DAKHLA ‘12 Expediția
Expediția Dakhla 2012 a parcurs 4000 de km prin Sahara de vest și a avut un echipaj de 13 cercetători.
DAKHLA 2012 Un proiect desfășurat de S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club în parteneriat cu Muzeul “Grigore Antipa” și postul de televiziune Da Vinci Learning, în cadrul programului TRANSAFRICA Prin programul TRANSAFRICA echipa noastră și-a propus facilitarea revenirii cercetătorilor români pe continentul Africa. Am demarat acest program în urmă cu 11 ani, atunci când am constatat că școala românească este foarte slab prezentă în afara granițelor naționale și deloc în zona continentului african. Dezvoltând o relație specială de parteneriat cu structuri de cercetare și specialiști din Regatul Maroc am început încă din anul 2005 să desfășurăm expediții științifice pe teritoriul acestei țări. Bucurându-se de un ecou important pe “piața” internațională a informației științifice, rezultatele expedițiilor Hamada 2005 și Atlas 2007, au atras atenția și au generat interes din partea unor reputați cercetători în domeniul științelor naturii, din alte țări. Astfel odată cu expediția Dakhla 2012, proiectele noastre au căpătat o adevărată dimensiune internațională, prin participarea la misiune a reprezentanților unor centre de cercetare dintr-o țară terță. Distinsul
cercetător dr. Boris Kryštufek, de la Muzeul de Istorie Naturală din Ljubljana (Slovenia), unul dintre cei mai renumiți experți din lume în domeniul micromamiferelor, s-a alăturat demersurilor noastre, participând în teren, alături de ceilalți 12 membri ai echipei expediționare la programul de cercetare științifică. După mai bine de o lună petrecută în diferite habitate situate la limita de interferență dintre două mari regiuni biogeografice, cercetătorii au acumulat numeroase date noi și valoroase privind distribuția unor specii și influența schimbărilor climatice asupra acestora. Expediția Dakhla 2012 a oferit de asemenea oportunitatea acumulării de noi date despre prezența unor situri arheologice în zona de sud a masivului Jebel Bani. Expediția este considerată un mare succes în evoluția programului de cercetare inițiat de Oceanic Club și Muzeul Antipa, în nordul Africii.
[1]
Expediția a fost organizată de S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club în parteneriat cu Muzeul “Grigore Antipa” și Postul de televiziune Da Vinci Learning și în strânsă colaborare cu Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța; Institutul de Speologie “Emil Racoviță” al Academiei Române; Muzeul Național de Istorie Naturală din Ljubljana (Slovenia) și Institutul de Cercetări Științifice al Universității Mohamed V Agdal (Maroc)
GATA DE DRUM
Povestea expediției DAKHLA 2012 - pe scurt După întâlnirea de lucru ocazionată de Congresul de Zoologie “Grigore Antipa” din luna Noiembrie 2011, de la Academia Română, unde s-a reunit practic toată echipa expediției Dakhla pentru prima dată, am demarat organizarea misiunii științifice pentru anul 2012. A urmat un șir de cel puțin 14 întâlniri pentru pregătirea documentelor, echipamentelor și a… echipei. A fost momentul în care am realizat ce mult înseamnă experiența acumulată în ultimii 16 ani privind organizarea de misiuni expediționare științifice în afara frontierelor naționale. Reprezentantul nostru oficial în Regatul Maroc, dr. Imad Cherqaoui sa implicat în obținerea permiselor și avizelor necesare desfășurării expediției pe teritoriul marocan, facilitând în același timp colaborarea cu Institutul de Cercetări Științifice al Universității Mohammed V Agdal din Rabat. La începutul lunii martie 2012 echipa tehnică a expediției s-a reunit la București pentru pregătirea
În drum spre Maroc am avut trei stații pentru preluarea echipamentului științific și repausul echipei : București (Muzeul Antipa); Ljubljana (Muzeul de Istorie Naturală); Toulon (Reprezentanța SEOPMM Oceanic-Club în Franța)
Sidi Kaouki, prima stație de cercetare
[2]
echipamentului. În paralel la Constanța se desfășurau pregătirea vehiculului și a remorcii care au transportat materialul și o parte din echipă până în Maroc și înapoi, precum și confecționarea unor echipamente și ustensile necesare activității de cercetare și susținerii funcționale a taberelor din sălbăticie. Planul fiind stabilit în detaliu, actele necesare fiind întocmite și bagajul pregătit, în data de 15 Martie 2012 șase dintre membrii echipajului expediționar, Răzvan PopescuMirceni (șeful expediției), Răzvan Zaharia, Cătălin Stanciu, Victor Gheorghiu, Liviu Moscaliuc și Bogdan Matei au pornit la ora 6 A.M. din București către Ljublijana (Slovenia). În aceeași zi către orele 21, ora locală, echipa a ajuns la adresa d-lui Boris Kryštufek unde am fost primiți călduros de familia acestuia. Aici am încărcat, nu fără dificultăți, partea slovenă a bagajului expediției și am înnoptat. A doua zi dimineața, la ora 5, neam pus din nou în mișcare, către Toulon, sediul reprezentanței oficiale a SEOPMM Oceanic-Club din Franța. În apropierea frontierei cu Italia am
Traseul caravanei
STAȚIILE EXPEDIȚIEI DAKHLA 2012
a trecut prin Gibraltar pentru a intra în Africa. Trecerea s-a efectuat cu ferry-boat-ul de la Algeciras la Ceuta (Bab Sebta). 6 dintre membrii expediției au intrat în Africa pe calea apei. Ceilalți 7 pe calea aerului.
