Oglinda memoriei de Teodor Radu PANTEA

Sponsori:

Oglinda memoriei Teodor Radu PANTEA Fotografie

Oradea 2018

Mulţumesc pentru buna colaborare Universităţii din Oradea şi Foto Clubului "Pro Arad", Arad

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României PANTEA, TEODOR RADU Oglinda memoriei : fotografie / Teodor Radu Pantea. - Oradea : Duran's, 2018 ISBN 978-606-8787-34-3 77

MĂRTURISIRE Umblu bezmetic şi haotic prin astă lume, căutând câte ceva ce merită a fi fotografiat, lucruri pe care (cred că) reuşesc să le desprind din context ca fiind demne de băgat în samă şi pe lângă care, oamenii normali (precum nu mă consider a fi…) trec, adesea, (prea)nepasatori. Nu ştiu, nici până-n ziua de azi, ce m-o fi făcând să mă opresc ici şi colea, şi să duc camera la ochi, da' o fac crezând că descopăr câte ceva... că devin interesant prin ceea ce vreau să prezint... prin modul în care văz eu acea realitate!!

Mda, adesea o duc… degeaba!! Îmi mai pierd vremea alcătuind unele teme, rezultat al ideilor mele trăsnite, pe care le fotografiez. Feluritele mele imagini reuşesc adesea să-i scoată pe mulţi din sărite, fapt ce-mi produce, uneori, o sadică satisfacţie. Ei bine, nu urmăresc neaparăt aşa ceva, da' cam asta iese de multe ori... Şi ce pot sa fac??!!

Totuşi voi încerca să vă propun câte ceva din ce-a ieşit din toate astea, că doar nu m-oi fi ostenit degeaba vreme de vreo 45 de ani (şi ceva...), cărând pe umerii mei, deja strâmbi, cocârjaţi şi obosiţi, genţi grele cu scule fotografice, majoritatea şi adesea purtate degeaba...

Adesea, atunci când mi se cere să spun câte ceva despre mine, despre raportarea mea la fotografie sau, şi mai ambiguu şi/sau provocator, despre crezul meu în fotografie, rămân pe gânduri o vreme, surprins de cât de puţin mă (re)cunosc. Şi nu pentru că nu aş putea răspunde oricând, câte ceva, la întrebări punctuale, diverse şi încrucişate despre ceea ce am făcut în anii cei mulţi, de când îmi pun mintea cu fotografia, dar poate acestea sunt momentele în care îmi dau seama că am abordat-o din felurite perspective şi nu pot decide, aşa dintr-odată, care a fost cea mai inspirată (daca a fost vreuna…).

Am fost (şi mai sunt…) un fotograf "de salon" fără a da noţiunii sensul semi-peiorativ pe care l-am sesizat recent, în unele opinii. Şi asta, pentru că am crezut în această abordare şi m-am implicat trup şi suflet. Mi-am asumat, ani la rând, trecerea pe sub "furcile caudine" ale juriilor de pe toate continentele, dar necăutând neapărat să le fac pe plac, nici măcar cătând discret, cu coada ochiului, şi spre ce fac alţii, pentru a afla cam ce şi cum ar trebui să fac, la rându-mi... Mai ales că, arareori când am făcut-o, mi-am pus mâinile în cap!! Simţeam că nu mă puteam conforma...

Le-am trimis fotografia MEA, cea în care am crezut, cea pe care am considerat că mă reprezintă, cea care exprima propunerile şi/sau mele. S-au adunat saloanele, acceptările, premiile, dar mai puţine decât în cazul "conformiştilor"... Nu am considerat niciodată necesar să mă smiorcăi din această cauză.

Alteori am "rezemat" eu "furcile" aşteptând ca alţii să treacă pe sub ele, judecându-i după cât reuşeau să-mi facă pe plac, prin ceea ce-mi supuneau atenţiei.

De-o vreme, acesta relaţie concurent-juriu (indiferent de care parte am fost...) m-a condus spre o oarecare stare de saturaţie, în urma multitudinilor de "şabloane" ce se instalaseră insidios, obositor şi obsedant, în criteriile şi stilul de apreciere ale juriilor.

Ceva îmi spunea că e un drum care, pentru mine, îşi delimita capătul, pe care îl vedeam tot mai aproape şi tot mai bine conturat. De mai multă vreme am început seria proiectelor, unde simt o alta inspiraţie, o altă libertate, o alta dezinvoltură, o modalitate de-a trimite înspre atenţia privitorului ceea ce EU vreau să fac, ceea ce consider EU că se cuvine să fac, la modul direct, nemijlocit, fără "intermedierea" şi "filtrul" juriilor.

Am început mai multe proiecte, care merg în paralel, devenind permanente provocări. Îmi jalonau modul de-a vedea realitatea care mă înconjoară, în care începeam să vad mereu, paşii prin care îmi duceam firul călăuzitor al fiecărui proiect, spre mai departe. Drumurile mele mă aduc şi acum, mereu, în locuri în care găsesc surse noi de inspiraţie, într-un proces constructive/evolutiv, ce face ca nimic din ceea ce încep să nu se sfârşească vreodată. Proiectele mă atrag mereu, mă subjugă, mă provoacă... În acest album, vă prezint doar câteva!!!

5

Quo vadis Teodor Radu Pantea, se situează într-o zonă mai puţin comodă a unei estetici convenţionale a fotografiei, artistul dezvoltând o latură conceptualăa dialogului cu lumea.

Involuntar, lucrările lui mă trimit la „Pop art” o mişcare artistică a cărui nume defineşte prescurtarea termenului de artă populară şi implicit de „cultură populară”, lansat în 1955 de criticul englez Lawrence Alloway. De fapt acesta se referă la produsele massmediei şi nu la influenţa culturii populare asupra creaţiei artistice.

Reclamele comerciale, benzile desenate, ambalajele, erau elementele constitutive ale iconografiei promovate de „Pop art” curent care se manifestă cu precădere în S.U.A., Anglia, iar o trăsătură importantă a acestei arte este că respinge orice distincţie între bunul gust şi prostul gust.

Jonathan Law, considera (European Culture, 1993).- că această mişcare artistic ,,a fost provocată de o tensiune între două tendinţe – aceea de a desfiinţa frontierele între «marea artă» şi «cultura populară», pe de o parte, şi, pe de alta, de a introduce elemente ale «culturii populare» pentru a comenta ironic societatea modernă”.

Pop Art-ul este într-o relaţie de concubinaj cu dezvoltarea economică după cel de-al doilea război mondial când America devenise o societate de consum, cu o artă de consum şi care încuraja succesul imediat, exhibiţionismul, şi publicitatea.

Prin analogie, artistul Teodor Radu Pantea îşi trage seva din această epocă a consumismului actual, iar personajele sale din instantaneiele fotografice devin oameni fără feţe, fără expresie, fără identitate şi care, parcă sunt luaţi într-un carusel al groazei, a unei societăţi dominate de un acceleratism informatic la carenu reuşesc sa-i facă faţă. În acelaşi malaxoar sunt aruncate de-a valma reclame, maşini, locomotive, clădiri dezafectate, cimitire, cutii de coca cola şi bere, depozite de deşeuri, o vastă paletă a unei umanităţi care nu ştie încotro se îndreaptă şi care, numai face distincţi între bunul gust şi prostul gust. În general, lucrările se încadrează în compoziţii atipice de prim-planuri, în momocromii triste, reprezentând o lume urbană debusolată, o lume, sfăşiată de contrastele sociale.

Da - artistul Teodor Radu Pantea defineşte cu multă fineţe, ironie şi sarcasm, puterea detaliului.

Da - numai un ochi bine format poate surprinde cu aparatul de fotografiat, acel ceva, care este dincolo de o realitate crudă, banală şi anostă. Şi acum - QUO VADIS Teodor Radu Pantea?

Artist plastic dr. Vioara Bara I met Teodor in Oradea at least 20 years ago and since then we became friends. He is a very active photographer with frequent participation in international salons and competitions with very successful results. He has also presented his work in different countries during personal or group photographic exhibitions. His photographic point of view is very particular as he manages to combine artistic perfection with deep personal sensibility. In his collection “Alter Ego” for example, shop mannequins give you through reflections the impression of having inner thoughts locked into their lifeless plastic bodies. In a different portfolio the “Angles and Corners” he selects strong geometrical forms with vivid colors, in order to attract the eye. A totally different aspect can be discovered in other collections, like “Basic”, where very simplistic forms in the limits of abstraction are framed in square format and colored in a monochromatic toner effect, giving this way the spectator the freedom to interpret the shown image in a personal and emotional way. I am sure he has still a lot to give to photography and I am very impatient to admire his next portfolios.

Ioannis Lykouris MFIAP, HonEFIAP Secretary General of FIAP Hellenic Photographic Society’s Vice President and FIAP Liaison Officer

6

I remember having a first contact with Teodor at the time I started my activity as Director of the FIAP Patronage Service, must have been more than 20 years ago.

Although I never had the chance to meet him, we kept in touch through our mutuallove for photography. I can only express my admiration for Teodor’s photographic versatility, his sense of light control, his technical mastery and his vision on the subject. Here the expression “artistic photographer” really makes sense.

Happy Birthday Teodor, may we go on enjoying your works for many more years.

Willy Suys, AFIAP , EFIAP, MFIAP, ESFIAP, HonFIAP, PPSA, FPSA, HonFLPA, HonVÖAV, Honorific Director of FIAP Patronage Service, Luxembourg Teodor is for me a good friend in distance. Through competitions, judges, Facebook etc. we have established a relationship, where we have respect for each other.

He cans most things with a camera in hand. He is able to SEE the possibilities in his surroundings and foreign places, and he is able to catch the situations and the right moments in the best way from a human and technical point of view.

He covers almost all aspects of photography from documentary, very realistic reports from life, street photography to deserted places.

However, I have also seen some fantastic abstractions from his hand, where he is able to combine the different elements in his works in the most interesting and optimal way.

He is not only photographing, but also organizing. He participates in many organizing jobs and events, and he is judging many competitions with his big experience.

Teodor has a big international reputation, which you can also see with all his national and international titles, titles achieved over many years with a lot of hard work.

I wish you a happy birthday, my friend!

Ole Suszkiewicz, GMPSA, MFIAP, EFIAP/d2, Denmark Photography is all about communicating without the need of speaking the same language or even of speaking at all. Long before I met Teodor I knew all about him through his wonderful photographs. His name was so often at the top of the list in international events, that I recognised his photographs before I even met him.

It is this wonderful means of communication that joins us together and allows us to make friends with people from all around the world with common interests. We are all photographers and a part of one big very happy family.

I would like to wish you well for your 65th Birthday and look forward to exhibiting your photographs in South Africa in the future.

Kind regards Jill Sneesby, MFIAP, ESFIAP, Hon MPSSA, Hon FIP, Hon CPA, FPSSA(Dux), APSA Chair of Portfolio Distinctions Photographic Society of America, Chair of Honours Photographic Society of South Africa, FIAP Liaison Officer South Africa and the Photographic Society of America I met Teodor last year in Shiraz, Iran for the first time. Teodor and I were the only two European photographers attending this festival.

He is an old school photographer and an old school Romanian. I know him before only as a jury member from some international photo salon.

After our return form Iran, I watched Theodor’s web page and saw how much photo he made during his career as a photographer.

For me, the part of street photography is the best.

I wish him lot of good light and good health.

Samir Zahirovic, AFIAP, Tuzla, Bosnia & Herzegovina 7

Încă din studenţie am avut şansa de a descoperi dubla calitate profesională a domnului Teodor Radu Pantea şi anume aceea de artist fotograf şi, deopotrivă, aceea de pedagog, domnia sa iniţiindu-mă din ipostaza de cadru didactic, în tainiele fotografiei. Încă de pe atunci mi s-a întipărit în minte devotamentul său pentru acest univers, preocupările sale diverse ca artist fotograf reuşind să străbată până la catedră fapt ce făcea ca orele petrecute la cursuri să se desfăşoare sub semnul creativităţii şiineditului. Începând din anul 2000 am avut onoarea de a deveni coleg de catedră cu domnia sa, fapt pentru care am reuşit să păstrez cu dânsul o legătură amicală, plăcută şi constructivă, legătură în virtutea căreia am reuşit să îl cunosc şi pe omul din spatele catedrei dar şi din spatele aparatului de fotografiat. În acest sens, pot spune că, ulterior, mi s-a confirmat ceea ce era vizibil încă de la primele noastre întâlniri şi anume constatarea că abilităţile pedagogice şi artistice ale lui Teodor Radu Pantea se împletesc armonios cu calităţi umane precum consecvenţa, umorul şi pasiunea.

Teofil Ioan Ştiop, fost student, Director de Departament, Facultatea de Arte Vizuale, Oradea

I have known Teodor for several years, first only through his photographic work, and fortunately we were able to meet us during an exhibition in Macedonia. His photographic production is very vast as evidenced by the number of works that make up its many galleries. His personal and informal style stands out, often challenging the codes of conventional photography. This is because many of its collections are the sharp look of the photographer who travels the streets and portrays what is presented in front of his lens. This is one of his specialties: street photography. I also highlight especially his essays where he puts all his creativity and talent. His career has been crowned with numerous international awards and exhibitions.

Luis Alberto Franke, MFIAP, EFIAP/d1, ESFIAP, GMPSA, Argentina Our acquaintance with Teodor Radu Pantea is related to the international Biennial Phodar Festival, which I organize in Bulgaria. His works were accepted for participation in the exhibition of the first edition in 1999 and later in 2005 and 2007. In 2003 and 2009 he was a member of the international jury, which evaluated the works received for the competition. In 2004, I was invited with an accompanying exhibition at the Premfoto Biennale in Oradea, Romania.

For me, it is an honor and a pleasure to acquaint and collaborate with colleague Pantea, an internationally recognized author, a scholar and teacher from neighboring Romania, who promotes the artistic value of photo-making in the Balkan region.

Antoan Bojinov, Director of the Phodar International Biennale, Bulgaria Mă simt onorat să fiu contemporan cu maestrul Teodor Radu Pantea. Doctor în istoria fotografiei, maestru al Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România, premiat pe plan naţional şi internaţional cu numeroase distincţii, Teodor Radu Pantea este un model pentru noi, un om plin de entuziasm şi de pasiune. În calitate de preşedinte al FotoClubPro Arad pot spune că am o colaborare deosebită cu maestrul Teodor Radu Pantea. Ne bucură faptul că, deşi a colaborat cu numeroase cluburi de fotografie din ţară, a ales să facă parte din clubul nostru. Teodor Radu Pantea, este membru al FotoClubPro Arad, de patru ani, timp în care a adus un plus valoare clubului arădean. Am avut şi avem foarte multe de învăţat din vasta sa experienţă în domeniul artei fotografice.

Acum la ceas aniversar, la împlinirea a 65 de ani de viaţă, nu pot decât să vă doresc multă sănătate şi la cât mai multe expoziţii împreună cu FotoClubPro Arad.

La Mulţi Ani, Maestre!

Nelu Scripciuc E.AAFR, A.FIAP, Hon MPC, Hon FICS, Preşedinte FotoClubPro Arad, Romania 8

IMAGINI GENERALE Este dificil de vorbit despre propriul mod de a aborda fotografia, mai ales că sunt provocat s-o fac acum, la capătul unei îndelungate succesiuni de încercări, căutări, revelaţii, marcate pe alocuri de bucurii sau decepţii, de succese sau insuccese, deopotrivă.

Pot spune doar ca a fost o veşnică provocare spre o permanentă investigare a unui univers generos, aflat întotdeauna în preajma mea, pe căile cotidiene ale vieţii mele sau pe cele ce arareori îmi erau oferite ca evadare din cotidian.

Mi-aş fi dorit întotdeauna sa pot ajunge în acele locuri ce din lecturi, vizionări sau povestiri mi se păreau - idealizate adesea şi de propria-mi imaginaţie - ca fiind adevărate "El Dorado" ale inspiraţiei fotografice.

Treptat mă consolam cu faptul că acele locuri sunt quasi-inaccesibile sau accesibile mult prea rar pentru a-mi putea fundamenta pe ele un univers al creaţiei mele, atât de vast şi diversificat precum mi l-aş fi dorit. Între timp, aşteptam adesea să se întâmple ceva deosebit şi să fiu acolo sau să îmi vină clipa de inspiraţia în locuri prin/pe lângă care să am şansa să trec (mai mult sau mai puţin) întâmplător.

Când toate aceste aşteptări şi-au dovedit, într-o oarecare măsura, zădărnicia, am început sămi rotesc privirea în juru-mi, impunându-mi să văd cu "ochiul fotografului" realitatea înconjurătoare, lucrurile cele mai banale şi obişnuite ce ne înconjoară neprovocator, ademenindu-ne cu şoapte abia perceptibile să ne oprim, să le vedem, să medităm, să le reconsiderăm.

Poţi astfel avea revelaţia farmecului unui zid, al unui copac, al unei ape, al unui eveniment stradal, al unei imagini ce se potriveşte la vreunul din proiectele deja începute, şi câte şi mai câte...

Era pe vremea fotografiei clasice când am început să fotografiez realitatea de lângă mine, locuri şi lucruri pe lângă care oamenii trec grăbiţi şi nepăsători şi să vin cu ele în intimitatea laboratorului. Apoi mă aplecam asupra imaginilor brute, intervenind prin acele laborioase, greoaie şi rudimentare - afirmăm adesea acum - procedee de modificare a imaginii fotografice, ce ne erau atunci la îndemână. Şi a venit aparenta simplificare a tuturor acestor procedee, prin utilizarea programelor de procesare a imaginii şi zic "aparentă" deoarece acestea extindeau spre infinit posibilităţile de manipulare a imaginii (nu întotdeauna înspre cele mai inspirate rezultate, dar din ce în ce mai inedite şi spectaculoase) şi de ghidarea acestora spre nebănuite direcţii şi efecte, pe care nu le-am stapânit niciodată pe de-a întregul, ba mai mult nu fac decât să ma îngrozească atunci când realizez cât de puţin le stăpânesc!!

