folclor rom창nesc contemporan. (mainly)
Dan Pintea Raul contemporary | multi-media | illustration | performance | street | artist
Colaboratorii #3
Andrei Egli
Paul Dunca
Nascut si crescut in Bucuresti, Andrei Egli e un tanar architect care incearca sa se impace cu faptul ca a nimerit pe lume taman aici. Atunci cand nu e prea ocupat cu jobul, el vrea din cand in cand sa salveze daca nu lumea, macar orasul in care traieste, propunand trenuri urbane sau trimitand scrisori deschise cate unui ministru. In restul timpului mai scrie articole despre oras si nu numai, dar este si un impatimit al muzicii, experimentand cu butoanele atunci cand apuca.
maker&facilitator
Andrei Crişan
Cornelia Varlam
Andrei Crisan era art director. Si reporter. Si fotograf (slab). Si redactor-sef la suplimentul saptamanal. Si student. Si tanar. Asta se intampla cu mai mult de 15 ani in urma cand s-a angajat prima oara la un cotidian de limba engleza. De atunci a facut tot felul de chestii si l-a chemat in tot felul de feluri, de la Creative Manager la Media Consultant. Intre timp a facut prea putin sport, o revista de ecologie care a dat faliment, o firma de consultanta care n-a dat, un blog pe care spera sa nu-l citeasca nimeni, cateva traininguri, niste conferinte si un cont de facebook pe care intra rar.
Cand eram mica am stat mult la bunici unde mancam flori pentru ca erau colorate si dulci. Cred ca si acum lucrurile vizuale mi se par la fel de delicioase. Ne jucam mult LEGO, jocuri video, si am cunoscut multi pixeli agresivi care bateau alti pixeli pe muzica monofonica. Cand am aflat despre Diavol am facut noapte alba de frica. Intr-o primavara am dormit pe pernele pufoase ale strabunicii de pe o prispa insorita.
Exay Bachay
Cristian Prandea
William Blake: What is your name? Nobody: My name is Nobody. William Blake: Excuse me? Nobody: My name is Exaybachay. He Who Talks Loud, Saying Nothing. William Blake: He who talks… I thought you said your name was Nobody. Nobody: I prefer to be called Nobody.
Daca ar fi sa descriu stilul in care cred eu ca desenez ar suna ceva de genul un borcan plin cu gem de căpșuni și omizi zvârcolinde, în care au curs prea multe culori fluorescente. Ma paxioneaza patternurile care apar in natura si pe pieile animalelor si incerc sa le perpetuez existenta in desenele mele .
Gareth Martin
Gruia Bădescu
Gareth Martin este un artist, scriitor si designer care lucreaza in mai multe medii si discipline. Gareth a urmat o facultate cu specializarea in marionete si a lucrat in proiecte de storyboarding pentru film, design pentru muzica si fotografie, considerand ca naratiunea si comunicarea vizuala ar trebui sa fie complementare. In prezent, locuieste in estul Londrei, undeva prins intre cladiri cu caramizi rosii si zgarie-nori de otel. Lucrarile sale sunt afisate pe site-ul www. garethandmartin.co.uk
Iubesc Bucureştiul. Ca în orice mare iubire, uneori apar şi nervi, serenade, doruri şi dureri. Au trecut mai mult de trei ani de la prima îndrăgosteală şi văd că a rezistat. Asta şi o pasiune pentru oraşele cu traumă m-au făcut designer urban şi m-au întors de peste oceane la Beirut şi Sarajevo, apoi din nou la Bucureşti. Îmi bate inima, printre altele, pentru călătorii cu revelatiile ce vin mereu la pachet, oraşe în reconstrucţie şi reconciliere, prieteni vechi şi noi.
