Slova Ortodoxa numarul 3

Nr. 3 2011

SLOVĂ Revistă de spiritualitate ortodoxă a românilor din Moravia ­ Republica Cehă

O R T O D O X Ă

Din acest număr:

Începutul anului bisericesc..... 3 Vieţile Sfinţilor ..................... 4 Viaţa Sfintei Ludmila . ...........6 Literatură creştină­Radu Gyr ..7 Sfintele Taine.......................... 8 Viaţa Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş ...........................

10 Noi şi biserica ......................12 Răspunsuri duhovniceşti la întrebările lumii de azi ..........13 Familia creştină ­ Bucuria naşterii de prunci ..................14 Schimbarea la Faţă ................15 Cei care doresc să se implice în realizarea revistei, eventual în traducerea acesteia şi în limba engleză/cehă sunt rugaţi să ne contacteze.

Dacă aveţi propuneri de rubrici, doriţi să publicăm informaţii pe un anumit subiect sau răspunsuri la întrebări pe temă creştină, scrieţi­ne la adresa redacţiei.

Căsuţa de redacţie Preşedinte de onoare Pr. Cristian POPESCU Redactor şef Horaţiu TOMA

Echipa de redacţie Ramona AIOANEI Traian BĂLAN Dragoş HARAGA Cosmin MIHAI Adina TOMA Cristian VELNIC Corectori Darius ARON Simona ARDELEAN Cristian VELNIC Alex GIOSANU Grafică şi design: Horaţiu TOMA Adresa redacţiei Email: slovaortodoxa@ro­cz.com Yahoo: slovaortodoxa Web: slovaortodoxa.blogspot.com şi http://ro­cz.com/slova­ortodoxa http://www.facebook.com/slovaortodoxa

Publicaţia apare cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitul Simeon Arhiepiscop de Olomouc şi Brno

Pentru credincioşii din zona Brno, biserica cu slujire şi în limba română se află pe strada Vranovska nr. 48 http://parohiabrno.ro­cz.com Mulţumim celor care sprijină constant activităţile bisericii şi tipărirea revistei.

Publicaţia poate fi achiziţionată în variantă tipărită de la biserica mănăstirii ortodoxe Sf Ludmila din Brno 2

Slovă Ortodoxă • Nr. 3/2011

Începutul anului bisericesc

La 1 Septembrie, creştinii ortodocşi sărbătoresc începutul anului bisericesc.

După tradiţia moştenită din Vechiul Testament, 1 septembrie este considerată ca fiind ziua în care a început creaţia lumii iar pe de altă parte este momentul în care Mântuitorul a început propovăduirea Evangheliei Sale.

Anul bisericesc începe cu luna septembrie, lună în care serbăm Naşterea Maicii Domnului, pe 8 septembrie şi se încheie cu Adormirea Maici Domnului, serbată în data de 15 august. Ultima zi a anului bisericesc este ziua de prăznuire a Aşezării în raclă a cinstitului brâu al Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria.

Pentru parohia Tuturor Sfinţilor Români din Brno începutul anului bisericesc este prilej de bucurie o dată în plus prin prăznuirea în data de 16 septembrie a Sfintei Ludmila, ocrotitoarea şi patroana mănăstirii din Brno. Despre viaţa Sfintei Ludmila puteţi citi în paginile acestei ediţii a revistei noastre iar legat de programul praznicului veţi găsi informaţii pe pagina parohiei în săptămâna praznicului. Credincioşi din parohie o să fie înştiinţati de către părintele Cristian Popescu prin email sau sms.

Anul acesta cu ocrotirea şi ajutorul lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului a început şi construcţia noii bisericii a cărei finalizare nădăjduim că va avea loc cât mai grabnic. Construcţia sfântului locaş a început în curtea mănăstirii în urmă cu câteva săptămâni, în momentul de faţă fundaţia este finalizată iar în luna septembrie urmează ridicarea bisericii.

Imaginea din stânga sus reprezintă faţada bisericii aşa cum apare în proiect, fotografia alăturată prezintă stadiul lucrărilor la data de 25 august 2011. Hramul viitoarei biserici este Intrarea în Templu a Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, sărbătoare care este prăznuită la data de 21 noiembrie. Fie ca ocrotirea Maicii Domnului să ne învrednicească să ne închinăm cât mai grabnic în noul locaş rugăciune.

Rubrica realizată de Horaţiu Toma

Slovă Ortodoxă • Nr. 3/2011 Nr. 1/2011 • Slovă Ortodoxă

3

Vieţile SFINŢILOR ­ Sfântul prooroc Ilie Sfântul şi Măritul Prooroc Ilie Tesviteanul (în ebraică: ‫ ;והילא‬în greacă: Hλίας) este unul dintre cei mai mari profeţi trimişi de Dumnezeu. Numele lui se poate traduce prin cel al cărui stăpân este Dumnezeu, sau stăpânul meu este Dumnezeu. Faptele sale sunt descrise în Vechiul Testament, dar se fac multe referiri la el şi în Noul Testament.

Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 20 iulie.

Proorocul Ilie este amintit pentru prima dată în Cartea Regilor I (I Regi 17:1) din Vechiul Testament, el ducând Cuvântul Domnului către regele Ahab al Israelului. Este supranumit Tesviteanul (sau Tişbitul) deoarece era originar din cetatea Tesba.

Ahab, rege al Israelului, care mutase capitala regatului nordic la Samaria (regatul sudic, al lui Iuda, păstrase capitala tradiţională ­ Ierusalimul), se căsătorise cu Izabela, fiica regelui Ieteval al Sidonului. Datorită influenţei soţiei sale, Ahab a încălcat Legea, instaurând cultul idolui fenician Baal şi a altor zei "împrumutaţi" de la fenicienii din Tir şi Sidon. Mai grav a fost faptul că, luându­ se după regele lor, tot mai mulţi supuşi ai săi l­au părăsit pe Dumnezeul lui Israel, închinându­se idolilor păgâni. Acesta a fost sensul mesajului transmis de profetul Ilie Tesviteanul ­ de mustrare a lui Ahab pentru rătăcirea sa, pentru că închinându­se idolilor se pierdea nu numai pe sine ci şi pe întreg poporul său pe care îl trăgea pe calea pierzaniei.

Regele Ahab nu a ascultat cuvântul Domnului şi sfaturile lui Ilie; ca urmare s­a împlinit profeţia lui Ilie ­ a început o secetă cumplită, nici­o picatură de ploaie sau măcar de rouă nu a mai picat, urmând nerodirea lanurilor, lipsa de hrană şi foametea; nimic nu scăpa urgiei îngăduite de Dumnezeu, cu speranţa că foametea va face pe poporul lui Israel să se căiască şi să se întoarcă la adevărata credinţă. Din porunca lui Dumnezeu, Proorocul, înveşmântat doar cu o piele de animal, părăsi ţinutul lui Israel şi se duse la râul Chorrath (Kerrith), aflat dincolo de Iordan (după tradiţia bisericească, în acest loc a fost ridicată mai târziu mănăstirea Hozeva, care mai există şi astăzi, unde a trăit şi Sfântul Ioan Iacob Hozevitul). Domnul îi trimise corbi (păsări pe care evreii le considerau impure) pentru a­i aduce pâine dimineaţa şi carne seara, ca să poată supravieţui.