constatat că mașina are o problemă la prinderea alimentare. La intrarea pe teritoriul spaniol poliția de amortizorului stânga spate. Din păcate aceasta a fost vina frontieră ne-a obligat să dispunem pe remorca noastră și service-ului auto la care am apelat pentru pregătirea numărul mașinii, pe lângă cel al remorcii (la loc vizibil). mașinii. Din fericire însă problema nu era una gravă, Am confecționat unul rapid, din hârtie acoperită cu așa că am putut continua traseul prin Europa fără bandă adezivă și am primit acceptul intrării pe alte dificultăți, ajungând la Toulon către ora 19, drumurile spaniole. ora locală. Ionică Cepleanu Galtier, Ajunși la Alegeciras în cursul dimineții (ora 1,1 tone de reprezentantul nostru oficial ne-a primit în stilul locală 9:00) am achiziționat biletele pentru echipament său plăcut și plin de umor: în casa domniei tranzitul cu ferry-boat-ul al strâmtorii Gibraltar: științific sale erau peste tot bilețele cu indicații privind 780 Euro. După traversare, care a durat 45 de utilizarea diferitelor facilități. Cele mai haioase minute, am debarcat în colonia spaniolă din erau bine înțeles la baie și la bucătărie. Seara ne-am nordul Africii ( Ceuta ). Frontiera Hispano-Marocană întins la povești despre regiunea nord-vest africană și am trecut-o fără dificultăți sau tergiversări, misiunea “secretele” sale. La Toulon am avut parte de o nouă noastră fiind una oficială care a beneficiat de noapte recomanadarea unui prieten apropiat al clubului din odihnitoare cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Regatului Maroc. înaintea unei Încă 3 ore de “navigat” pe autostrăzile moderne ale reprize de șofat Marocului și parcurgem cei 300 de kilometri până la de 36 de ore, fără Rabat unde am fost din nou întâmpinați cu căldură și … oprire. Au urmat specialități culinare tradiționale de către familia prietenului 1600 de kilometri și reprezentantului nostru oficial în această țară, dr. Imad de autostradă prin Cherqaoui. Nu pierdem prea multă vreme și trecem la sudul Franței , finalizarea pregătirii programului din teren alături de estul și sudul colaboratorii noștri marocani. În ziua următoare, pe 19 Spaniei, până la Martie, seara, îi primim la aeroportul din Casablanca și la Algeciras. 36 de cel din Rabat pe ceilalți 7 membri ai echipi expediționare: ore de condus Dumitru Murariu (directorul Muzeului “Grigore Antipa”) doar cu pauze de Corneliu Pârvu (șeful secției “Faună terestră” - Muzeul
[3]
ECHIPA …
“Grigore Antipa”) Gabriel Chișamera (Ornitolog - Muzeul “Grigore Antipa”) Costică Adam (biolog - Muzeul “Grigore Antipa”) Cătălina Șeitan (operator imagine - SEOPMM Oceanic-Club), Boris Kryštufek (expert mamifere - muzeul de Istorie Naturală din Ljubljana) și Constantin Chera (Muzeul de Arheologie Constanța). 20 Martie a foat o zi plină de întâlniri amicale cu reprezentanți ai autorităților de la Înaltul Comisariat pentru Ape și Păduri, și ai Universității Mohammed V Agdal - Institutul Superior de Cercetări Științifice. În aceeași zi am preluat și cele două vehicule de teren Toyota Prado, închiriate pentru parcurgerea zonelor dificile ale traseului nostru. Planul de cercetare întocmit de echipă a fost să acoperim cu stații de observație și colectări 3 mari regiuni din Maroc : regiunea cuprinsă între țărmul Atlantic și Atlasul Mijlociu, regiunea Saharei de Vest și Regiunea Munților Jebel Bani și a văii dintre aceștia și AntiAtlas. Au fost deci stabilite 3 tabere principale fiecare cu mai multe stații secundare. În data de 21 Martie am demarat munca efectivă în teren plecând spre
Peste 26000 de fotografii
Succesul unei misiuni depinde în primul rând de coeziunea și profesionalismul echipei și abea apoi de facilitățile tehnice. Deși programul de lucru a fost intens și de lungă durată toți cei 13 coechipieri au facut față fără probleme condițiilor dure ale vieții în sălbăticie, și astfel am repurtat o nouă victorie științifică!
