SHINE Magazine - martie

Nr. 3/Martie 2013 - Distribuită gratuit

Listă bună, pistă falsă Cum lucrezi la sală mușchiulețul încrederii?

Statuilor mele Paul Tomiță, ambasadorul tăcut al României Femeile înșeală din vina bărbaților

stilul tău unic

Un păr frumos și sănătos, o tunsoare potrivită, o culoare de păr care ți se potrivește, toate sunt absolut necesare dacă ești o persoană care se respectă.

La Salon Kaila vei avea parte de toate acestea. Echipa noastră își propune să creeze pentru fiecare client un look unic. Coafura face parte dintr-un ansamblu artistic ce include diverse și multiple variabile, cum ar fi: vestimentația, fizionomia, nivelul profesional, nivelul social, temperamentul.

Fie că vrei o piele catifelată și frumoasă, fie că îți dorești să beneficiezi de cele mai peformante tratamente sau epilare definitivă, la noi vei găsi ceea ce cauți.

Mâinile sunt cartea de vizită, tot timpul la vedere, tot timpul atingând ceva sau pe cineva! O manichiură îngrijită e un must have!

Editorial Marian Hurducaș

Astenii de primăvară 1. Filosofia de viață greșit înțelesă Greșit, domnule, greșit. E greșit să te mulțumești cu cât ai sau cu puțin mai mult decât are vecinul. E greșit ca starea asta de fapt să devină filosofia ta de viață. În definitiv, să vrei mai mult decât ai... stă în natura umană. Și-i o atitudine sănătoasă.

Adică, eu așa văd un om normal, să vrea mai mult decât are, să nu se mulțumească doar cu puțin.

Cum fac 90% dintre români. Și cred că e stigător la cer să fii în putere, vorba cântecului, să ai resursele intelectuale și sociale necesare, și să te limitezi la salariul minim (sau mediu) pe economie doar pentru că ai cam tot ce-ți trebuie și nu-ți lipsește strictul necesar.

Cel căruia nu-i trebuie mai mult decât are ori e leneș, ori n-are nicio perspectivă de viitor. Pentru că-i e lene să și-o seteze și să facă un pas în afara zonei de confort. Și nu e vorba de bani.

Credeți că cei care au o avere impresionantă și continuă să și-o crească an de an… sunt avari? Nu, sunt dependenți de succes. Și de putere. Lucru din nou normal, pentru că nimeni nu găsește plăcută umilința.

2. Critică constuctivă Toți o cer, dar nimeni nu vrea s-o primească.

Critica constructivă e de fapt persoana aia de care te folosești ca să dai bine unui grup de oameni. Cu care te afișezi.

Cum să zic altfel? E tipa aia pe care o chemi când n-ai cu cine să ieși la o bere, la un chef, la o poveste.

Dar nimic mai mult, chiar dacă ea ar vrea ceva mai mult de-o măslină povestită și-o afișare cu tine. Ar vrea să-ți zguduiască puțin lumea, dar tu n-o lași. Înțelegeți?

Critica constructivă e cerută, dar în momentul în care o oferi, nimeni n-o vrea. Ba chiar ți-e adresat, printre dinți, un binemeritat “bine că ești tu deștept, bă!”. Și atunci despre ce vorbim aici? Hai să nu ne mai ascundem după… critica constructivă. Să recunoaștem că ne irită orice remarcă negativă (și argumentată) adusă muncii noastre.

Critica constructivă e precum obiectivitatea. Există undeva, într-o lume utopică.

Așa că ar fi ok să nu ne mai obosim să cerem critică constructivă, nici să o oferim. Ne pierdem timpul degeaba. Unii cu alții. În traducere liberă: critica constructiva s-ar putea să nu îți placă tocmai pentru că-ți contrazice actiunile, iar cel care îți face cadou astfel de remarci dorește să FACI MAI BINE. Ipocritule! Sau ipocrito! După caz.

Da. Așa-i. Mi s-a mai spus că-s agresiv când vine primăvara, dar că le zic bine. O fi din cauza asteniei.

SHINE magazine 3

ﾃ始 curﾃ｢nd...

Oradea

Baia Mare

Satu Mare

Oradea

Baia Mare

Oradea

Satu Mare

Baia Mare

Satu Mare

General Manager: Tudor Buda Graphic Designer: Radu Toma SHINE Magazine Cluj-Napoca Tel. 0751.685.366 0725.009.812 Email: redactia@shinemagazine.ro Facebook: facebook.com/shinemagazine.ro Web: www.shinemagazine.ro

Galeriile Ferdinand, Etaj 1 Str. Regele Ferdinand, Nr. 6 Cluj-Napoca, Romania Tel. 0743 224 338

‘20 Style - New Collection Costum 700 lei - made to measure Camasa 129 lei Set Cravata 80 lei Pantofi 199 lei

Made to measure: Costume de ceremonie, business, smart-casual, casual

Machiajul de mireasă Deoarece sezonul nunților se apropie vertiginos, mă gândeam sa vorbim despre cum trebuie să arate o mireasă din punct de vedere al machiajului. După părearea mea, acest tip de machiaj trebuie să indeplinească două lucruri esențiale: să dureze și să fie fresh.

Orice mireasă își dorește ca în ziua nunții să arate cel mai bine, să se simtă confortabil în propria piele și tocmai din acest considerent se recomandă o probă de machiaj cu câteva zile înaintea ceremoniei. Proba este foarte importantă și ne ajută să ne dăm seama ce machiaj ni se potriveste.

Când mă gândesc la o mireasă, mă gândesc la ceva diafan, angelic, pur…Astfel sfatul meu este de a opta pentru un machiaj cât mai natural, cu rolul de a pune în evidență cele mai frumoase trăsături ale feței. În cazul în care se dorește un machiaj mai puternic trebuie avut grijă a nu cădea în ridicol, vulgar.

ten trebuie sa fie foarte aproape de nuanța naturală. În zonele care necesită cu adevarat acoperire, se aplică un corector cât mai apropiat de nuanța reală a tenului. Pudra liberă transparentă rămâne cea mai recomandată deoarece nu încarcă tenul și oferă rezistență și un aspect mai natural, spre deosebire de pudra compactă.

Pentru un ten luminos și proaspăt în ziua nunții este necesar să ținem cont de câteva lucruri. Curățarea feței, ca de exemplu gomajele și alte tehnici folosite în cosmetică, trebuie făcute cel puțin înainte cu o săptămână de marele eveniment.

