişorii foarte ascuţiţi şi poate să muşte. În schimb, animalul în care oamenii au cea mai mare încredere este tigrul – el poate primi papa direct din mânuţele copiilor şi poate fi mângâiat printre gratii pe botic. Spre deosebire de iepure, despre care toată lumea ştie că zgârie cu ghearele lui imense, tigrul nu are deloc reputaţia asta.

Singura explicaţie omenească pe care am găsit-o ar fi că tigrul îşi face mai bine PR decât alte animale. De pildă, câţi iepuri aţi văzut la televizor în ultima vreme? Noi nici unul. În schimb, dacă v-aţi uitat mai mult de două zile pe Animal Planet şi NatGeo, sigur îi ştiţi după nume pe toţi tigrii care trăiesc în momentul ăsta pe planetă. Aşadar, primul punct câştigat: notorietatea – ştii cine este tigrul, cu cine ai de-a face, e un tip deschis, nu ca iepurele, care cine ştie ce pericole ascunde.

Doi la mână: toată lumea vorbeşte frumos despre tigru. I-aţi văzut pe călugării ăia tibetani de pe Discovery care se plimbă cu tigrii în lesă? Ne spun mereu cât sunt de blânzi. E drept că noi, de fapt, nu prea îi deosebim pe asiatici, aşa că tigrul

poate a mâncat cinci călugări cât timp l-au filmat ăştia, dar noi avem senzaţia că e acelaşi. Iar în caz că tigrul mănâncă totuşi pe cineva, probabil aţi observat că niciodată nu e vina lui – tot omul e de vină, tigrul stătea liniştit la pândă într-un tufiş, dracu’ te-a pus să treci chiar prin faţa lui? Probabil că pe viitor, când un om va fi devorat de tigru, autorităţile vor concluziona că a fost vorba de o eroare umană. Dacă Goebbels i-ar fi făcut şi el un PR ca lumea lui Hitler, nu cred că mai vorbeam astăzi de Holocaust, i-ar fi repezit reporterii de pe Discovery imediat pe supravieţuitorii lagărelor: “Sunteţi evreu? Păi şi nu ştiaţi că nu e bine să mergeţi în Germania nazistă? Îmi pare rău, dar v-aţi făcut-o cu mâna dumneavoastră”.

Nu ne-ar mira ca în curând să aflăm că testele au demostrat că tigrul e cel mai sigur animal din lume şi că toate poveştile alea cu tăietori de lemne mâncaţi sunt de fapt nişte prostii inventate de antilope.

PS: Un PR foarte bun are şi pisica de mare; probabil, i-a spus tipului care i-a luat locul lui Steve Irwin pe Animal Planet: “Bă, plm, dacă nu eram io, n-aveai tu emisiune la televizor. Ia bagă şi tu ceva de pisica de mare, că trebuie protejată”.

Julius şi Pircă dailycotcodac.ro SHINE magazine 5

6 SHINE magazine

Revedere N

u a bătut la uşă, a păşit în camera de hotel hotărâtă, mânată de dorinţă, conştientă de ceea ce avea să se întâmple şi nerăbdătoare ca visul să se consume cât mai repede. Ştia că o aşteaptă. Avea mintea goală, şi stomacul la fel, dar îşi simţea sângele curgând şuvoaie în trupul ei, o furnicau degetele până la vârfuri şi inima nebună, tânără şi înfometată stătea să îi iasă din piept.

Cămaşa verde din mătase transparentă, strânsă în talie, provocatoare, îi urma fidelă ritmul alert al respiraţiei, îi mângâia bustul tare, care avea să devină plastilina între palmele lui câteva momente mai târziu. Gândul ăsta i-a tăiat respiraţia pentru o secundă, forţând-o să înghită în sec, iar o broboană rece i s-a prelins sălbatic dinspre claviculă spre sâni şi s-a pierdut în crestătura de la care el nu mai putea să îşi ia ochii acum. Dar nu era un gând, ea nu mai gândea. Era o dorinţă, mistuitoare, animalică, o poftă carnală care puse stăpânire pe ea încă de se cazase în hotelul ăla fără bagaje. Îşi uitase acasă toate regulile şi inhibiţiile, toată moralitatea care o încorseta zi de zi până la sufocare. Se simţea liberă. Avea mintea goală acum, tot ce simţea era dorinţa. Şi fusta aia mulată, cu talie înaltă, care completa de minune tocurile şi îi făcea picioarele să pară nesfârşite, o strângea, strigând parcă să fie dezbracată. Acum o mai încorsetau doar hainele, doar lenjeria lipită de pielea ei, devenită prea strâmtă, parcă prea groasă, simţea că dacă nu scapă de ea curând nu va mai putea să respire.

Printre draperii apusul pătrundea pe alocuri în cameră.

Atmosfera era încărcată. Era cald, mult prea cald, aparatul care respira aer rece în încăperea aia străină, tot mai mică, dintr-odată nu mai reuşea să faţă fată. O privea cu ochi flămânzi, licărind, pe cea lângă care aproape descoperise iubirea cu timp în urmă. Dar nu mai era copila aia, de data asta se arata în faţa lui mai femeie ca oricare alta, de la depărtare mirosea a dorinţă, de parcă toată pasiunea de pe pământ s-a scurs în fiinţa aia care răspândea acum

în faţa lui erotism prin toţi porii. S-a simţit uşurat când s-a apropiat şi l-a sărutat brutal în timp ce şi-a împletit braţele de după gâtul lui, pentru că n-ar fi ştiut ce să spună. Era frumoasă. Prea frumoasă.

Recunoştea acelaşi gust de vişine şi buzele îi erau la fel de moi, iar degetele lui se plimbau prin părul ei cu aceeaşi lejeritate de altădată. A sărutat-o după gât şi mirosul de mare l-a făcut să se simtă ca acasă, iar sânii ei, plamaduiti parcă după palmele sale, l-au facut să o dorească şi mai mult la gândul că e aici, că e “a lui” şi n-a încetat niciodată să fie. Dar nu mai era ea, se schimbase ceva. Şi-a dat seama de asta când şi-a înfipt sălbatic degetele în carnea sa de parcă ar fi vrut să-l înveţe şi pe el ce e durerea. Nu şi-au vorbit prin cuvinte, dar a intrat şi el în jocul ei sălbatic, erau ca doi primitivi care descopereau chiar atunci pe loc ce înseamnă să îţi scurgi minţile şi să te contopeşti cu cineva, să te dizolvi fiinţă în fiinţa şi să te inunde plăcerea, precum o apă care îşi iese din matcă şi se revarsă sălbatic, în lume după bunul plac şi propria voie. Fără să-şi dea seama când, o eliberase de lenjeria care o sufoca mai devreme.

Curios, acum îi era şi mai greu să respire.

Se făcuse deja beznă când şi-au spus primele cuvinte. Hainele le erau împrăştiate prin cameră, la fel le erau şi gândurile, la fel şi trupurile lor lipsite de vlagă. Ea se simţea de parcă făcuse dragoste pentru prima dată, el o simţea a lui fără să o mai cunoască. ”Ce s-a întâmplat cu tine?”

S-a întors spre el şi i-ar fi spus atatea, dar învăţase ceva în seara aia, că atunci cand sunt in plus cuvintele murdăresc iubirea. Şi-a lăsat capul pe pieptul lui, nu fusese nicicând mai bine. A zâmbit.

“Tu te întâmpli de fiecare dată”. journalulevei.wordpress.com

SHINE magazine 7

Revolution

8 SHINE magazine

Cum să salvezi sistemul medical transformînd spitalele în parohii medicale (I)

Î

n mod total nesurprinzător, am avut încă o strălucire de geniu. Am găsit modul cel mai ușor pentru salvarea spitalelor din Romînia (cele care au mai rămas, vreo 400, dacă e să-i crezi pe oamenii ăștia).

Contemplînd trist diferența cantitativă dintre cele 400 de spitale ale țării și cele 16.000 de lăcașe de cult ale B.O.R., m-a fulgerat o idee superbă exact așa cum îi fulgera Dumnezeu pe păcătoși mai demult, cînd era ceva mai implicat în buna funcționare a planetei (vezi potop, molime, Sodoma, etc.). Spitalele se sting încet și mut ca stelele de pe cer în preajma zorilor (nu chiar, nu-i nimic poetic în închiderea unui spital) asta în timp ce Biserica Ortodoxă are bani de risipit pe catedrale faraonice la fel de utile și logice cum e sutana aurită în simbolizarea modestiei sacerdotale. Și aici intervine partea de geniu: de ce nu implementăm în sistemul medical modul de funcționare al B.O.R.? Scutiri de taxe, autosuficiență, funcționare pe bază de donații din partea pacienților mulțumiți (cu rezultate mai palpabile decît în cazul acatistelor), separare față de restul aparatului administrativ, ș.a.m.d.

Se începe cu un Înalt Prea Chirurg General a cărui competență nu poate fi contestată (sau probată) și a cărui dibăcie e dincolo de orice reproș (oricît de diletant și ipocrit ar fi acesta). Se continuă apoi cu conturarea unui sistem închis, cu ierarhii clare și funcționare pe stil Sopranos, cu contribuții bănești contra favoruri și cotă parte din profit oferită superiorului. Dar asta e doar partea de suprafață, adevărata inovație intervine la modul de conducere al parohiilor medicale. Care vor împrumuta stilul managerial al bisericilor.

Monopolul îl au deja. Dacă lumînările, de exemplu, puteau fi achiziționate și din locații nonsfinte (motiv pentru care B.O.R. s-a autosesizat și a pus capăt dezmățului numit piață liberă), nu la fel stăm în cazul operațiilor, care pot fi efectuate numai de personal calificat. Teoretic, lumînări ai fi putut lua de oricunde, operații not so much. Deci monopolul este asigurat. La partea de exploatare se mai poate

lucra (pentru inspirație vezi partea cu taxa percepută tuturor comercianților de cruciulițe, absolut genială mișcare a Patriarhiei).