După ce au trecut trei ani de secetă, preabunul Dumnezeu, văzând că omenirea se topeşte de foamete, s­a milostivit şi a zis către robul Său Ilie: "Du­te şi te arată lui Ahab, pentru că voiesc să miluiesc lucrul mâinilor mele, să dau ploaie şi să adap pământul cel uscat prin cuvântul gurii tale, ca să­l fac aducător de roade; căci acum şi Ahab se pleacă spre pocăinţa şi te caută, voind să te asculte la ceea ce­i vei porunci". Ilie se arătă în faţa regelui Ahab, care rămase surprins să îl vadă venind, liber, pe cel pe care îl căutase peste tot cu slugile sale. Ilie îi ceru să adune pe tot poporul lui Israel pe Muntele Carmel ca martor al confruntării sale cu cei 450 de profeţi ai lui Baal şi cei 400 de profeţi ai zeiţei feniciene Aşera, care erau întreţinuţi de Izabela. continuare in pagina 5 4

Slovă SlovăOrtodoxă Ortodoxă••Nr. Nr.1/2011 3/2011

Sfântul prooroc Ilie ­ Vieţile SFINŢILOR continuare din pagina 4

Cînd toată lumea fu adunată, Ilie le zise: "Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi Lui! Şi dacă este Baal, urmaţi aceluia". Poporul însă n­a răspuns nimic. Ilie ceru atunci ca doi viţei să fie pregătiţi pentru sacrificiu şi să fie aşezaţi pe rug, dar fără să aprindă focul şi îi lăsă pe falşii profeţi să aducă primii sacrificiul. Aceştia îl invocară cu strigăte pe Baal, din zori până în seară, dar în zadar. Ilie râdea de ei, încurajându­i să strige mai tare, ca nu cumva Sf. Prooroc Ilie zeul lor să fi adormit sau să nu fie ocupat cu alte treburi.

La venirea serii, Profetul înălţă un altar cu 12 pietre, reprezentând cele 12 seminţii ale lui Israel, săpă un şanţ larg în jurul altarului, pe care puse viţelul jupuit de piele, şi porunci să fie vărsată, în trei rânduri, apă din belşug peste acesta, astfel încât să se umple şanţul. Apoi adresă spre cer un strigăt puternic, invocându­l pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Pe data coborî foc din cer, devorând jertfa, lemnul şi apa.

Tot poporul căzu atunci cu faţă la pământ strigând : "Cu adevărat Domnul este singurul Dumnezeu!".

Sf. Ilie este frecvent menţionat şi în Noul Testament. Astfel, preoţii evrei şi leviţii îi reproşează sfântului Ioan Botezătorul: "De ce botezi tu, dacă nu eşti nici Hristosul, nici Ilie?" (Ioan 1:25).

După Sf. Apostol şi Evanghelist Matei, însuşi Iisus spune despre Ioan Botezătorul: "Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, care trebuia să vină. Cine are urechi de auzit, să audă" (Matei 11:11­15). Se poate remarca asemănarea dintre Sf. Ilie şi Sf. Ioan Botezătorul în ce priveşte austeritatea şi puterea mustrărilor pe care le făceau celor păcătoşi. Chiar şi aspectul fizic este asemănător în descrierile din cărţile sfinte despre cei doi.

Apariţia în slavă a lui Ilie pe Muntele Tabor, în momentul Schimbării la Faţă a lui Iisus Hristos, i­a uimit şi înspăimântat pe cei trei ucenici care îl însoţeau atunci pe Mântuitorul. Ei s­au liniştit însă văzând că Ilie şi Moise au vorbit cu El (Matei 17:1­8, Marcu 9:2­8, Luca 9:28­36).

Pe 20 iulie, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte suirea la cer a Sfântului şi Măritului Prooroc Ilie Tesviteanul. Numele său este purtat de mulţi creştini ­ statisticile existente la nivel naţional arată că, din totalul celor aproximativ 22 milioane de români, peste 120.000 de persoane poartă numele Sfântului Ilie. În tradiţia populară, Sfântul Ilie este considerat stăpânul norilor şi al trăsnetelor, iar sărbătoarea lui, la 20 iulie, marchează miezul verii pastorale, când pe munţi se organizează vestitele Nedei şi Sântilii, iar ciobanii separă berbecii de oi. Românii credeau că Sf. Ilie hotărăşte furtunile, când şi unde să dea grindina, incendiile etc. Se vede, în aceste credinţe, proiecţia folclorică a severităţii proorocului şi în viaţa cerească. (Sursa: Orthodoxwiki.org)

Slovă Ortodoxă • Nr.Ortodoxă 3/2011 Nr. 1/2011 • Slovă

5

Sfânta Ludmila

Vieţile SFINŢILOR

Sfânta Ludmila (c. 860 ­ 15 septembrie, 921) este cneaza mucenică sărbătorită atât de cehii ortodocşi cât şi de cei catolici la data de 16 septembrie. Ea s­a născut în Melnik (Cehia) ca fiică a unui prinţ slav pe nume Slavibor.

Sfânta Ludmila a fost bunica Sfântului Wenceslav, care este cunoscut în istorie ca "Bunul Rege Wenceslav" ocrotitorul celor slabi.

Ludmila a fost căsătorită cu Bořivoj I din Boemia, care a fost primul Duce Creştin de Bohemia. Cuplul, Ludmila şi Borivoj, a fost convertit la creştinism în jurul anului 871.Ea ş i soţul ei au fost botezaţi, probabil de către Sfântul Metodiu. Eforturile lor pentru a converti la creştinism Bohemia, iniţial nu au fost bine primite, ca urmare păgânii fanatici care conduceau ţara i­au alungat iar după o anumită perioadă ei au fost rechemaţi pe tron. După o domnie de aproximativ 7 ani aceştia au renunţat la tron în favoarea fiului lor Spytihnev ei retrăgându­se la Tetin lângă Beroun. Spytihněv fiul lor a domnit timp de doi ani, după care a murit, fratele său Vratislav urmându­i la tron.

Vrastislav moare şi el în 921 iar pe tron ajunge nepotul Sfintei Ludmila pe nume Wenceslav.

Sfânta Ludmila a fost principala susţinătoare a nepotului său. Drahomira, mama Sfântului Wenceslaw devine geloasă pe influenţa crestină pe care o are Sf Ludmila asupra nepotului său şi plănuieşte să o ucidă . Astfel într­o seară Sfânta Ludmila este ştrangulată cu propriul său şal.

