Raiul copiilor, anul I, nr. 1 by TransylvaniaToday

RAIUL COPIILOR „Lăsaţi copiii să vină la Mine!”

SERIE NOUĂ. ANUL I. NR. 1 MARTIE 2017

EXEMPLAR GRATUIT. PENTRU SUSŢINEREA ACESTEI REVISTE DONAŢIILE SUNT BINEVENITE. DONAŢIA RECOMANDATĂ: 1 LEU.

10 ani în Capela Sfântul Iosif

Cu ocazia aniversării a 10 ani de fructuoasă păstorire la Capela „Sfântul Iosif”, Redacția Raiul copiilor vă transmite din suflet cele mai alese urări de pace şi bine! Capela Sfântul Iosif – un ”colț de rai” pe pământ pag. 3

A renăscut revista Raiul Copiilor pag. 12

Cum au învăţat copiii, părinţii și bunicii să picteze icoane pag. 10-11

Paginile copiilor pag. 13-15

CARTEA LUNII

Rugăciunea Tineretului de Alexandru Todea

Alexandru Todea a fost cel de-al doilea român care a avut

cinstea de a primi purpura de cardinal, după Iuliu Hossu. Hirotonit episcop în clandestinitate, el a fost unul dintre mărturisitorii credinței în Isus Cristos care a trecut prin temnițele comuniste în perioada în care autoritățile comuniste au interzis Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică. De asemenea, a devenit, tot în clandestinitate, mitropolit al acestei biserici. După căderea comunismului, IPS Alexandru Todea a fost unul dintre cei care au reconstruit Biserica Greco-Catolică, care era supusă în continuare la un tratament nedrept de către politicienii anilor 1990. Pentru eforturile sale, el a fost creat cardinal de către Sfântul Ioan-Paul al II-lea,

Papă al Romei. Însă Alexandru Todea s-a remarcat nu doar prin dârzenia cu care a luptat împotriva sistemului comunist, ci și ca un apostol al tinerilor și al copiilor. El a lăsat și unul dintre cele mai frumoase volume dedicate celor mici și celor tineri: Rugăciunea Tineretului. Ediția a treia a volumului a apărut la Editura Buna Vestire din Blaj, în anul 2001. Rugăciunea Tineretului rămâne o lectură utilă pentru cei care doresc să descopere modul în care își pot trăi credința într-un mod autentic și profund, așa cum au făcut-o tinerii prieteni ai părintelui Alexandru, care au înfruntat cu mult curaj încercările aduse de comunism.

artea aceasta este mesajul iubirii mele pentru voi, dragi tineri de toate vârstele. Ea a fost scrisă cu mai bine de 55 de ani în urmă, pentru elevii mei de atunci. Pentru ei a fost hrană spirituală și ghid în anii grei de stăpânire a regimului comunist ateu. Se aflau atunci în fața unor alegeri greu de făcut: să-și trădeze convingerile și credința sau să-și asume soarta bisericii noastre, urmând calea catacombelor și chiar a închisorii și a martiriului, scria în prefața cărții cardinalul Alexandru Todea. Revista Raiul Copiilor – serie nouă este o publicaţie a Parohiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, Andrei Mureşanu din Cluj-Napoca Îndrumător spiritual: pr. Mircea Marţian Editor coordonator: Bianca Pădurean Redactor: Claudiu Pădurean Redactori juniori: Cezar Olimpiu Ţinteşan, Patricia Vanessa Ţinteşan, Maria-Clara Pădurean, Adina Cociş, Iulia Marţian, Diana Crăciun, Andi Ştefan Morar DTP: Ioachim Gherman Revistă realizată cu ajutorul ClujToday.ro ISSN (print) 2559 - 0669; ISSN-L (print) 2559 - 0669; ISSN (on-line) 2559 - 1517; ISSN-L (on-line) 2559 - 0669 2

RAIUL COPIILOR

EDITORIAL

Capela Sfântul Iosif – un ”colț de rai” pe pământ Fiind o apariție editorială specială, dedicată aniversarului de 10 ani, m-am decis să sacrific explicarea semnificației acestui ziar, cum ar fi normal la primul său număr, născut cu curaj, dar un pic poate prematur, după puține zile de la apariția ultimului cerc parohial din comunitatea noastră dedicat, cum se poate deduce, jurnalismului. Prin urmare am preferat de data aceasta să fac un simplu exercițiu de memorie întorcându-mă în lumea amintirilor frumoase și trezindu-mă, nu întâmplător, în martie 2007. În acea zi am primit cu emoţiile inerentelor schimbări spre desfășurarea activităților noastre pastorale o capelă și încă vreo câteva mici spații colaterale, spații la care muncisem, deja, pentru a fi vrednice să găzduiască Sfânta Liturghie, cu câteva săptămâni bune înainte: „O prezenţă luminoasă într-un spațiu care devenise locul unde părea că se va stinge visul Card. Iuliu Hossu de a se construi o mare catedrală pentru credincioșii binecuvântatei Eparhii de ClujGherla“ – după cum scria presa vremii. Aşa am pornit la drum cu gândul și misiunea de a umple de viață aceste spații, până atunci doar niște neprietenoase ”betoane reci”, având, însă, prin grija Mântuitorului și bunăvoința episcopului nostru, un nou ocrotitor: pe Sf. Iosif - antrenat deja de secole în protejarea familiei sfinte și a familiei în general, dar și a Bisericii universale și a binecuvântatei noastre eparhii.

Este o misiune dificilă să comprimi în câteva rânduri truda, încercările, satisfacţiile celor 10 ani. Data nașterii noastre nu a fost aleasă întâmplător... ci chiar de ziua Sf. Iosif, ziua eparhiei noastre. De atunci, „anii noştri“ s-au adunat, încet, încet. Sunt deja zece ani de apostolat, de acumulări, de schimbări, de evoluţie, de aşezare în proiect. Zece ani în care ştiu că ne-aţi fost alături, aţi crezut în calea noastră, în mijlocirea Sf. Iosif, în povestea noastră şi, astfel, prin Harul lui Dumnezeu, ne-am oferit clipe de autentică bucurie. Zece ani de creştere continuă atât pe plan uman al bisericii vii, cât și pe planul bisericii de piatră (exclusiv prin grija și strădania arhiereului nostru). Totul a început cu întrebări și frământări, chiar cu amenințări legate de incapacitatea noastră de a susține o pălărie care părea prea mare pentru noi. Şi, totuși, au urmat ani în care comunitatea a crescut, s-a maturizat şi a devenit mai puternică. Incredibil, dar adevărat! Încă o dovadă vie că şi cei mici pot reuşi, că imposibilul poate fi posibil prin voință divină. De-a lungul timpului s-au operat mai multe modificări... structurale (am primit ajutoare doi preoți vicari, ceea ce este un unicat în eparhia noastră). Au fost şi modificări organizatorice (program liturgic bogat și o pastorație secvențială care urmărește diferite grupuri țintă de credincioși) - capela impunându-se ca fiind un loc unde toți cei care intră sunt primiți cu brațele deschise, RAIUL COPIILOR

asumându-ne menirea de a fi o ”casă pentru toți”.