Se purcede apoi la manipularea maselor prin exploatarea sentimentului de vină. Se induce în populație ideea că toți ne naștem bolnavi și suntem constant bolnavi (chiar și numai cu gîndul) iar singura purificare și/sau salvare poate veni din partea spitalelor. Ajută mult și faptul că pe alocuri treaba asta e adevărată. Se oferă servicii speciale, chiar dacă inutile, pentru ipohondri, vezi slujbele de sfințire a mașinilor. Se pot ține întîlniri săptămînale în care situația mizerabilă a pacienților este insuflată prin pilde simpliste, povești cu tîlc, ritualuri și simboluri adoptate din spitale acum dispărute (ale egiptenilor, mesopotamienilor, etc.).

Se cerșesc bani în felurite și inspirate moduri, dar în cele mai nobile scopuri: placarea cu aur sau argint a blocului operator, construire de noi spitale (chiar dacă sunt deja destule spitale pentru a acoperi nevoile populației), sau pentru ținerea la distanță a spiritelor contagioase și a altor asemenea agenți patogeni.

Se acordă însemnătate divină bisturielor și uneltelor medicale cu care s-au salvat diverși oameni faimoși de-a lungul timpului (vezi moaște). Asta va ajuta la docilizarea maselor și instaurarea unui spirit de turmă foarte util pentru manipulările viitoare (în caz că unii chirurgi sau prietenii lor vor nutri la beneficii pe plan politic). Asta chiar dacă experiența medicală (după cum spun și budiștii) este una profund individuală și legătura cu divinitatea, fie ea și medicală, nu are nevoie de intermediari.

La un astfel de spital pînă și eu m-aș duce cu bucurie. Chiar dacă deocamdată nu am nevoie, mulțumesc lui Dumnezeu că-s sănătos! Nu doctorilor le mulțumesc, și nici mie că m-am îngrijit bine nu-mi mulțumesc. Vedeți, cu asemenea gîndire generalizată la nivel național, se pot pune pe picioare toate spitalele, bașca și cu un profit astronomic.

Tibi Codorean, scamdedinburic.com SHINE magazine 9

10 SHINE magazine

Prima lecţie de Aikido

I

ntri pentru prima dată, omiţând să-ţi scoţi papucii înainte de-a păşi pe saltea. Te uiţi uimit la toţi practicanţii din jurul tău, absolut niciunul mai neiniţiat decât tine. Îţi e imposibil să detectezi mâna stângă dintre cele două foarte stângi pe care constaţi că le deţii. Îţi e dificil şi să stai în gardă. Nu ştii să cazi, şi cu atât mai mult nu reuşeşti să te ridici. Îţi doreşti să te izbăveşti prin fugă. Îţi e ruşine de toate kimono-urile imaculate care te înconjoară.

Intri pentru a treia oară în sală, îţi scoţi papucii doar după ce faci un pas pe saltea. Te uiţi intimidat la noii tăi colegi, niciunul nu emană vreun sentiment de superioritate. Nu stai corect în gardă, dar de data aceasta nu mai conştientizezi acest aspect, sunt altele mai grele care te macină. Încurci mâinile de mai multe ori decât le nimereşti, dar măcar încălzirea nu te obligă la rostogoliri. Îţi doreşti să ştii să cazi, conştientizezi că durează mai puţin decât să te ridici. Nu mai poţi fugi nicăieri, a treia oară ai venit în cunoştinţă de cauză.

Intri în dojo pentru a zecea oară, îţi scoţi papucii şi aştepţi să ţi se permită să te aşezi, fără să ştii că încă nu ai învăţat să stai corect în Seiza. Te uiţi recunoscător la noii tăi prieteni şi conştientizezi că fiecare din ei te va învăţa ceva nou. Încă nu poţi distinge stânga de dreapta, dar măcar ai avut inspiraţia să îţi iei puncte de reper.

Te enervează faptul că nu ai învăţat să cazi şi îţi doreşti ca cineva să facă procedeul atât de lent, încât să poţi repeta şi tu prima deplasare. Începi să îţi saluţi partenerul înainte de începerea exerciţiului. Mulţumeşti partenerului după terminarea exerciţiului, însoţind salutul de rigoare cu un mormăit aproape indescifrabil.

Nici prin cap nu îţi trece să mai lipseşti de la vreun antrenament, vreodată.

Intri în dojo. În afară de tine, nimeni nu a cuantificat pentru a câta oară. Ai învăţat săţi manifeşti recunoştinţa salutând maestrul şi iniţiatorul. Realizezi uimit că trebuie să te aşezi cu mulţi paşi mai departe de uşă pentru a face loc celor care păşesc pentru prima dată în dojo. Îţi ies căderile laterale, oboseşti repede.

Mirosul de saltea ţi se impregnează în haine, în palme, în planuri. De acum, provocarea e dată de faptul că nu cunoşti denumirea procedeelor.

Cu excepţia momentelor în care eşti distrat, dreapta şi stânga nu te mai pun în dificultate. Începi să înţelegi vitaliatea procedeelor de fixare. Înveţi că de provocări nu se fuge, iar singurul mod în care te poţi apăra de neştiinţă este învăţând.

Intri, saluţi, observi. De astazi eşti pus în faţa unui alt tip de dificultate. Te uiţi la debutantul care îşi pune în tine toate speranţele şi încrederea. Uke-le bun care te îndruma până acum e dedicat altei cauze. Constaţi că nu eşti capabil să transmiţi mai departe ce ai învăţat.

Procedeele sunt de neînţeles atunci când lipseşte cel care obişnuia să ţi le inducă.

Intri, saluţi, studiezi. Venit să înveţi pentru tine însuţi, realizezi că scopul asimilării tehnicilor este acela de a le transmite mai departe.

Studiezi, saluţi, ieşi. Realizezi că de abia acum ai înţeles prima lecţie.

Emilia Chioncel SHINE magazine 11

Supercluburi

12 SHINE magazine

“Eu am un vis” „E

u am un vis”. Așa și-a început discursul într-o după-amiază fierbinte de august 1963 reverendul Martin Luther King, Jr. în cadrul marșului organizat în sprijinul drepturilor omului.

Eu am un vis...era un gând care m-a pălit într-o zi nu chiar călduroasă de iulie, în care lucrurile s-au petrecut normal. Așa cum se petrec de fiecare dată. Era o zi ca oricare alta, doar că aceste cuvinte îmi răsunau în cap și nu m-am deranjat să le alung. Ce vis am? Sau poate ar trebui să întreb dacă am unul. Când suntem mici, toți visăm să ajungem...ce? Ă da, medici, profesori, piloți, să avem fundația noastră pentru copii și câte-n lună și stele. Și acum uite, suntem mari, oameni în toată firea, cu job-uri, mașini, case, prieteni. Rămâne o întrebare la care puțini avem cheful să ne batem capul să răspundem: suntem visul nostru? Mai visăm să devenim sau credem că odată ajunși la cutare vârstă, visele nu mai sunt de noi, că avem altă treabă acum, mai de „oameni mari”.

Odată cineva mi-a spus așa „Niciodată nu ești prea bătrân pentru a te schimba, a învăța și a visa. Când ai încetat să visezi, ai murit”.

Reflectănd acum la asta, realitatea ei îmi urlă în urechi. Ne chinuim să trecem de la o zi la alta, să rămânem congruenți cu noi înșine. Nu financiar (cel puțin nu unii), nu profesional, nu social. Emoțional. Acolo în interior. Acolo e o bătălie pe care trebuie s-o ducem în fiecare zi, noi cu noi. Îmi place să ascult oameni vorbind.

Așa cunoști vieți, dorințe, vise, ură, frustrări.

Pentru experiența ta, încercă să asculți cum și despre ce vorbesc oamenii din jur. Încercă să-i descifrezi pe unii de alții. Cine este pentru a avea, a face și a fi. Sunt cele trei categorii care ne ghidează pe noi ca oameni. Suntem orientați înspre aceste trei categorii. Nemiloasa viață pe care suntem osândiți să o ducem în fiecare zi ne atrage spre primele două. Nu ai? Ești un ratat!

Nu faci?

Ce viață plictisitoare poți să ai! Cine mai are timp să fie în ziua de azi? Și apoi ne mirăm că la 35 de ani nu mai știm ce vrem de la viață și mai dureros, nu mai știm cine sutem. De ce?

Pentru că nu am avut timp să fim până la 35. Nu ne prea învață nimeni ce importantă e categoria asta „a fi”. Epoca consumarismului ne sugrumă cu limitele ei de a face și a avea. Nu mă surprinde că ne găsim fugind cu 100km/h după o identitate pierdută cândva și dupa care tânjim așa disperați.

Realitatea reală, dacă e permisibilă exprimarea, ne dovedește că doar o mică parte dintre pământeni își urmarește visul. Vroiai să te faci medic dar părinții bineînțeles că s-au visat cu un copil avocat. Nu ai avut dreptul la replică (doar ei îți plătesc școala) așa că, voilá, the brand new lawyer. „Acolo se fac banii dragul mamei! Ce, să fii medic și să câștigi cât o vânzătoare??” Cine se mai interesează de dorințe, plăcere, vise? Ajungi avocat, dacă ai marele noroc să prinzi ceva, începi viața „așa cum se cuvine”, devii mândria părinților dar încet încet tu cel real, cel care visa altceva de la viață, este înecat și sugrumat de noul eu. Ce e trist urmează: ai început să uiți chiar și tu ce ai vrut odată și fără să-ți dai seama, alții aleg pentru tine. E mai comod. Așa se face.

