Veterinarul 28 29 by Revista Veterinarul

știință și practică

nr. 28-29 * anul VI * 2016

Special Iepurii -tot ce trebuie să știm despre ei

Succesul...

cu Dr. Leica Laurențiu

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România www.veterinarul.ro

DIRECTOR RUL VETERINAR PROMOVEAZĂ-TE ÎN DIRECTORUL VETER RINAR SAU CĂUT TĂ UN CABINET VETERINAR ÎN ORAȘUL T TĂ ĂU

! ! ! ! ! ! !

u rata ocazia de a te promova prin intermediul Directorului Veterinar. Fie c! este vorba de o canis!, felis! sau cabinet veterinarr,, Directorul Veterinar ofer! o valoare ridicat! pentru banii dvoastr!. Pentru a face lucrurile simple, am creat un pachet de promovare care acoper! toate nevoile dvoastr!, fie c! sunte"i cresc!tor de animale de companie sau medic veterinar. # Revista V Veterinarul eterinarul Pet este singura revist! dedicat! proprietarilor de animale de companie, scris! de medici veterinari români. # Echipa Revistei Veterinarul, re"ea din care face parte integrant! $i Directorul Veterinarul a acumulat de-a lungul anilor tehnologia $i cuno$tin"ele necesare pentru a da sens promov!rii serviciilor cab binetelor veterinare, precum $i pentru a distribui mesajul ace estora c!tre poten"ialii clien"i.

Director web w Galerie im magini C!utare dup d ! ora" Link c!tre pagina web Prezentarre video Localiza are GPS Promovarre afacere pe pagina de e Facebook a Revistei V Veterinarul eterinarul

de ce să te înscrii în directorul veterinar

1 % % % % % % %

2 % % % %

Pentru c! estii con$tient P i c! afacer f ea ta are nevoie i permanent! de d o promovare inteligent!, f!cut c ! o de o mân! de profesioni$ti, dar care s! nu te coste o avere.# Pentru c! po"i s! îî""i descrrii pe larg cabinetul, s! i"i dai toate datele de contact, programul de luc cru, ai galerie foto $i video# Pentru c! ai localizare pe harta interactiv! $i Google Street View, clien"ii pot ob"ine indica"ii despre cum m s! ajung! la cabinet, direct de pe pagina ta de prezentare a directorului# Pentru c! website-ul are o variant! adaptat! pentru mobil, $i vei fi g!sit u$or, de c!tre clien"ii care te caut aut! de pe telefon# Pentru c! vei fi promovat pe pagina de Facebook a Revistei Veterinarul c!tre cei 14.700 14 700 de fani o dat! pe s!pt!mân!# Pentru c! vei putea beneficia ficia de un articol pe website-ul veterinarul.ro, în care s! îî""i descrii pe larg c cabinetul, s! prezin"i echipa sau orice altceva dore$ti s! expui despre afacer a ea ta# Pentru c! po"i schimba prezentarea regulat, po"i ad!uga ofertele speciale pe care le ai la cabinet sau la a shopul online iar noi vom anun"a promo"ia pe Facebook# Pentru c! vom realiza, o d dat! pe an, împreun! cu tine un newsletter pe care îl vom trimite proprietarilo or de animale înscri$i în baza noastr! de date din zona în care î" î"i desf!$ori a activitatea.

În n plu us, te promovezi grattuit în Revista V Veterinarul eterinarul Pet: Reclam! pe o pagin! A4# Cup pon reducere pentru poten"ialii clien"i# Prezzentarea cabinetului prefere en"ial în lista de cabinete din jude e"ul t!u# Po"i publica articole dedicate proprietarilor de animale#

Cel mai mic n preț/a an 100 lei/

sună la 0740 0.763.716 sau scrie-ne pe office@veterinarul.ro www.veterinarul.ro

Cuprins

Veterinar de SUCCES Succesul: ...multă muncă și determinare

special

animale de companie

Iepuri

Valori de referință: hemoleucograma și biochimia Flebotomia la iepuri

10 12

Constantele fiziologice la iepure

Creșterea puilor recomandările noastre

Administrarea medicamentelor

animale de rentă

Intoxicaţia cu etilenglicol

Obezitatea la cai

Intoxicaţii cu plante care conțin oxalați Hipocalcificarea sau Displazia smalțului

Anemia imuno-mediată la cabaline

Hipotiroidismul canin

Prevenirea conjunctivitei la bovine

Diagnosticul dublei telescopări la câine - studiu de caz Pericardocenteza și toracotomia Obezitatea la animalele de companie

38 48

“ O revistă indepententă, non-profit, liberi să informăm și să inovăm fără compromisuri. Pasiunea noastră: medicii veterinari români și minunata lor profesie. “

Veterinarul Adresă corespondență: OP 8 CP 1733 Iași Office: 0733 969 091 Fax: 0332 819 688 Email: office@veterinarul.ro Web: www.veterinarul.ro www.plus.veterinarul.ro Director Executiv: Iulia Crețu DTP: Bogdan Gavril Distribuție și abonamente: Radu Andrei Crețu Ana Maria Crețu Editorii Veterinarul: Dr. Monica Niță Dr. Ștefan Alexandru Editorii ediției: Dr. Gheorghe Solcan Dr. Sorin Aurelian Pașca Dr. Raluca Zvorășteanu Dr. Florin Leca Dr. Otilia Ruxandra Cristea Dr. Laurențiu Moise Dr. Gabriel Gâjâială Dr. Kondor Atilla Dr. Kui Bogdan Szende Dr. Elena Poleac Dr. Vicențiu Vasiliu Dr. Ștefan Bogdan Fondator: Dr. Iulian Vieru ISSN: 2068-5017 Revistă editată de Asociația Euroveterinarian

