Revistă în colecția VETERINARUL
Veterinarul FERMĂ Anul II Nr. 4 • aprilie 2018
t n e m e g Mana PLANIFICAREA ALIMENTAȚIEI LA VACI ȘI LA OI
Suine
Bovine CREȘTEREA PĂSĂRILOR
STRATEGIA DE MANA GEMENT A RISCULUI i e b m u r Po BIOLOGIC VIRUSURILE GRIPALE DE CURTE
REVISTĂ ACREDITATĂ DE COLEGIUL MEDICILOR VETERINARI DIN ROMÂNIA Pagina 1
DIRECTORUL VETERINAR )
Disponibil ,si pe Mobil sau Tableta, îl puteti , accesa gratuit pe www.director.veterinarul.ro
Pagina 2
Veterinarul FERMĂ
DIRECTORUL VETERINAR PROMOVEAZĂ-TE ÎN DIRECTORUL VETERINAR SAU CĂUTĂ UN CABINET VETERINAR ÎN ORAȘUL TĂU
✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
N
u rata ocazia de a te promova prin intermediul Directorului Veterinar. Fie că este vorba de o canisă, felisă sau cabinet veterinar, Directorul Veterinar oferă o valoare ridicată pentru banii dvoastră. Pentru a face lucrurile simple, am creat un pachet de promovare care acoperă toate nevoile dvoastră, fie că sunteți crescător de animale de companie sau medic veterinar.
Revista Veterinarul Pet este singura revistă dedicată proprietarilor de animale de companie, scrisă de medici veterinari români.
Echipa Revistei Veterinarul, rețea din care face parte integrantă și Directorul Veterinarul a acumulat de-a lungul anilor tehnologia și cunoștințele necesare pentru a da sens promovării serviciilor cabinetelor veterinare, precum și pentru a distribui mesajul acestora către potențialii clienți.
Director web Galerie imagini Căutare după oraș Link către pagina web Prezentare video Localizare GPS Promovare afacere pe pagina de Facebook a Revistei Veterinarul
de ce să te înscrii în directorul veterinar
1
• • • • • • • •
2 • • • •
Pentru că esti conștient că afacerea ta are nevoie permanentă de o promovare inteligentă, făcută o de o mână de profesioniști, dar care să nu te coste o avere.
Pentru că poți să îți descrii pe larg cabinetul, să iți dai toate datele de contact, programul de lucru, ai galerie foto și video
Pentru că ai localizare pe harta interactivă și Google Street View, clienții pot obține indicații despre cum să ajungă la cabinet, direct de pe pagina ta de prezentare a directorului
Pentru că website-ul are o variantă adaptată pentru mobil, și vei fi găsit ușor, de către clienții care te caută de pe telefon
Pentru că vei fi promovat pe pagina de Facebook a Revistei Veterinarul către cei aproape 30.000 de fani o dată pe săptămână
Pentru că vei putea beneficia de un articol pe website-ul veterinarul.ro, în care să îți descrii pe larg cabinetul, să prezinți echipa sau orice altceva dorești să expui despre afacerea ta
Pentru că poți schimba prezentarea regulat, poți adăuga ofertele speciale pe care le ai la cabinet sau la shopul online iar noi vom anunța promoția pe Facebook
Pentru că vom realiza, o dată pe an, împreună cu tine un newsletter pe care îl vom trimite proprietarilor de animale înscriși în baza noastră de date din zona în care îți desfășori activitatea.
În plus, te promovezi gratuit în Revista Veterinarul Pet: Reclamă pe o pagină A4
Cupon reducere pentru potențialii clienți
Prezentarea cabinetului preferențial în lista de cabinete din județul tău
Poți publica articole dedicate proprietarilor de animale
Cel mai mic n preț/a an 100 lei/ Pagina 3
cuprins CAI 06 Toxicitatea ionoforilor la cai
STUDII 14 Cercetătorii au descoperit o nouă boală a bovinelor 16 Consumul de antibiotice în fermele din Marea Britanie
PĂSĂRI
Veterinarul FERMĂ informații experte pentru fermieri
20 Creșterea păsărilor de curte - continuarea din numărul anterior 28 Porumbeii și virusurile gripale
SUINE 32 Strategia de management a riscului biologic la suine 44 Pot fi administrate variațiile de greutate la porci?
