Decorul modern sfarâmă sub buldozer sute de case bătrâneşti. Cei înstăriţi în pile şi afacerişti din fire, vin cu asalt să-şi mai înalţe un bloc, fix peste casa bătrânească fără soţ. Bătrâni neputincioşi şi fără lege în apărare, se văd goniţi din case cu grădini şi pomi, de hârtii false şi buldozere demolatoare. Cu un baston în mână, foarte încrezătoare, tanti Aglae stă în faţa casei în semn de apărare, îngreunând schimbarea ei în turn de sticlă. Tanti Aglae fără frică, un paravan neputincios în faţa buzunarului gros, le strigă din baston: E casa mea, vă ciomăgesc, n-o dărâmaţi! Afaceriştii plini de încredere îi flutură triumfători în zare, avizul ştampilat de demolare: Acum e bloc, Aglae, ia-ţi casa în spinare!
Consultările publice se poartă în şoaptă după uşi închise. Nu-i loc de intervenţii din popor, la decizii comune despre oraşul tuturor. La masa rotundă a Consiliului din primărie, stau politicieni, primari, consilieri, cu piese importante în mâna lor, prinşi într-o întrecere a ideilor despre viitor. O nouă înfăţişare în mintea lor, e doar modernizare în blocuri de decor şi încăpătânaţi din fire, nu vor a şti de public la întâlnire. Idei sunt multe, ascunse în schiţe şi machete cu profit, nu pentru public, ci pentru bunăstare şi pentru şi mai multă demolare. Oraşul nu-i de joacă, domnilor, lăsaţi şi-n seama noastră un decor!
Verile bucureştene dogoritoare, împânzesc oraşul cu terase sofisticate la mare căutare, ce apar cum ies ciupercile la ploaie. Terase împodobite în plante tropicale, cu mese şi fotolii ademenitoare, adăpostite sub ventilatoare, se întind peste trotuare. Nu s-au gândit şi rute ocolitoare pentru cei neinteresaţi să stea în miez de zi la soare! Pocnit de dimineaţă peste faţă, de palmieri şi plante impunătoare, în slalom printre 4x4, parcate la întamplare, a fi pieton fără trotuar e grea încercare. Cei curajoşi încearcă o strecurare printre mese, domni si domnişoare, ce stau comod sub ochelari fiţoşi, păzind maşinile în dotare.
A fi ciclist în Bucureşti e ca un joc cu provocare, cu probe greu de dat la fiecare pedalare! Că vrei sau nu, îţi iei ziarul fix din drum, direct de la toneta ce nu-ţi permite înaintare. Peripeţii la pasul doi, când stai să cazi în gura de canalizare. Viteză prinzi oricum în pedalare, gonit de câini cu poftă de înhăţare. Nici gând să aţipeşti în staţionare, că te trezeşte o portieră în faţă din senin. Te iei la întreceri cu mirosuri fine, faci sport extrem în ocoliri de stâlpi, copaci sau gropi, ori o laşi baltă azi şi îţi iei bicla în spinare! Oricum călătoria se opreşte mereu altundeva, acolo unde sigur n-a mai fost vopsea!
Decor cu multe cabluri ce atârnă, se preling, pun piedici la tot pasul şi dau aer neîngrijit pentru oraşul ce se vrea a fi iubit. Fire lungi, groase, negre atârnând, pun în pericol paşii şi îi opresc subit. Îngândurat sau chiar cu ochii larg deschişi, n-ai cum să nu faci pasul mare, ori rişti să te împiedici. E o aventură zilnic, cu ţopăit în stradă, spre amuzamentul celor ce te privesc spectacol. La semafor, mijloc de stradă şi chiar la colţ de bloc, oriunde pui privirea, ai cablu în orizont. Cei mici la joacă în stradă, imaginează o coardă, nici vorbă un pericol. Să ne jucăm cu toţii, nu de-a săritul coardei, ci de-a ascuns în şanţuri fire!