Pastorația la Capela Sf. Iosif înseamnă o poveste fascinantă în primul rând despre modul cum Dumnezeu continuă să-i intercepteze pe oameni, despre respect și seriozitate şi despre fapte concrete săvârșite cu puterea numeroșilor voluntari laici care activează aici. Chiar dacă această capelă este cunoscută ca fiind ”Biserica copiilor”(carisma comunității este fără îndoială pastorația acestora), nu trebuie uitat faptul că în prezent, comunitarea numără nu mai puțin de 18 grupuri parohiale (pentru copii, tineri sau adulți), două coruri (unul de profesioniști adulți și unul de copii), un grup coral intrumental compus din laici voluntari, două grupuri de rugăciune Copiii Sf. Iosif , respectiv Reuniunea Mariană dedicată Reginei Martirilor și Mărturisitorilor. Toate activează atât la nivelul capelei noastre și spațiilor aferente din acest ansamblu socio-pastoral aflat în construcție în Piața Timotei Cipariu, cât și la Centrul Socio-Pastoral de pe strada Constantin Brâncuși 44-46, un veritabil vârf de lance în pastorația copiilor și a tinerilor (dat în folosință prin binefăcători, în anul 2015). Aș menționa și faptul că oferim acum, pe lângă pastorația sacramentală și una prin intermediul mijloacelor moderne de comunicație (site-ul parohial, respectiv pagina de Facebook). În plus există și o comunitate a inteprinzătorilor privați din comunitatea noastră care oferă servicii pe diferite sectoare de activitate, listă publicată la afișierul central, respectiv pe site-ul nostru (vă așteptăm în viitor și pe voi în această comunitate). Pentru întreaga lucrare am primit din partea PS Florentin mai multe Diplome omagiale, Crucea pectorală, Medalia Sf. Iosif... Știu că toate acestea au fost semnul Iubirii divine și mai știu că, de fapt, au fost acordate pentru fiecare dintre voi... cu adevărat pietre vii ale comunității noastre locale. De aceea cu bucurie sfântă şi încredere în providenţa lui Dumnezeu, dar şi în susținerea PS Sale și în colaborarea dumneavoastră, vă invit la rugăciune - inima parohiei noastre - pentru ca astfel să rămână mereu şi mereu o comunitate vie: Doamne Isuse Cristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeu îndurător, a cărui dragoste pentru oameni nu are margini; ne închinăm gloriei Tale cu teamă şi iubire, şi îţi mulţumim pentru tot ce ne-ai dăruit comunitătii noastre, şi fiecaruia dintre noi, prin fructuoasa mijlocire a părintelui nostru ocrotitor, Sf. Iosif. Sfântul Iosif să vă surâdă binevoitor și să vă binecuvânteze întotdeauna! Pr. Mircea Marțian 3

SFÂNTUL IOSIF

Cinstirea logodnicului Fecioarei Maria a început

Cine a fost cu adevărat Sfântul Iosif, Sfântul Iosif a fost declarat ocrotitor al întregii biserici de către Papa Pius al IX-lea Sfântul Iosif are o importanță aparte pentru toți credincioșii catolici de pretutindeni, în special pentru cei din Eparhia de ClujGherla și respectiv pentru Parohia Andrei Mureșanu. Mai întâi, Sfântul Iosif este venerat pentru rolul protector pe care și l-a asumat în viața Mântuitorului Isus Cristos și a Preacuratei Sale Mame. Din anul 1621, cinstirea sa, care era un fapt în Orient încă din zorii Creștinismului, devine obligatorie pentru întreaga Biserică Catolică. Mai mult, Papa Pius al IX-lea l-a declarat Ocrotitor al Bisericii. Din 1853, Sfântul Iosif a fost declarat și patron spiritual al noii Eparhii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, de Gherla, azi de Cluj-Gherla. În plus, din anul 2007, Sfântul Iosif a fost ales și ocrotitor al noii capele deschise la demisolul Catedralei în construcție din Piața Timotei Cipariu, dedicate martirilor și mărturisitorilor credinței din secolul XX.

1621 anul în care cultul Sfântului Iosif devine unul răspândit în întreaga Biserică

Cine a fost Sfântul Iosif? Sfântul Iosif nu este o figură legendară. Există mai multe surse istorice care vorbesc despre cel care avea să devină logodnic al Fecioarei Maria și, astfel, tatăl vitreg al Mântuitorului Isus Cristos. Cele mai importante izvoare istorice care vorbesc despre Sfântul Iosif sunt Evangheliile după Matei și după Luca. Din aceste Evanghelii reiese că Iosif se născuse în orașul Betleem. El era unul dintre descendenții Regelui David, care a avut o importanță

deosebită în istoria umanității. Iosif era de meserie tâmplar, iar această ocupație are o conotație simbolică foarte puternică, pentru că amintește de un alt tâmplar biblic, Noe, cel care a construit Arca cu ajutorul căreia a contribuit la planul lui Dumnezeu de a salva viața de la distrugerea provocată de Potop. În chip asemănător, Iosif contribuie la construirea unei noi Arce, Biserica, cu ajutorul căreia Dumnezeu salvează omenirea de la pedeapsa veșnică. Evangheliile arată că un înger i-a apărut în vis și i-a vestit că Maria avea să dea naștere unui fiu conceput în RAIUL COPIILOR