Iniţial Sfânta Ludmila este înmormântată la Biserica Sfântul Mihail din Tetin. Pe la anul 1100 moaştele Sfintei Ludmila sunt depuse în biserica Sfântul Gheorghe din Praga. Sfânta Ludmila este considerată patroana Bohemiei fiind practic prima ducesă creştină de Bohemia. A fost canonizată la scurt timp după moartea sa.

6

Slovă SlovăOrtodoxă Ortodoxă••Nr. Nr.1/2011 3/2011

LITERATURĂ CREŞTINĂ RADU Gyr

Radu Gyr (n. 2 martie 1905 la Câmpulung Muscel ­ d. 29 aprilie 1975, Bucureşti, pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu) a fost un poet, dramaturg, eseist şi gazetar român. O bună perioadă a fost asistent universitar la catedra de estetică a profesorului Mihail Dragomirescu.

S­a născut la poalele Gruiului din Câmpulung, de unde şi pseudonimul literar Gyr, prin derivaţie. A fost fiul actorului craiovean Coco Demetrescu şi a debutat absolut la vârsta de 14 ani, cu poemul dramatic “În munţi”, publicat în revista liceului „Carol I” din Craiova, al cărui elev a fost.

După detenţia din timpul dictaturii regale a lui Carol al II­lea, a fost închis şi în timpul regimului lui Ion Antonescu. După eliberarea din detenţie a fost trimis, pentru „reabilitare” în batalioanele de la Sărata. Întors din război rănit şi cu poemele în raniţă, Radu Gyr a publicat în 1942 (la editura Gorjan) volumul inedit Poeme de război (carte cenzurată). În 1945, regimul comunist l­a încadrat în „lotul ziariştilor”, iar justiţia aservită regimului comunist l­a condamnat la 12 ani de detenţie politică.

A revenit acasă în 1956, dar, după doi ani, a fost arestat din nou şi condamnat la moarte pentru poezia­manifest “Ridică­te, Gheorghe, ridică­te, Ioane”, considerată de autorităţi drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist. Pedeapsa cu moartea i se comută la 25 de ani de muncă silnică, poetul executând 6 ani de detenţie, până la amnisţia generală din 1964.

La înmormântarea sa din cimitirul Bellu Catolic, în 1975, singurul literat care a îndrăznit să participe la ceremonia funerară şi să citească din versurile lui Gyr a fost, potrivit unui martor ocular, poetul Romulus Vulpescu.

Iisus în celulă

lungeau pe zapada Lui, vargi.

Mâinile Lui păreau crini pe morminte, ochii adânci ca nişte păduri.

Luna­L bătea cu argint pe veştminte argintându­I pe mâini vechi spărturi.

Când m­am deşteptat din afunda genună, miroseau paiele a trandafiri.

Eram în celulă şi era lună, numai Iisus nu era nicăieri...

Azi noapte Iisus mi­a intrat în celulă.

O, ce trist şi ce­nalt părea Crist !

Luna venea după El, în celulă şi­L făcea mai înalt şi mai trist.

Uimit am sărit de sub pătura sură : ­ De unde vii, Doamne, din ce veac ?

Iisus a dus lin un deget la gură şi mi­a făcut semn ca să tac.

S­a aşezat lângă mine pe rogojină : ­ Pune­mi pe răni mâna ta !

Pe glezne­avea urme de cuie şi rugină parcă purtase lanţuri cândva.

Oftând şi­a întins truditele oase pe rogojina mea cu libarci.

Luna lumina, dar zăbrelele groase Nr. 1/2011 • Slovă Ortodoxă Slovă Ortodoxă • Nr. 32011

Părea celula munte, părea căpăţâna şi mişunau păduchi şi guzgani.

Am simţit cum îmi cade capul pe mână şi­am adormit o mie de ani...

Am întins braţele, nimeni, tăcere.

Am întrebat zidul : nici un răspuns !

Doar razele reci, ascuţite­n unghere, cu suliţa lor m­au străpuns... ­ Unde eşti, Doamne ? Am urlat la zăbrele .

Din lună venea fum de căţui...

M­am pipăit... şi pe măinile mele, am găsit urmele cuielor Lui.

Rubrica realizată de Dragoş Haraga

7

Despre Sfintele Taine

TAINA SFÂNTULUI MIR­ MIRUNGEREA

Primitorii Tainei Mirungerii sunt toţi cei botezaţi în numele Sfintei Treimi (Fapte, 8, 15 ­17 ; 19, 6). Ungerea cu Sfântul Mir este o taină a Bisericii şi pecetluieşte pe cel atins cu harul şi darurile Duhului Sfânt, pe parcursul întregii vieţi.

Taina Sfântului Mir (Mirungerea) este instituită de Domnul nostru Iisus Hristos care făgăduieşte sfinţilor apostoli că le va trimite Duhul Sfânt: «Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă, şedeţi în cetate până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus» (Luca XXIV, 49 ; vezi şi Ioan XIV, 16­17, 26; XV, 13­15; Matei X, 20). În chip mai lămurit, pentru înţelegerea noastră, mai vădit şi mai strălucit avea să se arate instituirea acestei Mirungerea Sfinte Taine în ziua Cincizecimii, în ziua Pogorârii Sfântului Duh cu toate darurile Sale. Sfântul şi Marele Mir este folosit la Taina Botezului, la miruirea celor care se botează şi intră astfel în Biserica Ortodoxă, la sfinţirea bisericilor, la sfinţirea altarelor, a antimiselor sau a celor cere se reîntorc la ortodoxie.

Sfinţii apostoli au împărtăşit Taina Sfântului Mir celor botezaţi, cum citim în Sfânta Scriptură: «Apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan, care, coborând, s­au rugat pentru ei, ca să primească Duh Sfânt, căci nu se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezaţi în numele Domnului Iisus. Atunci îşi puneau mâinile peste ei, şi ei luau Duh Sfânt» (Fapte VIII, 14­17). Aflăm aşadar că, încă de la început, Taina Sfântului Mir era, ca şi în vremea noastră, nedespărţită de Taina Sfântului Botez. Deasemenea, că ea se împărtăşea prin punerea mâinilor numai de către sfinţii apostoli asupra celor botezaţi. Astfel, şi în Efes, sfântul apostol Pavel a împărtăşit Sfânta Taină a Mirului unora pe care i­a botezat cu botezul lui Iisus, « Botezul creştin », şi care nu avuseseră până atunci decât botezul lui Ioan (Fapte XIX, 1­6).

Sfinţii apostoli împărtăşeau Duhul Sfânt celor botezaţi atât prin punerea mâinilor (Fapte VIII, 14­16 ; Evrei VI, 2 ; Fapte XIX, 1­6), cât şi prin ungerea sau pecetluirea cu Sfântul Mir a celor botezaţi: «Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi în Hristos şi ne­a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne­a şi pecetluit şi ne­a dat arvuna Duhului în inimile noastre» (2 Cor. I, 21­22 ; Efes.