EDITORIAL

Tribul veterinarilor Eu sunt un fan Apple. Am iMac (calculator de birou) pentru lucru, am un MacBock Pro (laptop) pentru a lucra pe unde mă duc, am un IPad deoarece e mic și lucrez din pat, și un iPhone. par snob, Dr. IulIan vIeru Poate dar nu sunt. Nu îmi place Apple pentru că sunt scumpe sau sunt de fițe. Ce îmi place de fapt, este ușurința cu care funcționează. Par complicate și neîndemânoase, dacă ai fost obișnut doar cu Windows sau Android. Dar sunt extrem de simplu de utilizat; în maxim 1 zi te îndrăgostești de ele. Pur și simplu au două caracteristici de bază: sunt extraordinar de stabile în funcționare (adică nu se închid singure, nu dau erori) și fac ceea ce te aștepți să facă, atunci când vrei să facă. Muncesc ore în șir cu ele și nu mă enervez, nu obosesc și nu injur dispozitivele. Pur și simplu am uitat și să le mai închid iar când revin, pleacă de acolo de unde am rămas. De ce am început astfel editorialul? Nu pentru a face reclama la Apple care are produse extrem de scumpe, ci pentru a arăta ceva esențial, care cred că este plăcut tuturor. Oamenilor le place să lucreze cu lucruri simple, ușor de folosit și care fac ceea ce trebuie să facă, ceea ce te astepți să facă, atunci când trebuie să facă. Și asta se aplică la lucruri, acțiuni sau organizații. Mie așa îmi place (sau mi-ar plăcea) și nu cred că sunt singurul. Atunci vine întrebarea “de ce ne place să ne complicăm?”.Câteodată parcă suntem legați la ochi, avem dopuri în urechi și facem cele mai stupide acțiuni sau alegeri. Să dau un exemplu dintre miile posibile. La ANSVSA în ultimele câteva luni au fost “N” directori și în funcția principală dar și în cele secundare sau la diversele servicii. Pur și simplu nu mai știi cu cine și ce să vorbești. Asta cu schimbatul, nu ar fi o problemă. Problema este că fiecare vine cu ideile lui și le aplică pe sistem. Este cumplit să se schimbe regulile și mecanisme de la o zi la alta. Alt șef, alte reguli. Alt exemplu. Legea medicamentului și a profesiei de medic veterinar. Când s-a făcut legea, existau anumite ideii promovate de “x” sau de “y”, mai mult sau mai puțin medici veterinari. S-a creat o lege care nu prea era în regulă cum era, dar pe lângă alte “nenorociri” de

4 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

legi, era bună. Au venit apoi niște ordine de la ANSVSA care nu prea se intersectau cu legea, au venit apoi alte ordine, care nici alea nu aveau nimic comun cu legea, până într-o zi când unii au vrut să schimbe legea și să facă o lege a medicamentului și a medicinii veterinare. Scandal cât casa. Că nu e bine, că “se pune pumnul în gură”, că “e împotriva comerțului liber”, etc. Dar până la urmă a ieșit ceva; prost bun ce mai conta, aveam o nouă lege sau ordin că nu mai știu nici eu. Acum nu, trebuie o altă lege, un alt scandal, o altă luptă care acum se dă prin instanțe, cu pseudo-organizații de apărare a drepturilor lui “x” sau lui ”y” care sunt afectate de noua viitoare lege. Desigur că în ecuația asta, medicii veterinari practicieni nu sunt incluși, chiar cei care au niște probleme nerezolvate de nici o lege de până acum. Alt exemplu. Concesiunile veterinare. Când au fost realizate s-a considerat că este o soluție la o mare problemă. Câțiva de “cineva” s-au gândit cum să fie “făcut” și așa s-a făcut legea și s-au dat concesiunile. Cam cum sună de corect următoarea frază: “statul hotărăște cu banii publici (adică din taxele și impozitele oamenilor cinstiți) cui să-i dea, ca să facă ceva la niște animale care sunt proprietarea altcuiva care nu are nici o posibilitate în a alege calitatea sau valoarea serviciului prestat”? Sau cu alte cuvinte “cineva” hotărăște ce covor și mobilier să ai în casa ta, construită și muncită de tine și o dată pe an vine altcineva peste tine în casă și începe să îți schimbe mobila, covoarele, electrocasnicele și pentru faptul că a urcat două etaje, îți cere bani suplimentar. Nu conteză că ți-a spart colțurile la pereți, că mobila este zgâriată sau covoarele murdare. Așa a hotarât statul, așa se face. Altfel iei amendă, pe banii pe care tu îi plătești ca taxe și impozite. Vi se pare corect? În această discuție nu vreau să vin cu nici o soluție magică. Măcar avem dreptul să gândim fără să plătim taxe sau amenzi….încă. Doar că poate ar trebui să ne gândim să facem lucrurile să meargă altfel. Poate mai simplu. Poate ar trebui să ne uităm peste gard și dacă nu reușim să găsim noi soluția cea mai bună să adoptăm o soluție care merge la alții mult mai bine de zeci de ani și care este la fel de când există sistemul veterinar la ei. Și medicii veterinari trăiesc foarte bine și sunt mulțumiți cu ceea ce fac și cu cât câștigă. De ce ar trebui să gândim ce e bine pentru noi? De ce ar trebui să găsim soluții simple, stabile, durabile și corecte pentru toată lumea? Oare chiar merită să ne gândim la lucrurile astea?

RELAțII pubLIcE & cOmunIcARE

Ghidul medicului veterinar începător prima campanie pe Facebook Dacă până acum am scris câte ceva despre strategia de conținut, despre poziționarea cabinetului pe Facebook și despre costul investiției pe Facebook, iată că a venit timpul să testăm o altă latură a acestei rețele sociale. Articolul se adresează în primul rând celor care nu au mai realizat campanii cu Facebook Ads până acum și doresc să înceapă să se promoveze și în acest fel. Aveți un cabinet veterinar, sunteți destul de mulțumit de activitatea acestuia, de veniturile pe care vi le aduce. Sunteți prezent pe Facebook, cabinetul are deja o pagină pe care postați filmulețe amuzante, poze haioase cu căței sau pisici și, din când în când, poze înspăimântătoare pentru proprietarii de animale, cu operații realizate în cabinet. Despre acest subiect vom vorbi în unul din articolele viitoare, pe larg. Vă gândiți deci de ce ați face o campanie pe Facebook, și așa mare parte din fanii pe care îi aveți nu vă sunt clienți în cabinet! În primul rând, promovarea va crește gradul de notorietate al cabinetului veterinar. Cu cât veți seta criterii de targetare mai exacte, cu atât veți reuși să ajungeți la acei proprietari de animale pe care vii doriți în cabinet. În al doilea rând, ca urmare a creșterii notorietății, este posibil să crească numărul vânzărilor. Mesajul dvoastră ar trebui să se axeze în acest caz pe oferte sau promoții care să atragă clienții în timp scurt, nicidecum pe o descriere generală a produselor sau serviciilor oferite. În al treilea rând, campania vă va crește numărul de fani. Trebuie să luați în considerare motivul pentru care cineva ar da Like paginii dvoastră de Facebook. Dacă reușiți să răspundeți la întrebarea “De ce?”, veți reuși să creați o campanie care să vă aducă rezultate satisfăcătoare. Tabul Facebook Ads îl găsiți în partea stângă a ecranului, pe News Feed și, odată intrat aici, Facebookul vă va ajuta să vă stabiliți niște obiective cuantificabile. În funcție de bugetul pe care îl alocați campaniei, veți obține o creștere a

