5. Împrejmuiri și elemente de mobilier urban

6. ÎMPREJMUIRI ȘI ELEMENTE DE MOBILIER URBAN

Porțile

Golurile porților sunt o altă sursă bogată de ornamente pe fațadele săsești. Fie că sunt drepte cu grindă de lemn aparentă, ornamentată cu pazie sau acoperită de tencuieli de mortare de var aplicate pe stuf, cu sau fără console din zidărie la încastrări, fie că sunt cu arce în plin cintru sau arce baroce din zidărie de cărămidă, golurile porților săsești sunt o bogată sursă de ornamente valoroase pentru arhitectura săsească.

Marea majoritate a porților săsești au canate ornamentate la partea superioară cu traforuri care filtrează lumina in forme decorative de efect. Din păcate acestă zonă traforată este foarte delicată fiind supusă degradării din care cauză multe din aceste ornamente dispărând deja.

Mare varietate de porți și portițe, acestea din urmă putând fi de la simple uși dulgherești până la uși mai complexe cu tăblii, motive solare sau geometrice. Multe din portițe dispun de feronerii valoroase din punct de vedere ornamental.

Reprezentând punctul de acces într-o incintă altfel foarte bine delimitată de ziduri înalte, o caracteristică specifică arhitecturii săsești, poarta caselor săsești își datorează forma actuală caracteristicilor funcționale (dimensiunea aproximativa care să permită accesul unui car cu fân în curte), tehnice (structura solidă din lemn de stejar care să confere rezistență, ingenios asamblată din puține elemente dimensionate astfel încât să permită o manipulare ușoară la închidere și deschidere), și celor decorative (scândurile din alcătuirea canatului porții având deseori modele traforate la partea superioară atât cu valoare funcțională, pentru a permite vântului să se disperseze, cât și cu valoare decorativă, existând o varietate mare de modele în acest sens). Porțile ocupă o mare suprafață din fațada caselor săsești, conferindu-le o importanță majoră in păstrarea specificității casei în sine, cât și străzii satului săsesc.

Frontul continuu la stradă al caselor săsești și regulile de compunere stricte ale fațadelor caselor au dus la crearea de porți de o mare diversitate. Gospodăriile mai sărace au porți scunde simple, din scânduri de lemn de obicei urmând modelul gardului ce împrejmuiește lotul casei, și ocazional cu încrustări decorative pe stâlpi. În mare majoritate însă, porțile săsești sunt încadrate de goluri în zidul de fațadă, care permit accesul atelajelor. Astfel, luând în considerare prezența la toate tipurile de porți a acoperișului de țiglă al zidului în care e făcut golul porții, după forma golului, deosebim porți ce sunt încadrate de goluri semicirculare cu arc in plin cintru, sau cu arc baroc realizat fie din zidărie de cărămidă, fie din grinzi din lemn de stejar cioplite, sau porți ce închid goluri rectangulare, cu grinzi din lemn de stejar, lăsate aparente, acoperite cu pazii decorative sau chiar cu ornamente din mortare de var pe stuf. După canatele porților deosebim porți cu un canat (care de obicei au un gol separat în zidul de fațadă pentru accesul oamenilor) sau două canate (de obicei inegale, dintre care unul mai mic pentru accesul oamenilor și altul mai mare pentru accesul ocazional al atelajelor agricole ) cu sau fără traforuri la partea superioară.

Tipul 1 este reprezentat de porțile cu portiță separată încadrată la rândul ei de goluri cu formă dreaptă sau semicirculară la partea superioară.

În acest caz porțile pentru accesul atelajelor au un singur canat cu sau fără ornamente la partea superioară, canat încadrat de goluri cu grindă sau cu arc. Portițele sunt structurate ca orice ușă dulgherească simplă având fie scânduri simplu așezate, fie tăblii, fie modele geometrice mai simple sau mai rafinate.

Tipul 2 de poartă descrie poarta de înălțime mică, specifică gospodăriilor mici, amplasată între stâlpi (câteodată ornamentați), care de obicei continuă stilul împrejmuirii curții. În general, aceste porți sunt făcute din scânduri din lemn de brad, cu sau fără decupaje decorative la partea superioară, cu portiță separată sau înglobată în poarta atelajelor.

Principalele elemente ce definesc poarta săsească: -acoperișul cu țiglă solz; -cărămizile ieșite pentru a eficientiza statica porții; -grinda „buiandrug” a porții cu sau fără ornamentație și pazie; -arcele; -structura canatului porții fără ornamente (cu șipci sau cu traforuri).

Gardurile

De asemenea importante în definirea caracterului specific al imaginii satului săsesc, împrejmuirile sunt în mare parte construite din ziduri de cărămidă și piatră, cu acoperiș în două ape și învelitoare de țigle solz. Tehnicile de construcție ale acestor împrejmuiri nu sunt diferite de cele ale zidurilor și acoperișurilor. O frecvență mare o au și împrejmuirile din lemn, acestea fiind mai vizibile însă dinspre grădini și mai puțin întâlnite în frontul continuu al străzii. Fie că sunt din lemn cu decupaje decorative la partea superioară, fie că sunt din zidărie (de piatră, cărămidă sau au structură mixtă), aceste împrejmuiri trebuie întreținute și păstrate pentru a nu pierde caracterul

locului. În funcție de scopul și efectul dorit, gardurile pot fi înalte, joase și totodată cu diferite grade de transparență.

Hudita

Definită de spațiul dintre două case vecine, situată pe limitele laterale ale loturilor, având pantă de scurgere spre stradă, hudița reprezintă zona de colectare și direcționare a apelor pluviale la rigola străzii, și ajută la împiedicarea extinderii rapide a focului de la o șura la alta în caz de incendiu.

Elemente de mobilier urban

O piesă foarte importantă în portretizarea vieții din Criț o reprezintă bancile din fața caselor, prezente în proporție aproape completă, puține fiind casele care nu dispun de acest element. Având un caracter social foarte puternic, aici se adunau vecinii în așteptarea vitelor de la pășunat ori pentru a cinsti ziua de duminică.

Un alt element este datorat fântânilor și adapătoarelor pentru animale, prezente în multe puncte ale satului, sub forme și materiale diverse. Însăși fântâna din incinta fortificației este protejata, fiind considerată monument istoric.