Totuşi îmi plăceau imaginile care rezultau prin feluritele intervenţii, până într-acolo încât mi-am permis să auto-definesc modul meu de lucru: fotografie intensivă, adică a obţine cât mai mult din ceea ce o imagine poate să ofere.

Teodor Radu Pantea- one of the great names in world photography. With a vast photographic work, is in my opinion a complete photographer. Jury of many contests and a photographer with knowledge of Photographic Art. I met him in Kolkota, India at an International Photographic Conference.

Now also a good friend!!

Joao Taborda EFIAP, PPSA, Portugal

9

Imagini generale

Bucharest Hitchock's Time

Afternoon Promennade 1 10

Imagini generale

Athenes 2

Benji & Fede 1

11

Imagini generale

Black Wings

Blue Car 12

Imagini generale

BMW

Broadway Boogie-Woogie

13

Imagini generale

Cafe N Point

Cairo Cafe 14

Imagini generale

Cairo Furniture Transport 2

Dervish Dance 15

Imagini generale

Doll Princess

Don Rais 2 16

Imagini generale

Early Runner 1

Golden Benches

17

Imagini generale

Gothic 2

Hand of the Destiny 18

Imagini generale

Harbour Agios Nikolaos

Holly Grave, Holly Light 19

Imagini generale

Honda

Industrial Erotic Moment 20

Imagini generale

Manhattan Night

Market in Konya 21

Imagini generale

My Desk

Phantoms' Residence 4

22

Imagini generale

Praying Child

Promo Face XXI 23

Imagini generale

Railway Snack

Red Umbrella

24

Imagini generale

Resting Family

Steyr 188 25

Imagini generale

Still Life 1

Stormy Day 26

Imagini generale

Street Donkey

Terrace 27

Imagini generale

The Cross

The Flight

28

Imagini generale

The Wise

Urban Monster

29

My first acquaintance with the work of Teodor Radu Pantea took place in 2005, when he took part in the 3rd Tashkent International Photobiennale. Then the exhibition presented his series of works "Sic Transit". Since then, Teodor has repeatedly pleased the Tashkent visitors with his participation in the Biennale, but the name of Teodor Radu Pantea has become well known to many Uzbek people who are interested in the development of contemporary photography and its possibilities through personal exhibitions organized in the Tashkent House of Photography and in the Bonum Factum gallery in the capital of country. Teodor by the age of 65 has already passed a great creative way and attracts attention with his unique vision of the world. Teodor creates works that influence the imagination and meditation of a person about modern urbanization, understanding the complex and contradictory world in which we live.

Karimbabaeva Shakhnoza, Photographer, gallerist, Tashkent, Uzbekistan

Bukhara 2006

1980 30

QUADRATE Mi-e greu să îmi mai amintesc când, cum şi de ce am ajuns la revelatzia compoziţiei în pătrat dar îmi stăruie în minte o fotografie pe nume „Golf” realizată prin 1980 în luna decembrie, la Mamaia, de pe platforma hotelului PARC, la o oră foarte matinală şi pe care aş putea s-o consider ca un eventual punct de plecare.

Nu ştiu de ce, formatul pătrat mi se părea unul relativ confortabil şi nu-i resimţeam efectul unor posibile „încorsetări ”, chiar dacă, aparent, resticţiona refugiile compoziţionale înspre stânga-dreaptasus-jos, atunci când ele s-ar fi impus de la sine. Chiar dacă formatul pătrat ar fi, iluzoriu, unul fără raporturi dimensionale confortabile (dar cu rigoarea egalităţii laturilor), fără alambicate diviziuni „de aur”, dar cu unele trimiteri înspre Fibonacci, am simţit o oarecare libertate între laturile sale şi între care mă simţeam în largul meu!! Devenise, în mare măsură, formatul meu de predilecţie şi îl consideram un „şablon” pentru multe dintre genurile abordate !!

O multitudine de fotografii realizate de alţii şi pe care le regăseam în abundenţă în cataloage, colecţii propuse spre jurizare sau în infinitul univers la internet-ului, mi-au confirmat posibilităţile generoase ale exprimării în formatul pătrat, mai ales atunci când am intuit şi o oarecare „indulgenţă” înspre abaterile de la regulile compoziţionale pe cât de îndeobşte acceptate, pe atât de greu de impus!! Poate, intuiam eu, formatul pătrat permite compoziţii pe liniile mediane sau în punctul central al imaginii!! Poate îngăduie o imagine aparent încarcată, confuză, ambiguă sau una, la fel de aparent, simplistă (în sensul pozitiv, compoziţional al noţiunii…), redusă la câteva elemente esenţiale. Nu ştiu ce mă face să cred că formatul pătrat, QUADRATUL, le îngăduie pe amândouă!!

Dar oare ce poate fi mai redus înspre simplitate şi esenţial decât binecunoscutul „Pătrat negru pe fond alb” al lui Kazimir Malevici??!! Ei bine, nu am putut considera provocarea lui Malevici ca vreun „Nec plus ultra” ci am voit ca imaginea fotografică pătrată să conţină câte ceva... Ceva ce ţine de fotografie, de confort vizual, de mesaj, de efect de şoc moderat, de trăsnite fantezii şi aiureli personale...

Pe vremuri, cand lucram încă pe film, formatul 6x6 rezolva, încă din momentul preluării imaginii, problema selecţiei „în pătrat” a unui segment semnificativ din realitatea fotografiată. Gândeam „în pătrat” cele mai diverse subiecte înspre care-mi îndreptam aparatul de fotografiat 6x6. Era suficientă (uneori...) o mişcare a aparatului de fotografiat în toate direcţiile dar şi o oarecare meditaţie şi/sau intuiţie, cu ochiul în vizor. Cadrul respectiv mă scutea de recompuneri şi reîncadrări in laborator!!

Recursul la „pătrat” apărea, pe parcurs, şi ca o selecţie „în negativ” a ceea ce s-ar încadra într-o astfel de recompunere/regândire.

Era digitală, prin programele sale de procesare, mi-au oferit noi posibilităţi, mergând pâna la a „comprima” dreptunghiularul în patrat, cu ineditele deformări ale imaginii ce rezultă în mod firesc.

Ideea de QUADRAT s-a extins înspre proiecte/expoziţii concepute pe de-a-ntregul în acest format: „Sic Transit..”, „Chipul Imaginat”... şi ce mai poate fi... „Quadrimaginat”!!!

31

Quadrate

Afternoon in the Park

Bird Of Destruction 32

Quadrate

Blue Crazy Room 2

Citius, Altius, Fortius...

33

Quadrate

De Coloribus Disputandum...

Female Crucifixion 34

Quadrate

Gordian Knot 3

Green Surreal Landscape 35

Quadrate

Imperfect Symmetry

Living in Color 36

Quadrate

Yellow & Gree

Phantasmagoria 37

Quadrate

Prater

Qumran Lake 38

Quadrate

Sanatorium

The Building 2 39

Quadrate

The Building

The Church 6 40

Quadrate

The Sommet

Twisted Town 1 41

Quadrate

Warning 2

White House, Red Roof 42

ALTER EGO Derivă spre concret a mai amplului meu proiect de fotografie stradală, această descriere a universului manechinelor este răspunsul şi zâmbetul meu recunoscător la prezenţa lor tăcută şi asiduă la plimbările mele bezmetice prin acelaşi mediu în care şi ele erau prezente parca dintotdeauna, hărăzite fiind cu un rol ingrat, poate mult mai ingrat decât al meu, cel ce, de la sine putere, mă voiam un observator în mişcare şi adesea prea grăbit şi prea superficial, al universului citadin. Ele erau replica statică a deplasărilor mele sporadice, febrile, într-o lume pe care ele o dominau tacit, prin prezenţa aproape perenă, impusă de alţii, pentru a servi unor interese ce pentru ele erau străine. O prezenţă, un destin ce le condamna la tăcere, imobilitate şi la indiferenţa multora dintre noi. Era ceea ce le umaniza şi eu nu conştientizam încă...

Mă observau îndelung, câtă vreme eu le ignoram... Doar acuma realizez cât de condescendente şi răbdătoare erau, pe cat de orb eram eu!! Îmi jalonau parcursul, aşteptând cu obstinaţie să vină momentul când, poate, îmi voi îndrepta privirea spre ele, şi le voi observa.

Momentul în care, nemaifiind la fel de indiferent ca atâţia semeni ai mei, poate voi avea revelaţia umanităţii, expresivităţii, implicării în unele aleatoare relaţii induse de amplasarea la întâmplare, în grupuri ad-hoc, în cele mai diverse locaţii. Erau trăsături ce treceau peste doza inevitabila de kitch ce răzbătea din însăşi modul în care unele erau concepute, plămădite sau din vestimentaţia, de calitate adesea discutabilă, pe care o suportau pe ele, spre atragerea atenţiei. Şi poate că acea vestimentaţie atrăgea multe priviri. Ceva din raţiunea lor de a fi s-ar părea a fi fost, prin acesta, realizat.

Dar... prea multe dintre aceste păpuşi în mărime naturală, aceste manechine, sunt uşor triste... Încercaţi să vă uitaţi la ele! Priviri indiferente, apatice, pierdute în gol, adesea melancolice, prea rar zâmbitoare...

Ele însele nu puteau atrage priviri şi aceasta este tristeţea existenţei lor. Simulacrul de umanitate ce li s-a împrumutat de făuritorii lor umani le făcea, cu atât mai mult, neobservabile... Simt pe undeva ca am devenit un observator al fenomenului manechinelor, al multiplelor stiluri in care sunt concepute.

Ma pune pe gănduri o tendinţă actuală de realizare a unor manechile... fără chip. Deasupra staturilor lor, peste toate straiele lor felurite, sunt aşezate nişte forme asemanatoare unor cranii albe, gri sau negre!!

Faptul ca noi ne dezumanizăm în timp, a devenit o certitudine!! Oare sunt condamnate şi ele să urmeze acelaşi trend?? Manechine fără chip, într-o lume a unor oameni fără chip??!!

Ideea acestei colecţii s-a conturat atunci când am avut revelaţia prezenţei lor vii, reale în existenţa mea, în existenţa noastră. Atunci când am realizat că pot comunica cu ele, că îmi pot fi partenere şi nu doar subiecte. Atunci când le-am cerut permisiunea tacită de a le fotografia şi am înţeles încuviinţarea lor docilă, niciodată rostită. Mi-am făcut astfel, unul câte unul, o multitudine de prieteni anonimi şi tăcuţi, dar care îmi spuneau, totuşi, atât de multe, despre ele, despre noi, despre mine... M-am regăsit în expresia multora dintre ele, expresii ce aminteau obsesiv de derută, de alienare, de întrebări fără răspuns. Încerc să vă propun, celor ce vedeţi acest proiect, o clipă de gândire. Poate, ca mâine, aceste "obiecte" vor sfârşi în depozite prăfuite. Vremea le va deteriora, tendinţele le vor înlocui, cei pe care i-au servit le vor "debarasa"... Chipuri asemenea multora dintre noi vor dispărea în neant. Dar, candva, pe urmele lor, vom disparea shi noi!!

Dar atât cât au fost printre noi ne-au adresat o invitaţie la o convieţuire pe care puţini am înţeles-o.

Nu am înţeles, decât poate câţiva, că erau un ALTRE EGO al multora dintre noi.

Sper totuşi că eu sunt unul dintre cei (chiar daca puţini...) care au înţeles...

43

Alter ego

Blind Relationship

Concerned 44

Alter ego

Fear

Indifference 2 45

Alter ego

Lips' Fascination

Prima Donna 46

Alter ego

She & She

Smiling Lady 47

Alter ego

The Face

The Hand 2 48

Alter ego

Zigzag

Zombi 1 49

My friendship with Dr. Teodor Radu Pantea has bagan in spring 2011. His personal exhibition «Alter Ego» has been opened in Penza (Russia) in ArteFact gallery at that time. Then it was sent to Orel (Russia). The works has impressed the Russians very much. The exhibition displays the animated life of the ordinary mannequins. It is one of the original works series of Teodor. Other ones such as ANGLES & COLORS, CHRISTO'S WORLD, EXPO-FLIP, IMAGINED FACE, MISCELLANEOUS, POSTHUMOUS GHETTO, PROMOSTRESS, QUEEN are not less interesting and are waiting for Russian spectators.

Dr. Teodor Radu Pantea admires me with his active lifestyle and constant search of something new.

Sergey Majorov, EFIAP/s, Russia

With the Romanian photographer Teodor Radu Pantea, I met in Bukhara, where he was officially invited to Uzbekistan with a personal exhibition.

I had to communicate and observe how it works. He is a man who loves his profession and constantly works on himself. Very active and constantly in search of what decorates the person-photographer.

I discovered it for myself. He's unusual. I like his approach in his works to the topic. I especially like his photo project about mannequins. Performed in black and white, showed the life of simple static mannequins from the side that none of us would have noticed, and running past …

I'm sure that Teodor will gladden us with his projects many times.

I wish him health and creative success!!

Shavkat Boltaev , Bukharan photographer.

Uzbekistan.

50

SIC TRANSIT… Locomotivele cu abur mă pasionau încă de la vârsta când nu depăşeam în înălţime, o spiţă a roţilor acestora. Rarele momente în care ajungeam la gară sau în preajma căii ferate erau, de fiecare dată, ocazii de-a mă lăsa fascinat de grandoarea lor percepută de la nivelul osiilor, de pufăitul lor ameninţător, de norii de abur şi fum ce parcă le aureolau, cât şi de neastâmpărul mişcării complicate al bielelor, în efortul de-a le pune în mişcare. Le priveam cu ochii măriţi, astupându-mi urechile de frica şuieratului sirenei, care mă speria.

La întrebarea pusă de "cei mari": "Ce vrei tu să te faci când vei fi mare?", răspundeam prompt: mecanic de locomotivă!! A fost primul meu ideal...

Am crescut în paralel cu treptata şi inexorabila lor înlocuire cu mult mai puţin spectaculoasele "diesel"-uri, până când, pe nesimţite, cele din urmă au câştigat bătălia pe frontul randamentelor, eficienţei, fiabilităţii, toate exprimate în algoritmii prozaici ai cifrelor şi măsurilor, ce niciodată nu vor cuprinde nostalgii, trăiri, atmosferă, frumuseţe sau parfum de vremi apuse.

Se retrăgeau spre depourile veşniciei în plină glorie, cu sentimentul datoriei împlinite, unele pufăind încă adânc, asemenea unui oftat neputincios, altele, ca o ultimă şi nedreaptă umilinţă, trase într-acolo de cele ce aveau să le răpească rosturile, dominaţia şi gloria. Inima lor incandescentă se stingea pentru totdeauna, presiunea zămislitoare de forţă din venele lor de oţel dispărea, roţile imense se blocau scrâşnind sub strângerea finală a saboţilor, iar pământul din juru-le se umplea, alene, de vâscoasele lor lacrimi, pe care timpul abia daca reuşeşte să le şteargă.

Nu de puţine ori erau petrecute pe ultimul drum de cei care şi-au unit destinele cu ele, le-au condus pe nesfârşite drumuri, le-au curăţit, le-au lustruit, le-au dat nume şi le-au îndrăgit. Măreţia şi forţa lor nu se putea dezlănţui fără aceşti oameni care, chiar dacă aveau încă vie în minte istovitoarea muncă ce o depuneau la bordul lor, le părăseau cu lacrimi în ochi, aruncând o ultima privire în urmă. Am cunoscut câţiva care mi-au confirmat acest lucru, fără să-şi înăbuşe un oftat... "Mai mulţi am ieşit la pensie de pe astea decât ies acu' de pe astealalte noi, electrice!" zicea unul... Şi apoi, asemenea unui tăcut cimitir, locul lor de odihnă se umplea de o luxuriantă vegetaţie ce le învăluia asemenea unui linţoliu şi se aşternea peste toate o adâncă şi apăsătoare linişte, tulburată doar de momentele când alte şi alte surate li se alăturau.

Ca o ironie a sorţii, erau periodic curăţite şi vopsite, în virtutea unei mentalităţi de odinioară, cum că ar mai putea avea "la o adică" un rol "strategic" şi ar putea fi reactivate. Era poate o iluzie, dar mai mult o temporară oprire a atacului de nestăvilit al ruginii. O superfluă "cosmetică" a bătrânelor doamne...

Treceam adesea, cu trenul, pe lângă depoul din Oradea şi parcurgeam cu privirea lungile şiruri de relicve negre, încremenite, năpădite de verdele vegetaţiei ce le învelea parcă grijuliu, complice...

Simţeam, parcă, un vaier surd al gemetelor de neputinţă al zecilor de monştri încremeniţi, retrăiam trist fascinaţia copilăriei şi îmi doream mult, nespus de mult, să le pot fotografia vreodată. Să las o mica urma a impetuoasei lor treceri prin acel timp apus, de care, în tumultul vremurilor actuale, puţini îşi mai aduc aminte.

A venit şi vremea când acest lucru a devenit posibil şi m-am găsit, înarmat cu vreo trei aparate fotografice, în mijlocul lor. Nu ştiam de unde să încep, erau multe, frumoase, maiestuoase, misterioase, şi... erau ale mele!!! E drept, doar pentru scurt timp, doar pentru acel moment la care visam demult...

Le-am fotografiat cu pasiunea trezită de o veche dorinţă împlinită, am căutat unghiuri detalii, simbioze cu vegetaţia cu care convieţuiau de decenii, iluzionându-mă că încremenirea lor înseamnă veşnicia 51

însăşi şi că le voi revedea în curând, mai calm, mai lucid, mai inspirat Am plecat cu convingerea că nu am imortalizat tot ce-mi puteau ele oferi, dar crezând, vai (!!!), că vor fi lăsate mult timp încă, în odihna lor, că le voi regăsi tot acolo când îmi voi reaminti de ele, şi mi-am amânat "sine die", revenirea. Aveam să mă înşel însă amarnic, deoarece au devenit în scurt timp, ţinta intereselor meschine a samsarilor de fier vechi, de la simpli hoţi (SIC!!!) la "comersanţi" de largă anvergură. Nu voi fi niciodată împăcat cu gândul că nu am apucat să revin printre ele, pentru noi destăinuiri şi rememorări, ca şi pentru un trist "rămas bun"...