numărului de Fani sau a vizitelor pe website-ul cabinetului și chiar un număr mai mare de vânzări, dacă vă propuneți acest lucru. Puteți seta campania să ajungă la cei din zona în care aveți cabinetul veterinar, dacă setați adresa corectă a acestuia pe pagina de Facebook. Dat fiind faptul că Facebook-ul adună informații de la fiecare utilizator, puteți targeta cât de specific doriți publicul căruia vă adresați. Puteți să alegeți cine va vedea reclama, în funcție de: localizarea geografică și limba vorbită, educație și studii, profesie, vârstă, sex, interese, prieteni ai celor care sunt deja fani, fani actuali. Va trebui să stabiliți apoi bugetul campaniei dumneavoastră. Facebook vă permite să plătiți CPC sau CPM - adică Cost per click sau cost per mia de afișări. După ce hotărâți care sistem de plată vă avantajează mai bine, în funcție de obiectivele dvoastră, va trebui să optați pentru una din cele două posibilități de bugetare. Fie setați un buget zilnic- costul minim pentru o zi de reclamă pe Facebook este de 2 lei - fie optați pentru un buget total al campaniei, urmând ca aceasta să se desfășoare în perioada stabilită de dvoastră. Creați conținul campaniei dvoastră Facebook vă permite să publicați poze, slideshowuri sau chiar fișiere video ca parte a reclamei cabinetului. Reclamele pe care le creați trebuie însă să respecte criterii specifice legate de titlu, lungimea

mesajului și imaginea aleasă. Titlul este limitat la 25 de caractere. Dacă doriți să promovați pagina cabinetului, nu veți mai putea alege un titlu, ci numele paginii va deveni automat și titlul reclamei. Dacă promovați website-ul cabinetului, nu uitați să precizați numele acestuia, în titlul reclamei. Mesajul poate conține cel mult 90 de caractere, motiv pentru care este de dorit să optați pentru o exprimare directă. Scrieți clar beneficiile pe care le oferiți, pentru că va trebui să vă rezumați la doar o propoziție. Imaginea este recomandată să fie 1200 X 444 pixeli, cu ratio de 8:3 și nu trebuie să conțină mai mult de 20% de text. După setarea tuturor acestor detalii, tot ce vă rămâne de făcut este să verificați cu atenție toate informațiile și să aprobați campania. Monitorizați îndeaproape desfășurarea reclamei pe Facebook, pentru a o putea schimba în cazul în care nu sunteți mulțumiți de rezultatele acesteia.

IulIa Crețu 5

mulțumirile și aprecierile noastre contribuției aduse științei și practicii medicale veterinare românești

promovăm experiența practicienilor români

veterinari pentru veterinari

Editorii Veterinarul

Prof.Dr. GheorGhe SolCan

Dr. sorin urelian pasca

Dr. raluCa zvorășteanu

FMV Iași

QINCYVET București

Vet Univers București

Dr. KuI boGDan Szenze medic veterinar

Dr.KonDor attIla medic veterinar

Dr. vICentIu vaSIlIu medic veterinar

Dr. elena PoleaC medic veterinar

Spitalul veterinar K2, Sfântu G heorghe

Spitalul veterinar K2, Sfântu Gheorghe

Triovet Iași

Dr. MonICa nItă

Dr. Stefan alexanDru

Dr. Ștefan BogDan

medic veterinar editor Veterinarul

medic veterinar

Dr. florin leca medic veterinar

Dr. otIlIa CrIStea medic veterinar - CMV Standardvet, București

Dr. laurențIu MoISe medic veterinar - Biovet, București

Conf. unIv. Dr. GabrIel GâjâIlă Facultatea de Medicină Veterinară București

editor Veterinarul

DIRECTORUL VETERINAR )

Disponibil ,si pe Mobil sau Tableta, ĂŽl puteti , accesa gratuit pe www.director.veterinarul.ro

vaccininjectabilîmpotriva ileitei Compania Merk Animal Health introduce pe piață primul vaccin injectabil impotriva ileitei Gândit ca o soluție de marketing strategic pentru medicii veterinari, website-ul www.plus.veterinarul.roprezintă serviciile complete de webdesign, print și creare imagine pentru cabinetele veterinare. Mediul online este într-o continuă dezvoltare, dacă înainte era nevoie doar de o prezență online cu un simplu website, acum nevoia de informație a făcut ca totul să fie interconectat. Proprietarii de animale caută informații pe internet, interacționează între ei și cu medicii în mediul online, caută sfaturi expert pe rețele sociale și apreciază deschiderea medicilor veterinari cu care colaborează în acest fel. De aceea, am creat posibilitatea pentru medicii veterinari, ca, fără nici un fel de efort, să își poată realiza un website, conectat la Facebook, Twitter, Youtube, să aibă cărți de vizită, flyere sau broșuri cu o imagine unitară care să îi servească în menținerea unei legături cu clienții și să își poată realiza propriile afișe, personalizate pentru cabinet. Niciodată nu primești a doua șansă de a crea o primă impresie pozitivă. De aceea, propunem medicilor veterinari soluții integrate de imagine - website, flyere, broșuri, cărți de vizită, creare logo, afișe, pentru ca dumneavoastră să vă puteți concentra pe activitățile medicale, iar noi pe marketingul acestora. Este ceea ce noi facem cel mai bine. Vizitați-ne pe www.plus.veterinarul.ro, studiați oferta, modelele existente pentru fiecare din serviciile pe care vi le propunem, alegeți-vă ce vă place și contactați-ne.

