Trends 7

HO RI A T ECĂU

Cuprins fashion&beauty 10 Horia Tecău – cover story 23 Beauty kit de festival 28 Festivibes – beauty editorial 34 Summer style revenge – fashion editorial

design&lifestyle 45 Adela Pârvu – despre oameni, culori și design 49 A rhitectELE între ele – conversație cu Oana Stănescu 54 G adgeturi de vacanță 57 Auto – mai mic, mai electric...

60 Oyibo – conturul Africii în 14 luni... pe motocicletă

arts&culture

Adresa redacției: Str. Popa Petre 5, etaj 1, sector 2, București, 021.250.10.53 www.sapteseri.ro Editorial & Art Redactor-șef: Cristian Niculae cristian.niculae@sapteseri.ro Redactor-șef adjunct: Ioana Sabo ioana.sabo@sapteseri.ro Art Director: Marius Weber DTP: Laura Velcea Traffic Manager: Mădălina Mardare madalina.mardare@sapteseri.ro Echipa de vânzări: Advertising Director: Carmen Iordan – 0724568586 carmen.iordan@sapteseri.ro Director Operaţional: Ion Valentin Dumitru – 0728112778 ionut.dumitru@sapteseri.ro Revista Șapte Seri este editată de Șapte Nopţi SRL Redacţia nu își asumă responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicitare și pentru modificările de programe survenite ulterior. Materialele marcate cu „Advertorial” sau cu litera „P” reprezintă publicitate.

Tipar: Infopress Group SA Tiraj: 12.000 exemplare/ediție

66 Artiști de pus în ramă – Ovidiu Solcan, Raluca Sturzu și Victor Fota 78 P roFm și Virgin Radio – povestea din spatele microfonului

we are energy 82 Festivalurile verii 89 Portret de cinema – emoțiile din fața ecranului 92 Food Trucks – mâncarea din stradă 96 Alma – Omul verii 98 Breaking free – libertatea de a fi tu 6 / T R E N D S / vara 2 0 1 8

Ne găsiţi și aici: fb.com/7seri sapteseri.ro issuu.com/SapteSeri instagram.com/SapteSeri

În august, la Mall Promenada, poți să te bucuri la maximum de zilele de vară, chiar și fără bilete de vacanță sau bagaje. Destinația lunii e chiar în inima orașului, la Promenada, unde cea mai spectaculoasă terasă la înălțime te așteaptă să te relaxezi în voie. Evenimentele și petrecerile din Promenada sunt de neratat, iar dacă ai de gând să-ți faci un upgrade la garderobă, luna aceasta trebuie să profiți de oferte și de sezonul de Reduceri finale.

p r o m e n a da

Terasa de pe Promenada, un paradis verde la înălțime Cauți un loc unde să evadezi din peisajul urban? Nu e nevoie să mergi prea departe: îl găsești la înălțime, pe terasa Promenada Mall – un colț de paradis verde creat pentru a te delecta și a te ajuta să uiți de grijile cotidiene. Inspirată din arhitectura grădinilor japoneze, terasa te va încânta cu spațiile verzi generoase și cu priveliștea spectaculoasă a orașului văzut de sus. E locul perfect în care să te întâlnești cu prietenii într-o zi de weekend sau în care să te bucuri de cartea preferată și o limonadă, așezat confortabil la una dintre cafenele. Terasa de pe Promenada este la fel de prietenoasă și cu cei mici: ia-i cu tine și vor avea unde să se joace în siguranță, cât e ziua de lungă.

Promenada e scena distracțiilor urbane, în luna august Vara nu e completă dacă nu te bucuri de muzică în aer liber.

Meet Up #Pe Promenada – întâlnirea ta săptămânală cu muzica de calitate continua în luna august seria evenimentelor pentru gustul și starea ta de spirit, în fiecare joi seară, cu mix-urile DJ-ilor care te vor încărca de energie bună.

Seria evenimentelor urbane de neratat luna aceasta continuă la Promenada cu concerte de senzație. Pe 9 august, responsabili cu distracția vor fi chiar membrii trupei VAMA, așa că pregătește-te pentru o seară nebună. Pe 17 august, Promenada va fi scena celei mai tari petreceri din oraș, cu Roger Sanchez.

Sună a noapte albă, nu-i așa?

Destinația ideală de shopping luna aceasta Cei care se relaxează făcând cumpărături au toate motivele să viziteze Promenada Mall în luna august. Asta, pentru că luna aceasta, ești premiat instant dacă strângi bonuri care cumulează minimum 200 de lei din restaurantele din foodcourt, în cursul săptămânii. Și pentru că toate drumurile duc la shopping, premiile constau în fashion vouchers în valoare de 50 lei, pe care le poți folosi în magazinele partenere. Asta nu e tot: sezonul de super-reduceri te așteaptă cu cele mai avantajoase oferte, așa că garderoba ta e pe cale să primească un upgrade serios.

Orice planuri ai avea pentru august, de un lucru poți fi sigur: Promenada este biletul tău către cele mai relaxante și memorabile experiențe ale verii.

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 7

Editorial Vara este aici! Și odată cu ea celebrăm simțurile care te trimit cel mai mult cu gândul la anotimpul distracției: văzul și auzul. Pentru că vara este despre libertate, despre vacanțe și despre a da frâu liber sentimentelor. Este anotimpul care ne aduce împreună și care ne scoate cel mai bine în evidență personalitatea. Începem numărul în forță, cu Horia Tecău pe copertă, realizată de talentatul fotograf Vlad Andrei. De la câștigătorul Wimbledonului și al US Open-ului aflăm cele mai mărețe visuri ale sale, detalii despre copilăria petrecută în Constanța, dar și despre adolescența trăită în America.

Simțim vibe-urile celor mai importante festivaluri din vara aceasta, locul unde muzica ne leagă și locul unde legăm noi prietenii.

Dacă „in real life” trebuie să te abții de la mixuri vestimentare mai experimentale, festivalurile și concertele sunt locul perfect să te revanșezi cu brio. În editorialul de fashion, Laura Gherman jonglează cu texturi noi, contraste de culoare neașteptate și suprapuneri de texturi aparent disonante. Iar cireșele de pe tortul verii tale sunt makeup-ul fresh, accesoriile neașteptate și festivalurile la care dai frâu liber imaginației, într-un beauty editorial semnat de Dan Nichitiu.

Adela Pârvu iubește oamenii și culorile, dar mai ales poveștile din spatele fiecăruia dintre noi, poveștile care o inspiră să creeze spațiile minunate pentru care o apreciem atât de mult. Iar de la Oana Stănescu, arhitecta care predă în California și care a colaborat cu Kanye West, aflăm că în industria muzicală, aia de la ei, se colaborează enorm, pe baza talentului, indiferent de vârstă sau alte criterii.

Tot nu simți suficientă aventură? Atunci te invităm să faci o incursiune în minunata Africa, unde aflăm de la Ana și Ionuț, autorii cărții Oyibo – scrisă după 14 luni petrecute acolo –, că este locul unde poți întâlni cei mai fericiți și primitori oameni, locul unde din punct de vedere emoțional ești mereu acasă.

Raluca Sturzu, Ovidiu Solcan și Victor Fota sunt trei artiști de pus în ramă, care n-au nimic în comun unul cu celălalt, dar care ne-au arătat o mică parte din viziunea lor despre vară și despre simțurile care reapar odată cu ea. Iar portretele lui Balinth scot la iveală emoțiile și trăirile pe care le avem cu toții atunci când ne lăsăm duși de val urmărind un film sau un serial.

Mergi la festivaluri; Mănâncă ce îți poftește inima, dar cu măsură; Citește. Mult; Râzi; Nu te lua prea tare în serios; Enjoy the ride; Îndrăgostește-te. De tine, în primul rând. Ești Omul verii, ăla nebun și plin de viață. Și încă ceva: pregătește-te de cel mai hot număr Șapte Seri Trends de până acum!

Cristian Niculae redactor-șef & creative director

8 / T R E N D S / vara 2 0 1 8

Cămașă, pantaloni și sacou MONOCULT Pantofi sport ZARA

1 0 / T R E N D S / vara 2 0 1 8

Horia Tecău A câștigat Wimbledon, US Open și turneul Campionilor și spune despre Nadal că este umil, modest și un monument de muncă. Eu aș putea spune același lucru despre Horia Tecău, ba aș mai adăuga că are un bun-simț cum rar mi-a fost dat să văd și o inteligență care se simte și în afara terenului. Am discutat despre copilărie, despre ce înseamnă puterea mentală în sportul de performanță și despre sunetul lui preferat de pe terenul de tenis. Pentru ședința foto am acceptat invitația prietenilor de la McCann PR, care ne-au făcut să intrăm ușor în atmosfera cool din agenție.

Interviu de Cristian Niculae Fotografii de Vlad Andrei Styling: Laura Gherman Makeup: Delia Tudose Hair: Nicoleta Lixandru (Beauty District)

C

um a început povestea ta în tenis?

La 6 ani deja făceam înot de un an, taică-miu, fost jucător de baschet la nivel național și iubitor de sport, a decis, după ce s-a închis bazinul de înot, să ne ducă, pe mine și pe fratele meu, la tenis. Tata a trăit perioada aia cu Ilie Năstase și Ion Țiriac și iubea tenisul foarte mult.

Frate-miu nu era chiar entuziasmat, dar chiar și așa a făcut și el tenis până la 11 ani. În schimb, eu arătam potențial, eram talentat și se vedea că îmi place, și atunci am fost susținut și încurajat să fac mai mult. Tata a avut grijă ca eu să mă țin de tenis, să merg constant la antrenamente, pentru că la vârsta aia nu decizi tu că vrei să faci tenis și că trebuie să mergi zilnic la antrenament, ai nevoie de îndrumări. Mie îmi plăcea colectivul, îmi plăcea joaca, eram și cu frate-miu, era și foarte aproape de casă, deci aveam toate ingredientele.

Cine a fost primul tău antrenor și mai ții minte care a fost cel mai bun sfat primit de la el?

Primul antrenor a fost Ene Nicușor, de la Școala Sportivă nr. 2 din Constanța. Am stat aproape un an la el și țin minte că avea o grupă mai mare de copii și stătea mult cu ei, iar pe noi ne punea mult să jucăm la perete, singuri, să ne jucăm cu mingea. În timpul ăla am învățat

mai mult să jonglez cu mingea. Apoi, un alt antrenor l-a abordat pe tata, îl chema Ioan Macoviciuc, era antrenor la aceeași școală și i-a spus lui tata „Adu-l pe Horia la mine, cred că e bun și vreau să-l antrenez”. Tata m-a dus și am rămas la el până la vârsta de 14 ani, când am plecat în America, la academia lui Nick Bollettieri. Nu țin minte un sfat anume, dar mereu îmi dădea modele „Fă așa pentru că o să ajungi ca Andrei Pavel sau George Cosac!” Pentru noi erau modele, erau zei, iar chestia asta ne motiva foarte tare. Iar câteodată îi mai aducea și la școală ca să-i cunoaștem, iar asta era WOW, ne motiva pentru încă 4 ani.

Cum a fost trecerea de la Constanța la Academia Nick Bollettieri?

Aveam 14 ani și visam de ceva vreme să ajung acolo.

Când jucam la turnee, auzeam copii care vorbeau că acolo e cea mai tare școală de tenis, acolo era și Agassi, surorile Williams, Tommy Haas și mulți alții. Am jucat niște turnee în Europa care m-au dus la Campionatul European, acolo am câștigat cu Florin Mergea la dublu și după asta am ajuns la un alt turneu în America, fiecare pas era mai sus. Echipa ATF susținea Federațiile fără buget și alegea copiii buni ca să-i ducă la turnee în America. Am fost observat de un scouter de la IMG, care mi-a oferit o bursă la Academia Bollettieri, să mă antrenez acolo. Am vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 1 1

1 2 / T R E N D S / vara  2 0 1 8

semnat un contract cu ei, iar IMG aveau grijă de mine, îmi plăteau tot. La vârsta aia era visul oricărui jucător de tenis și n-am avut niciun moment de ezitare. Era o mare oportunitate și am profitat de ea. Gândește-te că am plecat de la Școala Sportivă din Constanța, care cred că și acum arată la fel, și am ajuns într-un fel de Disneyland pentru jucătorii de tenis. Aveai câte terenuri voiai, zgură, hard, aveai sală de pregătire, sală de recuperare, antrenori de tenis, mental coach, aveai absolut totul într-un singur loc. Eu și încă câțiva jucători care eram cu bursă am fost băgați într-o grupă de elită, unde eram într-un mediu special. Eram toți focusați pe antrenament, voiam să devenim campioni, nu eram la fun. Am stat în Academie trei ani și jumătate, iar acasă ajungeam cam de 2-3 ori pe an ca să-mi dau examenele la școală. După perioada asta am continuat să stau în America până în 2007. A fost o perioadă foarte bună pentru mine, pentru că atunci am luat contact cu adevărat cu lumea profesionistă a tenisului.

Era și o competiție mare, dacă erai bun, rămâneai, ți se prelungea contractul și erai susținut în continuare. Dar și dacă nu îți făceai treaba, nu mergeai la antrenamente sau nu-ți dădeai silința imediat, rupeau contractul. Deci erai tot timpul concentrat să faci treabă bună. Îți mai aduci aminte cum a fost primul tău meci la profesioniști?

Primul meci era organizat în România, era un turneu de 10.000 Futures și eram atunci un junior foarte bun, eram în primii 10 din lume, iar la dublu eram numărul 1 împreună cu Florin Mergea, el fiind și numărul 2 la simplu. Și aveam impresia că, făcând pasul următor la seniori, o să câștigăm tot, că suntem buni, dar nu s-a întâmplat deloc așa, ne-o furam destul de des. Țin minte că pe mine m-a bătut un grec în primul meu meci, eu eram fără clasament, iar el era pe locul 600 mondial. Aveam curaj și încredere că locul meu e acolo și că trebuie să câștig, dar am pierdut și am fost cam zdruncinat de meciul ăla și de următoarea perioadă, în care tot pierdeam. Când treci la profesioniști, joci cu adversari cu 7-8 ani mai mari ca tine, sunt mai puternici, mai inteligenți, au mai multă experiență și e normal să pierzi la început.

Jocul de dublu e foarte diferit de cel de simplu, depinzi și de partener. Cum gestionezi ce se întâmplă în mintea ta cu ceea ce se întâmplă în mintea partenerului de joc?

Dacă vrei să construiești o echipă și să progresezi, trebuie să te cunoști foarte bine cu partenerul, să aveți același obiectiv și să știți cum să vă motivați unul pe celălalt și cum să vă calmați unul pe celălalt în orice moment din meci. Iar la nivelul ăsta ajungi doar prin comunicare.

Pentru mine, modelul meu a fost echipa fraților Bryan, dar e greu să ajungi la aceeași înțelegere și chimie cum au acești gemeni, care au stat toată viața împreună. Este important să știi cum să te porți cu partenerul în diferite situații, pentru că în tenis lucrurile se întâmplă repede, ai puțină pauză între puncte și, practic, în 5 secunde, într-o frază, trebuie să știi ce să-i spui partenerului, cum să-l motivezi sau să-l calmezi, depinde de situație. Câteodată e suficientă doar o privire sau un gest.

Când erai mic te enervai, rupeai rachete. Acum te mai enervezi?

Acum nu mă mai enervez. Tot în America am învățat asta. Până să ajung acolo eram copilul teribil, rupeam vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 1 3

garduri, rachete, nu-mi plăcea să pierd. Când am ajuns acolo, evident, eram la fel, dar acolo am avut un mental coach. Țin minte că după ce m-a cunoscut și a petrecut puțin timp cu mine, el venind cu mine o zi întreagă de antrenament, mă oprea tot timpul și mă întreba „Ce simți acum? Cum te-a făcut să te simți lovitura aia?”. Eram perfecționist, dacă dădeam de 9 ori perfect, iar pe a 10 a o greșeam, mă enervam teribil. Iar el mă oprea și mă întreba dacă am făcut tot ce trebuia ca să lovesc și a 10 a oară perfect, dacă merit acea perfecțiune pe care o cer, dacă am vizualizat unde o să se ducă mingea și dacă fiecare celulă din mine a crezut în acea lovitură? Iar răspunsul meu sincer era „Nu…” Atunci realizam când nu făceam totul perfect și nu mă mai enervam când nu jucam fără greșeală. Am început să lucrez mai mult la mine, ajutându-mă să fac un pic de self coaching, să evoluez. Lecția aia m-a scos imediat din starea de nervi, a fost un moment care mi-a schimbat cariera, ca mentalitate.