SFÂNTUL IOSIF

în Orient din primele veacuri de Creştinism

logodnicul Sfintei Fecioare Maria? mod miraculos: este vorba de Isus Cristos. La puțină vreme după aceea, Iosif și Fecioara Maria, care era însărcinată, au trebuit să plece spre Betleem, locul de naștere a lui Iosif, pentru a participa la recensământul organizat în întreg Imperiul Roman la porunca primului împărat roman, Octavian Augustus. Ajunși la Betleem, Fecioara Maria și Iosif nu au găsit adăpost în hanurile supraaglomerate, astfel că au fost nevoiți să își petreacă noaptea într-o peșteră care servea drept adăpost pentru animale. Acolo a venit pe lume Pruncul Sfânt, căruia i s-au închinat îngerii, păstorii și cei trei magi veniți de la Răsărit. La scurt timp, Familia Sfântă s-a transformat într-o familie de refugiați. Regele Iudeii, Irod, a auzit o profeție potrivit căreia s-a născut viitorul rege. Drept urmare, pentru a-și păstra coroana, el a ordonat uciderea tuturor băieților născuți în acea perioadă. Lui Iosif i-a apărut din nou un înger în vis, care i-a spus să meargă în Egipt. Este vorba de țara unde evreii cunoscuseră o robie cruntă și care, astfel, primea ocazia să își răscumpere vina din trecut. În Egipt, Familia Sfântă a petrecut mai mulți ani, iar după moartea lui Irod, Iosif a decis să se întoarcă în Țara Sfântă. Însă nu în partea care forma Regatul Iudeii, ci în partea care fusese inclusă în provincia romană Galileea. Familia Sfântă s-a stabilit în Nazaret. Ultima dată când Sfântul Iosif apare în documentele istorice este legată de relatarea pelerinajului pe care Familia Sfântă l-a făcut la Ierusalim, locul unde Isus, în vârstă de 12 ani, s-a pierdut vreme de trei zile de părinții săi pământești. RAIUL COPIILOR

Semnificații multiple Cultul Sfântului Iosif s-a răspândit mai întâi în Egipt, țara pe care o alesese drept refugiu din calea prigoanei. În Occident, cultul său s-a răspândit încetul cu începul. Sfinți precum Bernard de Clairvaux sau Brigitta a Suediei l-au cinstit pentru devotamentul său deosebit, însă cultul său a căpătat caracter general din 1621. Sfântul Iosif a fost ales drept patron al Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla în 1853 deoarece el era și patronul împăratului

Austriei, Francisc Iosif, care se pare că a militat pentru ridicarea Bisericii Greco-Catolice la rang de mitropolie. După căderea comunismului, Sfântul Iosif a fost o alegere inspirată pentru hramul capelei din Piața Timotei Cipariu, deoarece spiritul său de sacrificiu, modestia și acceptarea constantă a Voinței divine și a nedreptăților au reprezentat o sursă de credință și încredere pentru martirii și mărturisitorii credinței din secolul XX, care au avut și ei de înfruntat furia unor irozi moderni.

Sfințirea Capelei Sfântul Iosif (19 martie 2007) 5

ANDREI MUREŞANU

Marele poet a fost unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848

Cine a fost Andrei Mureșanu, autorul versurilor imnului de stat

Cărturarul transilvănean a fost cel mai bun prieten al istoricului și ziaristului George Barițiu Unul dintre cei mai valoroși intelectuali români din secolul al XIX-lea a fost poetul Andrei Mureșanu, a cărui amintire este cinstită inclusiv prin denumirea dată unui important cartier al Clujului. Andrei Mureșanu a avut o viață zbuciumată. S-a născut în Bistrița, într-o familie săracă, cu trei copii. Tatăl său, Teodor, era proprietarul unei mori de argăsit. A murit tânăr, în urma unui accident de muncă, iar cei trei copii au rămas în grija mamei. Pentru că erau lipsiți de posibilități materiale, frații lui Andrei Mureșanu au primit o educație sumară. Unul a devenit cantor al unei biserici grecocatolice din Bistrița, iar celălalt a devenit morar, ca și tatăl său. Micul Andrei Mureșanu a avut noroc cu un bătrân grănicer, Dănilă Doboș, din Valea Rodnei, care a

fost primul său învățător. O minte sclipitoare, Andrei Mureșanu a avut șansa să fie admis la școala normală săsească din Bistrița. A impresionat prin hărnicia sa și a fost admis apoi în Gimnaziu Piarist din același oraș, în 1823. După ce a absolvit Gimnaziul, Andrei Mureșanu a plecat, în 1832, să studieze în cele mai bune școli românești din Transilvania, cele ale Blajului. Mai întâi, a studiat filosofia, apoi teologia grecocatolică. Tot în Blaj l-a cunoscut

pe George Barițiu, cel care avea să devină cel mai bun prieten al său. În anul 1838, George Barițiu, care fusese numit director al unei școli românești din Brașov, i-a propus să se mute în orașul din sudul Transilvaniei, iar Andrei Mureșanu a devenit institutor. Din 1840, Andrei Mureșanu a devenit profesor la gimnaziul românesc din Brașov. În paralel, a început să colaboreze și să publice poezii în ziarele lui George Barițiu: Gazeta de Transilvania și Foaie pentru minte, inimă și literatură. În această perioadă, Andrei Mureșanu a devenit prieten cu membrii elitei intelectuale românești: Grigore Alexandrescu, Ion Heliade-Rădulescu, Cezar Bolliac, Dimitrie Bolintineanu sau Vasile Alecsandri. În 1848, Andrei Mureșanu și prietenii săi s-au regăsit printre fruntașii Revoluției de la 1848. Poetul ardelean a scris poezia intitulată Un Răsunet, care a devenit între timp imnul de stat Deșteptă-te, române! În 1849, Andrei Mureșanu și George Barițiu au trecut Carpații, însă în Valahia au fost arestați de armata rusă, care ocupase această parte a țării. A fost dus până în nordul Moldovei, apoi a fost eliberat. După eliberare, s-a stabilit la Sibiu, unde a devenit funcționar: translator pentru Buletinul Oficial al Guvernului Transilvaniei. A continuat să publice în ziarul Telegraful român. Andrei Mureșanu s-a pensionat în 1861. În 1862, și-a publicat poeziile în volum și a fost premiat de ASTRA cu 50 de galbeni. Din păcate, a murit în sărăcie în 1863. RAIUL COPIILOR