Venise vremea când erau tăiate în bucăţi şi drămăluite pe cântar, ca o ultimă şi supremă umilinţă, de către cei ce nu s-au gândit, o singură clipă măcar, să cruţe câte un exemplar din modelele mai rare, ctitorind astfel un inedit şi necesar muzeu în aer liber. Au lăsat în urmă doar vreo patru...

Când percepeam în suflet tristeţea şi regretele pentru un proiect ce-l credeam întrerupt în mod brutal, ajung, purtat pe-ale vieţii cărări, tocmai la Taşkent, în Uzbekistan unde, în dorinţa de a-mi diversifica programul, gazdele mele pomenesc cuvântul magic: Muzeul Căilor Ferate! "Vrei sa-l vizitezi?", mă întreabă aceştia, fără a bănui măcar ce "coardă sensibilă" a sufletului meu atingeau... OHOOO!! Şi ajung acolo, unde mi-e dat să văd cum acel atotcurprinzător dicton "Sic transit gloria mundi" capătă, uneori, conotaţii justiţiare.

Pe un spaţiu imens, în aer liber, dau peste un loc aparte, unde locomotivele mai moderne îşi împart repaosul cu mai vârstnicele lor predecesoare, într-o deplină egalitate şi demnitate. Vopsite, îngrijite, par ca noi, gata de a pleca, în forţă, spre cele mai felurite destinaţii. Fără spectrul dezmembrării, au parte de un binemeritat respect postum. Nu-mi pot ascunde admiraţia pentru iniţiativa organizării unui asemenea aşezământ şi mă întreb retoric: "De ce nu se poate şi în România?". De ce, oare, multe dintre maşinăriile ce ne-au însoţit docile, întru progres, nu merită şi ele respectul cuvenit?!

Nu mi s-a părut a auzi aici acel vaier de revoltă mocnită şi neputincioasă de la Oradea ci, mai degrabă, o respiraţie ritmică şi calmă, ca de somn tihnit, lipsit de coşmaruri.

Ecoul aceste experienţe de neuitat se regăseşte în imaginile ce ilustrează prezentele ganduri.

52

Sic Transit...

Crazy Train 2

Down-time 1 53

Sic Transit...

Down-time 2

Green Nr. One 54

Sic Transit...

Monster 2

Speed Illusion 1 55

Sic Transit...

The Eye 1

The Hook 3 56

Sic Transit...

The Hook

Yellow Makeup 2 57

Walking in silence Art As the epitome of today’s life depicts a world in which man thinks of excellence for his spiritual needs , and the artist realizes the facts with his creative and dynamic mind, blends them with artistic vision and ultimately represents those facts in a way that gives us some deep understanding about the current world .

Teodore Pantea looks at the subject through camera’s eye and makes impressive work of art out of it using photographic artistic structures . Discovery of the hidden aspects of life is part of Pantea’s interests alongside recording images showing human relationship with their environment. Sometimes in Teodore’s work, we feel that subjects of photos belong to very far past. Narrow and sad alleys, emotionless mannequins behind windows, abandoned railroad stations and mysterious empty houses in Teodore’s photographs have signs of past. And it seems he experiences a silent world with his own subjects.

Time and place are suspended in Pantea’s photos, and in his works there is strange stillness and silence and it seems that this silence has remained stagnant in time.

When he grabs his camera, it looks as if his heart, eyes and ears were motivated together with his artistic taste in order to consciously create beauty of the world’s mysteries. Many of his realistic forms make audience think and contemplate.

As Teodore has internal peace, he sees people and the surroundings peacefully, and his curiosity is as much peaceful as of people’s he lives with or visits them on his journeys.

And this peace and silence could also be clearly seen in his photographs. These silent but mysterious images invite us to visually explore them in depth. And the sensation taken from photos keeps any audience’s mind busy for a while.

In several of his photographs, the subject dominates aesthetic forms, while others have been arranged mainly using aesthetic techniques and have become impressive enduring works of art.

Teodore Pantea is not a legendary artist, and his photos do not follow particular rules including specific style, however, he tries to inspire the world he sees with the use of principles of photography.

To him, camera is a constant companion on trips, he is a tireless, hard-working explorer man and his diligence is an indication of passionate interest in photography which has made a serious artist out of him .

If one is interested to know Teodore Radu Pantea’s personality, worldview/ideology and vision in more detail , such characteristics are reflected in his collections .

Ebrahim Bahrami, EFIAP, President of Abgineh Photographic Research and Studies Institute, Mashad, Iran

Dear Mr.Teodor, it's with great pleasure that I write this foreword, Your photo works expand the horizon how we can see the world. The quality of photos shows a sensitivity out of the ordinary. In your images, whether of architecture, portrait or landscape there is a perfection of composition and an attention to detail that immediately strikes those who have the great fortune. Your professional works has been presented to the public in a number of group and personal exhibitions on a local and international level.

Best regards, Najla Angawi, EFIAP, ESFIAP, MICS, GPU.CR2 + 22 titles, Saudi Arabia

"I am indeed very happy to be privileged to say few words about Teodor's works. Although we live thousands of miles from each other, his creations bring us very close. That is the power of visual language we love."

Wimal Amaratunge.EFIAP, Hon.FNAPSL, Hon.FICS Executive Director National Association of Photographers -Sri Lanka.

58

PROMOSTRESS "PromoStress" sau plimbarea unui bezmetic derutat Mă plimb bezmetic prin Bucureşti, un oraş ce continuă să exercite asupra mea diferite faţete ale unei greu de definit fascinaţii, deoarece acest „feeling” încearcă să se strecoare, să se definească dintr-un vălmăşag de senzaţii contradictorii, confuze, ambigui… Dar am totuşi atârnat de gât, pentru scopuri încă vag conturate, un Canon EOS 40D, cu oarece obiective ce stăteau în „stand-by” într-o geantă ce-mi încovoia umărul.

Viaţa de zi cu zi a străzii, dar mai ales „oferta” oraşul meu, relativ patriarhal, încetase de mult să mă mai inspire întru realizarea unor fotografii, care să răspundă, chiar şi numai parţial, anumitor chemări lăuntrice. Mă plimb aşadar fără rost, cu privirea aţintită cel mult în faţă-stânga-dreapta, gândind adesea, vag, la ceea ce înseamnă „street photography” în viziunea unor iluştri promotori ai genului, şi îmi treceau prin ochii minţii „frânturi” de Joel Mayerowitz, Lee Friedlander, Garry Winogrand sau William Eggleston. Da, mă plimbam printr-un univers ce-mi trimitea semne discrete, de undeva de sus, de unde aruncam, arareori şi fugitiv, priviri indiferente. Nu percepeam încă, provocarea…

Era ceasul de vârf a vânzolelii, al acestei mişcări browniene însufleţite, al acestui furnicar uman aflat într-un du-te – vino animat de cele mai felurite provocări ale vieţii de zi cu zi. Şi încep să arunc priviri în sus, întrebându-mă dacă cei din jurul meu fac acelaşi lucru, dacă percepeau acel „ceva” aşa cum începeam eu sa-l percep… Şi mă întrebam dacă asupra lor, trăitori în acest univers cotidian, acel grotesc decor al clădirilor drapate cu imense bannere publicitare, ce acoperă faţade întregi, ferestre, balcoane, interpunând o barieră între două lumi distincte: una, cea locuitorilor acelor clădiri atât de despersonalizate în acea grotescă vestimentaţie, cărora li se voalează orizontul şi cealaltă, căreia îi este impus un decor condiţionat, motivat de o acerbă concurenţă, decis de cei ce pot concesiona imense suprafeţe verticale, promotori ai acestui pestriţ, nefiresc şi aberant decor, are acelaşi efect ca şi asupra mea. Un decor ce nu ţine câtuşi de puţin cont de ceea ce ochiul trecătorului, aflat într-o neostoită goană pricinuită de interminabilele probleme ale vieţii, ar vrea, ar dori, i-ar face plăcere să vadă.

Coloritul strident, kitsch-ul şi sloganele tembele aduc la indiferenţă acea masă amorfa de trecători, striviţi parcă de imensitatea acestui monstruos eşafodaj, ce-i face să pară mai mici, mai neînsemnaţi, mai neputincioşi. Roiesc indiferenţi în jurul meu, cel ce devin, la rându-mi, interesat treptat de acest nefiresc grotesc şi stupid decor.

Un decor pe care încep a-l descoperi, pe măsură ce un sentiment straniu, de angoasă mă domină şi… mă inspiră. Îmi amintesc de Canon-ul ce mă însoţea docil. Aleg clădirile înalte, cu multe panouri/bannere, cu multe culori, slogane, brand-uri, şi fotografiez numai pe verticală. Voi decide apoi, în faţa computerului o renunţare la o posibilă cromatică, ce nu-şi găsea motivaţie dacă rămânem la părerea conform căreia culoarea ar trebui sa fie o condiţie a esteticului, o aducere la un numitor comun al imaginilor monocrome, cu contrast accentuat, mai sugestiv poate, pentru o atmosferă apăsătoare, pe care, cu obstinaţie voiam s-o redau. Pentru a accentua acea amintită angoasă ce mă marca atunci, acuma, acut, pregnant, dar cu trimiteri spre "dintotdeuna"...…

Mă cufund în acest inepuizabil subiect şi fotografiez cu frenezie. Mai aveam ceva timp până la plecarea trenului spre Oradea, dar şansa unei reveniri, după o primă analiză a „recoltei”, avea să se ivească în curând.

59

Încerc să îmi imaginez proiecţia în mentalul trecătorului a invaziei de imagini de-a valma, texte, cuvinte disparate, fraze fără înţelesuri ce derivă din alăturarea de felurite bannere cu îndemnuri adesea contrarii, zâmbete forţate şi fals optimism de studio (…), produse neînsemnate şi de-o calitate discutabilă aşternute în imagini (prea) îmbietoare pe câteva etaje, chemări spre cele mai ademenitoare locuri de risipit banii şi vremea, emanate din acest veritabil „bâlci al deşertăciunilor”. Îmi rotesc privirea şi „scanez” reclamele în rapidă desfăşurare şi dau titluri imaginilor ce mi se conturează deja în imaginaţie: ...acumestiajutatsa..., ...alixavienazzaronaturaplant..., ...astrauniqalevisedoxunbuttoned..., ...bazzaconioreleminutebazzaconi..., ...canonfuncocacolatr..., ...cocacolakizzpsssstttt..., ...fiat500masinaanuluirelaxmontblanc..., ...kicknosugarpepsilight..., etc.

Este ceea ce ne rămâne…

Dar ce ne rămâne??? Din acel "nimic" pe care un resort lăuntric ne îndeamnă să-l rostim ca răspuns spontan şi firesc la aceasta întrebare retorică, răzbate, totuşi, ceva... Poate o reconsiderare a dimensiunilor kitsch-ului, ce poate uneori ni se limita la brelocul-schelet, la căţelul de-cap-mişcător de la luneta maşinii ce tocmai ne-a depăşit, la casetofonul pe-stradă-urlător (de manele...) cu vârtejuri de LED-uri, la pălăria americanoidă cu boruri ridicate şi tighel evidenţiat, la tricourile cu slogane cretinoide, la blugii cu inimioare pe fese, la cuverturile cu răpirea din serai, şi cate şi mai câte...

Erau dimensiuni ale kitsch-ului ce ne învăluiau într-un orizont aflat undeva, în câmpul proxim al privirii, şi pe care îl puteam evita printr-o simplă rotire a capului spre o direcţie inofensivă. Dar iată că acum kitsch-ul devine monumental, devine atotcuprinzător, devine copleşitor atât prin dimensiunile sale, dar mai ales prin faptul că vine ca un verdict sau un dat irevocabil, de undeva de sus, cu o forţa sălbatică, furibundă, a unei lovituri ale unui imens baros, scăpat de sub control. Un baros care loveşte şi apoi se ridica iar...

Victimele minuscule ce mişună pe sub acest imens şi grotesc decor afirmă adesea ca suferă de stress, de depresii, de nelinişti felurite. Invazia acestui decor este adesea, pe lângă evident agresivă, şi insidioasa şi parşivă, totodată. Se instalează implacabil în subconştientul fiecăruia.

Dar cei ce sălăşluiesc in vreo cladire de pe vreun bulevard bucureştean au şansa să vadă lumea în culoarea bannerului ce, întâmplator se afla tocmai în dreptul ferestrei lor. Iar culoarea poate fi...roz. Ei mă vor contrazice, deoarece ei îşi pot aprinde o ţigară, pot bea o bere şi pot să vadă toată realitatea în ROZ!! Dar ce se fac cei ce au fereastra obturată de un segment cromatic negru sau gri ??!!

Dar scopul demersului meu, materializat prin proiectul "PromoStress" va fi atins pe deplin atunci când, revenind prin locurile în care am adunat aceste imagini, voi constata că întreg decorul a dispărut.

Dar cum îmi este greu să cred că acest lucru va fi vreodată posibil, mă voi mulţumi când voi vedea că undeva, chiar şi numai într-un singur loc, cineva, un revoltat al acestui agresiv secol, va fi decupat o bucată dreptunghiulară din bannerul care, contrar voinţei sale, îi împiedica o posibilă privire spre un iluzoriu "mai bine"...

Dear Teodor Radu Pantea Congratulations for publishing compilation photo book to celebrate your 65th birthday.

Your passion for photography does not weaken, and challenges into different genres and creates a lot of achievements.

You also teach your photography knowledge to the young generations to build up photography as one culture in Romania.

I look forward to seeing your further activities and leadership for the young generations.

Keiko SATO, FIAP Liaison Officer, Japan 60

PromoStress

...atpworldtourpoweradeduckciuc...

...bazzaconioreleminutebazzaconi...

61

PromoStress

...benvenuti...

...danawardstirikanaldcitroen...

62

PromoStress

...fiat500masinaanuluirelaxmontblanc...

...intelcoreperformantelegantsamsung...

63

PromoStress

...jeanclaudegaultiermadame...

...mediagalaxyfiaremandingadonde...

64

PromoStress

...nonamevodafonelight...

...venusrivieraintrepicioarelegendardecatifelate...

65

I am pleased to note that my beloved friend Prof. Teodor R. Pantea of Romania will accomplish the age of 65 on 21st February 2018. To celebrate this occasion he intends to publish an ALBUM presenting his unique photographic activities. It is really an exciting experience for me to go through his different achievements and portfolios. I am amazed to see his creative work depicted through various portfolios, particularly “Alter Ego” which was presented in our 11th International Photographic Conference in 2017 (organized by Photographic Association of Dum Dum , Kolkata, India) deeply moved me aswell as the august delegates.

This presentation greatly enthused me to appreciate how the sensitive soul of an artist like Teodor can visualize the simple objects like mannequins and how beautifully such simple mannequins can be transformed to highly impressive experimental, structural and interesting elements of sublime visual art.

I also appreciate his excellent exposition of visual art depicted in various portfolios which he has very skillfully created using his photographic excellence. With a creative spirit it is his significant journey from simple normal vision to a wider one, from mundane reality to the realm of unknown which is evident from his unique creations.

I am confident his ALBUM will be a real visual treat to the photo loving people of the world to cherish this occasion in a befitting manner.

I wish him grand success of his publication and many more fruitful contributions in the field of International Photography.

Prof. Biswatosh Sengupta M.Stat(ISI), MCA, Pg.Dip-in- Demo(ISI), AFIAP, ESFIAP, Hon. FNPAS, HON.FBPS, Hon.FIP, FICS, Hon.FICS, MICS, Hon.SoP, Hon.PESGSPC, Hon.FFU, Hon.MAR, Hon.EFMPA

Stalker – Călăuzitorul Nu am fost pasionat de fotografie de mic. Nu am primit în cadou niciun aparat foto în adolescenţă. Primul care mi-a povestit serios despre fotografie, din spatele unei imense genţi negre plină cu aparate de colecţie, a fost domnul profesor Pantea. Teodor Radu Pantea. Eram în anul I la Facultatea de Arte a Universităţii Oradea şi aventura fotografică ce avea să înceapă mi-a definit viitoarea meserie, pasiune, fel de a fi şi de a percepe realiatea. Colaborarea cu domnul Pantea a fost întocmai unei ucenicii sănătoase în care temele de curs aveau întotdeauna o continuare în temele personale de compoziţie prin care încercam şi începeam să înţeleg meşteşugul artei fotografice. Participările la Văzut de Adrian István Sulyok expoziţiile de grup organizate de Fotoclubul Argus, taberele de creaţie – mai ales Copşa Mica 1997, punctul culminant al carierei mele artistice: participarea la Trienala de artă fotografică din Tampere 1999 – toate l-au avut ca şi numitor comun/mentor/călăuzitor pe domnul profesor Pantea. În anii ce au urmat după terminarea facultăţii, am ales calea fotografiei comerciale, lăsând complet deoparte fotografia artistică; cu tot regretul şi dorul după emoţia unei şedinţe foto în care incercam să surprind în imagini o aripă de înger. Domeniul fotografiei comerciale însă mi-a oferit siguranţa de sine şi continua nevoie de a-mi perfecţiona meşteşugul. Nu de puţine ori însă, m-am întors în timp cu gandul la discuţiile, sfaturile, greşelile corectate, încercările şi reuşitele din perioada studenţiei, la cursurile de fotografie în care inţelegeam rostul obturatorului dar învaţam sa fotografiez şi ruinele unei lumi pierdute.

Vă mulţumesc domnule profesor, pentru tot ce m-aţi învatat despre fotografie. Vă sunt recunoscator şi vă doresc să nu vă opriţi niciodată. Să fotografiaţi cu aceeaşi pasiune frumuseţea unei siluete sau rigurozitatea grafică a unui peisaj urban suprarealist; să povestiţi în imagini despre civilizaţii îndepartate şi să decupaţi un colţ de realitate de nimeni ştiut.