IV, 30); «Iar voi ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate... ungerea pe care aţi luat­o

de la El rămâne întru voi si nu aveţi trebuinţă ca să vă înveţe cineva» (1 IoanII,20, 27) continuare în pagina 9

8

Slovă SlovăOrtodoxă Ortodoxă••Nr. Nr.1/2011 3/2011

Despre Sfintele Taine

TAINA SFÂNTULUI MIR­ MIRUNGEREA

continuare din pagina 8

Cu trecerea vremii, numărul credincioşilor a sporit, iar sfinţii apostoli nu au mai putut ajunge peste tot, ca să­şi pună mâinile asupra tuturor. De aceea s­a îndătinat săvârşirea Tainei Sfântului Mir prin ungere de către urmaşii lor, adică de către episcopii şi preoţii Bisericii, cum se face şi azi.Despre toate acestea ne încredinţează şi Sfânta Tradiţie prin mărturii din secolele II, III şi IV:

După ce am ieşit din baia Botezului, ne ungem cu ungere sfântă, după ritualul vechi la preoţie se ungeau cu untdelemn din corn.Ungerea ni se face material (fizic), dar ea poartă roade duhovnicesti, după cum şi la Botez, afundarea este un act material, dar roadele sunt duhovniceşti, că suntem curăţiţi de păcate... Apoi vine punerea mâinilor, cu care unindu­se binecuvântarea, se cheamă şi se coboară Sfântul Duh» (Tertulian). «Vouă, după ce aţi ieşit din cristelniţa sfintei ape, vi s­a dat ungerea, preînchipuirea aceleia cu care a fost uns Hristos; iar aceasta este Sfântul Duh» (Sfântul Chiril al Ierusalimului). În timp tradiţia mirungerii după botez a fost păstrată astfel că în zilele noastre după Taina Botezului şi scufundarea celui încreştinat în apă, preotul citeşte o rugăciune prin care cere lui Dumnezeu să dăruiască prin el, celui "nou luminat prin apa şi prin Duh", "şi pecetea darului Sfântului şi întru tot puternicului Duh". Apoi îi administrează Taina Mirungerii, ungându­l cu Sfântul Mir şi zicând: "Pecetea darului Sfântului Duh, Amin", fără să amintească numele celui pecetluit cu harul Duhului, ca în celelalte Taine, socotindu­se că s­a rostit acest nume la cufundarea lui în apă. Sfânta Taină a Mirungerii nu se repetă. Excepţia de la acestă regulă fiind cazul ereticilor şi schismaticilor care se întorc la Ortodoxie, dupa lepădarea publică a ereziei sau schismei şi revenirea la dreapta credinţă. Sfântul Mir folosit la Mirungere se prepară din untdelemn, vin şi mirodenii. Se sfinţeşte de către un sobor de episcopi, în Joia Patimilor.

Pregătirea Marelui Mir durează trei zile, întrucât mirodeniile trebuie fierte la foc continuu şi amestecate cu ulei, vin şi un mare număr de plante aromate şi răşini.

Amestecul acestor plante aromate simbolizează bogăţia şi felurimea darurilor Sfântului Duh de care se împărtăşesc primitorii acestei Taine. Săvârşitorul Tainei Mirungerii este episcopul sau preotul. Sfânta Taină Mirungerii împărtăşeşte primitorilor harul Sfântului Duh, care luminează mintea pentru înţelegerea şi mărturisirea adevărului creştin; ea întăreşte voia pentru propăşirea în Sfintirea Sfantului si Marelui Mir Foto: ZIARUL LUMINA toate cele bune, dând astfel celor botezati tăria de a fi adevăraţi creştini sau locaşuri vrednice ale Sfântului Duh. Rubrică realizată de Horaţiu Toma Nr. 1/2011 • Slovă Ortodoxă Slovă Ortodoxă • Nr. 3/2011

9

Vieţile SFINŢILOR ROMÂNI

Viaţa Sf. Iosif cel Nou de la Partoş, ocrotitorul Banatului

Dintre ierarhii Bisericii ortodoxe din Banat se ridică personalitatea luminoasă şi încununată de aureola sfinţeniei a Sfântului Iosif cel Nou, Mitropolitul Timişoarei şi a toată Ţara Banatului, "podoaba ierarhilor, izgonitorul tuturor patimilor, izbăvirea credincioşilor, lauda prea frumoasă a Timişoarei", cum îl numeşte Acatistul închinat în cinstea lui.

Acest ales ierarh a dobândit, încă din vremea petrecerii sale în lume, aureola sfinţeniei, luminând astfel în negura veacurilor filele de istorie a mitropoliei Banatului, cu nădejdea împlinirilor de astăzi. Biserica noastră l­a înscris cu evlavie în râdul sfinţilor săi, în hotărârea din 28 februarie 1950, apoi în aceea din şedinţa solemnă a Sfântului Sinod din 10 octombrie 1955, privind generalizarea cultului unor sfinţi cu moaşte la noi în ţară şi la canonizarea sfinţilor români. Nu putem uita nici gestul prin care Biserica Ortodoxă Sârbă, în virtutea iubirii care a apropiat mereu Bisericile noastre surori, a împlinit pentru acest fericit părinte procedura proprie de trecere în rândul sfinţilor la 14­27 mai 1965 .

Din viaţa şi faptele sale cunoaştem prea puţin încă, dar suficient pentru ca să ne dăm seama de călugărul neprihănit care şi­a dat toată viaţa lui Hristos şi Bisericii. De aceea s­a bucurat încă din timpul vieţii de aureola sfinţeniei având darul facerii de minuni şi întărind în dreapta credinţă pe strămoşii acestor meleaguri.

Referitor la viaţa Sfântului, se ştie cu precizie că ea a început în 1568, în oraşul Raguza Dalmaţiei, dintr­o familie de creştini valahi, fiind numit la botez Iacob. Tatăl său a murit de timpuriu, iar când baiatul avea 12 ani, mama sa l­a trimis la scoală în oraşul Ohrida. La 15 ani intră în viaţa monahală, fiind închinoviat la mânăstirea din Ohrida, unde ramâne timp de 5 ani, după care merge la Muntele Athos, la mânăstirea Pantocrator , unde devine schimonah, cu numele Iosif.

Aici este foarte preţuit pentru viaţa sa aleasa, pentru darurile cu care fusese înzestrat (era vestit pentru darul vindecării), astfel că a fost hirotonit preot şi pus duhovnic, apoi egumen în mânastirea Sf. Ştefan din Adrianopol. Apoi este ales egumen al mănăstirii Cutlumus din Athos, din a cărei obste făceau parte mulţi călugări români.

După moartea mitropolitului Timisoarei românii bănăţeni s­au gândit la Cuviosul Iosif, stabilit între timp în preajma mănăstirii Vatopedu, ca cel mai potrivit pastor al Bisericii locale. Astfel, în anul 1650, în luna iulie, deşi era în vârsta de 82 de ani, Cuviosul Iosif este hirotonit arhiereu şi instalat Mitropolit al Timişoarei.