HRISOV

ÎN NUMELE ŞI SPRE MĂRIREA PREASFINTEI ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI ŞI NEDESPĂRŢITEI TREIMI Cu voia Tatălui Ceresc, cu iubirea Fiului şi cu lucrarea Spiritului Sfânt, s-a binecuvântat această Sfântă Capelă, avându-l ca ocrotitor pe SFÂNTUL IOSIF, logodnicul Preacuratei Fecioare Maria. Capela este situată la demisolul noului complex multifuncţional, aflat în construcţie pe mai multe nivele în Piaţa Cipariu din Cluj-Napoca, şi reprezintă, un nou rod al suferinţei mai multor generaţii de creştini greco-catolici, care au străbătut cu credinţă şi speranţă perioada catacombelor Bisericii Greco-Catolice din România. Lucrările au început din anul 1991, cu consimţământul şi binecuvântarea Înalt Preasfinţiei Sale Arhiepiscop “ad personam” George Guţiu, pe atunci Episcop Eparhial în Tronul Eparhiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, de Cluj-Gherla şi la iniţiativa unor mărturisitori ai credinţei, între care îl amintim pe Mons. Tertulian Langa, Vicar general. Construcţia - coordonată de către inginerul Vasile Podoabă – s-a desfăşurat după un proiect elaborat de arhitecţii Aurel Buzuloiu şi Mircea Amitroaie, în colaborare cu inginerii Valer Pop şi Ioan Ţurcanu. Edificiul a fost realizat cu sprijinul Guvernului României, Ministerului Culturii şi Cultelor, Consiliului Local și al Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, Consiliului Judeţean Cluj, al unor Asociaţii Internaţionale, Conferinţe Episcopale şi al credincioşilor Eparhiei noastre. Ceremonialul de sfinţire s-a oficiat de către Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu, Episcop Eparhial de Cluj-Gherla, azi, 18 martie 2007, cu participarea parohilor din municipiul Cluj-Napoca, a unor distinşi reprezentanţi ai autorităţilor locale şi centrale, a unor remarcabile personalităţi şi a unui mare număr de credincioşi creştini. Această a patra Duminica a Postului Mare - a Sfântului Ioan Scărarul - este o zi de bucurie pentru întreaga Biserică Catolică, pentru Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, pentru întreaga comunitate din Cluj-Napoca şi - în mod particular - pentru credincioşii Parohiei “Andrei Mureşanu”, cei care, prin îndurarea lui Dumnezeu, manifestată prin hotărârea Preasfinţiei Sale Florentin Crihălmeanu, îşi vor desfăşura de acum înainte activitatatea pastorală în noua Capelă “Sfântul Iosif”. Toate acestea s-au realizat în timpul pontificatului Sanctităţii Sale, Sfântul Părinte Papa Ioan-Paul al II-lea, şi a Sanctităţii Sale, Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea, a Preafericitului Părinte Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, a Înalt Preasfinţiei Sale George Guţiu, Arhiepiscop “ad personam”, şi a Preasfinţiei Sale Florentin Crihălmeanu, Episcop al Eparhiei de Cluj-Gherla. Uniţi în rugăciune, mulţumim Bunului Dumnezeu pentru toţi aceia care ne-au ajutat să edificăm acest nou Sfânt lăcaş de rugăciune în cinstea SFÂNTULUI IOSIF, pe care îl rugăm să ne mijlocească harurile necesare pentru ca, aici, cât mai multe suflete să-şi găsească hrana necesară mântuirii. Binecuvintează, Doamne, acest rod al îndurărilor Bunătăţii Tale, pe toţi cei care iubesc podoaba casei Tale şi pe toţi închinătorii care se vor ruga într-însa. Paroh Mircea Marţian

Cluj-Napoca, 19 martie 2007

RAIUL COPIILOR

Episcop de Cluj-Gherla † Florentin Crihălmeanu

ACTIVITĂŢI LA ZI

Parohia care are multă grijă de copiii săi Pastorația în Parohia Andrei Mureşanu a așezat central încă de la mutarea ei la Capela Sf. Iosif copiii cărora le-a dedicat o Liturghie pentru și animată de ei, după un model deja practicat în tradiția catolică. Însă Liturghia Copiilor, oficiată în fiecare duminică, de la ora 11.30, nu este singura activitate cu dedicaţie specială pentru copiii din comunitate. În fiecare zi a săptămânii au loc și alte activități, unele nu doar catehetice, ci extra-catehetice, legate de diferite domenii, printre care menționăm muzică, limbi străine, dansuri populare, meditații gratuite, artă, în funcţie de nevoile copiilor şi părinţilor din parohie, dar și de inimoșii voluntari care coordonează aceste grupuri parohiale. Vă prezentăm mai jos ce activităţi au loc în Parohia Andrei Mureşanu: CATEHEZĂ PE DIFERITE GRUPE DE VÂRSTĂ: •

• • •

•

Grupa „Bunului Păstor”, 3-6 ani/ 7-9 ani, responsabil Cristina Sechelea, tel. 0748-593411 – joi, 2 grupe începând cu orele 16.30 respectiv orele 18.00, în Atriumul din faţa Căsuţei îngerilor + Căsuța Sfinților. Grupa Mică Pregătitoare, cls. I-a și a II-a, responsabil Otilia David, tel. 0735-533763 – duminică ora 10.15, Căsuţa Bibliei. Grupa de Primă Împărtăşanie, cei din cls. a III-a sau mai mari care nu au parcurs acest pas, responsabil Adriana Tușa, tel. 0755-356190, Căsuţa Sfinţilor. Grupa de aprofundare, peste 10 ani, responsabili pr. Florin Isac și pr. Mircea Marțian – Întrunirile (luni, vineri sau sâmbăta) sunt anunțate punctual – la Centrul de activități de pe C. Brâncuși 44. Grupa liceenilor, responsabili pr. Florin Isac și pr. Mircea Marțian – Întrunirile (vineri sau sâmbăta) sunt anunțate punctual – la Centrul de activități de pe C. Brâncuși 44.

EDUCAŢIE MUZICALĂ • •

•

Ore de cor în Corul „Allegria”, dirijat de Cristina Nagy, tel. 0745-018158 – sâmbăta, 11.15-13.15, Sală de repetiții cor de la Balcon B sau în Capelă. Ore de chitară, responsabil Andreea Daniela Lola, tel 0743-966053, Grupa de începători/ avansați, vineri, interval orar 16.00-17.00, respectiv 17.0018.00, la Centrul de activități de pe C. Brâncuși 44. Ore de pian, Denisa Macovei, 0746-180442, miercuri în intervalul 15.00 -16.00, respectiv joi în intervalul 16.00 -19.30 – Balcon B (accesul se face pe la prima ușă de după Intrarea B!).