Vă doresc să ramaneţi stalker-ul lumilor paralele, aglomerate şi zgomotoase sau liniştite şi triste sau pline de credinţă sau goale de forma.

Adrian István Sulyok, fost student, fotograf profesionist, Bucureşti 66

UNGHIURI & CULORI Nebănuit de multe sunt tentaţiile fotografiei!! Viaţă, chipuri, situaţii, momente, realitate cotidiană, întamplari, peisaje... Dar, uneori, în sinea fotografului, sunt gânduri îndelung elaborate sau doar răzleţe, interiorizate, nemărturisite, plămadite lăuntric, obsedante, ce îşi caută o “oglindire“ în realitate. Să fie ele, oare, caracteristice pentru fotograful interiorizat, frustrat, meditativ??

Realitatea înconjurătoare oferă subiecte simple dar ascunse multor priviri, subiecte/obiecte ce aşteaptă să fie descoperite şi restituite prin “oglindiri/restituiri“. Subiecte/obiecte ce înseamnă doar culoare, forme, unghiuri, profilări pe un cer saturat în culoare sau, de ce nu, înnourat?!

Sau foreground-uri şi background-uri în felurite şi inedite alternanţe, adesea căutate, adesea întâmplătoare, dar niciodată regizate, influenţate, aranjate...

Subiecte/obiecte ce sunt lângă noi, ne înconjoară, le ignorăm, ne aşteaptă, ne provoacă.

Se vor... se cer fotografiate, descoperite. Uneori privite (mai rar...) direct, mai adesea de jos, de undeva de sub ele sau de sus, plutind deasupra lor... O contemplare simplistă a lor nu le conferă originalitate, lăsându-le în banaliatea cotidianului. Dar o investigare fotografică le face să devină, încet, poticnit şi nesigur, un nou proiect ambiguu: UNGHIURI & CULORI. Acestea îi sunt începuturile...

67

Unghiuri & Culori

Black & Blue 1

Blue & Black 5 68

Unghiuri & Culori

Blue & Blue 4

Blue & Brown 1 69

Unghiuri & Culori

Blue & Yellow 2

Orange & Blue 2 70

Unghiuri & Culori

Red & Green 1

Blue & Brown 1 71

Unghiuri & Culori

White & Blue 2

Yellow & Red 3 72

EXODUL LUI ALLAH Europa este cel mai mizerabil continent al acestei planete!! Un continent care a propaşit din jaful altor teritorii şi populaţii, prin crimele cele mai oribile şi inimaginabile, programate şi, adesea, “industrializate” “modernizate” sau “tehnologizate”.

Din actualul teritoriu al Europei a pornit întru cotropiri “fără număr” un macedo-grec nemernic, pre nume Alexandru, numit încă cu obstinaţie şi nemeritat, “cel Mare”, care a ajuns (nepoftit de nimeni) până-n India şi norocul planetei a fost că dete colţu‘ la timp, adică pe la 30 de primăveri însângerate…

(Pre)europeni au fost şi romanii, care au distrus pe oricine şi orice le-a ieşit în cale, pentru a-şi satisface ambiţiile de putere, a-şi îmbogăţi patricienii şi a-şi distra plebeii cu lupte de gladiatori, pe binecunoscutul dicton “Panem et circenses” (Est)european a fost şi Imperiul Bizantin cu mărirea-i prin jafuri, cotropiri şi sânge, şi binecunoscuta-i decădere.

Europeni sadea (mai dinspre Apus, de data asta…) au fost şi cruciaţii care au bătut de nebuni colburile Europei şi Asiei, în căutare de măriri fals/iluzorii şi îmbogăţiri concret/reale.

Hispano-europeni au fost şi spaniolii care prin binecunoscuta lor “Reconquista” (la care au contribuit si mai esticii franco-europeni…) au distrus civilizaţia maură, mult superioară oribilului Ev Mediu euro-spaniol, cu care au înlocuit-o!!

Sublim şi mirific de “europeană” a fost şi Inchiziţia, cu alaiul ei de crime, teroare şi torturi, toate în numele unei religii a iubirii aproapelui şi iertării şi a toleranţei, devenită, mai tărziu, “marfa de export”.

“Europene” pâna la sublim au fost războaiele purtate pe te miri ce, peste tot şi în orice moment, pe teritoriul mizer a aceea ce începea să se contureze ca “Batrânul continent”.

Dar să facem o “haltă” în perioada 1453 (căderea Constantinopolelui) şi 1492 (“descoperirea” Americii de “temerarul” şi “vizionarul” Cristofor Columb).

Era momentul până la care, în îndepărtata Asie, apăreau criminali de mare calibru, cum ar fi Gingis Han, Kublai Han sau Timur Lenk, cu hoardele lor. Norocul lumii a fost că imperiile lor, clădite pe multe zeci de milioane de victime, s-au destrămat, strivite sub propria greutate.

Europenii, care nu se prea “lăbărţasera” prin vecini (cu unele excepţii, cum ar fi cruciadele), prind acum momentul de a-şi extinde tentaculele spre toate zările.

Europa începe să se dividă între Est şi Vest. Expansiunea şi jaful înspre alte continente devine, preponderant “monopolul”… Vestului “civilizat”.

Descoperirea Americilor a fost prilej de inimaginabile crime (unele cu crucea într-o mână şi cu sabia în alta…) şi distrugerea ireversibilă a unor civilizaţii unice. Corăbiile spaniole pline cu aur jefuit ajungeau în Spania, atunci când nu erau “vămuite” de corsarii englezi (iluştrii “protejaţi” ai reginei Betty I care “se facea că plouă” în schimbul unor cote-parte substanţiale) sau scufundate de furtuni!!!

Naţiile “civilizate” vest-europene se întind, rând pe rând la “cozonac” şi spaniolii, portughezii, francezii, olandezii, belgienii, austriecii (ăştia, ce-i drept, mai “pe lânga casă”…), se răspândesc mai rău ca o molimă.

Le cad victimă rând pe rând şi teritoriu cu teritoriu, Asia, Africa, Australia şi Americile…

Toate contactele “civilizaţiei” europene cu alte CIVILIZAŢII au fost catastrofale pentru cele din urmă.

Vestul Europei începe a căpăta stralucirea ce ne fascinează acuma, dar dimensiunile jafului şi crimelor care le stau ca temelie, sunt mai puţin cunoscute. Sau sunt, voit, tainuite, ignorate, ascunse sub preş…

73

Civilizata Belgie, cu acea sursa de rele numită Bruxelles, l-a avut pe Leopold al II-lea care, cu cei aproape 20 de milioane congolezi ucişi, are un binemeritat loc patru în panoplia marilor criminali ai planetei (şi statuie în mai-sus-numita capitală!!).

Dimensiunile Imperiului Britanic sunt greu de estimat cu valorile jefuite de peste tot şi cu preţul plătit de localnici. Sunt doar două exemple!!

Se iveşte pe “firmament” şi SUA, aflată, la scara timpului planetar, cam pe la “început”, dar vine din urma prin amploarea şi aplombul impactului catastrofal asupra planetei!!

Tot Europa l-a dat pe paranoicul Napoleon şi a fost, fie “leagănul”, fie teatrul a două războaie mondiale!! ETC!!!

Ei bine, vine momentul, desfăşurat sub ochii noştri, a unei binemeritate şi fireşti “note de plată” dar care nu ar trebui asumată şi acceptă cu atâta uşurinţă de o generaţie care nu are nicio vină pentru cele întâmplate, decât aceea că se înfruptă în mod dezinvolt, cu sentimental greu de combătut că totul li se cuvine, din nemeritatele binefaceri ale unor imense nelegiuiri de peste ani.

Nu cunosc adevăratele cauze ale acestui aflux de afro-asiatici ce ne invadează implacabil, sub ochii noştri, ca un destin negru şi sumbru căruia nu ne putem împotrivi.

Compar fenomenul cu un fel de “osmoza” socială, ca un feed-back al oropsiţilor planetei înspre o lume a bunăstării, odinioara furată şi/sau interzisă lor. O lume care are prea mult din ceea ce ei consideră, în bună măsură şi pe bună dreptate, că li se cuvine, că li s-a luat cu japca, vreme de secole!!

Ei vor, pe undeva, o nouă împarţire a valorilor materiale.

Ei bine, eu trăiesc în acea parte a Europei care nu a avut parte de nimic din ceea ce aceste valuri de deznădăjduiţi revendică. Eu trăiesc într-un ţinut de la care nu au ce solicita să le fie restituit, un ţinut care NU le datorează nimic, un ţinut care a fost mult mai aproape de condiţia de care ei se refugiază, decât pot ei înţelege!!! Nu pot înţelege dorinţa lor de-a veni alături de mine, la nişte probleme şi aşa mari şi, adesea, insurmontabile. Nu am motive să-i accept, să-i înţeleg, să-i compătimesc!!! Nu mă simt obligat să le fac parte din puţinul meu!!

Trecând peste aceste considerente, ajungem la conflictul dintre tradiţii, obiceiri, religie, mentalităţi, care vor duce la efecte de catastrofale. Trecând însă şi peste astea, sunt interesele oculte, mizerabile, ascunse, de nimeni ştiute, infinit mai periculoase!! Ceea ce se spune despre pericolul terorist sau a islamizarii forţate, nu sunt deloc exagerări!!! Şi o spun eu, un admirator al culturii islamice… la ea acasă!!!

Proiectul meu prezintă câte ceva din ceea ce mi-a fost dat să văd la graniţa ungaro-sârbă, în anul 2015. Nu sunt în măsură să afirm că am înţeles ce am văzut, că am înţeles ce se întamplă!!!

Am văzut ceva oribil, ceva alarmant, ceva ingrozitor, ceva cumplit, ceva ce m-a pus pe gânduri.

Veţi vedea şi unele imagini cu o uşoara tentă duioasă (feme, copii, vârsnici). A nu se înţelege, neaparat, că mi s-a muiat inima, mai mult decât trebuie… Totul e ceva ce îmi doresc să rămâna cât mai departe de mine, de lumea în care trăiesc (şi consider că îmi aparţine cât de cât…), de familia mea!! Am vrut doar să prezint o secvenţă a acestui fenomen. Vreau ca această experienţă fotografică, ce a condus la acest proiect, să fie singura mea “întâlnire de gradul trei” cu protagoniştii acestui “EXOD AL LUI ALLAH”. Închei prin a spune cu NU aparţin acelei EUROPE oribile care dirijeaza acest flagel (dimpreună cu America)!!!

EUROPĂ, te urăsc!!! Nu sunt un EUROPEAN!!! EU SUNT UN BALCANIC şi mă mândresc cu asta!!

74

Exodul lui Allah

Hot Day 1

Michael Kors 75

Exodul lui Allah

No Photo!!

Resting In The Camp 76

Exodul lui Allah

Sadness

Sleeping Refugee 1 77

Exodul lui Allah

Smile 1

The Sign 78

Exodul lui Allah

Walker

Water 79

Colaborarea cu acest împătimit al fotografiei şi foarte bine cunoscut artist fotograf român a început în urmă cu mai bine de cincisprezece ani, când întâmplarea sau sorţii, au vrut să ne întâlnim.

Eram la începutul activităţii mele expoziţionale şi, pentru că lumea fotografiei este destul de mică, ne-am cunoscut şi a început una din cele mai frumoase şi mai dezinteresate amiciţii şi, mai ales, colaborări în domeniul acestei frumoase arte a luminii, numită fotografie.

De atunci, în fiecare an, Doru Pantea a expus pe simezele craiovene câte o colecţie de fotografii cu tematici variate, cu moduri de expresie inedite şi cu acea manieră proprie, realistă şi subtilă, alteori dură, de redare a realităţii acestei lumi ce ne surprinde chiar şi pe noi, cei ce suntem martorii evoluţiei (sau poate involuţiei) sale.

Nu de puţine ori, prin expoziţiile sale, maestrul ne-a purtat de-a lungul şi de-a latul diferitelor zone geografice în care a ajuns, aducând în faţa privitorului oameni, evenimente, obiceiuri, dar mai ales realităţi inedite ale acelor lumi, pe care le-a surprins cu un fin spirit de observaţie.

Pe toată durata colaborării noastre m-a invitat să expun fie individual, fie cu fotoclubul, fie cu diferite grupuri, în cadrul unor expoziţii şi saloane atât în oraşul său natal, în ţară, cât şi peste hotare. Şi nu am fost singurul care a beneficiat de ajutorul său în domeniul expoziţional sau al jurizării saloanelor de fotografie. Identificăm astfel, o altă latură mai puţin cunoscută a sa şi anume promovarea şi susţinerea valorilor fotografiei româneşti şi nu numai.

Mai trebuie evidenţiat un aspect important al personalităţii sale: este primul fotograf român care a obţinut un doctorat în domeniul evoluţiei istorice a fotografiei româneşti. Nemaivorbind de faptul că, paralel cu activitatea profesională, a fost mentorul multor serii de studenţi din domeniul artei vizuale în cadrul Facultăţii de Arte Vizuale şi a celei de Jurnalism, din cadrul Universităţii in Oradea Numai titlurile internaţionale pe care le-a obţinut, şi nu sunt puţine, şi nici deloc de neglijat, îl situează printre cei mai titraţi artişti fotografi români.

Fără să exagerez, Dr. Teodor Radu Pantea rămâne un reper în lumea fotografiei din România cât şi a fotografiei internaţionale, atât prin realizările sale personale ce nu pot fi contestate, cât şi prin aportul pe care l-a adus relaţiilor fotografilor şi fotografiei româneşti cu fotografia internaţională, cu fotocluburi şi artişti fotografi din lumea întreagă.

Felicitări, Doru, pentru tot ce ai făcut, faci şi vei face în acest domeniu al artei!

Cu prietenie şi respect, Mircea Anghel A.FIAP, Hon.FICS Preşedinte al Asociaţiei „DACICA” Societatea Română de Artă Fotografică

I first met Teodor Radu Pantea in 2014, looking at his site www.terapan.ro. As an Artistic Director of the international photographic event "Oktoberfoto", I was looking for an important author from Eastern Europe. I immediately noticed that Teodor prefers to work for specific projects. That was what I was looking for, considering the variety of topics dealt with by the author and their interesting contents.

In the 2014 edition of the show "Rosia Montana" Teodor Radu Pantea presented his first photoexhibition in Varese on Oktoberfoto.

Our collaboration continued in 2015 with "Unghiuri şi culori", in 2016 with "Promostress", in 2017 with "Christo's World".

In 2017 he also presented the exhibition "Exodul lui Allah" at the Civic Museum of Modern and Contemporary Art in Varese, in the splendid "Masnago Castle".

The presence of Teodor in Varese during these exhibitions has enabled, in addition to enhancing his professionalism, to creating a true friendship bond between us and other members of our association.

Giuseppe Di Cerbo President Photo Club Varese, Italy

80

CHIPUL IMAGINAT Într-o ţară preponderent ortodoxă, drumeţul are ocazia, străbătând drumurile ce, adesea, nu duc nicăieri anume (ce locuri sunt, oare, cu adevărat semnificative în acest ţinut de se semeţeşte încă cu un nevrednic nume: România...), să vadă pe marginea acestora nişte jaloane ce separă distanţe de nimeni-cunoscute, dintre locuri/repere ambigui, de nimeni-ştiute, dar care cheamă trecătorul grăbit la un moment de răgaz, de meditaţie, de rugă. Sunt troiţele, simbol al credinţei ce prezintă, precum bine ştim cu toţii, chipul lui Isus, în cele mai felurite ilustrări, provenite dintr-o imaginare, de un naiv innocent, a înfăţişării pe care Mântuitorul ar fi putut-o avea şi tributare ale unor şabloane venite cine ştie de unde...

Acest prototip de chip alungit, cu plete şi cu barba ascuţita sau despicată în două provine din surse unanim acceptate cum ar fi Giulgiul din Torino sau de pe Vălul Veronicăi. Sunt aceste reprezentări, aceste şabloane, reale?? În arta Renaşterii, Michelangelo, adept înflăcărat al platonismului, l-a prezentat pe Isus în Judecata de Apoi din Capela Sixtină ca pe un tânăr fără barbă, lucru care a atras critica puternică a multor demnitari de la curtea papală.

Recent, am văzut pe unul dintre canalele de televiziune serioase, dar nu-mi aduc aminte dacă a fost Discovery, History sau National Geographic, un documentar care prezenta un experiment foarte interesant. Era luat un craniu dezgropat al unui izraelit contemporan cu Isus, pe care a fost realizată o reconstituire a unei fizionomii tipice a unui bărbat din acele vremuri. Era departe de ceea ce credem că ştim, de ceea ce ne imaginăm, de ceea ce acceptăm. Figura lui Isus, cea cu care ne-am obişnuit, cea pe care o vedem pretutindeni pare, în acest context, mult mai... europeană...

Reprezentările de pe troiţele răspândite pe lângă drumurile de pe la noi, reprezintă fie un Isus cu ochii închişi, într-o atitudine adesea prea calmă pentru a o asocia morţii sau preambulului acesteia, sau un Isus cu ochii deschişi, uimit, resemnat sau semeţ în faţa morţii iminent-anunţate sau, mai rar, chinuit, agonizând.

Se simte în aceste reprezentări naivitatea neagresivă, calmă a unor reprezentări portretistice având la bază arhetipuri imagistice venite de cine ştie unde, din imemorabile timpuri sau din subconştientul celui ce le-a fixat pe suportul din lemn sau tablă. Cei ce le realizează, în cazul în care ar fi întrebaţi despre sursa lor de inspiraţie, ar spune ceva de genul: "Nu ştim, aşa se ştie că este, că trebuie să fie..."

Am străbătut drumurile pe care am întâlnit aceste troiţe. Ici, colo, dincolo, oriunde, peste tot...

Nu am desprins raţiunea amplasării lor sau a segmentelor de drum pe care le separau. M-a surprins expresivitatea chipului, redat în atât de felurite moduri, chiar dacă reprezentările erau, cel mai adesea, naiv-rudimentare. Dar poate tocmai în asta constă semnificaţia lor şi valoarea lor estetic-figurativsentimentală.