Ioana Calen
Irina Bako
Ce m-a salvat de la ratare a fost o curiozitate dementă, drive-ul celor mai interesante lucruri din viața mea (pe care o consider, în general, destul de interesantă). M-am specializat în vânătoarea de capete însemnate și fenomene suspecte din diverse nișe (contra)culturale, citesc haotic tot ce-mi pică în mână și scriu, tot haotic, în diverse scopuri și stiluri. Între timp am redescoperit studiul academic, de care aveam nevoie ca de un duș rece după jungle speculativă a jurnalismului cultural. Bibliografia de seminar este noul Google Reader, așa că mă întorc la rigoare.
p9 GKG 4J?AC 7? :36@C7A ?@73J98 BCJ3A BC746C KG2C]
Marlene Stanciu
Ioana Blănaru
Domiciliu fluctuant, vise măreţe şi statut cultural. Şi-am întors fără speranţă Ochii şi-ncepui s-admir Cum stăteau pe raft în şir Acele de siguranţă. (În muzeu de George Coşbuc) .
Îmi plac poveştile care sunt la mijlocul distanţei dintre Ficţiunea-Ficţiunilor şi Prea-Mult-Realism. Şi care au puţin din amândouă. E o mica minunăţie – să schimbi semnificaţia până ajungi la un alt punct de vedere. Ca şi cum ţi-ai pune ochelari pe inimă, un exerciţiu optic, de fapt sensibil.
Bogdan Neagu
Claudia Rista
Bogdan Neagu , 30, mă ocup cu conceperea şi implementarea programelor de dezvoltare personală pentru adolescenţi. Îmi place: Murgu, cacao cu lapte, vinerea, excursiile, Blănoasa, pădurea, vacanţa, tablele, pojghiţa de pe budincă, mr. Burns, A.l.k.m.y., Raku, casa de la ţară, tortul făcut de Dorina, munca cu adolescenţi, Ionuţ, V.E.Frankle, Lazy Legs, Nintendo DS, C. Rogers, Motzy, Arad, ăia Mici, schimbarea, Ocika… Nu îmi place: vecinul din apartamentul de sub mine, praful, gălăgia, mersul pe jos, politicienii, ştirile de la ora 5, Fuego…
Sunt ardeleanca din Arad. In capitala Banatului m-am format ca spirit liber. De cativa ani incoace gust din Bucuresti, de unde coordonez vanzarile catre comertul modern a unui lider de piata din industria FMCG. Pasionata de gatit, cred in puterea gustului rafinat, desavarsit prin educatie, traditie si creativitate spontana izvorata din suflet. Asa ca, din cand in cand, calatoresc printr-un univers al rafinamentului, calauzita de tainele gusturilor fine. Cred in potentialul oamenilor de a ridica nivelul actual de educatie in consum si alimentatie, apeland la traditie, informatie si autenticitate.
Constantin Vică
Livia Coloji
M-am nascut intr-un oras industrial, ma preocupa filosofia informatiei si cea a tehnologiei. Sunt postideologic. Sau invers. Vreau drepturi pentru roboti.
Capsuni, pasari, vapoare, porturi, povesti, carti, carti cu povesti, muzica (mai ales Indie rock), rasete necontrolate (si multe), prieteni, cafea si, de vreo cinci ani incoace, ilustratie toata ziua ba uneori chiar si noaptea.
Cristian Radu
reVoltaire
E un baiat care face poze pentru reviste precum WAD, Numero, Another Magazine, Purple Fashion, pentru campanii publicitare ale unor marci prestigioase precum Chanel, Valentino, Versace si calendarul Pirelli. Sau si-ar dori.
</0100100101000101001010101001010100000101 0111111100101010100>
Delia Oniga
Jean Lorin Sterian
primul telefon l-am schimbat cu un altul, nici măcar nu l-am pierdut, probabil se mai găsește pe undeva, dar slabe șanse, telefoanele circulă întruna. l-am schimbat cu un sony ericsson, destul de usor. apoi i-a luat locul o variantă mai nouă de nokia. si cand s-a stricat l-am avut o vreme pe al lu’ sormea, cu tot cu sms-urile ei din ultimele luni. dar asta numai până când i-am mai dat o șansă celui dinainte. era ok cu mesajele. mai greu cu sunatul. într-un timp mi-l dăduse mama pe al ei, un nokia basic. mi-a plăcut cel mai mult, jucam snake de pe el în metrou.