Ce era în mintea și în inima ta atunci când tu și partenerul tău ați avut minge de meci la acel Wimbledon pe care l-ați câștigat?

La mingea de meci nu am conștientizat, dar la începutul game-ului, da. La început, când servea Jules pentru meci, au venit gândurile „Wow, servim pentru meci, luăm game-ul ăsta și suntem campioni la Wimbledon!”. Primul lui serviciu din acel game l-a dat la noi în teren, racheta părea că are 5 kg, era super-încordat, tot game-ul l-a jucat foarte încordat, iar rolul meu era să încerc să-l ajut să scape de această presiune a serviciului, să-l liniștesc, să-i dau încredere și să-l ajut să se concentreze.

Cum te pregătești înainte de o finală de Grand Slam?

E diferit față de celelalte meciuri, pentru că e o încărcătură emoțională mai mare. Pentru asta trebuie să te pregătești. Fiecare trebuie să-și găsească zona de confort, eu mi-am găsit-o în credință. În momentele alea când am dubii sau griji, mă rog, iar asta mă liniștește și mă face să-mi reamintesc de lucrurile cele mai importante pentru mine: îmi place să joc tenis, îmi place să fiu acolo, nu mă mai gândesc că trebuie să câștig și îmi iau atitudinea de câștigător deja. În mintea mea am câștigat tot, iar restul e doar un drum. Asta îmi dă liniște, echilibru, luciditate și o energie bună. Dar ca să învăț asta a trebuit întâi să pierd mult, face parte din proces. Trebuie să treci prin anumite etape, iar când ești pregătit să le înveți, vei progresa.

Cine a avut cel mai mare impact asupra carierei tale?

Tata. El m-a susținut mereu, mai ales în anii ăia importanți când ești copil, crești și mai ai dubii, frici și ai perioade când te gândești că nu merge, tot pierzi și sunt multe etape în care te gândești să renunți. Iar tata a fost mereu acolo, lângă mine și mă încuraja, găsea soluții să continui. A fost foarte importantă această etapă, pentru că m-a făcut să ajung la un nivel mai avansat, de unde s-au deschis alte oportunități. Tata este susținătorul meu numărul 1 și este încă foarte implicat, dar rolul lui cel mai important a fost în primii mei ani de tenis.

Unde își place cel mai mult să joci?

Wimbledon-ul este preferatul meu de departe.

Atmosfera, iarba, echipamentul alb, tradiția, totul. Când eram mic, am crescut cu un poster de la Wimbledon pe perete și visam să ajung și eu acolo. Și am ajuns prima dată la juniori, când l-am și câștigat de 2 ori la dublu. Iar 1 4 / T R E N D S / vara 2 0 1 8

imediat gândeam „Vreau să câștig aici și ca senior!”. Cumva, s-a creat un sentiment special pentru locul și turneul ăsta.

Cât e antrenament, cât voință și cât e talent?

Sunt etape. La început trebuie să fie o joacă, după devine ceva mai serios, îți trebuie un volum ca să înveți să joci și să ai o capacitate mare de joc, să te perfecționezi tehnic, iar de la un anumit nivel trebuie să fii mult mai specific pe ce ai tu nevoie, e momentul când intervine mult partea mentală. Cam asta este baza, iar talentul l-aș pune mai în spate. Am cunoscut mulți jucători talentați care nu aveau celelalte două părți și n-au ajuns nicăieri. În schimb, alții care n-au avut talent deloc au ajuns departe, prin muncă și prin puterea mentală.

Fiecare persoană are nevoie de un moment de pauză, iar în sportul de performanță, de cele mai multe ori, este o luptă cu tine însuți. Tu cum te remontezi, cum te aduni?

E important să fii foarte conștient de momentul ăla și să fii sincer cu tine. Mi s-a întâmplat de multe ori să nu am obiective și să intru într-o stare pasivă. Dacă nu-ți dai un scop pentru fiecare acțiune pe care o faci, intervine monotonia. E foarte important să ai obiective, să-ți planifici bine programul de turnee, dar să ai și perioadă de pauză, pentru că ai nevoie să te odihnești fizic, mental și să te încarci.

Ești un om care are niște valori foarte sănătoase, cum ar fi iubirea, respectul, smerenia, generozitatea și iertarea.

Care a fost cea mai importantă lecție învățată în tenis?

Cred că cea mai importantă, care îmi va folosi și când mă voi opri din activitate, este să fiu foarte atent la cuvintele pe care le rostesc și la gândurile pe care le am. Pentru că acele gânduri au o energie care se va transforma în niște evenimente. Practic, lecția asta m-a învățat să iau jocul meu de la zero și să-l construiesc spre ceva puternic. Pentru ca ceva să se realizeze trebuie ca mai întâi să-l cred eu.

Ai scris „Viața în ritm de tenis”. Te vezi lucrând cu copii?

Da, sunt atras de zona asta. Am lucrat cu copiii și îmi place să le împărtășesc din experiența mea. Și mie mi-a fost de folos când am primit ajutorul ăsta când eram mic, iar asta mă motivează s-o fac și eu la rândul meu. Copiii sunt cei care au cea mai mare nevoie de un ajutor, de sfaturi, de educație. Aș vrea ca, atunci când îmi termin activitatea, să mă îndrept spre zona asta, spre o școală de formare și pregătire pentru viață, prin sport.

Cât de important este să fi sincer cu tine, să-ți cunoști limitele tocmai pentru a le putea depăși?

Trebuie să fii foarte sincer și conștient de ceea ce faci, de ceea ce ai acum, de efortul pe care îl depui și de atitudinea ta în general, pentru că altfel n-ai cum să progresezi.

Dacă nu îți dai seama singur unde mai ai de lucrat sau dacă nu accepți sfaturile unui antrenor, din orgoliu sau din alt motiv, este foarte greu să te autodepășești.

Cum te menții motivat după ce câștigi turnee de Grand Slam și ajungi în top? În secunda 2 după ce ai câștigat, trebuie să-ți programezi următorul vis, următoarea provocare. Dar trebuie să vină natural, nimic nu trebuie să fie forțat. Vreo trei luni după ce am câștigat Wimbledon-ul, mă duceam la turnee și nu știam de ce sunt acolo, încă mă bucuram de experiența aia, simțeam că trebuia să sărbătoresc încă doi ani. Dar după un timp am realizat că îmi lipsea

Tricou, pantaloni și jachetă din piele MONOCULT

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 1 5

1 6 / T R E N D S / vara  2 0 1 8

Tricou și pantaloni MONOCULT Pantofi sport MIZUNO

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 1 7

următoarea provocare. Jucătorii de top care reușesc să facă asta săptămână de săptămână au tot timpul în cap următorul vis.

Care este următoarea provocare pentru tine?

Să mă vindec 100%, să pun la punct planul școlii, să-mi fac o familie și să mai iau un titlu de Grand Slam.

Mi-aș dori mult Australian Open sau Roland Garros. Dar acum mă pregătesc de US Open, pentru că îl am de apărat.

Ce-ți amintești cu drag din copilărie?

Am crescut în Constanța, dar toate vacanțele erau în Brașov, la bunici. Zona de munte o asociez cu vacanța și mi-a rămas aceeași bucurie și acum, îmi place muntele.

Acolo mă detașez, mă relaxez, it’s my happy place.

Ai vreo superstiție?

Nu. Poate doar niște ritualuri pe care le fac înainte de meci. Cu o seară înaintea meciului, îmi fac geanta, iar în momentul ăla vizualizez meciul de a 2 a zi și situațiile care se pot întâmpla. Am discuția cu partenerul pentru ceea ce urmează și despre lucrurile pe care vrem să le aplicăm în meci. Ne încurajăm, ne spunem lucruri pozitive.

Care este jucătorul pe care îl apreciezi cel mai mult? Îmi place să mă uit la Federer, dar îl apreciez mai mult pe Nadal. Pentru atitudinea pe care o are tot timpul, pentru implicare, pentru respectul lui față de ceilalți jucători, el mereu salută pe toată lumea din vestiar, chiar și când pierde și este supărat. Este umil, modest, iar pe teren este un mare luptător, iar asta am simțit-o pe pielea mea în finala de la Olimpiadă. Sunt calități pe care le apreciez mult.

1 8 / T R E N D S / vara 2 0 1 8

Ai câștigat de multe ori turneul de la București. Ți-e dor de el?

Da. Mi-e dor să joc acasă, în fața prietenilor și a părinților. E turneul pe care l-am văzut și jucat cel mai mult. Când eram mic, veneam din Constanța cu trenul, mă uitam toată ziua la meciuri, luam autografe de la jucători, iar seara mă întorceam acasă. Tot aici mi-aș face și meciul de retragere.

Care este idealul tău de vacanță de vară?

Pentru mine, relaxarea vine din locuri retrase, în special de la munte, din natură. Îmi plac foarte mult drumețiile, iar de fiecare dată când am ocazia plec la munte. Acolo mă încarc.

Vara este perioada festivalurilor de muzică. Tu ce muzică asculți?

Cam de toate. De la hip-hop la classic rock. În playlist am și Ed Sheeran, dar și Bruno Mars. În playlistul de antrenament găsești Queen și Robin Williams și R.H.C.P. Am perioade când mi se pune pata pe câte o melodie, iar când am câștigat turneul Campionilor în 2015, am simțit cumva melodia lui Justin Bieber – Sorry – și o ascultam de 100 de ori pe zi, partenerul meu a înnebunit efectiv, pleca din cameră.

Ai un sunet preferat de pe terenul de tenis?

Da. De fapt, e lipsa sunetului, e momentul ăla când începe meciul și mă pregătesc să servesc. E momentul ăla când tu decizi începutul spectacolului, publicul amuțește pentru că așteaptă să începi, iar eu stau o secundă în plus, după care... BOOM!

Pe copertă Horia poartă un outfit Alchemy

Bluză și pantaloni ALCHEMY

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 1 9

fa s h i o n & b e a u t y

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 2 1

B e au t y K i t de festival Am numărat peste 25 de festivaluri de muzică care vor avea loc vara aceasta, așadar tema pentru paginile de frumusețe s-a stabilit foarte rapid. Dacă închizi ochii, am convingerea că primele imagini pe care le va proiecta mintea vor fi cu fețe zâmbitoare, bucle lejere ori împletituri strânse, tușe mai mult sau mai puțin discrete de glitter și tatuaje temporare sau nu. Imaginile se succed rapid, așadar îți propun să ne oprim asupra fiecăreia dintre ele în paginile următoare. de Ramona Barbu

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 2 3

Ten luminos & culori îndrăznețe Iluminatorul este cheia în machiajul de festival. Aplică-l cu încredere pe pomeți, pe tâmple, pe arcul lui Cupidon și, subtil, pe nas. Îndrăznește să folosești culori vibrante și extra glitter pe pleoape și nu te teme să folosești tușul – grafismele sunt in sezonul acesta, așadar joacă-te cu formele geometrice pe pleoape!

1 Fard de pleoape și iluminator Holographic, Rimmel London, 21,5 lei

3 Fard de pleoape Glitter Pink Emotion, Melkior, 39,90 lei

2 Paletă

farduri de pleoape Studio Quattro, Miss Sporty, 13,9 lei

5 Balsam de buze Honey Bronze Shimmer, 21 lei

4 Fard de obraz Honey Bronze Highlighting Dome, The Body Shop, 49 lei

6 Fond de ten FitMe Matte&Poreless, Maybelline, 38,05 lei

9 Ruj lichid mat, Melkior, 49,90 lei

10 Iluminator lichid, The

7 Mascara dark

Body Shop, 64 lei

Magic, Max Factor, 56,31 lei

8 Primer strălucitor, PREP+PRIME, MAC, 85 lei Tips & Tricks:

Secretul unui machiaj perfect – pentru poze de Instagram, selfie-uri sau instantanee – stă într-un ten sănătos. Folosește întotdeauna cremă cu factor de protecție solară atât pentru ten, cât și pentru ochi. Soarele poate avea efecte ireversibile asupra tenului, așadar nu sări peste acest pas.

2 4 / T R E N D S / vara 2 0 1 8

9 Cremă colorată anti-pete pigmentare 3 în 1 SPF 50+, Vichy, 69 lei

Cremă colorată, Origins, 146 lei Cremă fără parfum pentru ochi sensibili Anthelios, La Roche-Posay, 68 lei

Hidratare & sclipici Acesta este mixul perfect atunci când vorbim despre corp. Hidratează intens pielea și nu te teme să experimentezi cu tatuaje temporare, henna sau detalii discrete aplicate cu tușurile cu ștampilă. Cele din urmă se aplică ușor și se șterg la fel de ușor, așadar poți încerca diverse combinații.

4 Gel de duș,

5 Liner cu ștampilă, Rimmel London, 29, 50 lei

Babor SPA, 160 lei (prin Topline)

1 Loțiune

hidratantă, Mary Cohr, 183 lei (toplineshop. ro)

2 Ulei strălu-

citor pentru corp, The Body Shop, 99 lei

3 Tatuaje temporare, Rimmel London, 27,50 lei

6 Exfoliant cu aromă de trandafiri, Moroccanoil, 358 lei (toplineshop.ro)

7 Apă de toaletă

Italian Summer Fig, The Body Shop, 50 ml, 112 lei

Un aer proaspăt În La Panthere Eau De Toilette, Mathilde Laurent, parfumeur-ul Casei Cartier, a creat un parfum puternic feminin, luminos și ușor ca aerul.

La Panthere EDT este un parfum floral-fresh, pe o bază de mosc.

Gardenia este atât de proaspătă, ca roua dimineții. Parfumul ei, al gardeniei, se împrăștie grațios, ușor, vaporos. Este mai ușor decât un nor. Ca un vis, ca o respirație luminoasă de flori albe. Încet, pantera se trezește, maiestuoasă, îmbrăcată în arome de flori vesele, alături de moscul demult uitat, ascuns în spatele pielii catifelate a animalului de o delicatețe cristalină.

Gama La Panthere EDT 25 ml, 50 ml, 75 ml.

Tips&tricks

Festivalurile au loc în aer liber, așadar produsele pentru protecție solară sunt la fel de importante ca gelul de duș în trusa ta de festival. Pentru că vei petrece mult timp afară, îți recomand produsele cu factor de protecție ridicat (30 sau 50) și aplicare ușoară pentru că trebuie să reaplici periodic.

Spray pentru protecție solară FPS 20 Ambre Solaire, Garnier, 47,57 lei Ulei uscat anti-ageing FPS 50, Guinot, 252 lei Spray pentru protecție solară FPS 30, L’Erbolario, 85 lei

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 2 5

Coafuri lejere & păr sănătos Sunt câteva produse pentru care niciun bagaj de festival nu poate să fie neîncăpător atunci când vine vorba despre îngrijirea părului în timpul unui festival – șamponul și un tratament leave-in. Șamponul pentru curățare și tratamentul leave-in pentru protecție și hidratare. Un șampon uscat, un spray pentru fixare sau unul pentru colorare vor face minuni pentru orice tip de styling alegi, așadar îți recomand să le faci loc în bagaj.

2 Tratament nuanțator

1 Perie ceramic

Moroccanoil, 96 lei

3 Spray fixator

Joico Color Butter, 112 lei (toplineshop.ro)

anti-frizz, L’Oreal Profesionnel, 73 lei

4 Șampon

uscat, Keune, 75 lei

6 Șampon cu piure de banană, The Body Shop, 38 lei

5 Șampon uscat Elseve argilă extraordinară, L’Oreal, 22,87 lei

7 Serum pentru

scalp, Resistance Extentioniste, Kerastase, 187 lei

Set 6 elastice subțiri, 8,99 lei Elastic păr cu fundă bleumarin, 9,99 lei Set agrafe, 14,99 lei Set 4 agrafe 9,99 lei 5. Set agrafe, 14,99 lei Toate Meli Melo

Tips & tricks

Adaugă cu încredere în trusă agrafe, elastice, bentițe și eșarfe mici – te vor ajuta să îți schimbi look-ul fără prea multe bătăi de cap, iar rezultatul va fi unul spectaculos. Iată câteva idei: împletește eșarfa în păr, creează modele grafice din agrafe, suprapune o serie de bentițe accesorizate!

2 6 / T R E N D S / vara 2 0 1 8

FES T IVI B ES

Fotografii de Dan Nichitiu Styling: Laura Gherman Makeup & hair: Delia Tudose Model: Miruna Sfetcu – Urbanik Models Locație: Grădina Dorobanți 2 8 / T R E N D S / vara 2 0 1 8

Cireșele de pe tortul verii tale sunt makeup-ul fresh, accesoriile neașteptate și festivalurile la care îți dai frâu liber imaginației.