BOVINE 49 Adaptarea modului de suplimentare cu minerale în funcție de administrarea cerealelor distilate 52 Planificarea alimentației pentru vaci și oi - prima parte
OVINE 56 Sănătatea Mieilor
DIVERSE 60 O nouă generație de vaccinuri bivalente împotriva bolii de Newcastle (BN) și a laringotraheitei infecțioase (LTI) Pagina 4
Veterinarul FERMĂ
editorial
Revistă în colecția VETERINARUL
Veterinarul FERMĂ Anul II Nr. 4 • aprilie 2018
Țăranul român cu animale și bătături este istorie Când eram în liceu, în vremuri apuse, medicul veterinar din comună, alături de medicul generalist, de preot și dascăli era considerat un stâlp obligatoriu al societății rurale. Nici chiar primarul și secretarul comunei nu erau priviți de săteni așa cum erau priviți acești oameni. Preotul avea grijă de botez, cununie și îngropăciune. Învățătorul era cel care îți deschidea porțile cunoașterii și putea pregăti un altfel de viitor copiilor satului. Medicul de la dispensarul comunal era de toate, psiholog, moașă, chirurg, cel care îndrepta oasele sau îți dădea o alifie când te durea ceva. Dar medicul veterinar era cel care avea grijă de toată avuția unui sat, animalele. Am apucat și eu vremea când oamenii aveau de toate prin bătătură și cum o lighioaie avea probleme, omul venea și stătea cuminte la coadă, la intrarea în dispensarul veterinar. Erau molcomi și așezați, așa cum stăteau țăranii obosiți de la munca câmpului. Ar fi făcut orice numai să mă duc la ei să le văd vreun porc, vreo vacă sau ceva găini care erau betege. Un medicament, un sfat, un ajutor și „cu ajutorul lui Dumnezeu” când se ridica vaca sau când porcul rupea cotețul de foame, deveneau iar veseli și vorbăreți. Acum, satele sunt goale de animale, goale de oameni muncitori, goale de vechii țărani. Pe ici, pe colo, mai sunt câțiva bătrâni care mai țin obiceiul locului și mai au câte ceva prin bătătură. „Alte vremi”. Acum sunt fermieri, cu acces la internet, cu posibilități de a vedea pe la alții, prin țări străine, cum stă treaba cu fermele, cu bolile, cu medicamentele. Și medicul veterinar? Acesta, de cele mai multe ori a rămas prins în nostalgia celorlalte vremuri. Din păcate timpul nu ne așteaptă și nu ne roagă frumos. Așa că satul arhaic plin cu țărani și animale este istorie. Medicul veterinar, trebuie să fie un consultant în creșterea animalelor și în economia fermei. Trebuie să cunoască reproducție pentru a îndruma fermierul către cei mai productivi produși și a ajuta la planificarea producției; trebuie să știe permanent noi medicamente și să planifice utilizarea acestora pentru a nu crea biorezistență, pentru a avea rezultatul cel mai bun în cel mai scurt timp; trebuie să cunoască despre microclimat, paraziți, plantele toxice și plantele cele mai favorabile pentru pășune, și încă multe. De ce toate aceste schimbări? Pentru a mai avea loc de muncă.
nt Manageme PLANIFICAREA ALIMENTAȚIEI LA VACI ȘI LA OI
Bovine CREȘTEREA PĂSĂRILOR
Suine
STRATEGIA DE MANA GEMENT A RISCULUI Porumbei BIOLOGIC VIRUSURILE GRIPALE DE CURTE
REVISTĂ ACREDITATĂ DE COLEGIUL MEDICILOR VETERINARI DIN ROMÂNIA Pagina 1
Director executiv Iulia Crețu
Editori ediției Dr. Monica Niță Dr. Ștefan Alexandru Dr. Ștefan Bogdan Dr. Radu Ciprian Dr. Ionel Matei
Distribuție și abonamente Ana Maria Crețu
Adresă corespondență OP 8 CP 1733 Iași
Office 0733 969 091
Fax 0332 819 688
Email office@veterinarul.ro
Website www.veterinarul.ro Revista editată de
Asociația Euroveterinarian Revistă acreditată 15 puncte CMVRO 2015
Dr. Iulian Vieru
Pagina 5
Pagina 6
Veterinarul FERMÄ‚
Veterinarul FERMĂ informaţii experte pentru
TOXICITATEA IONOFORILOR LA CAI
H
rana cailor nu ar trebui să conțină niciodată ionofori. Caii care ingerează cantități mari de ionofori pot deveni extrem de bolnavi sau pot chiar să și moară. Au fost unele cazuri în care hrana pentru cai a fost contaminată cu ionofori. Caii sunt mult mai susceptibili la ionofori decât alte animale. Din moment ce caii sunt mult mai susceptibili la ionofori, este imperativ ca hrana acestora să fie ținută separat și să nu se folosească aceeași scafă care se folosește și la alte animale. Nu hrăniți caii și bovinele împreună pentru a evita orice contaminare încrucișată cu ionofori. Antibioticele cu ionofori sunt adăugate în hrana pentru rumegătoare, suine și păsări pentru a le îmbunătăți sporul de creștere
și controlul coccidiozei. Există mai mulți ionofori diferiți care sunt aprobați pentru utilizare în anumite nutrețuri.
Simptomele toxicității ionoforilor la cai Simptomele toxicității ionoforilor la cai vor varia în funcție de cantitatea ingerată. Dacă observați faptul că animalul se comportă ciudat sau exprimă oricare din aceste simptome, contactați medicul veterinar pentru evaluarea imediată. Decontaminarea ar trebui realizată înainte de apariția simptomelor pentru a-i oferi
Pentru a combate potențialii agenți patogeni, intestinele prezintă un număr de mecanisme care le protejează împotriva acestora, inclusiv producerea de anticorpi, menținerea unei flore intestinale sănătoase, producerea unui strat de mucină, peristaltismul sau mișcarea nutrienților prin tubul digestiv și inhibarea prin mediul fiziologic.