Case plângând pe străzi cândva pietonale, cu acoperiş de-o şchioapă şi grinda dărâmată Lăsate neîngrijite şi fără tencuială sunt animate în prag de umbreluţe colorate. Interiorul zace în iz de igrasie, amenajat cu plante şi mese în veselie de chiriaşi cu avize tablouri pe perete. Nici gând de renovare în minte de patronul chitit doar pe vânzare. Baruri sau cafenele, deschise peste noapte, aduc bucate alese, gătite cum se poate. Se strâng mereu în case cu bulină consumatorii neglijenţi, fără să vrea să întrebe în treacăt de ce tot cad pereţi.
În nopţile târzii, străzile din micul Paris sunt împânzite de ochi roşii, fioroşi, în haită. Cândva prietenoşi, acum mulţi, flămânzi şi apărători de teritoriu, câinii străzii sunt spaima drumului spre casă. Nu-i înduplecă nici măcar domnişoarele grijulii, cu fuste scurte şi tocuri cui, pe care le aleargă pe străzile pustii. În noaptea ei târzie, Marilena fuge îngrozită, la zece centimetri de asfalt, gonită de-o haită fioroasă în atac. Salvarea-i stă într-un copac! Greu de abordat, copacul toaletat, o chinuie la căţărat. În priviri flămânde şi mârâit turbat, sub clar de lună si nicio frunză în copac, Marilena suspină în faţa unei nopţi de neuitat.
De ziua îndrăgostiţilor, nouă, amorezilor, ni se iau trotuarele. Ne-au dispărut străzile pentru plimbări romantice. Primim în schimb, prin mărinimia samsarilor dragostei şi a vremelnicelor autorizaţii, slalomuri gratuite printre capcanele iubirii de plastic: Inele, inimi, flori, Gablonţuri şi amor, Împachetate toate Într-un banal decor.
Clădiri de patrimoniu, monumente, case vechi sunt dărâmate în siguranţa oamenilor legii ce stau nepăsători, feriţi la colţ de stradă, în timp ce casa piere. De câţiva ani nopţile sunt agitate de muncitori dărâmători cu roabe. Ce încarcă în ele ani în cărămizi şi ziduri ce au fost monument odată.
La prima rază a dimineţii, rămân frânturi din ce-au fost patrimonii aseară, pe care apărători de istorii în zadar le reclamă în zeci de pancarte anti dărâmători în serie. Degeaba vin, că-i prea târziu, după o noapte agitată, în care au fost căraţi deja pereţi şi odăi la grămadă.
Clădiri de odinioară, cu arhitecturi alese, primesc drept renovare proprietari cu stare. Case împopoţonate în culori ce vin cu vremea la purtare, cu decoraţii dintre cele mai diverse, îmbracă bulevardul în tonuri ţipătoare. Să fii în pas cu moda din cap până-n picioare e pentru toată lumea la mare căutare. Nu-i îndeajuns acolo unde e putere de asortare şi asupra casei cu faţadă în renovare. Un roz bombon să fie, cu alb pe la ferestre, să-l potrivească întocmai cu poze din reviste. Ce faci când moda trece, duduie colorată? Te pui în faţa casei, aşa, neasortată?
Cu moştenirea prinsă în ziduri vechi şi gând de investiţii, un proprietar cu un plan isteţ se ascunde cu o canistră şi nişte chibrituri chiar în grădina casei pe care abia a luat-o în grija stăpânirii. N-are mustrări de conştiintă şi nici vreun gând de amânare căci vede în ochi multe bancnote care o să-l facă om cu stare.
O catastrofă mult gândită îi vine acum ca o scăpare, să-i dea o viaţă liniştită. Zis şi făcut, focul e gata şi năpusteşte o casă întreagă Lăsând doar fum spre dimineaţă şi o cu totul altă viaţă. Păreri de rău nu are, căci peste casa arsă în depărtare va fi în curând hotel de clasă mare.