Să-ți urmezi un vis înseamnă, pe lângă altele, și renunțare. Și un câștig probabil, pe termen lung. Nu aici și acum. Atunci, cândva.

Dar e visul tău. De ce să moară? „Nu se trăiește din vise!” o să ți se spună. Da, e adevărat. Însă se trăiește cu vise!

Găsește echilibru de care e nevoie ca să știi să ai, să faci și să fii! Nu arunca sub covor nici unul dintre ele. Sunt valoroase. Ai nevoie de fiecare, însă dacă vrei să devi o persoană care simte, iubește, se bucură, ai nevoie de toate împreună.

Diana Mateiu Katai SHINE magazine 13

14 SHINE magazine

Cluj-Napoca, oraş “european” cu monumente în ruină V isăm să găzduim la Cluj capitala europeană cândva, în următorii ani, pe logica următoare: dacă Sibiul a putut, noi de ce nu am putea? Cu atât mai mult cu cât ne mândrim cu explozia economică a oraşului, cu cel mai mare număr de studenţi din sud-estul Europei şi alte blabla-uri.

Evident că entuziasmul autorităţilor locale şi judeţene, de orice culoare politică ar fi ele, este direct proporţional cu fondurile pe care am putea să le pretindem pentru a găzdui acest eveniment şi pe care am putea să le irosim apoi în firme-fantomă care pun dale sau neoane la de 3 ori preţul pieţei, pentru că banii primiţi trebuie şi justificaţi. Însă nu acest lucru mă îngrijorează cel mai mult: întotdeauna banii publici ajung mai repede sau mai târziu în buzunare private. Se întâmplă la fel şi în Occident, în democraţii cu tradiţie de 2-300 de ani. Însă, există totuşi o mare diferenţă între responsabilitatea celor aleşi acolo faţă de cei de aici.

Acolo, ei încă mai au o doză minimă de bun simţ şi de conştiinţă. Aici, doar stau la birouri şi se plâng că iaraşi plouă în luna iunie.

Unul dintre cele mai elocvente cazuri de nesimţire a autorităţilor este legat de situaţia unor monumente sau spaţii de agrement al Clujului aflate momentan în ruină, cum este cazul statuii lui Mihai Viteazu din zona centrală. După cum se poate vedea şi din fotografia alăturată, literele sunt mai degrabă absente decât prezente din descrierea ce însoţeşte monumentul.

Cei care ar trebui să se ocupe de problemă - mă gândesc că probabil avem şi noi, ca alte oraşe, o comisie de patrimoniu, sau în orice caz, o adunătură de indivizi plătiţi în acest scop – au băgat de luni de zile capul în pământ ca struţul, dezertând de la datoria faţă de monumentele istorice.

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu scările de la Cetăţuie, unde poţi să îţi rupi lejer gâtul, dacă nu cumva mai înainte vei zbura în gol pentru că, din loc în loc, lipseşte balustrada protectoare, de ciment.

Pe lângă penibilul evident al situaţiei de a nuţi restaura propriile monumente, eu mă întreb: oare aşa înţelegem noi să atragem vizitatorii din alte ţări?

Cu statui care se dărâmă? Cu scările de la Belvedere unde riscul să faci o entorsă e în creştere?

Ne plângem într-una că nu putem să atragem capital din afară, că nu ştim “să ne vindem” frumuseţile străinilor care vin să ne vadă ţara, uitând că turismul bine organizat e una din principalele surse de venit ale unei ţări care se bate cu pumnul în piept că are ce să arate.

Mă uit aici în Mallorca cu stupoare cum orice pietricică de 1 metru, rămasă de pe vremea romanilor, e imediat valorificată de localnici ca monument istoric, de zici că ar fi cel puţin Basilica San Pietro.

Imediat se face tamtam, se scrie o legendă, turiştii vin, cască gura: uau-uau! Ce frumos! Incredibil! iar ghizii le spun poveşti de adormit copiii despre vechimea milenară a obiectivului. În schimb, la noi sărăcia e soră cu delăsarea şi neputinţa. Probabil că îmi cereţi şi o soluţie. Ea este deosebit de simplă: 200 de oameni cu roşii si ouă în mână aşteptându-i pe responsabilii acestei situaţii în fiecare dimineaţă când aceştia vin la serviciu.

Cred că numai aşa se pot trage semnale de alarmă în democraţii ca ale noastre, unde cei votaţi sau numiţi au uitat pe cine reprezintă.

Graţian Cormoş, revistainternationala.com

SHINE magazine 15

16 SHINE magazine

Ne despărțim, dar rămânem prieteni „N e despărţim, dar numai dacă rămânem prieteni” e o replică pe care unii dintre noi o lansăm atunci când o relaţie romantică pe care o aveam cu un partener e pe punctul de a se încheia. Chiar dacă prototipul pentru “the end” sunt certurile, neînţelegerile şi reproşurile, există cazuri în care punctul se pune de comun acord. Putem să trecem însă peste toate şi să rămânem prieteni cu fostul partener, în ciuda a tot ceea ce a fost? Unii ar spune cu siguranţă, nu, e imposibil, e greu, nimeni nu-şi doreşte să mai ştie nimic de celălalt. Sunt totuşi, cazuri în care replica “ne despărţim, dar numai dacă rămânem prieteni” se aplică, dar nu într-o formă chiar atât de condiţionată.

Cercetările spun că, atâta timp cât ambii parteneri au fost de acord cu finalizarea relaţiei, au conştientizat că nu au aceleaşi obiective şi acelaşi scop în relaţie, prietenia poate exista şi ulterior. Deseori, relaţiile care au început printr-o prietenie, tind să rămână la fel, chiar şi după ce au dispărut ingredientele pentru ceea ce au numit la un moment dat, “iubire”.

Cât sunt de sănătoase prieteniile cu fostul sau fosta partenera?

Studiile din acest domeniu sunt destul de puţine, dar, se pare că, cu cât sunt mai satisfăcuţi partenerii de încheierea relaţiei, cu atât tind să rămână într-o relaţie strânsă de prietenie. De asemenea, prietenia rezultată pare a fi mediată de asocierea dintre satisfacţia din timpul relaţiei romantice şi satisfacţia pe care noua relaţie o oferă ambilor parteneri (Wilmot, Carabaugh & Baxter, 1985).

Unii susţin că o relaţie de prietenie poate fi posibilă şi chiar satisfăcătoare între doi foşti iubiţi numai dacă: - Niciunul dintre parteneri nu mai speră încă la împăcare şi priveşte prietenia ca pe o modalitate de a reînvia ceea ce a fost; - A trecut o oarecare perioadă de timp de la finalizarea relaţiei şi ambii parteneri au înţeles şi s-au resemnat cu veşnica întrebare: “de ce nu a funcţionat între noi?”; - Prietenia nu interferează cu deschiderea celor doi foşti parteneri de a se implica într-o altă relaţie;

Există şi voci care spun că prietenia dintre două persoane care s-au iubit şi s-au despărţit nu este una reală fiindcă cel puţin unul dintre ei încă mai are sentimente faţă de celălalt. A menţine o conexiune emoţională aparentă face mai dificilă trecerea spre o nouă etapă de viaţă pentru parteneri şi astfel probabilitatea de a începe o nouă relaţie romantică este mai scăzută.

Care este adevărul?

Statistic vorbind nu putem generaliza. Totul depinde de tipul de personalitate al fiecăruia, de gradul de implicare în fosta relaţie, de obiectivele pe termen scurt şi lung, precum şi de gradul de raţionalitate de care fiecare dintre noi dispunem. Înainte de a ne întreba dacă putem rămâne prieteni cu un fost sau o fostă iubită e bine să analizăm situaţia pe toate părţile şi să încercăm. Până la urmă, fiecare dintre noi este o potenţială resursă pentru celălalt, atât prin cunoştinţele pe care le are, cât şi prin relaţiile cu cei din jur şi ceea ce poate oferi la nevoie. Niciodată nu ai de unde să ştii când anume poţi avea nevoie de ajutor şi cel ce-ţi poate fi alături este tocmai fostul partener de viaţă. A rămâne prieten la sfârşitul unei relaţii romantice, depinde de alegerea fiecăruia, de cât de bine ne cunoaştem din punct de vedere al potenţialului de a ne reface viaţa sentimentală fără a ţine cont de gradul de implicare al „ex-ului” în viaţa noastră actuală.

Chiar dacă dacă aţi ales să rămâneţi prieteni sau nu după ce relaţia voastră romantică s-a încheiat, una dintre cele mai optimiste vorbe ar putea deveni motorul întoarcerii filei “nu plânge că s-a terminat, zâmbeşte că s-a întâmplat”.

Bibliografie: Bullock M, Hackathorn J, Clark EM, Mattingly BA., Can we be (and stay) friends? Remaining friends after dissolution of a romantic relationship. J Soc Psychol. 2011 Sep-Oct;151(5):662-6.

Diana Mariana Apopi SHINE magazine 17

18 SHINE magazine

Ce carte bagi în bagaj

S

e spune că fiecare călătorie în altă țară este și mai constructivă atâta timp cât la întoarcere realizezi că îți apreciezi țara mai mult decât înainte. Se mai spune și faptul că, de fiecare dată, la finalul unei cărți, indiferent de carte, devii un alt om sub unele aspecte, pe care le vei constata, ulterior, în timp.

Eu spun că viața devine mult mai frumoasă din momentul în care învățăm să ne adaptăm gusturile beletristice în funcție de sezon, temperatură, țară, loc, tristețe ori bucurie. În general femeile tind să adapteze cărțile de vacanță, într-un mod romantic și relaxat.