[4]
prima stație de lucru, Sidi Kaouki, situată la malul oceanului Atlantic, la sud de localitatea Essaouira. Aici am ajuns seara târziu, după lăsarea întunericului. Echipa însă nu a avut dificultăți la instalarea taberei, pe de o parte pentru că zona ne era cunoscută, fiind o stație pe care am vizitat-o și în expedițiile anterioare, iar pe de alta pentru că echipamentul de iluminare (generatorul și lămpile) a fost rapid pus în funcțiune. După evaluarea terenului, a categoriilor de habitate, au fost puse în funcție dispozitivele automate de înregistrare a parametrilor fizici (temperatură, umiditate, direcția și viteza vântului, intensitate luminoasă) precum și cele de colectare (cortul Malaise pentru colectarea dipterelor, fileul ornitologic pentru capturarea temporară a păsărilor în vederea colectării paraziților din penajul acestora, capcanele Barber pentru colectarea insectelor care merg pe sol, tăvițele cu apă pentru insecte și capcanele tip Sherman pentru capturarea temporară a micromamiferelor în vedere identificării, fotografierii și înregistrării prezenței lor). Pentru detectarea prezenței liliecilor și
identificarea grosieră a speciilor prezente s-a utilizat un detector de ultrasunete cu expansiune de timp și un înregistrator digital. Pe perioada nopții echipa a folosit un ecran luminos pentru observarea și colectarea faunei de insecte nocturne. Stația de la Sidi Kaouki a fost una dintre cele mai prolifice, cu un indice de biodiversitate extrem de ridicat, motiv pentru care am discutat cu partenerii marocani propunerea pentru a fi declarată o zonă protejată, ținând cont și de faptul că relativ în apropiere a început să se dezvolte un sat de vacanță, investițiile imobiliare fiind semnificative și putând perturba acest ecosistem care s-a dovedit a fi și un punct important de repaus pe traseul de migrație al păsărilor. Aceeași “desfășurare de forțe” sa petrecut în fiecare dintre cele 15 stații ale expediției. Fiecare dintre acestea însă a avut particularitățile sale. Mai departe, continuându-ne traseul către Dakhla am efectuat o altă oprire de 3 zile pe traseul și în zona de vărsare a Ouedului Draa în ocean. Aici tabăra a fost amplasată în
imediata vecinătate a unui ksar părăsit. Ksarurile sunt sate berbere fortificate amplasate în zonele montane, deluroase și în imediata vecinătate a acestora, în zonele de hamade (deșerturi pietroase). Construcții impunătoare, din pământ galben, piatră și lemn, ksarurile ca și alte construcții abandonate reprezintă puncte de atracție și concentrare pentru multe dintre speciile ce își duc viața în regiuni aride. Este și cazul cetății Tafnidilt unde mai mult decât cetatea în sine, o sursă de apă a făcut ca și vegetația să fie mai prolifică pe o arie restrânsă. Poziționarea taberei s-a făcut într-un punct mai înalt, respectând regulile de siguranță care spun că indiferend dacă te afli într-o zonă uscată, atâta vreme cât ești în deșert pe cursul unui oued (vale seacă) nu trebuie să așezi tabăra în albia minora a potențialului torent. Acesta poate apărea în orice moment, fără ca neapărat în zona în care te afli să plouă. Una dintre mașini rămânând blocată în nisip, am fost obligați fără voia noastră să prelungim staționarea în această tabără cu două zile.