Se spune că în ziua în care a sosit în Timişoara, credincioşii i­au adus un olog bolnav de multi ani, pe care Sfântul l­a vindecat cu rugăciunea. Ramâne în scaunul mitropolitan timp de trei ani, după care datorită vârstei înaintate, după ce a pus totul în bună rânduiala prin înnoirea vietii duhovniceşti şi prin înţeleapta chivernisire a treburilor bisericeşti, se retrage la mănăstirea Partos.

10 10

Slovă SlovăOrtodoxă Ortodoxă••Nr. Nr.1/2011 3/2011

Vieţile SFINŢILOR ROMÂNI

Viaţa Sf. Iosif cel Nou de la Partoş, ocrotitorul Banatului Mănăstirea Partoşului era cunoscută ca un important centru bisericesc, cu o scoală pentru preoţi şi care numara nu numai călugări din Banat, ci şi din Ţara Românească, ceea ce se constituie într­un argument pentru dovedirea legăturilor permanente care existau între cele doua provincii româneşti. Vieţuirea de aici a Sfântului, timp de 3 ani, a mărit importanţa şi rosturile aşezământului, spre el îndreptându­se cu şi mai mare zel, pasul credinciosilor. În acest loc, la Praznicul Adormirii Maicii Domnului din anul 1656, Sfântul Iosif, în vârsta de 88 de ani şi­a încredinţat sufletul Celei sub al cărei acoperamânt s­au aflat mănăstirile unde a ucenicit şi s­a desăvârşit Sfântul. Se spune că la moartea sa clopotele mănăstirii au început sa bată singure. Mormântul său din biserica mănăstirii a fost străjuit cu devotament timp de trei secole, până în ziua de 7 octombrie 1956, când, după dreapta socotinţă, Sfintele moaste au fost strămutate în catedrala mitropolitană din Timişoara.

Spiritul său ecumenic îl determină să nu facă deosebire între oamenii de diferite credinţe, atunci când aceştia se aflau la strâmtorare. Nu mai prejos erau respectul pentru dreptate, prin pedepsirea răufăcătorilor şi mercenarilor nevolnici, de a căror silnicie mulţi alergau, aşa cum iarăşi arată acatistul Sfântului, la ajutorul său, ca la un scut tare. De altfel, aceste nepreţuite însuşiri care exprimă cu adevărat sfinţenia, trebuiau să se dovedească nestinse prin sufletele celor ce intrau în moştenirea sa duhovnicească, după cum iarăşi pomeneşte rugăciunea înălţată : „Şi aşa virtuţilor tale urmând, Sfinte Iosif, neîncetat să sporim în credinţă, în dragostea de Dumnezeu şi către aproapele şi în toată fapta cea bună, ca să ajungem toţi la limanul cel mult dorit al mântuirii”.

Lespedea care­i acoperea mormântul a fost identificată la începutul secolului trecut ca având următoarea inscripţie: "Prea Sfinţitul Iosif cel Nou, fost Mitropolit al Timişoarei".

Drept mărturie asupra sfinţeniei lui avem o însemnare de pe un Minei slavon din 1529: "Această carte este a Mitropolitului Kir Iosif al Timişoarei la anul 1655 ... care de bună voie a părăsit eparhia, retrăgându­se la mănăstirea Partoş, unde a trăit câţiva ani şi apoi s­a mutat la viaţa veşnică unde se odihnesc sfinţii".

La 1749 un anume Peici, "hagiu" la Ierusalim donează înainte de plecare mănăstirii de la Partoş o Evanghelie pe care scrie: "Această sfântă carte, aşa­numită Evanghelie o depun eu, păcătosul robul lui Dumnezeu Hagi Peici, la mănăstirea Partoş unde este aşezat trupul Sfântului vlădică Iosif, cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, pentru binele nostru şi călătoria fericită spre marea cetate Ierusalim".

Tradiţia mai spune că fiica judelui Timişoarei, Marcu Muţiu s­a vindecat de boală la mormântul sfântului şi drept mulţumire tatăl a construit lângă biserica de lemn una din piatră, în stil baroc, care există şi astăzi.

Din anul 1782 avem păstrată icoana Sfântului Iosif cel Nou pictată de preotul Ştefan Bogoslovici la cererea protopopului Jebelului, Ioan Şuboni, care a donat­o mănăstirii spre a fi aşezată deasupra mormântului.

Rubrică realizată de Traian Bălan

Nr. 3/2011 • Slovă Ortodoxă

11

Noi di biserica Despre viaţa duhovnicească.

Vorbind despre acest subiect trebuie să stabilim în primul rând câteva reguli de bază, câteva repere de creştinism autentic la care să ne raportăm. Bazându­ne doar pe cuvintele din Sfânta Scriptură putem să eşuăm atâta timp cât ne raportăm la Scriptură doar după propria noastră înţelegere. Nu pentru că noi nu reuşim să înţelegem sensul unor texte ci pentru că este posibil să nu reuşim să filtrăm sensul Dumnezeiesc al cuvintelor şi le preluăm ca pe o informaţie pe care o prelucrăm cu propria gândire.

Pentru a avea o viaţă duhovnicească autentică trebuie să îi avem în vedere pe acei oameni care împlinesc în faptă lucrarea lui Dumnezeu, iar atunci când am găsit un duhovnic care să ne arate, calea către Dumnezeu să îl ascultăm şi atunci când ne spune să înfăptuim faptele lui Dumnezeu chiar dacă voia noastră e alta.

Trebuie să avem în vedere că viaţa noastră să fie o lucrare pentru Dumnezeu zi de zi. Sfântul Apostol Petru, spune :”Dacă vorbeşte cineva, cuvântul lui să fie a lui Dumnezeu; daca slujeşte cineva, slujba lui sa fie ca din puterea lui Dumnezeu; pentru, ca în toate, Dumnezeu să se preamărească” (Epistola I Sobornicească 4,11). În Sfânta Scriptură găsim nenumărate versete care ar putea să fie un bun reper în viaţa creştină, de la sfaturi de viaţă creştină până la cuvinte greu de înţeles fără un îndrumător în cele duhovniceşti. Cuvântul rostit de Mântuitorul Hristos către Ioan Botezătorul înaintea botezului “Ni se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea” (Matei 3,5) din care putem să înţelegem atât smerenia Mântuitorului care se duce să fie botezat, dar şi porunca de a face ceea ce trebuie să facem chiar dacă uneori credem că am putea face mai mult, noi trebuie să facem acel lucru solicitat şi să Îl lasăm pe Dumnezeu să facă dreptatea Sa, nu să încercăm noi să schimbăm legea.

Pentru a pune început bun în lucrarea de mântuire trebuie să intrăm în comuniune cu Dumnezeu, iar aceasta este la îndemâna fiecăruia prin intermediul duhovnicului.

