Oceanica iunie2013 by S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club

Oceanica

Societatea de Explorări Oceanografice și Protecție a Mediului Marin

Revistă lunară.

Echipa expediției Merzouga 2013 a revenit acasă Între 4 Mai și 7 Iunie s-a derulat misiunea expediționară științifică Merzouga 2013, în Regatul Maroc.

Pag. 2

6 pagini / 10 Lei

Pag. 2

Cronicar de expediție: Proiectul “Fii prieten Libertatea lui Gecko cu natura!” (1)... În luna Mai 2013 a avut loc în cadrul proiectului, festivalul “Sărbăturește creativitatea și diversitatea”. Tineri, elevi ai grupului școlar Cobadin s-au întrecut în a-și demonstra abilitățile de a transforma obiecte și materiale devenite …

Pag. 2

Continuăm prezentarea în serial a jurnalelor de călătorie ale dr. Corneliu Pârvu...

Pag. 3 - 4

Numărul 9 - Iunie 2013

Un melc ce a schimbat istoria De-a lungul istoriei omenirii numeroase specii animale au influențat cursul acesteia…

Pag. 5

Mulțumim companiei OMV Petrom ! pentru susținerea proiectului nostru de anul acesta “O mare liberă pentru delfini!”. Pe lângă disponibilitatea implicării cu voluntari…

Pag. 6

Publicație editată de S.E.O.P.M.M. Oceanic - Club

Programul Wo-Bi !

încă de pe Terra pot oferi răspunsuri la întrebări esențiale legate de tratamentul unor boli ale omului, combaterea unor dăunători ai agriculturii sau construcția ori perfecționarea unor tehnologii. În prezent sunt foarte puține entitățile/ instituțiile din țara noastră capabile să dezvolte

În anul 2012 am demarat programul Wo-Bi. Acesta are drept scop susținerea inițiativelor românești de explorare și protecție a biodiversității mondiale. În cadrul programului se fac eforturi, în prezent, pentru identificarea resurselor necesare desfășurării unui proiect românesc de cercetări antarctice și pentru susținerea unor misiuni expediționare în zona Indiei. După o perioadă de 8 ani, în care am desfășurat multiple expediții științifice și proiecte de cercetare, în afara frontierelor naționale, în parteneriat cu instituții de prestigiu, din România, s-a conturat necesitatea alcătuirii unei strategii de lucru globale orientată către susținerea acelor inițiative românești care sunt preocupate de studiul biodiversității din alte regiuni ale lumii. Astfel a apărut ideea programului Wo-Bi (acronimul de la “World Biodiversity”), lansat odată cu intrarea organizației noastre în rândul membrilor Comisiei Naționale de Cercetări Antarctice a Academiei Române, în octombrie anul trecut. Biodiversitatea în ansamblul ei este un ansamblu de suport al fenomenului vieții pe planeta noastră. Mai mult decât atât speciile de plante și animale cunoscute sau necunoscute

Una dintre păsările investigate în cursul expediției în India din anul 2013, de către colegii noștri dr. Costică Adam și dr. Gabriel Chisamera, de la Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa”

și să implementeze strategii de lucru pentru proiecte destinate cercetării faunei și florei Pământului. De aceea, având experiența unor misiuni științifice externe, echipa noastră a pornit la acest drum deloc ușor, care promite însă imense satisfacții.

Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural

Împreună cu cercetători de la Muzeul “Grigore Antipa” și din cadrul unor centre universitare din România ne îndreptăm atenția către regini puțin studiate ale planetei. În anul 2013 trei dintre colegii noștri, dr. Gabriel Chisamera, dr. Costcă Adam și Oana Chachula au participat la o expediție internațională în regiunea Meghalaya din India. Regiunea aceasta deține un sistem carstic vast extrem de puțin explorat. Aici au fost recent descoperite specii noi pentru știință inclusiv în rândul vertebratelor: Chiroptere (lilieci). Ne putem deci imagina potențialul imens al acestui demers. Programul Wo-Bi își dorește să contribuie și la promovarea valorilor românești din cercetarea biologică pe plan internațional. Deși acordăm o importanță cel puțin egală studiului și protecției patrimoniului natural din țara noastră, nu putem neglija faptul că dezvoltarea parteneriatelor internaționale și generarea unui interes crescut din partea comunității științifice internaționale față de România este indispensabil legată de extinderea preocupărilor noastre în afara teritoriului național. Programul Wo-Bi este pentru echipa noastră o provocare pe care ne-am asumat-o. El completează în mod fericit tabloul activităților noastre destinate susținerii cercetării științifice românești de teren și protecției patrimoniului natural mondial. Răzvan POPESCU-MIRCENI 1

DESPRE

PSEUDOELITE

Pseudoelitele au fost din totdeauna una dintre marile piedici în calea dezvoltării armonioase a unei societăți . Faptul acesta a fost demonstrat, în repetate rânduri, de istorie , în cele mai diferite puncte ale planetei . Deși este de domeniul umoriștilor, epigrama lui Păstorel Teodoreanu reflectă în cel mai simplu mod un adevăr căruia mulți din cei aflați de cealaltă parte a baricadei trebuie să-i facă față : Cu prostul neșcolarizat Te lupți puțin și ai scăpat Dar lupta este colosală $ $ Cu prostul care are școală Problema celor care vor să construiască ceva, sau mai bine zis una dintre ele, este aceea că drumul către atingerea țelului propus este bine garnisit cu obstacole din categoria “pseudoelite”. Pseudoelitiștii sunt aceia care fie se opun unei idei pentru că nu văd nici un caștig personal din asta, fie vor să-și însușească ideile și să semneze drept autori pentru a se cocoța mai sus pe o scară ierarhică. Ei nu au niciodată idei originale de construit. Ideile lor sunt simple, puține și fixe: a lua (unde acest verb este de multe ori sinonim cu a fura) pentru a avea; a opri ascensiunea altuia pentru a fi ei în frunte, și aici nu este vorba despre economia de piață concurențială. A lua fără a pune ceva în loc înseamnă a văduvi o structură de unul sau mai multe din elementele sale constituente, și cu cât structura este mai săracă, cu atât ea este mai fragilă și mai nefuncțională. Nici nu am putea vreo dată să ne închipuim că un pseudoelitist ar dezvolta ceea ce a luat. Ba chiar dimpotrivă. Și aici este cea mai mare pierdere: să vezi cum propria-ți idee, despre care ști sigur că, bine aplicată ea ar fi adus beneficii mai mari sau mai mici per ansamblu, aplicată de ei duce doar la pierderi. Bineînțeles că este vorba despre pierderi în atingerea finalității acelei idei și nu de pierderi ale celui care o aplică prost. El câștigă, se urcă mai sus și mai mult, este mândru de asta și disprețuitor mai ales față de cel de la care a …luat.