Website, cărți de vizită, flyere și broșuri veterinare la cheie

Compania Merck Animal Health a introdus pe piață vaccinul PORCILIS™ ILEITIS, primul vaccin injectabil care garantează douăzeci de săptămâni de durată a imunității pentru controlul ileitei cauzate de Lawsonia intracellularis. Ileita poate afecta în mod semnificativ sănătatea și performanțele porcilor din stadiile de finalizare ale cresterii, reducând creșterea medie zilnică cu 38% și eficiența hrănirii cu 27%, conform studiilor în domeniu. Chiar și ca un câștig singular, prin vaccinarea intramusculară a porcilor tineri cu vârsta de 3 săptămâni, PORCILIS ILEITIS oferă o protecție substanțial mai lungă (treisprezece săptămâni în plus) în comparație cu vaccinul administrabil în apă de pe piață. Acesta ajută porcii să își mențină sănătatea optimă și o performanță productivă crescută pe piață. PORCILIS ILEITIS controlează boala, reduce colonizarea celulelor de către Lawsonia intracellularis, precum și durata și concentrația de particule virale eliminate prin fecale. Cu ajutorul unor studii promițătoare, s-a demonstrat faptul că PORCILIS ILEITIS era de asemenea capabil să inducă anticorpi impotriva L. intracellularis și să atenueze atât leziunile macroscopice cât și pe cele microscopice.

teste pentrudetecțiasubtipurilordevirusgripalporcin Thermo Fisher introduce pe piață teste aprobate de către Departamentul de Agricultură al Statelor Unite ale Americii (USDA) pentru detecția subtipurilor de virus gripal porcin Producătorii de carne de porc au acum acces la un kit complet de diagnostic destinat să testeze animalele de producție împotriva subtipurilor virusului gripei porcine, odată cu lansarea pachetului VetMAX™-Gold SIV, creat de Thermo Fisher, singurul test PCR în timp real aprobat de către Departamentul de Agricultură al Statelor Unite (USDA), potrivit unui comunicat de presă al companiei. Când este folosit în paralel cu kitul MagMAX™ Pathogen RNA/DNA și kitul de detecție VetMAX-Gold VGP, kitul de detecție a suptipurilor VetMAX-Gold VGP, asigură laboratoarelor de diagnostic veterinare o soluție de screening și subtipizare care este deopotrivă rapidă și rentabilă. Kitul de detectare a virusului gripei porcine oferă o sensibilitate mai mare de 95%, putând obține rezultate în mai puțin de o zi.

antibioticulmacrolitic Bimeda introduce antibioticul macrolide pe piață Bimeda a anunțat apariția antibioticului macrolitic cu utilizare pentru găini, curcani, porci și albine. Această apariție pe piață crește orizontul unei game largi de substanțe solubile în apă, cea mai mare linie de pulberi solubile în apă din Statele Unite. Tartratul de tilozină este recomandat ca un adjuvant în: tratamentul bolilor cronice respiratorii asociate cu tulpinile de Mycoplasma gallisepticum sensibile la tilozină în cazul broilerilor și a înlocuitorilor acestora; pentru ameliorarea efectelor sinuzitei infecțioase asociată cu Mycoplasma gallisepticumin la curcani; pentru tratamentul și controlul dizenteriei porcine asociate cu Brachyspira hyodysenteriae; pentru tratamentul și controlul dizenteriei porcine asociate cu Brachyspira hyodysenteriae in paralel cu tilozina fosfat de tip A cu administrare în hrană; pentru controlul infectării cu Paenibacillus larvae la albine.

8 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

știri

și noutăți veterinare unnoupestiviruscareafectează porcinele, descoperit decercetători Cercetătorii de la Laboratorul de Diagnostic Veterinar din cadrul Universității de Stat din Kansas au descoperit un virus care a fost un dăunător real pentru porci și speră că testele de diagnosticare pe care le-au dezvoltat pentru a detecta virusul reprezintă un pas spre înțelegerea bolii. Cercetătorii au identificat virusul ca fiind membru al familiei de virusuri numite, pe bună dreptate, Pestivirus. O probă depusă la laborator de către un medic veterinar din Carolina de Nord a venit dintr-o turmă de porci la care au fost observate tremurături de necontrolat, sau intenția la tremor și a dus la moartea a aproape 700 de porci. Simptomele virusului au inclus tremurături, a declarat Benjamin Hause, un profesor clinic asistent la Colegiul universității de Medicină Veterinară. "Medicul veterinar a descris tremurăturile ca fiind similare cu cele observate in boala Parkinson la om - dar mai severe", a spus Hause. "Un raport recent a descris porci născuți cu tremurături congenitale cauzate de un nou pestivirus similar celui identificat vara trecută, dar această situație actuală a implicat porci mai în varstă, cu debutul bolii de la vârsta de 5 până 14 săptămâni. Acest lucru are un impact economic semnificativ, în special într-o astfel de situație, când 700 de animale au murit. " Din punct de vedere istoric, familia de pestiviruși a fost asociată cu boli importante de creștere a animalelor, cum ar fi diareea bovină virală la bovine, boala de granita de la ovine și virusul pestei porcine clasice. Infecțiile cu pestivirusuri porcine au cauzat o gamă largă de simptome clinice, inclusiv boli neurologice asupra cărora cercetările lui Hause aruncă o lumină nouă despre patologia asociată cu acest virus nou descris. La începutul acestui an, Hause și colegii săi de la Laboratorul de diagnostic Veterinar al statului Kansas au identificat și caracterizat o specie nou-propusă de pestivirus, denumit Pestivirus Atipic Porcin, sau PVAP. A fost identificat prin secvențierea metagenomică de probe de ser porcin transmise la laboratorul de diagnostic. Această lucrare, "Descoperirea celui considerat a fi un nou pestivirus porcin atipic la porcii din SUA," a fost publicată în Journal of General Virology în luna octombrie. "În timp ce am identificat un nou și puternic pestivirus rezistent în probele de la porcine și am continuat să demonstrez faptul că virusul a fost distribuit pe scară largă în turmele de porci din SUA, nu am avut nici o idee dacă această boală, în cazul în care aceasta chiar există, să fi fost cauzată de acest virus", a mai spus el. Laboratorul a testat probe trimise de la două focare separate de creșterea porcilor cu tremur necontrolat în Carolina de Nord. "Nu știm cât de des acest virus cauzează boli clinice, am vorbit însă cu alți veterinari care au raportat că au văzut simptome similare în efectivele pe care le îngrijesc", a spus Hause. "Sperăm că testele de diagnostic pe care le-am dezvoltat pentru a detecta acest virus vor pune bazele pentru îmbunătățirea înțelegerii noastre a bolii cauzate de PVAP." Laboratorul Diagnostic Veterinar a statului Kansas a dezvoltat PCRrevers-transcriptaza și în testele de imunohistochimie pentru a detecta PVAP în probele de la porcine. Sursa știrii:Știrea de mai sus este retipărită din materiale furnizate de Universitatea statului Kansas. Articolul original a fost scris de Joe Montgomery. Jurnal de referință:Ben M. Hause, Lalitha Peddireddi, Phillip C. Gauger, Emily A. Collin, Gary Anderson, Fangfeng Yuan, Ying Fang, Richard A. Hesse, Zhenhai Chen, Travis Clement. ; Descoperirea unui nou pestivirus atipic laporcine din SUA. Jurnal al General Virology, 2015; 96 (10): 2994 DOI: 10.1099/jgv.0.000251