Dacă încă nu avem un duhovnic care să ne povăţuiască în viaţa aceasta atunci să stabilim un program de rugăciune şi să nu încetăm să ne rugăm lui Dumnezeu şi Maicii Domnului să ne povăţuiască şi să ne învrednicească să găsim duhovnicul care să ne ducă la mântuire.

Părinţii bisericii consideră că ascultarea de duhovnic este mai presus de rugăciune iar Sfântul Grigorie Sinaitul spune că „ascultarea de duhovnic este viaţă veşnică, scară cerească, suire grabnică, bogăţie de cununi, lucru îngeresc, luptă nepătimirii, suire şi călătorie la cer. Ascultarea împlineşte toate poruncile, pe toate le îndreaptă, pe toate le face şi le zideşte, iar pe suflet, în chip nevăzut şi neştiut, cu mare grijă îl îmbogăţeşte şi îl aşează în vistierie necontenit, ridicându­l spre Dumnezeu ca să stea înainte încununat şi înfrumuseţat în taină”.

Horaţiu Toma

12

Slovă Ortodoxă • Nr. 3/2011

Raspunsuri la intrebari De ce se aprinde candela înaintea icoanelor

În primul rând, deoarece credinţa noastră e lumină. Hristos a zis: "Eu sunt Lumina lumii". Lumina candelei ne aduce aminte de lumina cu care Hristos luminează sufletele noastre. În al doilea rând, ca să ne aducă aminte de caracterul luminos al sfântului în faţa căruia aprindem candela – fiindcă sfinţii sunt numiţi fii ai luminii. În al treilea rând, ca să ne slujească drept mustrare pentru faptele noastre întunecate şi pentru gândurile şi dorinţele noastre rele, şi să ne cheme la calea sfinţeniei evanghelice, ca astfel să ne ostenim cu râvnă pentru a împlini porunca Mântuitorului: aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă lucrurile voastre cele bune. În al patrulea rând, ca să aducem o mică jertfă lui Dumnezeu, Care a jertfit totul pentru noi. Un mic semn al marii noastre recunoştinţe şi luminoasei noastre dragoste pentru Cel de la Care cerem în rugăciune şi viaţa şi sănătate şi mântuire şi tot ce ne poate da numai nemărginita dragoste cerească. În al cincilea rând, ca să fie o sperietoare pentru puterile cele rele, care năvălesc uneori asupra noastră şi la rugăciune şi ne abat gândurile de la Făcătorul nostru – fiindcă puterile cele rele iubesc întunericul şi fug de orice lumină, mai ales de cea care este închinată lui Dumnezeu şi sfinţilor Lui. În al şaselea rând, ca să ne dea imbold la ardere de sine. precum untdelemnul şi fitilul ard în candelă, supuse voii noastre, aşa să ardă şi sufletele noastre cu flacăra dragostei în toate pătimirile, supuse totdeauna voii lui Dumnezeu. În al şaptelea rând, ca să ne înveţe că după cum candela nu poate să se aprindă fără mâna noastră, nici inima noastră, această candelă lăuntrică a noastră, nu poate să se aprindă fără sfântul foc al harului Dumnezeiesc, chiar dacă ar fi plină cu toate virtuţile – fiindcă toate virtuţile noastre sunt ca un combustibil, iar de la Dumnezeu este focul ce le aprinde.

Rubrică realizată de Ramona Aioanei

Nr. 3/2011 • Slovă Ortodoxă

13

Bucuria naşterii de prunci...

FAMILIEI ORTODOXE

Încă de la facerea lumii Dumnezeu i­a binecuvântat pe Adam şi Eva spunându­le: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi­l supuneţi”(Fac 1,28). Tinerii căsătoriţi au această mare binecuvântare şi datorie de a naşte copii şi de a înmulţii neamul omenesc.

Deşi în zilele noastre sunt multe voci care îndeamnă părinţii să se limiteze la unul sau doi copii vedem că sunt şi voci care mărturisesc că “Fericit este omul care­şi va umple casa de copii” (Ps. 126:5).

Puteţi citi în cele ce urmează un fragment dintr­un interviu cu Aglaia Mihoc, mama cu cei mai mulţi copii preoţi din România, publicat în revista ”Familia Foto: www.calificativ.ro Ortodoxă”. ”Cum a fost să creşteţi zece copii?… ­ A fost foarte frumos! Tare mă bucuram de copii să­i văd cum cresc, unul după altul. Atunci când erau ei mici au fost cei mai frumoşi ani ai mei. (...) Tare nefericit este omul care nu are copii! Cei ce nu au copii or să o vadă mai târziu, la bătrâneţe, ce greu o să fie când nu o să aibă cine să le deschidă uşa, când or fi la boală sau la vreun necaz şi nu o să aibă cine să îi ajute. Eu am fost o săptămână bolnavă şi foarte des veneau copiii la mine, să vadă ce fac, ce să­mi mai aducă.” (www.familiaortodoxa.ro) Anna Crawford din Statele Unite, mămică a cinci copii cu vârste între 3 şi 11 ani, spune ”Când oamenii se uită la mine cu neîncredere sau milă, zâmbesc şi mă gândesc la cât de plăcut este să priveşti un teatru de păpuşi, spectacole minunate şi recitaluri înregistrate, să fii servit cu o nemaivăzută abundenţă de mâncare de plastic, să îţi priveşti copilul croşetând sau construind ceva pentru prima dată, să intri în cameră şi să vezi un copil mai mare citind fratelui lui care nu ştie să citească şi (bucuria bucuriilor!) să­ţi ţii copilul în braţe pentru prima dată. Sigur că o familie numeroasă nu este numai soare şi veselie, dar nici una mică nu este aşa!” ( http://apostolatintarafagarasului.blogspot.com traducere de profesor Mihaela Tatu) La rândul meu, preocupată de greutatea creşterii mai multor copii am îndrăznit să întreb o mămică a nouă copii dacă o ajută cineva să îi crească. Răspunsul a fost a fost că da, o ajută Maica Domnului.

Acum mă întreb, dacă Maica Domnului este alături de noi şi mijloceşte înaintea Fiului Ei pentru noi, de ce călcăm porunca primită încă de la facerea lumii?

Nu toţi înţelegem la fel venirea unui copilaş în familile noastre însă cu siguranţă toţi ar trebui să fim fericiţi că Dumnezeu îşi arată iubirea faţă de noi trimiţându­ne copiii în dar.