Povești frumoase, cutremurătoare, dar în final cu deznodământ fericit, dau contur vacanțelor noastre, iar ulterior ajungem să le asimilăm precum mirosurile. Zilele trecute îi spneam unei prietene ,,o ador pe Otilia, am citit Enigma acum cațiva ani la mare în Sozopol’’. Gusturile, mirosurile copilăriei, filmele englezești de pe TVR 1, Toate pânzele sus, un semn de aici, un zâmbet de acolo te transformă pe tine, cititorul, într-un alegător experimentat. Înainte de vacanță mereu îmi fac un wishlist cu toate cărțile pe care le văd ca fiind potrivite pentru perioada care va urma. Ajung să petrec ore în șir în librării, pentru a-mi

clarifica alegerile. Așa ajung să îmi imaginez cum ar trebui să se adapteze cartea locului în care o voi citi. Pentru aceast sezon, prima pe listă a fost Agentul secret a lui Altîn-Bay de Rodica Ojog Brașoveanu. A fost prima alegere, datorită contextului istoric – perioada de domnie a lui Constantin Brâncoveanu -, dar și pentru talentul deosebit al scriitoarei de a transpune cititorul în cadrele minunate, pe care le descrie cu lux de amănunte. Când am ales-o știam că voi simți mirosul chiparoșilor din Mogoșoaia, ori Istambul. Am decis că e o carte de vacanță datorită nopților pe care aveam să le petrec în Italia și a geamurilor deschise, dar și pentru sunetele de fiesta, pe care știam că le voi auzi îndepărtat de pe strada încă fierbinte.

Așa îmi suna mie această carte în momentul în care am citit coperta patru, la fel îmi sună și acum, noaptea, când geamurile sunt deschise, doar câteva persoane rămase mai cântă tărăgănat, iar Istambulul și curtea domnească atât de bogate îmi vorbesc în secret din paginile cu miros de magnolie și chiparos.

Roxana Badea SHINE magazine 19

20 SHINE magazine

Ce terminale mobile aşteptăm: ASUS Nexus 10, iPad Mini 2 şi multe altele!

N

e apropiem tot mai rapid de finalul anului şi de ultimele lansări din 2013, plus câteva amânări pentru 2014, dacă ne luăm după zvonuri. Mai jos am realizat o colecţie a terminalelor pe care le aşteptăm să debuteze în următoarele luni.

E vorba despre modele Nexus, două tablete Apple şi multe modele Android. Hai să vedem care sunt noutăţile!

HTC One Max HTC One Max e un device pe care îl aşteptam la IFA 2013, dar care nici până acum nu s-a concretizat. Acest phablet va avea o diagonală de 5.7 sau 5.9 inch şi se va remarca printr-un scanner de amprente în spate, camera Ultrapixel şi capac spate înlăturabil. Vom vedea şi noul HTC Sense 5.5 la bord, poate şi Android 4.4 KitKat, rulând cu ajutorul lui Snapdragon 800. În ce priveşte designul, aşteptaţi-vă la un HTC One mai mare...

ASUS Nexus 10 Probabil cel mai misterios terminal de pe listă este ASUS Nexus 10, care nu are nici măcar o fotografie ajunsă pe web încă. Sunt sigur că vom avea parte de un ecran de 10 inch cu rezoluţie impresionantă, cel puţin la nivelul primului Nexus 10. Apoi mă aştept şi la un CPU puternic, poate un 8 core surpriză de la Mediatek, poate un Snapdragon 800 sau poate un Intel Bay Trail quad core. Terminalul va debuta cu Android 4.4 sau dacă e amânată lansarea pentru anul viitor vom vedea un Android 5.0 la bord. 2 garanţii avem imediat ce aflăm că acesta e un model ASUS: cameră foarte bună pentru o tabletă şi sistem audio impecabil. iPad Mini 2 şi iPad 5 Am grupat noile tablete Apple pentru că deja ştim cam tot ce se poate ştii despre ele, evident nu şi la nivel de specificaţii. Aşteptăm o tabletă flagship de 9.7 inch cu procesor Apple A7x şi rezoluţie ridicată, poate chiar un UHD surpriză, plus design compact în stil iPad Mini. Scannerul de amprente integrat în butonul Home e uşor de prezis, iar iPad Mini 2, care aparent e amânat pentru 2014 va include un CPU mai puternic şi ecran Reţină. Nu m-ar mira să se umble puţin şi la cameră, iar bateria prea bună a lui iPad Mini probabil va rămâne neschimbată.

Samsung Galaxy Note 12.2 Deşi toate studiile arată că tabletele de 7 inch şi 8 inch generează grosul vânzărilor din întreg segmentul de produse de acest gen, unele companii sunt dispuse să îşi rişte profiturile cu produse mamut. Samsung are destule miliarde de aruncat pe un Galaxy Note 12.2 şi sunt tare curios cu ce ne vor lua ochii, de vreme ce dotările lui Galaxy Note 10.1 2014 deja sunt foarte avansate. Galaxy Note 12.2 ar putea fi o tabletă axată pe productivity, un Surface Pro killer eventual, cu o tastatură comodă asociată, baterie uriaşă, ecran cu rezoluţie uriaşă şi un Exynos 5 8 core real, plus 3 sau 4 GB RAM. Stylusul e nelipsit.

Nokia Lumia 1520 & Lumia 2520 Alt model pe care îl ştim pe de rost e Nokia Lumia 1520, phabletul de 6 inch care a devenit subiectul preferat al lui @evleaks pentru scăpări. Ştim deja totul aici: design Fabula clasic, ecran uriaş, procesor performant Snapdragon 800 şi camera de 20 MP. Lumia 2520 aka Sirius e o tabletă Windows RT, aparent, cu un procesor Snapdragon sau Bay Trail la bord, ecran de 10 inch şi 2 GB RAM. Nu e foarte clar încă dacă acest terminal va exista, ce dotări va avea şi ce platforma va adopta.

Samsung Galaxy Note 3/LG (.*?) flexibil În următoarea lună LG sau Samsung ne va uimi cu un terminal cu ecran flexibil. Se tot insista pe această inovaţie în ultima vreme, dar nu avem nicio garanţie în acest moment. Ştim doar că Galaxy Note 3 ar putea primi o versiune cu ecran YOUM flexibil, dar nu cum vă aşteptaţi voi. Va fi mai degrabă o margine a unui device care se poate îndoi uşor, eventual sub phablet.

Temperaţi-vă, însă, aşteptările! Trebuie să recunosc că nici unul dintre aceste gadgeturi nu promite să revoluţioneze total tehnologia şi să dea startul vreunui trend. Surprize pot apărea de la Motorola şi Sony, care nici nu se afla pe listă, în vreme ce branduri ca BlackBerry sau Huawei - să zicem - nu vor apărea prea curând pe liste de acest gen, deoarece nu prea mai inovează în ultima vreme.

Care model vă tentează din această înşiruire?

Radu Iorga, Mobillisimo.ro SHINE magazine 21

AEROPORTUL INTERNAŢIONAL

CLUJ-NAPOCA

Consiliul Judeţean Cluj

Aeroportul Internaţional Cluj-Napoca

ia c n

ga

a Pr

ev

le a V iso

ia

ţ ne

r -T

Ve Aviv l Te 22 SHINE magazine

e

c ar

a

n lo

rl

B

a Ch

i

o er

no

pi

kia

t

s o h

S os d a n ho S i y l C ta o R os i es l l n k th e a A a x n i r r m u ky is He Br a Ba Ro n Z Tu ud

am

www.airportcluj.ro

Ne-am născut singuri şi egoişti

B

ună ziua, mă numesc Singurescu Egoist!

Singuri facem cunoştinţă cu viaţa şi tot singuri o traversăm. Că avem pe cineva lângă noi e doar o impresie şi o chestiune de timp pana când vom rămâne din nou… singuri.

De ce spun asta? Gândiţi-vă:

Căutăm un cineva perfect - dacă nu, măcar raportul dintre calităţi şi defecte să incline mai mult în prima direcţie – iar când îl găsim, vrem un alt tip de perfecţiune. Privim din alt unghi şi-l vrem neapărat şi irevocabil pe acela; e-n firea umană să căutăm mereu altceva.

Trist sau nu, suntem dispuşi să o luăm de la zero la orice vârstă şi din orice clasă socială am face parte. O arată, între altele, dar parcă în primul rând, anunţurile matrimoniale (iertaţi-mi exemplul).

Suntem convinşi că ne putem regenera după o ruptură mai ceva ca o râmă tăiată în două prin nepăsarea ţăranului care n-a ştiut ce viaţă se afla în bolovanul de pământ în care-a dat cu sapa.

Defapt, sub o formă sau alta, inima noastră se poate să se fi rupt într-o mie de bucăţi; noi tot găsim lipici să-i refacem orizontul, să-i redăm culoarea.

Dacă ma întrebaţi pe mine, momentul în care o relaţie se rupe (coincide cu momentul în care rămânem singuri), sapă în eul nostru goluri atât de mari încât aproape că echivalează cu perioada în sine a relaţiei.

Să mă explic: dacă ai fost cu cineva timp de cinci ani, sa zicem, iar un an de zile ai fost mai liber ca pasarea cerului, apoi ai întâlnit (culmea, n-ai fi zis!), din nou, pe cineva, perioada aia de un an în care ai fost fără căpătâi echivalează cu cei cinci ani din prima relaţie plus durata celei de-a doua. Ulterior nu este exclus să rămâi din nou singur.

Echivalează în sensul în care creierul suferă un şoc în momentul despărţirii, şoc din care, o perioadă mai mica sau mai mare - in funcţie de personalitatea fiecăruia - nu-şi revine.

În tot acest timp de gol interior se anulează noţiunea spaţiului şi a timpului, la fel şi capacitatea de a conştientiza prezentul şi faptul că realitatea se pretrece acum şi nu atunci.

Se pierde dorinţa de a întreprinde orice formă de socializare, şi multe altele, le ştiţi şi voi.