A fost făcut pionier pe bricul Mircea, într-o zi de joi, apoi a eşuat ca jurnalist de life-style. A făcut playback cu Grupul Sanitar, a vopsit o şcoală în Maroc, a sărit o singură dată cu paraşuta. Locuieşte lîngă Cişmigiu unde a scris ultima sa carte, Lorgean. Specialist în roluri de film de 30 de secunde. Din 2008 şi-a transformat casa într-un teatru (lorgean theatre) şi de atunci trăieşte dramatic. De curînd şi-a cumpărat o chitară bass la care nu ştie încă să cînte, situaţie tipică pentru tot ce a făcut pînă acum.
Ileana Cecanu Îmi plac lucrurile simple, dar adevărate. Îmi plac oamenii şi culorile. Îmi plac anotimpurile, sunetele, la nebunie îmi plac filmele, îngheţata Nirvana cu praline, îmi plac cuvintele. Imi plac vacanţele, îmi plac prieteniile adevărate. Cele care nu ţin cont de distanţă şi de timp. Îmi plac toate lucrurile astea pentru că ele îmi definesc personalitatea. Îmi place să-mi imaginez situatii si sa fac schimb de roluri, asa ca de aceasta data am ales să fiu în rolul unei persoane care scrie. Şi atunci când încep să mă aşez pe hârtie să împart cu ceilalţi un moment de magie, pentru că mă simt fericită atunci când scriu. Şi când suntem fericiţi, e perfect.
Andrei Ivănescu Eram gata-gata sa cad in plasa asta cu autodescrierea (un baiat ciudat) si sa zica iar lumea de mine ca vorbesc prea mult (o floricik) si am prea multe oglinzi acasa. (attention whore) Dar pana la urma pe voi nu va intereseaza cum ma vad eu pe mine, ci cum sunt, cum ma vad altii. Asa ca am facut rapid un blog (fratica pe ce film esti) (eu nu stiu pe ce film esti, da’ e un film prost), se cheama ce-parere-ai-despreivanescu.blogspot.com, si l-am dat pe facebook, (5 cuvinte ivanescu presedinte ) instructandu-i sa comenteze toti anonim.(psihopatule)(minunatule) Ce au zis ei se afla semanat prin text intre paranteze.
Cornelia Gaie
Anna Florea
Completati spatiile libere: De [...] ani opresc timpul si fac cu el ce vreau. Acum, de exemplu timpul e [...], pentru ca de asta am chef. Ma ocup de fotografie pentru ca [...] si pentru ca evadez din realitate. O fotografiez, o duc acasa, si o fac mai frumoasa.
the kid’s next door imaginary friend.
Gruia Dragomir
Oana Damian
27 de ani. Crescut la periferie, dar cu bune maniere. A studiat Literele şi cultura americană. Pentru bani a împărţit pliante, a aranjat marfă pe raft, a făcut piramide din pungi de făină, a comentat meciuri de fotbal, a făcut asigurări pentru maşini şi alte combinaţii. De plăcere a scris despre autori americani în Noua Literatura, a scris despre Gabriel Scamă în romanul colectiv Rubik şi despre Dr. Gonzo în revista aLtitudini, a tradus Jurnalul pe motocicleta al lui Che Guevara şi a scris pentru mai multe reviste. În prezent scrie despre muzică pe muzica.metropotam.ro şi este copywriter.
Sunt o gospodină perfectă. Autoare de succes de sufle-uri potrivit inflamate, prăjituri pufoase și soteuri parfumate. Principială fără excepție în ceea ce privește temperatura de spălare a lenjeriilor de pat și gazdă de prosoape imaculate cu arome de levănțică uscată. Enciclopedic documentată despre uzanțele nucșoarei și scorțișoarei și atentă distribuitoare de opinii în ceea ce privește proprietățile de curățare ale bicarbonatului de sodiu. Si scriu.
Alexandra Maftei
Olivia Safer
Strainul poate fi caracterizat print-un fel de ciudatenie si irealitate. O irealitate de genul asta poate strafulgera un cer perfect clar.O sanatate tun si niste nervi de otel o poate face greu de crezut , asta doar pentru ca un om sanatos se gandeste la alte lucruri si nu in directia unde zace incertitudinea.O data vazuta , lumea nu mai poate fi acel loc de incredere.Strainul nu poate trai in lumea comfortabila si izolata a burghezului , acceptand ceea ce vede si atinge ca fiind realitate.El vede prea profund iar ceea ce vede in esenta este haosul.