nt a t r o imp

cuRSuRI ONLINE

Lista Cursurilor Online Acreditate de CMVRO cu 10 puncte pe www.veterinarul.ro: 1. Identificarea și diagnosticarea șchiopăturii 2. Principalele afecțiuni podale la bovine 3. Consultația cabalinelor partea I-a 4. Operația cezariană la carnivorele domestice 5. Operația cezariană la capra in condiții de teren 6. Operația cezariană la oaie în condiții de teren 7. Operația cezariană la scroafă în condiții de teren 8. Operația cezariană la vacă în condiții de teren 9. Cardiologie - noțiuni introductive 10. Principiile glucocorticoterapiei la câine și pisică 11. Afecţiuni ale capsulei onglonului asociate cu laminita 12. Ovariectomia la scroafă 13. Abordare și Anestezie Animale Sălbatice 14. Curs Managementul veterinar pentru Start Up 15. Curs Marketing -modul întâi 16. Ajustarea ongloanelor 17. Tetanosul la suine 18. Răspunsul imun 19. Inflamația 20. Stările de hipersensibilitate I 21. Stările de hipersensibilitate II 22. Ecografia la iapă 23. Ecografie vacă 24. Ovariohisterectomia la cățea 25. Însămânțarea artificială 26. Castrarea la armăsar 27. Trichineloza 28. Stomatologie pentru animalele de companie 29. Relații Publice - abordări creative

Detalii puteți afla accesând pagina www.veterinarul.ro, secțiunea cursuri. Contactați-ne pentru ajutor utilizând sistemul de asistență și suport online sau la 0733 96 90 91

Succes! 9

special

iepuri

Valorile de referință hemoleucograma și biochimie Numărul trecut am început să discutăm despre iepuri, pentru că tot mai mulți clienți aduc astfel de pacienți în cabinet. Am vorbit despre nutriție, comportament, îngrijire și îngrijire preventivă și am descris pe larg metodele de contenționare. În articolul acesta vom vorbi despre valorile de referință normale, trebuie să aveți în vedere faptul că o mare parte din aceste dae provin de la iepuri de laborator, ținuți în condiții care diferă de cele a iepurilor de casă. Există o serie de parametri care influențează chimia sângelui printre care: dieta, creșterea, rasa, vârsta, sexul, starea de sănătate și activitatea metabolică, dacă este un iepure de interior sau de grădină, și să nu uităm consangvinizarea. Valorile din tabelele de mai jos reprezintă o gamă de referință și nu ar trebui interpretate în mod rigid. Există zone gri care pot fi întâlnite pe granițele oricărui interval de referință. O valoarea biochimică care se dovedește a fi aproape de valoarea de referință nu ar trebui considerată o valoare sigură, ci ar trebui comparată și pusă în contextul tuturor rezultatelor clinice ale acestui caz specific.

PARAMetRUl AnAlIzAt

AbReVIeRe

VAlOARe

pH sânge

7.2 - 7.5

Eritrocite

RBC

3.8 – 7.9 * 106

/mm3

PCV

33 – 50

Media volumului globulelor - mărimea globulelor roșii

MCV

50-75

% /mm3 /l

Hemoglobină

9.4 – 17.4

g/dl

Media globulară a hemoglobinei Concentrația medie a hemoglobinei Numărul de globule albe din sânge

MCH

18 - 24

pg/cell

MCHC

27 - 34

WBC

5 – 13 * 109

Monocite

0 – 0.84 <0.5 * 109 0–2 < 1.0 * 109 43 – 80 3 – 9 * 109 0–4 < 0.5 * 109

% /l % /l % /l % /l

Neutrofile

34 - 70

Benzi de neutrofile

<6 0 – 0.2 * 109

% /l

Neutrofile adult

1 – 4 * 109

Bazofile Eozinofile Limfocite

10 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

UnItățI

PROteIne PARAMetRUl AnAlIzAt

AbReVIeRe

teste De COAgUlARe

VAlOARe

UnItățI

25 - 40

g/l

3.4 – 8.5 0 – 0.75

mmol/l mg/dl

Gamma GT

0–7

IU/l

Globulină

1.5 – 3.3 25 - 40

g/dl g/l

Albumină EritrociteBilirubină totală

Raport albumină/globulină

A/G

PARAMetRUl AnAlIzAt

AbReVIeRe

VAlOARe

UnItățI

Trombocite

290 * 103 200 – 650 * 109

/mm3 /l

Reticulocite

RBC

0-3

Timpul de coagulare (in vivo)