Ei bine, dacă suntem în această postură a păţitului de două sau trei ori într-o viaţă… cum ne numim altfel decât fraţi de sânge cu Singurescu?

Apoi suntem egoişti. Pentru că vrem. Pentru că cerem de la viaţă şi uiăm să dăm, în contextul în care viaţa ne dă prin oameni şi prin toate circumstanţele la finalul cărora suntem mai bogaţi sub varii forme. În plus, nu oferim cu titlu gratuit sentimente ca afecţiune, devotament şi dragoste. Minţim dacă susţinem contrariul. Ne creăm singuri o realitate iluzorie şi-o facem una cu crezul nostru din simplul motiv că primim la schimb o senzaţie de confort şi falsă mulţumire de sine.

Suntem cu atât mai egoişti cu cât pretindem să ni se returneze o doză de implicare şi devotament cel puţin egală cu cea pe care o investim.

A zis bine Marquez: “Te iubesc nu pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce sunt când sunt cu tine”.

Jurăm în biserică să fim alături de el sau de ea când defapt ne jurăm să atingem binele absolut dar nu în numele iubirii, ci a ceea ce ar putea să reflecte asupra propriei noastre persoane.

Ca urmare, ne pasă de bunăstarea celuilalt numai în măsura în care o include şi pe a noastră.

Cumva e just să credem astfel; ne naştem cu o singură şansă şi vrem să o exploatăm ca şi când n-ar fi fost niciodată în discuţii o a doua.

Semnează cu respect, Singurescu Egoist.

Sorina Dănilă SHINE magazine 23

De la “Ciao, fată!” la “Ciao Bella!”

Totul despre extensii ...Continuare din Shine Nr5 Ce preț au extensiile de păr?

Prețul extensiilor de păr este diferit, în funcție de ceea ce îți dorești. Pentru a conferi volum podoabei capilare, în jur de 80 de extensii îți vor fi suficiente, iar pentru a adauga lungim vei avea nevoie de circa 120-140 de extensii. Prețul lor diferă în functie de calitate (care contează!) și ajunge în jur de 2-3 euro pe șuviță.

Cum să îți întreții extensiile?

Raspunsul este simplu: în acelasi fel în care ai grijă și de părul tău natural. Șamponul, balsamul si măstile de păr sunt de nelipsit pentru îngrijirea părului (de preferat de două ori pe săptămână). Extensiile nu sunt protejate de uleiurile naturale secretate de scalpul tău, motiv pentru care nu își pot primi hidratarea necesară decât prin cosmeticele folosite de tine la fiecare spălare.

Este adevărat, există o serie de reguli pe care trebuie să le ai în vedere cand îți îngrijești meșele. Spre exemplu, pentru pieptănare, folosește o perie din păr natural, piaptănă-l pornind de la ceafă și doar după ce părul este uscat (după spălare riști să îți smulgi extensiile). Pentru coafare, trebuie să știi că este contraindicat să pulverizezi spray fixativ sau orice alt produs pe bază de silicon care să între în contact cu gelul folosit la prindere.

Periodic, vizitează stylistul pentru întreținerea și, eventual, reaplicarea meselor în cazul în care punctele de aplicare devin vizibile sau prinderea lor nu mai este fixă. Cel mai important de reținut este să le îngrijești și să fii o gazdă bună cât timp rămân cu tine.

Dezavantajele extensiilor: Orice stylist ai întreba, îți va spune că nu există niciun pericol dacă decizi să îti supui părul acestui “tratament”.

Cu toate acestea, îți poți da seama singură că extensiile aplică o presiune mai mică sau mai mare asupra părului tău natural și asupra scalpului.

S-a constatat faptul că greutatea extensiilor poate cauza chiar dureri de cap, în cazul persoanelor mai sensibile - aceleași ca și în cazul părului prins o zi întreagă - sau că lipiciul folosit pentru atașarea meșelor poate cauza reacții alergice. Aceste aspecte pot fi usor evitate printr-o vizită la salon, pentru a afla ce se potrivește nevoilor tale.

Acest proces de înfrumusețare nu este recomandat dacă ești însărcinată, dacă ai probleme cu scalpul, dacă îți cade mult păr sau urmezi tratamente hormonale puternice sau cu citostatice.

Îți poți purta părul cum vrei: în coadă, coc sau orice altă coafură, dar să fii atentă cu agrafele!

Acestea nu trebuie să penetreze siliconul ce lipește mesele de părul tău. Nu uita ca inainte de spălare sau de culcare să îți piepteni părul, în special extensiile, pentru a evita ruperea lor.

De asemenea, în cazul în care alegi plantarea cu silicon a șuvițelor, riști să ai vârfurile despicate, arse și un aspect tern a podoabei capilare. Acest lucru presupune ca după fiecare înlăturare a extensiilor, vei fi nevoită să îți tai vârfurile și să pierzi cațiva centimetri din părul tău natural. Desigur, acesta este un preț mic de plătit pentru câteva luni bune de “extra păr”.

La apariția rădăcinilor colorate diferit, întreaga cantitate de păr trebuie readusă la aceeași nuanță, acest lucru fiind realizat, de preferat, la un salon specializat în vopsirea extensiilor.

Deci, fetelor? V-ați hotărât? Haideți să ne mândrim cu pletele!

Mihaela Vodnar Hair stylist www.ciaobella.ro

24 SHINE magazine

SHINE magazine 25

SERVICII PROFESIONALE DE CURĂȚENIE

26 SHINE magazine

Un ALTFEL de bărbat

D

estinul. Mulți dintre noi credem că facem parte dintr-o piesă magistrală, iar noi suntem actorii care își joacă un rol; că destinul fiecăruia este predefinit, că fiecare avem un scop și că responsabilitatea noastră este să ne îndeplinim acel scop. Poate da, poate nu, poate destinul este o chestiune de alegere, nu este un lucru care trebuie așteptat, este un lucru care trebuie realizat.

Trecut. Prezent. Viitor. Este o axă simplistă a vieții, cu 3 repere temporale, care ar trebui să ne ghideze pentru a fi fericiți. Dar de cele mai multe ori uităm să ne trăim prezentul, deoarece rămânem prinși în trecut, trăim în trecut, si unii dintre noi visează la viitor. Când secretul fericirii noastre e de fapt în prezent.

Iar în momentul în care reusești să îți închei socotelile cu trecutul, se așează liniștea în prezentul tău. Și apare EL. E acel moment în care, de la prima vedere, simți cum vi se amestecă sufletele, și cum parcă e unul dintre acele momente mult așteptate. Și il descoperi în fiecare zi, și e exact ce ți-ai dorit și ce ai nevoie. E sigur pe sine. E frumos. E manierat. E educat. E sensibil, dar nu băiatul mamei. E puternic, din toate punctele de vedere.

E un bărbat care își trăiește prezentul și își construiește atent viitorul. Emană o încredere debordantă, și nu are nevoie de confirmări ale vreunui statut de “macho”, așa că e foarte atent la orice femeie cu care interactionează. Și nu vorbește niciodată despre femeile din trecutul lui.

Revenim la subiect. Acea fuziune de agonie și extaz, pe care o numim dragoste, ne ține de cele mai multe ori prinși în trecut, iar când demonii ei vor să iasă la plimbare, prezentul tău o ia razna, devine un camp de luptă, nopți nedormite, speranțe, dezamăgiri; când ne întrebăm dacă e bine ce facem, și nu avem niciun răspuns. Știi că e toxic, si că sfârșitul va fi același, doar că de fiecare dată îi faci câte un update trecutului, adăugându-i noi experiențe, așa, ca să te asiguri că e și mai greu de uitat.

Bun. Și acum vine întrebarea: “Ce să faci?”.

Dar e important să conștientizăm că trebuie să lăsăm unele lucruri să treacă. Să ne desprindem de ele.

Dar cu toate astea, ai nevoie de iubire și tânjești după afecțiune.

“Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!” Paulo Coelho, Zahir.

Ce să faci, când o persoană rațională și pragmatică fiind, cu un trecut care a lăsat cicatrici adânci, știi ca sentimentele nu durează, că oamenii sunt schimbători; că dacă te-ai împiedicat o dată, a doua oară ești mai atent; că dragostea e deopotriva agonie și extaz, că te poate duce direct în Infern și închide acolo pentru o vreme.

Ce să faci? Să stai și să încerci, deoarece se spune că în viață poți avea două mari iubiri; sau să pleci și să alegi doar opțiunile fără risc, să-ți folosești mecanismele de autoaparare pe care le-ai construit, pentru a evita diferitele forme de dezamăgire și suferință. ÎNCOTRO? Loredana Todea

SHINE magazine 27

Urban Gourmet

28 SHINE magazine

Principii generale de alimentație sănătoasă (II) Continuare din Shine Nr5 6. Simbiotice (probiotice şi prebiotice) Probioticele sunt culturi de microbi „prietenoşi”.

Prebioticele sunt hrană pentru probiotice.

- probiotice: iaurt 200 ml/zi, acceptabil din lapte fără hormoni de la ţară, ideal din lapte de soia.

O alternativă corectă constă în suplimentarea cu probiotice de la farmacie. În lipsa acestor alternative, mai bine să luăm iaurt chiar şi (din lapte) de la stat, decât deloc!

- prebiotice: pentru a obţine 6 grame prebiotic, sunt necesare următoarele cantităţi: rădăcină de cicoare (9 g), anghinare (19 g), usturoi (34 g), praz(51 g), ceapă (70 g), banane (600g) 7. Grăsimi esenţiale Înglobare în alimente: ulei de măsline (obezitate: 1 lingură/zi, normal: 2-4 linguri/zi).

Pentru prăjire: ulei de pulpe de măsline (sansa di oliva, pomace olive oil).

