Coffee break
de Mihai Dobre ilustraĹŁii de Von Butch
Nu imi plac duminicile. Sint zile prea conventionale pentru mine. Si mai ales e singura zi a saptamanii in care nu beau cafea. Cofee breakul incepe la mine dupa orele unsprezece cand e urat afara si poate ceva mai devreme, cand soarele acapareaza cu tupeu jaluzelele dormitorului. Orar: de luni pana sambata dupa orele de mai sus. Prima piesa pe care mi-o recomand e Universe, a celor de la Aquarius Heaven. Vocea usor lasciva a domnului interpret inca ma tine acrosat in somnul abia consumat. Imi place beatul, imi da un pic de energie cat sa imi aduca aminte ca totusi m-am trezit si nu visez, doar ca imi prepar singur cafeaua. Trec mai departe, cu pasi cadentati la The Casandra Complex. Anii 80, involburati si voluptosi. In search of penny century contiuna reteta vocala a domnului Ian Curtis, pe o chitara armonica rece si un solo de saxofon non melancolic. Parca e un strat de frisca care se aseaza firesc pe un caffe latte de la Starbucks. Sau de la Jianu? Dupa ce mi-am aruncat linguritele de cafea in expressor, trec suav la cea de-a treia piesa Dj Koze - Blume der nacht‌ Da! Te-ai prins! E neamt, dupa numele piesei. Chestie de bon ton pentru ca se poarta Berlinul, desi protagonisul nostru se pare ca e din Hamburg. Nu e deloc un cantecel potrivit pentru un coffee break pentru simplul motiv ca nu exista o traducere exacta a cuvantului coffee in limba germana. Da! da! Stiu ca exista. E acelasi! Merge. E nociv, la fel ca si carnatii rigurosi de la Marea Nordului, in mers cadentat catre linia Maginot. Desi parca pe piesa asta, cafeaua miroase a bere cu excces de azot. Ce mai conteaza? Imi revin imediat cu Black devil disco club. Niste virtuosi din Scotia care impreuna cu Nancy Sinatra au scos-o la capat: To Ardent. Te misca si te musca. Mirosul din expressor incepe sa te trezeasca. Mi-aduc aminte ca am zarit undeva prin oras afise cu Jane Birkin. Claro che si. Serge Gainsbourg va fi fost la fel de lenes ca si mine. Fara espressor, dar cu talente native de compozitor pretios. Histoire de Melody Nelson te trage de mana sa lasi cafeaua balta si sa iesi din casa. Deja e momentul sa imi torn cafeaua poaspat preparata in cana cu urmele ospatului din ziua precedenta. Nu imi pasa! Doua lingurite de zahar brun si gata. A intrat pe neasteptate, pe langa mine Solvent cu Wish. Album shareuit cu dedicatie de la Vlad, azi noapte, pe messenger. Nu pe Facebook!!! Merita tot albumul Elevators & Oscilators, daca faci parte din categoria celor care si-au scos helancile din 2005 de la naftalina. Dupa primele sorbituri deja te simti inviorat. E momentul pentru un 4pe4! Nhar e francez ca si Serge , iar piesa Climax e foarte potrivita in diminetile cu ceata... de care am sa ma parte la greu in toamna asta. Nu poti sa nu fi mainstream fara sa asculti piesa asta. Deja sint la a cincea sorbitura si simt nevoia de o muzica mai serioasa. SCSI 9 sint din Rusia si nu poti sa nu te lasi fermecat de backgroundul acesotra. Numele cantecului insa e frantuzesc, Pour ne pas perdre le coeur dans labime. Oare cum te simti cand inaintasii tai in ale muzicii poarte numele de Rachmaninoff sau Ceaikovski? School of seven swords te trimite inapoi la culcare, mai ales daca le asculti remixul lui Lusine la piesa Half Asleep. Inapt sau nesatisfacut trec la ultima piesa din playlistul meu usor incoerent. Havantepe e din Turcia, compune muzica in maniera dub techno iar muzica lui te face sa te simti usor bezmetic. Armoniile simple si frumoase, imbracate intr-un sound design ales, te fac sa versi cateva picaturi de cafea pe pantalonii de catifea. Ti-e pofta de cafeaua la ibric din alte vremuri, numai ca tocmai ce mi-a sunat nervos telefonul si trebuie sa ma duc sa raspund. Revin!
18