81

Chipul Imaginat

INRI 17

INRI 20 82

Chipul Imaginat

INRI 29

INRI 31 83

Chipul Imaginat

INRI 32

INRI 37 84

Chipul Imaginat

INRI 59

INRI 61 85

Greeting from Tony Le Kim Thuan, USA Founder and Hon Life President of ICS Int’l Happy 65th Anniversary

Professor Teodor Radu Pantea PhD I count on friend respected art works album remarkable your photographic skill and style.

I really am very happy about your valuable album with aspects as like as to promote peace, love and friendship!

In my heart your art album of endless respected and I appreciated you as great educator.

With my love respected and friendship you could not alone make the dream happen!

For exceptional value partner in the international photography, I proud your Art Album.

I wish you all the best.

Tony Le Kim Thuan APSA EFIAP HonEFIAP HonFICS HonEFMPA HonFPSBP HonJIPF MICS BPICS ICS.Safiiri..

86

SUB SEMNUL LUI SETH O lume năucitoare a străzii bântuite de o circulaţie frenetică, haotică, halucinantă, fără reguli, fără noimă, fără principii, fără priorităţi... Un megalopolis împânzit de bulevarde pe care se desfăşoară un trafic ce nu conteneşte zi sau noapte, precum un flux sanguin generator de viaţă, într-un organism ce nu cunoaşte odihna... O mişcare browniană în care sunt angrenate, deopotrivă, valuri de maşini, căruţe trase de măgari, cărucioare felurite, încărcate la refuz, trase de oameni şi, nu în ultimul rând, masa omniprezentă a oamenilor imensului oraş, ce mişună cu sau fără rost, strecurându-se timizi sau îndrăzneţi spre ţinte şi rosturi doar de ei ştiute, printre şuvoaiele de maşini veşnic grăbite, agresive, îmbulzite sau victime imobilizate ale veşnicelor blocaje ce te pot imobiliza uneori preţ de zeci de minute plicticoase, chinuite, cu ochii spre ceasul ce marchiază, implacabil, timpul trecut inutil şi finalitatea destinaţiei, de multe ori ratată, întârziată, amânată... Un vacarm permanent de claxoane...

O lume în care atunci când apreciezi că drumul până într-un anumit loc ar trebui să dureze, în mod normal, o oră, trebuie să porneşti cu o (altă... ) oră mai devreme... Un oraş în care, dacă te aventurezi la volanul unei maşini (de preferinţă nu a ta, personală...) trebuie să fi acumulat luni bune de ”experienţă locală”, iar şansa ca maşina ta să rămâna intact, mai mult decât câteva zile, devine o adevărată himeră... Un oraş care nu se adaptează la vrerea ta ci TU trebuie să i te adaptezi... Un oraş (totuşi...) fabulos, fascinant, cald, primitor, prietenos... CAIRO!!!

E oraşul în care m-am trezit năuc dar fascinat, surprins dar încântat, (adesea...) decepţionat dar (mereu...) înţelegător, dornic de-a descoperi o nouă lume ce mi se dezvăluia în ritmul impus de ea, dar răbdătoare şi generoasă în faţa derutei mele, ca şi a dorinţei mele de descoperite, înţelegere, de cuprindere a realităţii ce mă învăluia tumultos.

Sosisem în Cairo unde urma să stau o săptămână, timp deprimant de scurt pentru a îmbina dorinţa turistului de a vedea (Doamne, câte sunt de văzut în Cairo...), cu cea a fotografului, de a imortaliza cât mai mult din universul infinit de extins şi diversificat ce mă învăluia, ca o permanentă provocare...

Taxi-ul închiriat cu ziua se strecura abil prin universul ameţitor al circulaţiei din Cairo iar şoferul Sayed făcea adevărate minuni de ”echilibristică” ce, adesea, îmi produceau fiori. Mi s-a conturat ideea redării fotografice tocmai a acestui haos şi al condiţiei omului în acest univers ameninţător şi riscant prin care trebuie să se strecoare, să leviteze, în care era nevoit să-şi ducă traiul, să-i supravieţuiască, să-l domine. Am început să fotografiez prin geamul din dreapta a maşinii, uneori din mers, alteori pe durata minutelor nesfârşite de blocaj în trafic. Realizam că se poate, că merge...

Apoi am extins ideea, ce se contura deja ca un prim proiect ”egiptean”, pe durata plimbărilor pe străzile trepidante, unde găseam, la tot pasul secvenţe ce se adaptau, de la sine, conceptului iniţial. Un concept născut ad-hoc, în tumultul stăzii din Cairo, în ”miezul” imperiului lui Seth.

SETH! Zeu cu semnificaţii diverse în mitologia egipteană şi cu extensii până în mitologia greacă (Typhon), asemuit cel mai adesea cu un simbol al dezordinii şi haosului, pare a fi ”patronul” străzii din Cairo. Şi cum Cairo înseamna străzi, artere, bulevarde, nebunia traficului, vaier de claxoane, ”suspensie” greu miscibilă de oameni şi maşini aflate într-o veşnică forfotă şi luptă pentru supremaţie, ce niciodată nu-şi conturează învingătorul, pot eu oare să afirm că Seth este stăpân peste Cairo?? Am intrat în imperiul lui Seth şi am încercat să-i înţeleg pulsul, semnificaţiile, tumultul, zbaterea, trepidaţia, respiraţia...

Eram în mijlocul tuturor acestor semne, aparent agresive, tensionate, obsedante. Dar am plecat din Cairo cu sentimentul farmecului şi frumuseţii unui oraş fascinant, al cărui amintire vreau sa se ”prelungească” în imaginile de faţă. Voi avea, oare, ocazia să revin acolo??!! Sau, poate, aceste 87

imagini vor fi şi pentru mine o plăcuta aducere aminte. Pentru cei ce le vor vedea, doresc să devină o PROVOCARE!! Mergeţi să-l căutaţi pe SETH!!

The Knight Don Quixote of Oradea Not a long time ago, in a place in Romania, whose name I will not mention now, there lived a gentleman, a knight.

You must know that this lonely gentleman used to meditate (which he did most of the year) and he was given to reading books and admiring beautiful pictures whenever he could afford some free time. He developed such deep love and taste for beautiful things that he spent day and night photographing and cultivating art. The days became more and more complicated and confused and thus, of little sleep and of much reading, his brain dried up, so that he came to lose his mind. It occurred to him to increase his honor to become knight errant of photography and to cultivate his art not only in his country but throughout the world. With a camera as a sword and his amiable madness as his armor, he left his city and decided to visit a multitude of countries looking for the essence of photography, defeating a great number of internal giants that did not want him to see beyond his ego, get a name, fame and wisdom He returned to his city, Oradea, honored with fame and with the title of ”Don Quixote de Oradea” and the name of "The serious gentleman", an uncompromising man, critical and straight in his thoughts, and full of wisdom to be shared among his peers.

Pedro Luis Ajuriaguerra Saiz, EFIAP/b, MCEF, PSA PJD***, Who's Who PJD Top 2 2015, Top 4 2016, Spain If we talk about Teodor Radu Pantea with the language of numbers than his rich opus consisting of several thousand photos speaks of his dedication to photography.

Looking at his photos I can also see his pronounced sensibility that characterized his affinities for a wide thematic repertoire. Being present of many photographic events as an author, a jury member, an organizer and affirmer of art photographers Teodor Radu Pantea is undoubted influential photographer not only in Rumania but more widely .

The magic of photography is metaphysical. What we see on a photograph is not the same with what we see in the moment of shooting a photo. The visual observations of Teodor Radu Pantea confirms that.

He is a master of photography whose visual impact is certain. I am sure that his rich photographic creation is and will be an inspiration for many photographers.

Dr. Sci. Cvetan Gavrovski, MF FSM, EFIAP

Varanasi 2017 88

Sub Semnul lui Seth

Confused In The Crowd 2

Confusion 89

Sub Semnul lui Seth

Crossing the Nile

Discussion 90

Sub Semnul lui Seth

Egyptian Ladies

Fruits 91

Sub Semnul lui Seth

No Women... 2

Smiles In Traffic 92

Sub Semnul lui Seth

Vuitton

Walkers 93

TRẦN LAM Art Gallery “Thật là thú vị khi lướt qua album ảnh nghệ thuật của giáo sư tiến sĩ Teodor Radu Pantea thuộc viện đại học nghệ thuật nhiếp ảnh Oradea, Romania nơi được mệnh danh là “little Paris” thủ đô nghệ thuật của Đông Âu. Những tác phẩm của giáo sư sáng tạo ẩn chứa đầy sắc thái có giá trị cao trong lảnh vực nghệ thuật và giáo dục.

Xin chúc mừng giáo sư tiến sĩ Teodor Radu Pantea 65 năm kỷ niệm trường đời gắn liền với nhiếp ảnh nghệ thuật, thật đúng xứng danh là nhà giáo dục nghệ thuật”.

Happy 65th Years Anniversary!

It's interesting to flip through album art image of

Professor Dr. Teodor Radu Pantea, PhD from faculty of art photography University of Oradea, Romania where was dubbed the "Little Paris" Art Capital of Eastern Europe.

The works of professor hidden creation filled with valuable nuances in the allied arts and education.

Congratulations to Professor Dr. Teodor Radu Pantea 65th Year Anniversary of ‘school-life’ associated with art photography, indeed deserves the art educator.

Tran Lam (Vietnam) HonFICS MICS HonFPSBP HonEFMPA MICS EFIAP Etc.

Colaborarea noastră a început datorită pasiunii pe care o împarţim cu atâta dragoste, amândoi: fotografia. Pe drumul comun pe care am paşit alături, către Saloane de Fotografie, concursuri internaţionale, expoziţii şi premii care ne-au încununat munca şi ne-au umplut inima de bucurie, pe acest drum minunat, am descoperit un zâmbet larg, un spirit viu şi ascuţit, un om cald, un prieten drag: Teodor Radu Pantea. În această lume plină de nemărginire, a fotografiei, fiecare fotograf simte şi vede lucrurile, diferit. Unii strălucesc în a „pune în scenă” anume forme şi emoţii, pe când alţii, aşa cum Teodor Radu Pantea o face, strălucesc în „a vedea” lucruri aparent banale, în a le simţi esenţa.

Ei bine, el reuşeşte, într-un mod atât de simplu şi de firesc, să transpună ceea ce vede într-un cadru plin de emoţie, plin „de mesaj”.

Privindu-i fotografiile, nu poţi să nu te opreşti măcar pentru o secundă şi să nu intri in acel cadru, alături de formele femeii, de sinceritatea copilului, de viaţa de zi cu zi a străzii, de tăcerea plină “de cuvinte” a locurilor atât de apăsate de istorie, de tragedie, de dragoste, de viaţă.

Asta este ceea ce Teodor Radu Pantea ne dăruieşte: un „estetic” care cuprinde toate emoţiile pământului. Şi, până la urmă, ce aşteaptă fiecare dintre noi când priveşte o fotografie, dacă nu: forţă, emoţie, atemporalitate?!

Silvana Retter, artist fotograf, Germania 94

VAE VICTIS Când am plecat la armată, la termen redus, am făcut-o cu sentimentul că vor urma şase luni (aproape) şterse din calendarul vieţii mele şi asta pentru că ştiam că va trebui să fac ceva ce nu mă atrăgea defel şi cu care nu eram familiarizat, ceva ce nu cadra cu stilul şi concepţiile mele dar, mai ales, pentru că era ceva la care trebuia să mă supun contrar voinţei mele. Nu auzisem de la cei ce trecuseră prin această etapă a vieţii decât lucruri care îmi produceau un real disconfort, pe măsură ce mă apropiam de unitatea militară, cu valiza din scânduri în mână.

Reacţia mea de adaptare a fost o atitudine gen “soldatul Svejk” care, spre satisfacţia mea, mi-a mers de minune pe toată durata cât am fost “sub drapel”.

“Liberarea” a fost un moment de imensă bucurie, am încheiat acea perioadă din viaţa mea fără a deveni vreun vajnic oştean, dar cu sentimentul că, totuşi, mi-am petrecut acele şase luni într-o instituţie serioasă şi riguroasă, iar perioada petrecută acolo lăsase ceva urme în modul meu ulterior de-a gândi.

Rămăsesem cu convingerea că Armata Română era o forţă reală, care îmi inspirase încredere şi respect.

A trecut multă vreme de atunci, a trecut chiar şi un eveniment ambiguu şi nefast, numit pompos şi impropriu, “revoluţie” după care a urmat ceea ce putem constata cu toţii, fiecare prin prisma propriilor percepţii/concepţii.

Armata Română, sprijinind acel eveniment, şi-a semnat cu propria mână sentinţa de condamnare la moarte, oferind, peste ani, unul din rarele cazuri de “capitulare” fără luptă şi lipsită de glorie. Au urmat sloganele în care, fie-mi permis să nu cred, al “Umbrelei NATO ” sau al “armatei de profesionişti ” referitoare la nişte concepte ale căror (după părerea mea...) lipsă de sens nu doresc să se adeverească vreodată. Desigur, acea Armată de odinioară nu ar fi putut să se opună metodelor mult mai rafinate de “cotropire economică”, la modă acum şi ale cărei victime suntem fără drept de apel, dar la care ne-am supus chiar, cu o ridicolă frenezie dar şi cu acea resemnare, derivând din acel mult-invocat şi păgubos “spirit mioritic”, tipic nouă. Le-ar fi putut însă, atenua, încetini, amâna...

Nu o va face nici cea de acuma, “restructurată”, “modernizată”, “bla-bla-tizata”... pentru că acea “cotropire” s-a “implementat” prea pregnant, catastrofal şi definitiv în ţinutul numit încă România...

Actuala armata de paradă a României aşteaptă, eventual, o invazie din partea Andorei, Lichtenstein-ului sau, mai grav, a Muntenegrului, căreia i-ar face, probabil, faţă... Dar şi asta rămâne de văzut...

Dar poate că Armata de altădată merita ca moştenirea/amintirea ei să impună o atitudine de respect postum chiar şi după înfrângerea, anihilarea şi retragerea lipsită de glorie, la care a fost condamnată. Îşi desfăşurase activitatea în locaţii/clădiri construite pe îndelete şi cu trudă, făcute temeinic, făcute să dureze... Odată evacuate, puteau primi felurite alte destinaţii folositoare. Furia distructivă a învins însă, ca dealtfel pe tot cuprinsul României.

Fostele cazărmi şi arsenale au fost lăsate la îndemâna unei etnii foarte preţuitoare de cărămizi şi “fer” vechi, care “curăţă” temeinic şi eficient locurile în cauză (neglijând cu obstinaţie orice forma de proprie "curăţire"... corporală şi... mentală), sub ochii tuturor şi în plină zi.

Am avut ocazia să ajung într-o locaţie de acest fel, dezafectată, marcată de stigmatul distrugerii programate dar, încă..., în picioare... Unde??!! Nu contează! Poate fi ORIUNDE...

Nicăieri nu mi-a fost dat să am o imagine a nepăsării, relei-intenţii, a lipsei totale de respect, a jafului şi iresponsabilităţii că în acel incredibil de vast spaţiu al zădărniciei şi distrugerii.

Din prima clipă mi s-a conturat un nou proiect, poate cel mai pregnant şi mai actual... Am decis să-l "atac"... Vorbim în termeni militari, nu-i aşa??!!

Vreau ca acest proiect al meu să fie cel mai sumbru, cel mai crâncen, să fie un singular urlet 95

de revoltă, care ştiu că nu va folosi la nimic dacă va rămâne… singular. Şi are cele mai mari şanse să rămână... Fotografiam trist, fotografiam înlăcrimat, fotografiam deprimat, fotografiam îndârjit, fotografiam încrâncenat, fotografiam revoltat...

Am părăsit acel loc cu o recoltă de fotografii pe care preferam să nu am ocazia să le fac vreodată, dar şi cu o nesfârşită tristeţe. Nu voi fi probabil în asentimentul multora atunci când voi afirma că România de dinainte de ’98 era o ţară semeaţă, cu o personalitate bine conturată, al cărei cetăţean nu mă ruşinam să mă consider. Nu pot afirma acelaşi lucru acum! Pentru mine, România (sau... rromiinica...) de acuma este un ţinut (considerat încă o... ţară) umilit, desconsiderat, INFRÂNT, ÎNGENUNCHIAT... O fi încă o ţară??!! Poate că da, dar una cu “garda jos”...

VAE VICTIS !!

Fotograful Teodor Radu Pantea Colaborarea între Fotoclubul „Marx József” din Târgu-Mureş şi fotograful Teodor Radu Pantea este de foarte mulţi ani, de la expoziţii la jurizări la diferite Saloane Internaţionale organizate de fotoclubul menţionat. Relaţiile personale de prietenie dintre unii membrii ai fotoclubului find vechi şi de durată.

Seriile de fotografii realizate de experimentatul fotograf Teodor Radu Pantea, devin valoroase din perspectivă artistică din momentul declanşării, indiferent că reprezintă arhitectură, peisaje, fizionomii sau chipuri umane deosebit de expresive. Câteva dintre albumele ce se regăsesc şi pe situl personal cum ar fii: Sic Transit, Posthumous Gheto, Imagined Face,The Realm of Seth, Tahir-Square of Confusion, Auschwitz Realm of Slience, Alter Ego s-au Streat Photography reflectă vasta activitate fotografică diversă al lui Teodor Radu Pantea.

Fotograful urmăreşte contextualizarea conţinuturilor vizuale ale fotografiilor, examinarea relaţiilor sociale şi convenţiilor culturale implicate în producerea acestora, descoperirea valorilor şi mărcilor identitare relevate de fotografie.

Fotografia, este un martor al spaţiului privat, personal, familial dar şi public, îndeplinind funcţia de reprezentare şi poate fi un creator de coeziune în cadrul comunităţii familiale, urbane, chiar naţionale. Fotografia adună aşadar în jurul ei, capacitează oameni, de diferite condiţii sociale, de vârste, mentalităţi, preocupări foarte diverse.