Foarte important: includerea fructelor seci (nuts): nuci, alune, seminţe. În ordine descrescătoare sunt benefice: nucile (din nuc), alunele de pădure, fisticul, migdalele, arahidele, caju.

Suplimentare separată cu grăsimi omega-3 cu lanţ scurt: ulei de in (1 lingură/zi).

Suplimentare zilnică cu grăsimi omega-3 cu lanţ lung, de preferat nu din peşte (intoxicat cu dioxine şi metale grele), ci din microalge sau din drojdii speciale.

8. Asigurarea microelementelor deficitare: vitamine şi minerale Pe lângă suplimentarea obligatorie cu vitamina B12, mai sunt deficitare şi necesită suplimentare: - Zinc: risc de deficit la vegetarieni. Bărbaţii au deficit mai mare decât femeile, deoarece Zn se pierde prin spermă. Surse: cereale integrale, leguminoase boabe şi fructe seci. Susţine imunitatea. Contracarează cuprul, care în exces, împreună cu aluminiul, favorizează boala Alzheimer. Suplimentarea artificială nu se recomandă întrucât unele studii asociază suplimentele de zinc cu o creştere a incidenţei cancerului de prostată.

- Vitamina D trebuie compensată întotdeauna atunci când nu ne expunem mâinile şi faţa la razele soarelui timp de cel puţin 20 minute pe zi. Să fie vorba neapărat colecalciferol (şi nu Vit D), 500 UI/zi = 12,5 μg. Suplimentarea cu vitamină D este între puţinele care prelungesc viaţa!

Susţine imunitatea, combate bolile cardiovasculare, menţine sistemul osos.

- Iodul este deficitar la vegani (nu şi lacto-vegetarieni), se compensează cu 100 μg/zi - Magneziul la vegetarieni este deficitar dacă nu se consumă suficiente: verdeţuri (spanac), banane, migdale, caju, leguminoase şi soia, seminţe dovleac, cereale integrale (orz, ovăz, grâu). Necesar pentru

suplimentare: 200 mg/zi.

- Potasiul trebuie compensat (până la 1g/zi) în următoarele condiţii: anumite diuretice, cortizon, dietă cu multă sare, dietă cu puţine fructe/legume, cure de slăbire, vârstnici, laxative, transpiraţii profunde zile în şir.

- Vit K se asigură din verdeţuri şi seminţe de dovleac.

Este esenţială pt. mineralizarea oaselor.

- Coenzima Q (puternic antioxidant de membrană) se recomandă la persoane în vârstă.

Daune la sănătate se aduc dacă se suplimentează artificial: vitamina A, beta-caroten, vitamina E, fier (în lipsa anemiei), acidul folic (la om activitatea tetrahidrofolatreductazei este de 50 ori mai redusă decât la şobolan), luteina, zincul, cuprul şi multivitaminele ce conţin aceste substanţe (deci majoritatea covârşitoare a multivitaminelor). Lipsă de efect avem în cazul: vitamina C, seleniu. Singurele suplimente benefice sunt: vitamina D şi vitamina B12 (când sunt necesare).

O sursă naturală bună de vitamine (mai ales de grup B) este drojdia inactivată.

9. Alcoolul în moderaţie Moderaţie = max. 25 g alcool pur la bărbați, 12,5 g (deci jumătate) la femei.

Exemple pentru bărbați: 1 sticlă de 500 ml bere, 1 pahar de 200 ml vin, o tărie de 50 ml.

Modalitate corectă de consum: zilnic câte puţin, însă nu rar şi în cantităţi mari (extrema beţie) La femei însărcinate este total contraindicat.

Alcoolul are două efecte pozitive şi două negative: creşte per global riscul de cancer (ex: pancreas), creşte risc accident vascular cerebral hemoragic, însă scade riscul de infarct miocardic şi scade riscul de accident vascular cerebral ischemic (care este mai frecvent).

Per global, din studii reiese că alcoolul în moderaţie este totuşi benefic, prelungind durata vieţii!

Acest lucru se datorează faptului că bolile cardiovasculare şi accidentele cerebrale ischemice sunt mai frecvente decât variantele de cancer favorizate de alcool şi hemoragia cerebrală.

Luat pentru toţi oamenii dintr-o populaţie, statistic s-a determinat că în moderaţie este benefic.

Luat doar pentru categoria celor cu stil sănătos de viaţă (nu fumează, sport min. 30 min/zi, nu fumează) nu are nici efect pozitiv, nici negativ asupra sănătăţii sau duratei vieţii, de unde reiese că alcoolul în moderaţie este benefic doar grupei populaţionale cu risc crescut cardiovascular, explicând parţial paradoxul francez.

Pentru femei, un pahar de alcool seara este benefic SHINE magazine 29

Nu doar ca este una din cele mai sanatoase mancaruri internationale, dar este si foarte gustoasa.

Sushi, este mancarea traditionala japoneza, la care plăcerea artei preparării şi a prezentării este la fel de importantă precum întreaga experienţă a măncării în sine. Pentru noi, calitatea ingredientelor prime, gustul, compoziţia chimică, textura fizică şi prezentarea estetică sunt entităţi inseparabile.

SushiCluj, a luat nastere in 2012 din dorinta de a aduce cat mai aproape de tine aceste preparate din tara soarelui rasare. Deocamdata doar pe partea de livrare la domiciliu sau birou, echipa SushiCluj iti sta la dispozitie de luni pana vineri.

Suntem la dispoziţia ta atat pentru comenzi on-line pe site-ul www.sushicluj.ro cat si pentru comenzi telefonic la numarul 0755.701.885.

Ne gasiti si pe Facebook, la adresa www.facebook.com/sushicluj, cu oferte speciale si putin umor.

30 SHINE magazine

boli cronice, disabilităţi, capacităţi cognitive, depăşirea vârstei de 70 ani (studiu efectuat pe un număr de 14.000 femei).

Cele mai benefice: vinul roşu (de departe pe primul loc) şi apoi berea (de preferat fără alcool).

Vinul roşu are efect anticancerigen, antioxidant.

Berea: are acelaşi efect, deşi mai slab, în plus ajută la mineralizarea oaselor. În cazul berii se recomandă totuşi prudenţă datorită riscului crescut de cancer gastric şi pulmonar în particular.

Enumerare a alimentelor care ar trebui să nu lipsească din dieta zilnică: Iaurt (ideal din lapte soia), tărâţe (psyllium sau ovăz), cereale integrale (inclusiv pâinea), verdeţuri (spanac alternativ cu celelalte), leguminoase boabe, aliacee sau crucifere, fructe seci (nuci/alune), seminţe de in, seminţe de susan, ulei de in, ulei de măsline extravirgin, portocale sau mere, banane (nu răscoapte!), legume (morcovi, roşii, castraveţi, ardei roşu), soia (lapte sau tofu), scorţişoară sau fructe goji, cacao (sau ciocolată neagră), ceai verde, vin roşu (puţin şi supt), omega-3 din microalge.

Topul grupelor alimentare sau alimentelor importante care sunt cel mai frecvent „uitate” într-o dietă: În ordine descrescătoare: verdeţurile, probioticele (de departe pe primulele locuri), fructele, fibrele alimentare, fructele seci (nuci, alune), legumele, leguminoasele uscate, alimentele cu efect antioxidant.

Enumerare a alimentelor care ar trebui eliminate sau consumate în cantităţi cât mai mici: Făcând abstracţie de alimentele de origine animală, trebuie eliminate: uleiul de floarea soarelui (grăsimi omega-6 proinflamatorii), uleiul de palmier (grăsimi saturate), folosirea pentru prăjire a uleiului de măsline extravirgin, pâinea albă (încărcătură glicemică), dulciurile şi pastele făinoase cu indice glicemic ridicat, în special combinate cu grăsimi, în formă lichidă, luate între mese sau luate târziu în cursul zilei, fast-food, junk-food şi snacks (toate), grăsimile trans (margarină, produse de patiserie de la stat, biscuiţi, napolitane, grăsimi animale puternic procesate), cartofii prăjiţi, răntăliţi, ţărăneşti, cât mai puţin din morcovi sau orez fierte în exces, banane prea coapte, struguri sau lebeniţă în exces.

Margarina este în regulă doar dacă procedeul de fabricaţie este „transesterificare” şi nu „hidrogenare”.

Dintre suplimentele nefavorabile, vitamina E, seleniul, acidul folic, fierul.

daunătoare:

Câteva secrete referitoare la diverse alimente: - Cartofii: răciţi şi apoi reîncălziţi (creşte amidon rezistent), scade indice glicemic, cresc fibrele - Lebeniţa: pt.slăbit şi diabetici evitată pulpa roşie, însă coaja de sub pulpă este f. sănătoasă (citrulină→ arginină → oxid nitric: masă musculară, indice

glicemic şi pofta de dulciuri, potenţă) - Oţet: două linguri de oţet (orice tip) chiar la început mese: scade indice glicemic, creşte saţietate - Chilli, piper negru: benefice! Chilli chiar protejează mucoasa digestivă, inclusiv de sângerare!

- Disocierea alimentelor: supă → fruct → salată → garnitură → carne - pt o mai bună saţietate.

- O lingură de ulei de măsline la masă ajută la saţietate, contracarând în surplus caloriile conţinute - Evitaţi lumina peste noapte - se asociază cu creşterea cancerelor hormonodependente. În lipsa turelor de noapte (stat treaz), în condiţii de lumină să luaţi melatonină 1,5 mg înainte de culcare.

- Roşiile trebuie să fie coapte, încălzite şi tratate cu ulei - ca să se beneficieze de licopenul din ele.

- Scorţişoara înainte de mese scade indicele glicemic, între mese reduce pofta de dulciuri.

