Iszom a teám. Iszom a kakaóm. Mikor leérek az aljára, csodálkozom. Megpillantva a bögre zárt fenekét csodálkozom, mert lyukacsokat vártam. Azt hittem szita. Azt hittem szita az, amiből iszom. 15 éve foglalkozom cipőfelsőrész készítéssel, imádom az Istent és harcolok a bacilusok ellen. Esetemben 32 év telt el 1983-tól, mióta a művészeti intézmény falait elhagytam. Mi az alapvető élményem és mi a tanulság, ami ebből a 32 évből számomra levonható? Az, hogy nagyot változott a világ egyfelől, és mégis ugyanott tartunk másfelől. Szomorú látvány és egyben visszataszító a sok sikeréhes mű. A „lemenni kutyába” és a „felkapaszkodni a Parnasszusra”, ugyanannak az éremnek a két oldala. Ugyanaz a kondicionáltság indukálja mindkettőt, valójában csak látszólag ellentétek. Jópofasággal és komolykodással tele a padlás. Leszakad a függöny. Bosszantó és ismerős történet. Ez az eredmény- vagy sikerorientált élet nem szereti az ilyen történéseket, de amennyibe nem vagyunk eredmény- és sikerorientáltak akkor sem szeretjük, ha leszakad a függöny. Egyszerű esemény. Akár szimbólum is lehetne. Az persze kérdés, az-e. Mérek, jelölök, fűrészelek, szerelek. Fogok egy OSB lapot, léceket vágok, APA. Fogok egy OSB lapot, léceket vágok, ANYA. APA és ANYA. Apa és Anya eltárgyiasul. Olyan konstrukció, amit nem én határozok meg, az a betűk szerkezetéből következik. A választásom itt csupán a méretre korlátozódik – 144x70 cm –, a többi adja magát, megyek utána. Tárgy. Az eredmény vagy csak semleges kijelentés, vagy tisztelet. Apának és Anyának. Apát és Anyát ide támasztom. Számítok arra, hogy érzékelhető, miszerint ez a felfogás a forma jelentőségét nem vitatja, sőt messzemenően tudomásul veszi, használja, érvényesíti azt, ugyanakkor nem tévesztendő össze azzal a formához fűződő, azt ájultan tisztelő de kiüresedett viszonnyal, amit formalizmusnak nevezhetünk. Talán ez az együttes, ez a látvány is példázza, amennyiben a formát helyre kell utasítani, hát helyreutasítjuk: Helyedre! Mire számítok még? Hogy megnyugszik a látogató, eltelve azzal a felismeréssel és meggyőződéssel, hogy kerek a világ. Kerek a világ azaz „minden a helyén” és „semmi nem nagy és nem kicsiny, hanem minden a körülményeknek megfelelő” Gerber Pál
Îmi beau cafeaua. Îmi beau cacaoa. Cînd se termină, sunt uimit. Mă uit la farfurioara ceștii și sunt uimit pentru că m-am așteptat să fie niște găuri acolo. Am crezut că e sită din ceea ce beau. Mă ocup de 15 ani cu executarea căputei, de 15 ani ador Domnul și lupt împotriva bacteriilor. Au trecut 32 de ani de cînd în 1983 am părăsit clădirea institutului de arte plastice.
I am drinking my coffee. I am drinking my cocoa. When I finish, I am stunned. I look at the teacup plate and I am stunned because I expected some holes to be there. I thought it was a sieve I was drinking from. I have been executing vamps, I’ve been worshipping God and fighting bacteria for 15 years now.
Care este impresia mea personală și învățătura care poate fi trasă din acești 32 de ani? Pe de o parte, lumea s-a schimbat radical, pe de altă parte, suntem exact acolo unde am fost atunci.
It’s been 32 years since I left the building of the Institution of Plastic Arts. What is my personal impression and the moral of this 32 years? On the one part, the world has changed radically, on the other part, we are exactly where we were back then.