Genurile fotografice practicate (portretul, reportaje, fotografia de stradă şi altele) fotografia se constituie totodată ca tehnici de explorare a universului rural, care într-un spaţiu geografic multicultural relevă faţete ale identităţilor culturale.

Dedic aceste gânduri pentru prietenul nostru Teodor Radu Pantea cu sincere urări de bine şi la multi ani cu ocazia înplinirii frumosei vârste de 65 ani, sperând într-o colaborare şi pentru viitor.

Cu respect Both Gyula preşedintele fotoclubului Marx József din Tg.Mureş

96

Vae Victis

Annex 5

Arsenal 1 97

Vae Victis

Arsenal 9

Arsenal 13 98

Vae Victis

Arsenal 15

Arsenal 16 99

Vae Victis

Blind Door

Killing Vegetation 2 100

Vae Victis

Offices 2

We Are The Targets!!! 1 101

De ce îl preţuiesc pe maestrul Teodor Pantea! „Fotografia este arta care arată din câte clipe efemere este făcută viaţa”, spunea Marcel Proust.

Teodor Pantea umblă prin lume, căutând câte ceva ce merită a fi fotografiat. Dar nu aşa l-am cunoscut pe maestrul Pantea. Cunoşteam câte ceva despre cursurile pe care le ţinea în calitatea sa de lector universitar dr. în cadrul Facultatăţii de Arte Vizuale. Ştiam că umblă mult prin lume şi este unul dintre acei oameni căruia i-au trecut prin faţa ochilor câteva zeci de mii de fotografii în cadrul saloanelor internaţionale de artă fotografică, unde era invitat în juriu. Ştiam că deţine o serie de titluri şi distincţii, ce pentru un fotograf la început de carieră pot deveni intimidante. La un salon din Arad, am avut ocazia să ne cunoaştem, să stăm faţă în faţă. În primul moment, când cunoşti faptul că omul reprezintă o personalitate în domeniu, ai acel nod în gât, acea reţinere în care nu ştii ce să spui sau ce să faci cu mâinile.

Nu vrei să faci complimente dar nici să dai „cu bâta-n baltă”. Am schimbat câteva vorbe şi totul a intrat în normal, în vorba de reverenţă a artistului ce ştie că lucrurile frumoase se întâmplă oricum.

E fascinant să-i asculţi pe fotografii care vorbesc cu modestie despre arta lor. Nu a trecut mult timp până când am primit prima invitaţie de a participa la un saloan de artă fotografică internaţional. Am devenit prieteni. Cu timpul mi-am dat seama că apreciez activitatea lui Teodor Pantea, deoarece a transformat arta într-un spectacol care intimitează, uneori te scoate din sărite şi, nu în ultimul rând, se aventurează într-o zonă ce prezintă neimaginabilul.

De asta îl preţuiesc pe maestrul Teodor Pantea!

Grigore Roibu / A.FIAP. E.AAFR În perioada accesibilităţii tot mai largi a tehnologiilor digitale şi a fotografiei digitale ca o parte din ele, când mulţi afirmă că adevărata arta fotografica ţine mai mult şi în primul rând de irepetabilitatea în timp şi unicitatea imaginilor produse pe film, prin procedee fotografice clasice, Maestrul Radu Teodor Pantea vine cu o fotografie ce ne demonstrează că tehnologiile digitale pot fi considerate ca şi o continuă perfecţionare acelor clasice.

Lăsând nervul şi ochiul să descopere acea irepetabilitate a realităţii în care ne aflăm, o înregistrează utilizând camera digitală, lucrănd apoi asupra unicităţii şi expresivităţii imaginii finale, folosind bogatul arsenal digital pe care îl posedă. Cadrarea, trecerea la monocrom, tonarea, diminuarea ori acutizarea contrastelor coloristice şi tonale îl ajută la accentuarea iar, uneori, şi la crearea mesajului operelor sale, toate acestea find strict delimitate de un ancadrament care puncteaza clar limitele ,,imaginilor procesate,,-termen folosit chiar de autor…

Cele expuse mai sus plus talentul, consecvenţa, enorma capacitate creativă şi setea de a patrunde esenta a tot ce ne înconjoară, participarile active la Saloanele Internationale, atat ca expozant cât şi ca membru al juriului unor prestigioase saloane mondiale, dar şi numeroasele premii si titluri internaţionale în domeniul Artei Fotografice îl plaseaza pe Radu Teodor Pantea pe una din principalele pozitii in fotografia artistică romaneasca.

Cu mult respect şi urări de sănătate şi prosperitate – Iurie Foca, UAPM, UAFM, Chişinău, R. Moldova

Istanbul 1999 102

TAHRIR-PIAŢA SPERANŢELOR DEŞARTE Valul aşa-ziselor ”revoluţii” din nordul Africii din anul 2011, a atins şi Egiptul. Influenţele nefaste europene sau de pe alte continente, afluite către acele meleaguri vremelnic liniştite, au atras, în Piaţa Tahrir din Cairo, valuri de protestanţi, unii mai indecişi ca alţii întru opţiunea, niciodata bine conturată de pro- sau anti-Mubarak.

Sub binecunoscutul ”efect de turmă” gloata isterizată urla după cum se dădea tonul din locuri bine stabilite, de către grupuri ”aleator” aflate prin preajmă... Piaţa era un vulcan în erupţie!!

Ei bine, căzu regimul Mubarak, cu ale sale plusuri şi minusuri, spre satisfacţia unora şi oroarea altora, într-o proporţie niciodată definită decât prin ponderea şi intensitatea urletelor, altercaţiilor, busculadelor... Efect de ”revoluţie” dureros de asemănător celui de pe la noi, cu ceva ani în urmă...

Am văzut, pentru prima dată, Piaţa Tahrir în martie 2012, dupa efectele primei ei ”erupţii”. Un spaţiu imens în zona centrală a megalopolisului Cairo unde, în afara unei marionete întruchipându-l pe Mubarak şi spânzurată de un lampadar, nimic nu mai amintea de trecutele convulsii. Treceam cu taxiul tocmit cu ziua pe acolo şi Sayed, şoferul meu, catadixea să-mi amintească în treacăt: ”Piaţa Tahrir”.

Pentru mine avea, în acele momente, semnificaţia unui loc despre care auzisem câte ceva din massmedia autohtonă, cât se poate de partinică şi nedemnă de băgat în seamă. Şi cum eu am principiul: ”Nu crede ce ţi se spune!!”, nu reţinusem mare lucru... Nu înţelegeam tâlcurile acelui experiment al ”transplantului de democraţie” într-un spaţiu neprielnic prin aşezare geografică, religie şi tradiţii...

Alegerile ce au urmat au adus la putere regimul Morsi care, chiar şi într-o ţară tipic islamică, a fost considerat prea… islamic!! Piaţa Tahrir începe să se re-anime întru un val de revoltă anti-Morsi. Şi asta într-o ţară în care opţiunea pro-Morsi era agreată de o majoritate confortabilă, provenind mai ales din mediul tradiţionalist, rural.

Este momentul când am revăzut, în decembrie 2012 acest loc-simbol, din Cairo. Marioneta ”Mubarak-spanzurat”, străjuia încă piaţa, aninată de lampadar... Aş fi dorit să văd Piaţa Tahrir fierbând, clocotind, revendicând... Dar am găsit-o mocnind confuz. Îmi propusesem să o vizitez în diferite ore ale zilei, pentru a-i simţi pulsul, zbaterea, dar am găsit-o în aşteptarea a ceea ce urma să se întâmple, a ceea ce intuia că se va întâmpla. Dimineaţa şi la orele prânzului, piaţa era liniştită, dar un al 6-lea simţ mă făcea să-i simt tensiunea. Ceea ce vedeam la acele ore erau vânzătorii de diverse produse ce ştiau că se vor consuma de către cei ce urmau să se adune, dar se adunau doar pe înserat, în mici grupuri gălăgioase. Se vindeau şi multe steaguri egiptene. Un pictor mi l-a pictat pe mână cerându-mi o liră egipteană. În rest forfotă, lume în trecere spre chemările cotidiene, lume care aştepta, în acea tipică zăbavă orientală, dând impresia că presimt ceva ce nu se întâmplă niciodată şi că au tot timpul la dispoziţie. O mare de corturi şi împrejmuieli, ca şi un univers de inscripţii şi slogane scrise când cu caractere arabe, când europene... Totul străjuit de Muzeul de Egiptologie, gazdă a unor incredibile comori, ca să nu amintesc decât tezaurul lui Tuthankamon.

Fotografiam acest spaţiu şi mă confruntam cu acceptul sau ostilitatea celor prezenţi, având sentimentul contradictoriu al decepţiei faţă de ceea ce aşteptam să găsesc şi revelaţia a ceea ce mi se oferea. Eram obligat să ”gestionez” fotografic o realitate ce diferea de aşteptările mele, dar care mă provoca prin real şi inedit. Nu mi-a fost dat să fiu martor al noii ”erupţii” a Pieţei Tahrir.

Urma să părasesc Cairo, un oraş care m-a surprins şi fascinat, deopotriva!! Dar conducându-mă spre aeroport, bunul meu prieten Ayman Emara, un adept al curentului anti-Morsi, un islamic moderat, cerebral şi cult, îmi spunea, cu tristeţe faptul că, în preziua plecării mele din Cairo, avusese loc o etapă a sistemului electoral egiptean pe care nu m-am straduit să-l înţeleg, şi care îl confirmase pe Morsi...

103

Mai spunea el cu tristeţe ca dupa acest moment, se va interveni în forţă pentru evacuarea pieţei. Nu aveau să se adeverească vorbele lui Ayman, Piaţa Tahrir a ”erupt” din nou... Morsi rasturnat şi un Egipt confuz, în fierbere... Ce va urma??!! Cui prodest??

Primii mei paşi in minunata lumea a artei fotografice mi-au fost însoţiţi indirect de opera domnului Pantea.

Mă aflam la început de drum, în anul 2000 când, cu o sete teribilă, devoram creaţile dânsului, răsfoind cu mare bucurie cataloagele Saloanelor Nationale şi Internaţionale de Artă Fotografică unde dânsul era o prezenţă constantă şi apreciată.

Eram la varsta adolescenţei şi deja contaminat de dragostea faţă de fotografie, mă aflam într-o continuă căutare de a învăţa şi înţelege cum pot transmite emoţia prin fotografie. Astfel am început să descopăr fotografiile dânsului, să încerc să le analizez, să înţeleg structura tehnică şi artistică a acestora, să încerc să descifrez pe înţelesul meu, simbolistica lucrărilor sale. Astfel încet, încet domnul Pantea mi-a devenit un mentor deşi, paradoxal, nu ne cunoscusem încă, comunicam doar prin intermediul fotografiilor expuse în saloanele de fotografie. În urmatorii ani, încet, încet lucrările mele au început să fie acceptate în saloanele de fotografie şi au ajuns să fie expuse chiar lângă ale domnului Pantea. Şi nu degeaba am pomenit mai devreme de simbolistica lucrărilor sale pentru că din punctul meu de vedere, lucrările domnului Pantea conţin simboluri foarte puternice, complexe şi nu uşor de descifrat şi, totodată, ridică foarte multe întrebări pertinente. Emoţia, pasiunea, dragostea, puterea, decăderea, viaţa, toate sunt simboluri ce vă invit să le descifrati în lucrarile dânsului.

Răzvan Băleanu P.PSA, A.FIAP, Hon.FICS, ES.USPA, A.ICS, GPU CR2, Hon.WPG, Hon.PESGSPC, E.AAFR, A.WIEP, preşedintele Campina Photographic Exhibitions Society Every photographer’s always searching for a good photo friend. I am so lucky that I find you and you are a shining example of a good photo friend. Many times you inspire me to give my best to any kind of photography related competition. Moreover, I always enthralled by your photographic works. You are wonderful and so worthy on a huge celebration on your birthday. I wish you a long life and all of your dreams fulfilled. Have a blast….

Nity Jannatul, photo artist, Bangladesh

Premfoto 2004 104

Tahrir – Piaţa Speranţelor Deşarte

Evening 2

Evening 16 105

Tahrir – Piaţa Speranţelor Deşarte

Evening 18

Morning 3 106

Tahrir – Piaţa Speranţelor Deşarte

Morning 4

Morning 9 107

Tahrir – Piaţa Speranţelor Deşarte

Morning 13

Morning 16 108

Tahrir – Piaţa Speranţelor Deşarte

Morning 17

Morning 27 109

Tahrir – Piaţa Speranţelor Deşarte

Noon 1

Noon 11 110

AUSCHWITZ - TĂRÂM AL TĂCERII Proiectul cuprinde imagini realizate cu ocazia vizitei efectuate la Auschwitz şi Birkenau în anul 2004. Sunt fotografii realizate de aşa maniera încât locul să pară pustiu, impropriu vieţii, un spaţiu ce păstrează doar urmele, amprenta şi atmosfera imensei monstruozităţi la care i-a fost loc de desfăşurare şi martor.

Un spaţiu al morţii, care te copleşeşte prin dimensiunile sale şi te îngrozeşte prin rigoarea organizării, adusă aproape de perfecţiune, întru desăvârşirea sinistrei sale meniri.

Un spaţiu care, în pofida timpului ce se scurge inexorabil, păstrează ceva din atmosfera disperării, a destinaţiei finale, fatale, a lipsei oricărei speranţe.

M-am oprit în multe locuri, am încercat să desluşesc semnificaţiile lor, rolul şi poziţia ce le-au fost hărăzite în diabolicul angrenaj al morţii industrializate şi, prin acesta, am păstrat prelungi momente de reculegere. La capătul lor, am apăsat declanşatorul aparatului fotografic, căutând acele încadrări în care sa nu apară nici unul din turiştii care, poate prea deconectaţi, vizitează acest loc ca pe un obiectiv turistic renumit si „interesant”.

Am dorit să sugerez celor ce-mi vor vedea fotografiile, că am fost acolo singur, doar eu cu gândurile mele, plimbându-mă consternat şi oripilat printre barăci şi block-uri, de-a lungul celui mai sinistru segment de cale ferată din lume, unicul ce avea un „punct terminus” numit „CREMATORIU”...

Trebuia să fac permanent un efort pentru a-mi aminti că mai aveam şi un aparat fotografic şi că îmi propusesem să las o urmă a trecerii mele pe acolo. O urmă în imagini sumbre, grave, tensionate, pe măsura locului, alături de un suspin şi câteva lacrimi...

Auschwitz este un sanctuar pe care trebuie să ni-l imaginăm ca fiind cufundat într-o deplină şi eternă linişte, iar cei ce vin acolo nu trebuie decât să perpetueze acea linişte, să mediteze, să creadă ceea ce s-a întâmplat şi să încerce să contribuie, astfel, la neuitare. Totul în linişte şi meditaţie...

Păşiţi cu grija prin iarba ce creşte pe acel pământ, udat cândva din abundenţă cu lacrimi, sudoare şi sânge. Şi atunci veţi auzi un vaier lugubru şi trist al sufletelor celor extrem de mulţi, incredibil de mulţi, pentru care acel loc a fost ultima destinaţie a vieţii lor.

De aici şi acest titlu ce s-a înfiripat atunci, în mintea şi sufletul meu: "AUSCHWITZ - TĂRÂM AL TĂCERII". Mergeţi acolo într-o tăcere deplină şi pioasă toţi cei ce veţi fi văzut aceast proiect, şi întrebaţi-vă în gând: "Cum a fost posibil?". Pentru că A FOST POSIBIL!!!

111

Auschwitz – Tărâm al tăcerii

Angel Wings

Auschwitz 1 112

Auschwitz – Tărâm al tăcerii

Diabolical Symmetry

Fence 113

Auschwitz – Tărâm al tăcerii

Hopeless Convergence I

Lavoir 114

Auschwitz – Tărâm al tăcerii

Room in the Hell

The stair 115

2015, an aniversar. Festivalul International de Folclor „Hercules” de la Băile Herculane împlineste 45 de ani de desfăşurare făra întrerupere. Mă gândesc să invit personalităţi în domeniul artei fotografice ca să imortalizeze secvenţe din desfăşurarea festivalului. Asa l-am cunoscut pe Teodor (Doru) Pantea. În cele cinci zile de „acţiune” am cunoscut un OM . Doru, personalitate multiplă, m-a impresionat prin felul cald de a comunica cu oamenii dar si prin spiritul taios cu care reuşea să comenteze ştiri şi fapte din „Romiinica”. În calitate de membru al Fotoclubului “Banatul Montan”, ne-am mai întâlnit apoi la Reşiţa cu ocazia vernisajelor foto pe care le-a avut în capitala Banatului de Munte.

Multumesc Doru, că te-am cunoscut!

Bujorel Purice, referent Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, Caraş Severin Teodor Radu Pantea… Oficial: Nume cu mare rezonanţă în lumea fotografiei, autohtonă dar şi peste mări şi ţări…

Palmares fotografic impresionant, doctor in istoria fotografiei… Uman: Mai presus de toate, un cetăţean al urbei implicat, nicidecum un simplu privitor… Un colaborator desăvârşit, un entuziast, atat ca om cât şi ca artist fotograf… Încântat să fac parte din cercul prietenilor săi…

Tarquinius Vădeanu, AFIAP, Brăila

Al Tannoura, Cairo 2012

Kumanovo, Macedonia 2013 116

LUMEA LUI CHRISTO Subiectele proiectelor mele se găsesc pe nu ştiu unde, prin locuri pe lângă care trec adesea fără gândul de-a fotografia sau, conform legilor lui Murphy adaptate pentru fotografie, fără aparatul de fotografiat. De multe ori, revelaţia apare chiar în zona în care vieţuiesc sau bântui vreme de ani nenumăraţi!! Şi vine momentul acelui “éclat” al inspiraţiei şi revelaţiei pentru idea temporar tăinuită în cotidian, aşteptându-mă s-o descopăr!! Idee ce se conturează poate după o primă declanşare sau după mai multe...