Ca de altfel și bronzarea artificială (solarul) trebuie făcută înainte cu vreo 3-4 zile pentru a nu avea o piele roșie, arsă sau pătată, iar pensarea sprâncenelor cu 1-2 zile înainte.

Machiajul ochilor trebuie să fie luminos și bine estompat. Poate fi folosită orice nuanță, dar, în general, se evită folosirea nuanțelor intense, saturate ca: purpuriul, roșul, violetul. De asemenea, sunt de evitat nuanțele reci terne ca: gri, kaki, albastru stins (care arată cafeniu în lumina incandescentă).

Pentru un machiaj al ochilor cât mai reușit sunt de preferat nuanțele naturale într-o cromatică de preferință caldă.

Pentru obținerea acelui machiaj fresh de care am vorbit, nu exagerați cu fondul de ten. O cantitate relativ mică de fond de ten ajunge pentru a uniformiza și acoperii micile imperfecțiuni. Tenul trebuie să fie mat-satinat, iar nuanța fondului de

O nunță aduce cu sine o gramadă de emoții frumoase, multe bucurii și totodată lacrimi de fericire, astfel vă recomand folosirea unui rimel waterproof pentru a nu strica machiajul. Nota de prospețime a întregului machiaj este dată de

blush, care trebuie să fie ușor rozaliu pentru tenurile deschise sau piersică pentru cele închise, bronzate.

Daca alegeți un machiaj al ochilor mai accentuat atunci aveți grijă să nu aplicați o culoare puternică pe buze. Aceasta regulă se aplică și invers, în cazul în care nu accentuați foarte tare ochii atunci se poate aplica o culoare mai intensă pe buze. Pentru o rezistență de durată a rujului se pune ca bază un creion de buze apropiat ca și culoare.

Tinând cont de aceste sfaturi machiajul v-a arăta cu siguranță impecabil și va rezista fără probleme. Tot ce trebuie să faceți pentru a avea o zi minunată și un machiaj reușit este SĂ ZÂMBIȚI!!!!!

Listă bună, pistă falsă “M-am căsătorit din dragoste!”, m-a aburit prima cântăreaţă Barbie pe care am întrebat-o întrun interviu de ce s-a măritat cu distinsul compozitor pistruiat de vicisitudini hepatice, cocoşat de griji (şi mai ales de cifoză), şifonat de furia anilor etc, etc. Printr-o înduioşătoare coincidenţă, venerabilul avea, nu-i aşa, aceeaşi etate cu bunicul ei. “Din dragoste, normal!”, a insistat pescăruşa, scărpinându-şi poşeta de 6.000 de euro. E o coincidenţă – am zis, când a scos din costisitoarea raniţă un celular ca un lingou, de m-am uitat speriată-n toate părţile, am crezut că furase o piesă din cloşca-cu-puii-de-aur.

el » (topica îi aparţine), ea şi-ar lua zilele cu diapazon (presupun că a vrut să spună diazepam – dar, în fond, şi un diapazon înfipt în jugulară ar servi cauza).

Nu cântase live în viaţa ei. Dacă vedea un microfon deschis, făcea atac de panică. Moşul ei şi sunetistul sălii îi tencuiau cariera, n-avea nevoie de mai mult. Dar producea lacrimi în ochi când îmi spunea cât îl iubeşte pe tataie şi că, « dacă ar Doamne fereşte muri

Dacă n-avea o bunică descendentă din neamul Sturdza, îţi mai răpea ea inima şi burlăcia?

Dacă se trăgea dintr-o familie de ţărani nefardaţi, care rup din pâine şi sorb din ciorbă, la fel de princiară ţi s-ar fi părut graţia consoartei tale?

8 SHINE magazine

Nimeni nu va recunoaşte vreodată că nu s-a căsătorit din dragoste.

Dar nu pentru că am fi un neam de mincinoşi, nuuu, ci pentru că suntem convinşi cu toţii că numai iubirea ne-a îndesat pirostria pe cap. Nu ne psihanalizăm niciodată riguros, când vine vorba de motivele care ne-au înşurubat verigheta pe degetul vacant, fiindcă în primul rând faţă de noi înşine nu admitem toate mecanismele bizare ale iubirii.

Îl mai adorai dacă nu era neurochirurg? N-a mai citit o carte nemedicală de pe vremea Cireşarilor, e frumos ca o chinchilla, dar când un pacient linguşitor de-al lui ţi-a zis şi ţie odată “săru’ mânuşiţele, doamna doctor”, ai simţit o plăcere pe care o uitaseşi din anul când ai picat a patra oară la Medicină.

O mai luai de nevastă dacă nu era o fostă Miss România? Cum să renunţi la viciul de a spune-n dreapta şi-n stânga “iubita mea e fostă Miss”? Ar fi un sevraj fatal.

Mai există căsnicii iscate din pasiune oarbă? Nu cumva a progresat oftalmologia într-atât, încât ne păstrăm cu toţii vederea de vultur, când e să facem alegeri matrimoniale? Ne mai îndrăgostim lulea, dacă luleaua n-are cristale Swarovski? “Te iubesc ca un nebun”, auzi. Dar fiecare are nebunia lui.

Unii sunt nebuni după serpentinele corpului tău, care le răzbună toţi

bobârnacii din liceu, pe vremea când ei toceau să ajungă cercetători ştiinţifici, iar fetele mişto îi preferau pe cei care toceau să ajungă fotbalişti.

De ce vrei să te măriţi cu ăsta? “Fiindcă e deştept!”, spui (mai pe româneşte, e ministru secretar de stat). “Fiindcă e bun şi sensibil!”, insişti (de câte ori te vede oftând cu ochii în vitrină, descalecă de pe Porschele proaspăt ţesălat şi îţi cumpără marafetul).

“Fiindcă mă iubeşte şi nu mă înşală!”, supralicitezi (te iubeau şi cei patru foşti, pe care i-ai părăsit după două, cinci, unşpe, respectiv opt zile de activitate amoroasă).

“Fiindcă e tandru!”, faci o ultimă încercare (de asta e capabil şi câinele tău şoricar, deci nu s-ar spune că-ţi lipsea comunicarea tactilă cu fiinţele loiale; şi oricum, dacă prin tandreţe înţelegem faptul că domnul îşi scapă foarte des mâna sub fusta ta, atunci te asigur că toţi bărbaţii de pe faţa pământului sunt foarte, foarte tandri).