Echipa expediției Merzouga 2013 a revenit acasă Între 4 Mai și 7 Iunie s-a derulat misiunea expediționară științifică Merzouga 2013, în Regatul Maroc. Din nou echipa noastră alături de specialiștii Muzeului Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa” au străbătut Nord-Vestul Africii având drept misiune: studiul efectelor schimbărilor climatice asupra distribuției speciilor animale. Expediția Merzouga 2013 a continuat șirul misiunilor de cercetare început în anul 2005. De data aceasta echipa a acoperit cu stații de observație regiunea de Est a Marocului, începând din Nord, de la vărsarea râului …. în Marea Mediterană, către Sud urmând valea acestuia până la Ar Rachiddia și apoi spre Merzouga și masivul Jebel Bani. Expediția s-a derulat sub conducerea dr. Răzvan Popescu-Mirceni și a fost coordonată științific de dr. Dumitru Murariu - Membru Corespondent al Academiei Române. Din partea marocană, expediția Merzouga 2013 a avut parte de asistența prof. dr. Abdeljabar Qninba, dr. Imad Cherqaoui și dr. Adel Bouajaja. Echipa a fost alcătuită în teren din 14 membri: dr. Popescu-Mirceni Răzvan, dr. Dumitru Murariu, dr. Corneliu Pârvu, dr. Costică Adam, dr. Gabriel Chisamera, dr. Abderrahmane Mata’ame, speolog Victor Gheorghiu, biolog Cătălin Stanciu, ing Răzvan Zaharia, medicul veterinar Marius Palade, laborantul Bogdan Petre Matei, biolog Liviu Moscaliuc, dr. Cristina Constantinescu și dr. Constantin Chera (arheolog).

Răzvan POPESCU-MIRCENI

Pe canalul nostru YOUTUBE puteți viziona imagini din timpul activităților desfășurate de

Echipa expediționară s-a întors acasă cu un bagaj de peste 36.000 de fotografii, 18 ore de imagine video, 11.000 de piese colectate și cu un contract de colaborare semnat pe termen lung cu Institutul de Înalte studii Științifice a Universității Mohammed V din Rabat. “Merzouga 2013” a străbătut peste 5000 de kilometri în interiorul Regatului Maroc, la bordul unui Mercedes Vito pus la dispoziție de membri Oceanic-Club și două mașini de teren: Dacia Duster și Nissan Pathfinder. Echipa a avut de înfruntat două furtuni de nisip și temperaturi oscilând între 3 și 43 de grade Celsius.

echipa S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club: http://www.youtube.com/user/SEOPMMOCC 2

Raluca GRIGORE

O mare liberă pentru delfini ! În luna Iunie începem operațiunile de identificare și marcare a plaselor pescărești abandonate, în cadrul primului proiect de acest tip din România. Până acum a încheiat cyrsul de formare a primului lot de voluntari care vor lucra în cadrul echipelor de intervenție. Pe parcursul lunii mai 2013 a avut loc formarea unui prim lot de voluntari care vor lucra în cadrul proiectului “O mare liberă pentru defini!”. Proiectul își propune identificarea recuperarea și distrugerea uneltelor pescărești abandonate din sectorul ape marine cuprins între Pescărie Mamaia și digul de Nord al portului Constanța, de la țărm până la izobata de 25 de metri adâncime. Proiectul este finanțat în procent de aproximativ 50% de compania OMV - Petrom. În prezent echipa noastră face eforturi pentru identificarea resurselor financiare și logistice care mai sunt de acoperit pentru buna desfășurare a operațiunilor. Tot în această lună s-a derulat și pregătirea ambarcațiunii noastre, DELPHIS, care va fi instrumentul principal de intervenție. 8 scafandri vor lucra în adâncul mării și 12 voluntari vor asista operațiunile de la suprafață și la țărm. Răzvan ZAHARIA

Proiectul “Fii prieten cu natura!” În luna Mai 2013 a avut loc în cadrul proiectului, festivalul “Sărbătorește creativitatea și diversitatea”. Tineri, elevi ai grupului școlar Cobadin s-au întrecut în a-și demonstra abilitățile de a transforma obiecte și materiale devenite deșeuri în costume și unelte tradiționale. Proiectul este implementat cu finanțare europeană prin programul “Tineret în acțiune” (Youth in Action 2007-2013). În cadrul Atelierului de creativitate organizat în data de 24 Mai, un număr de 25 de elevi ai Grupului Școlar Cobadin au realizat sub îndrumarea echipei noastre costume populare și obiecte tradiționale aparținând dobrogenilor și etniilor care trăiesc în Dobrogea, din materiale reciclabile, dar şi machete ale unor sisteme de valorizare a deşeurilor. Astfel, pânza, bumbacul sau alte materiale au fost înlocuite cu saci de plastic, hârtie, carton, lemn și recipiente tip PET.