… LA LUCRU
Echipa expediției Dakhla a funcționat perfect, în ciuda faptului că o parte dintre participanți se aflau pentru prima dată împreună cu noi. Experiența și profesionalismul fiecăruia precum și spiritul de solidaritate și prietenie și-au spus din plin cuvântul. Suntem mândri de fiecare dintre membrii echipei expediționare!
31 de ore de filmare în normă HD 1080i
[5]
Regiunea costieră atlantică
“AM AJUNS LA DAKHLA !”
a Marocului este un mozaic de ecosisteme prin care se perindă adesea specii migratoare. Diversitatea peisajului, de la Nord la Sud este impresionantă!
Perioada a fost din plin fructificată de echipă pentru de stâncărie situate la baza și pe promontoriile înalte din observații și colectări suplimentare. În stația de la Tafnidilt regiune. Spectacolul oferit noaptea la lumina lanternelor am întâlnit un mix de faune de micromamifere: atât specii de șoarecii săritori de deșert este unul fascinant. caracteristice pentru zona mediteraneană cât și specii Dinamica spațială a acestor animale reflectăo extindere tipice petru zona saharină și subsahariană. Dinn păcate către nord a arealului lor ceea ce ne duce ușor la nu am putut efectua observații și în imediata apropiere a concluzia că este încă un argument în favoarea teoriei că coastei , pentru că aici aveau loc exerciții militare comune are loc un proces de aridizare a habitatelor către nord. ale armatei marocane și ale unor trupe din Statele Unite, Cele 4 zile petrecute aici au dat prilejul echipei de accesul fiind din acest motiv restricționat. cercetători să investigheze pe îndelete fauna din După o perioadă de 11 zile, petrecută în zone zona intertidală (aceea care rămâne sălbatice, fără posibilitatea accesului la utilități descoperită atânci când, la reflux, apele Dakhla este pentru asigurarea igienei personale, așa cum oceanului se retrag. De asemenea, o radiografie a era prevăzut în program, am oprit pentru o seară ornitologii echipei au avut ocazia să facă faunei vest în La Ayounne. În acest oraș sunt cazate și observații spectaculoase asupra sahariene trupele de “căști albastre” ale Organizației fenomenului migrației păsărilor. Observațiile Națiunilor Unite care asigură menținerea păcii în asupra paraziților externi din penajul păsărilor zona de Vest a Saharei. Astfel siguranța pentru ce au ca habitat principal această regiune ne oameni și bunuri este maximă în oraș, așa că întreaga conduc către ipoteza că în regiunile aride este echipă a putut beneficia și de o noapte dormită confortabil defavorizată după oboseala acumulată în deșert. În dimineața înmulțirea și următoare am pornit către punctul cel mai sudic prevăzut răspândirea ca stație a expediției, regiunea Dakhla. Pe traseu am acestora. efectuat câteva opriri pentru investigare prin sondaj a Efectivele prezenței faunei de nevertebrate. Ajunși la Dakhla am identificate pe instalat tabăra în zona aflată la baza peninsulei pentru a păsările capturate avea acces atât la mediul costier semiînchis cât și la zona temporar de aici expusă direct valurilor și curenților oceanici. Aici, deși au fost cu mult mai aparența peisajului este una aridă există o forfotă reduse decât cele impresionantă a unui număr mare de specii. Dintre de pe păsări mamifere domină micromamiferele rozătoare care au studiate în galeri atât printre rarele tufe de vegetație cât și în zonele sectoare cu o
[6]
umiditate relativă mai ridicată. Am continuat apoi cu stațiile prevăzute în zona continentală: la sud de masivul Jebel Bani (în Regiunea Tata Foum Zguig Irqui), între acest masiv și lanțul munților Antiatlas, regiunea Ouarzazate, Dades și platoul Marrakech. Pe parcursul acestor stații de cercetare au fost colectate peste 2.700 de diptere, dar și alte câteva mii de piese aparținând altor grupe de insecte, care sunt în proces de determinare pe specii și integrare a datelor privind răspândirea. Dintre micromamiferele studiate cele mai spectaculoase sunt “șoarecele elefant” ( Elephantullus ) care în ciuda denumirii are dimensiuni foarte reduse, și șoarecele cu țepi observat pentru prima dată de echipa noastră în sudul Marocului (Acomys airensis ). Acesta din urmă prezintă pe spate fire de păr transformate în veritabili țepi, întocmai ca un arici.