O fostă colegă, de la un ziar din Bucureşti, iubea un tip cu care umbla aprinsă de vreo patru ani. Într-o zi, el a dus-o cu trenul la Sinaia, a căţărat-o apoi la Cota 1400 şi a cerut-o acolo de nevastă, îngenunchind pe-un mic bolovănaş din decor. Dar ea a reeşalonat răspunsul şi, în cele din urmă, s-a sustras din relaţia alpină. Ba mai mult, a avut curajul să-mi spună, ulterior, că nu poate să fie nevasta unui om care nu are permis auto. “Păi săşi ia!”, am sărit eu, realizând în clipa următoare că nu asta era problema, ci ineptul ei criteriu de decizie. Păi tocmai asta e – zice.

Că nu voia să-şi ia, avea fobia condusului, spunea că el “nu e genul”. Am încercat să-i explic, cu frumosul, că era mult mai dramatic dacă i-ar fi spus că el nu e genul care se spală pe dinţi, de exemplu, dar asta cu carnetul auto nu intră în regulile obligatorii de conduită morală şi igienă.

Degeaba. Clătinătura persistentă

a cârlionţilor ei mi-a confirmat că n-avea sens să mai intervin şi cu exemple celebre din literatură.

Ne place să ne căsătorim cu eroi.

Curajul e afrodiziac, ştiu femei deştepte şi culte care s-au măritat cu piloţi, colonei de paraşutişti sau căpitani de vas, deşi unii aveau un vocabular doar un pic mai vast ca un GPS. Dar alimentau o fantezie, un fetiş, o mândrie incontrolabilă.

Mda, alergaţi de mână prin ploaie, faceţi amor senzaţional, dar când se planifică nunta, vă puneţi brusc întrebarea dacă nu v-ar ploua mai frumos într-o decapotabilă. Dacă n-ar suna mai bine «doamna doctor Alexandrescu» decât «doamna epigramist sărac Chişcă». Dacă nu cumva “te voi plimba până la capătul lumii” e mai excitant decât “te voi iubi până la capătul vieţii”.

Simona Catrina www.dailycotcodac.ro SHINE magazine 9

SERVICII PROFESIONALE DE CURĂȚENIE

Cum lucrezi la sală mușchiulețul încrederii?

După lupte seculare cu propria-mi complezență, lupte ce-au durat și au și durut câțiva ani buni, m-am decis că am ajuns la acel nivel de procent al grăsimii în organism la care mersul la sală mi-ar aduce mai multe beneficii decât neplăceri. Asta doar dacă vreau să mai fiu atins vreodată de o mână feminină și poate nu numai de o mână dacă înțelegeți ce vreau să spun și sunt sigur că înțelegeți că doar oamenii neînțelegători nu ar fi ajuns până aici cu cititul pentru că ar fi fost distrași de pozele colorate.

Dar să revenim la subiect.

Mi-am luat așadar inima în dinți, mai mult ca s-o pregătesc pentru exercițiile cardio, și apoi am înfipt vitejește ranga-n portofel pentru a-l căsca destul de mult cât să extrag din el contravaloarea unui abonament de-o lună la o sală de cartier. Eu fiind preocupat mai mult cu trebi culturale decât culturistice. S-o fi antrenat el Rocky pe stradă și prin abatoare cu carcase de vită, dar eu n-am ajuns încă acolo așa că optez pentru varianta mai convențională. Și nu-s nici Van Damme să-mi arunce cineva nuci de cocos în abdomen până se face atât de ferm că poți toca ceapa pe el. Și vă spun sincer că dacă nu m-ar împiedica febra musculară să-mi ridic mâinile mai sus de nivelul cotului chiar aș încerca să mă bat singur pe spate și să mă felicit pentru geniala mea idee. Pentru că dacă e să te apuci să-ți modelezi corpul de să

pălească statuile grecești în fața ta, atunci sălile de cartier sunt singura soluție completă, optimă, ideală pentru a beneficia de pachetul complet. Aceste săli fiind singura modalitate prin care componenta fizică a managementului muscular poate fi potențată și presărată cu picante aspecte ce țin mai mult de spiritual și de transcendental. În primul rând, dimensiunea sălii de forță are cam suprafața utilă a două cabine de lift, forțând în mod subtil, dar inevitabil, socializarea și contactul uman aproape intim. Din aceleași considerente banchetele din trenuri sunt orientate față în față, în loc să fie direcționate într-un singur sens ca scaunele din autobuzele vechi, apropo de locuri în care pot asuda intens alături de străini. Eu, unul, văd asta ca un lucru bun, pentru că poți să-ți faci prieteni chiar în timp ce-ți lucrezi pieptul, bicepsul sau triceratopsul.

Sau poți asista la savuroase discuții culinare pe care colegele sexagenare de bandă rulandă le poartă în timp ce-și fac plimbarea de dimineață. Știu acum să fac o salată de țelină cu nuci și miere care ar fi raiul gastronomic pe pămînt dacă domna Rozi și-ar aduce aminte ce fel de condiment a mai aduăgat cumnata ei la rețetă, că numai din gust n-a reușit să-și dea seama. Am tot interesul să mă întorc și să aflu. Mai ales că țelina ajută și la mușchiulețul acela pentru care sala chiar nu are niciun aparat,

din păcate. Și am stabilit mai devreme că înțelegeți ce vreau să zic (iar aici să vă imaginați un emoticon care face cu ochiu’ sau scoate limba, la alegere).

pe sine și-și pun mai multe kilograme la haltere decât avea Atlas pe umeri? Mmțțțîîîîșșșșfff, pțțțțț, șșșșîîî– asta numesc cu gâfâit cu diacritice.

Primul și cel mai greu lucru pe care trebuie să-l faci atunci când te apuci de sală este să-ți estompezi conflictul interior care-ți fermentează în suflet atunci când realizezi că, în principiu, dai bani ca să fii chinuit. Pentru că asta fac antrenorii la început, și o fac cu cel mai sincer sadism posibil, te torturează pe cheltuiala ta. Asta doar până înveți singur să te spetești contra-cost. Este vorba de aceeași contradicție care te posedă după ce ai alergat pe loc pe banda rulantă, mintea are nevoie de câteva secunde pentru a-și ajusta parametrii spațiali.

Și mirosul de sudoare e chiar binevenit, sudoarea nefiind altceva decît lacrimile pe care le varsă țesutul adipos sub presiunea exercițiilor. Sau a saunei.