Dacă te simți in tune cu natura, preferi techno underground și psy, atunci mixează un „sun kissed hair style” și conturează doar ochii, cu două straturi de mascara. Cerceii vintage și o pălărie de paie îți vor completa look-ul perfect, alături de celelalte piese ale tale, preponderent din fibre naturale.

Top din bumbac H&M Pălărie Topshop Cercei vintage

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 2 9

Apariția ta la un festival de muzică electronică ar trebui să fie una memorabilă! Un mix eclectic de culori și texturi, precum fire de lână roz fucsia împletite în păr, accesorii în culori primare strong și cât mai puține textile – până la urmă cine își dorește dungi de bronz când stai în soare la scena chill din timpul zilei? Nu uita de SPF. Costum de baie TOPSHOP Cercei H&M Ochelari de soare ASOS

3 0 / T R E N D S / vara 2 0 1 8

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 3 1

3 2 / T R E N D S / vara  2 0 1 8

Când preferințele muzicale și atitudinea ta sunt pe departe de a fi înțelese de către neinițiați, încearcă un look de inspirație rock cu accent pe ochi și experimentează cu câteva tatuaje temporare, asta dacă nu ai deja o colecție întreagă din cele reale.

Eșarfă pe post de top MELI MELO Colier vintage folosit ca bentiță Inele H&M Tatuaje FLASH TATTOOS

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 3 3

SUMMER

S T YLE REVEN G E Dacă „in real life” trebuie să te abții de la mixuri vestimentare mai experimentale, festivalurile și concertele din vara aceasta sunt locul perfect să te revanșezi cu brio. Jonglează cu texturi noi, contraste de culoare neașteptate și suprapuneri de texturi aparent disonante. Regula este simplă: încearcă să te abați de la orice regulă vestimentară aplicată atunci când te îmbraci casual, prin alăturarea de piese din registre foarte diferite stilistic.

Fotografii de Vlad Andrei Styling: Laura Gherman Makeup: Codrina Apostol Hair: Alexe Caraman (Beauty District) Asistent styling: Anamaria Tălpeanu Modele Ada Matei și Raluca T. – One Models Romania 3 4 / T R E N D S / vara 2 0 1 8

Pagina din stânga Jachetă CACTUS THE BRAND Pantaloni scurți IOANA CIOLACU Costum de baie și șosete ASOS Geantă și botine CATHIAS EDELINE Cercei ZARA

Bluză și geantă cathias edeline Fustă din paiete asos Costum de baie H&M Cercei zara

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 3 5

Trenci din latex cactus the brand Pantaloni scurți venera arapu Crop top din catifea H&M Botine cathias edeline Cercei zara

3 6 / T R E N D S / vara  2 0 1 8

Hanorac evelyne LORINCZ Trenci auriu SILVIA ȘERBAN Șosete din lurex ZARA Botine CATHIAS EDELINE Cercei zara

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 3 7

Hanorac CATHIAS EDELINE Fustă EVELYNE LORINCZ Saboți și geantă CATHIAS EDELINE Cercei H&M

3 8 / T R E N D S / vara 2 0 1 8

Hanorac cu paiete SABINA POP Trenci SILVIA ȘERBAN Pantaloni scurți și geantă CATHIAS EDELINE Sutien și ciorapi plasă ASOS Cercei H&M

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 3 9

Piesele Cactus The Brand, Silvia Șerban, Venera Arapu, Ioana Ciolacu și Evelyne Lorincz sunt disponibile în Molecule F Concept Store, Promenada Mall.

Locație: The Brewery Rental Studios Mulțumiri speciale molecule-f.com și cathiasedeline.com

d e s i g n & l i fe s t y l e

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 4 1

Destinație de varĂ în Valea Doftanei

Pensiunea și restaurantul

ATRA Aflată la doar 90 de minute de București, între munții împăduriți, pe malul lacului Paltinu, Atra este o apariție aparte în tabloul localurilor clasice de la munte, având un design avangardist, integrat într-un mod ingenios în geometria peisajului.

4 2 / T R E N D S / vara 2 0 1 8

C

ele 9 camere ale pensiunii sunt intim ascunse în panta malului și permit vederea neobstruc­ ționată spre lac, prin geamurile largi și de pe terasa privată a fiecărei camere.

Restaurantul gourmet Atra, din cadrul pensiunii, a devenit o destinație în sine, datorită experienței unice, rar întâlnite în pensiunile și vilele de la munte – fine dining în inima munților.

Anul acesta, restaurantul Atra a fost inclus în unul dintre cele mai vechi și respectate ghiduri culinare din lume – Gault&Millau –, cu un punctaj de 13.5 și 2 bonete. Iar la gala de premiere Gault&Millau, Chef Alexandru Dumitru a câștigat premiul Terroir al serii, oferit pentru calitatea ingredientelor, autenticitatea și colaborarea cu producătorii locali.

La crearea meniului sezonier a la carte și a celor de tasting, Chef Alexandru se ghidează după conceptul Farm to Table, oferind preparate bazate pe ingrediente de sezon, furnizate de fermierii, ciobanii și producătorii locali, cultivate în grădina restaurantului și culese din pădurile din împrejurimi. În sinergie cu conceptul de Farm to Table și promovarea produselor românești, lista de vinuri conține exclusiv vinuri ale celor mai apreciate crame românești. În acest demers, Andrei Popa, somelierul in-house, moderează în fiecare seară de sâmbătă o cină food & wine pairing, în care vinurile leagă prietenii cu preparate fine dining pentru a stârni emoții.

Cei interesați să petreacă o vacanță activă la Atra pot opta pentru o serie de activități outdoor, cum ar fi offroad cu picnic în vârf de munte, pescuit sportiv, echitație, mountain bike sau caiac.

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 4 3

A d e l a Pâ rv u

Interviu de Cristian Niculae

Întotdeauna am emoții când trebuie să cunosc o persoană nouă, mai ales o persoană cu care trebuie să lucrez, fie că e un interviu sau o ședință foto. În momentul în care am intrat însă în biroul Adelei Pârvu, m-a întâmpinat cu o îmbrățișare caldă care m-a luat prin surprindere și m-a dezarmat, toate emoțiile fiindu-mi pe loc risipite. Toți o cunoaștem de la Visuri la Cheie, emisiunea de la Pro Tv care îndeplinește visurile unor oameni trecuți prin multe încercări, dar care n-au încetat niciodată să viseze. Adela Pârvu iubește oamenii și culorile, dar mai ales poveștile din spatele fiecăruia dintre noi, poveștile care o inspiră să creeze spațiile minunate pentru care o apreciem atât de mult.

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 4 5

Ce a determinat pasiunea ta pentru design?

Cred că a venit din dorința de a-i ajuta pe oameni.

De a-i ajuta să găsească soluții. Am avut întotdeauna, în schimb, o pasiune pentru culori.

De unde vine dragostea pentru culori?

Mi-am imaginat întotdeauna că o să devin mai degrabă artist, că o să pictez. Când eram mică, am fost foarte pasionată de desen, mergeam la cercuri de pictură în Târgu Mureș. Țin minte că aveam o profesoară care ne punea povești la disc de vinil și, în timp ce ascultam, trebuia să redăm ceea ce auzeam, ceea ce ne imaginam. A fost un lucru care mi-a marcat copilăria și care m-a făcut să visez.

Mai ții minte care a fost primul tău proiect de design?

Primul a fost ca jurnalist specializat de casă și grădină.

Am transformat o locuință de două camere, în care eu stăteam cu chirie. A fost un proiect personal, dar cu subiect de revistă, realizând un număr întreg cu această reamenajare.

Ai lucrat la câteva publicații de profil, iar la unele ai fost chiar redactor-șef. Ce îți place la print?

Am fost corespondent de știri, dar am fost foarte dezamăgită, atunci am descoperit cât de fățarnici erau politicienii. Pur și simplu am plecat, mi-am dat demisia și am stat pe tușă vreo trei luni de zile, timp în care am experimentat tot felul de lucruri și, la un moment dat, din întâmplare, am văzut o revistă de design interior care mi-a atras atenția. Așa am ajuns la prima revistă de gen care exista în '98, Casa Lux. Care este revista ta preferată de design?

Casa și Grădina. Este o revistă pe care eu am creat-o.

Am lucrat foarte mult la ea și are un loc aparte în sufletul meu. De afară îmi place foarte mult Arhitectural Digest – ediția franceză, pentru că este foarte elegantă și foarte bine documentată.

Ce te inspiră?

Oamenii. Întotdeauna, oamenii. Nu poate exista inspirație în afara oamenilor. Un spațiu nu te poate inspira pur și simplu. Pentru că, de multe ori când lucrezi în domeniul vizual, poate că îți place spațiul ca atare, gol, sau lumina care intră în acel spațiu, dar atunci când ai de-a face cu o poveste a unor oameni, acel spațiu devine personalizat prin prisma acestor povești.

Designul este o artă sau o știință?

Designul nu este nici artă, nici știință. În opinia mea este o poveste. O poveste spusă prin prisma oamenilor și cu ajutorul oamenilor.

Care este cea mai mare provocare atunci când te apuci de un nou proiect?

Să descos oamenii. Și să aflu ce vor cu adevărat. Ei, de multe ori se agață de niște imagini de pe internet pentru că transpar în acele imagini poate niște frânturi din filme, poate lucruri la care ar visa, dar care nu sunt cu adevărat ancorate în realitatea lor. Spre exemplu, acum este foarte în vogă trendul industrial și oamenii iau de pe internet imagini cu bucătării, să spunem, unde sunt 4 6 / T R E N D S / vara 2 0 1 8

Designul nu este nici artă, nici știință. În opinia mea este o poveste. O poveste spusă prin prisma oamenilor și cu ajutorul oamenilor. niște ferestre enorme, iar spațiile respective sunt în foste fabrici, și ei vor să reproducă acel model de bucătărie într-un apartament de bloc. Nu ai cum. Orice ai face, nu obții aceeași imagine. Oamenii nu-și dau seama că, atunci când e vorba despre casă, impactul luminii naturale este enorm. Asta este partea cea mai grea, să descoasem de ce le plac acele imagini, ce se află dincolo de așa-zisele preferințe, să afli cine sunt oamenii cu adevărat și ce vor să proiecteze de fapt în afară. E un exercițiu la care, să știi, foarte puțini rezistă. Eu sunt o persoană foarte directă și întreb direct anumite lucruri. Atunci când observ că lucrurile nu se potrivesc cu firea lor, îmi dau seama că vor să proiecteze o imagine pentru cineva anume, iar atunci vreau să aflu pentru cine.

Ce îți place cel mai mult să decorezi: o locuință, un magazin sau un local?

Mă întorc din nou la oameni. Îmi place foarte mult să lucrez cu oameni cu care rezonez, îmi plac oamenii onești cu ei înșiși. Am renunțat la proiecte mari, de tip horeca, pentru că oamenii nu se comportau foarte frumos cu ceilalți oameni din jurul lor, iar eu nu accept acest lucru. Pentru mine fiecare om este important, începând cu electricienii și terminând cu zugravii, îi consider colegi.

Pentru că fiecare are rolul lui și nu trebuie neglijat.

Cum împaci vizualul, detaliile perfecte cu nevoile practice și utile?

Eu cred în ceea ce se numește bază. Nouă, românilor, ne lipsește baza. Adică să faci ceva foarte simplu la nivel de finisaje și mobilier, iar povestea s-o creionezi la final cu obiecte decorative. Eu cred că această bază ne lipsește.

Toată lumea vrea să încarce spațiul încă de la finisaje, de aceea aleg plăci ceramice foarte încărcate sau model de parchet foarte ritmat sau uși complicate, când totul ar putea să fie de fapt foarte simplu, iar lucrurile pe care le poți schimba, de la draperii sau un fotoliu, să fie acelea care aduc personalitatea.

Ai un stil în care te regăsești cel mai tare?

Nu, pentru că întotdeauna mă raportez la oameni.

Nici acasă la mine nu mi-am impus ceva. Tocmai ca să evit discuțiile în contradictoriu cu soțul meu, care e scriitor și, evident, are multe scenarii în minte. L-am pus în legătură cu partenera mea de birou, Andreea Beșliu, și i-am spus să se comporte ca un beneficiar și să-i spună exact ce își dorește. Că în același timp vorbeam și eu cu Andreea la birou, asta e altceva (râde). Am considerat că acasă e important ca familia mea să decidă ce vrea de la spațiul respectiv, și nu să impun eu un stil anume. Eu sunt în zona asta de experiment întotdeauna, sunt omul căruia nu îi este frică de schimbare. Țin minte că ultima dată când ne-am mutat, gemenii mei mi-au spus: „Mama, fără bricolaje!”

Cum te-a schimbat emisiunea „Visuri la cheie”?

M-a făcut mult mai responsabilă.

Să am grijă ce spun, cum spun, în așa fel încât să nu fie interpretat greșit. M-a făcut mai responsabilă și cu selecția proiectelor. Pentru mine nu primează banul, ci mai degrabă scopul proiectului.

Cum arată o zi din viața echipei Visuri la cheie?

Sunt mai multe etape în cadrul emisiunii. De exemplu, prima zi, când ne întâlnim cu familia, este foarte încărcată de emoție, este o zi foarte solicitantă, pentru că într-un interval foarte scurt de timp trebuie să aflăm totul despre familia respectivă. Trebuie să punem întrebările relevante, să ne dăm seama puțin de spațiu și să fim cumva pregătiți sufletește pentru ce ne așteaptă, pentru că întotdeauna șantierul îți rezervă surprize.

După aceea, pe parcursul șantierului, sunt multe zile cu multe telefoane între noi, mai ales seara, după ce ajungem acasă, pentru că fiecare observă altceva și ne e mai ușor să gestionăm proiectul, să ne împărțim spațiile. Fiecare are grijă de spațiul lui, dar totodată trebuie să fim în contact pentru ca lucrurile să se lege. În ultimele zile e haos total, iar eu nici până acum nu am înțeles cum înainte cu o zi de predare nimic nu pare să fie gata, iar la câteva ore după totul să fie perfect.

Cât de importantă este tehnologia în designul interior?

A început să devină din ce în ce mai importantă. În primă instanță e foarte importantă la nivel de instrumente, scule. E importantă încă din faza de proiectare. Spre exemplu, mai nou, meșterii se ghidează mult mai ușor după planul 3D decât după schițe 2D. Iar proiectarea 3D nu se face ușor, dar dacă ai abilitățile și tehnologia necesare să o faci rapid și foarte elocvent este un mare plus. Dacă ai buget să-ți faci o casă inteligentă, ai un raport al costurilor mult mai bun și adevărat, adică știi exact cât consumi, poți schimba parametrii casei. Pe de altă parte, cred că tehnologia la nivelul caselor inteligente este cumva la început și chiar nu știu ce se întâmplă dacă rămâi fără curent. Nu știu dacă riscul de a fi prea tehnologizată casa nu este prea mare atunci când sunt situații critice. Eu nu aș recomanda o casă inteligentă cuiva care nu este racordat la rețeaua orașului. Dacă nu are niște sisteme independente foarte bine puse la punct, care costă, atunci n-aș recomanda așa ceva. Nu în România. :) Ce anume crezi tu că face o casă fericită, din punct de vedere al designului?

O casă fericită este acolo unde sunt oamenii fericiți.

Atunci când este adaptată la oamenii care locuiesc în ea. Și să fie cât mai luminoasă. Dacă ai o casă care leagă interiorul de exterior și oferă intimitate și spațiu suficient întregii familii, cred că este perfect.

Ce sfat ai pentru tinerii designeri?

Să fie onești cu ei înșiși și să fie buni ascultători. Să nu fie orgolioși, să nu-și dorească să-și impună un stil anume, ci să-și caute acest stil, să nu caute să-și creeze un brand, ci să fie ei înșiși.  vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 4 7

Aveam să port cu ea o conversație pe Skype, luni dimineața, de mii de ori mă gândeam cum e oare să o întreb pe Oana de viață. Ea e prinsă între două întâlniri, are un moment de respiro în camera ei de hotel, proaspăt ajunsă de la Bienala din Veneția, în apropierea unui lac între Veneția și Milano, îmi povestea că e la început de drum și insista pe această temă, insista, cred că avea grijă să menționez asta. Când am întrebat-o ce și-ar dori să facă în continuare, mi-a răspuns într-o formă atât de banală și simplă: în câteva cuvinte.

ArhitectELE între ele Adela Maria MARIUS de vorbă cu OANA STĂNESCU

O a n a Stă n e s c u Oana Stănescu: Aș vrea să fac lumea o lume mai bună și, sunt sigură, fiecare dintre noi vrem să facem asta. Dar ține

“ „

nu doar de lucrurile pe care ni le propunem, ține de cum ne comportăm unul cu celălalt.