Alături de expoziția foto realizată de elevi prin metoda Photo-voice au fost expuse și rezultatele muncii celor implicați în atelierul de creativitate. Elena GHEORGHIU

Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural

jgheaburi, dar la sfârşit, celui care pierdea... i se smulgea inima). ' Între secolul 2 î. Hr. şi 5 d. Hr, romanii Continuăm prezentarea în serial a jurnalelor de transformă zona în prima lor provincie sudică, călătorie ale dr. Corneliu Pârvu din perioada 2005 - numită Provincia Africa, care, între secolele 7 şi 16 e 2012 cuprinse în cartea “Libertatea lui Gecko” ce va fi dominată de arabi, în 1547 e cucerită de spanioli, publicată în colecția organizației noastre. În acest din 1574 e sub otomani, între 1881 până-n 1956 e număr începem cea de-a doua parte a cărții, intitulată la Protectorat Francez şi din 1957 e Republica fel ca și volumul din care face parte. Capitolul “Marele Tunisiană care a vut numai 2 preşedinţi până Bolkar”, anunțat în numărul trecut, va fi prezentat acum: pe Habib Bourguiba şi pe El Abidine Ben ulterior “Libertății lui Gecko”. Ali.

de cei de acasă, n-ar avea rost să tragă ”o dublă” iar eu locuiesc prea departe. ' Seara târziu, când sosesc constănţenii, ne adunăm în sala de conferinţe, toată echipa, formată din Mur, Kera, Van, Zaher, Kiş, Leka, Cristi, Olteanu şi subsemnatul. Zâmbim şi glumim, dar zâmbetele sunt strepezite iar glumele seci, din cauza oboselii și a frigului care pătrunde bine acum, în martie, noaptea. ' Ne aşteaptă microbuzul verde, tras la scara muzeului, iar portbagajul lui, căscat ca o gură de balenă, nu arată încurajator: e arhiplin. … (continuare din numărul 8) Nici nu ne poate trece însă prin minte că nu vom Hannibal Barcas & Cornelius Africanul Decodarea numelor noi. Mur: Dumitru Murariu; Zaher: introduce toate bagajele, aşa că începe ' Totuşi, când spui Tunisia, spui Cartagina Răzvan Zaharia; Cristi: Cristian Ștefănescu; Leka: Liviu şi Hannibal, adică Războaiele Punice. Aici s-a dus restructurarea şi înghesuirea - avanpremieră a ceea Leca; Olteanu: Răzvan Olteanu lupta dintre „Orientul fastuos şi lasciv şi Occidentul ce va deveni un frecuş permanent, timp de o lună de zile ! auster şi viril, luptă care a contribuit decisiv la “Pentru că există iubirea de libertate, eu pot să triumf, ' Şi iată-ne constituirea identităţii latine” (cf. Diana State). cu vagul meu, asupra a tot ceea ce... mă fixează...” plecând direct din Povestea de cca 100, de ani cât au durat G. Liiceanu: Despre limită. Războaiele Punice are ca eroi, pe Hamilcar curtea muzeului, din noaptea rece, spre Barcas, pe fiul său, Hannibal Barcas şi pe Vila românului Africa cea fierbinte. învingătorul Publius Cornelius Scipio Ne întovărăşeşte, ca Aemilianus - zis Africanul. Când mă pregătesc să plec în locuri de atâtea ori când Sunt cunoscute isprăvile militare depărtate de casă, îmi place să iau urma unor plecăm, zâmbetul de români valoroşi care au hălăduit pe acolo şi au ale lui Hannibal - duşman jurat al Giocondă al unuia lăsat amintiri frumoase. Așa am aflat de domnul romanilor, care a traversat Pirineii şi dintre portarii de noapte, care pare a-și spune: George Sebastian. În 1927 el şi-a făcut o vilă Apeninii, pătrunzând în Etruria cu 37 de elefanţi imediat ce scap de ciudaţii ăştia, mă bag în cuşcă, splendidă, în stil maur, pe ţărmul Golfului şi doar jumătate din oştenii cu care pornise, la căldurică, ţigăruşă şi cafeluţă şi vom moţăi Hammamet ( Coasta de Azur a Tunisiei). Apoi ajungând fără un ochi „Ad Portas”, atacând pe liniştiţi, eu lângă telefon iar Fetiţa cu osul ei, pe prieteni de-ai lui şi-au făcut vile asemănătoare - romani în bârlogul lor, devenind obsesia lui Cato hol. mimetism întâlnit şi în satele noastre, în care multe cel Bătrân care-şi încheia absolut toate discursurile, ' Înainte de îmbarcare, îl întreb pe Zaher, cu expresia: „ Ceterum censeo care mai fusese în nordul Africii, dacă să-mi iau case sunt trase la indigo. delendam esse Carthaginem”: “Şi pufoaica ce o aveam pe mine sau să o las la Statul tunisian a consider că Cartagina trebuie muzeu. Răspunsul a fost pithyatic: Da!, adică s-o cumpărat Vila şi distrusă!” „Patentul Sebastian” şi a las la muzeu, am înţeles eu. Aşa a început frigul ' În peninsula italică, nesuferit, care avea sa mă urmărească pe tot edificat, între 1960 – 1970, Hannibal a rezistat neînvins parcursul expediţiei . litoralul vestit de azi, pe timp de 16 ani. Cornelius Scipio ' stilul românului, care e Pe măsură ce ne apropiem de Sibiu, Africanul, supranumit Spaima unde ne aşteaptă, încă de pe la prânz, mama lui recunoscut ca părinte al Cartaginei (Carthaginis Horror), îl Kera, frigul nopţii se înăspreşte. La Miercurea arhitecturii de vacanţă învinge în al treilea război punic Sibiului ajungem pe la două noaptea. Oprim în tunisiene. pe Hannibal, erodat politic şi faţa unei căsuţe săseşti tipice, una dintre cele multe ' A mai umblat nesusţinut de ai săi. Se spune că aliniate lângă drum şi o trezim pe doamna Chera. cineva pe aici înaintea cei doi s-au întâlnit „face á face”, Când coborâm din maşină, ne apucă dârdâiala. În românilor? Nu prea au comunicat şi s-au stimat curtea cu alee betonată e multă zapadă albă, nu gri mulți! Doar fenicienii, reciproc. Poate de aceea, ca în Bucureşti. În gang e frig ca afară şi mă bate romanii, vandalii, Cartagina nu a fost distrusă bizantinii, arabii, gândul că vom petrece câteva ore glaciale, dar nu spaniolii, turcii, francezii... care s-au perindat timp imediat după înfrângera de la Zama, ci mai târziu, se adeverește: sobele de teracotă sunt călduţe iar de 3000 de ani pe la intersecţia dintre Orient, când s-a constatat că ea îşi regenerează ca o hidră, camerele nu sunt reci. Dormim puţin în sacii noştri Mediterana şi Europa, lăsându-şi amprenta în statutul de mare pericol pentru Roma. subţiri şi ne trezim devreme. 26.000 de situri arheologice – ceea ce e mult, pentru ţara cea mai mică de pe ţărmul sudic al Ziua interfeței Chifteluțe, palermitani ... 3 martie 2006. Ziua dinaintea oricărei Mediteranei. Ce mă încântă ca român, e că în 1960, ' 4 martie. Dimineaţa, casa copilăriei lui Winston Churchill a preferat să locuiască în vila plecări, e grea: Totul e în spate şi în faţă egal, iar Kera este şi casa noastră, iar mama lui, e şi mama dintre ele, o transformă în “ziua românului George Sebastian, deşi existau destule tensiunea noastră, după cum miroase a cafea, după cum interfeţei”: ce a fost a fost, iar ce va fi... nu ştii. alte locuințe atractive. ' D’l Mur, Kiş şi cu mine îi așteptăm pe arată cele două piramide de pe masă, una din oceanici încă de dimineaţă, dar nu apar, pentru că a chifteluţe şi una din prăjituri şi după zâmbetul Didona & Ben Ali complice, cu care ne răsfaţă pe toţi egal, ca pe nişte ' Istoria tunisienilor începe cu prinţesa „crăpat ceva” în motorul Volk-ului, chiar când să copii puşi pe năzbâtii, ce suntem! Cele 100 de feniciană Dido, Didon, Didona, fiica rebelă a regelui plece din Constanța. Aşa că noi, bucureştenii, ne chiftele pregătite pentru drum, Tyr ului, care a întemeiat oraşul în 814 înainte de învârtim pe lângă bagajele din laboratoare. Cele aveam să le căutăm insistent şi Cristos. Pe vremea acestei Dido se sacrifricau mai multe: lada verde, butoaiele de plastic, plasele repetat, mai târziu, dar ritualic copii pe altarul zeilor Tanit şi Baal. Nu din entomologice, sunt la mine. Niciunul dintre noi nu degeaba, pentru că le-am cruzime: aşa erau oamenii vechi - degrabă vrea să se mai întoarcă acasă, deşi plecarea va fi uitat pe masa din bucătărie. vărsători de sânge - canibali în Papua, smulgători tocmai pe la 9 sau 10 seara. Motivele hotărârii de a - Küss die Hand (Săru’ de inimi la azteci, trăgători în suliţă la daci şi în rămâne la muzeu, diferă : Kiş şi d’l Mur spun că, mâna), zice Kera în final şi sabie la muşatini ( ritualul aztecilor începea ludic, deoarece au trecut deja peste momentul despărţirii noi după el în cor, și la precum un joc de bowling cu bile de piatră în nişte