PCV

2-8

min

VAlOARe

UnItățI

BUN

13 - 30

mg/dl

Acizi biliari

3 - 15

mmol/l

0.7 – 1.89

Proteine - total

50-75

AlțI PARAMetRI

g/l PARAMetRUl AnAlIzAt

enzIMe PARAMetRUl AnAlIzAt

AbReVIeRe

VAlOARe

UnItățI

Fosfatază acidă

0.3 – 2.7

IU/l

Alaninaminotransferaza

ALT

55 - 260

IU/l

Fosfatază alcalină

ALP

10 - 96

IU/l

Bilirubină

< 20 0 – 0-75

mmol/l

200 - 500

IU/l

Colesterol

0.1 – 2.00 10 - 80

mmol/l mg/d

AST

10 - 98

IU/l

Cortizol

1.0 – 2.04

mg/dl

CK - CPK

140 – 372

IU/l

132 - 252

IU/l

Cortizol după stimularea cu ACTH

12.0 – 27.8

mg/dl

53 – 124 0.5 – 2.6

mmol/l mg/dl

4.2 – 8.9 75 – 140

mmol/l mg/dl

Amilază Aspartat aminotransferaza Creatin fosfokinaza Lactat Dehidrogenaza

Creatinină

eleCtROlIțI PARAMetRUl AbReVIeRe AnAlIzAt

VAlOARe

UnItățI

Glucoză

16 - 32

mmol/l

Fosfolipide

40 - 140

mg/dl

Ca++

1.71

mmol/l

Lipide serice

150 - 400

mg/dl

Ca++

3.0 – 5.0 5.5 – 12.5

mmol/l mg/dl

92 - 120

mmol/l

82.37 – 106.82 6.4 – 8.3

nmol/l mg/dl

Trigliceride

1.4 – 1.76

mmol/l

Uree

9.1 – 25.5

mmol/l

1 – 4.3

mg/dl

Bicarbonat Calciu ionic Calciu - total

Clor

Fier

33 - 40

mmol/l

Mg++

0.8 – 1.2

mmol/l

1.0 – 2.5

mg/dl

Fosfor

HPO4-

4-6

mmol/l

Potasiu

K+

4.0 – 6.5

mg/dl

Sodiu

Na+

130 – 155

mmol/l

Magneziu Fosfat - anorganic

Glc

Acid uric Vitamina A

Vit A

30 – 80

mg/l

Vitamina E

Vit E

mg/ml

special

iepuri

Flebotomia la iepuri

Iepurii sunt ușor de speriat și pot începe să zgârie sau pot sări de pe masa de examinare în timpul consultației clinice sau în timp ce se ia o probă de sânge. Adesea se smucesc ca răspuns la puncția venoasă în vena marginală a urechii, atunci când pielea nu a fost anesteziată în prealabil. De aceea, iepurii ar trebui contenționați într-un prosop, sac sau halat. În numărul trecut am trecut în revistă câteva metode de contenționare.

antitatea de sânge necesară pentru un test de sânge va determina locația în care prelevarea se probe se va face.

Unele teste rare necesită sânge din arteră, de regulă sunt folosite însă venele. (puncția venoasă - este utilizat sângele din venă). Ar trebui însă să fie evitate arterele, deoarece procedura este dureroasă și poate duce la deteriorarea și necroza vasului arterial. Cantitățile de până la 5 ml de sânge

pot fi prelevate în siguranță din vena marginală auriculară, folosind un ac de ecartament 23 - 25 sau un fluture gauge de 23 atașat unei seringi sau unui tub. Se poate de asemenea pune un cateter peste ac. Pregătirea pielii este aceeași, indiferent de metoda de colectare aleasă. Înainte de a începe prelevarea de probe, blana de pe ureche trebuie rasă iar pielea curățată cu alcool. Cum pielea de pe ureche este extrem de sensibilă, se recomandă anestezierea locală cu o cremă care conține lidocaină. Locul unde se face anestezia se învelește cu o folie de plastic și un bandaj adeziv de protecție. Întreaga grosime a pielii este amorțită după 45 de minute. Efectul anestezic rămâne în vigoare pentru următoarele 60 de minute. Dilatarea vasului poate fi obținută prin masajul urechii, abordarea unei surse de căldură lângă urechea iepurelui sau utilizarea unor agenți de dilatare, de exemplu acetylpromazine (0.25 ml, SC). După ocluzia venei, acul este atent introdus și sângele poate fi cu ușurință luat. Procedura trebuie să fie făcută trep-

12 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

tat, pentru a se evita hemoliza celulelor roșii din sânge, dar ar trebui să fie suficient de rapidă pentru a se evita formarea cheagurilor de sânge. După îndepărtarea acului, se aplică un tifon de bumbac ferm pe locul puncției venoase, timp de cel puțin un minut sau până când se oprește sângerarea, în scopul de a preveni formarea de hematoame și coagularea sângelui. Trebuie evitată utilizarea tifonului impregnat cu alcool deoarece acesta cauzează vasodilatație și previne hemostaza. Pata de sânge de pe ureche poate fi îndepărtată cu apă oxigenată. Iepurele trebuie să rămână sub observație în următoarele ore pentru a se asigura că hemostaza este completă. Vena jugulară poate fi folosită pentru a colecta o cantitate destul de mare de sânge. Gușa femelelor iepure nu reprezintă un obstacol. Iepurele poate fi pus în mai multe poziții, pentru a colecta sânge din vena jugulară: l poziție culcată sternală, cu gâtul întins în sus și membrele anterioare agățate de capătul mesei de examinare;

l poziție culcată dorsală, după contenționarea în siguranță a iepurelui întrun prosop și întinderea gâtului pentru a expune vena jugulară; l poziție culcat lateral - cu gâtul întins în exterior și membrele din față trase în jos. Trebuie evitată totuși vena jugulară pentru colectarea sângelui, în cazul în care iepurele suferă de o problemă respiratorie sau prezintă detresă respiratorie. Iepurele poate deveni cianotic în timpul procedurii. Alte locuri pentru recoltarea de sânge sunt venele cefalică sau safenă laterală. Locațiile acestora sunt identice ca la câini sau pisici. Aceste vene sunt fragile iar un hematom se poate forma ușor.