Adela Maria Marius: Mai exact.

OS: Dacă vrei să faci un bine în lucrurile macro din viața ta sau din viața celor din jur, cred că ține să ai grijă să transmiți acel bine și în fiecare lucru micro pe care îl realizezi… până la urmă, ambele fac parte din același întreg.

AMM: Când vine vorba de arhitectură, OS: Când vine vorba de arhitectură, are puterea de a ne defini cum trăim, cum ne petrecem viața.

AMM: P redai la H arvard GS D în

Cambridge,

OS: Da, și le spun mereu studenților mei – tot ce aveți de gând să faceți, absolut orice lucru construit, poate să fie vorba de un gard, de o intrare, de o stradă, acel obiect gândit de voi are conotații sociale și politice. Gestul spune ceva despre acel gard, despre acea intrare, despre acea stradă care înainte nu era acolo în așa fel cum ați gândit-o voi, iar acest fapt este un lucru important. Să ne asumăm această responsabilitate într-un mod conștient.

AMM: Iar implicațiile...

OS: În fond, tot ce gândim ca arhitecți are implicații asupra unei multitudini de oameni, iar în mare lor majoritate au o relaționare politică.

Pe de altă parte, cred că În asta constă oportunitatea arhitecturii

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 4 9

de a face lucrurile mai bune.

AMM: Și e loc de mai bine?

OS: God knows there is a lot room to make things better, spune-mi dacă vorbesc prea repede.

AMM: Nu, îmi place cum vorbești. Care e acel mail?

OS: Care?

AMM: Care ți-a schimbat viața.

OS: E cel la care nu m-am așteptat.

AMM: Îmi spui despre el?

OS: Da, a fost în 2006, când am dat de un anunț a celor de la OMA New York, eram studentă pe atunci și trebuia să trimit un mail și un portofoliu. L-am făcut, l-am trimis, l-am șters.

AMM: De ce?

OS: Nu mă gândeam că aveam vreo șansă, dar știam că eu am făcut ce aveam de făcut, știam că trebuie măcar să încerc înainte să renunț. În plus, până atunci nici nu mi-ar fi trecut prin cap că un asemenea birou angajează pe baza portofoliului. Sinceră să fiu, nici nu cred că m-am gândit cum angajează...

AMM: Și?

OS: Și 2 luni mai târziu m-au chemat la interviu.

Câteodată mă gândesc că asta e problema cu cei tineri, tind să ezite să trimită acel mail. Cred că trebuie să îți iei șansa sau să ți-o faci singur.

AMM: Tu n-ai ezitat și văd că ai avut și pașaportul la tine până acuma, ce a însemnat pentru tine să pleci din țară?

OS: Între timp am trăit pe 4 continente, ceea ce sună bine și îmi place enorm, dar nu e neapărat mai bine pentru toată lumea. Vine cu anumite sacrificii. În primul rând, acest mod de viață m-a învățat enorm despre mine.

AMM: La ce te referi?

OS: Te învață să îți pui acele întrebări, să nu mai iei drept normal tot ce se întâmplă acasă, îți pune la îndoială ce ai învățat înainte, plus că te deschide... Mergând în State, am învățat mai multe despre Europa decât trăind la propriu în Europa. Contrastul intensifică. E totuși

un proces egoist, înveți despre tine.

AMM: însă...

OS: însă, da, vine cu anumite sacrificii.

AMM: Trăim în generația…

OS: Trăim în generația în care trebuie să știm cum ne este bine, în care avem opțiuni care pur și simplu nu existau înainte. Asta înseamnă însă și că trebuie să te cunoști, să înțelegi ceea ce vrei... Noi, în România, ne gândim mereu că am fi cu musca pe căciulă, că am fi neglijați, după care ieși din România și

vezi că peste tot e un bine și un rău, se cheamă condiție umană.

AMM: Când te gândești la spațiu…

OS: Trebuie să spun că înainte să intru la universitate nu știam ce poate să facă arhitectura.

AMM: E diferită?

5 0 / T R E N D S / vara 2 0 1 8

O arhitectură bună nu e cu mult mai diferită de o piesă foarte bună sau o carte bună sau o mâncare bună.

AMM: Iar spațiul…

OS: El câteodată nici nu trebuie să fie gândit de un arhitect. El este și te lasă să fii și tu.

AMM: Legat de cariera ta, ai un proiect +Pool in NY City OS: E esențial în cariera mea, a început acum 8 ani de zile. Plus că încă este în desfășurare, iar în timp ce încercăm să îl construim, am dezvoltat alte inițiative legate de proiect, iar sub acest pretext AMM: ...al arhitecturii OS: …da, sub acest pretext al arhitecturii, ajungi să vezi o mână de copii învățând pentru prima oară să înoate.

Pur Și simplu te face fericit sĂ faci o diferență în viața unor copii.

AMM: Noi, ca arhitecți, suntem într-o poziție bună?

OS: Da, arhitecții sunt cu un picior în trecut și cu celălalt în viitor. Nu sunt alte profesii care au o asemenea paletă largă, care se ocupă și de partea tehnică, concretă, și de acea creativă, chiar metafizică, la o scară imensă.

Din acest punct de vedere, suntem într-o poziție unică.

AMM: Iar în 2018...

OS: Arhitecții au ceva ce noi numim „set of skills”, iar în 2018 putem fluidiza ușor alte domenii, ca arhitecți învățăm să abordăm probleme extrem de complexe, este

de fapt mai mult decât orice altceva un mod de a gândi, un mod de a privi lumea din jur.

AMM: Tu la ce ai grijă?

OS: Încerc să nu devin cinică, în afară de asta încerc să îmi asum responsabilitatea pentru modul în care trăiesc.

AMM: Dacă e să ai acum un avion, OS: Am grijă să îmi iau un caiet de schițe și o carte. Dacă le am, sunt bine.

AMM: Tu în ce crezi?

OS: În tot ce faci sau ți se-ntâmplă, există o lege a posibilităților, adică, pur și simplu, dacă ți se întâmplă ceva prost, nu o lua personal, multe lucruri în sine nu au sens, noi le dăm semnificație. Adică e în mâinile noastre să le interpretăm și trebuie să ne asumăm această responsabilitate, nu să dăm vina pe alții.

AMM: Ai fost unul dintre arhitecții care a colaborat cu Kanye, OS: În industria muzicală se colaborează enorm, pe baza talentului, indiferent de vârstă sau alte criterii El a abordat arhitectura, designul cu același mod de gândire.

Oana Stănescu © Brigitte Lacombe.

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 5 1

A venit vara și, mai mult ca sigur, ți-ai făcut deja planurile pentru concediu. Știu cât de mult aștepți momentul acela în care vei savura un cocktail pe plajă și te vei relaxa. Pentru ca totul să fie perfect însă, trebuie să ai grijă ce lucruri iei cu tine... și aici mă refer la gadgeturi și accesorii. Eu m-am gândit la toate aspectele care ar putea fi importante pentru tine și am pregătit o listă must have. de Florin Cașotă

Gadgets on the go!

Parrot – Bebop 2 Power

Fitbit Versa

Nu poți să pleci în vacanță fără o dronă la tine.

Dronele au devenit din ce în ce mai performante, mai stabile și mai mici, nu mai sunt doar pentru cei experimentați. Parrot Bebop 2 Power este o dronă ce poate zbura timp de aproape 30 de minute, până la o distanță de 2 km față de cel care o controlează.

Camera de 14 megapixeli ce poate filma full HD la 30 fps este stabilizată pe trei axe, astfel încât imaginea să fie lină și plăcută ochiului. Nu în ultimul rând, e destul de mică și ușoară pentru a fi cărată într-un rucsac. Zbor lin și atenție la crengile copacilor.

Fitbit Versa este al doilea smartwatch al companiei americane și s-a lansat de curând și pe piața locală.

Ceasul are un look minimalist, similar cu cel al ceasului Apple, și există trei tipuri de curele pentru el: silicon, piele și material textil. Versa poate fi folosit atât la birou, cât și la alergat și îți va spune câți pași ai făcut, câte calorii ai ars sau cum va fi vremea peste câteva ore. Un astfel de ceas este util pe timpul verii deoarece te ajută să-ți monitorizezi activitatea și să-ți îmbunătățești performanțele sportive.

Ambi Climate AI Air Conditioner Atunci când nu ieșim în oraș sau când nu ne plimbăm pe munte, căutăm răcoarea în casă și, de cele mai multe ori, aceasta este adusă de un aparat de aer condiționat. În vreme ce această metodă poate fi eficientă pentru a răcori o cameră, nu este și cea mai confortabilă pentru cei care stau acolo. Fie este prea cald, fie este prea rece. O soluție ar putea fi acest aparat care se conectează la aparatul de aer condiționat și ține cont de mai mulți factori, precum temperatura, umiditatea, ora zilei, pentru a calibra aparatul să creeze un mediu confortabil. Utilizatorul poate da indicații și poate alege nivelul de căldură și umiditate cu care se simte confortabil.

5 4 / T R E N D S / vara 2 0 1 8

Yolk Solar Paper Lightweight Solar Charger Dacă ai de gând să-ți petreci vara în afara căminului, atunci vei avea nevoie de un încărcător pentru dispozitivele tale, fie ele telefoane, camere foto sau tablete. O soluție ar putea fi o baterie externă, dar una mai interesantă este acest încărcător ce se alimentează cu energie solară. Poți să-l pui pe ghiozdan și, până ajungi la destinație, bateria s-a încărcat de la soare, apoi o poți folosi pentru a-ți încărca telefonul sau aparatul foto. Producătorul spune că poate încărca complet un iPhone 6 în aproape două ore și jumătate. Nu-i rău și e bio.

Ultimate Ears UE Boom 2

Philips OneBlade Acest gadget ar putea părea puțin cam ciudat pentru o temă de vară, dar gândiți-vă că vara suntem mereu pe fugă dintr-un loc în altul, dar asta nu înseamnă că trebuie să-ți neglijezi look-ul. Cu acest aparat hibrid îți poți tunde barba și părul nedorit din alte zone, dar te poți și bărbieri cu el. Aparatul nu bărbierește la fel de aproape ca o lamă tradițională, astfel că pielea este protejată. OneBlade este rezistent la apă, așadar este ușor de curățat: nu trebuie decât să-l clătești la robinet.

De asemenea, te poți bărbieri cu sau fără spumă. De ase­menea, este destul de mic și ușor încât poate fi luat în geanta de sală sau la birou, ca să arăți fresh oriunde ai merge.

Nu poți să pleci undeva fără să nu aduci și petrecerea cu tine: fie că ești la plajă, la plimbare cu bicicleta sau într-o piscină, această boxă portabilă își va face treaba. Trebuie doar să fii la 30 de metri de boxă pentru a permite conexiunii să nu se întrerupă. Oferă un sunet la 360 de grade, este rezistentă la apă și la șocuri și are o autonomie a bateriei de 15 ore. Îndeajuns și pentru afterparty.

SB Bike 30 Vara, să stai în mașină, în aglomerație, este oribil. Și mai nasol este să rămâi blocat într-o intersecție într-un autobuz fără aer condiționat. Soluția este transportul alternativ, iar noi vă propunem o bicicletă electrică de la Smart Balance: SB Bike 30. Această bicicletă electrică atinge o viteză maximă de 25 km/oră, are o autonomie de 40-50 de kilometri și se încarcă în 2-3 ore. Dacă rămâi fără baterie, poți să pedalezi în modul clasic, dar vei ajunge la destinație ceva mai transpirat.

Xiaomi YI VR 360

Sony RX-100 Ce faci dacă nu vrei să iei mult echipament cu tine, dar nu ești mulțumit de fotografiile și filmările pe care le face smartphone-ul tău? Îți iei o cameră foto compactă, precum Sony Cyber-Shot RX100. Camera are un senzor de 20 megapixeli, un zoom optic de 2,9x, un obiect Zeiss cu o deschidere a aperturii de f/1.8. Pe lângă chestiile tehnice, ce trebuie să știți este că această cameră filmează și 4K, dar și slowmotion (1.000 fps, adică foarte slow, timp de 8 secunde), încape în buzunar și poate fi folosită atât pentru fotografie, cât și pentru filmare și nu o să te oftici că ai ratat un moment memorabil doar pentru că nu ți-ai adus DSLR-ul cu tine la plimbare sau în vacanță.

Celor care vor să meargă dincolo de fotografiile și clipurile video tradiționale le recomand o cameră cu ajutorul căreia pot realiza imagini la 360 de grade. Camera dispune de 2 lentile 220° și 2 senzori Sony IMX377, astfel că nu numai că împărtășești experiența cu ceilalți, dar îi poți face să se simtă și implicați în ceea ce faci.

Camera are WiFi, astfel că puteți încărca filmările rapid pe rețelele de socializare.

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 5 5

Sch i m b ă r i l a vâ r f Nu cred că ați păstrat toate numerele revistei noastre, dar am mai vorbit aici despre niște tineri croați care fac mașini electrice tari. Dacă Tesla a primit de-a lungul anilor multe, multe miliarde în subvenții de la stat, băieții de la Rimac au mers pe barba lor, având în vedere că statul croat nu are miliarde să dea pe școli și spitale, d-apăi pe mașini electrice. De Alexandru Duțu

A

șa că inginerii aceștia au început prin a face subansamble de electrice pentru greii domeniului. Apoi, doar ca să arate că se pricep, au scos mai întâi, acum cinci ani, Concept One, un supercar de 1.074 CP și 3.800 Nm. Anul ăsta și-au atârnat la butonieră și Rimac Concept Two, ceva de 1.914 CP, numai 2.300 Nm și 1,85 sec pentru 0-100 km/h. Totul folosind în punctele esențiale tehnologie din propria ogradă. Și după ce au venit Concept One și Concept Two, hop, iată că acum a venit și Porsche, care a cumpărat 10% din firma Rimac, numai ca să aibă acces la tehnologiile croaților.

Frumos! Asta în timp ce marii producători auto care fuseseră acționari în Tesla s-au retras demult, iar acum încep să se cam retragă și investitorii. Să nu ziceți că nu v-am spus din timp de Rimac! Suma plătită de Porsche este secretă. Nemții au în teste de câțiva ani modelul full electric Taycan, care se apropie de intrarea pe piață. Eu aștept însă să mai văd lucruri interesante scoase de Rimac, acum că au un greu lângă ei.

Cu toate astea nu mă pot abține să nu-mi pun o jumătate de întrebare: cum ditamai concernul (Porsche este proprietarul concernului Volkswagen, cu tot alaiul aflat la ei în ogradă, de la Audi la Bentley și de la Skoda la Lamborghini, plus multe altele de anvergura asta) investește miliarde bune, ani și ani, în tehnologii electrice,

și apoi ajunge să umble după tehnologie de vârf la niște puștani (geniali altfel) din Croația, care au vândut până acum câteva mașini făcute în spatele casei? Or fi reușit băieții cu un mic atelier în Croația să scoată tehnologii de vârf cu sume de mii de ori mai mici decât cheltuiește o corporație cu cifră de afaceri peste bugetul multor țări din UE? Bine, putem presupune că tinerii croați aveau exact ce le lipsea inginerilor de la Porsche. Dar mai putem presupune și că ultimele arestări și condamnări cu ani grei și mulți de pușcărie, pe numele unor șefi de la Audi și Volkswagen în scandalul Dieselgate, atât în Germania, cât și în SUA, nu vin la întâmplare. Și că asta face, probabil, ca multe miliarde să fie vânturate fără ca cineva să dea socoteală cum trebuie. Dar astea sunt doar presupuneri și ipoteze. Zicem și noi ca opinia publică. vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 5 7

5 8 / T R E N D S / vara  2 0 1 8

Mai mic, mai electric... ...mai puțin mașină, mai mult motoretă Tendința actuală în lumea auto este aceeași cu tendința din telefonia mobilă la începutul mileniului: mai mic, și mai mic, poate chiar deloc. Recent japonezii au anunțat că Toyota iRoad, conceptul prezentat acum cinci ani, ar putea intra în curând în producție. Foarte probabil cifrele lui iRoad, despre care am mai vorbit aici, vor rămâne aceleași. Ultima dată conceptul avea cam 50-60 km autonomie, arhisuficient chiar și pentru o zi de umblat prin oraș. Dacă luăm în calcul că bateria mai poate fi lăsată câte o oră pe ici colo, pe la birou, sau la vreo stație din curtea supermarketului la încărcat, putem să ne bazăm și pe mai mult de 100 de kilometri pentru o zi mai aglomerată. Nu avem deocamdată specificațiile exacte ale bateriei litiu-ion, dar, făcând o analogie ne așteptăm ca în prima jumătate de oră de încărcare bateria să ajungă la vreo 80% din capacitate. Așadar cât mănânci un hamburger sau cât dai o fugă până la etajul 14 să lași niște acte și să schimbi două vorbe, ți-ai mai adăugat un 35-40 km raza de acțiune. Altfel sunt necesare trei ore pentru umplerea bateriei. Viteza maximă este de 60 km/h, dar autonomiile record de care vorbeam mai sus se ating cu o medie de 30 km/h.