Libertatea lui Gecko (1)

Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural

drum! ' Plecăm: spre Arad e o vreme mohorâtă, casele din zona de graniţă, nu au nici un strop de veselie în griul lor monoton. Așa arată iubita noatră Europă în martie! Cum o fi acum în nordvestul Africii, unde râvnim să ajungem? Ne aşternem la drum lung şi anost, prin Ungaria cea fără relief . Vremea devine din ce în ce mai urâtă, ne e frig la picioare, pentru că şoferii Kera si Van, fumează cu geamul deschis, iar curentul rece ne congelează. Nimeni nu zice nimic, nu e loc de văicăreală. Îmi înfăşor picioarele în hanorac şi tac. De dragul rimei. ' Luăm direcția Austria, trecem pe la marginea Vienei fără să oprim și fără să vedem nimic. Ninge cu fulgi rari, oboseala creşte și odată cu ea, senzaţia cunoscută celor ce fac trasee lungi, cea de confuzie, când nu mai ştii când ai plecat, acum câte zile şi nopţi, în ce zi şi dată eşti. Nu ne dăm seama pentru cât timp aţipim, îmi amintesc doar că îmi doream tot mai intens, căldură, soare, lumină! ' În Italia ne bucurăm de intâlnirea cu pinii lui Ottorino Respighi dar căldura nu se grăbeşte să ne facă fericiţi. Într-un târziu, după ce am înghiţit mii de km de autostrăzi şi am fost înghiţiţi de gurile negre şi hulpave ale sutelor de tunele, ajunşi la Palermo, suntem întâmpinaţi de... un vânt glacial. Degeaba Palermo! Palermo! suna în mintea mea Thalassa! Thalassa! ' Străduţele de lângă chei sunt înguste și labirintice, tarabele sunt pline de fructe exotice, bârâie motoretele, maşinile de mic litraj, majoritatea Fiat-uri dar şi multe Matiz-uri îşi dau concursul la o circulație frenetică. Palermitanii sunt mici, dar bine proporționați. - Atenzione piccolo! strigă unul de pe un zid cu cărămizi foarte vechi, vrând să arunce una putredă; cel căruia i se adresează, e un omuleţ cât o nucă. Îmi place că înţeleg ce scrie pe firme, înţeleg şi limba, chiar dacă n-am învaţat-o niciodată, îmi sunt familiare cotoarele de ţigări aruncate pe jos, împreună cu coji de banane. Mă simt ca acasă! Chiar îmi place la nebunie! M-am săturat sa aud mereu, în România, că suntem ultimii oameni! E un contrast ciudat între îngustimea străzilor, numărul mare de maşini ciocnite ca ouăle de Paşte şi orgoliul ferestrelor înalte, late, ca de palat. De altfel drumurile italienilor sunt moderne dar temeinice, ca drumurile romane, cu viaducte și tuneluri, ameţitor de multe, greţos de multe! În Palermo, toate străduţele se numesc imperial: ”Via”. O rudă apropiată a lui Kera, soră sau verişoară, căsătorită de mulţi ani cu un domn din Palermo, ne face rost (gratis), de trei camere la un hotel, pe ”Via d’ Aragona”. Dl. Mur, care e un pasionat al duşurilor în orice condiţii, are ghinionul să nu-i meargă aerul condiţionat şi totuşi se îmbăiază.