E trist și respingător să vezi atîtea Opere care tînjesc după succes. ”Să te cațeri pe Parnas” sau să provoci neîncetat sunt de fapt aceeași față a monedei. Aceeași condiționare le motivează pe amîndouă, sunt antonime doar la suprafață. E plin podul cu glumițe și seriozități.
It is sad and repulsive to see so many Creations craving for success. ‘To climb the Parnassus’ or to provoke unceasingly are, actually, the same side of the coin. Both are motivated by the same conditioning, they are antonyms only on surface. The bridge is full of jokes and seriousness.
Se rupe cortina. Asta este o poveste iritantă și arhicunoscută. Viața asta ahtiată după rezultat și reușită nu o agreează, dar nici dacă nu suntem ahtiați de așa ceva nu ne place să se rupă cortina. E o întîmplare simplă, ar putea fi chiar un simbol. Nu știm dacă chiar este.
The curtain is breaking. This is an irritating and a wellknown story. This result and success-craving life doesn’t agree and even if we aren’t keen on something like this, we do not like that the curtain is breaking. It is a simple happening, it could be a symbol. We don’t know if it really is.
Măsor, însemnez, tai cu ferăstrăul, instalez. Iau o placă OSB, tai șipci, TATĂ. Iau o placă OSB, tai șipci, MAMĂ. Iau o placă OSB, tai șipci, TATĂ și MAMĂ. Tata și mama devin obiecte. E o construcție pe care nu o determin eu ci structura literelor. Eu aleg doar formatul – 144x70 cm -, celelalte lucruri se formează de la sine, eu le urmăresc numai. Obiect. Rezultatul este doar un enunț neutru sau respect. Tatălui și Mamei. Pe tata și pe mama le așez aici.
I measure, I mark, I cut with the window, I install. I take an OSB board, I cut laths, FATHER. I take an OSB board, I cut laths, MOTHER. I take an OSB board, I cut laths, FATHER and MOTHER. Father and mother become objects. It is a construction determined not by me but by the structure of letters. I just choose its format - 144x70 cm -, the other things are forming by themselves, I am just following them. Object. The result is only a neutral statement or respect. Respect for Father and Mother. I am placing father and mother here.
Cred că se simte că accepția asta nu contestă însemnătatea formei, mai mult, o ia în calcul, o folosește, totuși nu poate fi confundat cu accepția care respectă forma cum nu se poate mai mult, dar este goală de fapt și pe care o putem numi formalism. Poate că și ceea ce puteți vedea stă mărturie că în cazul în care forma trebuie s-o trimitem la loc, o trimitem. Ce speranță mai nutresc? Că vizitatorul o să se liniștească deoarece îl împlinește revelația și convingerea conform căreia lumea e rotundă. Lumea e rotundă, adică ”toate sunt la locul lor” și ”nimic nu e mare sau mic, totul e proporțional cu împrejurările.” Pál Gerber tradus de Dimény Péter
I think it can be felt that this acceptance doesn’t challenge the significance of the form, furthermore it takes it into consideration, it uses it but still, it can’t be confused with the acceptance that has unmatchable respect for the form but which is empty basically and that we can call formalism. Maybe what you can see is a testimony that if we have to send form to its place, we just do it. What hope do I still cherish? I hope that the visitor will calm down because they fulfill their revelation and their belief that Earth is round. Earth is round, i.e. ‘everything is in their right place’ and ‘nothing is large or small, everything is proportional with their surroundings.’ Pál Gerber Translated by Előd Márton
Karácsonyfatalp De hogy kerül ide a KISZ-denevér A téboly emblémája
Pingvinek-Tatabánya éjszakája Tanya plusszal A század amely telve mindazzal ami felesleges és kompromisszum