Pagina 7
CERCETĂTORII AU DEPISTAT
O NOUĂ BOALĂ A BOVINELOR ȘI AU PREVENIT RĂSPÂNDIREA ACESTEIA
Pagina 12
Veterinarul FERMĂ
În urma studiilor genetice pe viței diformi, știința este capabilă în prezent să releve o boală necunoscută până de curând, descoperită la vacile din rasa Holstein. Taurul de reproducție de la care își are origine mutația, și prin urmare și deformitatea, a fost sacrificat pentru a se preveni răspândirea bolii.
Veterinarul Fermă informații experte pentru
În cazul vacilor de reproducție daneze, sperma unui taur de montă se folosește pentru inseminarea a foarte multe vaci. Datorită numeroaselor inseminări, un taur poate genera mii de viței. De aceea, este extrem de important să se stabilească dacă taurii de montă sunt sau nu purtători ai unor boli ereditare. Exact acest lucru a fost realizat de cercetătorii de la Universitatea din Copenhaga. În cadrul unui studiu efectuat pe viței din rasa Holstein, publicat în jurnalul științific de Genetică BMC, aceștia
au descoperit o boală până atunci necunoscută a animalelor - o diformitate facială pe care au ales să o numească Sindrom al Displaziei Faciale. Cercetătorii au descoperit mutația genetică care stă la baza bolii acestor viței, și i-au stabilit originea la un anumit taur de reproducție. Acest taur a fost eutanasiat ulterior pentru a se preveni apariția mai multor cazuri de boală în rândul vițeilor nou-născuți. „Am descoperit că un taur de montă a suferit o mutație la nivelul celulelor din țesutul generator de spermă,
care ulterior a dus la apariția diformităților în rândul vițeilor. Taurul a transmis mai departe mutația la 0,5% dintre urmașii săi, ceea ce nu pare a fi un număr mare. Însă acest taur generase deja mai mult de 2000 viței și prezenta potențialul de a produce chiar mai mulți astfel de urmași. Toți vițeii deformați au murit sau au fost eutanasiați deoarece manifestau suferință fizică. De aceea, a fost importantă descoperirea cauzei,” a afirmat Profesorul Jørgen Agerholm de la Departamentul de Științe Clinice Veterinare. După primirea informației de la medicii veterinari ce au îngrijit vițeii cu diformități faciale, Jørgen Agerholm a căutat, inclusiv pe Facebook, și alte cazuri descoperite de către rețeaua sa de medici veterinari specializați pe bovine. Apoi, acesta a primit și alți viței pentru examinare. ADN-ul provenit de la vițeii deformați a fost supus unor studii
Pagina 13
Veterinarul Fermă informații experte pentru
CONSUMUL DE ANTIBIOTICE ÎN FERMELE DIN MAREA BRITANIE
Inițiativa veterinară de ameliorare a sănătății și bunăstării animalelor din fermă va reduce necesitatea utilizării antibioticelor ca și mijloc de tratament.
Pagina 16
Veterinarul FERMĂ
E
xperții recomandă utilizarea analizei comparative pentru identificarea fermelor în care se utilizează frecvent antibiotice. Rezultatele asigură informații suplimentare și potențiale
căi prin care utilizarea antibioticelor poate fi redusă. Un număr de ferme de vaci din Marea Britanie folosesc antibiotice extrem de frecvent pentru animalele lor, susține un studiu recent. Cercetătorii susțin că identificânduse aceste ferme în care folosirea antibioticelor este intensivă, se vor putea elabora strategii țintite de prevenire a bolilor infecțioase, de reducere a consumului de antibiotice în fermele de lapte și de combatere a rezistenței la antibiotice din industria agricolă. Rezultatul testării unui număr mare de ferme din Regatul Unit indică faptul că majoritatea fermelor de lapte folosesc antibiotice la o rată mai mică decât media pentru fermele britanice de creștere a animalelor pentru carne, însă există câteva ferme periferice cu un consum mare de medicamente. Pentru a identifica sectoarele în care consumul de antibiotice ar putea fi redus, modificat sau înlocuit, există necesitatea măsurării
nivelului de utilizare a antimicrobienelor (UAM) în fermele de lapte din Regatul Unit. Astfel, Disciplina de Sănătate a Animalelor din Fermele de Lapte (Dairy Herd Health Group) din cadrul Facultății de Medicină Veterinară a Universității din Nottingham a stabilit necesitatea unei măsurări a gradului de utilizare a antibioticelor într-un număr de ferme de lapte din Marea Britanie. Folosind registrele medicale ale fermelor și datele legate de vânzarea antibioticelor, aceștia au analizat nivelul de utilizare a antimicrobienelor în 358 de ferme de lapte pe parcursul a 12 luni. Această analiză a inclus peste 81.500 vaci de lapte (7% din totalul vacilor de lapte din Anglia). Rezultatele au evidențiat folosirea unei game largi de antibiotice în fermele respective. Majoritatea dintre acestea (78% din totalul celor folosite sau vândute către ferme) au fost administrate prin injecții. Atunci când fermele au fost clasate în funcție de rata de utilizare a antibioticelor, primele