Iepurii pot fi contenționați într-un prosop sau într-un sac special.

Trebuie evitată colectarea sângelui din artera centrală, cu excepția cazului în care trebuie colectate volume mari de sânge. Zona aceasta este dureroasă și de mult ori duce la ischemie distală subsecventă, ca urmare a deprecierii vascularizației la nivelul pavilionului urechii după formarea unui hematom sau din cauza deteriorării vaselor de sânge (traumatisme arteriale cu tromboză). Un colaps al vasului poate de asemenea să aibă loc atunci când este exercitată o presiune excesivă. Dacă nu poate fi evitată utilizarea arterei centrale, acul de 21 trebuie introdus cât de distal posibil în arteră. Sângele ar trebui să înceapă să curgă imediat în seringă.

Dr ștefan boGDan medic veterinar editor Veterinarul

special

iepuri

Seringă heparinată pentru prelevarea de sânge

Acul fluture (figura de sus) pentru puncția venoasă sau arteruală și deasupra acului cateterul.

Introducerea unui ac de 25G în vena marginală a unui iepure contenționat

Probă sânge vena marginală

Poate fi recoltat sângele

Aplicarea unui tampon de bumbac timp de 1 minut după puncția venoasă

14 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

constantele fiziologice la iepure

PARAMetRUl FIzIOlOgIC

COnstAntele

Durată viață

5-8 ani sau mai mult

Greutate mascul adult

2-5 kg, în funcție de rasă

Greutate femelă adult

2-6 kg, în funcție de rasă

PARAMetRUl FIzIOlOgIC

COnstAntele

luni - rasele pitic se maturizează Maturitate sexuală - mascul 6-10 mai repede decât cele gigant

Maturitate sexuală - femelă

4-9 luni - rasele pitic se maturizează mai repede decât cele gigant

Temperatură rectală

38.5 - 400 C

Număr diploid

Perioadă gestație

29-35 zile

Consum hrană

5g/100g/zi

Parturiție

Excitare

Consum apă

5-10 ml/100g/zi sau mai mult Estru postpartrum

Cuib număr pui

4-10

Greutate pui naștere

30-80 g

Vârstă înțărcare

4-6 săptămâni

Perioadă reproducție

1-3 ani

Tranzit gastrointestinal

4-5 ore

Rată respiratorie

30-60/minut

Consum oxigen

0.47-0.85 ml/g/oră

Rată cardiacă

130-325/minut

Volum sânge

57-65 ml/kg

Presiune sânge

90-130/60-90 mm Hg Doi incisivi mici, în formă de tub, în spate o pereche de incisivi mari, incisivii cresc 1-=12 cm/an

Durată reproducție7

7-11 cuiburi

Dentiție Formulă dentară

2-0-3-3/ 1-0-2-3

Compoziție lapte

12.2% grăsime, 10.4% proteină, 1.8% lactoză 15

special

iepuri

creșterea puilor recomandări

Câteva recomandări practice pentru consilierea proprietarilor de iepuri. l Folosiți cutii de carton sau lădițe de lemn pentru adăpost, suficient de mari pentru ca femela să poată să stea în picioare. l Adăpostul nu trebuie să fie prea mare, pentru că iepuroaica ar putea să calce iepurașii, dacă petrece prea mult timp în cutie. l Tăiați o ușă mare mai sus într-o laterală a cutiei, pentru ca iepuroaica să poată sări, dar iepurașii să nu poată cădea în afara acesteia. Când iepurașilor li se deschid ochii, tăiați ușa mai jos, astfel ca aceștia să se poată cățăra în afară sau înăutru. l Cuibul este căptușit de regulă de femelă cu blană smulsă de pe propriul abdomen. Dacă nu are, folosiți o flanelă, material de prosop sau șervețele de față. Înlocuiți-le când devin murdare. l Faceți cald în casă pentru iepurași. Puneți un radiator pe o parte a cutiei și aveți grijă ca iepuroaica să nu ajungă la cablu. Radiatorul este necesar doar în cazul în care cutia nu este căptușită cu

blanița iepuroaicei. l Iepurii își hrănesc puii doar o dată - rar de două ori- pe zi. l Iepuroaicele mamă stau cu puii doar pe perioada alăptării. l Sfătuiți proprietarul sau îngrijitorul să verifice de două ori pe zi dacă pui au fost hrăniți. l Nu deranjați excesiv puii până nu li se deschid ochii (după 10 zile). Dacă aveți dubii, cântăriți iepurașii o dată pe zi, la aceeași oră. Mamele nu resping puii pe care s-a pus mâna. l Puii sunt hrăniți dacă pielea nu este ridată, dacă sunt calzi sau dacă stau împreună. l Dacă iepuroaica pare să nu hrănească puii în primele zile, spuneți îngrijitorului să nu o îndepărteze. Iepuroaica este posibil să fie lentă în inițierea lactației - prima hrănire în 24 de ore de la fătare- și poate fi aptă să alăpteze în câteva zile - până la 4 zile după fătare. l Îngrijitorul trebuie să hrănească suplimentar puii în primele două zile, dacă aceștia nu au fost hrăniți. l Dacă unii pui par ridați, trebuie hrăniți suplimentar o dată sau de două ori pe zi. l Stimulați puii să urineze/defecheze după fiecare hrănire. Folosiți dischete de bumbac înmuiate în apă caldă

16 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

pentru a șterge iepurașii la fund. l Când li se deschid ochii, introduceți în alimentație peleți, frunze de salată sau fân. l După înțărcare, adăugați în alimentație cecotrofe sau terci din fecalele mamei.

PRIMA COnsUltAțIe/exAMInAReA AnUAlă

s Examinare fizică, inclusiv examinarea orală sFlotație fecale/frotiu

În plus: s Analize biochimie - în special calciu seric dacă alimentația este bazată pe alfaalfa s Pasteurella, serologie encephalitozoon s Testare Syphilis (treponema) în cazul crescătorului, simptome s Radiografii s Cultură fecale, screening salmonella

Administrare medicamente oral

Înfășurați iepurele într-un prosop, așa cum am discutat în numărul trecut.

deoarece iepurii tind să mestece majoritatea tuburilor.