LIMBI STRĂINE •

Limba engleză începători și avansați, prof. Vasile Dan Ungur, tel. 0758-640034 – sâmbătă, interval RAIUL COPIILOR

ACTIVITĂŢI LA ZI

• • •

09.00 grupa mică respectiv 10.00 grupa mare, Căsuţa sfinților. Limba franceză începători și avansați, prof. Monica Dănescu, tel. 0743-389504 – sâmbătă, interval orar 09.00 -11.00, Căsuţa Bibliei. Limba italiană avansați, prof. Helga Teppergberg, tel. 0741-945428 – interval orar 17.00 – 18.00 – la domiciliul d-nei profesor. Limba germană, responsabil Luminița Petruș, tel. 0757-228163, miercuri, interval orar 16.30 -17.10, grupa mică iar 17.10-18.00 grupa mare, la Centrul de activități de pe C. Brâncuși 44.

MEDITAŢII •

Ajutor la lecţii pentru clasele I-IV, responsabil înv. Aurelia Chiorean, tel. 0755-830027 – locul și programul – de comun acord între părți.

CERC DE DANSURI ȘI OBICEIURI POPULARE •

Responsabili, instructorii Narcisa Boilă, tel. 0742457833 şi Călin Vac, tel. 0745-359386 – joi, ora 17.15 – începători, respectiv 18.00 – avansați, la Centrul de activități de pe C. Brâncuşi nr. 44.

CERCUL DE ARTĂ VIRGIL FULICEA (PICTURĂ, DESEN, MODELAJ) •

Responsabil Ioana Rusu, tel. 0749-842558 – Vineri, ora 15.00-16.30, Modul de 10 săptămâni/semestru, Balcon B.

CERCUL MICULUI ACTOR •

Responsabil Adriana King, actor la Teatrul Național din Cluj, tel. 0722-626417, bilunar, luni, ora 17.30 – 19.00, Centrul de activități de pe Bld. C. Brâncuși 44.

CLUBUL NAVIGATORII MARIEI •

Responsabil prof. Lucian Chiorean – origami, navomodelism, construcții ambarcațiuni…, marţi, orele 17.30 -19.00 – Centrul de activități de pe C. Brâncuși 44.

CLUBUL DE JURNALISM •

Responsabil Bianca Pădurean – sâmbătă (bilunar) între 13.45 şi 14.30, la Centrul de activități de pe C. Brâncuși 44.

RAIUL COPIILOR

ATELIERUL DE ICOANE

Cum au învăţat copiii, părinţii În perioada 6-10 februarie 2017, în vacanţa şcolară a celor mici, la Centrul de activități de pe strada Constantin Brâncuşi nr. 44, aproape 40 de copii, părinţi şi bunici au petrecut, împreună, câteva ore, în cel mai plăcut mod: au învăţat să picteze icoane pe sticlă sub coordonarea dnei Ioana Rusu.

RAIUL COPIILOR

ATELIERUL DE ICOANE

și bunicii să picteze icoane

Acesta nu a fost primul atelier de icoane care are loc în parohia noastră. Din 2010 şi până acum, peste 90 de copii au devenit mici pictori pe sticlă. Noutatea a fost că, de data aceasta, cursul a fost adresat şi părinţilor sau bunicilor care au dorit să înveţe această artă străveche şi să aibă parte de câteva ore de linişte sufletească oferită de pictură, care este şi o binecunoscută metodă terapeutică, în vremurile

RAIUL COPIILOR

agitate în care trăim. Ce au învăţat participanţii la acest atelier? Ei şi-au însuşit tehnica de realizare a icoanei pe sticlă, cu tuş şi vopsea de ulei şi au învăţat cum se aplică foiţa de aur clasică sau cea lichidă, fiind inițiați în regulilie iconografiei pe sticlă. Cursanţii au învăţat să picteze „în oglindă“ şi să fie atenţi la respectarea regulii ca semnul binecuvântării să fie făcut cu mâna dreaptă.

Icoanele realizate cu truda micilor şi marilor artişti vor fi expuse, din 19 martie, la Capela Sfântul Iosif până în prima duminică după Paşti (Duminica Tomii). Atunci, ele vor fi sfinţite, apoi vor fi expuse spre vânzare pentru ca astfel să se poată asigura mereu necesarul de materiale pentru următorii cursanți. Prioritate la cumpărarea lor vor avea autorii micilor picturi.

DEMULT...

O poveste din Raiul Copiilor Publicaţia noastră vrea să reînnoade tradiţia unei reviste mai vechi, de la sfârşitul anilor 1940, care apărea la Bucureşti. Ea se adresa tot copiilor şi avea menirea de a aduce învăţătura creştină catolică în casele copiilor. Vechea serie a Raiului Copiilor a inclus o serie de texte valoroase, care au fost repere pentru copiii vremii. O parte a acestor texte va fi reprodusă în seria nouă, cu mici ajustări de ordin sintactic şi morfologic. Am păstrat, pe cât am putut, exprimarea arhaică, pentru a da un plus de savoare textului.