Locul perfect pentru aerisit frustrări provinciale pentru că părinții s-au întors din străinătate unde lucrează și i-au adus fratelui trei lucruri faine și ție doar niște pantaloni care sunt sooooo anul trecut și oricum ți se vede fundul prin ei pentru că ei habar n-au care-i stilul tău și oricum nimeni nu te înțelege. Și tot acolo ți se fortifică stima atunci când vezi că absolut fiecare om care intră în aburul intens al saunei lansează aceeași banalitate tâmpă cu o naturalețe pe care doar prostia ți-o poate oferi.

Este vorba de infailibilul „Pfuai, ce cald e!” No shit Sherlock. E cald la saună? Cine-ar fi crezut?

Acum spune-mi mai multe truisme acreierate și clișee verbale, genul acesta de monosilabism conversațional mă face să mă simt mult mai bine vizavi de propria-mi persoană și să-mi accept mai ușor mizantropia. Mersi.

Dar cred că cel mai important aspect este cel al încrederii. Habar n-aveți în ce hal mi-a fost întărită stima de sine atunci când am văzut că sunt pus să fac exerciții cu greutățile pentru femei, mai precis ganterele verzi, rozalii sau mov și setarea minimă la divaisurile mai complexe. Încredere care n-a făcut decât să sporească atunci când am început să eșuez în a-mi completa seriile de exerciții, da, cu aceleași mini-greutăți și setări de astenic, încredere care și-a atins apogeul atunci când am atins și eu o nunață minunată de fuchsia în obraji și m-am alăturat așa exoftalmic celorlați colegi într-ale încordării gâfâind predominant cu diacritice. Știți și voi cum sună voiniceii aceia care mereu se întrec

Din toate aceste motive pot să spun cu sinceritate că voi continuă să merg la sală în cartier, pentru că îmi place, oricât ar fi de dureros și oricât de mult mi-ar fi luat să tastez cu nasul textul acesta.

Tiberiu Codorean www.scamedinburic.com

Statuilor mele Emil Moldovan, stiridesport.ro Moto: Da, porumbeii sunt niște porci.

Dar, uneori, statuile se murdăresc și singure.

Preambul: Milioane de oameni din întreaga lume suferă după ce Lance Armstrong şi Oscar Pistorius părăsesc sportul pe geamul de la baie, în urma acuzaţiilor (probate) de dopaj, respectiv de crimă (încă nedovedite).

sfert de finală pierdut cu Suedia, la 11 metri.

Sigur că statuile mele sunt imaginare. Însă în acelaşi timp sunt mari, frumoase, glorioase. Și curate, după aproape 20 de ani.

Mai mult decât compasiune sau după caz, aversiune faţă de cei doi mari sportivi, doi zei deveniţi subpământeni, te macină regretul că ai crezut în ei, i-ai lăudat pe unde ai apucat şi chiar le-ai făcut statui în mintea şi inima ta.

Fotbaliştii Generaţiei de Aur a fotbalului românesc miau influențat relația cu sportul ăsta, fie că l-am jucat, l-am urmărit la TV sau am scris, mai mult sau mai puțin subiectiv, despre el.

Gheorghe Hagi spunea în 1998 că ar fi meritat statui, el și Generația sa de Aur. Unora li s-a părut exagerat, mie dimpotrivă.

Dar, inevitabil, au apărut „porumbeii” să mi le murdărească. Porumbei din specia papagalilor, mai ales.

Eu le făcusem încă din ’94, când echipa “naţională” părăsea Cupa Mondială din Statele Unite după victorii, pe-atunci neverosimile, cu Columbia şi Argentina şi un

Au făcut-o cu Răducioiu când cu uitarea limbii române, cu Hagi pe tema plecării capului în fața lui Gigi Becali, cu Dan Petrescu în scandalul cu Pițurcă, cu Lupescu când

16 SHINE magazine

l-a susținut pe Mircea Sandu, cu Ilie Dumitrescu când s-a apucat de tactică la televizor.

Le-am curățat, conștiincios, de fiecare dată. Era doar rahat. Încercam să mi le păstrez impecabile. Și am reușit, în mare parte.

Mai nou însă, “întreținerea” unora a fost destul de complicată. Mă refer la busturile domnilor Gică Popescu și Dorinel Munteanu, primul învinuit de DNA în Dosarul Transferurilor, pentru că ar fi contribuit la fraudarea unor cluburi de fotbal şi statului român.

“Neamţul” a fost acuzat de dragoste exagerată pentru bani în momentul în care a părăsit Universitatea Cluj înainte să apuce să o antreneze, pentru bani mai mulţi la Steaua. Anul acesta, a repetat figura cu Dinamo unde a venit cu “inima deschisă”, a promis reformă, dar după două luni a rupt contractul şi s-a dus să o

facă la ruşi.

Aici nu mai e vorba doar de porumbei, e ceva deranj în interiorul statuilor. Dar nici cele două nu m-au pierdut de tot, încă. Și acum pregătiți-vă pentru clișeul zilei: Oamenii care m-au făcut fericit (îmi aduc aminte cum țopăiam până-n lustră la golurile lui Răducioiu!) mă vor avea întotdeauna alături, cu umbrela într-o mână și cu scutul în alta, dar, dacă mă mint și mă dezamăgesc, mă voi întoarce împotriva lor.

Fotbaliștii din “Generația de Aur” au milioane de români alături și un singur lucru de făcut: să nu-și dărâme singuri statuile.

Există un motiv pentru care oamenilor li se fac statui doar după ce mor: e greu să nu le mai merite de-acolo, de sus. Sau de jos.

SHINE magazine 17

18 SHINE magazine

Grozavul și Puternicul Oz Abia ce s-au adjudecat Oscarurile, Globurile de Aur, Baftele, Zmeurile de Aur și Gopourile pentru cele mai bune sau cele mai polițist-adjective filme apărute în anul 2012, că industria filmului își ia din nou avânt și se încordează la modul digital-fictiv pentru premiile de anul viitor. Iar primul pretendent care pare să pună ochii pe categoriile total neinteresante și doar puțin prestigioase ale efectelor vizuale și perfecțiunii imagistice pare să fie The Great and Powerful Oz. Primul film de mare anvergură de după evenimentul ce-a tras linie și a conchis că Argo reprezintă desăvîrșirea cinematică a anului dragonului se centrează asupra unei povești pe care mulți dintre noi o credeam tranșată încă de pe vremea când Hitler invada Polonia, și anume cea a Vrăjitorului din Oz. De fapt, noi asistasem la aventura lui Dorothy, care în timp ce-și căuta drumul înapoi spre Kansas a reușit să procure un creier unei sperietori, o inimă unui om de tinichea și curaj unui leu fricos, asta în timp ce-a distrus (din greșeală, dacă e să fim sinceri) o vicleană vrăjitoare verde, stropind-o cu apă. Asta în timp ce vrăjitorul în sine reprezenta un adevărat mister înfășurat într-o curioasă enigmă.