Tânără, carieristă, stilată și cu orientări serioase, caut satisfacții în mediul publicistic. Preocupată de ce se întâmplă în mediul urban, arhitectură, artă, muzică și de frumos, în general. Posed mașină personală, ștampilă cu drept de semnătură și ceva pogoane în Argeș. Doresc prietenie cu persoane cumsecade și schimb de idei. Ofer la schimb povești, ceai cu tort de ciocolată (rețetă veche de familie) sau consultații de specialitate. Nu ezitați să dați search pe facebook sau să mă citiți în Tataia. Promit să răspund prompt la mesaje, dar accept doar persoane serioase.
Ghica Popa
Rucsandra Pop
Sunt artist si creative director în Bucureşti. Munca mea pentru branduri locale si internaţionale mi+a adus premii la festivaluri internationale cum ar fi Cannes Lions, Epica, Eurobest, The One Show, Golden Drum, Ad’Or, Effie, Euro Effie. Imi place sa conduc, imi plac robotii, pantofii sport, animalele blanoase, jucariile ca obiecte de arta, ochelarii de soare colorati, cartile de benzi desenate, shoppingul.
Rucsandra Pop a studiat literatura la Braşov, jurnalism la Bratislava, sociologie la Varşovia. În prezent este doctorand în etnologie şi antropologie culturală la Bucureşti. A lucrat ca redactor şi editor la mai multe ziare din Braşov, apoi ca scenarist şi editor de scenarii prin televiziunile bucureştene. În ultimii 7 ani a fost curioasă să vadă dacă poate să facă carieră în corporaţie. S-a dovedit empiric că da. A încercat şi fascinaţia antreprenoriatului, dar s-a ales doar cu o experienţă în plus. În timpul liber, Rucsandra funcţionează ca artist independent şi manager cultural, fiind unul dintre initiatorii Hydra Society, un organism cultural cu mai multe capete.
Mircea Popescu
Vlad Tăuşance
Lumea ce o schiţez surprinde dematerializarea imaginii superficiale şi transformarea acesteia întro atmosferă, o trăire interioară, intensă şi profundă. Chipul uman ca semn antropomorf populează mare parte din universul meu plastic şi apare ca substitut al corpului, scopul fiind expresia.
Jurnalist, scriitor, de obicei. Publicitar, activist politic, de curând. 32 de ani, 75 de kilograme, responsabil și oarecum mainstream, de voie de nevoie.
Lia Bira
Mircea Pop
Eu sunt Lia,am 20 de ani si sunt studenta la Arte in Bucuresti.Imi place foarte mult sa desenez si sa fac fotografii, sa calatoresc si sa cunoasc oameni noi.Imi place deasemenea sa rasfoiesc,sa decupez, sa ma joc cu diferitele elemente gasite prin ziare,reviste sau carti si sa gasesc asocieri inedite.Asocierile mai putin obisnuite transmit mesajul mai usor.
Am facut un liceu de arta, nu am terminat facultatea deoarece am fost exmatriculat, sper ca situatia sa se remedieze insa mai am un mic repaus pana in toamna. Fac ce imi place si anume desenez cat pot de mult, in general ce-mi trece prin minte. Inca invat, de obicei stric, acopar, modific si tehnic si din pdv al ideii. Imi place sa retin unele trasee tehnice, sa incerc sa le reproduc si cred ca de asta e nevoie pentru a concepe ceva ce necesita coerenta, sa spunem, o banda desenata, consecventa in procesul din spatele produsului final, cand se cere, in rest tot experimentul este baza.
Sergiu Sas
Alex Roşca
Arad, soare, ştrand, mal, Mures, bere, Constru, feromoni, hormoni,vodka, suc de portocale, discuţii, dibluri, Timisoara, 0 si 1, prieteni sfinţi, yoga, natură, internet, fotografii, jucării, fructe, legume, flori, biciclete, iubire, pace şi armonie.
Fotografiez greoi, in urma unui proces lenes si inexplicabil de introspectie, visare, plictiseala, imaginatie, tristete uracioasa sau fericire. Pozez ce vreau, cand vreau. Mi-e greu sa accept un tipar, o regula, o norma, o tema, o taxinomie sau pana la urma, ceva impus. Nu-mi impun sa fac fotografii pentru ca atunci n-o sa-mi iasa asa cum vreau eu. Sunt dezamagit cand nu simt nimic - uitandu-ma la fotografiile mele.