Atuurile lui iRoad nu sunt însă viteza sau puterea, ci dimensiunile.

Cântărește 272 de kilograme. Cât o motocicletă mai împlinită. Dacă ții musai, o poți urca într-o dubiță cu care pleci într-un camping prin Grecia. Lungimea este de 2,34 m și o rază de întoarcere de 2,3 m. Asta mi se pare senzațional.

O poți întoarce într-un hol sau chiar într-un lift de spital. Lățimea este de 87 cm, deci este mai îngustă decât multe motociclete. Și Twizy, electrica lui Renault, este mititică, dar iRoad poate merge printre mașini, ca motocicleta.

Sau pe banda pentru biciclete, sau, deși nu este frumos, chiar pe un trotuar gol, acolo unde strada e blocată. Cred că poți trece cu ea și printr-o ușă rotativă de la intrarea într-un mall. De fapt este o motocicletă acoperită.

Cele două motoare electrice, montate în roțile din față, nu au cine știe ce putere, dar mă gândesc că nu vă doreați să o ardeți noaptea pe bulevardele pustii, cot la cot cu un Suzuki GSX-R, cu 200 la oră.

Asta mică are însă ceva de motocicletă: felul în care se înclină la curbe, grație unui sistem de glisare a roților din față. Deci pentru gospodinele care nu sperau să pună vreodată genunchiul jos virând pe o motocicletă, iRoad oferă măcar în parte senzația de înclinație pe viraje.

Al doilea loc, din spatele șoferului, este mai mult pentru situații de urgență. Oricum nu cred că ați fi plecat cu soacra în spate de la Fetești la Satu Mare într-un iRoad. Altfel, locul pasagerului este mult mai des un portbagaj destul de încăpător. Și dacă trebuie să împăcăm și pasagerul picat din cer și bagajul, am mai văzut o soluție la cei de la Renault Twizy: un rucsăcel croit special pentru a fi atârnat în spatele mașinuței.

Pe scurt cred că în scurt timp oamenii nu vor mai avea nevoie pentru deplasările în orașele mari de ceva mai mult decât gadgeturi gen Toyota iRoad sau Renault Twizy. Viitorul pare, așadar, din ce în ce mai mic, dar măreț. vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 5 9

El. Ea. O motocicletă Yamaha Ténéré. Conturul Africii. 14 luni. O poveste. 407 pagini.

OYiBO

Ana Hogaș și Ionuț Florea sunt cei doi oameni din spatele poveștii transpuse în cartea Oyibo*. Undeva prin 2011, cei doi au pornit într-o aventură în Africa. I-am invitat la o discuție în care am încercat să aflăm mai multe despre curajul de a face un astfel de pas. Despre cât de greu sau ușor e pentru doi oameni să părăsească capitala și să pornească într-o astfel de călătorie. De vreme ce vara ne inspiră sentimentul de libertate, am fost curioși cât de multă libertate poate simți un suflet care se află pe motor alături de persoana iubită, călătorind dintr-un capăt în altul al Africii, explorând atât partea cunoscută europenilor, cât și povestea neștiută a oamenilor și a locurilor de acolo. Ne-am așezat la masă, ne-am comandat limonada și ceaiul și am dat startul unei conversații care a durat, pe ceas, o oră și jumătate. Am auzit sunetul motorului și am putut vizualiza cele mai mișto lucruri din călătoriile lor, prin cuvintele lor.

De Ioana Sabo si Cristian Niculae

6 0 / T R E N D S / vara 2 0 1 8

P

raful de pe haine, locuri pustii și diferite evenimente neprevăzute. Am vrut totuși să aflăm care este cel mai mare lux pe care și-l permit: Eu cred că timpul este cea mai luxoasă resursă, spune Ionuț. Iar eu vin și spun că poate uleiul de argan pe care probabil orice femeie și-l dorește în acel moment, intervine Ana.

Cafetiera. Cred. Cu toate că este grea, este totuși un lux. Calculezi totul la gram, dar o cafea dimineața este perfectă.

Asta pentru că nu se bea cafea peste tot. Ana Ne-am dat seama instant de cât de puternică e conexiunea între acești doi oameni. Simplitatea, și am putea spune chiar modestia caracteristică lor, este un lucru care te face pur și simplu să vrei să îi descoperi mai mult. Așa că i-am întrebat cât de mult s-au redescoperit în aceste călătorii.

Ionuț: Da, este un proces terapeutic. E un fel de rutină în care te poți pierde și poți să te gândești la tot felul de lucruri. În ciuda faptului că există sisteme de comunicare între căști, ești practic tu cu tine. Mai simți o bătăie pe umăr și știi că e timpul pentru o pauză.

Ana: Cumva, ne-am obișnuit că orice lucru se poate întâmpla și ne concentrăm poate pe probleme din trecut, gânduri. Pentru mine, este o stare complet diferită față de cum sunt acum în București. Sunt factori externi extrem de diferiți. Este foarte greu să spun cine sunt, ce simt acum.

Acolo, în călătorii, prezentul e foarte intens, dar ai posibilitatea să te gândești la orice.

Ne-au vorbit foarte mult despre Africa. Pasiunea cu care o fac te îndeamnă parcă să mergi acasă și să îți faci bagajele.

Să fugi acolo și să te convingi singur de unde atâtea povești mișto. Dacă ai avut vreodată sentimentul că poate e timpul să fugi în lume și să explorezi, povestea Oyibo te poartă fix acolo. Oyibo este cartea în care regăsești toate momentele, bune și rele, trăite de Ana și Ionuț într-o călătorie de 14 luni, pe o motocicletă. Conturul Africii. Africa, acel loc în care pare că realitatea, umanitatea, sinceritatea predomină mai mult decât sugerează aparențele.

Ana: We just love it. Acolo e totul mai haotic, puțin messy. Ne place asta. Oamenii acolo au o disponibilitate emoțională excepțională. Pentru mine, să merg în Africa înseamnă să merg între ai mei. Pot să mă exprim așa cum vreau, să fac chestii fără teama de a fi judecată. Societatea spune că suntem destul de așa și așa. Uite, sunt conștientă că toți oamenii au probleme. Peste tot. Dar am citit foarte mult și, aparent, oamenii din Africa suferă de mai puține boli psihice decât oameni din alte locuri din lumea asta.

Ionuț: Eu unul sunt de părere că spațiul european este interesant, dar în Africa ai mai multă libertate. Contactul cu oamenii este complet diferit acolo. Ne atrage foarte mult libertatea și senzația pe care ți-o oferă spontaneitatea momentelor. Sunt foarte deschiși și primitori. În ciuda faptului că erau persoane cu arme la piept, erau cu zâmbetul pe buze și dornici de a vorbi.

Și ei chiar simt că aparțin acelor locuri. Ne-au povestit despre cum, după fiecare călătorie acolo, sentimentul de a se întoarce înapoi era foarte puternic.

O poveste despre întoarcerea în Europa, cu o oprire în Barcelona, a fost asociată cu acel moment de Oh, din nou contactul cu lumea cu probleme.

Așa văd eu, cel puțin. Ana Drumurile pot fi presărate cu fel și fel de obstacole. Dar există un calm-down mantra undeva în interiorul lor.

I-am rugat să ne povestească și despre momente în care au întâmpinat obstacole. Până la urmă, nicio astfel de călătorie nu poate fi presărată doar cu amintiri frumoase.

Dar nici rele nu sunt. Ci mai degrabă asociate cu ceva spontan, puțin noroc și un strop de umor.

Ionuț: Cred că acum putem vorbi despre cumulul de experiență. Ne simțim relaxați acum când plecăm în Africa.

Orice s-ar întâmpla, o să fie ok. În ultima excursie, au fost niște situații destul de complexe. Dar noi eram foarte relaxați.

Eram la ieșire din Sierra Leone și am dat de niște vameși foarte corupți care ne cereau niște bani ca să ne ștampileze pașapoartele. Evident că nu am vrut și le-am cerut să ne ștampileze, dar ne-au spus că dacă avem vreo problemă să nu ne mai întoarcem. Am ajuns la intrarea în Liberia și acolo ne-au spus că vizele noastre sunt expirate. Am încercat noi să le explicăm că nu are cum să fie așa și, după vreo 45 de minute, ne-am dat seama că erau expirate. În ciuda a ceea ce se întâmpla, știam că o să se rezolve cumva.

Ana: A durat 4 ore și jumătate să părăsim frontiera, fără pașapoarte. Alea au rămas la ei. Era sâmbătă și am agreat să lăsăm pașapoartele la ei într-un sertar. Biroul arăta ca un decor de teatru foarte vechi. Nu aveam siguranța că hârtiile de acolo se vor mai găsi. Oamenii vorbesc foarte frumos, dar logistica e catchy. Dar noi am zis ok! Era ilegal să circulăm fără acte. Tocmai ce fuseseră alegeri și nu existau miniștri, vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 6 1

zone care sunt renumite pentru violență sau alte zvonuri care alungă de fel turiștii.

Ana: Uneori, spre exemplu călătoria din care a ieșit Oyibo, am mers și în locuri care erau renumite ca fiind violente sau așa. Ne-am dat seama că a fost totul super ok și chiar am vizitat niște locuri minunate.

Ionuț: Cred că ne-a plăcut și mai mult un loc după ce ne-am reîntors. Am văzut alte aspecte, am descoperit locuri noi. Cu cât stai mai mult, cu atât afli mai multe despre locul ăla. Locuri în care poate la început nu ne-am planificat să mergem.

iar șeful de la imigration era interim. Am stabilit o întâlnire cu big-boss și ne-au dat o hârtie pe care scria: Ei sunt cutare și cutare.

Ionuț: A fost amuzant faptul că am trecut de check point-uri mai rapid cu acea hârtie decât cu pașapoartele.

Se uitau toți la hârtie și nu înțelegeau de ce nu aveam pașapoarte. Cu o hârtie, nu aveau ce să ne facă și, în plus, când ai pașaport, ei trebuie să noteze pe caiet cine ești, de unde vii, unde te duci. Nu erau lămuriți. Așa că ne lăsau să trecem.

Ana: Și mai amuzant a fost că domnul de la vamă era mai supărat că și-a pierdut timpul cu noi, când el voia să se uite la nu știu ce meci cu Liverpool. Avea și afiș în birou. Am făcut deal-ul și ne-a zis că trimite el pe cineva luni cu pașapoartele în Monrovia. Acel cineva avea să vină la întâlnirea cu big-boss cu un microbuz. Nici măcar nu era microbuz direct, trebuia să schimbe. Eu am văzut experiența asta așa... outside my body. Mă uitam la mine și eram super-relaxată. Iar asta nu îmi stă în fire.

După toate aceste povești, am fost totuși curioși de cum văd ei africanii. Care sunt calitățile acelea care i-au convins pe acești români să iubească atât de mult poporul acela: Ana: Au cel mai puternic spirit antreprenorial. Toată lumea, oriunde am fost, toată lumea vine cu o ideea să facă ceva, să trăiască. Vin chiar ei la tine cu o idee. Nu au nicio rușine. Să gătească, să repare. Tu crezi că poate nu ai nevoie de nimic, dar nu, vin ei cu ceva. Și sunt foarte, foarte deschiși. De la cel mai sărac și modest copil până la cel mai mare big-boss din Liberia, sunt foarte abordabili. Poți să faci și o glumă nepotrivită. Ei râd.

Ionuț: Eu aș pune accent și pe stilul și simțul lor artistic.

Cântă super-bine, dansează super-bine. Te simți prost.

Mergi într-un sat și încep oamenii ăia să bată la tobe și te invită, dar tu ești... nu știu, nu te poți compara cu ei. Nu e un clișeu, oricum.

Planificare sau spontaneitate? Ei ne zic că nu puțin din ambele. Merge și cu spontaneitate, căci ajungi să descoperi poate și mai mult frumosul dintr-o zonă. Totuși, există 6 2 / T R E N D S / vara 2 0 1 8

Acești doi oameni mișto de pe motocicletă merită cunoscuți și dincolo de aventurile lor: Ce ați descoperit cel mai mult unul despre celălalt?

Ana: E foarte complicat de răspuns. Sunt ca două layere.

O dată, oamenii acumulează experiențe externe și o dată ți se întâmplă lucruri cu tine. Totul devine mai clar despre ceea ce înseamnă viața.

Ionuț: Nu am aflat ceva unul despre celălalt ca o revelație.

E pur și simplu un proces de redescoperire în sine.

Care e cea mai mare frică a voastră?

Ionuț: Eu nu mă simt confortabil cu foarte multă lume în jurul meu, dar într-o anumită direcție. În Africa mă simt super-bine când, într-un sătuc, se adună sătenii în jurul meu și se uită la mine. În schimb, la un concert sau într-un contxt de public speaking, mă pierd.

Ana: Mie îmi este foarte frică de eșec și să fiu abandonată. Sunt niște chestii cu mine. Din cauza asta probabil că Africa funcționează ca un balsam pentru anxietatea asta a mea. Acolo e un sharing experience de ascultat și știu că acolo mă pot baza pe sinceritatea acestui schimb. Sunt interesați să se ofere pe ei pentru mine, să îmi ofere din timpul lor și invers.

Ce îi sfătuiți pe cei care vor să trăiască o astfel de experiență și încă nu au curajul să o facă?

Ana: În primul rând, să gândească pentru sine. Ce înseamnă curajul de a face chestia asta. De obicei răspunsul e mult mai simplu de adoptat pe lângă probleme precum banii.

Dacă nu ai o problemă serioasă, să zicem o boală care să te țină captiv în timp și bani, probabil că nu e vorba de curaj.

Ci poate altceva care îi ține pe loc și nu au descoperit încă ce.

Doar el și ea. O motocicletă. Poftă de viață, de experiență.

Sufletul deschis. Bunătate. Simplitate. Sinceritate. Cam așa i-am descrie, pe scurt și poate nu suficient, pe Ana și Ionuț.

Trei întrebări fulger: Băutura preferată: Ana: Apa. Ionuț: Sucul de guava din Sudan.

Mâncarea preferată: Ana: Fructele tropicale. Aș putea trăi doar cu ele.

Ionuț: Mâncarea vânată. În sudul continentului. Poate pentru alții sună ciudat, dar asta e. Țara preferată: Ana și Ionuț: Africa! În special sudul continentului.

Grand Prix Monte Carlo

în 1.000 de litere și 5 poze

T

răim într-o lume în care tehnologia și inovația ocupă din ce în ce mai mult loc. Și, dacă nu mă credeți, încercați să renunțați la telefonul mobil pentru o zi. Vă mai amintiți cum era acum 10 ani?

Internetul mobil era o delicatesă, zahărul nu era blamat și vedeam doar în filme mașini care se parchează singure. Ei bine, lucrurile s-au schimbat. În ultimii 10 ani m-am reapucat de modă, am renunțat la fumat și am devenit pilot de raliuri. Mi-au plăcut mereu mașinile, recunosc, iar una dintre dorințele mele a fost să ajung la Grand Prix Monte Carlo, ceea ce s-a și întâmplat luna trecută, la invitația lui Iqos. E greu de descris în cuvinte experiența unui circuit de F1 văzut de aproape. Sunetul acela care ți se instalează în suflet, pe care îl simți în stomac și pe care îl auzi în cap seara, înainte de a face recapitularea unei zile fantastice... S-au schimbat multe în ultimi ani și în F1, mai ales în privința tehnologiei. Pilotul este pe primul loc, iar toate inovațiile făcute conduc către performanță și siguranță. Am zâmbit gândindu-mă că există o paralelă firească între mașini și Iqos: aceeași plăcere, dar cu o preocupare mai mare pentru siguranță. #challengeyourimagination #iqosambassador

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 6 3

arts&culture

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 6 5

6 6 / T R E N D S / vara  2 0 1 8

Am ales aceste lucrări pentru că ele celebrează vara, anotimpul meu preferat. Apa, în special cea a mării, este elementul în care mă simt cel mai în largul meu. Totodată, marea este simbolul dinamicii vieții, loc al zămisirilor, al renașterii, dar și al misterelor din adâncuri, al lumii nevăzute și închipuirilor fabuloase. Marea, prin complexitatea simbolurilor ei, rămâne una dintre cele mai importante surse de inspirație pentru spiritul meu creator. Cum poate fi cel mai frumos vara dacă nu prin cea mai însorită plajă din Caraibe, scăldată în rozul păsărilor flamingo? Prin nisipul alb și foarte fin, marea turcoaz, soarele arzător, zilele lungi și vesele, nopțile înstelate, scurte și exuberante. Sau poate prin părul umed al persoanei iubite, prin mirosul pielii proaspăt arse de soare, prin urmele de pași lăsate de plajă, castelele de nisip care tronează peste plajele cu nisip și scoici? Prin cele două lucrări vreau să redau cititorilor revistei un context marcat de senzitiv, un spațiu mental ce răspunde dorinței de a fi în comuniune deplină cu natura în cel mai frumos anotimp al anului: vara.