Iar pentru că istoria acestui biet iluzionist ce sta ascuns după cortină lăsase niscaiva nedumeriri în mințile factorilor de decizie din marile studiouri, care efectiv nu mai știau de unde să scoată bani, uite că acum avem ocazia să asistăm la transformarea respectivului magicuț în salvatorul providențial al unui tărâm magic. Un ținut de basm împărțit între mai multe vrăjitoare care, la fel ca majoritatea femeilor, nu reușesc să se tolereze întra-atât încât să instaureze o pașnică oligarhie și preferă să-și dispute violent frustrările, în detrimentul populației de piticuți care nu știu altceva decît să cânte și să danseze sincron și n-ar pune veci mâna pe-o armă ca să-și apere glia, preferând să aștepte ca soluția să pice din cer (ceea ce se și întâmplă, spre norocul lor).

Cel puțin la nivel superficial, adică cel al imaginii, filmul se anunță a fi o veritabilă bomboană oculară, o perfectă poezie în pixeli, un orgasmic festin vizual. Și nu unul concentrat și exagerat de îndulcit cu rezoluție excesivă, așa cum a fost Hobbitul, ci

unul care-și asumă cu seninătate extravaganța coloristică cu care completează corect filonul fantezist pe care purcede povestea. S-a mai întâmplat ca uneori efectele speciale să fie, ca să folosesc un clișeu verbal, din alt film, să fie inutile sau prost gestionate, ca în cazul lui Alice in Wonderland al lui Tim Burton, dar acesta nu pare cazul.

Magia tărîmului imaginar pe ale cărui meleaguri poți ajunge exclusiv via o tornadă alb-negru este bine sugerată de contrastul dintre cenușiul Kansasului și explozia cromatică ulterioară, paralela cu filmul original funcționând ca un reper binevenit cu atât mai mult cu cât similitudinile se cam opresc aici.

Maimuțele zburătoare sunt, desigur, prezente, mai înspăimântătoare și mai 3D decât le țineam minte, însă condurii roșii și nuanța de verde a vrăjitoarei cele rele sunt mărci înregistrate ale altui studio, așa că, oricât de admirabili și sublimi ar fi, lipsesc cu desăvârșire (verdele Shrek al vechii vrăjitoare este acum un fel de verde Hulk, că altfel nu știu cum să explic diferența).

Spre deosebire de filmul orginal, în care vrăjitorul era un biet personaj secundar, asta chiar dacă dăduse numele filmului (și al cărții), acest prequel îl are ca erou principal, iar intriga urmărește transformarea sa dintr-un magician mărunt cu repere etice îndoielnice în marele ocrotitor al ținutului de basm, cel care va fi cunoscut mai târziu drept The Wonderful Wizard of Oz. Iar James Franco pare a se potrivi de minune rolului, deși marea atracție (cel puțin în cazul meu) sunt fermecătoarele prezențe feminine întruchipate de Michelle Williams, Mila Kunis și Rachel Weisz. Un triunghi teribil în care tandrețea și teroarea sunt abil alternate și exploatate grație talentului și priceperii actrițelor. Sper doar ca regizorul Sam Raimi să fi făcut o treabă mai bună cu ecranizarea asta decât cu trilogia Spider-Man, omul păianjen ieșind puțin șifonat din mâinile lui și necesitând intervenții de specialitate.

Acestea fiind spuse, sunt sigur că vizionarea unui asemenea film nu poate fi decât plăcută, ba chiar aș îndrăzni să spun că ar putea fi chiar magică pe alocuri, cu intensificări către final!

SHINE magazine 21

Be different, be a trendsetter!

22 SHINE magazine

Alege Wordrobe-b!

Wardrobe-b nu este doar un portal de shopping, este un concept inovativ de “smart shopping & stylistic education”, introdus de noi pe piata locala, ce imbina doua directii: zona de high luxury cu zona de basic luxury .

Wordrobe- b si-a propus inca de la inceput sa devina o “voce“ care poate schimba mentalitati, care poate convinge un public adept al consumerismului, sa cumpere cu discernamant, sa aleaga produse ce se remarca prin unicitate, autenticitate si stil!

“Not only a logo, but quality!” intruchipeaza in modul cel mai autentic, valorile in care credem si mesajul pe care dorim sa-l transmitem! Spatiul nostru se adreseaza exclusiv acelor femei asumate, care au curajul de a iesi din tipare, de a risca poate, facand alegeri indraznete si inedite, dar care niciodata nu copiaza un stil popular, abordat de marea majoritate.

Este acea femeie ce experimenteaza, avangardista prin esenta si care mixeaxa cu multa creativitate piesele vestimentare pentru a avea la final, un look elaborat si de impact!

Wordrobe-b este locul perfect pe care pasionatele de fashion il consulta cu incredere, unde stiu ca vor gasi branduri exclusiviste ce propun un stil nou, minimalist, dar plin de personalitate, cu care isi pot compune o garderoba demna de un fashion icon!

Wardrobe-b reprezintă Bruuns Bazaar, Baum und Pferdegarten, Rocio, A Cuckoo Moment, Isharya, La Kore Milano, Only E.T will Judge me şi multe alte nume cu rezonanta ce au impus un aer nou in moda actuala si care sunt extrem de apreciate de vedete de la Hollywood, recunoscute pentru un stil vestimentar de exceptie.

Produsele propuse de noi ar putea fi definite ca produse cheie pentru orice garderoba, iar unul dintre atuurile lor, il reprezinta faptul ca pot fi usor incadrate in categoria “pieselor nemuritoare” in care merita sa investesti, avand garantia ca simplitatea , eleganta si rafinamentul lor, niciodata, nu se vor demoda!

Be different, be a trendsetter! Alege Wordrobe-b!