Că eşti în parc, într-o plimbare, pe stradă, la metrou, oriunde în deplasare, când vine vorba de nevoi, n-ai unde să găseşti în Bucureşti niciun toi toi. Ori stă să cadă, e defect, dezastruos la înfăţişare, ori sigilat complet, lipseşte mai tot timpul din raza vizuală. Acolo unde-l mai găseşti din întâmplare, de vrei decenţă dai şi-o taxă de utilizare. Iar dacă vrei să ceri un ajutor, poţi să-l primeşti doar dacă eşti client consumator. Un lux la noi pe stradă să fie şi decent, aşa că ai la îndemână să devii abstinent.
Turnuri din sticlă, blocuri noi, clădiri peste clădiri, ce au primit aviz în dar să se înalţe gard în gard. Umbrite de zgârie nori, case de patrimoniu stau şi privesc din geam în geam o sală de birouri. Din grabă, domnii constructori mai sar şi peste calcul, şi-şi văd de treabă liniştiţi până e gata planul. De vine o năpastă peste turn şi îl cuprinde în flăcări, să vezi atunci măsurători, dacă ai cum să intri. Scenă de film la un incendiu, cu pompieri blocaţi în drum şi flăcări la distanţă, cu spaţiu mult prea strâmt să îndepărteze un nor de fum, acum căzut pe casa de alături.
Faţa cea nouă a Capitalei e la pachet cu demolări de case, monumente şi rupturi de străzi, ce stau în drum schimbării. Buldozere, excavatoare şi încălcări de legi dărâmă clădiri cu istoric ce cad în urma celor ce au ales să-şi piardă teritoriul. Cei ce au fost odată proprietari escaladează acum mormane de dărâmături . Se îndreaptă spre oraşul gri, să-şi facă loc în turnuri. Şi lasă în urmă un drum express ce îngroapă un monument istoric.
Hârtii şi ambalaje, zeci de cutii, cartoane, pet-uri, lucruri abandonate pe alocuri stau aruncate în plină stradă ori pe trotuar, pe lângă coşuri. Mormane de deşeuri la orice colţ de stradă fac din oraş un mare depozit de gunoi. Cândva se reciclau conştiincios, acum se aruncă tot pe jos sau se adună la grămadă. De vrei să faci un bine tututor, ia tot ce vezi gunoi, pune în coş şi înştiintează că există un scop: să facem Capitala să arate exact ca un oraş european, curat şi îngrijit frumos!
Privirile mereu se aţintesc asupra celor ce cu greu păşesc ţintiţi în scaun cu roţile când sunt blocaţi sus la metrou sau vor să treacă o stradă în drumul lor. Nu s-au gândit prea multe în ajutorul lor, să aibă acces acolo unde vor. De vor să treacă strada în lung şi-n lat, abia găsesc o rampă în ajutor sau efectiv rămân blocaţi, sub ochi neputincioşi în jurul lor, într-o absenţă a dotărilor utile. Este firesc într-un oraş al tuturor, să aibă spaţii destinate în orice loc, fără borduri înalte sau cu rampe în locuri speciale, pe care orice ţară cu respect le are în dotare.
Mii de mesaje avantajoase cu reclamă în ochii tuturor, peste clădiri mari, mici, de orice fel, în bannere, panouri sau cearşafuri tapetate peste geamuri, ce sunt acum spaţii publicitare firmelor. Ne iau priviri, ne agasează vizual, ne ademenesc, ne îmbie la consum şi chiar ne păcălesc cu mii de avantaje pentru buzunar, în tot ce înseamnă folos omenesc. Pentru publicitari nu-i o problemă că se abuzează de clădiri cu istoric. Nu au mustrari pentru cearşafuri banner, pe care le plasează peste tot. Ei ştiu una şi bună a vinde, oricum, oriunde, în orice loc.
Statui, şine sau table, garduri, chiar şi mânere, tot ce e fier în stradă, e luat, vândut pe loc. Afaceri la îndemână, fără bătăi de cap stau în furt şi vânzare de-un bun public, uşor de căpătat. Mai nou patroni de fier sau meşteri buni la troc, hoţi iscusiţi în stradă nu stau nicicând în loc. Oferta este mare, fierul e peste tot, orice apare în zare, la marele noroc. Vânzarea e în plină stradă, dintr-un papuc ticsit cu fier pus la grămadă, cu mare clasă dobândit.