Atenţie, scorţişoara în varianta chinezească (uneori etichetată doar ca „scorţişoară”) poate fi hepatotoxică datorită cantităţilor mari de cumarine. Doar dacă este etichetată ca fiind varianta „Ceylon” este lipsită de toxicitate. Aceea însă este mai scumpă şi mai rară.

- Picolinatul de crom luat la mese 1 tb de 200 μg scade indicele glicemic şi pofta de dulciuri.

- 5-HTP luat seara, 100 mg extract plantă, timp de 3 luni, ajută la somn, depresie, scade apetitul.

- Imunitatea este susţinută de către Vit D, Vit C, Vit A, Zn, Coenz Q10, Fe, Se. - Vit D trebuie suplimentată doar în lipsă de soare.

Fierul si Seleniul se iau doar din alimente. Surse de Fe: verdeţuri, leguminoase uscate, cereale, fructe seci, sfeclă, vin. Surse de Se: fructe seci, drojdie, broccoli, orez brun, usturoi, ceapă. Nucile de Brazilia concentrează mult seleniu, dar şi mult radon radioactiv.

Vit C se suplimentează doar la iminenţă de infecţii şi în doze mari. Coenzima Q10 trebuie suplimentată odată cu înaintarea în vârstă, la fel ca Vit B12. Zincul nu trebuie suplimentat artificial, doar din alimente.

- Vinul roşu conţine resveratrol, dar trebuie să ştim cum să-l consumăm ca să evităm excesul de alcool.

Cantitate de vin roşu: la femei este suficient 1 păhărel mic/zi, la bărbaţi un pahar/zi, o înghiţitură se ţine 1 minut în gură, doar apoi se înghite. În acest fel se obţin concentraţii de resveratrol în sânge de zeci de ori mai mari. Alternativ resveratrolul se regăseşte în strugurii roşii, varza roşie şi în dude.

- Este dovedit cu certitudine că 1 păhărel de alcool/ zi (de orice fel) este benefic la femeile aflate la menopauză, prelungind durata vieţii. Ar fi tragic însă ca din acest motiv să se ajungă la alcoolism.

Dr. Deac Liviu

SHINE magazine 31

Samsonite

32 SHINE magazine

Povești care merită spuse: Hotel Continental (I)

T

oate locurile în care mergem sau cele prin care doar trecem, fără a le da atenție, cafeaua pe care o luăm în grabă, clădirea, pe care nu am observat-o până acum, dar la care ridicăm privirea, pentru că persoana pe care o așteptăm este în întârziere, muzeul în care erai dus în fiecare duminică, casa veche, care mirosea greoi a unei mătuși, pe care de abia ți-o mai aduci aminte, toate aceste locuri, pe care le traversăm sau pe care ni le amintim tangențial, sunt locuri care adăpostesc tăcut povești. Povestea de dragoste din liceu, povestea începutului unei revoluții, povestea fascinantă a unui cuplu celebru care a sfârșit tragic. Uităm, pentru că e firesc să o facem, dar ne aducem aminte pentru că simțim nevoia de apartenență, dar și mai important, simțim nevoia de a le aduce uneori la viață, de a le șterge de praf frumusețea uitată.

De câte ori nu vi s-a întâmplat să treceți pe lângă clădiri vechi, uitate, pe care le compătimiți pentru felul în care au ajuns? Le vedem cu toții, sunt minunate, ne gândim de cele mai multe ori, cât de diferit trebuie să fi fost în vremurile bune ale acelui loc. Eleganța, balurile, paietele și toate celelalte lucruri pe care le asociem noi cu un astfel de loc.

Acest articol este prima parte a poveștii hotelului Continental din Cluj. Am amânat zile în șir articolul, deoarece știam că într-un astfel de loc trebuie să se fi întâmplat ceva, îmi spuneam că este imposibil să nu găsesc măcar un pasaj, undeva despre hotel, despre atmosferă.

Cu toate acestea rezultatele căutărilor mele erau parcă identice, aceleași descrieri tipicare, majoritatea provenind din aceeași sursă nu foarte precisă. Am știut că subiectul merită mai mult, trebuia să aibă acel je ne sais pas. Nu m-am înșelat deloc.

Cândva te numeai New-York Clădirea hotelului Continental a fost construită în 1893 – 1894, după planurile lui Lajos Pekei, arhitectul șef al Clujului din acea vreme, care a conceput, de altfel și planurile clădirii casino-ului din Parcul Central, dar și soclul statuii lui Matia Corvin din Piața Unirii. În locul unde se află acum hotelul Continental, se afla hotelul Național, iar în anii 1860 era cel mai semnificativ spațiu comercial găzduind un anticariat, mai apoi un magazin de jucării, de menaj sau de pantofi. În anul 1893 a fost demolat, pentru a face loc unui hotel mult mai modern care avea să poarte numele New-York. Numele îi vine de la piesele de mobilier aduse dintr-un alt hotel din Budapesta, numit tot New-York, care aveau gravată monograma NY. La sfârșitul secolului al XIX-lea, hotelul a fost închiriat de Alajos Taussing și Bogyo Istvan, urmând ca din anul 1912 să fie preluat de către Jozsef Fezl.

Jozsef Fezl a fost cel care a reinventat hotelul, în încercarea de a-l aduce la standardele altor hoteluri europene. El a introdus băile, telefoanele, încălzirea centrală, un teren de bowling acoperit și încălzit în timpul anului, dar și bucătăria franceză (care ar fi ajuns pentru prima dată în Cluj). Parterul hotelului, pe de altă parte, concentra viața socială a orașului, fiind o perioadă istorică de expansiune literară, dar și a artelor, cafeneaua hotelului s-a transformat într-un loc de întâlnire al elitei literare clujene.

Conceptul revistei culturale de factură tradiționalistă Gândirea s-a născut în cafeneaua hotelului New York în anul 1921. Din Cluj a plecat curentul gândirismului în acea perioadă. Celebrul scriitor maghiar Jokai Mor a fost de mai multe ori client al hotelului, fapt care a determinat ca fosta stradă a Cărbunelui să îi poarte numele timp de un SHINE magazine 33

34 SHINE magazine

deceniu. În anii 1950 în hotel a funcționat un cămin studențesc, iar apoi în 1960, clădirea a redevenit hotel, dar cu nume schimbat: Continental. În anul 2005 hotelul “a părăsit” clădirea, nemaifăcând față standardelor hoteliere.

Povestea călătorului care nu a mai uitat hotel New-York ,,New-York, un hotel aflat la capătul pieței principale, un minunat loc de întâlnire în timpul iernii, care îi atrăgea pe tovarășii mei ca un magnet. Istvan spunea că barmanul a inventat un cocktail extraordinar, depășit doar de un altul numit ,,Flying’’, făcut în barul hotelului Vier Jahreszeiten din Munich, despre care spunea că ar fi păcat să-l ratez. El a pășit maiestos, ne-a făcut semn cu mâna să ne mișcăm din capătul scărilor, iar noi ne-am așezat strategic într-un colț, în timp ce dracul de barman o luase razna cu shaker-ul. Nu mai era nimeni la bar, se făcea târziu, iar cadența înăbușită a valsului Die Fledermaus ne sugera că toată lumea se afla în salon. Noi sorbeam cu îndoială și plăcere din băutură, într-un decor Neo-roman al Regenței: crem, roșu închis, auriu.

Coronamentele coloanelor corintice își întindeau frunzele de acant, tolbele de săgeți și cornurile de vânătoare. Sunetele de liră și vioară rămânând parcă suspendate de ghirlande, între pilaștri.’’

Am căutat mult timp un pasaj care să descrie hotelul așa cum mi-l imaginam, așa cum probabil ni-l imaginam cu toții. Am răsfoit toate ziarele vremii, am întrebat, dar aproape nimic. Acest lucru până când aveam să îl descopăr pe scriitorul britanic Patrick Leigh Fermor. Cartea Între păduri și ape sau Între păduri și fluviu (în original: Between Woods and Water) spune povestea călătoriei scriitorului din Olanda în Istanbul. El a vizitat România în anul 1934, dar nu a fost un simplu turist.

Datorită culturii sale, a cunoștințelor lingvistice, dar mai ales datorită factorului uman și capacității de a asimila latura etnografică a țării, Fermor a reușit să facă din acest drum, al maturizării pentru el, o incursiune literară, istorică, culturală și folclorică. Traseul din România a fost concentrat doar în Transilvania și Banat, iar remarcabil este faptul că această carte a fost scrisă după aproape jumătate de secol. Nu am vrut să vă plictisesc cu

detalii, care par fără legătură cu subiectul, dar acest scriitor merită mult mai multă atenție din partea noastră.

Mi-a adus zâmbetul pe buze fragmentul lui despre hotel, pentru că am căutat valsul despre care vorbea și l-am ascultat în timp ce reciteam fragmentul. Mi-am imaginat întreaga scenă cu ochii omului care de cele mai multe ori nu apreciază lucrurile de care este înconjurat și are nevoie de imbolduri venite din exterior, pentru a-și deschide mintea. Am crezut că Fermor ne merită atenția și pentru următorul lucru pe care l-a spus în prefața cărții sale, despre care eu cred că are legătură directă cu locurile pe care le ratăm din lipsă de implicare, din nepăsare, dar și din lipsă de informații concentrate: ,,Deceniul următor avea să măture această lume ferită, rustică, şi asta mă face să înţeleg cu atât mai bine cât de norocos am fost sesizându-i îndelung vederea de ansamblu, ba chiar de a mă fi asociat ei cu puţin. Totul se întâmpla ca şi cum o înţelepciune subconştientă mă dirija în această parte a voiajului, şi, când ea s-a terminat, în sudul Dunării, şi mi-am reluat ritmul mai rapid pentru a traversa defileul Balcanilor, mi-am dat seama în mod brutal de extraordinaritatea regiunilor pe care tocmai le traversasem: din acel moment, ele au căpătat o strălucire magică, pe care jumătatea de secol ce a urmat n-a făcut decât s-o accentueze.’’