25% dintre acestea au folosit aproximativ jumătate (52%) din totalul antibioticelor folosite în fermele incluse în studiu. Utilizarea antibioticelor pe cale orală sau în băi pentru ongloane (pentru dermatită interdigitală, o afecțiune care determină șchiopături la vaci) a fost mai extinsă în fermele cu consum general mare al acestei clase de medicamente. Cercetătorii nu pot exclude posibilitatea ca alți factori neluați în considerare să fi influențat aceste rezultate, însă susțin că acest studiu „asigură niște rezultate de referință pentru UAM în Marea Britanie și identifică câțiva factori asociați cu o UAM ridicată". Echipa a mai creat și o metodă gratuită de calcul pentru măsurarea gradului de utilizare a antimicrobienelor, care permite veterinarilor să compare cu valorile de referință frecvența utilizării antibioticelor în fermele de lapte. Aceștia sugerează faptul că „vizarea reducerii UAM în cadrul numărului mic de utilizatori frecvenți ai antimicrobienelor
Pagina 17
CREȘTEREA PĂSĂRILOR DE CURTE CONTINUARE DIN NUMĂRUL ANTERIOR Pagina 20
Veterinarul FERMĂ
Veterinarul Fermă informații experte pentru
Creșterea păsărilor de curte poate fi o experiență plăcută pentru persoanele implicate în această activitate. Totuși, fermierii de ocazie nu sunt conștienți de timpul, efortul și cunoștințele necesare pentru succesul unei astfel de activități. În acest articol dedicat managementului de bază vom acoperi subiecte precum amenajarea, designul, ventilația, iluminatul, temperatura și creșterea puilor noueclozați. Creșterea păsărilor duce la modificări ale greutății corporale și pierderea pufului, care este înlocuit cu pene. Accesul în aer liber trebuie limitat până la vârsta de 6 săptămâni. Păsările vor avea pene și vor tolera mai bine mediul decât puii. Furajul și apa trebuie ținute în cotețul de păsări și, în funcție de locație, puteți plasa apă în exterior în lunile de vară. Afară apa trebuie pusă la umbră, dar este de preferat să evitați să le puneți sub copaci sau tufișuri. Păsările sălbatice vor fi atrase de apă, de aceea este bine să puneți sursa de apă într-o zonă în care acestea nu pot excreta în apă. Puii tineri pot fi învățați să intre în coteț noaptea dacă lăsați luminile aprinse în acesta 20-30 minute suplimentar după apusul soarelui. În prima și poate în a doua săptămână puii vor trebui ajutați să intre în coteț, dar după această perioadă, vor învăța să intre singuri, după apusul soarelui.
Maturitate Puii maturi sunt ușor de întreținut și pot oferi un sentiment de stimă personală atât persoanelor tinere cât și celor în vârstă. Toate aspectele legate de apă, hrană și
temperatură au fost discutate în numărul anterior al revistei și nu sunt necesare schimbări față de păsările adulte. Un element impor– tant de luat în considerare este faptul că păsările stabilesc o ierarhie socială și perturbarea acesteia prin îndepărtarea unei găini sau a unui cocoș va duce la un comportament agresiv de luptă între păsări. Acest comportament este unul obișnuit și se rezolvă de îndată ce noua ie– rarhie va fi stabilită. Durata de viață a puilor din curte poate varia în funcție de scopul final: carne, ouă sau plăcere. Puii care produc ouă sau cei care sunt ținuți de plăcere pot trece printr-o perioadă de năpârlire. Năpârlirea este un semn că, găina necesită biologic o pauză de la producția de ouă și constă în pierderea penelor și creșterea unora noi și încetarea ouatului. Persoanele fizice pot fi preocupate de pierderea penelor sau de faptul că găinile nu mai fac ouă însă trebuie să fie conștiente că năpârlirea durează de regulă 6 săptămâni și dacă găinile au lumină potrivită și hrană adecvată vor reîncepe să producă ouă. Pagina 21
PORUMBEII ȘI VIRUSURILE GRIPALE Pagina 28
Veterinarul FERMĂ
Veterinarul Fermă informații experte pentru
Porumbeii au fost inoculați experimental cu virusul gripei aviare (AIV) în câteva studii. Aceste studii demonstrează că porumbeii sunt destul de rezistenți la infecții.