SHINE magazine 23

Pârtie deschisă până la sfârșitul lunii martie

cedratine.ro

Tort de ciocolată, mascarpone și fructe v v v Vă vine sau nu să credeți, însă, cel puțin calendaristic primăvara a sosit, ziua s-a lungit vizibil, ghioceii ne zâmbesc de pe fiecare petec de pământ și în atmosfera plutește o stare de bine. Am intrat în martie, luna în care suntem răsfățatele bărbaților si în care, parcă mai mult decât niciodată, suntem tentate cu dulciuri și bomboane de ciocolată. Pentru această lună am pregătit și noi un tort delicios de ciocolată, mascarpone și fructe.

Ingredientele de care avem nevoie sunt: Pentru blat: 8 ouă 8 linguri de zahăr 8 linguri de făină 2 linguri de cacao 1 praf de copt Pentru crema de ciocolată: 200 g ciocolată 250 g frișcă 250 g piure de vișine Pentru crema mascarpone: 100 g frișcă 50 g mascarpone Pentru sirop: 100 ml apă 10 ml esență de rom Decor: 100 ml frișcă 50 g ciocolată topită zmeură proaspătă

Începem prepararea blatului și pentru aceasta batem albușurile de la cele 8 ouă, spumă, timp în care mixăm gălbenușurile cu cele 8 linguri de zahăr.

Amestecăm gălbenușurile în spumă de albușuri, urmând ca apoi să încorporăm treptat cele 8 linguri de făină, cele 2 linguri de cacao și praful de copt.

Amestecul rezultat îl turnăm în tava pregatita în prealabil cu puțin unt și făină.

Lăsăm la copt aproximativ 30 de minute la o temperatură de 165 grade celsius.

Când blatul nostru este copt, începem prepararea cremei de ciocolată, astfel: Frișca lichidă o punem la foc mic împreună cu ciocolată, amestecăm până aceasta din urmă este topită. Între timp pregătim piureul de vișine, iar după ce amestecul nostru de ciocolată este omogen, luăm de pe foc și adaugăm piureul de fructe. Lăsăm la răcit până devine cremos și nu curge.

Pentru crema de mascarpone batem frișca și brânza mascarpone până devin cremoase.

După ce blatul este rece, îl tăiem în 3 părți egale, îl însiropăm cu amestecul de apă și rom și îl umplem după cum urmează: 1 blat,1 strat mediu de cremă de ciocolată și 1 strat de cremă de mascarpone, când tortul este umplut, îl ornăm cu frișcă, ciocolată și zmeura proaspătă.

Poftă bună!

Nu doar ca este una din cele mai sanatoase mancaruri internationale, dar este si foarte gustoasa.

Sushi, este mancarea traditionala japoneza, la care plăcerea artei preparării şi a prezentării este la fel de importantă precum întreaga experienţă a măncării în sine. Pentru noi, calitatea ingredientelor prime, gustul, compoziţia chimică, textura fizică şi prezentarea estetică sunt entităţi inseparabile.

SushiCluj, a luat nastere in 2012 din dorinta de a aduce cat mai aproape de tine aceste preparate din tara soarelui rasare. Deocamdata doar pe partea de livrare la domiciliu sau birou, echipa SushiCluj iti sta la dispozitie de luni pana vineri.

Suntem la dispoziţia ta atat pentru comenzi on-line pe site-ul www.sushicluj.ro cat si pentru comenzi telefonic la numarul 0755.701.885.

Ne gasiti si pe Facebook, la adresa www.facebook.com/sushicluj, cu oferte speciale si putin umor.

Paul Tomiță

ambasadorul tăcut al României “Golful e o carte de vizită pentru o ţară, singurul sport pe care-l poţi învăţa şi practica la orice vârstă, de la 8 la 80 de ani. Regina Elena a învăţat la 50 de ani şi la 55 avea o tehnică de invidiat” (Paul Tomiţă) La o primă vedere, în România, în afară de fotbal niciun alt sport nu mai există. Peste tot, dar efectiv peste tot, se vorbeşte despre fotbal. Ce-i drept unghiurile de abordare sunt extrem de diferite, de la gazon până la bani, însă esenţa e aceeaşi: fotbalul. Şi asta-l face sportul rege în România, dar nu şi un sport al regilor. O să înțelegeți mai jos de ce spun asta.

Din nou, la prima vedere, golful e un sport sinonim cu prosperitatea, practicat doar de cei cu bani. Istoria spune că a fost inventat pentru ca cei din înalta clasă să poată avea intimitate. Nimeni nu poate auzi ce povestești când te plimbi pe câmp. Mediul ideal pentru a lua 30 SHINE magazine

decizii politice sau a încheia afaceri departe de ochii competitorilor. La nivel mondial este sportul cu cea mai mare creștere a popularității din ultimii ani.

Din puţinele informaţii pe care leam găsit vis a vis de istoria golfului în România, printre români, la masa profesioniştilor se regăseşte un singur nume cu performanțe încă neegalate: Pavel “Paul” Tomiţă. Un om apreciat pentru caracterul său, extrem de agreabil, care şi-a dedicat viaţa acestui sport, a reprezentat România la şase Campionate Mondiale de golf şi după ce comunismul s-a instalat, s-a retras în satul natal din Alba, Pianu de Jos, unde alături de prieteni a pus bazele unui club de golf.Primul club de golf din România, Country Club, înfiinţat între anii 1923 – 1925, l-a avut ca preşedinte fondator pe Prinţul

Nicolae şi deţinea primul teren de golf din România care avea 9 găuri sau cupe, inaugurat de regele Ferdinand. În 1932 Coutry Club este preluat de designerul englez J.T. Baker, căruia Paul Tomiţă îi devine asistent. Împreună demarează un proiect de mărire a terenului care până în 1937 a dublat numărul de găuri. În acelaşi an “Asociaţia Profesioniştilor de Golf de la Londra, prin Lordul Halifax, îi acorda tânărului Paul Tomiţă titlul de profesor”, titlu pe care şi-l păstrează timp de aproape 40 de ani.

A fost profesorul personal de golf al familei regale, al boierilor, al învăţatilor vremii şi în egală măsură i-a şcolit şi pe doi dintre oamenii cheie ai regimului comunist, premierii Petru Groza şi Gheorghe Maurer, dar şi pe fiicele lui Gheorghiu-Dej. “Regele

Mihai, membri ai marilor familii Cantacuzino, Ghica, Brâncoveanu, Ştirbei, Bibescu, alte mari personalitaţi ale vremii, precum şi ambasadorii şi diplomaţii care frecventau Country Club au mostenit de la Paul Tomiţă tehnica şi măiestria jocului.” Era vedeta clubului şi la recomdarea omologilor români, abasadorii străni şi nu numai s-au ataşat repede de el, un prilej pe care Paul Tomiţă nu l-a pierdut pentru a învăţat engleza şi franceza. Regele Mihai a fost elevul preferat. “As îndrăzni să spun că a fost cel mai bun elev al meu și cel mai bun prieten, după moș Avram. Era atât de manierat, de sensibil și generos, era prea modest. Cu toți vorbea la fel: și cu rudele lui, și cu mine, și cu grădinarul, și cu servitoarea.

