Oare ce zodie este Moș Crăciun, Maria-Silvia Micu

You got the power

Mintea umană reprezintă o unealtă imbatabilă și complexă care, nevenind la pachet cu un set de instrucțiuni, ne lasă să o descoperim de unii singuri. Ne dă șansa fie să atingem un apogeu al potențialului care zace în fiecare, fie să ducem în tihnă o viață mediocră, ori, în cel mai rău caz, propria minte ne poate distruge, jucând rolul unei arme letale. Cum? Simplu… Prin credințele și gândurile care ne alimentează zi de zi. Deși nu s-a demonstrat încă existența legii atracției, există cercetări care atestă beneficiile unei gândiri sănătoase asupra calității vieții. În ciuda faptului că se spune că nu ești ceea ce gândești, totuși, aparent, gândurile pot influența acțiunile, iar acțiunile te definesc ca și om.

Am citit odată undeva că 68 de secunde de dorință pură îndreptată către un țel anume ar echivala 2000 de ore (sau multiplu de 2000, asta dacă nu greșesc) de acțiune concretă în direcția îndeplinirii acelui scop. Oricum ar fi, ar însemna enorm…

Printre stele

Superstițiile - cu toții le cunoaștem într-un fel sau altul sub diferite forme: pisica neagră care taie calea, scara pe sub care aduce ghinion să trecem ori privitul în oglindă la miezul nopții sunt o parte infimă din toate câte există. Aceste “reguli nescrise” reprezintă tot o credință, una nefondată după părerea multora, (inclusiv a mea) dar care, probabil capătă sens tocmai datorită oamenilor care aleg să atragă ghinionul în viața lor dacă le încalcă.

Pe de altă parte, cred că omul va avea mereu nevoia de a aparține unui tot conectat, că este parte a ceva mult, mult mai mare decât el, de exemplu, parte a planului pe care Dumnezeu îl are cu viețile noastre.

Astfel, ne simțim ocrotiți, iar apoi simțim că suntem importanți. Din cauza sau datorită acestei dorințe, mai ales de a fi importanți, a derivat, presupun, și astrologia – arta de a descifra tainele universului ce vorbesc despre destinele oamenilor. Consider totuși că există o legătură între banalul și mult mediatizatul horoscop din zilele noastre și ceea ce ni se întâmplă. Asta pentru că ne place să credem că suntem suficient de speciali încât cineva să ne acorde atenția de a prezice cum va decurge ziua, săptămâna, luna, anul sau viața noastră în general, și, crezând în lucrurile frumoase care ni se spun, căpătăm încredere în a lua acțiune pentru a le face să devină realitate (această viziune fiind una optimistă).

Deci, pe scurt, cred că pe undeva există un strop de pozitivism și în această poveste astrală, poate chiar un sâmbure de adevăr...

Tocmai de aceea am decis cu ceva timp în urmă că aceasta va fi tematica pentru noua mea serie de tablouri de 50x50 cm. Am intitulat-o “Written in the stars” și am gândit această colecție cu intenția de a-mi reaminti mie și tuturor oamenilor de pe acest pământ (sau cel puțin acelora care citesc acest articol �) că tocmai lucrurile care nu ne omoară ne fac cine suntem – eroii propriilor vieți, și mai ales, poate

chiar mai important de atât –eroi de zi cu zi ai celor de lângă noi.

Vreau să spun că

ORICÂT DE GREU AR FI DRUMUL PÂNĂ LA VISURILE TALE, CONTEZI TOCMAI PENTRU CĂ ÎNCERCI

Să știi că ești deja un erou/o eroină a propriei povești, deci nu te opri, continuă s-o scrii. A nu renunța înseamnă a face un pas înainte, nu contează cât de mic, pentru a ajunge acolo unde ți-ai propus: printre stele . Că tot veni vorba de STELE, mi-am adus aminte de un citat care spune că pentru a ajunge printre ele, este nevoie ca mai întâi să țintești LUNA. N e r e n u n ț â n d , perseverând, vei ajunge printre stele strălucitoare care, împreună cu altele asemănătoare ție, vor forma pe infinita boltă a Universului catralioane de constelații ale viselor îndeplinite... Miliardele de stele suntem noi oamenii, iar linia imaginară ce ne unește în constelații, liantul dintre stele e simbolizat de interesele comune și valorile înalte precum admirație, respect, solidaritate. O constelație reprezintă astfel totalitatea intersecțiilor dintre drumurile pe care noi alegem să pășim.