Raiul Copiilor, 10 august 1943

PURICELE URIAŞ

ra pe la sfârşitul veacului al XVI-lea. În uzina opticianului Ioan Jansen, într-un orăşel olandez, se aştepta ca să sosească stăpânul dintr-o lungă călătorie pe care o făcea în Italia. Acesta îşi câştigase la Roma pe preoţi drept clienţi, iar la Veneţia toată negustorimea de frunte. Pentru oamenii de atunci, binecuvântarea unei perechi de ochelari era ca o descoperire dumnezeiască, prin care se recăpăta, parcă printr-o putere supranaturală, vederea slăbită a ochilor. Dar nu numai că maestrul Jansen ar fi inventat ochelarii, ci el ajunsese la o perfecţiune atât de mare încât produsele lui erau celebre şi în castelele nobililor. La câteva zile după ce s-a întors din Italia, el s-a dus cu fiul său, cu o căruţă trasă de patru cai şi încărcată de lăzi, spre târgul Haarlem. Şi în această călătorie, Jansen a descoperit fiului său, Zaharia, secretul ultimei sale invenţii. - Vino în interiorul căruţei, zise tatăl deodată; am să-ţi arăt ceea ce n-ai mai văzut niciodată! Sub învelişul rogojinei ce acoperea căruţa, tatăl scoase un dulăpaş înfăşurat cu inele de fier şi spuse: - Ascultă, fiul meu, la Florenţa am cumpărat o ”gemă” care e o piatră foarte preţioasă şi fin şlefuită. Pe această piatră de artă greco-antică, este săpat ceva aşa de mic, încât nu se poate observa nici cu lupele noastre cele mai perfecţionate. În chipul acesta, mi-a venit ideea ca să pun încă o lentilă şlefuită peste cea dintâi. M-am uitat prin aceste două lentile şi m-am retras speriat! - Dar de ce, tată? - Pentru că, deodată, am putut să descifrez clar ce era scris pe acea ”gemă”, pentru că ea fusese mărită de mai multe ori. - Ce curios! Ai pus două lentile una peste alta? - Le-am ţinut depărtate, de o şchioapă una de alta, şi prin aceasta am făcut o nouă invenţie, care ne ajută să cunoaştem lucrurile cele mai mici şi pe care nu le putem vedea cu ochii. Am încercat şi, iată, acum, în acest dulăpaş este tot succesul trudei mele: uită-te şi admiră! Meşterul Jansen a scos din cutia de lemn un tub de alamă, aurit, purtat de 3 braţe tot de alamă, fixate pe o placă de abanos. - Acum, uită-te înăuntru, Zaharia! 12

Tatăl aranjă tubul şi tânărul privind înăuntru, s-a retras înspăimântat. - Ceva grozav, tată! Ce vrăjitorie e asta? Ai pus pe necuratul în tub? - Nu te face de râs, băiete! Ce vezi tu acolo nu e decât un purice ordinar! - Acest monstru păros, un purice? - Nu-i altceva, prostuţule! E în adevăr un purice ordinar pe care l-am scos cu foarte mare greutate din blana căţelului şi după ce l-am pregătit, l-am lipit peste oglinda de sub tub. - Asta este… da, e… e o vrăjitorie? exclamă Zaharia. - Nu-i nici o vrăjitorie; acesta e un progres ştiinţific foarte însemnat. Eu numesc această sticlă dublă microscop, adică observator de lucruri mici. Şi astăzi vreau să-l arăt ducelui Albrecht din Haarlem. Veni şi momentul când maestrul Jansen arăta invenţia sa nobilimii din Ţările de Jos. Şi ce s-a întâmplat? Era întâia spaimă la fiecare din cei care se uitau şi câteva doamne de la Curte au căzut leşinate la pământ când au văzut acest monstru păros în tub şi mai ales când ştiau că a fost un purice ordinar, îndrăzneţ, care le pişcase şi pe ele câteodată. Şi Zaharia, care venise cu tatăl său la castel, se zice că a observat pe câteva persoane din această societate nobilă că s-au scărpinat în ascuns; atât de tare le impresionase vederea jupânului purice. Acum ducele zise: ”Ia ascultă, maestre Jansen! Acest lucru minunat trebuie să mi-l faci cadou!”. Chemă să vie un paj, care să ducă microscopul cu tot cu dulăpaş în camerele lui particulare; apoi scoase inelul din deget şi-l dădu inventatorului, drept ca o răsplată de prinţ. Se spune că acest dintâi microscop, inventat de Jansen, a suferit multe alte întâmplări. După ce ducele Albrecht s-a săturat de el, l-a dat cadou regelui Angliei, iar acesta, la rândul lui, marelui matematician Cornelius Drebbel. O rudă a acestuia l-a luat la Colonia (Koln) şi în anul 1622 la Roma, unde l-a dăruit Papei. Dar învăţaţii Sfântului Scaun nu ştiau ce să facă cu acest obiect extraordinar, fiindcă prin atâtea călătorii lentilele se mişcaseră şi acum nu se mai putea vedea nimic. Numai celebrul Galileo Galilei a reuşit să aranjeze iarăşi microscopul aşa că purecii s-au văzut din nou în mărimea lor cea veche, extraordinară. În Middelburg, Olanda, monumentul lui Jansen anunţă până astăzi gloria sa de a fi inventat microscopul! RAIUL COPIILOR

PAGINILE COPIILOR

Cum publicaţia de faţă se adresează, în special, copiilor, în fiecare număr vor exista pagini scrise integral de copiii din comunitatea Parohiei Andrei Mureşanu. Prima redacţie a Raiului Copiilor – serie nouă, este compusă din (în ordinea vârstei): Cezar Olimpiu Ţinteşan, Patricia Vanessa Ţinteşan, Maria-Clara Pădurean, Adina Cociş, Iulia Marţian, Diana Crăciun şi Andi Ştefan Morar. Însă este o redacţie care nu are locurile limitate. Toţi cei care vor să scrie articole, să ia interviuri, să facă fotografii sau să deseneze sunt bineveniţi să ia parte la Cercul de Jurnalism organizat în fiecare sâmbătă, de la ora 13.45, la Casa Parohială de pe Brâncuşi nr. 44. Producţiile micilor jurnalişti vor fi publicate în paginile Raiului Copiilor. Vă invităm să citiţi primele articole scrise de redactorii – junori ai Raiului Copiilor, serie nouă.

De ce îmi place să citesc? de Iulia Marţian, 12 ani

Pentru mine verbul “a citi” îmi fusese necunoscut. Mai apoi am întâlnit adevărata plăcere şi pasiune a vieţii, ceva care depăşeste limitele fabulosului şi te face să simţi cu adevărat ceea ce înseamnă fericirea. Aveam cinci ani, nimic nu îmi stătea în cale pentru a devora cărţile, mică şi clăpăugă, cu bucle aurii, dolofană şi curioasă, ca de altfel orice alt copil din lume. De ce îmi place să citesc? Unii ar considera această întrebare extrem de banală, simplă şi fără sens, dar aşa cum filosofii, profesorii de religie, şi preoţii au scris cărţi întregi şi lucrări maiestuoase de exemplu despre rugăciunea „Tatăl Nostru”, aşa şi noi, copiii, putem scrie cărţi întregi care răspund la această întrebare. Nimic nu se compară cu talentul de a te scufunda în minunata lume a ficţiunii, unde orice e posibil, unde orice om are o şansă spre victoria Binelui, la fel cum Lucifer a avut o şansă în faţa lui Dumnezeu, dar n-a fructificat-o, la fel cum Adam şi Eva și toată omenirea au primit o şansa spre mântuire. Unde pot fi eu însămi, citind, confundândumă, topindu-mă printre cuvinte şi pagini? În acea clădire plină de mirosul loialităţii, trădării, iertării, iubirii şi imposibilului devenit posibil, numită bibliotecă. Atunci când eram mică dorinţa mea cea mai mare era să pot să locuiesc în Biblioteca Universităţii din Cluj-Napoca, patul fiind poveştile, mâncarea cuvintele şi apa ştiinţa. Doream să mă hrănesc cu cărţi, să fiu zâna hârtiei. Cum poţi face să devii membru al acestui Consiliu al Cititorilor? Unu: trebuie să ai răbdare. Colegii şi prietenii mei mereu mă roagă să le împrumut cărţi, dar niciodată nu