Tunis - “lupii la șaormă!” 5 martie. Somn bun. Neștiind dacă beneficiem şi de micul dejun, „reglez din alune” şi

mă îndrept spre chei, unde ne regăsim cu băieţii care au dormit în maşină; numai somn n-a fost pentru ei, mai dorm încă, fiecare cum poate, pe scaune, iar la trezire, au nişte feţe tuarege. Apare la întâlnirea de pe chei şi Cristi, ziarist la Jurnalul Naţional, ce venise cu avionul până la Roma iar de acolo cu trenul. ' E soare dar taie la gât şi la glezne un vânt puternic, rece. Privind dinspre oraş spre mare, mi se pare că la chei văd un cartier nou, sofisticat, cu blocuri foarte mari, albe gălbui, ca îngheţata cu lapte şi cu ferestre mici. Sunt feriboturile uriaşe, ale companiei Grimaldi. Cu unul din ele vom străbate Mediterana, timp de 8 ore, între Palermo si Tunis. Numele lui, scris cu litere de 2 metri, este „Eurostar Salerno”. La îmbarcare, cel care dirija vehiculele spre puntea de jos, ni se adresează cu: - Haideți băieţi, trageţi aici ! ' Pe punte suntem luaţi în primire de alţi români, în salopete albastre. Aflăm că aproape tot vasul este manipulat de peste 30 de români. Pe maşina noastră avem un colaj cu harta Tunisiei pe care scrie : „Expediţia Punia 2006, biologi şi arheologi români în Africa”. Echipajul românesc al navei ne tratează cu o prietenie ce near prinde foarte bine şi acasă. Pe vas, în sala de mese, unde ne luăm locurile pe o banchetă, langă ferestre, sunt puţini străini. Ies să fumez la balustradă, unde un june italian, brunet, înalt, cu barbă şi cu o motocicletă şic, se remarcă printre tunisienii care îmi par oameni sărmani, tăbăciţi de soare şi vânt. Acum, în extrasezon, afacerea companiei navale constă în transportul de … TIR uri care umplu cala, şi nu în transportul de personae. Majoritatea coechipierilor, fie de foame, fie de stres, fie din ambele motive, încep o inoportună activitate de umplere a tuburilor digestive. Eu mănânc foarte puţin si privesc cu admiraţie, un pasager care vine cu o tavă plină cu mâncare şi cu doua sticle de bere, desfăcute. Ăsta da lup de mare! În scurt timp însă, apar semnele unei nelinişti cauzate de clătinarea destul de vizibilă a vasului. Privind undeva, jos (departe!), la nivelul apei, se vede mişcarea puternică a valurilor înspumate. Era începutul (frumos) al Cumplitului, căruia noi nu-i putem percepe decât marginile, cum zice Rilke, pentru că o furtună adevărată, de 8-9 grade, avea să ne dea în scrânciob timp de 8 ore. Îmi impun şi reuşesc să rămîn liniştit, pe locul meu de la fereastră, dar băieţii încep să se agite: Cristi işi scoate laptop-ul şi începe să scrie febril, Leka se îngălbeneşte, Zaher se uită cam șașiu, Kiş îşi pune hanoracul în cap şi se culcă pe banchetă, Van îşi face o provizie de pungi sanitare, (de ce oare?), Mur şi Kera par în ordine. Ni se aduc pastile contra răului de mare dar eu nu le folosesc. În sala de mese nu ştiu unde dispar pasagerii: unii se culcă pe banchete, alţii pe jos iar alţii ies afară, la