Rubrică realizată de Adina Toma 14

Slovă Ortodoxă • Nr. 3/2011

SChimbarea la fata La şase zile după ce a spus ucenicilor Săi : "Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru

putere”, Iisus îi luă pe Apostolii Săi preferaţi: Petru, Iacov şi Ioan şi urcă pe un munte

înalt ­ muntele Taborului în Galileea ­ ca să se roage. Petru, pentru că tocmai îşi

mărturisise credinţa în dumnezeirea Sa; Iacov, căci a fost primul care a murit pentru Hristos; şi Ioan care mărturisi din experienţa sa slava dumnezeiască, făcând să răsune

ca "fiu al tunetului" teologia Cuvântului întrupat. El îi urcă pe munte, ca simbol al înălţării spirituale care, din virtute în virtute, duce la dragoste, care deschide calea

contemplării dumnezeieşti. Această înălţare era de fapt esenţa întregii vieţi a Domnului

care, fiind înveşmântat cu slăbiciunea noastră, ne­a deschis drumul către Tatăl, învăţându­ne că isihia (liniştirea) este mama rugăciunii, iar rugăciunea este cea care

arată către noi slava lui Dumnezeu. "Şi pe când se ruga, deodată, faţa Sa deveni o alta,

Se schimbă şi sclipi ca soarele, în timp ce hainele sale deveniră strălucitoare, de un alb scânteietor, cum nu poate înălbi pe pământ înălbitorul". Ceea ce Hristos le arăta

Apostolilor Săi în vârful muntelui era manifestarea strălucită în El a îndumnezeirii naturii omeneşti ­ inclusiv trupul ­ şi a unirii Sale cu splendoarea dumnezeiască. "El s­a

schimbat la Faţă, nu asumând ceea ce El nu era ci arătându­le Apostolilor Săi ceea ce El era, deschizându­le ochii şi, din orbi cum erau, făcându­i văzători". Ei văzură lumina

dumnezeiască indisociabil unită cu trupul Sau. Fură deci ei înşişi schimbaţi la faţă şi primiră prin rugăciune puterea de a vedea şi cunoaşte schimbarea survenită în natura noastră datorate unirii sale cu Cuvântul. Întrevăzută atunci pentru o clipă, această

lumină va deveni moştenirea veşnică a aleşilor în Împărăţie, când Hristos va veni din nou, strălucind în toata scânteierea slavei Sale. Va reveni învăluit în lumină, în această

lumină care a strălucit în Tabor şi care a ţâşnit din mormânt în ziua Învierii Sale, şi care, răspândindu­se asupra sufletului şi trupului celor aleşi, îi va face să strălucească şi pe ei

"precum soarele". "Dumnezeu este lumină, iar vederea Sa este lumină". Ieşiţi afară din ei înşişi, răpiţi în contemplarea luminii dumnezeieşti, Apostolii erau copleşiţi ca de un somn şi "neştiind ce zice, Petru îi spuse lui Iisus: Stăpâne, ce bine ar fi să rămânem aici;

dacă vrei vom face trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise ş1i unul pentru Ilie". Întorcându­şi apostolul de la aceasta dorinţă prea omenească, ce consta în a se

mulţumi de bucuria pământească a luminii, Domnul le arată atunci un "cort" mai bun şi

un lăcaş cu mult mai înalt pentru a sălăşlui în el slava Sa. Un nor luminos veni să îi

acopere cu umbra Sa, iar glasul Tatălui Se făcu auzit în mijlocul acestui nor, mărturisind pe Domnul: "Acesta este Fiul Meu prea­iubit, în care am bine­plăcut; ascultaţi de El".

Nr. 3/2011 • Slovă Ortodoxă

continuare în pagina 16

15

SChimbarea la fata continuare din pagina 16 Acest nor era harul Duhului învierii şi, la fel ca şi la Botezul Său în Iordan, glasul Tatălui mărturisea pe Fiul şi arăta că cele trei entităţi ale Sfintei Treimi, întotdeauna unite, participă la Mântuirea omului. Încă insuficient pregătiţi revelaţiei unor asemenea taine, căci nu trecuseră încă prin încercarea Crucii, Apostolii se înspăimântară cumplit. Dar când îşi ridicară capetele, îl vazură pe Iisus, singur, redevenit ca mai înainte, care se apropie de ei şi îi linişti. Apoi, coborând din munte, El le ceru să nu vorbească nimănui de cele ce văzuseră, până când Fiul Omului nu se va scula din morţi. Sărbătoarea Schimbării la Faţă este aceea a îndumnezeirii naturii noastre omeneşti şi a participării trupului nostru trecător la bunurile veşnice, care sunt mai presus de fire. Înainte chiar de a îndeplini Mântuirea noastră prin Patimile Sale, Mântuitorul arată atunci că scopul venirii Sale în lume era tocmai să aducă pe tot omul la contemplaţia slavei Sale dumnezeieşti. Din acest motiv sărbătoarea Schimbării la Faţă i­a atras în mod deosebit pe călugări, care şi­au închinat întreaga viaţă căutării acestei lumini.

Rubrică realizată de Dragoş Haraga

Locaşe de cult din Cehia

În această rubrică o să prezentăm adrese şi date de contact ale bisericilor din Ţinuturile Cehe şi Slovacia

Pe pagina oficială de internet a Eparhiei de Olomouc şi Brno http://www.eparchie­ob.cz puteţi afla informaţii despre structura eparhiei, revista acesteia, precum şi adrese ale altor biserici din sudul Cehiei. Adresa episcopiei este: Masarykova tř.17, 779 00 Olomouc 9, tel: 585 222 475.

Pagina de internet a Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehe şi Slovacia (Eparhia Praga) este: http://www.pravoslavnacirkev.cz/ În numerele următoare o să prezentăm câte o biserică din Cehia.

Rubrică realizată de Horaţiu Toma 16

Slovă SlovăOrtodoxă Ortodoxă••Nr. Nr.1/2011 3/2011

STIRI

Mesajul de felicitare al Preafericitului Părinte KRYSTOF

Transmis către PF Părinte Daniel, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române cu ocazia zilei de naştere Preafericirea Voastră, Dorim să vă felicităm din inimă cu ocazia zilei de naştere. Vă rugăm să primiţi această felicitare din partea Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehe şi Slovacia, a Sfântului nostru Sinod, a credincioşilor noştri şi din partea mea personal.

Activitatea Preafericirii Voastre în domeniile teologiei, pastoraţiei, misiunii, ajutorului social şi al ecumenismului sunt binecunoscute în Cehia şi Slovacia, ca şi în Europa şi în toată lumea. Această activitate este pentru noi, o ţară minoritar ortodoxă, exemplu, întărire şi încurajare. Nu numai aceasta, dar şi cele două mânăstiri, Mânăstirea Adormirii Maicii Domnului din Vilemov şi Mânăstirea Sfintei Ludmila din Brno, întemeiate datorită Preafericirii Voastre, sunt mărturiile dragostei şi grijii pe care o aveţi pentru noi. Prezenţa a 4 preoţi români, 6 monahii şi 6.000 de credincioşi în Biserica noastră, creează o legătură vie între Bisericile noastre şi e dovada eforturilor de consolidare a unităţii ortodoxe. Biserica Sfântului Mucenic Valentin, monument al celor 40.000 de ostaşi români căzuţi în cele două războaie mondiale, la Most, întăreşte legătura aceasta. Cu ajutorul lui Dumnezeu, biserica va fi sfinţită în octombrie, anul acesta. Altă biserică, închinată Intrării Maicii Domnului în Biserică, se construieşte la Brno, de parohia Tuturor Sfinţilor Români şi Mânăstirea Sfintei Ludmila. Îngăduiţi­mi să­mi exprim şi bucuria personală cu această ocazie, pentru că pe noi ne uneşte o prietenie strânsă, întărită de mai multe vizite ale noastre în Moldova, ca şi ale Preafericirii Voastre la noi, ultima dată cu ocazia întronizării mele în Praga. Toate acestea au fost în duhul apropierii mai ales între ortodocşi, între Biserici, dar şi ca dovadă a prinosului creştinilor la Europa unită.