Subiectul acestui proiect este această lume asemuită de mine cu cea a lui Christo, o lume a clădirilor "împachetate" ce-mi apăreau în cale mereu şi oriunde. M-au atras din totdeauna aceste clădiri îmbrăcate în hainele reînnoirii, în "ambalajul" separaţiei temporare de lumea noastră. Am considerat acest "îmbracăminte" a clădirilor ca fiind o graniţă dintre două lumi, în care se întâmplă două fenomene aproape antagonice: curgerea banalului/cototidianul vieţii şi renaşterea înspre viitor (chiar daca doar temporar, şi destul confuz...). Celor aflaţi de cele două părţi ale acestei "graniţe" li se dă o posibilitate limitată/voalată a percepţiei a ceea ce se întâmplă "dincolo". Se creează astfel un "aici" şi un "dincolo" ce se ignora adesea...

Cochetam adesea cu denumirea de "Clădiri-mirese" pentru această serie de imagini. Să o las, oare, ca subtitlu??!! Nu e oare noţiunea de "mireasă" prea sublimă pentru un proiect cu accente preponderent prozaice şi nu foarte optimiste??!! Voi mai reflecta pe măsură ce timpul se va scurge, inspiraţia se va diversifica, imaginile se vor aduna iar stările mele de spirit se vor schimba. Atunci poate, când voi simţi că mesajul întregului proiect va fi altul...

Vestimentaţia temporara a cladirilor va exista mereu, doar că îşi va mai schimba locaţia!!

Până atunci, vă invit în LUMEA LUI CHRISTO!!!

117

Lumea lui Christo

Christo's World01

Christo's World04 118

Lumea lui Christo

Christo's World05

Christo's World06 119

Lumea lui Christo

Christo's World09

Christo's World10 120

Lumea lui Christo

Christo's World16

Christo's World17 121

Lumea lui Christo

Christo's World29

Christo's World40 122

Lumea lui Christo

Christo's World44

Christo's World20 123

Aş dori să încep prin a spune că întâlnirea mea cu dl. dr. Teodor Radu Pantea a fost una benefică şi încurajatoare iar colaborarea noastră continuă şi azi. Benefică deoarece proiectele noastre derulate împreună şi-au găsit realizarea şi încurajatoare deoarece domnia sa este unul din reprezentanţiifotografiei româneşti, fiind o punte de legătură între calitatea fotografiei argentice şi perseverenţa fotografiei digitale. În ceea ce priveşte discursul fotografic, domnia sa este aplecat spre documentarea anumitor evenimente importante şi de actualitate, a căror însemnătate şi simbolistică, cu dărnicie le împarte şi le aduce la cunoştinţă publică.

Culori, unghiuri, fotografie de stradă sau cu influenţe orientale, toate sunt descifrate şi interpretate prin viziunea d-lui Pantea.

Aş spune că spiritul răzbate prin mozaicul de idei, din fotografiile realizate de-a lungul timpului, poate mai mult decât prin orice altă formă de exprimare. Prin el, fotografiile domnului Pantea rămân relicveale unui trecut apropiat şi, mai mult decât orice, atenţionări ale unui viitor apropiat.

Domnul Pantea nu se limitează la a comunica cu publicul sau cu martorii acestor evenimente, ci trece de aceste limite, asumându-şi cu responsabilitate rolul de precursor al desluşirilor viitoare. Fotografiile sale devin, astfel, dovezi ale spiritului de înţelegere a naturii umane, ele însele idei ale umanităţii, forme fizice ale ceva ce a fost şi ceva ce va să vie!

Flavian Savescu, AFIAP, GPU Hermes, GPU CR2, E.AAFR, F.ICS, Preşedintele Foto Clubului "Banatul Montan" Reşiţa L-am cunoscut personal de dl. Teodor Radu Pantea, la vernisajul uneia dintre expozitiile sale, la Craiova. Era în anul 2013 şi de atunci, an de an, am privilegiul să-i admir creatiile pe simezele craiovene. De fiecare data sunt impresionata de tematica aleasa, de lucrarile expuse şi mai ales de prezenta sa plina de farmec la vernisaje.

Fotografiile domniei sale sunt fie documente istorice, fie interpretari personale al realităţii de langa noi, fie abordari artistice ale subiectelor umane. Strada, studioul, natura, câmpul de luptă, toate sunt stăpânite cu siguranţă şi viziune de d-l Pantea.

Lista poate continua la nesfârşit şi asta pentru că nu cred să existe vreun gen de fotografie pe care dânsul să nu-l fi abordat. Fotografiile devin lecţii deschise pentru toţi cei ce vor să se perfectioneze.

Cu sinceritate şi cu ştiinţă, pe mine m-a sfătuit de multe ori, m-a ajutat când i-am cerut părerea şi în anul 2015, m-a invitat să particip cu lucrări personale în Arabia Saudită la expozitia de fotografie "FIAP in My Heart Forever". Îmi place să-i urmăresc parcursul ca fotograf, ca promotor al artei fotografice, ca dascăl, ca prieten al fotografilor, ca jurat în saloane de fotografie.

Palmaresul impresionant ca expozant, ca participant la saloane internationale, ca jurat, ca profesor , este dovada că marea dânsului dragoste este fotografia şi îi este dedicat.

La multi ani prietene!

Ruxandra Călin, AFIAP, Craiova

1956 124

1983

FOTOGRAFIA STRADALĂ Se spune că fotografia (bună??!!...) poate fi făcută oriunde, atunci când intervine inspiraţia şi acea pricepere aparte în a reda realitatea într-o modalitate originală prin care să surprinzi privitorul. În mod paradoxal, nu m-am simţit atras de acest gen al fotografiei stradale, asta şi ca urmare a mai multor plimbari prin diverse oraşe, cu aparatul purtat degeaba, pe un umar. Sau fără acesta... Poate că gandurile cotidiene mă împiedicau să încerc măcar, de-a privi cu un ochi "fotografic" realitatea banala ce mă înconjura!! Ba mai mult, am fost întrebat de cunoscători ai preocupărilor mele (bune???!!!... rele???!!!) într-ale fotografiei, din urbea mea natală, de ce nu am aparatul de fotografiat la mine, răspunzându-le că nu-l voi avea niciodată ("Never say never ", aveam să spun tot eu peste ceva vreme...), deoarece trăiam cu impresia că nu pot întălni decât monotonia vieţii de zi cu zi, mai puţin fotogenică, cu care eram prea obişnuit şi în care credeam că nu prea am ce descoperi...

Am început să abordez aspectele colaterale ale peisajului stradal, prin proiecte, să le zic "tangenţiale", inspirate fie din grotescul şi enervantul decor al bannerelor publicitare ("PromoStress"), fie din lumea tăcut-expresivă a manechinelor stradale ("Alter Ego"), fie din recursul la paradigma "edificiilor împachetate" ale bulgarului-americanizat, Christo Vladimirov Yavachev, alias Christo ("Christo’s World"). Între timp, mai mult sau mai puţin întamplător, iau contact cu ceea ce undeva, într-un "background" al conştiinţei mele, se strecoară calm-insidios, ca fascinaţie şi generozitate a mediului stradal, întru abordarea înspre-dinspre fotografie. Mă las înrâurit de cele ce le aflasem prin contactul imagisticdocumentar cu creaţiile marilor "monştri sacri" ai genului, Lee Friedlander, cu umbrele şi reflexiile sale, Joel Meyerowitz, cu modul lui aparent-aleatoriu-grăbit de fotografiere a tot ce-l înconjoară în vânzoleala străzii new-yorkeze, Garry Winogrand cu fotografia sa aparent simplest de inspirată, dar şi adesea generatoare de polemici şi acuze, William Eggleston cu al său stil controversat, prin care pare a ne provoca şi a spune ceva de genul: "Se poate şi aşa dar nu încercaţi să faceţi ca mine!!" (posibil doar o interpretare personală a mesajului fotografiilor sale) , Vivian Maier cu unica ei lecţie postumă, ce i-a facut pe mulţi s-o considere, dacă nu cel mai mare "street photographer" al tuturor timpurilor, dar cel puţin genial de inspirată şi investigativă, Henri-Cartier Bresson cu incursiunile sale în afara ambientului marilor celebrităţi descrise în inconfundabila sa operă fotografică sau Eric Kim, cu adevăratele lui lecţii de fotografie de gen pe care le împartăşeşte cu generozitate în multiplele sale cărţi, tuturor celor ce vor să i se lature alăture în investigarea imagistico-fotografică a universului urban. Şi câţi ar mai fi de menţionat… Prea mulţi!!

Toate acestea m-au determinat să-mi schimb orientarea obiectivului dinspre, prepondent, susstanga-dreapta, către înainte-stanga-dreapta şi să mă las captivat de noile realităţi. Fotografia stradală este cea care face cel mai adesea recurs la ceea ce este considerat avantajul supreme al fotografiei: IMORTALIZAREA CLIPEI, transformarea efemerului în peren!!! Dar auto-mulţumirea că tot ce e imortalizat mai mult sau mai puţin inspirat, este şi bun, şi care îi face pe mulţi adepţi ai genului să cadă într-o stare de beatitudine semi-narcisistică atunci când îşi analizeaza/propun/expun producţiile, poate deveni o capcană parşivă!!

Am căutat să nu pornesc la drum obsedat neaparat de pericolul "capcanei" amintite ci să abordez ceea ce simt şi găsesc a fi interesant în universal stradal: oamenii, relaţiile interumane, angosele vieţii cotidiene, zâmbete, încruntări, tensiunea şi/sau haosul traficului, obsesia publicităţii, umorul spontan, evenimente, întâmplări, atitudini, gînduri, pentru ca să ajung, pas cu pas, la cel mai vast proiect al meu!!

A alege doar câteva dintre imaginile ce compun acest proiect pentru acest album devine, astfel, provocarea unei crâncene selecţii şi sunt departe de-a o considera şi cea mai inspirată!!

125

Împlinire Teodor Radu Pantea este un exemplu pentru ceea ce se cheamă trăirea întru pasiune, o pasiune dedicată, de o viaţă, fotografiei. O pasiune la vedere, căci implicarea sa în teritoriul fotografiei competiţionale are ca urmări nenumărate distincţii şi titluri obţinute la numeroasele şi importantele manifestări din domeniu, desfăşurate pe întreg mapamondul.

Dincolo însă de această vizibilitate evidenţială şi exemplară se află împletirea de graţie dintre fotograful şi omul care este Teodor Radu Pantea. Activitatea sa ca membru în fotocluburi şi în diverse alte secvenţe ale mişcării fotografice îl recomandă ca fiind unul dintre importanţii fermenţi ai vieţii fotografice din România şi desigur, prin jurizările la care a fost invitat, şi la viaţa fotografică de pe alte meleaguri. În profunzimea, însă, acestei împletiri dintre fotograf şi om, se situează magic incursiuniile sale explorative făcute sub genericul fotografiei în locuri depărtate, unde a reuşit să fie deodată şi ambasador al artei fotografice şi ambasador al României şi al oamenilor săi. În locurile unde a fost a dus imaginea fizică a locului de unde este, prin starea de excelenţă a lucrăriilor din portofoliul său şi a celor din expoziţiile personale de artă fotografică deschise pe simezele din depărtare, iar la întoarcere a adus, dincolo de abundentul material imagistic, declinat mai apoi, desigur, în exemplare expoziţii, veşti şi poveşti despre lumea în care a fost îngăduit, despre prieteniile care le-a legat acolo.

Desigur că o astfel de îngemănare de excelenţe experienţiale trebuia să îşi găsească aşezarea,şi şi-a găsit-o, în spaţiul didactic. Teodor Radu Pantea, este profesor îndrăgit la Universitatea din Oradea, şi dascăl – antrenor chiar şi dincolo de cadrul instituţional, prin dialogul uman şi profesional exercitat în cadrul de foto-club, de workshop, de tabără de creaţie, de simpozion, de colocviu, de conferinţă.

Aici şi acum, iată se arată a fi una din încununăriile vieţuirii sale întru pasiunea pentru fotografie, o încununare închegată în demult aşteptatul album de autor, oglindă minunată închinată fizic şi metafizic domniei sale, pasiunii lui şi artei lui.

G+G, alias prof.univ.dr Găină Ştefan Dorel, Universitatea de Arte şi Design Cluj-Napoca Teodor Pantea Terra Pandorei Călător neobosit prin lume, cu ochiul mereu atent la mişcările umanităţii cu care este contemporan, Teodor Pantea are rara calitate de a vira orice fapt sau artefact ce-i stârneşte interesul către un eveniment vizual prins cu nedisimulată frenezie, plăcere, inventivitate şi lipsă de prejudecăţi în ochiul de cristal al aparatului foto. Imaginile sale conţin în proporţii armonizate doze optime de cultură vizuală, inteligenţă, umor şi emoţie.

Amestecul acesta particular îl ajută să evite deopotrivă patetismul şi răceala conceptuală pentru a fi el însuşi, adică un ochi viu, un estet şi o conştiinţă trează. Imaginile sale sunt prin excelenţă lucide, străbătute de unde amare sau de umorul subţire ce-i luminează faţa într-un mod inconfundabil. Fotografiile din ciclurile tematice semnate de el tind mereu să devină o masă critică imprevizibilă, generată de o atitudine estetică şi civică ce îl individualizează în peisajul artei fotografice internaţionale. Tensiunea mesajului fotografic este rezultatul modului său personal de a spune adevărul înţeles de el despre lumea în care trăim. Sau, dacă nu are întotdeauna acces direct la acest adevăr intuit, atunci el ştie să exprime în limbajul artistic al unui desăvârşit profesionist uimirea sa legitimă în faţa paradoxurilor, absurdităţilor, tragismului, dar şi frumuseţilor acestei lumi.

Atras şi pătruns de misterele imaginii fotografice şi folosindu-şi camera foto ca pe un instrument al cunoaşterii, Teodor Pantea trece prin lumea pestriţă a Terrei cultivându-şi uimirea, îndoiala şi contemplaţia. Uneori o face cu încântare, alteori cu durere, dar întotdeauna ca un martor onest, rămânând constant o conştiinţă structurată de o atitudine clar exprimată, şlefuită de o reală cultură umanistă şi orientată de un punct de vedere inteligent focalizat.

Dr. Ramona Novicov, critic de artă

126

Fotografia stradală

...88151...

B&W 127

Fotografia stradală

Bike Stop

Blue Car 2 128

Fotografia stradală

Booths

Colosseum 129

Fotografia stradală

Crowd 1

Damen Vals 130

Fotografia stradală

Erotic Indiference

Father & Son 131

Fotografia stradală

Generations 2

Golden Gate 132

Fotografia stradală

Intercontinental 2

Intercontinental 3 133

Fotografia stradală

Million

Moses' First Plague 1 134

Fotografia stradală

Play & Win

Raiffeisen Bank 135

Fotografia stradală

Red Car 5

Red 136

Fotografia stradală

Redd's

Sex Shop 1 137

Fotografia stradală

Sinead

Start 138

Fotografia stradală

Street Figure

Target...

139

Fotografia stradală

The Corner

Traffic 2 140

Fotografia stradală

Traffic Lady

Tulips 2 141

Numele / Name: Pantea Teodor Radu - Data şi locul naşterii: 21 februarie 1953, Oradea / Born on February 21, 1953, Oradea, Romania - Absolvent al Liceului de cultură generală nr.

2 din Oradea, promoţia 1972 şi al Facultăţii de Industrie Alimentară din cadrul Univesităţii Galaţi, promoţia 1977 / Graduated on the High School nr. 2, Oradea, 1972 and of the Faculty of Food Technology, University of Galaţi, 1977, Romania - Absolvent al Universităţii din Oradea, departamentul pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului Didactic, domeniu „Pedagogic, cursuri de masterat, specializarea şi formarea profesorilor” / Graduated of the University of Oradea, master classes for teachers’ specialization, 2004 - Doctor în istorie, cu o temă de istorie a fotografiei, al Facultăţii de Istorie şi Geografie din Oradea din 2006. Tema lucrării: „Mişcarea fotografică din România. Saloanele de artă fotografică din perioada 1945 - 2003” / Doctor in photographic history, Faculty of Histroy and Geography, University of Oradea, 2006, Romania - Lector univ. Dr. în cadrul Universităţii din Oradea, Facultatea de Arte Vizuale, lector la disciplina „Foto Art” şi „Fotojurnlism” în cadrul Facultăţii de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării din 1995 până în prezent / University lecturer of photography, Faculty of Visual Arts and photojournalism, Faculty of Journalism, University of Oradea, since 1995 - Absolvent al Facultăţii de Arte Vizuale din Oradea, cursuri de masterat „Sculptură şi ambient”, 2011 / Graduated of the Faculty of Visual Arts, master classes „Sculpture and Ambient”, University of Oradea, 2011 - Practicant al fotografiei din anii de şcoală primară / I’m making photography since about 50 years Participant in 523 saloane internaţionale de artă fotografică şi 103 saloane naţionale / Participant in 523 international salons pf photographic art and in 103 national ones Distins cu 303 premii şi menţiuni în saloane internaţionale de artă fotografică şi peste 60 în saloane naţionale / Awarded with 303 prizes and mentionsin international salons of photographic art and more than 60 in national ones 111 Expoziţii personale de fotografie în România şi Turcia, India, Polonia, Iran, Serbia, Uzbekistan, Israel, Bulgaria, Ungaria, Australia, Egipt, Grecia, SUA, Bosnia-Herţegovina, Republica Moldova, Ucraina, Italia, Rusia / 111personal exhibitions of photography in Romania, Turkey, Poland, Iran, Serbia, Uzbekistan, Israel, Bulgaria, hungary, Australia, Egypt, Greece, USA, Bosnia-Herzegovina, Moldavia, Ukraine, Italy, Russia Expoziţii de grup: peste 80 / More than 80 group exhibitions Jurii internaţionale de artă fotografică: 70 în România, Bulgaria, Polonia, Serbia, Turcia, Ungaria, Ucraina, SUA, Egipt, India, Macedonia, Canada, Maroc / 70 international juries of photographic art in Romania, Bulgaria, Poland, Serbia, Turkey, Hungary, Ukraine, USA, Egypt, India, , Macedonia, Canada, Maroc 142

Jurii naţionale: 11 / 11 national juries Participant cu fotografii în 18 expoziţii şi saloane de arte plastice, în calitate de membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România / Participant with photographs in 18 exhibitionsand salons of Visual Art as a member of the National Union of Plastic Artists of Romania Tabere de creaţie şi expoziţii de fotografie cu studenţii Facultăţii de Arte Vizuale din Oradea, în perioada 1998-2015 / Creation camps, exhibitions and workshops with the students of the Faculty of Visual Arts from Oradea, between 1998 - 2016

Declarat ca primul clasat pe Universitatea din Oradea în anul 2012, pe baza punctajului acumulat / Clasified on the first place in the University of Oradea due to the international activity, 2012.

