VLSM (Variable LenghtSubnet Masking) – ID-uri de subreţea de lungime variabilă VLSM este utilizată pentru a maximiza în continuare eficienţa adresării IPv4. VLSM permite unei organizaţii să utilizeze mai multe măşti de subreţea în cadrul aceluiaşi spaţiu de adrese IP a reţelei. Subnetarea convenţională (prin utilizarea măştii de subreţea) înlocuieşte schema de adresare clasică, pe două nivele, cu o schemă mai flexibilă pe 3 nivele alocarea adreselor IP ale gazdelor se face pe baza modului de grupare fizică a acestora în reţele fizice. Deşi subnetarea a reprezentat un progres substanţial în administrarea reţelelor, are totuşi un dezavantaj: ID-ul de subreţea reprezintă un singur nivel ierarhic suplimentar în interpretarea şi utilizarea pentru rutare a adresei IP. În reţelele mari, împărţirea întreagii reţele într-un singur nivel de subreţele (de dimensiune egală – acelaşi număr de gazde) nu reprezintă cea mai bună soluţie pentru un bloc de adrese IP deoarece ID-ul de reţea are acelaşi număr de biţi pentru toate subreţele, vor exista probleme dacă unele dintre subreţele au un număr foarte diferit de gazde. Reamintim: unul dintre criteriile de alegere a soluţiei de subnetare este numărul de gazde din reţeaua cea mai mare. Aceasta face ineficientă alocarea de adrese IP pentru reţelele mai mici, unde se face risipă de adrese (dacă soluţia este posibilă !). Exemplu: Reţea de clasă C: 212 . 15 . 20 . 0 /24 Sunt necesare & subreţele, după cum urmează: 4 subreţele cu câte 10 gazde fiecare (S1, S2, S3, S4) 1 subreţea cu 50 gazde (S5) 1 subreţea cu 100 gazde (S6) Total:
196 gazde
Fără subnetare, gazdelor le pot fi allocate adrese IP dintr-un domeniu de clasă C. Dacă însă este necesară subnetarea, utilizând 3 biţi pentru ID-ul de subreţea, pot fi realizate 6 subreţele cu câte 30 gazde fiecare, ceea ce este acoperitor numai pentru primele 4 subreţele. Va fi necesară cumpărarea unui nou domeniu de clasă C pentru celelalte 2 subreţele soluţie scumpă şi risipă de adrese IP. 1
Soluţia: VLSM (ID-uri de subreţea de lungime variabilă) Această soluţie este o îmbunătăţire a schemei clasice de adresare pe subreţele, care constă în subnetări successive (eventual numai pentru unele dintre subreţele) dimensiunea subreţelelor va fi diferită, în funcţie de numărul de biţi utilizaţi pentru ID-ul de subreţea pe respectivul nivel, ceea ce implică şi un număr de gazed diferit. Pentru VLSM (astăzi) se utilizează notaţia cu prefix (de reţea). În exemplul de mai sus (reţea de clasă C – 254 gazde): - se face o primă subnetare, utilizând 1 bit pentru ID-ul de subreţea: 21 =2 2 subreţele /25 7 2 -2 = 128 – 2 = 126 gazde/subreţea Se utilizează o subreţea pentru S6, iar în continuare: - se face o nouă subnetare, utilizând 1 bit suplimentar pentru ID-ul de subreţea: 21 =2 2 subreţele /26 26 -2 = 64 – 2 = 62 gazde/subreţea Se utilizează o subreţea pentru S5, iar în continuare: - se face o nouă subnetare, utilizând 2 biţi suplimentari pentru ID-ul de subreţea: 22 =4 4 subreţele /28 4 2 -2 = 16 – 2 = 14 gazde/subreţea (acoperitor pentru subreţelele S1 – S4)
2
Adresele IP ale subreţelelor sunt prezentate în figura următoare.
Concluzie: Utilizând VLSM, o organizaţie poate aplica operaţia de subnetare succesiv de mai multe ori, pentru a crea subreţele care corespund mai bine structurii fizice a organizaţiei flexibilitate mai mare şi creşterea eficienţei subnetării. Subnetarea conform VLSM se face la fel ca şi subnetarea clasică, complexitatea fiind creată de nivelele suplimentare ale ierarhiei de subnetare. Pentru a putea utilize protocoale de rutare ce suportă VLSM, routerele trebuie special proiectate în acest sens – să asigure faptul că nu există ambiguitate în modul de interpretare al unei adrese de reţea. Conceptul VLSM este similar cu modul de lucru al CIDR. Diferenţa între cele două este dată de domeniul de aplicare: - VLSM lucrează cu subreţelele unei singure reţele aparţinând unei organizaţii (private) - CIDR aplică conceptual întregului Internet privit ca o unitate, modificând modul cum sunt alocate adresele IP reţelelor organizaţiilor, prin înlocuirea ierarhiei pe două nivele din schema de adresare convenţională cu o ierarhie pe mai multe nivele.
3
Aplicarea conceptului VLSM pentru WAN-uri Se consideră domeniul de adrese 207.21.24.0 (de clasă C) alocat unei reţele WAN. Împrumutând 3 biţi din ID-ul de gazdă, se poate face o subnetare clasică în 23 = 8 subreţele de dimensiune egală (25 -2 = 32 – 2 = 30 gazde/subreţea): #0 #1 #2 #3 #4 #5 #6 #7
207.21.24.0 /27 207.21.24.32 /27 207.21.24.64 /27 207.21.24.96 /27 207.21.24.128 /27 207.21.24.160 /27 207.21.24.192 /27 207.21.24.224 /27
După această alocare, au mai rămas 3 reţele ce vor putea fi utilizate pentru dezvoltări ulterioare. Dar mai trebuie alocate adrese şi pentru cele 3 reţele corespunzătoare legăturilor punct-la-punct intre cele trei site-uri. Dacă s-ar utilize reţelele rămase disponibile, nu ar mai rămâne nimic pentru dezvoltare şi, în plus, s-ar face o risipă de adrese de 30%. Una din aplicaţiile importante ale VLSM este utilizarea prefixului /30 pentru legături punct-la-punct – prin subnetări successive se obţin reţele cu 2 adrese valide de gazdă (22 -2 = 4 – 2 = 2 gazde/subreţea), exact numărul necesar pentru pentru o conexiune serială. Revenind la exemplul de mai sus, să subnetăm suplimentar una din reţelele rămase: 207.21.24.192 /27 în alte 8 subreţele (deci luţnd încă 3 biţi din ID-ul de gazdă): 4
#0 #1 #2 #3 #4 #5 #6 #7
207.21.24.192 /30 207.21.24.196 /30 207.21.24.200 /30 207.21.24.204 /30 207.21.24.208 /30 207.21.24.212 /30 207.21.24.216 /30 207.21.24.220 /30
Acestea pot fi utilizat pentru reţele punct-la-punct. De exemplu, între site-urile A şi B:
E0 S0
Comenzile de configurare a ruterului A: Router (config)# interface e0 Router (config-if)# ip address 207.21.24.1 255.21.24.224 Router (config)# interface s0 Router (config-if)# ip address 207.21.24.193 255.21.24.252 Comenzile de configurare a ruterului B: Router (config)# interface e0 Router (config-if)# ip address 207.21.24.33 255.21.24.224 Router (config)# interface s0 Router (config-if)# ip address 207.21.24.194 255.21.24.252
5