RAIUL COPIILOR

au răbdare să intre în poveste, nu au răbdare pe parcursul introducerii unde toate detaliile se îngrămădesc să fie citite. Ei vor direct mister şi acţiune, nu savurează crema de deasupra tortului. Este ca şi cum ai mânca de la îngheţată doar cornetul. Doi: trebuie să intri în carte, nu fizic, ci cu mintea. Când eram mică, Andrei, în prezent student la Facultatea de Teologie, venea la mine în cameră când citeam şi îmi zicea că mă lasă singură, că el are o treabă. Eu nici nu auzeam, eram profund cufundată în carte. Era nevoie să îmi spună că mergem la restaurant şi, culmea, deoarece mie îmi plăcea nespus să ies în oraş, auzeam. Trei: trebuie să trăieşti, totuşi, în lumea reală, chiar dacă adori cărţile în care orice este posibil (fie vorba între noi, altfel părinţii tăi vor trebui să ia măsuri, inclusiv interzicerea pălăvrăgelii despre personajul tău preferat). În cărţile cu magie, unii consideră că nu e nimic moralizator în ele, că nu este nici un element valoros în ele. Însă toate cărţile au la bază lupta dintre bine şi rău, în toate personajul negativ a fost cândva bun, dar nu a valorificat șansa, mereu este un om înţelept care povăţuieşte (consiliază ca și preotul la spovadă) eroul poveştii. Chiar dacă uneori nu ne dăm seama, valorile divine sunt prezente în fiecare cuvânt din orice carte, oricând şi sub orice înfăţişare (chiar și în cele de groază) pentru că El este binele care întotdeauna învinge. În plus, am constatat că autorii creează cărţile, creează propriul univers, făcând personajele după chipul şi asemănarea lor, la fel cum Dumnezeu a creat lumea…

PAGINILE COPIILOR

Dansul, una dintre cele mai expresive arte de Maria-Clara Pădurean, 9 ani

Există multe stiluri de dans: hip-hop, balet, salsa, house, dansuri populare etc. Baletul este delicat, hiphop-ul este plin de energie, salsa este rapid, houseul este brusc, iar dansurile populare sunt diferite de la o zonă la alta a globului. De când fac parte dintr-o formaţie de dans hip-hop, am început să particip la concursuri și spectacole de dans. Uneori, antrenamentele sunt grele, iar dacă vrei să ai rezultate, trebuie să repeţi mult mai mult decât la antrenamente, trebuie să repeţi şi acasă. Mie îmi place dansul pentu că, după ce îți dai toată silința ca să înveți coregrafia, dansezi cu plăcere și nu ai nevoie să te gândești la ce mișcare va urma, ea îți vine din reflex. Pe lângă faptul că dansul este o activitate foarte plăcută, el este şi un sport care menţine starea de sănătate. Pentru mine, dansul este cea mai bună cale de a arăta lumii cea mai expresivă artă.

Dance is the best way to show the world the most expressive way of art!

MODA INTERIOARĂ

Desen de Cezar Ținteșan

Moda din ziua de astăzi este foarte extravagantă şi ciudată. Unele chestii par a fi nefolositoare, şi unele chiar aşa sunt, dar moda nu este numai

Secolul XXI a împărţit lumea în două: oameni care au ales să îl urmeze pe Dumnezeu şi oameni care L-au scos definitiv din viaţa lor. Dacă eşti la modă,

nebună şi ciudată, dar nu sunt din ea și au un comportament creştin. Acum, că am vorbit despre moda interioară care ne defineşte cine suntem, să vorbim şi despre moda care defineşte cum arătăm. Desigur, contează cum arătăm în interiorul sufletului nostru, dar pe atât de mult contează şi cum arătăm pe dinafară, cum ne îmbrăcăm, în ce stil o facem.

despre haine. Expresia „a fi la modă” nu este numai despre cum te îmbraci, ci este şi despre cum suntem noi. Este la modă să fii deştept, este la modă să fii curajos şi viteaz dar, din păcate, nu este la modă să fii creştin.

asta nu înseamnă că nu mai trebuie să fii creştin, de altfel poţi să fii îmbrăcat foarte modern şi în interiorul tău să fii profund creştin. Adevărații artişti sunt creştini. Este vorba chiar de artişti care par că fac parte din aceasta lume

Vedem în tot felul de poze femei cu make-up-uri extravagante sau haine cu decolteuri mari, dar nu este necesar să fii îmbrăcată indecent ca sa fii la modă: poţi să fii la modă, elegantă şi decentă, în acelaşi timp.

de Diana Crăciun, 13 ani

RAIUL COPIILOR

PAGINILE COPIILOR

Teodor Tihan, critic literar: Mi-a plăcut şcoala enorm de mult Interviu realizat de Adina Cociş, 12 ani Reporter Raiul Copiilor: Când v-aţi apucat de scris? Teohar Tihan: Dacă ar fi să răspund cu toată serozitatea la întrebarea ta, ar trebui să mă duc cu gândul cu prea mulți ani în urmă, când unul dintre profesorii pe care i-am avut la gimnaziu ne dădea, drept temă, compuneri care ar fi trebuit să pună în lumină și felul nostru de a reacționa în fața naturii, așa cum ne apărea ea în unul sau altul dintre anotimpuri în care ne găseam. Așa cum cred că vi s-a întâmplat și vouă, la școală. Dar asta nu ne făcea pe nici unul dintre noi scriitori. Scrisul presupune și alte calitați. Iar ele se pun în valoare ceva mai târziu. Altminteri, ar trebui să credem că, odată cu deprinderile alfabetului, am și devenit scriitori. Or, lucrurile nu stau deloc așa. Dar de lucrurile astea o să-ți dai seama când mai crești. R.R.C.: Ce v-a inspirat atunci când v-aţi pus în gând să scrieţi o carte?