Texte de Ioana Sabo si Cristian Niculae

OVIDIU SOLCAN

C

um arată lumea prin colajele lui? Este viu colorată. Lumea colajelor mele este o lume a trăirilor, a simplității. O lume pozitivă. Consider că, în fiecare creație a mea, fiecare bucățică de hârtie e acolo unde trebuie să fie. Deși totul poate părea întâmplător, nimic nu este. Iar Ovidiu este un artist care surprinde plăcut prin lucrări complexe, lucrări care transmit o energie ce pătrunde în imaginația privitorului și trezește trăiri interioare. Sunt adeptul culorilor pentru că simt că acestea au puterea de a influența starea fiziologică și puterile psihice și sunt un fel de manifest artistic față de peisajele gri. Îmi doresc să creez acea uimire și bucurie pe care cineva o simte atunci când vede pentru prima data ceva nou, inedit, unic. Prin ochii lui, colajele sale sunt descrise prin vibrația și emoția pe care o transmit, iar despre el spune că, în ciuda stângăciei cu care își exprimă trăirile în mod verbal, este un om meticulos, curios și hotărât. L-am întrebat pe Ovidiu cât de importantă este pentru el abordarea senzorială și conexiunea spirituală în procesul de lucru. Abordarea senzorială este unealta actului creativ. Ca proces psihic senzorial, eu prelucrez și reproduc însușirile caracteristice ale obiectelor și fenomenelor ce acționează sau au acționat cândva asupra organelor mele de simț: văz, auz, miros, gust, atingere. Îi place DJ Premier, pentru că mixul său de sunete se aseamănă cu procesul lui de transpunere a bucăților de hârtie pe pânză. Printre momentele de inspirație se numără momentele cu soția lui, filme precum Sicario, Goodfellas, Taxi Driver sau actori ca Al Pacino sau Robert de Niro. În asocierea cu simțul văzului și al auzului, Ovidiu ne prezintă două dintre lucrările sale. vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 6 7

6 8 / T R E N D S / vara  2 0 1 8

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 6 9

7 0 / T R E N D S / vara  2 0 1 8

Lucrările din serie sunt picturi în ulei ale vechilor maeștri. Acestea sunt tratate cu date pure și astfel citite ca fișiere de imagini RGB, alterate ulterior și prin cod. Seria este un exercițiu de reprezentare, unde imagini celebre ale echilibrului și măiestriei clasice sunt alterate digital, într-o tentativă de a le investi cu noi sensuri vizuale.

Rezultatele sunt imprevizibile și, în urma procesului, imaginile originale sunt în același timp radical diferite și încă recognoscibile.

Raluca sturzu

P

oate le asociezi cu un scenariu de film, Looper sau Inception. Orice te transpune într-o altă dimensiune. O altă realitate. Cam așa își descrie și Raluca Sturzu lucrările.

Ilustrațiile mele nu reflectă o imagine a lumii, cât mai mult un anumit raport cu estetica, cu arta figurativă tradițională și cu tehnica digitală. O punere în tensiune a celor două, iar în final se produce o nouă imagine fluidă, instabilă, o stare efemeră dintr-un proces lent de dizvolvare și alterare a figurativului. În seria „Pixels on Old Masters” se manifestă în special această confruntare a figurativului clasic – perfect – cu spațiul virtual al codurilor de programare, în care modelul este alterat și astfel adus la eșec. Există un echilibru aparte în transformarea din lucrările ei. Acele siluete iconice sunt transpune într-o cromatică dizolvată și totuși toate elementele reușesc să se completeze perfect. E o joacă în acest proces.

O căutare veselă și, evident, un umor inerent căutării. Raluca se descrie ca fiind o fire curioasă, rațională, dar cu o oarecare neliniște. Trei trăsături care se regăsesc și arta ei. Lucrările mele sunt conceptuale, controlate, dar în același timp fluide, căutând să fugă cumva din propriul cadru. Îi place muzica techno, artiști precum Shed, Kangding Ray și Andy Stott. Printre sursele ei de inspirație se enumeră Simone Martini, Fra Fillippo Lippi, Georges de la Tour sau Gerhard Richter. Raluca este un artist pentru care simțurile țin de inevitabil – tot spațiul real și tot ce există în el, în lumea fizică, se adresează simțurilor. Nu mă gândesc la asta când lucrez, ci la o anumită țesătură ideatică pe care să o reproduc. Simțurile și prezența lumii fizice sunt importante într-un proiect de arhitectură, pe când ilustrațiile sunt libere, sunt eliberate. Avem plăcerea de a vă prezenta două dintre lucrările Ralucăi din seria „Pixels on Old Masters”, despre care aceasta ne povestește: vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 7 1

Innocent X

7 2 / T R E N D S / vara  2 0 1 8

Malatesta escaping the frame.

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 7 3

Foto Stefan Vartolomei

7 4 / T R E N D S / vara  2 0 1 8

Information Overload: suprasaturarea cu informație de care suferim în ziua de azi. Eu sunt dependent de informație. Consum minimum o oră de YouTube/zi, la cafea, iar în timpul lucrului ascult neapărat ceva – muzică, audiobook, un film pe fundal. Am observat în ultima vreme cât de important este să stai și în liniște. Să te uiți pe pereți și să te plictisești. E foarte benefic pentru stimularea imaginației. Plictiseala mă duce în colțuri din minte puțin accesate.

Este o observație empirică, dar încep să cred mult în ea.

Anxiety Amplifier: descrie o tabletă futuristă ce are pe display fețe de oameni care urmăresc atent. Această urmărire de către un grup de oameni poate genera o anxietate foarte accentuată pentru unii oameni, eu fiind unul dintre ei. Pe scurt, se referă la anxietatea de a vorbi în public. Bineînțeles, anxietatea se accentuează și dacă îi auzi vorbind. În lucrare, gura este acoperită ca reprezentare a gândului lor, pe care nu reușești să îl citești, adică critica.

victor fota

A

m întâlnit în lucrările lui Victor Fota o fuziune între elemente tehnologice și științifice, dar și concepte care te poartă într-un tabloul de oglindire a funcției vieții prin perspectiva fizicii. M-am legat de entropie, de a doua lege a termodinamicii, mai exact. Am creat propria idee despre sensul vieții. Mă axez foarte mult pe detalii care să atragă privitorul să exploreze fiecare parte a lucrării. Din curiozitate, l-am rugat pe Victor să descrie lumea lucrărilor lui. Este o lume în care domină imaginația și interpretarea unor aspecte din realitate, însă cu un estetic realist. Dacă la început de carieră imaginile erau mai rigide, apelam la mult realism în realizarea compozițiilor simple prin care realizam un concept din natură, acum sunt mai liber în exprimare și mă folosesc mai puțin de realitate și mai mult de imaginație. În prezent, lucrez la o serie în care folosesc mai mult instinctul și mai puțin rațiunea. Elemente organice, nu tehnice. Picturile lui te poartă într-o călătorie spirituală în care predomină imaginarul și sci-fi-ul, iar abordarea senzorială reflectă personalitatea lui: sunt obsesiv, conștiincios, anxios. Sunt de părere că informația văzută de ochi trebuie percepută ca atare de creier pentru a reprezenta pe pânză ceea ce vrei. Conexiunea vine atunci când conceptele imaginate sunt reconstruite vizual în minte și apoi fizic, pe pânză. Este un proces vizual. Muzica este și ea un element definitoriu în procesul lui de lucru, predominantă fiind muzica electronică sau cea simfonică. În asocierea cu simțul văzului și al auzului, Victor ne prezintă două dintre lucrările sale: Information Overload și Anxiety Amplifier. vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 7 5

Anxiety Amplifier

7 6 / T R E N D S / vara  2 0 1 8

Information Overload

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 7 7

Summer PRO FM Dimineața de vară la Pro Fm începe cu Ramona Dumitrescu, Sebastian Coțofană și Radu Țibulcă. În spatele hiturilor de pe post, al vocilor cu super-energie, se află acești trei oameni super-faini care ne-au povestit puțin despre ce se întâmplă la ei în studio într-o dimineață de vară.

De Ioana Sabo si Cristian Niculae

C

um arată o zi de vară la ProFM: Sebastian: Nu îți dai seama că e vară, pentru că dăm drumul la aerul condiționat pe 17 grade. Și vara, și iarna. Nici nu mai știm ce anotimp e.

Raluca: Depinde, că uneori nici nu merge aerul condiționat.

Radu: Ce pot eu să vă spun este că studio-ul ProFM se află pe raza muncipiului București, așa că o zi de vară la noi e ca o zi de vară în redacția Șapte Seri.

Sebastian: De fapt, e mult mai frumos pentru că Ramona trece la garderoba de vară.

LIVE: Cel mai funny lucru pe care l-ați spus: Sebastian: Undeva prin noiembrie 2017, am spus un banc cu Bulă. Dacă nu îl mai ține nimeni minte, înseamnă că nu a fost destul de amuzant.

Ramona: Eu chiar ieri am spus un banc: De ce e șunca presată? Pentru că nu a vrut să fie șuncă.

Sebastian: A, și am mai spus eu odată un banc. Dar era furat.

Radu: Eu încă nu am apucat să spun ceva amuzant.

Vedem. Poate din toamnă ne organizăm mai bine.

Ramona: Radu e prea tânăr ca să fure bancuri. *Se aud tobele* Care este vocea voastră preferată de la radio?

Varianta 1: Ramona: Coțofană.

Sebastian: Ramona.

Radu: Radu Țibulcă.

Varianta 2: Sebastian: Hai, bine. Radu.

Radu: Coțofană.

Ramona: Ramona!

7 8 / T R E N D S / vara 2 0 1 8

Cum ați decis că vreți să faceți asta?

Sebastian: Altceva nu a fost.

Ramona: Pentru mine a decis Coțofană, căci el m-a luat.

Sebastian: Pentru mine a decis universul. Ideea e că unii oameni își dau seama că pot transforma talentul lor într-un job. Iar noi cred că am fost pur și simplu norocoși că am ajuns să facem asta.

Radu: Pentru mine au decis colegii. Pot să spun că mi-am găsit scopul în viață: să lucrez aici cu Ramona și Coțofană.

De unde vă luați energia pe care o și transmiteți mai departe oamenilor?

Radu: De la cafeaua de aici de pe hol.

Sebastian: Este 1 leu paharul. Și bem vreo 2-3 pe zi.

Noroc cu colega noastră care vine mereu cu bani schimbați.

Care considerați voi că e cel mai mare rol al vostru pentru ascultători?

Ramona: Să le dăm energie și să îi facem să râdă. De noi sau cu noi.

Sebastian: Cred că rolul nostru este să fim prietenii oamenilor în aceste 3 ore, de la 7:00-10:00. Indiferent de cât stau pe post, fie 10, 15 sau 20 de minute, să se simtă bine atunci când ne ascultă.

Summer virgin tonic Te-ai gândit vreodată ce fac băieții ăia de la Virgin Radio vara? Cum se trezesc ei la 5 dimineața și dau fuga la studio ca să apese START și să dea tonul dimineții... vara? Ei bine, am dat și noi o fugă pe la ei ca să aflăm cum decurge pentru ei o zi de vară dincolo de vocile de radio, să îi convingem să ne spună cele mai trăznite momente. De Ioana Sabo si Cristian Niculae

D

imineața de vară la Virgin Tonic începe așa: Șurubel: Ne certăm pe aerul condiționat. Avem un singur aer condiționat cu două trepte: foarte cald și extrem de rece.

Bogdan: Într-o parte a studio-ului se transpiră, pentru că aerul bate fix pe Ionuț.

Stă săracu cu geaca pe el. Dar după ce trecem de cearta cu aerul condiționat… Șurubel: ...e clar că vara avem o energie mult mai mișto. Dacă stai vara cu noi în studio, ori o să râzi, ori o să plângi foarte tare, dar o să fie fain.

Ionuț: Nici nu știi când trec alea 3 ore în studio.

Imediat se face 10 și suntem șocați. Și, spun ei, le-ar trebui undeva pe la 8 ore ca să poată să spună absolut tot ce au de zis. Undeva pe la 6:30 intră în studio și vorbesc pentru prima dată la radio.

6:30. Ăla e momentul lor de switch. Iar undeva pe la 12, canapelele devin locul de retragere. Puțin somn, puțin Instagram. Probabil dacă ne-am culca și noi la ore normale, nu ne-ar lovi și somnul pe parcursul zilei.

Dar avem energie. Corpul s-a setat ca între 6:30 și 10-11 să fim în priză. – zice Bogdan.

LIVE: Reguli, povești și momente amuzante Bogdan: Avem o regulă. Nu ne povestim chestii. Se mai întâmplă să intre câte unul într-o sală și să încerce să ne spună ceva ce a făcut și NU, NU, NU. Mâine dimineață la radio! De cele mai multe ori, aflăm lucruri unul despre celălalt în direct la radio. E oarecum un risc pe care ni l-am asumat, căci nu știi cum o să reacționeze celălalt. Șurubel: E foarte importantă reacția naturală. E real life. Falsul se transmite prin radio. Eu mi-am cerut iubita în căsătorie de revelion și noi ne-am întors pe 8 la radio.

Bogdan: Eu o să îi fiu naș. Habar nu aveam că o ceruse. Șurubel: Când le-am spus, a fost un moment extrem de emoționant. Se vede și pe video.

*Cum vă puteți imagina că cei trei se emoționează și au voce de copil, aia e. Așa s-a întâmplat* Bogdan: În general, fiecare dintre noi are poveștile lui, legate de felul lui de a fi. Practic, fiecare om se poate regăsi în personajul meu, al lui Șurubel sau al lui Ionuț. Poate dacă ceva ce spune Șurubel pentru noi nu e relevant, pentru alții e. Șurubel: Suntem trei tipuri diferite de oameni. Îl avem pe Bogdan – tăticul. Și acasă. Și aici. Eu, care abia ce m-am întors din vamă. Și Ionuț care este the funny smart guy.

Secret talent Ionuț: Eu joc Fifa foarte bine. Dar nu e secret. Șurubel: Eu mă încăpățânez să cred că pot să cânt hip-hop. Ăștia doi nu mă mai suportă.

Bogdan: Eu tind să cred că pot să țin un telefon fără husă. Și nu îl sparg. Intervin băieții: Ionuț: Știe să facă un sunet de trompetă extraordinar. Șurubel: Și are și super-talentul să nu poată să crească o barbă.

Alarmele de dimineață: Ionuț: Eu o am la 5:20, dar mă trezesc la 5:50. Nu îmi spune mie alarma când să mă trezesc. Minim două snooze-uri. Șurubel: 5:25 și 5:30.

Bogdan: Eu ajung primul la radio. Alarma e pusă la 5:10-5:15-5:20, dar mă trezesc înainte.

Melodia verii: Șurubel: The roots – The Seed 2.0.

Ionuț: Crystal Water – Gypsy Woman (She’s Homeless) Bogdan: Kaledoscópio – Você Me Apareceu Festivalul preferat: Șurubel: Tomorrowland.

Ionuț: Electric Castle și Sunwaves.

Bogdan: Pre-copil, pe vremea mea se merge la The Mission Dance Weekend la mare. Sunt super-curios de Electric Castle. vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 7 9

we are energy

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 8 1

Summer well Un festival ca o vacanță e mai mult decât un slogan, e o descriere perfectă a lui Summer Well. În fiecare an, în al doilea weekend din august, la domeniul Știrbey lumea pur și simplu evadează într-un alt univers. Tot domeniul devine un loc în care muzica, tehnologia și instalațiile creează o experiență completă. E genul de festival care reușește mereu să se reinventeze.

A

THE KOOKS

BASTILLE

JUSTICE 8 2 / T R E N D S / vara 2 0 1 8

nul trecut au apărut pentru prima dată Summer Well Symphonic și Night Picnic.

