VLSM (Variable LenghtSubnet Masking) – ID-uri de subreţea de lungime variabilă VLSM este utilizată pentru a maximiza în continuare eficienţa adresării IPv4. VLSM permite unei organizaţii să utilizeze mai multe măşti de subreţea în cadrul aceluiaşi spaţiu de adrese IP a reţelei. Subnetarea convenţională (prin utilizarea măştii de subreţea) înlocuieşte schema de adresare clasică, pe două nivele, cu o schemă mai flexibilă pe 3 nivele alocarea adreselor IP ale gazdelor se face pe baza modului de grupare fizică a acestora în reţele fizice. Deşi subnetarea a reprezentat un progres substanţial în administrarea reţelelor, are totuşi un dezavantaj: ID-ul de subreţea reprezintă un singur nivel ierarhic suplimentar în interpretarea şi utilizarea pentru rutare a adresei IP. În reţelele mari, împărţirea întreagii reţele într-un singur nivel de subreţele (de dimensiune egală – acelaşi număr de gazde) nu reprezintă cea mai bună soluţie pentru un bloc de adrese IP deoarece ID-ul de reţea are acelaşi număr de biţi pentru toate subreţele, vor exista probleme dacă unele dintre subreţele au un număr foarte diferit de gazde. Reamintim: unul dintre criteriile de alegere a soluţiei de subnetare este numărul de gazde din reţeaua cea mai mare. Aceasta face ineficientă alocarea de adrese IP pentru reţelele mai mici, unde se face risipă de adrese (dacă soluţia este posibilă !). Exemplu: Reţea de clasă C: 212 . 15 . 20 . 0 /24 Sunt necesare & subreţele, după cum urmează: 4 subreţele cu câte 10 gazde fiecare (S1, S2, S3, S4) 1 subreţea cu 50 gazde (S5) 1 subreţea cu 100 gazde (S6) Total:
196 gazde
Fără subnetare, gazdelor le pot fi allocate adrese IP dintr-un domeniu de clasă C. Dacă însă este necesară subnetarea, utilizând 3 biţi pentru ID-ul de subreţea, pot fi realizate 6 subreţele cu câte 30 gazde fiecare, ceea ce este acoperitor numai pentru primele 4 subreţele. Va fi necesară cumpărarea unui nou domeniu de clasă C pentru celelalte 2 subreţele soluţie scumpă şi risipă de adrese IP. 1