balustradă; chiar şi unii dintre ai noştri urcă pe puntea de sus, unde bate vântul încărcat cu stropii siajului şi unde te cam uzi. Rămân o vreme aproape singur în sala de mese, unde scaunele se deplasează ca nişte bile de billiard, între mesele fixate în şuruburi groase. Kera si cu mine ne ţinem tari până aproape de capătul drumului, când recunoaştem că nu mai aveam mult nici noi. Nu ştiu cum ar fi, dacă drumul printr-o astfel de furtună ar dura câteva zile iar nava ar înainta cu toată forţa motoarelor, ca acum. Ajungem pe înnoptate la ţărm. E frig, deşi e Africa! ' Vama se dovedeşte un coşmar: am apucat să le spunem vameşilor că mergem să facem sporturi subacvatice dar echipamentul de scufundare (butelii, vizoare, labe de cauciuc) sunt tocmai pe fundul portbagajului. Vameşii ne pun sa dăm totul jos și nu ne lasă sa trecem până nu văd instrumentele. Un jmecher, ce s-a oferit să ne ajute să trecem mai uşor prin vamă, l-a tapat, în rate scurte şi dese, pe Kera de aproape toate cele 6 sticle de bere “Noroc”, ce au dispărut în faldurile hainelor sale largi, de bun(!) musulman. După un timp, care mie mi s-a părut nesfârşit, trecem de vamă, cu toate sculele necesare colectărilor zoologice (şi cu berea la cutie, de care sunt pline butoaiele, dar ştiu numai eu!). Iată-ne liberi şi înfometaţi în frigul nopţii tunisiene, ca nişte câini africani. ' Începe cea mai nesuferită acţiune pentru un călător: căutarea unui loc unde să punem capul jos. Nu avem noroc, pentru că ne rătăcim de trei ori, ne e foame şi frig. Deşi sunt reţinut de felul meu şi practic stoicismul deliberat, în momentele de degringoladă, intervin ferm. Acum fac următoarea propunere: să mergem în centru, ghidându-ne după cel mai înalt Hôtel, cu firmă luminoasă, şi să-l întrebăm pe portar, unde putem găsi o cazare ieftină (că asta e problema noastră), timp în care să comandăm la şaormăria pe lângă care trecusem de trei ori, ceva consistent de mâncare. În disperare de cauză, planul meu se aplică instantaneu, Kera şi cu mine intrăm în holul de sticlă, unde doi “domni recepţioneri”, la costum negru, se pregătesc sa ingereze meniul cald, de pe două tăvi mari: fripturi, salate, cartofi prăjiţi, ce emanau un miros insuportabil. Le explicăm dorinţa noastră modestă şi ne indică cu superioritate, într-o franceză bună, o zonă aflată la mică distanţă, unde vom găsi moteluri ieftine dar… neclasificate. De parcă de clasificare aveam nevoie noi, care vom dormi pe pământul gol, în deşert! ' Momentele de la şaormărie sunt “sălbatice”: ne sclipeşte o foame de lup în ochii încercănaţi de oboseală, înăuntru, lângă cuptoare e cald, miroase a carrne, pâine proaspătă, cu salată şi condimente exotice. Unul dintre condimente e harissa, o boia iute ca focul. Van cedează rândul cu eroism, primind ultimul „prada”. Altă viaţă! zice Kiş mângâindu-şi abdomenul. Găsim repede un hotel ieftin, dar măcar are apă caldă şi calorifere. Corneliu PÂRVU … continuare în numărul viitor

Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural

Bolinus brandaris

Un melc ce a schimbat istoria. De-a lungul istoriei omenirii numeroase specii animale au influențat cursul acesteia. Printre ele și câteva specii de melci marini.

Cu circa 3000 de ani înainte de Christos, un popor de origine semitică trăia de-a lungul coastelor siriene, pe un teritoriu îngust, cuprins între Mediterana şi Munţii Libanului şi Antilibanului, pământ pe care anticii îl numeau Fenicia… Chiar dacă ţinutul era aproape în întregime muntos, fenicienii cultivau, cu multă îndemânare, puţinul lor pământ fertil, reuşind să obţină la şes recolte de grâu şi alte cereale, iar pe înălţimi, aveau vii şi livezi de măslini. ' Pentru că nu puteau practica agricultura şi păstoritul pe scară largă, precum vecinii lor egiptenii şi asirienii, care aveau teritorii întinse şi pământuri fertile, deţinând şi superioritatea militară, fenicienii s-au dedicat navigaţiei, ocupaţie prin care a şi rămas celebră în istorie civilizaţia lor. Celebri au fost şi cedrii din munţ ii Libanului, din care fenicienii şi-au construit nave (trireme) extrem de rapide şi robuste. Faptul că lemnul de cedru exista din abundenţă le-a permis să-l exporte în ţările lipsite de această materie primă, transportându-l pe mare cu plutele. ' Fenicienii erau nu numai navigatori pricepuţi şi îndrăzneţi, dar şi minunaţi comercianţi. În afara lemnului de construcţii, ei exportau şi tot felul de produse locale ce proveneau din exploatarea şi prelucrarea resurselor lor. După părerea mai multor oameni de ştiinţă tot ei sunt cei care au descoperit şi au fabricat sticla. Dar, cu siguranţă fenicienii vor rămâne întotdeauna în istorie drept cei mai pricepuţi în arta fabricării purpurei, un colorant foarte căutat în Antichitate, extras din nişte melci marini, care trăiesc şi astăzi în Mediterana şi nu numai. Cu purpură erau vopsite diferite ţesături care căpătau astfel o mare valoare. ' Coloniile şi puternicele oraşe-cetăţi întemeiate de ei: Tyr, Sidon, Byblos ş.a., au schimbat cursul istoriei în Bazinul Mediteranean… Sidon-ul şi Tyr-ul au păstrat secretul vopsirii cu purpură timp de sute de ani, ceea ce le-a adus şi renume şi prosperitate. Istoricii de mai târziu au descifrat taina fenicienilor din relatările lui Pliniu cel Bătrân. Colorantul era cunoscut în întreaga Lume Antică sub denumirea de “purpură tyreniană” sau “purpură regală de Tyr”, iar ţesăturile vopsite cu el erau cele mai scumpe.