P
orumbeii au fost inoculați cu AIV izolate obținute de la găini și unul de la emu. La porumbeii între opt și treizeci și două de luni inoculați intravenos sau intranazal cu AIV, nici un titru de anticorpi nu a fost detectat după douăzeci și unu de zile și nici nu a fost vreun virus izolat din mostre din regiunea pasajului nazal sau cloacal ori de la organele interne. Porumbeii inoculați nu au răspândit virusul la puii de găină susceptibili, prin contact direct. Ambele virusuri de joasă și înaltă patogenitate au fost utilizate în acest studiu (Panigrahy și colab., 1996). Perkins și colab., (2002) a inoculat porumbeii în vârstă de patru săptămâni (concomitent infectați cu circovirus de porumbel) cu H5N1 de Hong Kong izolat, intranazal. Nici un virus nu a fost izolat de la porumbeii inoculați și nici nu s-au detectat leziuni. Serologia nu a fost efectuată în acest studiu. Slemons și Easterday (1972) au demonstrat că izolatul A / Tk /
Ontario H5N9 AIV de curcan cu patogenitate înaltă poate fi izolat la doi dintre nouăsprezece porumbei experimental inoculați, cu toate acestea, nu a putut fi determinat dacă virusul izolat a fost direct din inocul, sau porumbeii s-au infectat. Porumbeii inoculați oculonazal cu 10E6 de A / Anhui / 1/13 (H7N9) sau cu A / curcan / Germania / AR534 / 13 (H7N7) au fost infectați cu ambele virusuri și au eliminat niveluri scăzute între zilele a doua și a șaptea post-inoculare. Cea mai mare eliminare a fost din arborele respirator, deși A / curcan / Germania / AR534 / 13 (H7N7) a fost, de asemenea, detectat în fecale. Nici un antigen viral nu a fost detectat în organele interne (Kalthoff și colab., 2014). Singurul studiu realizat cu ajutorul unui virus recuperat dintr-un porumbel infectat în mod natural (H5N1, clade 2.2.1 / C, Egipt) a arătat că acesta cauza semne neurologice și diaree verzuie la păsările infectate experimental. Interesant, păsările infectate nu par a fi eliminat mult virus cu titruri variind de la 10e1.610e3.16 din studiile experimentale (Shimaa et al., 2014). Pagina 29
Sondajele la animale sălbatice, inclusiv 480 de porumbei și porumbei sălbatici după focarul din 1983 PA AI a rezultat cu nici o izolare de AIV. Virusul H5N2 Ck / PA nici nu a replicat, nici nu a obținut anticorpi la porumbeii inoculați experimental (Nettles, și colab., 1985). Un număr suplimentar de 309 porumbei studiați în timpul epidemiei nu au avut anticorpi față de virusul H5N2 (Tudor, 1991). Sondajele recente la păsările de pe piețele de păsări vii din New York nu au relevat vreodată un porumbel cu anticorpi la AIV (Trock, comunicare personală).
Pagina 30
Veterinarul FERMĂ
Câteva izolări au fost făcute de la punerea unor plăci sub cuștile de porumbei pe piețele din Hong Kong. În comparații genetice, aceste virusuri sunt foarte asemănătoare cu cele izolate din pui de mătase japoneză, prepelițe și alți pui de pe piețele de păsări vii din Hong Kong (Guan și colab., 2000, Cauthen și colab., 2000, Guan și colab., 2002, Peiris și colab., 2001). Nu s-au efectuat inoculări experimentale la porumbei cu aceste izolate. O linie descendentă din virusurile H5 (clade 2.2.1 / C) a fost cauza unui focar de HPAI la
porumbei în Egipt. Acest virus a fost similar cu virusurile care circulă concomitent în efectivele de păsări de curte și rațe și care provoacă infecții umane. Doi pui de porumbel (în vârstă de patruzeci de zile) de la un efectiv de 50, de diferite vârste, într-o curte, au fost prezentați și diagnosticați cu HPAI. Efectivul a prezentat moartea subită (mortalitate 50%), semne neurologice și diaree verzuie (Shimaa, și colab., 2014).
în mod natural și care au fost documentate au fost limitate ca număr și nu au cauzat focare. Porumbeii au fost infectați cu mai multe virusuri descendente din H5 care indică faptul că acestea sunt o gazdă potențială. Când sunt infectați, semnele clinice au fost în primul rând neurologice și diareea verzuie.
În concluzie, porumbeii sunt, probabil, destul de rezistenți la infecția cu AIV în mod normal. Cu toate acestea, ar putea fi posibil ca AIV să se adapteze la porumbei. Infecțiile care apar
Pagina 31
Veterinarul Fermă informații experte pentru
DOSAR Strategia de management al riscului biologic la porcine
Pagina 32
Veterinarul FERMĂ
Scopul acestui articol este acela de a servi ca model de referință, astfel încât persoanele implicate în industria creșterii porcilor să înțeleagă etapele care pot fi urmate pentru a înlătura riscul de transmitere a bolilor infecțioase. Strategia de management al riscului biologic (MRB) este esențială pentru toate fermele de porci, indiferent de mărimea acestora sau de sistemul de creștere folosit. Riscul de transmitere a bolilor infecțioase nu poate fi niciodată eliminat complet. Conștientizarea completă a tuturor riscurilor este esențială pentru limitarea riscului asociat cu bolile infecțioase endemice, nou apărute sau exotice. Acest document ilustrează cele mai bune „practici standard de operare” pentru o gamă largă de sisteme de creștere a porcinelor.
Percepția riscului Categoria de percepție a riscului analizează ceea ce persoanele implicate în industria creșterii porcinelor cred despre riscul real și potențial de apariție a bolilor infecțioase și a zoonozelor. Aceste percepții pot fi influențate de experiența de pe teren sau de ceea ce proprietarii, managerii și angajații din ferme citesc în reviste de profil, pe internet sau în ziare. În acest punct ne putem confrunta cu multe obstacole și provocări în ceea ce privește educația legată de managementul riscului. Mulți indivizi prezintă o percepție negativă asociată cu managementul riscului, dintre care majoritatea au opinii bazate pe neîncredere sau pe probleme economice.