A törvény szerint–
Te fényben álló – jó hír terjesztő – ne félj
Rosszul akasztott kĂŠp
Zöld fej – Az ember aki könnyű és nehéz
Csontokra épített kép – Festészet veszélyes vizeken
A két összetartozó
Megterhelve
Művészet hivalkodás nélkül - azaz - Művészet amelyben nincsen hiúság
Apa ĂŠs Anya
Ikon
ﾃ《ﾃｭtﾃｳ inas
Szellemi gyรถnyรถr
Két párna-Önhitt és Pökhendi
Kurátorképző
Leszakadt fĂźggĂśny
Hülyeséget főzni – Válság lesz belőle
Festő tubus – Az önállósult matéria
A nap amikor majd cukor nélkül iszom a kávét
KĂŠk de igazsĂĄgos
Bemosni egyet a tĂzesnek
Allegorikus kép – Újra felkel-kivirágzik-talpra áll-
Gerber Pá1
My artistic activity is heterogeneous in that it includes painting, installation, plastic works, photography and objects. I have been painting black-and white or monochrome pictures since 1985. My works are characterised by sacral and banal motifs, analogy, fiction, a tendency to anthropomorphise, and the occasional do-it yourself feature. Texts, inscriptions, and captions frequently assume an important role. In my paintings the most everyday things are often the most special features. I apply common and uncommon techniques alike. Selected solo exhibitions 2015 Bennem már rengeteg világ dőlt össze – Me has a wealth of world collapsed / Batthyány Gallery, Debrecen;
2005 The Tragedy of „E” / Contemporary Art Center, Dunaújváros;
2014 Mop the deck – Felmosom a fedélzetet / Óbudai Társaskör Gallery, Budapest;
Department heads to give birth / Óbudai Zichy kastély, Budapest;
In particular existence full of art / Karinthy Szalon, Budapest; 2013 Stupid cook – Crisis becomes! Jurányi Gallery, Budapest; 2011 Ami lehúz és ami felemel – Which is lifted and pull off Viltin Gallery, Budapest; 2010 Seeking a choir… / Retrospektív, Ludwig Museum, Budapest; 2008 Still life / Hecker Péterrel, Deák Erika Gallery, Budapest; 2007 Then the art will stop / Studió Gallery, Debrecen; Bartók 32 Galéria, Budapest;
Good time – Sponge cakes / Millenáris, C kiállítócsarnok, Kerengő galéria; 2002 Self-contained flat with chrome kitchen, complete circuit, and wheel trims, Karinthy Salon, Budapest; Haul down the ugly chandeliers! Dorottya Gallery, Budapest; 2000 The stoker as the best musician, the porter as the best cellular biologist / Trafó Gallery, Budapest; 1998 Kunstcentrum (with Hermann Gabler), Utrecht; He who’s fond of playing football..., X.O. Gallery, Budapest
Lista lucrărilor / List of the Artworks
A törvény szerint- / După lege / According to the law
Fericire spirituală / Spiritual Happiness
Tu care stai în lumină, aducător de veste bună- să nu-ți fie frică / You backlit – bringing joy (heralding good news?) – don’t be afraid
Două perne – Pedant și Arogant / Two Pillow's- Pedant and arrogant
Pictura prost atârnată / Poorly hung painting Cap verde – omul care e ușor și greu / Green Head – The Men Who's Heavy and Light Pictura clădită pe oase – pictura pe ape tulburi / Painting built on bones – painting on troubled waters Cei doi împreuna / The two together Încărcat / loaded Arta fără ostentație – arta în care nu există vanitate / Art without ostentation – art with no vanity Tata și mama / Mom and Dad Icon / Icon Servitor căscând / Servant Yawing
Școala de curatori / Curators School Perdea ruptă / Torn Curtain Gătind stupiditate – devine criză / Cooking Stupidity– Became Crisis Festő tubus – Az önállósult matéria Ziua în care o să-mi beau cafeaua fără zăhar / The Day when I'll drink my Coffee without Sugar Albastru dar corect / Blue but fair Lovind nr 10 / Punching the Ten Pictura alegorică – se ridică din nou-înflorește- stă în picioare / Allegorical painting – rises again – blooming – standing