Acţiuni naţionale şi internaţionale / National and International actions - Participant la reuniunea internaţională de fotografie „Aspecte ale Fotografiei Balcanice” organizat de către Centrul Fotografic din Thessaloniki, Grecia, 2001 / Participant in the International meeting “Aspects of Balkan Photography”, Thessaloniki, Greece, 2001.

Exhibitions “Aspects of Balkan Photography” organized by the Photographic Centre of Thessaloniki, Greece, 2001.

- Participant în iunie 1990 la Seminarul Internaţional de Artă Fotografică de la Nyregyhaza (Ungaria), la Tabara Internaţională de Artă Fotografică Kazinczbarcika (Ungaria) iulie 1996 şi la Tabăra de Fotografie “Fotofiesta” Lozenetz (Bulgaria) / Participant in the photographic camps: Nyregyhaza, Hungary, 1990, Kazinczbarcika, Hungary, 1996 and „FOTOFIESTA” Lozenetz, Bulgaria - Participant la cea de-a 5-a Reuniune Europeană a Artiştilor Fotografi, Oradea România 2004 şi la Simpozionul „Carol Popp de Szatmary”, Cluj-Napoca, cu referatul „Pentru o definire a imaginii procesate” / Participant in the 5th European Reunion of Photographers Oradea Romania, with the paper “For a definition of the processed image”. The same paper has been presented at the “Carol Popp de Szatmary” Symposium, Cluj Napoca, Romania, 2004.

- Participant la a cea de-a 6-a Conferinţă Internaţională de Fotografie, Calcutta, India, 2002 / Participant at the 6th International Photographic Conference, Kolkata, India 2002 - Participant la mai multe tabere de creaţie organizate în România / Participant in photographic camps organized in Romania: Beiuş, Arieşeni, Remeţi, Copşa Mică, Sâmbra Oilor, Râmetea, Muntele Găina şi Roşia Montană, în perioada 1980 - 2004.

- Invitat pentru a susţine un curs de fotografie (tema „Fotografie Stradală”) în cadrul Technological Educational Institute (TEI), Program Erasmus, Atena, Grecia, mai 2010 / Visiting teacher in Technological Educational Institute (TEI), Erasmus Program, (Themes of the lectures: “Street photography”), Athens, Greece, May 2010.

- Workshop internaţional de fotografie „Rivne. La Intersecţii Europene”, Ucraina, august-septembrie, 2011 / Workshop “Rivne. On European Crossroads”, Ukraine, AugustSeptember, 2011 - Conferinţă pe tema ”Fotografia stradală” în cadrul “Shooting Club Photographers Group”, Cairo, Egipt, decembrie 2012 / Photographic conference ”Street Photography” in the ”Shooting Club Photographers Group” Cairo, Egypt, December 2012 - Participant la cea de-a 11-a Conferinţă Internaţională de Fotografie, Calcutta, India, 2017 / Participant at the 11th International Photographic Conference, Kolkata, India, 2017 - Participant la Festivalul Internaţional de Fotografie ”Shiraz Today”, Shiraz, Iran, mai 2017 / Invited at the “SHIRAZ TODAY” International Photo Festival, Shiraz, Iran, May 2017 143

Distincţii şi recunoaşteri naţionale şi internaţionale / National and international distinctions and recognitions - Membru al Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România (AAFR), din 1980 / AAFR Member since 1980 - Artist al Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică AFIAP 1997 / AFIAP since 1997 - Membru al organizaţiei internaţionale “Image Sans Frontière” ISF 1996 - 2002. Distins in anul 1999 cu distincţia „Exposant Distingué d’Image Sans Frontière” (ED.ISF) / ED.ISF since1999. Distins în anul 2001 cu distincţia “Exposant Honorable d’Image Sans Frontière” (EH.ISF) / EH.ISF since 2001 - Membru al Societăţii Americane de Fotografie (PSA) până în 2015. PSA Member till 2015. Distins în anul 2000 cu titlul PSA* la secţiunea “Diapozitiv color” şi în anul 2001 cu titlul PSA* la secţiunea “Fotografie” / PSA*, Color Slides Division since 2000 and PSA*, Photography Division since 2001 - Distins cu titlul PSA** la secţiunea „Fotografie”, 2003 şi PSA** la secţiunea „Fotojurnalism”, 2003 / PSA**, Pictorial Print Division since 2003, PSA**, Photojournalism Division since 2003 - Membru al Image Colleagues Society, California (ICS), SUA; distincţii Fellowship, Associate şi Honour ICS (F.ICS, AICS şi Hon.ICS). Reprezentant de onoare ICS pentru România din iunie 2001. Honorary Fellow (Hon.F. ICS) din 2005 / ICS (Image Colleague Society, California, USA): Fellowship (F.ICS), Associate (AICS), Hon.ICS and Overseas Honorary Representative, ICS Romania since 2001. Honorary Fellow of ICS (Hon.F.ICS) since 2005.

- Distins cu tiltlul de Excelenţă a organizaţiei United States Photographic Alliance (E.USPA), SUA, 2005 / United States Photographic Alliance: Excellence (E.USPA), since 2005 - Membru de Onoare al SWAN Ladies Photo Club, California, USA (F.SWAN, Hon.F.SWAN), SUA, 2005 / SWAN Ladies Photo Club, California, USA: Fellowship (F. SWAN) and Honorary Fellow (Hon. F. SWAN), since 2005 - Distins cu titlul de Excelenţă al Federaţiei Multiculturale de Artă Fotografică, E.FMPA, California, SUA, 2001/ FMPA (Federation Multicultural Photographic Art, California, USA) honour of excellence E.FMPA, since 2001 - Distincţia de Excelenţă a Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică EFIAP, 2001 / EFIAP since 2001 - Membru de onoare al Asociaţiei Fotografice Dum Dum (Hon.F.PAD), Calcutta, India, 2002 / HonFPAD Honorary Fellowship of the Photographic Association of DUM DUM Calcutta, India, 2002 - Membru de onoare al Fotoclubului „Dan-Mihai Călinescu», Craiova, 2003 / HonFCMDC Honorary Membership of the “Mihai-Dan Călinescu” Photoclub Craiova Romania, since April 2003 - Membru de onoare a Fotoclubului „Târgu Mureş”, Târgu Mureş, România / Honoray Member of the Photo Club “Târgu Mureş”, Târgu Mureş, Romania - Distins cu Medalia Onorifică a Asociaţiei Autorilor din Fotocluburile Republicii Polone (afiliată FIAP), 2003 / Distinguished with the Honorable Medal of the Association of Authors Polish Republic’s Photoclub, July 2003 - Membru de onoare al Iranshahr Photographic Society, Iran (Hon.IPS), 2004 / HonIPS Honorary Membership of the Iranshahr Photographic Society, Iran 2004 - Membru de onoare al Federaţiei Sârbe de Fotografie şi Cinematografie (HonFKSS), 2005 / HonFKSS Honorable Membership of the Photo and Cineastes Federation of Serbi, 2005.

144

- Distincţia de Excelenţă a Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică Bronz EFIAP/b / EFIAP/b since 2006 - Distins cu titlul de Maestru (Master USPA) al United States Photographic Alliance, SUA, 2007 / Master USPA granted by the United States Photographic Alliance, SUA, 2007 - Distins cu titlul de Reprezentant de Onoare pe Viaţă peste Hotare al Image Colleague Society, California, SUA , 2007 / Honorary Life Overseas Representative nominated by the Image Colleague Society, California, USA - Maestru al Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România (M.AAFR) din decembrie 2008 / M.AAFR Master of The Romanian Association of Photo Artists (AAFR) since December 2008 - Distins cu titlul PSA*** la Diviziunea Imagine Proiectată a Societăţii Americane de Fotografie (PSA) / PSA***, Color Projected Image Division since April 2010 - Distins cu Diploma de Excelenţă Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional din România, 2010 / Diploma of Excellency of the Romanian Ministry of Culture, 2010 - Distincţia de Excelenţă a Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică Argint (EFIAP/s), 2011 / EFIAP/s, 2011 - Desemnat Membru Deplin al International Freelance Photographer Union (IFPU) şi reprezentant pentru România şi Europa / Designated as a Full Membrer and Regional Manager for Europe of the International Freelance Photographer Union (IFPU).

- Distincţia HonAAFR acordată de Asociaţia Artiştilor Fotografi din România, 2013 / HonAAFR distinction of the Association of Photographer Artists of Romania, since 2013 - Distincţia HonTAMA a Clubului Fotografic TAMA, Cipru, 2013 / HonTAMA distinction of the TAMA Photographic Club, Cyprus, 2013 - Distins cu titlul “HONORARY ASSOCIATE of PERSONA-International (Hon. API)” de către NATIONAL ACADEMY OF PHOTOGRAPHY (NAP), Cultural Centre of KOLKATA, Govt. of West Bengal, India, 2014 / “HONORARY ASSOCIATE of PERSONA-International (Hon. API)”, NATIONAL ACADEMY OF PHOTOGRAPHY (NAP), Cultural Centre of KOLKATA, Govt. of West Bengal, India, 2014 - Distins cu “The HONORARY LIFETIME MEMBERSHIP PERSONA-International” de către NATIONAL ACADEMY OF PHOTOGRAPHY (NAP), Cultural Centre of KOLKATA, Govt. of West Bengal, India, 2014 / “The HONORARY LIFETIME MEMBERSHIP PERSONAInternational”, NATIONAL ACADEMY OF PHOTOGRAPHY (NAP), Cultural Centre of KOLKATA, Govt. of West Bengal, India, 2014 - Membru al FotoClubului “ ProArad” din 2014 / Member of FotoClub “ ProArad” since 2014 - Membru pe un an al “Caroun Photo Club”, Vancouver, Canada, 2014 / One year member of “Caroun Photo Club”, Vancouver, Canada, 2014.

- Membru stagiar al Uniunii Artiştilor Plastici din România, Filiala Oradea, 2014 / Probationer Member of the Union of Plastic Artists of Romania, Oradea Branch, since 2014 - Distins cu HONORARY FELLOW (HON.FPSBP) de către Photoart Society Batu Pahat, Johor, Malaysia, 2015 / Awarded an HONORARY FELLOW (HON.FPSBP) by the Photoart Society Batu Pahat, Johor, Malaysia, 2015 - Distins cu „Grand Master ICS” (GMICS) de către Image Colleague Society Int., SUA 2015 / Awarded a „Grand Master ICS” (GMICS) by the Image Colleague Society Int., SUA 2015 - Distins cu Best Photographer ICS (BPICS) de către Image Colleague Society Int., SUA 2015 / Awarded a Best Photographer ICS (BPICS) by the Image Colleague Society Int., SUA 2015 - Distins cu HON.FPSG de către Pakistan Salon Group (PSG), 2015 / Awarded a HON. FPSG of the Pakistan Salon Group (PSG), 2015 - Distins cu Honorary Fellow (Hon.FUPHK) de către United Photographers Hong Kong, 145

2016 / Awarded a Honorary Fellow (Hon.FUPHK) by the United Photographers Hong Kong, 2016 - Distins cu Master Exhibitor M.E. UPHK de către United Photographers Hong Kong, 2016 / Awarded a Master Exhibitor M.E. UPHK by the United Photographers Hong Kong, 2016 - Desemnat Reprezentant de Onoare (Hon.CR.UPHK) pentru România al United Photographers Hong Kong, 2016 / Nominated as a Honorable Country Representative for Romania by the United Photographers Hong Kong, 2016 - Membru pe viaţă al United Photographers Hong Kong, 2016 / Awarded a Life Member of the United Photographers Hong Kong, 2016 - Distins cu Honorary Fellowship (Hon.SAP) de către Sigma Art Photography, Hyderabad, India, 2016 / Awarded a Honorary Fellowship (Hon.SAP) by the Sigma Art Photography, Hyderabad, India, 2016 - Distins cu Honorary Excellence of Persona – International (National Academy of Photography), Kolkata, India, 2016 / Awarded a Honorary Excellence of Persona – International (National Academy of Photography), Kolkata, India, July 2016 - Distins cu Honorary Fellowship (Hon.FIVAF), Indian Visual Arts Foundation, Calcutta, India 2016 / Awarded a Honorary Fellowship (Hon.FIVAF), Indian Visual Arts Foundation, Calcutta/Kolkata, India 2016 - Distins cu Honorary WPH (Hon.WPG) de World of Photography Group, 2016 / Awarded a Honorary WPG (Hon.WPG) of World of Photography Group, 2016 - Distins cu Honorary Fellow (Hon.FWPG) de World of Photography Group, 2016 / Awarded a Honorary Fellow (Hon.FWPG) of World of Photography Group, 2017 - Distins cu Master of Sigma Academy of Photography (M.SAP), India, 2017 / Awarded a Master of Sigma Academy of Photography (M.SAP), India, 2017 - Membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici din România, Filiala Oradea, 2018 / Full Member of the Union of Plastic Artists of Romania, Oradea Branch, since 2018 - Lucrări în colecţii particulare, muzeale şi ale unor organizaţii de profil din România, Turcia, Germania, Polonia, Serbia, Grecia, Ungaria, Uzbekistan, India, SUA, Mexic, Israel, Croatia, Ucraina, Spania, Egipt, Dubai, R. Moldova, Macedonia, Bosnia-Herţegovina, Bangladesh, Sri Lanka, Portugalia, Danemarca, Iran, Argentina, Rusia / Works in privat collections, in museum collections and collections of photographic organizations from Romania, Turkey, Germany, Poland, Serbia, Greece, Hungary, Uzbekistan, India, USA, Mexic, Israel, Croatia, Spain, Egypt, Dubai, Moldavia, Macedonia, Bosnia-Hercegovina, Bangladesh, Sri Lanka, Portugal, Denmark, Iran, Argentina, Russia - Lucrări în portofoliul Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică (FIAP) / Works in the portfolio of FIAP - Colecţia „Auschwitz - Tărâm al Tacerii” (63 imagini) în portofoliul Muzeului Luptătorilor din Ghetouri, Lochamei Haghetaot, Israel / Collection „Auschwitz – Realm of Silence” (64 prints) in the portfolio of the Museum og Ghetto Fighters, Lochamei Haghetaot, Israel - Colecţia ”Sic Transit... „ (40 de imagini) în portofoliul Bibliotecii din Alexandria, Egipt / Collection ”Sic Transit... „ (40 prints) in the portfolio of the Bibliotheca Alexandrina, Alexandria, Egypt - Colecţii în portofoliul Fotoclubului din Varese, Italia / Collections in the portfolio of the Varese Photoclub, Italy Ţări în care mi-au fost expuse lucrările: / Countries where my pictures have been exhibited: 1. România, 2. Ungaria, 3. Bulgaria, 4. Polonia, 5. Croaţia, 6. Macedonia, 7.

India, 8. Iran, 9. Irak, 10. Taiwan, 11. Slovenia, 12. SUA, 13. San Marino, 14. Italia, 15.

Turcia, 16 Sri Lanka, 17. Argentina, 18. Canada, 19. Spania, 20. Brazilia, 21. Grecia, 22.

146

Austria, 23. Republica Srpska, Bosnia & Herţegovina, 24, China, 25. Republica Dominicană, 26. Curaccao, 27. Cuba, 28. Serbia 29. Ucraina, 30. Slovacia, 31. Japonia, 32. Uzbekistan, 33. Finlanda, 34. Israel, 35. Australia, 36. Republica Sud Africană, 37 Qatar, 38. Mexic, 39.

Marea Britanie, 40. Emiratele Arabe Unite, 41. Suedia, 42. Belgia, 43. Rusia, 44. Vietnam, 45. Egipt, 46. R. Moldova, 47. Germania, 48. Cipru, 49. Irlanda, 50. Elveţia, 51. Muntenegru, 52. Bangladesh, 53. Arabia Saudita, 54. Insulele Baleare, 55, Insulele Baleare-Menorca, 56.

Olanda, 57. Armenia, 58. Malaysia, 59. Indonesia, 60. Tajikistan, 61. Panama, 62. Franţa, 63. Kyrgyzstan, 64. Norvegia.

Dr. Teodor Radu Pantea EFIAP/silver, EH.ISF, PSA***(CPID), PSA**(PPD), PSA**(PJ), Hon.ICS, F.ICS, AICS, Hon.F.PAD, Hon.F.ICS, E.USPA, F.SWAN, Hon.F.SWAN, E.FMPA, Hon.IPS, Hon.F.PAD, HonFKSS, M.AAFR, HonTAMA, Hon.AAFR, Hon.API, UAPR, Hon. FPSBP, BPICS, GMICS, Hon.FPSG, Hon.SAP, Hon.FUPHK, M.E.UPHK, Hon.CR.UPHK, Hon.EPI, Hon.FIVAF, Hon.WPG, Hon.FWPG, M.SAP

Calcuta 2017 / Kolkata 2017 Teodor Pantea is an artist who encloses his sense of the world in the frame of his photographs and represents the facts and explores the present world on the basis of his own view.

Pantea's creative look at his environment and understanding of human soul, is an attempt he has achieved by removing the physical boundaries of love and this is the secrete of immortality This is my attitude about his photography, but if I want to describe his personality I can say It’s not important where you are from or what is your mother tongue language. You can expand love and friendship in all over the world with any languages and Teodor did it very well with his pure feeling.

Neda Siami, Professional Photographer, Mashad, Iran

147

Sâmbra Oilor 1984

Macedonia 2013

Băile Herculane 2015

Shiraz, Iran 2017 148

Passenger