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos ca să vă dea mulţi ani spre conducerea marii Biserici Ortodoxe Române, a poporului român şi pentru înfrumuseţarea ortodoxiei, creştinismului şi a întregii lumi.

Cu dragoste în Hristos, † KRYSTOF Arhiepiscop de Praga şi al Ţinuturilor Cehe Mitropolitul Ţinuturilor Cehe şi al Slovaciei

Nr. 3/2011 • Slovă Ortodoxă

Sursa: Basilica.ro

17

Biserică ortodoxă românească în localitatea Most

În localitatea Most din nordul Cehiei se construieşte o biserică ortodoxă în cinstea eroilor români căzuţi pe teritoriul fostei Cehoslovacii în cele două Războaie Mondiale; pe teritoriul Cehiei au căzut 40 000 de soldaţi români. În anul 2005 ambasadorul României la Praga din acel moment,Excelenţa Sa domnul Gheorghe Tinca, a avut iniţiativa construirii unei bisericii pe teritoriul Cehiei, părintele protoiereu mitrofor Cristian Popescu ne­a declarat că locaţia preferată de domnul Georghe Tinca a fost Brno unde au decedat cei mai mulţi români. Deşi s­a retras din activitatea Foto: Pr. Andrei Danciu diplomatică ulterior, domnia sa prezentase această idee atât Preafericitului Kryštof – Mitropolit al Ţinuturilor Cehe şi Slovaciei, cât şi vrednicului de pomenire Preafericitul Teoctist Patriarh al României pe vremea aceea şi astfel ideea a început să prindă contur. Ulterior cele două biserici au purtat mai multe discuţii despre locaţia viitorului lăcaş iar la data de 14 iulie 2007 a avut loc sfinţirea pietrei de temelie a bisericii. Slujba a fost oficiată de Preafericitul Teoctist împreună cu Preafericitul Kryštof.

Foto: Pr. Andrei Danciu În anul 2009 începe construirea bisericuţei din lemn de către un grup de meşteri maramureşeni sub îndrumarea preotului Ioan Pop. În toamna anului 2010 se deplasează meşterii maramureşeni în Cehia şi în doar câteva săptămâni biserica este ridicată pe fundaţia făcută deja de către autorităţile din Most. Patriarhia Română, în urma demersurilor făcute de Preafericitul Părinte Daniel, este sprijinită cu suma de 40 000 euro în acest proiect de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni prin bunăvoinţa domnului Secretar de Stat Eugen Tomac (Sursa: Basilica). În vara acestui an IPS Ciprian Câmpineanu s­a deplasat de două ori în Cehia pentru a stabili detalii legate de finalizarea lăcaşului şi slujba de sfinţire.

Sfânta Masă a fost adusă şi montată în luna august iar în luna septembrie va avea loc montarea catapetesmei (realizată în atelierele Patriarhiei Române) precum şi alte piese de mobilier. Slujba de sfinţire a bisericuţei în stil maramureşan ridicată în Most este programată în data de 9 octombrie, slujbă la care este invitat să slujească Preafericitul Daniel ­ Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi cu Preafericitul Kryštof ­ Mitropolit al Ţinuturilor Cehe şi 18

1/2011 Slovă Ortodoxă • Nr. 3/2011

Ştiri

Mănăstirea Vilemov Foto: Horaţiu Toma

Luni, 15 august la Mănăstirea Vilemov la doar 100 de km de Brno a fost serbat Hramul Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului.

Slujba de hram a fost săvârşită de către Preafericitul Kryštof Mitropolitul Ţinuturilor Cehe şi Slovaciei împreună cu Preafericitul Leon Mitropolitul Finlandei, PS Joachim vicarul eparhiei de Olomouc ůi Brno, împreună cu un sobor de preoţi. La mănăstirea din Vilemov monahiile vieţuitoare sunt de origine română fiind aduse cu binecuvântarea PF Daniel actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române pe vremea când era Mitropolit al Moldovei, la cererea PF Kryštof

şi a părintelui Cristian Popescu.

Anul acesta în luna septembrie comemorăm 90 de ani de la tunderea în monahism a Sfântului Gorazd ocazie cu care în prima săptămână din anul bisericesc care începe pe 1 septembrie va avea loc la Mănăstirea din Hruba Vrbka comemorarea festivă a morţii martirice a Sfântului Episcop Gorazd.

Astfel începutul primului weekend din Mănăstirea Sf. Gorazd din Hruba Vrbka septembrie va fi unul duhovnicesc mai Foto: Horaţiu Toma special, în ziua de vineri 2 septembrie la ora 20 :00 vor fi Ceasurile şi Vecernia Mare cu Litia iar sâmbătă dimineaţă începând cu ora 8 :00 se va săvârşi Utrenia şi Acatistul Sfântului urmat de Sfânta şi Dumnezeiasca liturghie în jurul orei 10 :00. Toţi credincioşii sunt aşteptaţi cu mare drag de către PS Ioachim de Hodonin organizatorul evenimentului.

Rubrică realizată de Horaţiu Toma Nr. 3/2011 • Slovă Ortodoxă

19

VIITOAREA biserica Au reînceput lucrările la construirea bisericii din Brno. Toţi cei care doriţi să contribuiţi sub orice formă: muncă voluntară, donaţii de hrană pentru muncitori sau orice altă contribuţie, vă rugăm să luaţi legătura cu părintele Cristian Popescu.

Datele de contact le puteţi găsi pe pagina de internet a parohiei http://parohiabrno.ro­cz.com.

Stadiul lucrărilor la viitoarea bisericii din Brno la data de 26 august 2011

Cei care doresc să contribuie la construirea bisericii din Brno pot face donaţii în contul 181318594/0300, CSOB, variabilni symbol 333.

Dumnezeu să vă răsplătească!

Dacă doriţi să vă implicaţi la realizarea acestei reviste sau dacă aveţi întrebări la care doriţi să obţineţi răspuns în paginile revistei, vă rugăm să ne contactaţi la adresa redacţiei slovaortodoxa@ro­cz.com .

Vă mulţumim, Redacţia