Printre reptilele observate de echipă alături de 6 specii de șerpi, unii dintre aceștia extrem de veninoși, s-a numărat și o “cunoștință” de-a noastră mai veche, dar la fel de impunătoare : Uromastyx sp. precum și un “varan” Speologul echipei împreună cu doi dintre biologi au investigat fauna măruntă care trăiește în apa și sedimentul din puțurile existente în deșert precum și râurile existente în sectorul de sud al Jebel Bani. Probele prelevate de aici sunt în curs de investigare în laboratoarele I.S.E.R.
instantaneu atmosfera. Astfel instrumentele noastre de înregistrare a temperaturii arătau la soare 32,3°C. În momentele în care sufla o rafală de vânt nivelul “real feel” cobora imediat la 17,2°C. Toți membrii echipei stătea cu jachete de iarna deși ne aflam în Sahara sub un soare strălucitor.
Situri arheologice
Din punct de vedere al observațiilor și înregistrărilor arheologice putem spune că expediția a revelat informații cu privire la existența unor situri extrem de interesante în zona de sud a masivului Jebel Bani unde am pus pe hartă Ciudățenii meteorologice două zone de Un element surpriză a fost pentru locuire din întreaga echipă caracteristica perioada meteorologică din acest sector în Paleolitică perioada în care caravana expediției precum și un Dakhla 2012 a străbătut regiunea sit din timpuri medievale judecând marocană a Saharei de vest. Deși era după fragmentele identificate aici. soare în permanență pe perioada Siturile paleolitice prezentau zone de zilei, nebulozitatea fiind absentă sau stâncă cu desene săpate în rocă extrem de slabă, bătea un vânt în reprezentând o faună bogată care rafale cu direcție predominant vestprobabil trăia aici în urmă cu mai est (dinspre ocean) care răcea multe mii de ani.
Piesele biologice colectate pe lângă valoarea de patrimoniu extrem de ridicată reprezintă un prețios capital de informații științifice
[7]
DRAGI SPONSORI ! Succesul nostru este în egală măsură și al dumneavoastră! Vă mulțumim !
dr. Răzvan Popescu-Mirceni șef expediție Am reușit să finalizăm cu succes acest proiect. Pe lângă materialul biologic care deja a dat 2 lucrări științifice publicate, la doar câteva săptămâni de la întoarcerea expediției, și care reprezintă elemente constituente din patrimoniul național cu o valoare de asigurare estimată la mai multe sute de mii de lei noi, pe lângă informațiile despre noi situri arheologice stranii, amplasate în mijlocul deșertului saharian de vest, expediția Dakhla 2012 a adus un element important pentru dezvoltarea cercetării în domeniul cunoașterii și protecției biodiversității. Este vorba despre consolidarea unui parteneriat internațional inițiat de o echipă românească în care sunt implicate până în prezent entități și echipe de cercetare din 6 țări. Dimensiunea proiectului nostru a trecut în mod evident de dimensiunea națională în anul 2012.
Nimic din toate acestea nu s-ar fi putut realiza fără sprijinul sponsorilor și implicarea partenerilor proiectului pe care avem plăcerea să îi reprezentăm aici prin siglele lor.
Membrii expediției • dr. Răzvan Popescu-Mirceni • M.C.A. Dumitru Murariu • dr. Corneliu Pârvu • dr. Boris Kryštufek • dr. Costică Adam • dr. Gabriel Chișamera • dr. Constantin Chera • biol. Cătălin Stanciu
• speolog Victor Gheorghiu • biol. Liviu Moscaliuc • laborant Petre Bogdan Matei • operator imagine Cătălina Șeitan
OCEANIC - CLUB Str. Decebal nr. 41 CONSTANȚA 900674
Parteneri din Regatul Maroc
www.oceanic.ro
• dr. Imad Cherqaoui • dr. Adel Boujaja
club@oceanic.ro
• ing. Răzvan Zaharia
[8]
Tel: 0744 507 709