Cele mai întâlnite opinii negative includ următoarele: l Știu deja aceste lucruri. l Deja am procedat astfel. l M-am confruntat deja cu aproape toate tipurile de boli în această fermă. l Nu am suficient timp pentru a mă ocupa de așa ceva. l Este prea complicat. l Nu va face diferența. l Este prea scump. l Nu dețin spațiul necesar. l Animalele noastre au fost testate o dată și nu am descoperit nimic. l A fost doar o irosire a banilor. l Ferma noastră este destul de sigură. l Am o fermă cu circuit închis. Riscul de transmitere a bolilor infecțioase nu poate fi complet
Pagina 33
Veterinarul Fermă informații experte pentru
VARIAȚIILE DE GREUTATE pot fi administrate? Variațiile de creștere la porci îi costă pe producători sume semnificative datorită pierderilor crescute suferite prin sortare. Deși variațiile au fost dintotdeauna o problemă, aceasteia i se oferă o atenție mult mai mare, în parte datorită problemelor apărute la utilizarea hambarelor în sistemele „totul plin, totul gol”, utilizate în ziua de astază.
Pagina 44
Veterinarul FERMĂ
J
ohn Patience de la Prairie Swine Center a alcătuit și prezentat recent noutățile despre cum ar trebui administrate variațiile în fermele de tip maternitate și creștere-finisare, aceste informații prezentate
fiind sumarizate în cele ce urmează. În majoritatea fermelor, nivelul de variabilitate nu este cunoscut, în principal datorită timpului și a forței de muncă mari necesare pentru cântărirea animalelor. Totuși, să înțelegi care este nivelul normal sau tipic al variației de creștere poate fi destul de util într-o fermă, permițând astfel unui producător să ia decizii de administrare pentru a gestiona sau minimaliza variația și, astfel, de a îmbunătăți rentabilitatea economică. Datele de la Prairie Swine Center ar indica coeficienții de variație (CV) a porcilor la înțărcare de 20-25%, la sfârșitul perioadei de alăptare de 10-15% și la greutatea normală de vânzare de 8-10%, deși alte studii au indicat alt nivel, ușor crescut. CV sunt o estimare a limitelor relative de greutate raportate proporțional la greutatea medie a grupului și, prin urmare, un CV mai mare indică o variabilitate mai mare. Datorită faptului că variabilitatea este mult mai crescută la greutăți mai mici, trebuie cântăriți mai mulți porci înțărcați (probabil 200) pentru a măsura variabilitatea greutății, comparativ cu aproximativ 50 de porci aflați la finisare, în momentul în care grupul
atinge greutatea ideală de vânzare și prima tură destinată vânzării este disponibilă. Este de asemenea esențial ca animalele să fie selectate aleatoriu, selectarea a mai multe/puține animale ușoare și/ sau grele va supra/sub estima variația grupului. De asemenea, utilizați această metodă în momentul cântăririi porcilor pentru vânzare, moment în care porcii pot fi puși pe categorii și nu mai târziu, deoarece nu toți porcii pot fi incluși în grupul de vânzare. Sunt mai multe cauze ale variabilității greutății corporale și a creșterii: l Există o variabilitate prezentă la naștere. Au fost raportați CV de 22-26% pentru greutatea la naștere a purceilor, o greutate scăzută la naștere fiind asociată cu capacitate digestivă și metabolică scăzută și cu un număr scăzut de fibre musculare. l Purceii mai grei sau mai dominanți consumă mai mult lapte, ceea ce conduce la o discrepanță în creșterea și sinteza proteinelor din întregul organism. Consumul de lapte poate juca un rol important în special pentru variațiile
Pagina 45
Pagina 48
Veterinarul FERMÄ‚
Veterinarul Fermă informații experte pentru
ADAPTAREA modului de suplimentare cu minerale în funcție de administrarea cerealelor distilate
F
urnizarea tipului adecvat de minerale împreună cu furajele bazate pe cereale distilate, poate ameliora unele potențiale probleme de sănătate, putând fi și mai economică din punct de vedere financiar. (Karla Jenkins, delegat din partea Universității din Nebraska) Majoritatea producătorilor sunt conștienți de faptul că cerealele distilate reprezintă o sursă foarte ieftină și foarte concentrată de proteină și de
energie. Cerealele distilate reprezintă, de asemenea, și o sursă adecvată de fosfor, care adesea poate elimina necesitatea suplimentării furajelor cu acesta prin premixuri minerale. Deși este important ca necesarul de fosfor al vitelor să fie îndeplinit, este important să vă și asigurați că raportul dintre calciul și fosforul (Ca:P) din rație este corect. Raportul recomandat pentru Ca:P este în mod normal de 1,5:1 sau de 2:1, dar nu mai mic de 1:1. Dacă acest raport se inversează,
bovinele încep să manifeste calculi urinari, la care majoritatea fermierilor se referă prin termenul de „pietre la rinichi”. Apare un blocaj la nivelul tractului urinar, care împiedică golirea vezicii urinare. Atunci când animalelor li se administrează fosfor în exces, riscul ca acestea să dezvolte această afecțiune crește. De aceea, înlăturarea surplusului de fosfor din pachetul mineral și/sau adăugarea calciului la rație pot fi necesare în cazul administrării în furaje, ca
Pagina 49
Planificarea alimentației pentru vaci și oi - prima parte Potrivirea cantității și a calității furajelor „de casă” și a hranei achiziționate cu cerințele de producție ale animalelor este esențială pentru funcționarea unei afaceri de producție. Potrivirea echilibrului corect este crucială pentru generarea unui sistem eficient care are un impact dăunător minim asupra mediului în timp ce optimizează randamentul animalelor.