Mihaela Precup
Sandra Ghiţescu
Mihaela Precup e lector la Universitatea din Bucuresti. Preda literatura si cultura vizuala americana. Ii plac benzile desenate si studiile despre memorie si trauma. E co-creatoare a unei benzi desenate cu frecventa aleatorie pe care o puteti gasi la www.julesandcrispin.com.
Sunt Sandra. Fac PR pentru proiecte care îmi plac și workshop-uri de creativitate și self-diving pentru oameni care s-au trezit sau sunt pe cale să o facă. Sunt un fan al eticii și practicii jocului ca alternativa la etica și practica muncii. Colecționez hobby-uri, muzică, powerpoint-uri și bufnițe decorative. Aș face școli în care toate materiile sunt opționale, biblioteci SF și muzee live.
Maria Balabaş
Răzvan Roşca
Maria Balabaş este unul dintre acele personaje pe care nu ştii exact cum să le defineşti: mai mult fragment decât linie continuă, mai multă culoare decât metodă de lucru. Părinţii i-au spus: „muzică”! şi de atunci, într-un fel sau într-altul, sunetele i-au ordonat vârstele. În prezent se defineşte prin Dimineaţa crossover şi Avant’n’Gard. Nu crede în rivalitate; are un frate şi câţiva prieteni buni; este vegetariană; în ultima vreme citeşte cărţi de istorie şi de ecologie acustică şi încearcă să se implice în programe sociale.
Eu sunt Nimeni, nu fac Nimic, si sunt la fel de batran ca si pamantul. Am mai fost aici si voi mai fi in acelasi loc, si pentru ca pare ca sunt foarte ocupat de fapt vreau sa spun ca nu am timp. Si asta ma defineste cel mai mult, ca nu am timp. Dar nu pentru ca sunt foarte ocupat ci pentru ca timpul nu exista. Deci daca timpul pentru mine nu exista, inseamna ca nu-l am, nu e deloc. Deci cand spun ca nu am timp, nu am timp...
Justin Pickard Justin Pickard este scriitor si futurist ce opereaza dintr-un sediu secret in putin-populatele campuri din sud-estul Angliei. Scrie literatura SF si isi petrece majoritatea timpului preocupandu-se de tehnologie, societate si contururile ce se construiesc in jurul secolului XXI.
Miruna Vasilescu M-am născut în ‘87 la Dunăre în Giurgiu şi-am terminat Scenaristică la UNATC acum 2 ani. Am făcut tot felul de lucruri, de la scris la organizat partyuri la fanzinuri şi tripuri în lume. Acum am grijă de filmele altora şi plănuiesc filmele mele. Încerc să nu-mi prăjesc minţile cu lucrurile pe care le am de făcut în fiecare zi. E o eră epuizantă dar sunt maxim de fericită că sunt parte din ea.
Adrian Sandu
Mihaela Brebenel.tumblr.com
Adi e unul dintre cei mai vechi si dragi prieteni ai mei. Acum stă probabil si se uită printr-un microscop, când ar putea foarte bine să fluiere in carlingă în timp ce se îtoarce dintr-o misiune de recunoaştere câţiva parseci mai încolo...
Cu aşa un avatar, nu pot să continui cu o prezentare formală, să zic ca voi fi doctorand la Goldsmiths şi că fac parte aici dintr-un grup de artişti, cu care lucrez în principal pe text, film experimental, performance şi intervenţii. Dar aş putea spune că mă preocupa foarte tare concepte precum spaţiul post-cinematic de expunere a lucrărilor bazate pe film, trauma în artă şi construirea identităţii personale şi colective dintro perspectivă anti-carteziană, afectele ca formă de analiză a recepţiei lucrărilor de artă, ideile lui Artaud despre teatrul cruzimii şi părerea lui Derrida despre dragoste.
Ştefan Lucuţ
Codin Orăşeanu
Folosesc cunoștințele vizuale cât și non vizuale întrun singur scop: să îmi creez propria lume.
Om printre oameni