Bineînțeles că toată povestea asta nu se poate scrie altfel decât prin muncă asiduă, și cred c-o știi și tu deja.

Până la stele, învățând ce înseamnă munca de jos

Până a ajunge să ne visăm printre stele, cred că e important ca mai întâi să conștientizăm care este punctul în care ne aflăm, pentru a ști de unde să începem să lucrăm în favoarea noastră. Înainte de a merita să fim egali cu cei care în ochii noștri sunt supernove consider că e important să apreciem prima dată procesul prin care ei au trecut, pentru că e prețios și sigur avem măcar o concluzie de tras, ceea ce ne poate ajuta în propriul proces. După cum îmi place mie să spun, pentru început trebuie să învățăm să măturăm praful de stele lăsat de cei pe care îi apreciem, de cei de x ori mai buni decât noi. Voi da exemplul unei persoane influente (influentă tocmai prin efortul depus și performanțele atinse) din domeniul artei, a cărei muncă o apreciez total – Dimitra Milan. Pe mine m-a impresionat stilul reconoscibil, unic la care a ajuns, cât și perseverența și maturitatea cu care a adunat ani buni de experiență, reușind să își conserve în mod intact creativitatea tipică unui copil de 5 ani, chiar aceasta fiind vârsta la care a luat pentru prima dată contact cu partea artistică, meritul revenind părinților care i-au permis să le retușeze una dintre lucrările importante dedicate unui client. Ce a ieșit a fost o operă în toată regula, un “one hit wonder” pe care Dimitra nu l-a mai putut reproduce apoi...

Stay humble & Do not forget where you come from

Tocmai pentru că sunt extrem de importanți atunci când nimeni altcineva nu îi poate înlocui, când ei sunt cei care te ajută să te aliniezi corespunzător la linia de start și să îți descoperi cea mai bună variantă alături de care pornești în viață, atât părinții, învățătorii cât și profesorii – căci despre dumnealor este vorba în acest paragraf – merită cu toții infinite mulțumiri. Îmi amintesc cum în generală doamna profesor de limba și literatura română, A. Manea, (sper sincer ca menționarea numelui să nu vă supere în cazul în care citiți acest articol) mă implica în toate proiectele creative posibile de la școală, și prin asta eu înțeleg inclusiv olimpiadele și concursurile de scriere literară, creativă (pe care o îndrăgesc încă de atunci, datorită și simplelor teme zilnice: compuneri, analize literare pe text, pe fragmente de text). Vreau să mărturisesc un lucru: chiar de-ar fi ca visurile mele să prindă contur într-o bună zi, nu voi uita niciodată, voi ști mereu în adâncul sufletului că am început stângaci de la a decupa gutui de carton într-o frumoasă zi de toamnă, sau de la a înșira cu scotch literele din “Crăciun fericit!”, pentru serbare. N–am să uit vreodată proiectele la engleză fără de care rămâneam mereu fiindcă doamnei profesoare de atunci (C. Nițu) îi plăceau prea mult pentru a mi le lăsa. Îmi aduc aminte de proiectul pe care am ales să-l fac despre compania Coca Cola și cum nu aveam de unde aduna informații suplimentare despre acest subiect (cu excepția reclamelor de la TV pe care le vedeam �) am zis să compensez prin aspect, așa că m-am pus pe combinat hârtie colorată, pe decupat, scris și colorat până am ajuns la un rezultat drăguț, cât de cât acceptabil. Culmea: chiar a plăcut! Chiar îmi pare rău că nu am o poză s-o atașez pe-aici, pe undeva… O altă oportunitate cu care ne foloseam imaginația în școală era dată de îndrăgitele ore de istorie care pentru noi păreau o continuă poveste captivantă, și asta doar datorită domnului profesor. Nu în ultimul rând, orele de