Pagina 52
Veterinarul FERMĂ
Acest aspect va asigura întrunirea cerințelor nutriționale și faptul că nu sunt depășite, ceea ce va conduce la pierderi și ineficiență. Utilizarea unei abordări „de jos în sus” pentru planificarea hrănirii, începută prin calcularea cantității de nutrienți pe care animalele
Veterinarul Fermă informații experte pentru
o necesită pentru a realiza nivelurile așteptate, calcularea a ceea ce poate fi crescut în fermă, apoi umplerea golurilor cu hrana achiziționată, oferă o oportunitate pentru fermieri și industrie în vederea îmbunătății profitabilității în timp ce se protejează și mediul înconjurător Informațiile oferite în acest articol vor permite fermierilor cu efective de rumegătoare și consultanților lor să aibă o privire proaspătă asupra planificării hrănirii, pentru a vedea cum ar putea fi îmbunătățită. Aceste informații pot ajuta fermierii să integreze complet utilizarea gunoiului de grajd, a fertilizatorilor și a hranei într-un plan nutrițional complet. Există un raport real câștig:câștig de obținut prin echilibrarea aportului nutrițional raportat la utilizarea nutrițională din fermă; costurile pot fi reduse și câștigurile să fie realizate din îmbunătățirea eficienței. Acțiunile pentru obținerea acestora vor reduce supraalimentarea nutrienților din sistem, scăderea riscului pierderilor dăunătoare mediului.
Măsurare l Nutrienții din sol, dejecții l Nutrienții din iarbă, furaje, silozuri, hrană achiziționată l Iarbă pășunată și cantitățile de silozuri l Randamentul animalelor – producția de lapte, ratele de creștere,
aportul de substanță uscată, sănătate și fertilitate, eficiența de conversie a hranei l Gândiți-vă la obiectivele strategice ale afacerii. Stabiliți ținte pentru producție, eficiență a hranei, profit financiar, impact asupra mediului și comercializarea produsului final. l Planificați modul de obținere al obiectivelor
Schițați: l Un plan de gestionare al terenului l Un plan de gestionare al nutrienților l Planuri de hrănire pentru admi– nistrarea pășunilor cu iarbă vara și a furajelor conservate iarna l Programe țintă de randament pen– tru fiecare efectiv l Un plan de sănătate al animalelor Realizați schimbări care vor face afacerea mai eficientă și vor proteja mediul: l stocul rației se face separat în conformitate cu nivelul de performanță l reducerea pierderilor la hrănire l schimbarea perioadei de fătare l introducerea trifoiului roșu l contractarea externă a creșterii junicilor l aplicările dejecțiilor pentru a întruni cerințele pășunii.
Pagina 53
SĂNĂTATEA MIEILOR Consultarea medicului veterinar este esențială atunci când vine vorba de sănătatea efectivelor de animale.
M
ieii se îmbolnăvesc și ei dar mor mai puțini dacă producătorii recunosc problema existentă, pun diagnosticul corect și tratează mielul în cel mai eficient mod.
Pagina 56
Veterinarul FERMĂ
PREVENȚIA ESTE CEA MAI IEFTINĂ CALE DE MENȚINERE A SĂNĂTĂȚII EFECTIVELOR.
Diagnosticul corect este cel mai dificil. Acesta necesită experiență, iar singura cale de a obține experiența este de a cunoaște cât mai multe informații corecte legate de sănătatea animalelor.
ajutor în diagnosticarea și prevenirea unora dintre cele mai prevalente probleme de sănătate ale mielor.
Inaniția mielului
Următoarele comentarii scurte au intenția de a vă oferi un
Inaniția mielului, ucigașul numărul unu de miei, este
Diagnosticul pneumoniei, la mieii tineri este relativ simplu, datorită faptului că 90% din timp aceștia fie sunt înfometați fie au pneumonie
adesea asociat cu lipsa pășunatului. Cauzele care contribuie sunt: • mielul nu se dezvoltă (nu primește colostru). 75% din mieii care nu primesc colostru mor dintr-un motiv sau altul. • Oile nu își recunosc mielul • Mastita • Mamelonul este prea mare sau prea aproape de pământ și mielul nu îl poate găsi • Dureri la nivelul gurii • Oaia nu poate hrăni doi miei (mastita, cantitate mică de hrană etc.) • Rănirea articulaților sau boala • Pneumonia, care adesea este asociată cu mieii care nu primesc colostru și prin
urmare este o lipsă de anticorpi • Parturiția dificilă O „voință genetică de a muri”. De fapt, majoritatea mieilor mor din motive neaparente. Cauza ar putea foarte bine să fie una genetică reprezentată de o lipsă de vitalitate.