Bazine de purpură

Chiar şi numele fenicienilor vine se pare de la grecescul „phoinix” care înseamnă „roşu purpură”. Fenicienii au vizitat ţărmurile Italiei încă din secolul VI î.Chr. Stau mărturie numeroase epave navale, ancore şi anfore de factură feniciană, din vremea lui Pirus, de pe la anul 510 î.Chr. Astăzi se ştie cu certitudine că prezenţa fenicienilor pe coastele europene nu era legată exclusiv de comerţ. Ei veneau şi să colecteze melcii pentru purpură. Au fost descoperite mai multe locuri, ca de pildă Torre Paola, în care fenicienii extrăgeau colorantul chiar pe ţărm. Grămezile imense de cochilii sparte, prezente pe o rază de câteva sute de metri de aceste puncte, ne poartă cu gândul la amploarea şi febrilitatea acestei activităţi industriale. Trebuie să spunem că extragerea purpurei era cunoscută încă din neolitic. Date istorice certe confirmă folosirea acestui pigment natural în timpul civilizaţiei cretane, în Minoicul Mijlociu, pe la 1600 î.Chr. Cu toate acestea, doar fenicienii au reuşit să pună la punct tehnica preparării şi vopsirii cu minunatul colorant şi să deţină monopolul în acest domeniu. Cei trei melci din care anticii extrăgeau purpura sunt trei muricide, specii comune în Mediterana, cu denumirea actuală Bolinus brandaris, Hexaplex trunculus şi Stramonita haemastoma. Muricidele (denumirea vine de la Murex, cum erau numiţi în trecut aceşti melci) din grupul cărora face parte şi Rapana venosa din Marea Neagră, au o glandă care secretă o substanţă colorată . ' Aristotel, în Historia Animalis (Istoria Animalelor) şi Pliniu cel Bătrân, în Naturalis Historia (Istoria Naturală) vorbesc despre diferitele faze ale extragerii preţiosului colorant, din aceste moluşte. Pliniu povesteşte cum melcii de purpură, prădători lacomi, erau atraşi cu momeală (alte moluşte) ţinută în coşuri de nuiele. Apoi, partea cărnoasă a animalului, în care se află şi glanda, era scoasă din cochilie şi depozitată întrun fel de „bazine” săpate direct în teren, uneori foarte aproape de plajă. După trei zile de descompunere, însoţită de un miros de-a dreptul insuportabil, conţinutul era mutat în căldări uriaşe din plumb sau cositor cu apă sărată, unde era ţinut un anumit interval de timp. Produsul final, obţinut la încheierea procesului, care dura circa zece zile, era un lichid incolor sau galben-deschis, care, în contact cu aerul şi expus la soare devenea verzui, apoi albastru, pentru ca în final să capete celebra culoare violacee. Vopsirea propriu-zisă dura cca. 5 ore şi era foarte important ca procesul tehnologic să nu fie întrerupt. După cum ştim din experienţa de zi cu zi, majoritatea coloranţilor cu care sunt vopsite ţesăturile, pălesc după un timp de expunere la soare. Miracolul purpurei preparate de

Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural

Stramonita haemastoma

fenicieni consta tocmai în faptul că odată cu trecerea anilor, culoarea, în loc să pălească, devenea tot mai intensă! Cucerind Persia, Alexandru cel Mare descoperă în tezaurul regal stofe de purpură, vechi de aproape două sute de ani, cu un colorit proaspăt şi strălucitor. ' Cercetări recente, bazate şi pe scrierile anticilor, au arătat că de fapt culoarea violacee, mai spre roşu sau mai spre albastru, se obţinea din combinarea purpurei provenită de la cele trei specii de melci şi anume: roşie de la Bolinus brandaris și Hexaplex trunculus şi albăstruie de la Stramonita haemastoma. Vezicula glandei purpurigene este de mărimea unei gămălii de chibrit şi conţine o cantitate infimă de lichid preţios, adică 1-2 picături. Din circa 12 mii de exemplare de Bolinus brandaris se extrag 1,4 grame de purpură, cu care poţi vopsi o bucată de stofă de dimensiuni modeste, de exemplu o eşarfă! Înţelegem acum de ce minunatele ţesături vopsite cu purpură erau vândute de fenicieni la preţuri atât de mari: cu un gram de aur puteai cumpăra până la 15 grame de stofă! Bineînţeles că acele ţesături fine, vopsite cu purpură erau cumpărate şi purtate numai de persoanele de rang înalt sau foarte bogate, iar în anumite momente ale istoriei, nici măcar de acestea. Se spune că Nero, împăratul megaloman, îşi rezervase privilegiul să fie singurul care avea dreptul să poarte haine vopsite cu purpură, iar cei ce-ar fi îndrăznit să-l imite, ar fi fost imediat condamnaţi şi chiar executaţi. În anumite epoci ale Egiptului Antic, doar pânza corabiei Faraonului era vopsită cu purpură . Romanii din perioada republicană purtau cămăşile albe de in sau de lână tivite cu fâşii de purpură, mai înguste sau mai late, după rangul social căruia îi aparţineau. Principii imperiali bizantini aveau odăile tapetate cu ţesături fine de purpură, de aceea erau supranumiţi “născuţi în purpură”. După căderea Imperiului Roman, colorantul a început să fie folosit în biserica creştină şi stă la baza culorii oficiale destinate Cardinalilor, singurii care mai poartă şi astăzi veşminte de purpură. Cu mult înainte de venirea albilor, indienii de pe teritoriul actual al Mexicului şi Peruului extrăgeau din Purpura patula un pigment asemănător purpurei tyreniene. Ei adunau melcii în timpul refluxului, colectau picăturile secretate de aceştia, apoi îi readuceau în natură! Cine ştie, poate că într-o zi va renaşte arta vopsitului cu purpură , dar aşa cum o practicau amerindienii, „ecologic”!