matematică, în special cele de geometrie vor ocupa mereu un loc special în inima mea, fapt pentru care îi mulțumesc doamnei G. Boldeanu (din nou, sper să nu se simtă nimeni în neregulă citind acest articol, ba chiar dimpotrivă). Cu ocazia Sărbătorilor vreau să ofer un dar sincer, câte un călduros “Crăciun fericit!”, “La mulți ani!” și “Mulțumesc!” celor care mi-au fost alături și, de asemenea, tuturor oamenilor din spatele proiectului revistei “Cronica Studentului”.

Written in the stars - o serie care merită văzută

Colecția debutează cu această lucrare pe care o dedic surorii mele (tocmai ce i-am scris un mesaj și aștept să-mi răspundă BTW �), care, după părerea mea, este o reprezentantă ideală a berbecului: încăpățânată, foarte ambițioasă, cu o putere de convingere extraordinară. Pe scurt, face parte cu ochii închiși din categoria “Bold & Young”, lucru pentru care o admir. Ea este cea care mi-a povestit legenda constelației berbecului: legenda spune că odată, demult, berbecul s-a oferit să poarte în zbor, peste mări, 2 frați. Mai puțin rezistentă decât fratele ei, fata s-a desprins de pe spatele berbecului și a căzut în mare, în zona care azi poartă numele de Dardanele. Odată ajuns la destinație, băiatul a ucis berbecul cu lâna de aur, sub pretextul aducerii unei ofrande lui Zeus. Acesta i-a oferit Berbecului nemurirea, l-a ridicat pe bolta cerească, creând o constelație care veghează Pământul până în zilele noastre. Următorul tablou stă sub semnul taurului. El poartă neobosit între coarnele sale maiestuoase povara lumii întregi (nimeni nu știe încă pentru cât timp de aici înainte)... Cel de-al treilea tablou din această serie este, după cum se poate observa, realizat în cinstea gemenilor – incontestabili reprezentanți ai dualității.

Legenda ne destăinuie existența a doi frați – Castor și Pollux – primul fiind un simplu muritor, iar cel de-al doilea posedând asemenea zeilor, nemurirea. Deși aveau aceeași mamă, Castor era fiul conducătorului Spartei în timp ce Pollux era fiul lui Zeus. Atunci când moartea a intervenit luându-l pe Castor de lângă fratele său, Pollux nu a suportat viața fără el și a cerut lui Zeus să își împartă nemurirea. Așa a luat naștere constelația Gemenilor.

Chiar dacă există riscul de a nu se regăsi toți gemenii în cele ce urmează, îmi permit să spun ceea ce spun tocmai pentru că sunt una dintre ei. Așadar, una dintre trăsăturile care ne-ar descrie cât de cât bine ar fi comunicarea, pentru că da, chiar ne pricepem, și mai suntem și modești � (dacă vrei dovezi, există, și mai sunt și vii –coincidență sau nu, se face că cei mai de impact rapperi ai momentului sunt gemeni, rapperi precum G–Eazy, Kanye West, Macklemore sau, de ce nu, chiar al nostru clujean Vescan care, btw, a participat zilele astea la primul său podcast, disponibil pe YouTube, asta în cazul în care îl asculți ca și mine și erai curios/curioasă să afli mai mult). Am dat exemplele de mai sus ale unor oameni care stăpânesc de-a binelea puterea cuvântului, dar și pentru că nu pot să nu recunosc că îi ascult (pe ei și nu numai) în timp ce creez. Mă inspiră oarecum… Alte trăsături comune nouă ar fi adaptabilitatea, flexibilitatea.

Conturi Social Media

Îți mulțumesc pentru că ai ajuns până aici!

Dacă ți-a plăcut ce ai văzut până acum și dorești să vezi continuarea seriei pe care am început-o, las aici link-urile pe care le poți accesa: �Instagram: Sylvania Art �Facebook: Maria Micu

Maria-Silvia Micu (EAI-En, anul 2)