Vorbea cu afecțiune”.

S-au revăzut după 50 de ani, când familia regală a vizitat Alba. “Când am ajuns față în față, amândoi am înmărmurit. Ne-am strâns în brate îndelung, o vesnicie parcă, apoi neam amintit amândoi de trecut. Cu o voce gâtuită de emoție, mi-a spus :”Hello, Paul! Bine te-am găsit!”.

Parcă nu au trecut 50 de ani. “Bine v-ați întors acasă, Majestate. Mai bine mai târziu, decât niciodată”.

Mi-a zâmbit trist: “Ne-a trecut viața, draga Pol, la amândoi”.

Atunci ne-am îmbrățișat din nou și ne-am simțit, o secundă, din nou tineri, ca și când nu se petrecuse nimic rău, nimic urât…” rememora în același interviu, Paul Tomiță.

Ambasadori, politicieni români și străini, oameni de afaceri îl vizitau la Pianu pe Paul Tomiță. Fără să-și dea seama el însuși a devenit un abasador al României. Apropiații spun că niciodată nu s-a lăudat cu prieteniile pe care le-a avut. Ar fi putut să plece din țară de atâtea ori, dar n-a făcut-o. Probabil că dacă s-ar fi dus devenea milionar în dolari, dar nu-și cunoștea soția și

poate că nu s-ar fi întors niciodată la Pianu. Sau în România.

Sponsorizat de Dunhill Aşa cum alţii s-au ataşat de el, aşa s-a ataşat şi el de o pipă Dunhill primită în dar când avea 24 de ani, la unul dintre turneele la care a participat, de la o admiratoare. În acel moment a devenit fumător, iar pipa a devenit parte din el. Nu renunţa la ea nici măcar pe terenul de golf, lucru cel puţin ciudat pentru ceilalţi competitori care nu aveau în mână nimic altceva care le-ar putea distrage atenţia, în afară de crosă.

A avut-o cu el tot timpul, chiar şi pe unul dintre fronturile celui deal doilea Război Mondial. În ’72, la Campionatul Mondial de golf din Australia, l-a întîlnit pe Alfred Dunhill, şeful companiei cu acelaşi nume, care a fost impresionat că cineva foloseşte o pipă veche de patru decenii, produsă sub marca lui. Din acel moment, până la retragere, Dunhill a fost sponsorul oficial al lui Paul Tomiţă.

Golf Club Paul Tomiţă Pe certificatul de naștere scria că s-a născut în Austro-Ungaria.

A prins trei regimuri politice. În ’90, după căderea comunismului, şi-a văzut visul cu ochii. Ajutat de oamenii pe care şi i-a apropiat de-a lungul timpului. De fapt, ei s-au încăpățânat să pună bazele unui club de golf pentru că Paul Tomiță nu a crezut că așa ceva ar putea fi realizabil la Pianu de Jos. El lua în calcul situația cluburilor din străinătate, pe care le cunoștea, care aveau între 400 și 500 de membri înscriși anual, care aveau hotel, piscine, spa și teren de câteva zeci de hectare pe care să se construiască trasee în jurul a 18 găuri, pentru a putea găzdui competiții internaționale. Totuși, în anii ’90 a concesionat coclaurile din sat, foste exploatări miniere de aur devenite pășuni, le-a împrejmuit.

În 2004, la 90 de ani, profesorul Paul Tomiță s-a stins într-una din încăperile clubului care-i poartă numele.

Moștenirea Munca lui a fost dusă mai departe de oamenii care l-au prețuit și în 2007 Golf Club Paul Tomiță avea amenajat un teren de 35 de hectare, cu 9 cupe. Gaură, fiind un termen interpretabil cu tentă peiorativă într-o lume sofisticată și cu pretenții, a fost abandonat. Cinci ani mai târziu terenul măsoară 70 de hectare, are 18 cupe, lacuri și gropi de nisip amenajate conform standardelor și anul trecut era încă singurul teren de golf din România omologat pentru competiții internaționale.

Din punct de vedere economic, pentru județul Alba, dar mai ales pentru zona Pianu, este poate cel mai important obiectiv. Toată florea cea vestită din mediul local de afaceri s-a strâns în jurul clubului de golf și fie sponsorizează competiții, fie organizează pentru partenerii de afaceri.

Acum, după ani, în mod paradoxal, deși-l ponegreau pe Paul Tomiță de câte ori aveau ocazia pentru că le-a distrus pășunile pe care oricum nu le foloseau ei, ci alții din satele vecine, sătenii sunt cei mai recunoscători pentru ce a făcut.

Zona este modestă din punct de vedere financiar, iar clubul, pe lângă locuri de muncă le-a oferit accesul la oameni pe care doar în ziar îi vedeau și care, la nevoie, le oferă ajutorul fără a aștepta ceva în schimb.

“Datorez totul golfului, şi nu meritelor mele. Ştiu un lucru: la ce mi-ar folosi toată bogăţia lumii, dacă n-aş fi fost lângă mama cînd a murit?” (Paul Tomiţă)

Marian Hurducaș

32 SHINE magazine

SALON CIAO BELLA sărbătorește luna aceasta un an de la deschidere!!!

O vizită la salonul nostru de înfrumusețare Ciao BELLA îți oferă ocazia să descoperi look-ul care ți se potrivește! Sfaturile styliști-lor nostri profesioniști în materie de coafură, cosmetică, manichiură și pedichiură te ajută să fii mereu în pas cu noile tendințe și să îți îndeplinești visul de frumusețe.

Prin serviciile de înfrumusețare oferite, cele mai noi tehnici, produse de îngrijire profesionale și o echipă preofesionistă, atât clientele care vor să încerce ceva nou, cât și cele care nu vor o schimbare radicală, vor avea parte de o experiență minunată, care le va face mai încrezătoare în propria persoană.

SALON CIAO BELLA s-a înființat în primavara anului 2012, din dorința realizării unui loc intim, luminos și cochet, cu personalitate, dedicat în totalitate stilului și frumosului.