Să asculți piesele formațiilor de la festival cântate de Orchestra Simfonică București, în timp ce stai întins pe o pătură în mijlocul unei păduri într-o seară perfectă de vară, îți creează un sentiment pe care îl ții minte toată viața. Din fericire, experiența se va repeta și vara asta. În plus, acum vom avea și o a doua scenă, o premieră care îi va bucura pe mulți.

Dar muzica nu e tot. Tehnologia e perfect integrată în tot ce înseamnă Summer Well. Tocmai de aceea Summer Well este un festival Orange. Cele mai noi tehnologii aduse de Orange la festival redefinesc ideea de distracție și se îmbină perfect cu tot ce întâmplă pe parcursul celor două zile.

Ce vreau să spun e că e greu să identifici un singur motiv pentru care abia aștepți Summer Well. Nu e vorba doar de muzică. E despre două zile în care experimentezi lucruri noi, în care ieși din cotidian într-o lume nouă. E greu să descrii în cuvinte ce simți exact pentru că Summer Well e gândit să ofere experiențe extrem de personale.

Modul în care percepi interacțiunea cu tehnologia, muzica sau cu instalațiile de acolo e unic și așa ar trebuie să fie.

În cultura Evului Mediu predominau elemente precum folclorul, mitul, legenda. Printre numeroasele legende din acea vreme, se regăsește și cea a elixirului vieții. O licoare despre care se spunea că îți oferă puteri magice și promisiuni de viață lungă. Legenda ne poartă într-o atmosferă misterioasă, iar de-a lungul timpului numeroși oameni au încercat să definească elixirul ca fiind ceva unic, ceva vibrant care trezește toate simțurile și îți oferă o stare trepidantă.

8 4 / T R E N D S / vara 2 0 1 8

E

lectric Castle. Un tărâm actual medieval, în care an de an oamenii se strâng pentru a se bucura de acea energie electrică. Acea vibrație unică care te face să trăiești din plin momentul prezentului. Acel moment spontan și nebun cu gașca, acel schimb de priviri dintre el și ea și acel elixir tradițional care completează aceste momente și obții rețeta perfectă: elixirul vieții. Atunci, acea legendă se transformă în realitate. O realitate în care nimic altceva nu contează în afară de sentimentul de apartenență la un tărâm. Aici, fiecare om e nemuritor. Este despre vibrațiile acelei melodii de la răsărit și despre ritmurile nebune din mijlocul nopții. Și atunci, o descoperi.

Te pierzi în muzică. Te strecori ușor în mulțime. Siluetele dansează într-un ritm alert. Luminile îți ghidează corpul mai aproape de scenă, iar atunci o vezi. Un fel de zeiță care aduce elixirul tradițional pe tărâm. SABER Elyzia. Curioasă.

Dinamică. Vibrantă. Rafinată. Te poartă înapoi în timp, doar prin nume, pentru că te ține în prezent prin combinațiile îndrăznețe: caise, vișine, afine, cireșe negre și chiar coacăze negre. Conturul ei te face să vrei să o descoperi. Nuanțele ei te îndeamnă să vrei să încerci. Este pur și simplu asemenea acelui moment din trecut în care oamenii descopereau elixirul vieții. Acea licoare al cărei gust era de nedescris.

Acea adrenalină de care ai nevoie mereu. Aromă. Savoare.

SABER Elyzia te poartă în povestea elixirului vieții în acest an la Electric Castle. Te încurajează să descoperi combinații de cocktailuri cu bază de lichior natural de fructe, cocktailuri pe care le asociezi cu momentele pe care le trăiești acolo, în inima Castelului Banffy. Să trăiești în prezent și să te

bucuri de el. Să guști aceste băuturi care conturează perfect momentele unice, spontane, care te desprind de rutină, de normal și care îți accentuează starea de bine, care, asemenea unui elixir al vieții, nu îți oferă puteri supreme sau promisiuni de viață lungă, așa cum spune legenda, ci te face mai degrabă să realizezi că fiecare pas de dans, fiecare schimb de priviri și experiențe la castel sunt de fapt tot ceea ce ai nevoie să simți. Să simți cum prezentul e tot ce contează acolo și să te bucuri de el din plin. Starea ta de spirit nu se rezumă la nimic mai mult decât ceea ce vine din interior și muzica doar te coordonează până în punctul în care o să fii pur și simplu tu. Tu, așa cum ești și te lași tot timpul descoperit de cei din jur. Tu, așa „nebun și electric”. Apoi, te pierzi în muzică. Te strecori ușor în mulțime, iar atunci o să o vezi. SABER Elyzia.

Fie că o descoperi prin shot-uri reci și îmbietoare de 20-30 ml sau poate printr-un long drink fresh, SABER Elyizia este elixirul social care te invită să savurezi mixul dintre viața de zi și cea de noapte.de zi și de noapte la festival.

Apricot Tonic

SABER Elyzia Caisată 50 ml Sweet and Sour 20 ml Tonic 150 ml Orange zest 1 Mai multe detalii, pe www.facebook.com/SABERElyziaRomania

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 8 5

Telekom Electronic Beats anunță lista festivalurilor de muzică partenere din vara aceasta și până la 40% reducere la bilete pentru clienți

Telekom Electronic Beats anunţă o vară întreagă de experiențe electrice pentru clienţii săi, la cele mai tari festivaluri experimentale din România: Dakini (27 iunie - 1 iulie, Tuzla, Constanţa), Electric Castle (18-23 iulie, Castelul Bánffy, Bonțida, Cluj), Citadela (27-29 iulie, Cetatea Deva, Hunedoara), Awake (17-19 august, Palatul Teleki, Gorneşti, Mureş). Telekom Electronic Beats va fi prezentă la cele patru festivaluri prin platforma Telekom Electronic Beats (TEB), unul din cele mai dinamice și expresive concepte de muzică electronică, lansat oficial și în România în luna aprilie 2018, cu scene special amenajate și artiști de talie internațională. Atât utilizatorii cartelelor preplătite, cât și clienții pe bază de abonament ai Telekom Electronic Beats au posibilitatea să își achiziționeze bilete, la oricare dintre aceste festivaluri, cu reducere de până la 40%.

Pentru achiziționarea biletelor cu discount sau pentru șansa de a câștiga bilete și locuri de camping gratuite sau sesiuni de meet & greet cu artiștii, clienții Telekom trebuie să intre pe site-ul www.electronicbeats.ro/events/.

Aceștia beneficiază de reduceri de până la 40% pentru 1.000 de bilete la Electric Castle, 1.000 de bilete la Awake, 1.000 de bilete la festivalul Dakini, respectiv 100 de bilete la festivalul Citadela.

Pentru a marca momentele importante de la cele mai așteptate festivaluri ale verii, participanții vor putea face live-uri, vor putea încărca poze sau filme în Facebook sau YouTube, beneficiind de internet WiFi gratuit de la Telekom și prin intermediul traficului de date 4G nelimitat inclus în toate abonamentele mobile și cartelele preplătite Telekom.

8 6 / T R E N D S / vara 2 0 1 8

#SKYDANCER Aflat la a doua ediție, Festivalul Dakini deschide vara și promite pe plaja din Tuzla patru zile și patru nopți de muzică și artă, prin intermediul unor ateliere de creație și prezența a peste 100 de DJ celebri din Europa, printre care Chill/Live (Gaudi AllStars Orchestra Live, Prem Joshua Band Live, Ott. Live, Aes Dana Live, Solar Fields), Psy Trance (Ace Ventura, Alpha Portal, Astrix, Emok, Sideform, Tsubi), Micro (Ada Khaled, Matei Tulbure, Paul Agripa, Petre Inspirescu).

Festivalul Dakini înseamnă libertate, diversitate, toleranță, conexiune, magie, armonie, valori pe care festivalul le împărtășește cu participanții din România și din străinătate.

#MEETME #ATTHECASTLE Electric Castle, un sejur complet de cinci zile de muzică, tehnologie și arte, recunoscut pe plan internațional, care se desfășoară la castelul Bánffy, Transilvania, a atras anul trecut peste 170.000 de persoane din toată lumea, iar pentru ediția 2018 organizatorii se așteaptă la un nou record.

Telekom Electronic Beats deschide acest festival cu scena TEB, pe care vor concerta nume mari ale muzicii românești, artiști îndrăgiți de generația milenială și nu numai. Timp de cinci zile, publicul va avea ocazia să-i asculte pe Arapu, Cap, Charlie, Ciubuc, Dan Andrei, Dubtil, G76, Gescu, KD Chriss, Kozo, LIZZ, Mihigh, Paul K, Petre Inspirescu, Priku, Raresh, Rqz, Sepp, Suciu, Tulbure, Vincentiulian. #BEAFUNKYROYAL Un nou loc pentru muzică și arte așteaptă să fie descoperit. Festivalul Awake este organizat pe domeniul Castelului Teleki din Gornești, la 20 de minute de Târgu Mureș. Printre artiștii confirmați la cea de-a doua ediție se numără Morcheeba, Milky Chance, Vița de Vie „În Corzi”, Wilkinson, The Subways, Fink, Subcarpați.

Povestea Awake este completată anul acesta cu scena TEB, pe care vor mixa James Zabiela, Eelke Kleijn, Vlademir, IV-IN, Ethylen, Vlad Bretan, Eye Scream și mulți alții. Similar ediției precedente, festivalul va avea un mix de experiențe precum bibliotecă în aer liber, platformă de discuții Feed Your Mind, cinematograf în aer liber și concursul de instalații de mari dimensiuni Artdoor.

#CITADELA Totodată, anul acesta, Telekom Electronic Beats este partenerul principal al primei ediții a Festivalului Citadela. Scena Telekom Electronic Beats va crea o punte multiculturală între spectatori şi unii dintre cei mai apreciați artiști underground din România și nume relevante din peisajul internațional, precum Roman Flügel, Hector, Cesar Merveille, Amorf, Priku, Livio & Roby, Mahony, Suciu, Vincentiulian, Sepp b2b Nu Zau, Mihai Pol, vlf și Mi Pa. Nu în ultimul rând, vor fi organizate workshopuri susținute de speakeri recunoscuți, galerii de artă și street food.

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 8 7

portret de cinema Micro-expresii. Acele reacții ale mușchilor care oglindesc sentimentele, trăirile interioare. Acele reacții naturale, frumoase, sincere. Seria Potret de cinema surprinde reacțiile naturale ale unor celebrități, cu o sinceritate și naturalețe aparte.

Fotografii de Balinth Makeup: Adina Vlad Retouch: George Mocanu Asistenți: Andrei Sabie, Askar Ahmad Mulțumiri speciale Alexandra Caspruf și Dan Drăghicescu

Ana Ularu

Mihai-Gruia Sandu

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 8 9

Laura Cosoi

Camelia Bălțoi

Usiku Virginia

Cornel Lazia

Adina Stetcu

Cornel Brad

Dan Drăghicescu

Adina Vlad

Sensorial Braserie Concept Clădirea de birouri Aviatorilor 8 este încă de la deschidere o destinație preferată de elita bucureșteană pentru cafenelele și restaurantele de la parter. Printre acestea, 5ENSI by BeanZ merită vizitat pentru decorul luxuriant și meniul vast, inspirat de atracțiile culinare ale mai multor zone ale lumii.

C

onceptul 5ENSI face trimitere cu cifra din nume la cele cinci simțuri, a căror satis­ facere deplină e garantată prin multe elemente alese cu atenție chiar în acest scop. Prin văz primești de la început senzația de relaxare, fie că alegi un loc înăuntru și te așezi pe canapele comode sau scaune de designer și admiri designul modern cu accente glam realizat de către AMA Design, biroul arhitectei Anda Manu, fie că alegi un loc pe terasa spațioasă, cu priveliște spre Piața Victoriei și strada Paris.

Auzul e și el încântat de muzica în surdină, care contribuie la senzația de bine. Mai apoi, gustul și mirosul sunt alintate la orice oră a zilei de o cafea excepțională, adusă, prin brandul BeanZ, direct de la fermierii care o cultivă în diverse zone. Sunt cafele cu povești, ale căror nume le poartă pe cele ale producătorilor și care surprind cu arome naturale care ridică la rang de răsfăț experiența servirii acestei licori magice, pe care majoritatea dintre noi o savurăm pentru a ne regăsi energia încă de la trezire.

Micul dejun servit aici este, de altfel, un adevărat ritual care te binedispune pentru întreaga zi. Un vibe excelent vei găsi aici și la orele prânzului sau la cină ori

9 2 / T R E N D S / vara 2 0 1 8

dacă dorești un cocktail exotic servit la bar.

Deși e o zonă aglomerată, nu trebuie să îți faci griji în legătură cu locul în care îți lași mașina, având acces la parcarea subterană a clădirii. Meniul a fost gândit ca o călătorie în jurul lumii, în zone potrivite pentru vacanțe.

Vei găsi preparate inspirate de gastronomia asiatică, europeană și americană, printre ele fiind și o serie de feluri vegetariene.

Totul pornește de la un model „World Wide Kitchen”. Întorcându-ne la cafea, vei vedea că brandurile au nume proprii, cu vibe exotic.

Dacă dorești o cafea Eduardo, de exemplu, vei ști că acesta este numele fermierului care a cultivat-o în Nicaragua, iar la o cercetarea mai amănunțită afli că în familia sa este produsă deja de șase generații această cafea cu gust unic, cu note de ciocolată amăruie și fructe uscate.

Riziki este o cafea cu note de fructe de pădure, mere și iasomie, cultivată într-o zonă cu sol vulcanic, ceea ce îi dă „un caracter autentic african”, consideră cel care îi dă numele. Cafeaua Gabriel este cultivată de către acesta împreună cu ceilalți membri ai tribului Bakonzo la poalele munților Ruwenzori, un loc care păstrează nealterată frumsețea exotică specifică zonei. Boabele coapte în umbra bananierilor au note de ciocolată, citrice și condimente.

Syeh, în schimb, cultivă cafeaua care îi poartă numele la 1.700 de metri altitudine, ceea ce face ca boabele sale de cafea să fie dulci-picante, cu note de caramel, piper alb și chiar nucșoară. Luiz Alberto, o cafea cu savoare distinctă de caramel, ciocolată și nuci, e cultivată de peste 200 de ani în familia acestuia și chiar el o recomandă drept ideală atunci „când vrei să dai viața

mai încet, să te bucuri de un moment de liniște și pace”. În afară de metodele tradiționale de preparare și servire, vei găsi aici și cocktailuri pe bază de cafea, cu denumiri seducătoare și ingrediente la care nu te-ai fi gândit, dar care accentuează intenția locului, aceea de a se adresa tuturor simțurilor. Și la cocktailurile cu alcool există o oferă vastă, iar dacă vrei doar să te răcorești poți opta pentru o limonadă cu mango sau una cu pepene galben, ori poți încerca un smoothie din fructe proaspete.

Micul dejun ideal și sățios este cel al casei, 5ENSI Breakfast, însă găsești printre altele și mai multe variante de ouă Benedict, faimoasa Shakshouka ori variante de mic dejun franțuzesc, englezesc sau american.

Salatele și variantele de starters sunt delicioase, indiferent de ce alegi, iar burgerii merită încercați cu toții, în funcție de preferințe. Rețeta casei însă îți va părea cu siguranță imbatabilă, conținând ceapă caramelizată și usturoi confiat, un mix greu de refuzat, dacă nu ești cumva la o primă întâlnire romantică.

Pentru felurile principale, vedetele locului sunt Crazy Jar Polenta, o mămăligă delicioasă cu ciuperci la grătar, parmezan, sparanghel și ulei de trufe, Indian Butter Chicken, după rețeta indiană imbatabilă, precum și mai multe tipuri de antricot.

Pentru vegetarieni, humusul și falafelul sunt altfel decât cele întâlnite la fast-food-uri sau restaurante clasice, iar salatele vegetariene sunt foarte sățioase. Nici tăiețeii de orez cu tofu și legume nu ar trebui ratați.

Dacă îți place peștele, bibanul de mare la grătar, servit cu vinegretă mediteraneană caldă, sau dorada cu legume și mix de ierburi, de asemenea în stil mediteranean, pot fi opțiuni excelente, dând senzația de vacanță în Grecia.

Deserturile sunt și ele demne de vacanțe exotice: crema brulee conține mango, cocos și fructul pasiunii, panncotta este cu cocos și mango, iar ravioli de ananas cu mouse de halva e de poveste. Multe ingrediente mixate, tocmai pentru răsfățul tuturor celor 5 simțuri. Ca la carte sunt, în schimb, Tarte Tatin cu mere și clasica Lemon Pie. Pentru gusturi orientale, Kadaif Halva este în mod cert vedeta casei.