Maşini vitezomane cu boxe duduind, gonesc pe străzi în noapte, la întrecere fiind. Conduse de şoferi cu stare şi lanţuri mari la gât, aleargă în neştire, cu muzică urlând. Benzi de pe bulevarde tresar sub scârţâieli de roţi vitezomane sau de motociclişti rebeli. De ieşi la o plimbare, îţi vine să alergi, să te ascunzi departe de zgomot şi de muzici. Scandal nocturn pe stradă, întreceri de maşini, fac nopţile un haos pentru bătrâni vecini. Cum lege nu se face la decibeli în stradă, aruncă fiecare cu ce are la îndemână spre caii lor putere. Ceilalţi şoferi din trafic stau liniştiţi deoparte şi le fac loc să treacă, în goana lor spre moarte.
Maşini bară la bară, mergând pe un singur sens, claxoane la secundă şi şoferi plini de nervi. Blocaţi de reparaţii de peste tot pe străzi, dorind să se strecoare pe orice sens de mers. Că-i vară tropicală sau iarnă, nu contează, se peticeşte strada şi se astupă gropi. Asfalt turnat fierbinte şi muncitori portocalii, ocupă în neştire bucăţi întregi de drumuri. Echipe cu pichamăr repară încontinuu aceleaşi gropi în stradă, cu petice de-o şchioapă, topite de zăpezi. Oriunde dai în stradă sunt veşnic muncitori şi te întrebi în sine: de unde atâtea gropi?
Turişti pe orice stradă, cu ghidul povestind despre un monument istoric şi ce-a fost el în timp. Oameni în galerii, privesc cu încântare picturi, fotografii şi obiecte de artă la mare căutare. În timp ce în librării, pline de cărţi pe rafturi, artişti vestiţi ai lumii împodobesc coperţi. E un oraş pe placul tuturor, cu monumente renovate, ce poartă însemn de clădiri cu istoric, cu străzile asfaltate şi piste colorate, cu atenţie trasate spre încântarea bicicliştilor. Oameni prietenoşi pe stradă, care-ţi zâmbesc la semafor şi transmit mai departe din bucuria lor te îmbie plin de curiozitate la o plimbare în descoperiri, printre poveşti, istorii şi ziduri patrimonii.
Veniţi cu mic cu mare, cu saci pentru gunoi, să cureţe alei şi să le îmbrace în flori, oameni voioşi plantează copaci şi panseluţe, adună cu lopeţi gunoaie de pe drum. Fac din imense parcuri o casă a tuturor, prin îngrijirea atentă a tot ce au în jur. Copaci ce îmbracă lacuri în culori de poveste, te cheamă să te bucuri la umbra crengilor. Pe benzi frumos trasate pe lângă alei cu flori, ciclişti salută în treacăt plantarea pomilor, iar dinspre locuri animate de mingi în joaca tuturor, se aud copii râzând cu poftă, încântaţi de jocul lor.
Experţi în strategii de dezvoltare urbană, consilieri de mediu şi arhitecţi cu planuri se adună la întâlnire în fiecare lună să se consulte în idei cu primari binevoitori. La consultarea publică vin pregătiţi cu toţii cu planuri mult gândite pentru schimbări măreţe şi sprijin pentru mediu, clădiri de patrimoniu sau proprietari dornici de activităţi turistice. Conştiincioşi în voturi decid deopotrivă ce e mai bun în planuri pentru comunitate şi fac dintr-o şedinţă, o dezvoltare urbană pentru oraşul ce vrea transformare, dar încă cere îngrijiri.
este o iniţiativă Asociaţia Odaia Creativă Concept: Anamaria Vrabie, Bogdan Alto, Cristian Niculici, Irina Paraschivoiu Textele au fost realizate cu deosebită inspiraţie de Simona Florea Ilustraţiile şi conceptul grafic sunt produse marca Sorina Vazelina