Gabriela ANDREI 5

Vă mulțumim ! Toate programele noastre pe termen lung sunt operaționale și toate proiectele noastre punctuale sunt puse în practică prin implicarea membrilor, voluntarilor și partenerilor noștri și cu susținerea materială: logistică și financiară a sponsorilor și donatorilor ! Mulțumim companiei OMV Petrom

suma de 36.800 Euro din care deținem la ora Vă mulțumim tuturor celor care ați direcționat 2% din valoarea impozitului pe actuală în fond suma de 353,36 Euro. Mai pentru susținerea proiectului nostru de anul este nevoie de 36.446,64 Euro. acesta: “O mare liberă pentru delfini!”. Pe lângă venit pentru S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club! disponibilitatea implicării cu voluntari din rândurile angajaților și a promovării proiectelor noastre pentru al șaselea an consecutiv, partenerii noștri de la OMV Petrom asigură peste 50% din bugetul de 18.000 euro necesar desfășurării activităților prevăzute a începe din data de 15 Iunie 2013. În acest an vom putea împreună să punem bazele primului sector marin românesc fără plase pescărești pierdute/abandonate (una dintre principalele cauze pentru care mortalitatea delfinilor din cauze nenaturale la coasta românească se menține la cote ridicate). Mai este nevoie de încă 8.000 de euro pentru a putea fi siguri că vom duce a bun sfârșit activitățile proiectate în cadrul acestui proiect, în 2013

Vă vom ține la curent cu noutățile privind u t i l i z a r e a b a n i l o r d i r e cți o n ați d e dumneavoastră către organizația noastră. Așa cum am mai menționat în numerele anterioare ale revistei noastre banii proveniți din donațiile anonime și din redirecționarea 2% vor fi alocați fondului creat pentru achiziția de echipamente vitale pentru activitățile desfășurate. Primul echipament ce va fi achiziționat din acești bani este dispozitivul R.O.V. (Remote Operated Vehicle model SEABOTIX) necesar pentru accelerarea a c t i v i tăți i d e i d e n t i fi c a r e , recuperare și distrugere a plaselor pescărești pierdute/abandonate î n z o n a c o s t i e ră r o m â n e a s că. Valoarea acestuia se ridică în prezent la

Ajută-ne să publicăm o carte ! În anul 2010 s-au împlinit 5 ani de când echipa Oceanic - Club în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa” și Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța au demarat un program de cercetare în regiunea biogeografică mediteraneană. S-au împlinit mai mult de 5 ani de muncă continuă pe care coordonatorii volumului împreună cu ceilalți 18 autori (reputați cercetători, specialiști de marcă în domeniile abordate de carte) doresc să îi împărtășească publicului românesc. Am scris cartea, am ilustrat-o, am machetat-o și a venit momentul să o ducem la tipar. Numai că, dacă până aici a fost posibil să realizăm totul pe bază de voluntariat, am ajuns într-un moment în care fără resurse financiare nu putem continua să dăm viață acestui volum. Avem nevoie de 8.000 de Euro pentru a scoate un prim tiraj de 1.000 de exemplare. Oferim în schimb spațiu publicitar pe ultima copertă și între paginile cărții și un număr de 30 de exemplare ale volumului tipărit.

ATENȚIE !!! © Textul, siglele, desenele și fotografiile din prezenta publicație a Societății de Explorări Oceanografice și Protecție a Mediului Marin Oceanic-Club, numită Oceanica, fac obiectul proprietății intelectuale și drepturilor de autor ! Reproducerea parțială sau totală a textului, siglelor, desenelor și fotografiilor care apar în prezenta publicație, atât în format electronic cât și în format tipărit, fără acordul scris al asociației noastre sau al autorilor, constitue infracțiune și va face obiectul demersurilor noastre în instanțele competente pentru recuperarea daunelor interese ! 6

Puteți susține activitatea noastră: - Ca voluntari: pentru aceasta trimiteți un mesaj la adresa club@oceanic.ro cu exprimarea dorinței de a voluntaria în cadrul organizației noastre, datele de contact și un scurt C.V. atașat. - Ca donatori: puteți face donații în bani (lei-RON) în contul RO 06 BTRL 0140 1205 7024 90XX deschis la Banca Transilvania sucursala Constanța, Agenția Tomis Mall, pe numele S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club. De asemenea puteți face donații în echipamente și consumabile și pentru aceasta vă rugăm să ne contactați la adresa club@oceanic.ro - Ca sponsori: pentru a stabili detalii legate de preferințele asupra activității pe care doriți să o sponsorizați precum și pentru încheierea documentelor vă rugăm să ne contactați la adresa e-mail: raluca@oceanic.ro sau la numărul de telefon 0744 507 709

Consiliul de conducere dr. Răzvan Popescu-Mirceni — Director coordonator dr. Corneliu Pârvu — Director științific Răzvan Zaharia — Director executiv Raluca Grigore — Director de programe dr. Constantin Chera — Coordonator al Corpului de experți dr. Marius Palade — Coordonator al Corpului de voluntari Directori departamente: Cătălin Stanciu - Misiuni expediționare; Răzvan Radu - Tehnici de pătrundere sub apă; Lucian Ghimeș Navigație; dr. Virginia Schröder - Biooceanografie și Geooceanografie; Victor Gheorghiu - Speologie; Cristian Iohan Ștefănescu - Imagine / film; Elena Gheorghiu - Campanii publice/ educație; Victor Păduraru - Relații internaționale, reprezentare externă și mass-media

Relații publice Raluca GRIGORE - tel: +4 0744 507 709 fax: +4 0341 101 585 ' ' e-mail: club@oceanic.ro

S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club Str. Decebal Nr. 41 Constanța 900674 ROMÂNIA Vă puteți abona la Oceanica pentru a primi revista gratuit în format electronic trimițând un mesaj la adresa club@oceanic.ro sau o puteți comanda în format tipărit contra sumei de 10 RON/ exemplar. Plata se face în numerar, la sediul nostru sau prin virament în contul RO 06 BTRL 0140 1205 7024 90XX deschis la Banca Transilvania sucursala Constanța pe numele S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club

Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural