Reabilitarea sperantei pentru o viata mai buna

reabilitarea speranţei pentru o viaţă mai bună Programul de Reabilitare a Instituțiilor Sociale al Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare și Cooperare în Moldova (2001-2008)

Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare și Cooperare SDC

reabilitarea speranţei pentru o viaţă mai bună Programul de Reabilitare a Instituțiilor Sociale al Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare și Cooperare în Moldova (2001-2008)

Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare și Cooperare SDC

Cuprins

Gimnaziul-internat din Ungheni devine o casă mai bună pentru copii

4 La internatul psihoneurologic din Bender, odată cu deschiderea spre nou, revine respectul pentru demnitatea umană

6 Bucuria, un indicator de performanţă în povestea grădiniţei nr. 3 din Nisporeni

8 La Cocieri lupta pentru normalitate și demnitate continuă

10 Pacientul care a urmat cu succes un program de reabilitare: internatul psihoneurologic din Tiraspol

12 Un plus de căldură, lumină și perspective la gimnaziul-internat din Orhei

14 O viaţă mai bună. Atât cât se poate într-o închisoare, la penitenciarul pentru femei de la Rusca

16 Departe în trecut, aproape în prezent: normalitatea la internatul psihoneurologic de la Bădiceni

18 Școala-internat pentru copii cu deficienţe locomotorii din Ialoveni merge înainte

20 La internatul psihoneurologic de la Brânzeni a încolţit speranţa, la fel ca plantele din sera de aici

22 În sala de sport a liceului din Glinjeni elevii aleargă după sănătate

24

Cuvânt înainte

Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC) și-a început activităţile în Republica Moldova în anul 2000. Imediat după aceasta, în 2001, au fost elaborate și lansate primele proiecte de reabilitare fizică a instituţiilor sociale din ţară. La sfârșitul anului 2008, atunci când s-a încheiat acest program de reabilitare, cu o investiţie totală de 43.9 milioane de lei moldovenești, existau deja 11 proiecte implementate cu asistenţă și la înalte standarde profesionale în cooperare cu parteneri locali. Prezenta broșură dorește să ilustreze ceea ce a realizat SDC, ceea ce am obţinut și modul în care a fost îmbunătăţită viaţa cotidiană a beneficiarilor acestor instituţii.

Republica Moldova resimte o nevoie acută pentru lucrări de reabilitare în multe dintre instituţiile sale sociale, care au fost construite, în majoritate, cu peste 30 de ani în urmă și care au cunoscut puţine renovări și activităţi de mentenanţă. De exemplu, în anii în care energia era ieftină au fost aplicate diferite standarde. În ultimii câţiva ani, autorităţile Moldovei au depus și continuă să depună eforturi pentru a efectua lucrările necesare, însă acestea sunt relativ scumpe, iar mijloacele financiare disponibile sunt departe de a fi suficiente.

Privind retrospectiv – și aceasta este ceea ce dorim să demonstrăm cu prezenta broșură – putem afirma că sprijinul acordat de SDC a produs schimbări importante în instituţiile în care au fost realizate proiecte. Cel mai mare dintre acestea a inclus reabilitarea blocurilor de locuit și a sistemului de apă și sanitaţie la penitenciarul pentru femei de la Rusca. Totuși, multe rămân de făcut în Moldova și aceste proiecte ar putea încuraja autorităţile și donatorii potenţiali să le urmeze ca exemplu pentru acţiunile viitoare.

Cooperarea reușită cu aceste instituţii sociale a fost folosită pentru un alt proiect al SDC, care urmărește introducerea activităţilor de terapie ocupaţională în internatele psihoneurologice din Moldova, inclusiv în regiunea transnistreană a ţării. Proiectul se află în derulare și a ajutat în mod semnificativ la îmbunătăţirea condiţiilor de lucru pentru personalul din instituţii, precum și a condiţiilor de viaţă pentru pacienţi. Iniţiativa a devenit o activitate de mare succes datorită angajamentului puternic al directorilor și graţie susţinerii oferite de Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei și Copilului.

Speranţa noastră este ca această broșură să fie utilă pentru a pune în lumină o parte a cooperării SDC în Republica Moldova și pentru a inspira la alte acţiuni autorităţile și persoanele care iau decizii.

Thomas KUGLER Directorul Agenţiei Elveţiene pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC) în Moldova

Valeriu Artemie este unul dintre acești copii și are 16 ani. „Suntem ca într-o familie", afirmă el, când intră în blocul renovat în care locuiește. Aici și băieţii au pe pervaz flori de cameră, la fel ca în odăile fetelor, situate de cealaltă parte a scărilor. De exemplu, ca în dormitorul Cristinei Ojacov, căreia îi place biologia. Deja de șapte ani e la internat, mai mult de jumătate din viaţa ei, care merge, totuși, înainte, deși știe ce înseamnă pierderile. „O prietenă de-a mea, Cristina, a absolvit gimnaziul și ne-am despărţit. Noroc că Stela, o altă prietenă, mai este".

Școala de tip internat pentru copiii orfani și rămași fără îngrijire părintească din Ungheni este acum o casă mai bună pentru fiecare din cei 166 de copii de aici. „Se înţelege că nu putem conta pe ajutorul părinţilor, cum se întâmplă în alte școli", afirmă directorul gimnaziului-internat, Arcadie Pleșca. Regretul lui însă trece treptat în satisfacţie când începe să vorbească despre sprijinul acordat de Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC).

Sentimentele de familie și prietenie și-au găsit mai ușor loc aici după ce administraţia școlii a replanificat, cu sprijinul Agenţiei Elveţiene, încăperile din cele două blocuri de locuit, astfel încât copiii să poată trăi în odăi de 2-3-4 persoane, „după gradul de rudenie, după interese, după prietenie", cum spune directorul, „și nu ca înainte, câte 11-15, ca într-o cazarmă". În trei ani, între 2005 și 2008, gimnaziul-internat din Ungheni s-a schimbat mai mult decât în toate cele patru decenii de la fondare. Acoperișuri noi, „cu unghiuri mai mari, ca să nu rămână pe ele zăpada", după cum remarcă directorul Arcadie Pleșca. Geamuri și uși schimbate, în locul celor de lemn, pe care „dacă le deschideam să aerisim, nu eram convinși că le vom închide". O reparaţie în interior, care era atât de necesară, încât până la ea „ne era frică să nu cadă tencuiala veche peste vreun copil noaptea în somn". O fundaţie consolidată cu fier și ciment, pentru că avea o fisură, un veceu modern în exteriorul blocului de studii, o faţadă renovată… Toate acestea și alte câteva lucrări au fost realizate pentru ca fiecare din cei 166 de copii să se simtă aici ca acasă și să poată păși cu încredere în viaţa matură, în viitor.

Valeriu vrea să devină militar, iar Cristina – medic. „Absolvenţii noștri învaţă și la colegii, care la construcţii, care la drumuri, care la comerţ. Avem și ciobani. Dar nici unul nu este pe drumuri, hoţ sau cerșetor", povestește directorul, care încearcă să fie și manager în planificarea viitorului adult al copiilor din gimnaziu.

reabilitarea speranţei

Odată cu această ușă, se deschideau și oportunităţi noi pentru copiii din internat. Peste o săptămână, deja la Ungheni, directorul, împreună cu echipa din Moldova a Programului elveţian de reabilitare a instituţiilor sociale, făcea planul de intervenţii care avea să transforme o instituţie rezidenţială într-o casă mai bună pentru copii.

4-5

Gimnaziulinternat din Ungheni devine o casă mai bună pentru copii

Istoria colaborării dintre gimnaziul-internat din Ungheni și Agenţia Elveţiană începe în 2005 chiar ca o poveste. Un om rătăcea pe străzile Chișinăului în căutarea unei ambasade străine, ca să ceară ajutor pentru copiii care îl așteptau într-o casă veche, mulţi și cu multe nevoi. Era directorul Arcadie Pleșca. „Un tânăr de pe stradă mi-a zis să merg la Biroul de Cooperare al Elveţiei din apropiere". A găsit sediul, a apăsat pe buton și, după ce s-a deschis ușa, a lăsat un demers scris.

Trecutul instituţiei se regăsește în amintirile lui Gheorghe Darie, directorul adjunct pentru educaţie. În 2009 sunt 30 de ani de când lucrează aici. „Când am venit, în 1979, erau 560 de copii și, ca să facem un minim de confort pentru ei, aduceam ţoluri de acasă". Unele, poate, se mai păstrează în muzeul școlii, împreună cu alte lucruri vechi dar valoroase ca documente ale timpului. În muzeu, este loc și pentru amintirile despre anii de până la acţiunile de reabilitare ale Agenţiei Elveţiene pentru Dezvoltare și Cooperare la gimnaziulinternat din Ungheni.

Iată una dintre ele: peste 300 mii de tone de cărbune în fiecare iarnă pentru încălzire. Tot terenul de joc era plin de cărbune, la fel ca plămânii personalului care în fiecare zi punea pe foc 7 tone, iar jumătate îi scotea apoi cenușă.

Cheltuielile pentru cărbune erau de 413.600 de lei pe an. Iar acum, după instalarea noului sistem de încălzire cu gaz, plăţile sunt de 200.000 de lei, adică de două ori mai mici. „Iar pierderea de căldură pe traseu este de doar 2 grade", explică în cazangerie directorul acestui gimnaziu, unde au fost schimbate complet sistemele de aprovizionare cu apă, de canalizare, de încălzire și de alimentare cu energie electrică.

La mijlocul lui decembrie 2008 o fundaţie internaţională a adus încălţăminte pentru copiii de la internatul din Ungheni. Mai înainte, școala a beneficiat de o donaţie de făină din partea unui sponsor, pentru ca în fiecare zi copiii să mănânce și câte o chiflă proaspătă. Elevii povestesc și despre proiecte cu diferite organizaţii: călătorii sau instruiri. Directorul Arcadie Pleșca găsește cuvinte de mulţumire pentru fiecare contribuţie, mare sau mică. Pe cea a Agenţiei Elveţiene o numește însă „investiţie capitală", adică fundamentală pentru viaţa copiilor care dintr-o casă mai bună pășesc, la maturitate, într-o lume pe care o pot face la fel cum e casa lor.

GIMNAZIULINTERNAT DIN UNGHENI Costul total al investiţiilor: 5 230 342 lei moldovenești Partener naţional: Ministerul Educaţiei și Tineretului al Republicii Moldova Partener internaţional: Caritas Elveţia

Odată cu deschiderea pe care o promovează directorul Anatolie Babiuc, la internatul din Bender revine respectul pentru demnitatea umană. Scopul managerului, mărturisește el, este ca să „facă totul, pentru ca atât pacienţii, cât și angajaţii să trăiască și să muncească într-o atmosferă de demnitate, să ducă o viaţă omenească. Pentru că aici nu este o casă de nebuni…"

Vova și Mișa au strigat cel mai tare: „Mulţumesc!". Sărbătorile de iarnă au venit devreme pentru cei 25 de copii din Internatul psihoneurologic din Bender. La 15 decembrie 2008, angajaţii Agenţiei Elveţiene pentru Dezvoltare și Cooperare le-au adus jucării și cadouri, după ce în ultimii doi ani toţi cei 385 de pacienţi de aici au început să resimtă și efectele lucrărilor de reconstrucţie, realizate printr-o cooperare moldoelveţiană. „Slavă Domnului că există oameni buni și ţări generoase!", spune despre toate acestea Anatolie Babiuc, directorul internatului de la Bender.

Înainte de a fi ceea ce este prin statut – un internat psihoneurologic pentru pacienţi cu afecţiuni mentale și locomotorii, unele foarte grave, instituţia trebuie să fie, în primul rând, un spital pentru oameni. Iar faptul că acesta este un spital pentru femei e dovedit atât de curăţenia de afară și dinăuntru, de florile și legumele care cresc în jur în perioadele calde ale anului, cât și de grija, tot caldă, pe care unele femei o poartă copiilor bolnavi, care au fost aduși aici, recent, dintr-o altă instituţie rezidenţială suprapopulată.

reabilitarea speranţei

Vechiul a început să fie evacuat din spitalul psihoneurologic din Bender prin 2005, odată cu o curăţenie generală în care au fost adunate vreo 30 de tone de murdărie și transportate la gunoiște. Și, odată cu ele, au fost îndepărtate și practicile mai puţin bune. Astfel, a fost curăţat drumul, pentru a fi renovate capital trei blocuri de locuit. Aici au fost schimbate sistemele de aprovizionare cu apă și canalizare, ventilare și reţelele electrice.

Reparaţiile profunde au cuprins odăile, coridoarele, sălile de baie, WC-urile. Sunt cu adevărat schimbări din temelie: lucrări de protecţie a fundaţiilor, refacerea faţadelor, ferestre și uși noi, acoperișuri noi în locul celor vechi. În cea de-a patra clădire, împreună cu înlocuirea ușilor și ferestrelor, au fost efectuate lucrări de replanificare cu construcţia unui bloc sanitar separat.

6-7

La internatul psihoneurologic din Bender, odată cu deschiderea spre nou, revine respectul pentru demnitatea umană

În prezenţa directorului, fiecare cu câte o jucărie în mână, copiii fac baloane de săpun. Acestea se sparg, dar buna dispoziţie a băieţilor rămâne. Mult mai rezistente însă sunt lucrurile făcute aici cu susţinerea Confederaţiei Elveţiene. Stema acestei ţări și inscripţia, care menţionează discret că programul a fost susţinut de Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC), sunt dovada deschiderii unei instituţii de tip închis către colaborare, schimbare și nou.

INTERNATUL PSIHONEUROLOGIC DIN BENDER Costul total al investiţiilor: 4 333 000 lei moldovenești Partener: Administraţia locală

Pe propriile picioare, ţintuite la pat sau deplasate cu căruciorul, femeile internate la Bender își duc viaţa de spital mai departe. Una ţine în mână o mătură, alta citește o carte, cealaltă împletește, iar pe patul alteia stă îngrijită o păpușă. Vara, persoanele ţintuite la pat fac și ele, în cărucior și însoţite de asistente, plimbări la aer liber: pentru aceasta au fost amenajate intrări speciale.

Orice încercare de a aduce confort, liniște, ordine și speranţă în lumea oamenilor de aici este încurajată, fără rezerve, de administraţia instituţiei, care se îngrijește, cu mult înainte de sărbătorile de iarnă, și de celelalte rezerve – de hrană și haine. În depozite și beciuri se află deja trei mii de borcane cu legume conservate, trei tone de varză murată, harbuji, roșii etc., iar unul din atelierele de terapie ocupaţională produce fulare și ciorapi de lână pentru toate cele 360 de femei din spital.

Mihai Darii, directorul organizaţiei non-guvernamentale „Armonie", care desfășoară, în comun cu SDC, activităţi ocupaţionale în cele cinci internate psihoneurologice din ţară, este de părere că „practicile de ergoterapie pot spori interesul pentru preocupările profesionale în instituţiile de tip închis și, ca urmare, pot extinde șansele pacienţilor de a se integra în societate".

La Bender, toate lucrurile și lucrările – mai mari și mai mici – realizate împreună de administraţia spitalului și autorităţile locale, cu sprijinul oferit de partenerul elveţian, schimbă destinele unor oameni uitaţi, care încearcă să nu se mai uite în pământ, ci să privească, cât pot, mai departe. Mai departe de dezastrul care a fost înainte, apropiind acum normalitatea de care sunt demni.

„Înainte toate ferestrele aveau zăbrele. Ne era frică să nu fugă pacienţii. În odăi era sărăcăcios, în culori gri. Acum în interior peste tot sunt flori, odăile sunt curate, iar ferestrele au draperii. Am scos zăbrelele și nu a evadat nici o persoană. „Nimeni nu fuge de bine”.

Anatolie BABIUC Directorul Internatului psihoneurologic din Bender

De la podele până la acoperiș – totul a fost schimbat, prin muncă, din vechi cu nou: teracotă nouă pe pereţi, coridoare, în WC-uri și lavoare; tencuială și vopsea nouă în toate încăperile; uși noi în toate spaţiile sanitare și de distribuţie a hranei. „Acum și vesela se spală mai vesel", spune una dintre cele 37 angajate ale grădiniţei și exprimă astfel unul din mai multele câștiguri aduse de celelalte renovări, efectuate cu asistenţa Agenţiei Elveţiene. Este vorba de instalarea unui sistem de colectare a apei de ploaie pentru spălarea lenjeriei și veselei, racordarea instituţiei la sistemul centralizat de aprovizionare cu apă potabilă și construcţia unei reţele noi de canalizare.

Pe dulăpiorul cu haine este lipită fotografia fiecărui copil.

Pe tricoul Mariei scrie, cu litere mari, „Sergio..." și alături un nume de familie cu terminaţie italiană, probabil, al unui designer de haine și parfumuri.

Pe maioul lui Vadim se poate citi mai scurt „Italy". Inscripţiile sugerează în ce ţară sunt plecaţi părinţii lor la muncă. Din altă ţară însă a venit susţinerea pentru grădiniţa în care să se simtă și ei copii. Din Elveţia, prin intermediul Agenţiei pentru Dezvoltare și Cooperare.

Datorită acestui sprijin, grădiniţa nr. 3 din Nisporeni a ajuns să fie o instituţie cu adevărat pentru copii, și nu doar de copii.

“Am găsit o conlucrare sănătoasă cu elveţienii și vom continua să realizăm proiecte în viitor”.

Ion MUNTEANU Președintele raionului Nisporeni, Dare de seamă pentru un an de activitate

reabilitarea speranţei

Mai multe lucruri noi fac parte astăzi din viaţa copiilor din grădiniţa nr. 3. Iar punctul de pornire l-a constituit semnarea, în 2004, a unui acord între adulţii din Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC) și Consiliul Raional Nisporeni privind finanţarea comună a reparaţiilor de aici. De fapt, a fost un acord în beneficiul fiecărui copil. „Și noi, maturii, am avut noroc, și copiii au avut noroc, pentru că am reușit să facem toate acestea pentru ei", recunoaște directorul grădiniţei, Raisa Ciochină.

8-9

Bucuria, un indicator de performanţă în povestea grădiniţei nr. 3 din Nisporeni

Ce-i o fereastră nouă? Pentru un copil, poate, așa, e o ramă prin care se vede ce-i afară, ori dacă vin, la sfârșitul zilei, să te ia acasă mama, tata, vreo rudă sau buneii. Dar când un adult se uită printr-un geam de termopan, vede, în primul rând, că nu bate vântul prin el și se păstrează căldura. Poate astfel s-ar scrie astăzi la Nisporeni fragmentul din povestea Micului Prinţ despre cât de diferit văd realitatea copiii și adulţii, chiar dacă privesc în același punct.

O altă realizare comună se află în spatele altei afirmaţii, rostită de o educatoare: „Am lăsat sobele ca piese de muzeu, să le povestim copiilor cum era înainte". După elaborarea de către SDC a proiectului unei cazangerii noi, administraţia publică locală a finanţat construcţia ei, instalarea sistemului de încălzire interioară și conectarea acestuia la cazangerie. În plus, din această contribuţie a fost renovată faţada grădiniţei și amenajat teritoriul. „De unde atâta energie pentru toate acestea?" Și întrebarea nu este despre montarea reţelei noi de alimentare cu electricitate a grădiniţei nr. 3, ci despre capacitatea unui manager de a acţiona eficient. Directorul Raisa Ciochină are o explicaţie: „Nu îmi place să lucrez pe vechi, sunt mereu în căutarea noului. Cum era înainte, nici nu vreau să-mi amintesc". Este de ajuns, spune, să meargă într-o altă instituţie preșcolară din regiune ca să-și aducă aminte cum a fost în grădiniţă la ea până la colaborarea cu Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare și Cooperare. În discuţiile despre conlucrarea de aici, alături de partenerul elveţian, sunt menţionate numele Consiliului Raional Nisporeni sau cele ale actualului Primar Ion Gangan și precedentului Primar Victor Rusu. Din context nu lipsesc nici părinţii, care contribuie – cei care nu sunt la muncă în străinătate – „cu ce pot".

Acum, mulţi dintre copiii care au frecventat, pe vremuri, această grădiniţă din Nisporeni, fondată în 1971, au deja propriii copii. Ca părinţi, își doresc pentru copiii lor ceea ce este mai bun. Unii au ales tot grădiniţa nr. 3, renovată.

Acum acești foști copii vin aici în fiecare zi ca să aducă sau să-și ia copiii, bucurându-se că povestea grădiniţei lor are o continuare fericită. Și bucuria poate fi un indicator de performanţă.

GRĂDINIŢA PENTRU COPII NR. 3 DIN NISPORENI Costul total al investiţiilor: 1 700 000 lei moldovenești Partener regional: Consiliul Raional Nisporeni, Primăria Nisporeni

Iar între conflictul armat , când au fost evacuaţi toţi cei 420 de pacienţi într-o coloană lungă de autobuze sub focul armelor, și conflictul gazelor, când spitalul a fost debranșat total de la conducta de gaze naturale, oamenii de aici – pacienţii, cadrele medicale, personalul și administraţia – au dus în fiecare zi o luptă. Pentru existenţă, pentru normalitate și pentru demnitate.

„Cel mai greu a fost în războiul din 92. Mergeam la lucru de parcă mă duceam la luptă. În fiecare dimineaţă îmi luam rămas bun de acasă!", mărturisește Gheorghe Loghin, directorul internatului psihoneurologic din Cocieri, care lucrează aici de 20 de ani. Apoi își întrerupe confesiunea ca să răspundă la telefon: „Nu vă deranjaţi. Aici e cald, e sătul, se află sub îngrijire". Astfel, directorul îl liniștește pe părintele unui proaspăt pacient, care se interesează de condiţiile în care se află feciorul său.

A, B, C și D. Primele litere din alfabet denumesc cele patru edificii ale internatului psihoneurologic din Cocieri, Dubăsari. Iar primele intervenţii, realizate aici cu asistenţa Agenţiei Elveţiene pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC), au urmat, de asemenea, ca într-un alfabet, o ordine convenţională, cea a priorităţilor: căldură, acoperiș, terapie ocupaţională etc. De la primele acţiuni comune, lansate în această instituţie socială în 2001 odată cu schimbarea întregului sistem de încălzire, până recent, în primele zile ale lui 2009, când a fost oferită o donaţie umanitară pentru depășirea deficitului de combustibil, Agenţia Elveţiană a răspuns mereu urgenţelor, la apelul Guvernului moldovean.

Spre deosebire de acest nou bolnav, majoritatea persoanelor cu deficienţe fizice și mentale internate la Cocieri se află aici încă din 2001, când au debutat activităţile Programului de Reabilitare al SDC. Schimbarea tuturor ţevilor, radiatoarelor și a întregii reţele de încălzire a fost urmată de izolarea conductelor de transportare a căldurii, în condiţiile în care, până la construcţia cazangeriei proprii în 2007, instituţia primea agent termic de la Centrul republican de reabilitare a invalizilor și veteranilor, situat în apropiere. Apoi au fost renovate capital blocurile sanitare în una din clădirile de locuit, a fost schimbat aici sistemul de aprovizionare cu apă și înlocuite ușile. În 2002 și 2003, au fost construite acoperișuri noi, cu șarpante din lemn și foi de ardezie pe toate blocurile începutului de alfabet A, B, C și D, și pe galeriile de comunicare între ele. „Toate acestea sunt investiţii, nu cheltuieli. Și vorbim mai degrabă de beneficii decât de costuri", comunică directorul Gheorghe Loghin.

Iată cum înţelege el colaborarea: „Noi să facem ceva și ei să facă ceva – așa le place finanţatorilor.

Astfel reușim mai multe". Dacă în 2008, cu sprijinul Agenţiei Elveţiene, în alt bloc de dormitoare au fost schimbate toate ferestrele și ușile, administraţia planifică în timpul apropiat, prin efort propriu, să refacă faţada și să construiască un gard. De fapt, gardul nu este pentru a izola spitalul de lume – că oricum oamenii de aici trăiesc aproape uitaţi de părinţi, copii sau rude, ci pentru că în spatele unui gard e mai sigur.

Persoanele din internat reușesc, totuși, să iasă de multe ori dincolo de acest gard imaginar. Prin obiectele pe care le confecţionează în atelierele de ergoterapie. Maria Țugulea, instructorul de terapie ocupaţională, povestește despre succesele discipolilor săi la expoziţiile naţionale la care au participat, dar și despre munca lor cotidiană. „Lenuţa a cusut azi patru cearșafuri, și nici Tolea nu rămâne în urmă. Aliona va lucra după masă. Dar lider aici e Ruslan. Împreună cu celelalte persoane implicate, ei croiesc, împletesc, coase", totul pentru necesităţile zilnice ale celor 372 de bărbaţi și femei din internatul psihoneurologic de la Cocieri. Asemenea activităţi îi ajută pe oamenii de

10-11 reabilitarea speranţei

La Cocieri lupta pentru normalitate și demnitate continuă

Viaţa internatului psihoneurologic din Cocieri, raionul Dubăsari, a însemnat mereu o luptă. Instituţia, situată în regiunea de est a ţării și aflată sub jurisdicţia autorităţilor de la Chișinău, a cunoscut, în istoria sa de trei decenii și jumătate, mai multe confruntări: conflictul armat moldo-transnistrean din 1992 și disputa gazelor din iarna 2008-2009.

aici să-și înfrunte deficienţele și să ducă o viaţă eficientă, funcţională, productivă.

Parteneriatul durabil prin care instituţia „reușește mai multe", dacă fiecare are partea sa de contribuţie, a funcţionat și în 2009, când în primele săptămâni ale anului, internatul de la Cocieri a fost deconectă complet, împreună cu Centrul de reabilitare a invalizilor și veteranilor, de la conducta de gaze naturale, ca urmare a conflictului între Ucraina și Rusia privind gazele. Atunci, Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei și Copilului a asigurat montarea mecanismelor de ardere cu motorină la cazanul centralelor termice ale centrelor, iar Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare și Cooperare a oferit o donaţie pentru achiziţionarea motorinei necesare unei activităţi normale a instituţiilor până la reluarea livrărilor de gaze. Astfel, acordarea asistenţei are continuitate și după încheierea Programului de Reabilitare a instituţiilor sociale al SDC. În termeni de durabilitate descrie și administraţia Centrului republican de reabilitare a invalizilor, veteranilor muncii și războiului din Cocieri lucrările efectuate aici, în 2004, de Agenţia Elveţiană. „Suntem foarte mulţumiţi. Nu ne plouă cum ne ploua înainte. Și o să ţină încă mulţi ani înainte", vorbește Nina Barcari despre acoperișul construit aici, în locul celui vechi, pe edificiul alimentar al acestei instituţii, care oferă acum azil pentru 233 de persoane.

Ce fac oamenii între mesele pe care le iau în cantina cu acoperiș nou? „Merg la proceduri, pictează și împletesc, joacă șah, se căsătoresc și, uneori, divorţează", povestește Nina Barcari cursul vieţii de la centru. Cel mai vârstnic locatar are 92 de ani, cel mai tânăr – 34 și e invalid. Pe unii dintre aceștia acoperișul îi va supravieţui.

Pentru că a fost construit să dureze.

INTERNATUL PSIHONEUROLOGIC ȘI CENTRUL REPUBLICAN DE REABILITARE A INVALIZILOR, VETERANILOR MUNCII ȘI RĂZBOIULUI DIN COCIERI, DUBĂSARI Costul total al investiţiilor la Internatul psihoneurologic din Cocieri: 3 800 000 lei moldovenești Costul total al investiţiilor la Centrul republican de reabilitare a invalizilor, veteranilor muncii și războiului din Cocieri: 480 000 lei moldovenești Partener naţional: Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei și Copilului

Internatul psihoneurologic din Tiraspol are 44 de ani. Unul din pacienţii săi de astăzi se află internat aici încă din anul fondării.

Dacă ar putea, această femeie ar povesti de la persoana întâi întreaga istorie a spitalului, cu transformările prin care a trecut, cu vremurile mai noi pe care a ajuns să le trăiască instituţia destinată persoanelor cu deficienţe mentale. Medicul care are un stagiu de muncă de trei decenii la internat, Stanislav Petrov, poate să facă însă ușor comparaţii între ce-a fost înainte, demult și ce este acum. Din amintiri, din poze vechi și din documentele timpului se conturează o instituţie, aflată cu ani în urmă într-o stare de

“Efortul nostru de a asigura o calitate înaltă, monitorizarea atentă a executării pe care au efectuato specialiștii Agenţiei Elveţiene și faptul că aici personalul și bolnavii păstrează tot ce am făcut împreună – sunt cele mai importante lucruri pe care le pot spune despre această colaborare”.

Vitalie ZINOVENKO, antreprenorul local care a executat lucrările de renovare la internatul de la Tiraspol

Spălătoria se putea prăbuși în orice zi. La fel ca speranţa pacienţilor și angajaţilor internatului psihoneurologic din Tiraspol. Este diagnosticul din anul 2003 în istoricul bolii acestei instituţii sociale.

Tratamentul cu soluţii inginerești, pe care l-a ales directorul spitalului, Victor Paliţev, împreună cu Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC) și cu autorităţile locale, a readus lucrurile la normalitate. După ce a trecut printr-un program de reabilitare, instituţia poate oferi acum, celor 350 de persoane aflate aici, condiţii de viaţă și de tratament mai bune.

12-13 reabilitarea speranţei

Pacientul care a urmat cu succes un program de reabilitare: internatul psihoneurologic din Tiraspol

Uși, ferestre, căldură, apă, canalizare, curent electric, podele. Toate acestea erau lipsă acum câţiva ani în unul din cele două blocuri ce se numeau doar convenţional „de locuit". „Nici nu știu ce-am fi făcut fără sprijinul Agenţiei Elveţiene", recunoaște directorul Victor Paliţev.

sănătate gravă. Cum putea spitalul să micșoreze suferinţele bolnavilor dacă singur era pacientul cel mai suferind?

Instituţia reunește două clădiri de locuit pentru bărbaţi, un bloc pentru copii, o cantină, o clădire administrativă și una medicală – toate legate printro galerie de 180 de metri, care este „o adevărată coloană vertebrală a internatului", cum o numește, datorită caracterului ei vital, Grigore Bordeianu, Coordonatorul Naţional al Programului de Reabilitare al SDC. Directorul Victor Paliţev spune că „aceste coridoare erau distruse atât de mult, încât pe ele nu puteau să meargă, fără riscuri pentru sănătate și chiar pentru viaţă, nici medicii și asistentele, și nici pacienţii în cărucioare. Pe ele se duc și vin, încolo și încoace, în fiecare zi, peste 300 de persoane".

Restabilirea coloanei vertebrale a spitalului, cu instalarea sistemelor noi de încălzire, apă, electricitate și telefonie și cu schimbarea ușilor și geamurilor a fost cea de-a treia intervenţie importantă din tratamentul administrat instituţiei cu asistenţa Agenţiei Elveţiene pentru Dezvoltare și Cooperare. Prima a inclus construcţia și utilarea unei spălătorii noi, care prelucrează acum 300-400 de kilograme de rufe pe zi, fără să se simtă aici

INTERNATUL PSIHONEUROLOGIC DIN TIRASPOL Costul total al investiţiilor: 4 823 000 lei moldovenești Partener: Administraţia regională

miros de umezeală. Iar cea de-a doua acţiune a vizat reconstrucţia completă a unui bloc de locuit. Programul de reabilitare a mai inclus instalarea de acoperișuri pe galerie și pe blocurile pacienţilor și refacerea unor încăperi pentru terapie ocupaţională.

Astfel, internatul psihoneurologic a trecut, în câţiva ani, printr-un curs de terapie intensivă, cu intervenţii care i-au păstrat viaţa, ca să poată oferi, la rândul său, un alt gen de tratament – ergoterapie. Deja prin intermediul Programului de Terapie Ocupaţională al SDC, pacienţii învaţă să-și exprime abilităţile în cadrul atelierelor de împletit, pictură, artizanat, frizerie, cizmărie și croitorie. Iar sentimentul de a fi util, explică profesioniștii, îl ajută pe un bolnav să-și croiască mai ușor drumul spre o stare de bine.

Efectele schimbărilor asupra vieţii persoanelor aflate la internatul de la Tiraspol pot fi descrise în termeni mai mult sau mai puţin medicali. De două ori în ultimii cinci ani s-a micșorat mortalitatea. Iar calitatea vieţii și respectul pentru munca depusă, dimpotrivă, au crescut. După ce spitalul și-a revenit din starea de boală gravă, aici au reapărut, printre medici și pacienţi, speranţa într-o viaţă mai bună și încrederea în viitor.

Renovările la gimnaziul din Orhei au început în 2004, cu mult înaintea aniversării instituţiei, și, la drept vorbind, nici nu au fost ocazionate de aceasta. Pentru că modernizările sunt pentru copiii care cresc și se dezvoltă aici, dar nu pentru adulţii car vin în vizită și pleacă. Ceea ce rămâne în plus de pe urma multiplelor vizite efectuate la internat de specialiștii Agenţiei Elveţiene – începând cu stabilirea priorităţilor până la inspectarea lucrărilor și evaluarea lor finală – sunt dovezile muncii, făcute calitativ și condiţiile de viaţă mai bune pentru copii.

„De aceea se și numește de cooperare. Pentru că muncim în comun, pentru că împreună contribuim, pentru că păstrăm legătura". Astfel explică, privind retrospectiv, înţelesul cuvântului „cooperare", din numele Agenţiei Elveţiene pentru Dezvoltare și Cooperare, directorul gimnaziului-internat din Orhei, Nicolae Cobăsneanu.

Iar pentru a descrie modul în care Programul de Reabilitare al Agenţiei a realizat aici lucrările de renovare, directorul folosește alte cuvinte-cheie: „organizat, cinstit și fără întârziere, de parcă constructorii lucrau la casa lor".

Plusul de căldură, lumină și perspective a fost adus de înlocuirea ferestrelor vechi cu geamuri de metaloplast în cele două blocuri de locuit cu trei etaje, de instalarea aici a reţelelor noi de alimentare cu apă, canalizare și încălzire în spaţiile sanitare și de montarea unor uși noi de la toate faţadele, tencuite și cu intrările reconstruite. Iar reparaţia utilităţilor sanitare, cu schimbarea teracotei și a tuturor echipamentelor, plus renovarea capitală a punctului medical al instituţiei și construcţia unui veceu modern, în exteriorul școlii, pentru sezonul cald, au adus un plus de curăţenie, confort și sănătate.

14-15 reabilitarea speranţei

Un plus de căldură, lumină și perspective la gimnaziulinternat din Orhei

Firește, gimnaziul-internat din Orhei nu a fost casa constructorilor. Este casa lui Maxim și a altor 284 de copii orfani și din familii vulnerabile, care trăiesc și învaţă aici. Este și casa lui Nicolae Cobăsneanu, pentru că actualul director a învăţat aici pe timpuri și face parte din prima promoţie a internatului, a anului 1963. Pentru viitor, Maxim vrea o mașină, pe care a desenat-o în culori, în timp ce administraţia schiţează propriile planuri. Un pavaj nou, și nu în viitor, ci chiar în 2009, când se împlinesc cincizeci de ani de la crearea internatului și vor veni oaspeţi și absolvenţi să-i treacă scările, reînnoite în anii precedenţi.

Personalul medical explică micșorarea incidenţei bolilor printre copii, anume prin aceste ameliorări, din punctul de vedere al igienei și comodităţii: „În aceste zile avem doar doi copii în izolatorul sanitar". Iar administraţia poate muta acum accentul de pe refacerea sănătăţii copiilor, de pe grijile pentru supravieţuirea instituţiei pe instruire și pe activităţi de timp liber. Participări permanente la expoziţii în străinătate cu covorașe ţesute de copii, evoluări de succes ale celor două colective artistice-model, săptămâna securităţii rutiere în școală, săptămâna drepturilor copilului. Plus o zi în care copiii au fost profesori și au condus treburile gimnaziului, menţinând ordinea și bunele practici ale profesorilor.

GIMNAZIUL-INTERNAT DIN ORHEI Costul total al investiţiilor: 3 693 000 lei moldovenești Partener naţional: Ministerul Educaţiei și Tineretului

„A păstra" este cuvântul-cheie menţionat poate cel mai des la internatul din Orhei. Cu toţii păstrează aici ceea a fost realizat pentru reabilitarea școlii. Instituţia păstrează relaţii de colaborare cu compania de construcţii care, după îndeplinirea primelor lucrări, a instalat un acoperiș nou pe unul din blocurile de dormitoare, în 2006, în anul în care, de asemenea, cu sprijinul partenerului elveţian, a fost construit un apeduct nou, care conectează gimnaziul la reţelele orășenești de alimentare cu apă. Iar Agenţia Elveţiană și-a păstrat promisiunea și a revenit la Orhei și în alte instituţii din Republica Moldova cu o iniţiativă de mentenanţă, care asigură durabilitatea lucrurilor făcute în comun.

Condiţiile mai potrivite se datorează, de asemenea, instalării unor noi sisteme de încălzire, electricitate, aprovizionare cu apă, canalizare, ventilare și securitate, precum și creării unor blocuri sanitare noi la etajele doi și trei pentru persoanele cu regim ușor de detenţie, și a facilităţilor sanitare, în fiecare cameră de la etajul întâi, pentru deţinutele cu regim sever de privaţiune.

9 se transformă în 74 și rămâne o diferenţă. Se poate?

Această transformare a fost posibilă la Rusca, datorită parteneriatului dintre Departamentul Instituţii Penitenciare al Ministerului Justiţiei și Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare și Cooperare. Cele 9 spaţii de detenţie care găzduiau fiecare de la 30 până la 80 de femei au fost reproiectate în 74 de odăi de 2, 3, 4 și 5 persoane.

Iar diferenţa făcută de aceste și alte renovări a ameliorat condiţiile de viaţă din penitenciar și au apropiat standardele naţionale de detenţie de cele europene.

În trecut, veceurile și dușurile erau afară și iarna îngheţa nu doar apa în robinete, ci și femeile în camere. Ca acasă se simţeau aici doar maladiile: hepatitele, tuberculoza, HIV/SIDA, iar renovările erau planificate abia pentru anii 2012-2015. „Atunci nu era cum este acum. S-a făcut reparaţie și este mai bine", observă una dintre femeile deţinute, iar mesajul ei a ajuns pe

16-17 reabilitarea speranţei

O viaţă mai bună. Atât cât se poate într-o închisoare, la penitenciarul pentru femei de la Rusca

Femeile deţinute în penitenciarul nr. 7 de la Rusca, Hâncești, sunt mai întâi femei și apoi deţinute. Odăi mai mici în locul spaţiilor comune enorme, ferestre și uși noi peste tot, o cazangerie autonomă, o faţadă renovată și acoperișuri reparate la blocul de detenţie și la centrul medical. Împreună cu celelalte reconstrucţii, acestea sunt dovada efortului depus, la solicitarea Guvernului Moldovei, de către Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC), de a crea pentru deţinuţi condiţii mai bune de detenţie. O asemenea evoluție a fost constatată de Primulministru Zinaida Greceanîi, cu ocazia vizitei sale la Rusca, în septembrie 2008.

Youtube, într-un subiect video cu titlul „Condiţii europene pentru deţinutele de la Rusca". „Vreau acasă la copil, mama e grav bolnavă", spune ea. Va mai rămâne aici încă un an, după ce a fost privată de libertate acum doi ani și jumătate. Deci, sub privirea ei au avut loc renovările susţinute de partenerul elveţian, care au determinat-o să afirme că acum „este mai bine". Atât cât se poate, într-o închisoare cu aproximativ 260 de femei.

Schimbările în bine se resimt, așadar, din interior, dar se văd și din exterior. Un raport al Consiliului Europei, prezentat în decembrie 2008, constată, printre observaţiile sale pozitive, îmbunătăţirea condiţiilor de sanitaţie și transformarea dormitoarelor mari în unităţi de viaţă mai mici la penitenciarul din Rusca – „în trecut, existenţa unor camere de dormit mari implica inevitabil lipsa de intimitate pentru deţinute în viaţa lor cotidiană și sporea riscurile de intimidare și violenţă".

Directorul General al Departamentului Instituţii Penitenciare, Vladimir Trofim, a declarat, în februarie 2008, că Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare și Cooperare „a contribuit enorm la reconstrucţia blocului locativ al penitenciarului nr. 7 de la Rusca". Colaborarea a inclus, de asemenea, restabilirea tuturor sistemelor inginerești, forarea unei noi fântâni arteziene pentru aprovizionarea cu apă potabilă și instalarea unui rezervor de acumulare a apei. Totodată, a fost construită o uscătorie de haine și un sistem de încălzire a apei, cu folosirea bateriilor solare, pentru spălătorie și dușul de vară.

Bucătăria și cantina au fost dotate cu echipamente noi. Și în toate aceste lucrări, partea sa de contribuţie a avut-o fiecare dintre parteneri: Guvernul Republicii Moldova, Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare și Cooperare, Caritas Elveţia și Caritas Luxemburg. „Mai avem multe de realizat", vorbește, despre viitorul singurului penitenciar pentru femei din ţară, directorul instituţiei, Gheorghe Chirilă. Acum, când penitenciarul se poate conforma și legislaţiei privind separarea deţinuţilor minori de cei adulţi, administraţia își poate concentra eforturile pe re-educarea și re-socializarea femeilor deţinute, iar renovările vor facilita acest proces. Căci renovările încep din interior – și atunci când este vorba de instituţii, și atunci când este vorba de oameni.

“Renovările au avut un efect foarte pozitiv asupra condiţiilor de viaţă ale femeilor deţinute și au contribuit la eficienţa programelor de integrare socială, pe care am început să le realizăm pentru persoanele condamnate”.

Gheorghe CHIRILĂ Directorul Penitenciarului pentru femei de la Rusca

“Sunt vizibile schimbările din ultimii ani din penitenciare. Treptat, reușim să ameliorăm condiţiile de detenţie... Deţinuţii care ne sunt încredinţaţi trebuie să fie trataţi cu demnitate”.

Vitalie PÂRLOG, Ministrul Justiţiei al Republicii Moldova

PENITENCIARUL PENTRU FEMEI NR. 7 DE LA RUSCA, HÂNCEȘTI Costul total al investiţiilor: 10 403 000 lei moldovenești Partener naţional: Departamentul Instituţii Penitenciare, Ministerul Justiţiei Parteneri internaţionali: Caritas Elveţia, Caritas Luxemburg

„Atunci și pentru noi era groaznic", afirmă cei doi medici, „ce să mai vorbim despre pacienţi..." Lumina pe coridoare, împreună cu licărul speranţei, au apărut la internatului psihoneurologic de la Bădiceni odată cu renovările din interior și exterior. Unul din cele trei blocuri de locuit a fost reparat temeinic – cu instalarea reţelelor interne noi de apă, canalizare, încălzire și electricitate și cu schimbarea acoperișului. La celelalte două edificii acoperișurile au fost înlocuite, peste un an, deja prin lucrări finanţate din bugetul de stat.

Nu a stat pe loc nici noul director al instituţiei, Ion Gulica, de la instalarea sa în funcţie, la 1 septembrie 2008. Biroul lui este singura încăpere neîncălzită. „De ce să fie cald, dacă nu prea stau aici?" Este mereu în mișcare. Cu ce a început? „Cu responsabilizarea pentru munca lor, a tuturor angajaţilor – de la bucătărie până la cazangerie", mărturisește directorul.

Departe de sat, departe de capitală, departe de a oferi condiţii demne de viaţă. Întrun trecut nu chiar îndepărtat, aceste repere determinau existenţa zilnică a internatului psihoneurologic de la Bădiceni, raionul Soroca.

Astăzi, apropierea de normalitate se datorează aici atât schimbărilor promovate de administraţia instituţiei și Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei și Copilului, cât și renovărilor efectuate de Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC). Internatul de la Bădiceni este un alt exemplu în Moldova că se pot face lucruri durabile, cu mijloace puţine.

18-19 reabilitarea speranţei

Departe în trecut, aproape în prezent: normalitatea la internatul psihoneurologic de la Bădiceni

„S-a păstrat totul", spune Ludmila Dovbenco și arată cum, întradevăr, lucrările de reparaţie capitală, efectuate la Bădiceni de Agenţia Elveţiană în anul 2001 se menţin într-o stare bună până în 2009. Medicul-șef al instituţiei, Ludmila Dovbenco, a intrat aici la lucru, ca terapeut, în 2001, odată cu începutul lucrărilor de reconstrucţie. În amintirile ei despre acei ani regăsim ceea ce a văzut la internat echipa Programului de Reabilitare al SDC. „Pereţi umezi, gropi în interior, ciment gol în odăi, nu lucra sistemul de încălzire și canalizarea, în schimb curgea de sus și din toate ţevile de apă", povestește medicul. Și pentru a întregi tabloul din trecut, Eugenia Cucereavii, un alt medic de atunci și de acum, adaugă: „Pe coridoare nu era lumină. Strașnic, într-un cuvânt".

INTERNATUL PSIHONEUROLOGIC DIN BĂDICENI, SOROCA Costul total al investiţiilor: 952 000 lei moldovenești Partener naţional: Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei și Copilului

„Avem 477 de pacienţi – bărbaţi și femei – de la 18 ani până la adânci bătrâneţe, până la sfârșit. Cu toţii au nevoie de atenţie și îngrijire". Unii – de tratament medicamentos, alţii – de activităţi care să le reîntoarcă sentimentul că pot face ceva, că pot câștiga teren în faţa bolilor.

Internatul de la Bădiceni deţine 7 hectare de teren agricol, dintre care câteva, de curând, au fost scoase din paragină. La fel ca alte sectoare vitale pentru oamenii internaţi aici, cum se înţelege din afirmaţiile lor: alimentarea, medicaţia, ocupaţiile de timp liber.

Pe 4 hectare a fost semănat grâu, iar cele două ateliere de ergoterapie seamănă să-și fi luat avânt. Șapte bărbaţi lucrează în atelierul de asamblare a obiectelor de mobilă, șapte femei – în atelierul de croitorie și ceea ce confecţionează împreună este folosit pentru uz intern.

Directorul Ion Gulica pledează pentru o deschidere a instituţiei spre exterior: „Sunt pentru aceea ca să avem cât mai mulţi parteneri. Mâine plec la un seminar, organizat la internatul psihoneurologic de la Cocieri. Putem învăţa unii de la alţii, putem face schimb de experienţă. Așa este normal". Astfel merg lucrurile înainte, pentru ca normalitatea să-și facă loc și să rămână în instituţia de la Bădiceni pentru mulţi ani înainte, așa cum rămân aici pacienţii, până la adânci bătrâneţe, până la sfârșit.

Timpurile dinainte de modernizările efectuate la Ialoveni au rămas atât în memoria aparatelor vechi, care lucrează încă în centrul de recuperare, cât și în amintirile managerilor și angajaţilor din internat. „Etajul trei era în apă, că nici lecţii nu puteam face", afirmă Indira Plămădeală, la vremea ceea director-adjunct al școlii. Iar medicul Eudochia Mateuţa spune că, în condiţiile de atunci, era foarte greu să lupţi pentru sănătatea acestor copii cu probleme locomotorii și mentale.

Odată cu schimbarea reţelelor de încălzire și de aprovizionare cu apă în toate edificiile instituţiei, cu instalarea unui sistem de control electronic al nivelului apei și cu reparaţia turnului de apă, păstrând valoarea lui arhitecturală, plus înlocuirea acoperișurilor – deci, odată cu toate acestea, în școala-internat din Ialoveni au revenit căldura și confortul, necesare unor activităţi didactice, de recuperare și de socializare a copiilor.

Pentru acestea, de asemenea, cu sprijinul SDC, aici au fost deschise cinci cercuri vocaţionale.

Copiii din cercurile vocaţionale au confecţionat, din fire împletite, logo-ul sărbătorii. Iar adulţii din administraţie folosesc aniversarea instituţiei ca pe un prilej de pledoarie în favoarea bunăstării celor 136 de copii de aici. Așa se împletesc între ele grijile copiilor și maturilor la școalainternat pentru copii cu deficienţe locomotorii din Ialoveni, în ajunul aniversării de cinci decenii de la fondare.

De altfel, 50 de ani este exact vârsta pe care o are unul din aparatele de fizio-proceduri unde își fac recuperarea acum Pavlușa, Nastea și Natalia.

20-21 reabilitarea speranţei

Școalainternat pentru copii cu deficienţe locomotorii din Ialoveni merge înainte

„Vrem să schimbăm tot utilajul acesta vechi", povestește directorul școlii, Indira Plămădeală, despre planurile apropiate.

Pentru asemenea aparate nu mai sunt nici meșteri și nici piese". Și adaugă: „Trebuie să ne pese. Pas cu pas mergem înainte, pentru că nu putem abandona copiii". Celelalte renovări – de la construcţia unei cazangerii noi, cu gaze naturale și echipament modern, până la schimbarea acoperișurilor – au fost efectuate aici, începând cu anul 2001, cu susţinerea Agenţiei Elveţiene pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC).

„În instituţiile în care am oferit asistenţă, niciodată nu am făcut doar un singur lucru. Întotdeauna am făcut mai multe", mărturisește Thomas Kugler, Directorul Agenţiei Elveţiene pentru Dezvoltare și Cooperare în Moldova.

Prin efortul comun al administraţiei și partenerului elveţian, la internatul din Ialoveni au fost reabilitate nu doar clădirile, ci și speranţa pentru o viaţă mai bună. Datorită instruirii vocaţionale, la încheierea ciclului gimnazial, copiii pot obţine o meserie. Pentru că la cercurile de frizerie, floristică, creaţie, mâini dibace și croitorie sunt ajutaţi să-și croiască propriul drum mai departe.

Deocamdată însă, unii dintre copii au ajuns la modulul „Cusutul și brodatul tradiţional", alţii au confecţionat, din fire împletite cu roșu și alb, logo-ul sărbătorii de 50 de ani a instituţiei. Iar la aniversări există tradiţia de a spune o dorinţă. O urmează și adulţii. Prima dorinţă – cea mai urgentă – a directorului școlii este reutilarea centrului de recuperare, apoi amenajarea unei sere și așa mai departe, ca să funcţioneze totul în favoarea copiilor.

Pavlușa, Nastea și Natalia din salonul de proceduri, sau Nadejda, Inga și Cristina, ale căror lucrări se află pe pereţii sălii de creaţie.

ȘCOALA-INTERNAT PENTRU COPII CU DEFICIENŢE LOCOMOTORII DIN IALOVENI Costul total al investiţiilor: 2 800 000 lei moldovenești

„La internatul de la Ialoveni nu am tencuit și nu am vopsit nici un metru pătrat. Am făcut să funcţioneze sistemele tehnice", remarcă inginerul civil superior, Grigore Bordeianu. Contribuţia Agenţiei Elveţiene pare să fie decisivă pentru destinul copiilor de aici, dacă Danu, unul dintre copii, întâlnește oaspeţii cu zâmbetul pe buze, iar șeful de gospodărie, Ion Gândea, vorbește despre cazangeria construită ca despre o fiinţă vie: „Este bravo, nu avem probleme".

Viaţa a mers înainte și a adus schimbări pentru cei 292 de pacienţi.

Svetlana s-a măritat, a plecat de aici și a devenit mamă. O altă Svetlană și-a refăcut viaţa și are acum familie și copil. „Tolea și Valentina sunt împreună de vreo șase ani. Și Serioja are mireasă. Cred că o să se însoare", bănuiește directorul, atunci când încearcă să privească retrospectiv și să explice cum au influenţat asupra stării de lucruri în internat lucrările de renovare, executate cu sprijinul Agenţiei Elveţiene.

„Toate au început odată cu venirea elveţienilor".

Constatarea directorului internatului psihoneurologic de la Brânzeni, Petru Bucearski, este aproape identică cu celelalte mărturii făcute de managerii de instituţii sociale din Moldova, unde Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare și Cooperare a realizat programe de reabilitare. Și descrierea stărilor de lucruri de altădată coincide, cu mici variaţii: „gravă", „era strașnic", „nu se putea face nimic". În același timp, fiecare director spune că renovările s-au datorat unor eforturi comune. Astfel, la Cocieri, Bender, Tiraspol, Bădiceni și Brânzeni a încolţit speranţa, la fel cum au dat colţ plantele din sera internatului de la Brânzeni, construită tot cu sprijinul partenerului elveţian.

În 1992, internatul psihoneurologic de la Brânzeni a devenit spital pentru maturi, după ce a fost înainte instituţie pentru copii. Vreo 30 dintre pacienţii adulţi de astăzi sunt copiii acelui internat. Igor este unul dintre ei. Are grijă de căruţă, de cal, de vite și este responsabil de seră. Împreună cu Mircea și cu alţi câţiva oameni, este în echipa Tamarei Guţu, șef de fermă și agronom peste cele 22 de hectare de pământ arabil. Este angajată de opt ani și observă că pacienţii cărora le permite sănătatea „vor să se ocupe cu ceva, ca să simtă că munca lor trebuiește celorlalţi, că pot face multe".

Pentru a răspunde la nevoile de consum ale instituţiei și, totodată, pentru a crea oportunităţi de recuperare ocupaţională, Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC) a contribuit la construcţia unei sere, la crearea unor ferme mici de vite și porci, la amenajarea unei crescătorii de ciuperci și la deschiderea unui atelier de croitorie.

22-23 reabilitarea speranţei

La internatul psihoneurologic de la Brânzeni a încolţit speranţa, la fel ca plantele din sera de aici

Noul și vechiul convieţuiesc în liniște la internatul de la Brânzeni, raionul Edineţ. Însă lucrurile noi le înlocuiesc tot mai mult și mai repede pe celelalte, la fel cum turnul nou de apă a preluat funcţiile celui de pe vremuri. Acoperișurile, ferestrele, ușile, reţelele, faţadele, nodurile sanitare și replanificările au fost instalate, refăcute ori efectuate ca acţiuni de urgenţă aici, unde, în 2003, „era dezastru, cum zice directorul Petru Bucearski, că pacienţii trăiau pe coridoare, atât de distruse erau odăile".

„Ceea ce a mai rămas de făcut, facem cu puterile noastre", afirmă directorul, pentru care schimbarea sistemului de ventilaţie la bucătărie este lucrul cel mai necesar de realizat în timpul apropiat. Celelalte reţele – de încălzire, aprovizionare cu apă, canalizare și electricitate – funcţionează în regim normal, după ce au fost instalate acum câţiva ani, în cadrul programului de reabilitare al SDC. Când spune: „Avem o salvare", Petru Bucearski parcă se referă nu doar la ambulanţa proprie, pe care o are internatul de la Brânzeni, ci mai mult, la ceea ce s-a întâmplat aici în ultimii ani.

INTERNATUL PSIHONEUROLOGIC DE LA BRÂNZENI, EDINEŢ Costul total al investiţiilor: 5 261 000 lei moldovenești Partener naţional: Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei și Copilului

În sala de sport a liceului din Glinjeni elevii aleargă după sănătate

Tenis, baschet, fotbal și alte sporturi, plus „Starturi vesele", „Clipa siderală", activităţi extracurriculare, iniţiative comunitare ale copiilor și așa mai departe. Sunt toate concursuri și acţiuni în care elevii Liceului din Glinjeni au obţinut succese pe plan raional și naţional. „Locul întâi, locul trei…", precizează directorul adjunct pentru educaţie, Natalia Câșlaru.

În unele dintre aceste reușite se poate regăsi, probabil, și Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC), care a finanţat lucrările de reparaţie în sala de serbări și în sala de sporturi la Glinjeni. „Este foarte bine pentru noi toţi – copii și pedagogi – că am beneficiat de acest program", apreciază directorul adjunct, care se află în funcţie de zece ani, deci era aici și în 2004, când SDC a oferit școlii suport umanitar.

Este ultima duminică din februarie și sala de festivităţi a liceului găzduiește tradiţionala întâlnire cu absolvenţii. Mulţi din ei mai ţin minte cum arătau înainte sala pentru evenimente festive și sala de sport. De altfel, printre absolvenţii Liceului Teoretic din Glinjeni se numără și tineri care au îndrăgit atât de mult sporturile, încât au decis să-și facă din ele o profesie. Axenia Podrea și Vadim Prodan își continuă acum studiile în educaţie fizică la Universitatea Pedagogică din Chișinău.

Majoritatea liceenilor însă vin în sala nouă de educaţie fizică să se dezvolte, să alerge după sănătate. Pentru ca starturile lor în viaţă să fie la fel ca cele câștigate recent: vesele.

Cultura și cultura fizică – aceste activităţi au cunoscut un nou elan în ultimii ani la Liceul Teoretic din Glinjeni, raionul Fălești. După renovarea sălii de festivităţi și a sălii sportive, performanţele copiilor sunt parcă mai multe. Iar atunci când este vorba de simplul fapt că elevii pot beneficia de săli și vestiare reparate, unde este mai comod și mai cald ca înainte – aici nu încape îndoială. O spun adulţii, o pot recunoaște și copiii.

LICEUL TEORETIC DIN GLINJENI, FĂLEȘTI Costul total al investiţiilor: 420 000 lei moldovenești

Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare și Cooperare SDC