7. Materiale și cromatică

8. MATERIALE ȘI CROMATICĂ

Floasterul- pavajul cu piatră de râu

Floasterul este un pavaj cu piatră rotundă de râu și se întâlnește în satele săsești, în fața caselor ca trotuar cu rigolă, și în curți ca pavaj continuu, deseori cu rigolele de scurgere a apelor pluviale marcate de pietre mai mari, având fâșie de aproximativ 1 metru pe lângă casă, pe ruta cea mai scurtă spre grajduri, marcată cu piatră lată sau așezată diferit față de cea din restul curții.

Acest pavaj este mult mai bun decât turnarea în câmp continuu de asfalt sau ciment deoarece pavajul de piatră permite repararea ușoară, scurgerea apelor pluviale sau infiltrarea lor în pământ (după caz) și, pe vreme frumoasă, împiedică efectul radiant al cimentului sau asfaltului, contribuind la răcorirea zonei. Se recomandă menținerea floasterului fără vegetație, prin curățare de câte ori este nevoie. Pe lângă calitățile funcționale, floasterul dă caracterul specific al imaginii satului, având chiar valențe estetice prin compoziția rezultată din linia rigolelor de scurgere.

O altă calitate a sa este costul redus, piatra rotundă de râu putând fi procurată direct din natură, iar punerea în operă poate fi făcută chiar de proprietar.

Material destinat învelitorilor, acesta este chiar și în zilele noastre provenit din manufactura locală și poate fi fabricat manual într-o varietate de fome, unele păstrând încă marca meșterului. Aceste acoperișuri din țiglă contribuie fundamental la specificul regiunii, având un efect vizual unic.

Tot de proveniență locală, acesta este materialul cel mai utilizat pentru zidăriile caselor sau a anexelor gospodărești, în unele cazuri fiind combinat și cu piatra.

Bolțișoare de cărămidă mai întâlnim la tavanele pivnițelor, tavanele boltite aparținând numai caselor de familii avute.

Piatra

Piatra este un material nelipsit din orice gospodărie, aceasta fiind prezentă în socluri, ziduri sau delimitări de proprietate- garduri.

Lemnul

Cel mai adesea, acest material este folosit pentru realizarea elementelor precum uși, porți, rame de ferestre și obloan. La fel, întîlnim lemnul la partea superioară a anexelor gospodărești.

Majoritatea planșeelor caselor săsești au de asemenea structura din grinzi de lemn de stejar cu scândură de brad suprapusă alternativ la tavanele camerelor de locuit.

Planșeele de lemn săsești sunt lucrări dulgherești de o frumusețe deosebită, de obicei semnate pe grinda de meșter cu inscripții datate rafinate, și conferă tavanelor un aspect casetat, uneori decorat cu pictură.

În această zona, se pot observa exemple tipice ale arhitecturii săsești de tencuieli protejate cu zugrăveli de var divers colorate cu pigmenți minerali ce dau o paletă coloristică și discretă, dar în unele cazuri sunt folosite și culori vivace (verde sau albastru puternic). De la săteni aflăm ca inițial, culorile specifice Crițului erau albul și roșul, întâlnite acum la detalii, ornamente, porți sau ferestre.

Un alt amănunt ar fi faptul că tot prin cromatică se diferențiau și categoriile sociale din sat. Astfel, familiile înstărite, folosind mai mult pigment, aveau casele în culori mai intense, pe când cei săraci se mulțumeau și cu nuanțe cât mai deschise.