Pentru cei care nu ne cunosc încă, Ciao Bella este un salon plin de entuziasm, de viață, pasiune, dăruire și dragoste pentru meserie, unde serviciile complete și profesionale sunt la ele acasă.

La noi puteți beneficia de următoarele servicii de cea mai inaltă calitate: coafor, extensii, cosmetică, tatuaje cosmetice, aplicare gene false, permanent de gene, make-up, manichiură, pedichiură și ojat semipermanent!

La un an de la deschidere, inaugurăm pentru iubitorii acestei meserii, CIAO BELLA ACADEMY, centrul de formare profesională în domeniul coafor și cursuri pentru specializare styliști. Și deoarce este luna martie, luna femeilor, CIAO BELLA își răsfață toate clientele, oferind pe tot parcursul lunii, o reducere de 40% la toate serviciile din salon!

Va așteptăm cu mult drag!

SHINE magazine 33

www.iq-shop.ro Tel: 0752.679.993

Femeile înșeală din vina bărbaților Multă lume ar spune despre această revistă că este una misogină. Acea lume s-ar inșela. Shine Magazine adoră femeile! …well… pe majoritatea.

Datorită diverselor sfaturi despre cum să fii bărbat, urmatoarea afirmație s-ar putea să șocheze: Când o femeie inșeală, e din vina bărbatului.

Nu, nu sunt genul lingușitor, care ar spune orice crede că ar vrea o femeie să audă, doar ca să-i ajungă in chiloței. Aceea ar fi o situație foarte non-bărbătească*. Ganditul la rece, nu e. *NON-BĂRBÁT1, non-bărbați, s. m. 1. Persoană adultă de sex masculin (doar după fizic). Om în toată firea, plin de bărbăție (doar in

poza, nu si in relatia cu o femeie). 2.

Soț (glumesc).

Relațiile pot să existe din două motive: interes, sau atracție.

Prima parte nu ne interesează, tot pentru ca e non-bărbăteasca. Niciun bărbat care se respectă, nu ar fi cu o femeie despre care știe ca are o relație (de orice natură) cu el din interes, iar despre non-barbați nu vorbim, din varii motive. Unul ar fi că-i disprețuim, nu-i așa?

Revenind, în jocul seducției, totul se rezumă la atracție. Atunci când o femeie este atrasă irezistibil de către un bărbat, nu mai există situația în care “efectiv nu are timp să se vadă cu iubitul, pentru că au trecut doar 3 ani de la BAC și încă nu și-a revenit din șoc”, dintr-o dată nu

mai e chiar așa obosită cand iese de la job și nici nu are retineri cand e să inceapă o relație cu acesta, “pentru că e un moment nepotrivit în viața ei și-l vede doar ca pe un amic” Să te culci cu o femeie, e din ce in ce mai ușor. Păcat că nu inseamnă mare lucru. Odată ce te-ai culcat cu zeci, sau sute de femei, realizezi că, defapt, nu te face fericit și că e infinit mai interesant să-ți dorești să te culci cu aceeași femeie, zi de zi, chiar dacă nu duci lipsă de alternative.

Bărbații pot să inșele fără nicio implicație sentimentală. Pentru noi poate fi doar o activitate fizică, exact ca și un exercitiu la sală.

Femeile inșeală altfel. Inafară de puține cazuri (procentual) în care sunt total lipsite de caracter, ele

inseală punând suflet. Ei bine, acest lucru nu se poate intampla dacă nu și-a pierdut respectul si interesul pentru tine, lucru pe care l-ai isprăvit de unul singur, nefiind bărbat.

Atracția e fizică sau mentală și nu ține la nesfârșit, dacă nu e intreținută. Atracția nu generează respect. Respectul poate să intretină atracția. Respectul se castigă, nu se impune. Ghidându-ne dupa aceste reguli, putem să ne jucăm cărțile în așa fel, incât să fim fericiți pe termen lung, iar a fi fericit e singurul țel care merită urmărit in viață.

Concluzia? Dacă te-a inșelat, s-a întâmplat doar pentru că nu ai știut să fii bărbat. N-ai știut să-ți câștigi respectul și să-i menții interesul viu. Probabil ai fost prea ocupat să-i ceri raportul, să-i verifici telefonul și să-i păzești fizicul să nu te înșele, în loc să-i arați în permanență că ești, de departe, cel mai bun bărbat (din toate punctele de vedere) pe care-l poate avea vreodată. Nici nu trebuie să se gândească c-ar fi o prostie să te inșele, ci mai mult, acest lucru, pur și simplu să nu existe în mintea ei. Dacă nu reușești să ajungi aici, ai mai mari șanse să păzești o turmă de iepuri. Odată ce-ai conștientizat că dacă vrea să te inșele, te inșeală în toaleta mall-ului, în timp ce-ți savurezi meniul sărac in carbohidrați și o aștepți să-și pudreze nasul, ai face bine să te concentrezi pe dezvoltarea ta ca și bărbat, nu ca și detectiv particular. Ține minte: un barbat adevarat nu minte si nu inșeală.

Există căi mult mai demne de a te culca cu câte femei dorești, atunci cand nu ești implicat intr-o relație. Și femeile iși doresc să facă sex, la fel de mult ca și barbații. Singura lor problemă e atunci când sunt luate de proaste. E penibil să fii cațeluș care se freacă de picioarele ei, când, defapt, vrei să i-o tragi in draci (dacă ești înstare).

E penibil și s-o inșeli pe cea pentru care ai plânge tot ca și un cațeluș, dacă te-ar prinde și, ca orice femeie care se respectă, ți-ar da papucii instant.

Ia decizii de care ai să fii mândru peste ani și ani. Mă refer la mândria și la demnitatea de bărbat, nu la îngâmfarea de “cuceritor”. Aceea nu valorează doi bani, intr-o părere avizată.

Evită să intri în situații din cauza cărora ajungi să te întrebi o viață întreagă “ce-ar fi fost dacă?”. E o întrebare chinuitoare care o sa te bantuie. Din păcate, o spun din expriență.

Se spune că un bărbat e produsul femeilor care i-au trecut prin viață. E adevarat. Din fericire, la fel cum nu lauda, ci critica dezvoltă caracterul, nu toate femeile din viața ta trebuie să fi fost de calitate, ca tu să ajungi un bărbat adevarăt. Ține doar de tine.

Tudor Buda