Pentru oraș, un hotel precum hotel Continental are o strălucire magică, care vorbește neîncetat, pentru noi, surzii acestor vremuri.

Poveștile trebuie spuse, iar acest hotel mai are o mulțime de povești care își așteaptă rândul, iar eu voi încerca să le netezesc calea spre voi. Căutațivă și voi un loc diferit, dar cunoscut, pe lângă care treceți zi de zi și despre care vă puneți întrebări când stați la semafor. Scotociți bine în cotloanele orașului și trăiți legendele urbane, pe care toată lumea parcă le-a uitat. Hotelul Continental este primul din această serie de locuri, iar despre arhitectura sa, despre restaurant sau despre poveștile de dragoste încheiate prin otrăvire și alți oameni celebri care și-au legat destinul de acest loc, vom vorbi în articolele următoare.

Roxana Badea, urbangourmet.ro SHINE magazine 35

36 SHINE magazine

Tristețea nu se operează

Ș

tiu că pălăvrăgim într-una despre fericire, ce înseamna, cum ajungem la ea, c-o fi sau n-o fi scopul vieții, că-i o destinație sau o cursă și multe alte truisme legate de asta.

Problema cea mare e că vrem, nu vrem, ne guverneaza viață.

E o artă să fii fericit. O artă pe care, pare-se, prea puțini o stăpânesc, deși vor să pară că dețin adevărul absolut atunci când vine vorba de asta.

La fel cum începi să faci bani abia atunci când încetezi a te mai valida prin ei, începi să fii fericit abia atunci când încetezi a mai poza întrunul, pentru că adevăratele probleme în viata îți sunt cele care nici măcar nu-ți trec prin minte în mod conștient, ci cele care te lovesc uneori la duș, când inca nu te-ai trezit de-a binelea.

Păcat că Cel care ne-a proiectat a făcut în așa fel încât să ne uitam “revelațiile” de îndata ce ne aplicăm al doilea jet de parfum, înainte de-a ieși pe ușa. N-avem încotro decât să ne reîntoarcem la viața superficială pe care ne străduim s-o trăim, nici noi neștiind

de ce. Un deja-clișeu spune că ne cumpărăm lucruri de care nu avem nevoie, cu bani pe care nu-i avem, pentru a impresiona persoane pe care nu le respectăm. Ne neglijăm familia și prietenii apropiati fiindcă în subconștient suntem convinși că ne iartă la nesfârșit. O facem în favoarea abia cunoscuților, în goana după imagine, făcându-ne că nu pricepem că durerea ascunsă, dar reală cauzată celor dragi e infinit mai mare decât bucuria afișată, dar falsă, provocată celorlalți.

Ce-ar fi să nu mai trăim pentru alții? Ce-ar fi să nu mai afișăm vieți de dive fabuloase, cu duck face-uri îngâmfate în pozele din cluburi, cu priviri încruntate, zâmbete false, luându-l în brațe pe vreun amărât, gândindu-ne la foste relații? Ti se cițeste tristetea cronică pe față.

Zâmbetul nu-ți e la fel de luminos ca și acum 3 ani, deși îl mimezi foarte bine. Ajungi la 30 de ani și te întrebi încotro te îndrepți. În general, în viață, nu în seara respectivă când pleci cu cineva acasa, mințindu-te că nu e doar un substitut și că el nu are doar un singur scop.

SHINE magazine 37

Tapiclean

38 SHINE magazine

Dimineața îti schimbi poza de profil cu cea mai nouă demonstrație de “încă sunt tânara și frumoasă si toti mă vor și n-am nevoie de bărbați, că oricum, toți sunt niste porci ordinari” și cover photo-ul cu o chestie fantezista despre dragoste. Mai pui câte-o poza dintr-o excursie pe care nu ți-o permiti, fără tipul care te-a dus acolo, că n-ar fi indicat să afle sotia lui. O poza cu niste cizme “dacă astea mă fac fericită, ce să fac? Haha”. Și un ceas+parfum cu “mulțumesc iubi :*” Încă nu s-a inventat operația estetică care să ascundă tristețea.

Pentru bărbați e cel puțin la fel de trist. Ai dat cu piciorul atâtor ocazii să fii fericit, sub falsa impresie că ai o valoare inestimabilă și că toate-ți cad la picioare la primul “pew pew” al alarmei de la mașina parcată în fața la Diesel. Înca nu ți-ai dat seama dacă divele sunt chiar atrase de tine și te respectă, sau stau cu tine din cauza impresiei că ai bani.

Cândva, ți-a spus cineva că tu îți refuzi dreptul de a fi fericit. Începi să te întrebi dacă avea dreptate. O suni, nu-ți răspunde. Ieși în club, că “bine-o fi!”. Ajungi acasă mai trist decât ai plecat. Și mai sărac. Nu doar financiar.

Ajungi la 35 de ani și prietenii tăi au copii. Îti spun că regretă un singur lucru: că nu i-au făcut mai devreme. Alți viteji îti spun “nu te însura, bă! Profită cat mai poți! Ce n-aș da să fiu în locul tău!” dar niciunul nu divorțează.

Nu vă faceți griji, am vorbit degeaba: înca nu suntem suficient de inteligenți încât să învățăm din greșelile altora. Unii dintre noi sunt suficient de proști încât să repete aceeași greseală la nesfârșit și să se aștepte la rezultate diferite de fiecare dată. Cei mai norocoși dintre noi își acceptă greșelile fără a încerca să le găsească nici explicații, nici vinovați. Își cicatrizeaza frumos rănile și pășesc zâmbind mai departe. O “zicală modernă” spune că degeaba-ți ceri scuze unei vaze sparte, că nu va mai fi niciodată la fel. Un proverb japonez spune că daca-ți dai silința, umpli crăpaturile cu aur si obții un vas infinit mai valoros.

Desigur, toate sfaturile sunt doar o forma de nostalgie legată de greselile din trecut, pe care le cosmetizăm, ale căror părți urâte încercăm să le uităm și ale căror învățături le dam mai departe.

De un lucru sunt sigur, însă: trebuie să-ți alegi persoana potrivită ca și partener de viata.

90% din motivele de fericire sau tristețe îți vin din acea direcție.

Tudor Buda

Ai impresia că cel mai frumos sunet din lume e foșnetul bancnotelor mov numerate în grabă?

Ia imaginează-ți un “bună dimineața, iubitule”, spus cu o căldură și o naturalețe care l-ar face să zămbească și pe cel mai îndârjit Scrooge.

Dacă încă ești în dubii, încearcă să proiectezi aceeași scena în viitor, peste 20 de ani. Te-ai bucura mai mult să-ți numeri singur banii, sau să-ți dea trezirea un “tati, tati, trezește-teeee!”, în timp ce-ți sar pe patul matrimonial, râzând și luându-te în brațe?

V-ar plăcea să fiți măcar pe sfert atât de fericiți precum vă străduiți să păreti pe Facebook, nu? Atunci începeti prin a face pace cu voi însivă.

SHINE magazine 39

Cum te îmbraci la 30 de ani

M

oda pare a fi cu și despre acele trenduri care parcă arată bine doar pe cele care nu au griji ș0i nu au depășit cu siguranță pragul vârstei de 29 de ani.

30-ul vine cu o încărcătură puțin mai mare decât 20.

30 vine cu un stil pe care ar trebui să-l fi dobândit până la acea vârstă, și vine cu maturitatea aceea prin care poți renunța la piese vestimentare dragi, care nu mai înaintează o dată cu tine.

Pentru că peste tot sunt informații despre ce și cum ar trebui să porți la orice vârsta, lipsea un articol despre ce NU ar trebui să mai porți la 30 de ani.

CALITATE vs. cantitate În primul rând calitatea ar trebui să primeze înainte de cantitate și … uneori chiar înainte de trenduri. Nu trebuie să îți achiziționezi orice e nou și e dictat de mai marii modei. Trebuie să ai piese cheie pe care le poți upgrada ușor ca să poată fi totuși și trendy. NU trebuie să combini mai multe genuri sau trenduri într-o ținută.

Maieurile prea mulate sau prea decoltate pot fi înlocuite de cămăși sau de tricouri din bumbac de calitate care îți complimentează formele.

Geanta trebuie să îți satisfacă o necesitate, nu trebuie să-ți încapă întreaga casă în ea. Așadar, renunță la gențiile mult prea mari, sau mult prea înzorzonate. De înlocuit cu: genți simple, de piele, forme cât mai clasice, sau plicuri elegante.

Accesoriile trebuie alese cu mare grijă, și încearcă să le alegi pe cele care nu atrag atenția prin strălucire, culori sau mărime. Colierele statement sunt o excepție. Renunță la cerceii candelabru, la mărgele supradimensionate, la brățările de plastic, curele țintate și mai ales la accesorile din păr și orice era trendy când erai adolescentă. Cordeluțe, agrafe pompoase… sperăm că ai renunțat la ele la 20 de ani!

Investeș-te în bijuterii de calitate. Poți apela la un accesoriu mai funky, cu condiția să fie singurul, de calitate și ținuta să fie în rest echilibrată.

Cu toții știm că în modă totul e subiectiv, dar niciodată nu vei greși dacă adopți stilul clasic, cu accesorii subtile. Fiecare dintre noi, indiferent de vârsta pe care o avem trebuie, să știm când alegem să încălcăm regulile și cum facem asta. Important e să nu încercăm să părem tinere, ci ageless. Având un look care ni se potrivește, vom putea fi cu adevarat fabuloase.

SHINE magazine 41

42 SHINE magazine

SHINE magazine 43

44 SHINE magazine

SHINE magazine 45

46 SHINE magazine

B I S T R O

&

S H O W R O O M

SHINE magazine 47