Pneumonia Pneumonia, boala principală a mielului, apare datorită lipsei de colostru, datorită „laptelui de mastită” sau datorită faptului că oile sunt infectate masiv cu pasteurella (99% sunt infectate, astfel că organismul este întotdeauna prezent). Mielul contractează pneumonia
datorită faptului că acesta nu poate suporta un asemenea stres precum o cantitate mică de lapte, umiditatea și amoniacul din gunoiul de grajd. Diagnosticul bolii, la mieii tineri este relativ simplu, datorită faptului că 90% din timp aceștia fie sunt înfometați fie au pneumonie. Străduiți-vă să depistați timpuriu și să începeți tratamentul cu antibiotice înainte ca plămânii să fie afectați permanent. Tratamentul pentru pneumonie la miel este de obicei realizat prin administrarea de antibiotice conform prescripției medicale, câteodată în asociere cu o sulfametazină. Seleniul în doză adecvată și vitamina Pagina 57
O NOUĂ GENERAȚIE DE VACCINURI BIVALENTE ÎMPOTRIVA BOLII DE NEWCASTLE (BN) ȘI A LARINGOTRAHEITEI INFECȚIOASE (LTI) Pagina 60
Veterinarul FERMĂ
L
aringotraheita infecțioasă (LTI) și boala de Newcastle (BN) sunt ambele boli ale puilor de găină, importante din punct de vedere economic. Un singur vaccin stabil care să poată proteja împotriva acestor două boli simultan, ar avea o importanță semnificativă. LTI a devenit o boală mai frecventă în ultimii ani, în multe țări. Multe cazuri apar în zonele cu multe efective de broileri nevaccinați, aflați în vecinătatea păsărilor ouătoare vaccinate. Testele virusologice moleculare indică faptul că, adesea, aceste cazuri reprezintă situații de răspândire a tulpinilor vaccinale vii de la păsările ouătoare vaccinate. Actualele vaccinuri împotriva LTI reduc
numai riscul de producere a bolii la păsările expuse, fără să prevină infectarea păsărilor vaccinate sau eliminarea virusului LTI. Pe de altă parte, în SUA nu au mai fost raportate încă din 2002 cazuri de boală Newcastle, însă producătorii de carne de pasăre au continuat să administreze propriilor efective de păsări vaccinuri împotriva acestei boli pentru a le oferi protecție împotriva formelor ușoare de BN existente în SUA. Pentru a crea o tulpină de virus vaccinal care să protejeze împotriva acestor două boli, anumite gene ale unui virus trebuie transferate celuilalt virus, obținându-se astfel un virus hibrid care poate induce protecție împotriva ambelor boli. În cadrul acestui proiect, a fost aleasă o tulpină gazdă (vector) a virusului LTI, în care ar putea fi inserate gene ale virusului BN. Principala activitate realizată până în prezent în cadrul acestui proiect a fost aceea de a crea cu succes un mijloc de a manipula virusul LTI astfel încât gene ce aparțin altor virusuri să poată fi inserate în cadrul virusului LTI. Pentru a realiza acest lucru, fragmente mari de ADN aparținând virusului LTI au fost inserate (clonate) în ADN-ul
unor bacterii din specia E. coli și al unor levuri din specia Saccharomyces cerevisiae. Astfel, virusul a putut fi reconstituit în laborator, prin asamblarea fragmentelor de ADN. Particulele virale reconstituite par să rețină toate caracteristicile virusului generator, atât în mediul in vitro, cât și in vivo. Acest sistem a permis identificarea acelor loci din genomul ADN al virusului LTI, în care fragmente ADN de la alte virusuri să poată fi inserate. În prezent, se lucrează la inserarea stabilă a două gene importante ale virusului BN, pentru a crea un vaccin care să protejeze împotriva LTI și BN. Impactul potențial al metodologiei stabilite în cursul acestor cercetări va avea o valoare semnificativă pentru industria creșterii păsărilor, deoarece va permite manipularea rapidă a virusului LTI pentru a genera tulpini virale vaccinale împotriva câtorva agenți patogeni ai păsărilor. Această metodă este mult mai rapidă și mai simplă decât metodele moleculare din virusologia clasică și nu introduce nicio genă marker în noul vaccin, ceea ce va permite o patentare mult mai ușoară a tulpinilor vaccinale. Pagina 61
VETERINARUL FERMĂ INFORMAȚII EXPER TE PENTRU PR OPRIE TARI
Revistă tehnică dedicată specialiștilor din domeniul creșterii animalelor de rentă din România. Singura revistă dedicată fermierilor români scrisă de medici veterinari care se axează pe furnizarea de informații expert în spiritul bunăstării animalelor. Considerăm că fermierii noștri trebuie să fie informați din surse sigure, verificate și transpuse prin experiența editorilor noștri.
c i t i ț i w w w. f e r m a . ve t e r i n a r u l . r o
Pagina 62
Veterinarul FERMĂ