T.T.: Chiar literatura pe care o aveam sub ochi. Pentru că, așa cum ți-ai dat seama, în cărțile mele, am urmărit de fapt, cărțile altora, încercând să le găsesc un sens, un înțeles, prin care ele să poată comunica nu doar cu altele, ci și cu cei care le citesc, într-un moment sau altul al vieții lor. Am făcut această precizare pentru a-ți spune, de fapt, că, în cărțile mele am căutat să-i aduc în prim plan pe marii scriitori ai literaturii române, dar și pe cei care mi-au fost și încă îmi sunt contemporani. Sunt scriitori în care cred și care aduc un suflu nou în literatura română de azi. O spun în calitatea mea de critic literar. R.R.C.: V-a plăcut școala în copilărie ? T.T.: La întrebarea asta, ți-aș spune doar atât: enorm de mult. Și aș vrea să le placă și altora, pentru că este singura care ne poate face cu adevărat oameni.

Teodor Tihan s-a născut în 7 septembrie 1944, la Galaţii-Bistriţei/Bistriţa-Năsăud. A absolvit Facultatea de Filologie a UBB Cluj (1967) şi este Doctor în Litere. A debutat în Steaua, în 1966. Volume: Apropierea de imaginar, critică şi istorie literară, 1988; Umanităţi şi valori, 2000; Ora cărţilor deschise. Lecturi contemporane, 2003; Figuri şi forme critice contemporane, 2004. Coautor la Dicţionarul General al Literaturii Române, 2004-2005. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

Cum mi-am găsit sportul preferat de Andi Morar, 14 ani Sportul ne ajută să ne dezvoltăm fizic, moral şi social. Fizic - ardem caloriile şi devenim mai slabi; moral - în momente mai puţin plăcute sau chiar stresante, ne ajută să învingem stresul, deoarece atunci când faci antrenament uiţi de griji; social - atunci când eşti la concursuri, întâlneşti oameni noi, cu care te poţi împrieteni. Am început să fac sport de pe la trei ani. De fapt, am “urcat” pe schiuri la un an şi jumătate, când mama m-a dus pentru prima dată pe schiurile ei. Toată lumea RAIUL COPIILOR

spune că experienţa aceea mi-a plăcut foarte mult. Mai târziu, am început să schiez singur, pe picioarele mele. După aceea, am continuat cu înotul, un an şi jumătate în fiecare zi, dar m-am plictisit, aşa că am încercat încă un sport nou, şi acela a fost tenisul de câmp. Din nefericire, am văzut că nu mi se prea potriveşte nici sportul acesta, dar de la patru ani tot visam să fac tenis de masă, doar că nu am găsit locul potrivit în care să practic acest sport. Întrun final, am găsit un club de tenis de masă. M-am ataşat automat

de colegi şi de profesori. Acum sunt legitimat la CS Politehnica Cluj şi particip la competiţii pe care, uneori, le şi câştig. Acum pot spune că mi-am găsit sportul preferat.

BUNA VESTIRE

Istoricii cred că este cea mai veche sărbătoare dedicată Fecioarei Maria

Buna Vestire, sărbătoarea vieții care aduce primăvara

Data acestei sărbători este 25 martie, cu nouă luni înainte de Crăciun, sărbătorit pe 25 decembrie Una dintre cele mai importante sărbători ale primăverii este Buna Vestire. Sărbătoarea celebrează momentul când un înger trimis de Dumnezeu, Arhanghelul Gabriel, a vestit-o pe Fecioara Maria că avea să fie mamă și să îl nască pe Mântuitorul nostru, Isus Cristos. Fecioara Maria a primit această veste în orașul Nazaret, iar locul exact este marcat în zilele noastre de Bazilica Bunei Vestiri. Arhanghelul Gabriel a fost trimis la Sfânta Fecioară pe când ruda sa, Elisabeta, era însărcinată în luna a șasea cu un copilaș care avea să devină apoi Sfântul Ioan Botezătorul, cel care avea să anunțe cu tărie venirea Mântuitorului. Din punct de vedere istoric, în Orient, celebrarea acestei sărbători a fost atestată de documente în jurul anului 550. În Occident, sărbătoarea a fost răspândită grație Papei Leon al II-lea, cam o sută de ani mai târziu. Dincolo de sărbătoarea religioasă, Buna Vestire era și este un prilej de bucurie și în tradiția populară. Oamenii credeau că această zi marchează victoria definitivă a primăverii asupra iernii. Într-adevăr, Buna Vestire este sărbătorită imediat după echinocțiul de primăvară, care este momentul în care ziua devine egală cu noaptea, iar apoi zilele se lungesc, vremea se încălzește, iar natura se îmbracă în straie de sărbătoare pentru a se pregăti de Învierea Domnului. O tradiție populară mai spune că Buna Vestire este și ”ziua cucului”. Și aceasta pentru că de multe ori, în ziua de 25 martie oamenii auzeau pentru prima oară în acel an cântecul cucului. Românii au interpretat acest lucru drept un semn al bucuriei, deoarece cucul

se înveselește și cântă prin păduri pentru că se întorc toate păsările călătoare alungate de gerul iernii. Pentru credincioșii greco-catolicii clujeni, această sărbătoare a Bunei Vestiri include un motiv suplimentar de bucurie. Prea Sfinția Sa, Episcopul Florentin Crihălmeanu, îl va hirotoni întru preoție pe diaconul Claudiu Tuțu, cel care s-a implicat în numeroase proiecte și în comunitatea noastră.

Invitație de a participa la Marșul pentru Viață 2017 Anul acesta, pe 25 martie, de sărbătoarea Bunei Vestiri, vă invităm să participați într-un număr cât mai mare la marșul pentru viață care va începe de la ora 16.00. Plecarea se va face din P-ța Unirii pe următorul traseu: Piața Unirii – Bulevardul Eroilor – Piața Avram Iancu – Bulevardul 21 Decembrie – Str. Memorandumului – Str. Petru Maior – Piața Păcii – Str. Napoca – Piața Unirii. 16

RAIUL COPIILOR