Masa la 5ENSI se poate rezerva și online sau prin mesaj privat. Datorită poziționării, dar și serviciilor, e o destinație foarte potrivită pentru business meetings, în timpul zilei, dar și pentru birou temporar, cu pauza de masă inclusă. Seara, locul e ideal pentru momente de relaxare cu cei dragi, cu prietenii sau familia, dar și pentru întâlniri în doi.

F o o d T r u cks Undeva în 2016 a debutat și la noi un fenomen, transformat astăzi deja în trend: street food, bunătăți dedicate gurmanzilor, preparate și servite direct din food truck-uri. Fenomenul a luat în doar doi ani o asemenea amploare încât acum niciun eveniment nu e întreg fără cât mai multe food truck-uri, cu oferte variate și exclusiviste.

De Ana-Maria Năcioiu

M

ajoritatea celor care au dorit să aibă un food truck au văzut mai întâi așa ceva în străinătate, unde au călătorit sau chiar au locuit. Au realizat cât de mare e și importanța gustului, astfel că au „testat” mai întâi pe prieteni mâncărurile. Entuziasmul acestora le-au dat curaj, iar unii s-au trezit chiar cu parteneri de business în urma unei astfel de degustări.

Arrosticini, food truck-ul desemnat Best Ethnic Food Truck la Food Truck Society Awards, are în spate trei băieți care au mizat pe unicitatea produsului (frigărui de berbecuț preparate după rețeta originală din Abruzzo), dar și pe noutatea acestui sistem de vânzare în România.

Andrei Isac povestește că mergea pe la prieteni și le făcea #arrosticini să vadă ce părere au încă din octombrie 2015.

Pe 14 mai 2016, când au avut primul bon încasat, în Parcul Tineretului, erau deja trei parteneri: Andrei Isac, Cătălin Rotaru și Semsi OrHan. După o lună, a urmat Nuit Sociale, la Casa Universitarilor. Au fost prezenți la primul Festival Street Food din România, la Cluj, apoi la Electric Castle, Untold, Summerwell.

Clienții le-au sugerat și primele hashtaguri, prin reacțiile la degustare. Așa au apărut #provoacadependenta și #webringjoy, iar cea mai haioasă reacție a fost: mănânci de behăi! Cam așa arată drumul unui food truck, de la

Ca să înțelegi mai bine fenomenul, dacă nu ai văzut deja filmul „Chef”, cu și de Jon Favreau, e un must see. Dacă ești fan Bradley Cooper, o să îți placă și „Burnt”. Vei înțelege mai bine de ce mâncarea din food truck-uri nu are legătură cu fast food-urile, de ce e atât de bună și de ce prețurile sunt de fapt doar aparent ridicate, comparativ cu ce primești. Documentarele despre mâncare de pe Netflix sunt și ele foarte interesante. Poți încerca „Ugly Delicious”, „Noma: My Perfect Storm”, „Barbecue” sau „The Irish Pub”. debut. Se poate trăi din asta, dar pentru cine pornește acum e destul de greu să reziste, dacă nu are un produs nou și foarte bun.

Acum, Andrei Isaac este și președintele ROFTA, Asociația Română de Food Truck, o asociație care îi ajută pe cei aflați la început de drum. „Află din experiențele noastre detalii tehnice despre cum să amenajezi food truck-ul cel mai eficient, ce înseamnă să pleci într-o deplasare, cât de bune sunt unele evenimente față de altele, de ce autorizații au nevoie. Sunt foarte multe detalii care fac diferența și, dacă le faci bine din prima, scutești foarte mulți bani, timp și stres. Mergem împreună la evenimente și în mai multe locații fixe, cum sunt Culinaria, Grădina Eden, Grădina Dorobanți, M 60, Verde Stop Arena, unde putem sta o săptămână sau chiar două”, povestește Andrei.

E important ca oferta să fie unică. Cei de la Meat Busters au doar câteva sandwichuri, dar nimeni nu le poate prepara la fel. Dacă îți place carnea de porc, trebuie să încerci măcar o dată în viață un sandwich de la Meat Busters.

Ingredientul magic: pulled pork – carne de porc gătită la temperatură joasă timp de 18 ore, până la frăgezirea supremă, apoi afumată la fum de doage de butoaie de whisky american. Rezultatele: Smokey Jack, Spicy Joe sau Cheesy Bob, nume proprii și o descriere a caracterului fiecăruia în parte, să știi cu cine ai de-a face înainte să începi degustarea.

Pe Social Media îi găsești folosind hashtaguri ca #urbanmeatology sau #porktothepeople, iar dacă ai gustat deja, o să ai senzația că faci parte dintr-o comunitate, aceea a cunoscătorilor. De altfel, Florin Itu, cofondatorul Meat Busters, face parte și dintre organizatorii unora dintre cele mai importante evenimente cu food truck-uri: Street Food Festival, Gourmet Festival și Food Truck Festival, evenimente dedicate iubitorilor de #greatfood și #greatmood.

Pentru cei care iubesc calitatea germană, Za German

– Wurtswagen, câștigător la categoria Best Hot Dog la Food Truck Society Awards, e must try. Proprietarii sunt doi food-bloggeri talentați, pasionați și de călătorii, împreună cu jumătățile lor. Numele preparatelor sunt și ele tot germane, iar rețetele au combinații care stârnesc cel puțin curiozitatea. Sună a genul de mâncare cu care îți recuperezi energia după o noapte de clubbing, eventual pe plajă.

La Camionetta poți vedea un imens cuptor pe lemne instalat chiar în food truck, iar pizza lor napoletană declanșează un amore verro de la prima degustare. Au pizza cu anșoa, anghinare, pastă de dovlecei, dar ce te atrage cel mai tare este faptul că sosul este făcut din roșii napoletane, iar mozzarela nu este una oarecare, ci Fior di Latte. Îți plouă în gură numai citind meniul!

Dacă ai poftă de clătite, le găsești de exemplu servite la con, la un food truck cu nume haios, mai ales dacă te întreabă cineva de unde le ai: „La nu știu cine!” Sunt clătitele franțuzești, nu americane, cu aluat vanilat, pufos și crocant, cu înghețată, miere, ciocolată lichidă, piure de castane, fructe și alte ingrediente menite să satisfacă perfect pofta de dulce.

Geniale sunt și Bubble Waffle, cu waffle crocante în exterior și fragede în interior, cu aluatul făcut din ingrediente naturale și cu umpluturi pe bază de înghețate sau de fructe. Toppingurile pot fi de ciocolată, bezele, diverse bomboane colorate, biscuiți, fulgi de cocos sau migdale și multe altele, iar rezultatul e savuros și atât de colorat, încât nu o să te abții să îți faci un selfie cu desertul pentru Instagram, chiar dacă pentru asta ai avut de stat la o coadă mai lungă.

Dau mood de vacanță și trezesc nostalgii nomade, dar și o poftă nebună de mâncare, așa că e bine să ai și provizii la îndemână, sau, și mai bine, să le vezi înainte de un food festival, să poți să mergi direct acolo, apoi să îți potolești pofta de mâncare incredibil de bună.

Hobby-uri de gurmanzi, transformate în full-time jobs care dau savoare evenimentelor în aer liber vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 9 5

Omul ăla.

El. Ea. Tu. Eu. Noi. Vara.

9 6 / T R E N D S / vara 2 0 1 8

[ De vorbă cu alma ]

Vara aia... ... când ai intrat cu picioarele în apă și ai închis ochii. Ai deschis brațele, ai inspirat și aia a fost. Momentul ăla de liniște. Liniștea plăcută în îmbrățișarea valurilor. ... când ai plecat cu gașca la Electric Castle și ai simțit acel electric feel în inimă. ... când te-ai urcat pe bicicletă și ai dat ture prin orașul cimentului.

De Ioana Sabo

V

ara aia. Aia în care am trăit cele mai faine amintiri. Vorbim atât de des despre dorința de a avea vară mereu. E acea dorință arzătoare de a face constant lucruri. De a fi în permanență de colo, colo. Și mă întreb...ce e acum? Ce e vara asta? Ne-am gândit să continuăm povestea simțurilor cu văz și auz. Ceea ce ne inspiră și ne amplifică acest sezon.

Vara aia. Aia în care am trăit cele mai faine amintiri.

Vorbim atât de des despre dorința de a avea vară mereu.

E acea dorință arzătoare de a face constant lucruri. De a fi în permanență de colo, colo. Și mă întreb...ce e acum? Ce e vara asta? Ne-am gândit să continuăm povestea simțurilor cu văz și auz. Ceea ce ne inspiră și ne amplifică acest sezon.

Despre cum crește pulsul pe ritmuri electrizante la festivaluri, despre cum te arunci de nebun în mare și bei bere cu gașca la răsărit. E despre acel sentiment de libertate și de nebunie și de energie maximă. E entuziasmul oferit de soare și iubirile de o vară. E despre prezent. Despre prezentul de care uneori uităm pentru că suntem prea ancorați în trecut și prea dornici de viitor.

Valurile alea care vin și pleacă ne amintesc că orice, absolut orice, e trecător. Atunci când te arunci în mare, senzația aia de apă rece – care îți face pielea găină – îți amintește de fiorul unui moment. Îți amintește să simți intens ce ți se întâmplă. Îți amintește să accepți. Pentru că asta faci. Stai acolo și te afunzi până se simte apa mai caldă. Te lași pe spate, te lași purtat și te afli între universul albastru infinit de sus și ăla infinit de jos. Pe unul ți-ai dori doar să zbori, pe altul ți-ai dori doar să plutești. Să te poarte și să te ducă și să te aducă.

Vara e despre prezent pentru că fiecare festival, fiecare petrecere te poartă într-un haos frumos. Haosul ăla cu fețe zâmbitoare și siluete care dansează fără să se gândească o clipă la cum se mișcă corpul lor. Aici nu e despre aprobare, acceptare. Aici nu mai e despre semi-virtual și despre cererea aia constantă de a fi văzut. Aici e despre cum ești tu. Așa nebun și simplu și frumos. Omul verii.

Omul verii e în fiecare dintre noi. E ăla cu părul ud

și piele bronzată care e gata de orice. Orice nebunie care implică un ghiozdan în spate și drum lung. Da, știu că simțim uneori că nu ne mai bucurăm de vară așa cum o făceam odată. Am ales văzul pentru că vara e timpul să ții ochii deschiși. Să lași soarele de dimineață să te pună pe picioare și să te pregătească. Să te dai jos, să faci un duș și să faci ceva. Orice, orice îți trece prin cap. Am ales auzul pentru că e timpul să renunți la căști și, prin căldura verii, chiar și aia care pare greu de suportat, ascultă puțin în jur. Ascultă cum renaște totul prin muzică. Muzica naturii, muzica oamenilor.

Deschide ochii și nu îți fie teamă să o privești în ochi.

Iubirile de-o vară poate nu se termină până vara cealaltă.

Poate că iubirile născute vara sunt cele mai frumoase.

Scoate capul din Instagram, Facebook, invit-o la o cafea și privește-o în ochi. Iar tu, tu nu te mai ascunde. Dansează așa cum simți acolo lângă scenă și lasă-l și pe el lângă tine. Ritmul e cel mai fain mod de a contura undele dintre voi doi.

Omul verii e fiecare dintre noi. Și simt cum încet-încet pare că uităm de el. Uităm de simplitatea cu care trăiește fiecare clipă. Uităm de cum nimic nu e mai important pentru el decât să fie înconjurat de oameni faini, de muzică, de mirosul de cafea dimineața și de berea rece pe care o savurează seara pe balcon, la o siesta cu fetele, la un joc pe PS cu băieții. Omul verii e ăla căruia nu-i pasă de cât de multe poze pune pe social media, căci e prea ocupat să stea la soare, să își plimbe câinele, să citească o carte la metrou, să pună muzică în birou ca să destindă atmosfera, să își taie blugii pentru că e prea cald, să facă orice simte. Orice simte și e sincer. Orice nu poate fi contorizat printr-un like sau un follow. Orice îi trezește acel fior. Acel fior pe care i-l oferă apa de la mare. Acele înțepături pe care le simte sub tălpi când pășește pe nisip.

Omul verii, ăla nebun și plin de viață.

vara 2 0 1 8 / T R E N D S / 9 7

Că tot e vară și începem să ne dezbrăcăm din holul de la intrare până în dormitor, unde nu mai rămâne nimic de dat jos de pe noi... Să ne răcorim și creierul nițel!

Săracul, doar ne face să respirăm și-n somn! Funcționează 24/24, mai puțin atunci când ne îndrăgostim.

Atunci e out of office. Până la prima zi de concediu și degete înfipte-n nisip, hai cu mine undeva!

De Raluca Bălănică

B r ea k i n g F r e e

Ș

i, fiindcă îmi place să evit clișeele pe cât pot de mult, nu te invit să îți imaginezi un happy place, în care laptele bio și mierea de salcâm curg din abundență, în care banii cresc în bananieri și mai știu eu ce zâne îți coboară grațios de pe-un curcubeu, direct în brațe.

Nu, hai cu mine fix în realitate, dar evadează tot acolo, dacă poți! Cum? Debarasându-te de tot ce simți că te constrânge și că te sufocă. Spune nu, atunci când NU este în armonie cu ceea ce simți. Nu trebuie să fii într-o relație pentru că toți ceilalți îți spun la unison că este singurul mod de a trăi. Nu trebuie să îți îneci vocea interioară, din teama de a nu supăra pe cineva. Iubește adevărul și emite-l prin toți porii, fără frică!

Viața este făcută din lucrurile mici. Sigur, cel mai mult ne încântă o promovare, o nuntă sau nașterea unui copil, de preferat să fie ale noastre. Și totuși eu am ajuns să mă bucur de un râs care simt că îmi descătușează un suflet blocat de mult. Mă bucur de un pandișpan cu vișine proaspăt făcut, pe care încă nu s-a topit zahărul pudră. Mă bucur de un film pe care îl așteptam demult să apară. Mă bucur de ploile astea multe și neprevăzute. Mă bucur de mirosul pământului după ploaie. Mă bucură să văd culoarea oului de rață pe un bărbat. Mă bucur de un drum scurt pe care pot să-l parcurg lejer pe jos, în care mai arunc și eu un ochi la verdeață, la case, la oamenii de pe stradă, oricum ar fi ei. Triști, agitați, unii veseli, toți grăbiți. Mă bucur să întâlnesc oameni frumoși! Mă bucură bunătatea, inteligența, ambiția și perseverența. Mă bucur când cineva cu care lucrez îmi spune că sunt un om valoros. Mă bucur de satisfacția lucrului făcut din pasiune multă.

9 8 / T R E N D S / vara 2 0 1 8

Că viața nu e făcută doar din nunți și din botezuri, ci din zile multe adunate-n calendar, în care e bine să faci, pe cât posibil, câte ceva pentru tine și pentru ceilalți. Nu doar în zilele marcate cu roșu, pentru simplul fapt că nu trăiești doar de vineri seara până duminică, la 5. Mi-a luat 27 de ani să realizez că cine nu se bucură de lucrurile mici nu va înțelege niciodată viața așa cum este ea gândită și nu o va simți niciodată așa cum este ea menită. Închide ochii, dar nu pentru a vizualiza acea Utopie despre care vorbeam mai sus, ci pentru a fi tu cu tine, pentru câteva momente. Permite-ți să simți toată gama de emoții ce există în tine, de la norocul de a-ți bate inima-n piept la teama că ai putea să pierzi ceva, pe cineva, totul; la bucuria de a-i face pe ai tăi mândri până la incertitudinea zilei de mâine. Acum, deschide ochii și încearcă, dacă poți, să te eliberezi de toate. Să îți golești interiorul. În sensul asta, îți propun câteva tips & tricks, care au avut o rată de succes de 100% pentru mine.

Mergi la festivaluri; Mănâncă ce îți poftește inima, dar cu măsură; Citește. Mult; Râzi. Dacă nu ai un motiv anume, imaginează-ți ceva funny și râzi oricum. Creierul se va îmbăta cu apa rece la un moment dat, dacă îi dai de îndeajuns de multe ori să „bea“; Nu te lua prea tare în serios; La sfârșitul zilei, dacă ai nevoie de o siguranță, iat-o: totul trece, așa că enjoy the ride, while you can; Iarba nu e niciodată mai verde în altă parte. Schimbă optica. Cumpără-ți o cutie de vopsea și start painting; Fă-ți părinții să râdă. Tu știi cel mai bine cum; Îndrăgostește-te.

De tine, în primul rând.

We want, we want, we want, we want to break freeee!