Introduceți duza seringii în colțul gurii și administrați încet bolusuri mici (0.25-0.5 ml) de fluide, lăsând timp pentru înghițit.

Dizolvați 25 g într-un litru de apă. Pregătiți-l proaspăt, zilnic. Schimbați castronul, bolul la fiecare 12/24 ore. Administrați soluția postoperator sau atunci când consumul de apă este redus.

Dacă iepurele refuză să înghită, atunci trebuie introdus un tub stomacal (diametru exterior 3.0mm, cateter soft) De obicei este necesar un speculum

teRAPIA CU FlUIDe

gReUtAte % PUDRă UsCAtă

Glucoză (dextroză)

61.6

NaCl

15.0

KCl

2.0

Vitamina C

6.9

Acid citric

9.1

Kaolin

2.1

Bicarbonat sodiu

21.0

URgențe COMUne șI COnDIțII ClInICe Gastrointestinale l Anorexia > 24-48 ore l Diareea sau lipsa scaunului Trauma l Fracturi - membru sau coloană l Răni - autoprovocate, mediu, sau de la alt animal l Oftalmice - patologia de bază poate fi Pasteurella Condiții geriatrice l Neoplazia l Afecțiuni cardiace (arterioscleroza, cardiomiopatie, ateroscleroza) Semne neurologice (convulsii, torticollis) l Encefalita l Encefalitozoonoza l Otita internă, torticollis (Pasteurella sp. Staphylococcus spp.) l Intoxicații l Afecțiuni metabolice Respiratorii l Dispnee l Pneumonie Tegumentare l Prurit sever - purici l Miaza - cuterebra - în special la iepurii crescuți afară Stress cauzat de căldură/atac cerebral; febră; distocii; mastită. 17

StreSul la anIMale Stresul indică un sindrom rezultat din expunerea unui organism, om sau animal, la influențele unui mediu neprielnic, ostil bunăstării lui. În limba engleză, stres înseamnă tensiune, presiune, încordare, apăsare. Factorii de stres sunt în primul rând, componentele fizice ale mediului ambiant: temperatura aerului (frig, cald), umiditatea, curenții de aer, dar pot fi și lumina, pulberile, zgomotul, emoțiile. Dacă un organism este bolnav sau predispus la îmbolnăvire, un stresor chiar moderat și de durată scurtă poate induce îmbolnavirea, atunci când capacitatea de adaptare a organismului este învinsă de acel stresor.

stResUl De FRIg Expunerea la frig micșorează rezistența generală a organismului. La purcei (specie mai sensibilă la frig), temperatura scazută le mărește receptivitatea față de virusul gastroenteritei transmisibile și/sau infecției cu Escherichia coli. Frigul reduce absorbția intestinală a imunoglobulinelor și scade răspunsul imun mediat umoral, ceea ce duce la scăderea rezistenței generale a animalelor. La ani-

malele tinere, stresul “a frigore” întârzie dezvoltarea corporală, le scade sporul ponderal zilnic și rata de valorificare a hranei.

stResUl De CAlDURă Acesta solicită intens, chiar pâna la epuizare, mecanismele de termoreglare ale organismului. Pe masură ce temperatura ambientală crește, trebuie să sporească și eliminarea de căldură prin radiație, conducție sau convecție. În timpul zilelor călduroase, însorite, animalele trebuie tinuțe la umbră pentru evitarea suprasolicitărilor și instalarea stresului de căldură. Stresul caloric influențează negativ producția și reproducția animalelor de fermă.

stResUl lOCOMOtOR Efortul locomotor asociat cu contracțiile musculare violente pentru a scăpa de constrângeri (contenție, vaccinări), goana sau alergarea provoacă acumularea crescută de acid lactic în mușchi, apărând o acidoză metabolică care intensifică oboseala musculară (“febra musculară”). Efortul fizic excesiv constituie o agresiune majoră care deseori se poate încheia cu moartea animalelor. Există, totuși, un stres motor binefăcător: mișcarea zilnică la scroafele gestante (câte 2 km/zi) pe pășune a condus la o parturiție mai ușoară cu un ritm sporit al fătării

purceilor și o rată mai mică a mortalității purceilor. La cai, efortul fizic moderat a stimulat “starea de bine”.

stResUl De tRAnsPORt Apare mai ales, la vițeii și purceii obisnuiți cu o viață sedentară si un tratament blajin, prietenos, din partea proprietarilor. Brutalitatea îmbarcării și/sau aglomerării au efecte nefavorabile asupra organismului și psihicului lor.

stResUl PsIHIC Animalele (în special tineretul) supuse izolării devin neliniștite și țipă (guițat, zbierat, muget) după parteneri, mai ales după mamă (când este sugar), nu se hrănesc și nu se odihnesc bine. Înțărcarea este realmente o stare psihică, iar momentul dureros al despărțirii de mamă (impus hormonal acestora) înseamnă un stres major provocat atât de schimbarea bruscă a alimentației (lapte), cât și de însingurarea psihică a tânărului animal. Printre altele, înțărcarea pe o vreme friguroasă conduce la o rezistență imună mult diminuată, iar greutatea corporală scade cu 10%.

stResUl lA PăsăRI Păsările sunt cele mai sensibile la numeroșii factori de stres: temperatura (atât frigul, cât și căldura excesivă, zona de comfort termic fiind cuprinsă între 12 - 25°C), umiditatea, curenții de aer, pulberile, amoniacul, dioxidul de carbon, H2S, alimentația etc.. În combaterea și prevenirea stesului se va evita aplicarea brutală a măsurilor tehnologice sau gospodărești care implică o agresiune asupra păsărilor. Profilactic se administrează periodic, vitamine (COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL), hepatoprotectoare (HEPATOPROTECT pulbere hidrosolubilă), antioxidanți (ROMSELEVIT = Vitamina E + Seleniu) și antiinflamatoare nesteroidiene (Acesal 40% - acid acetilsalicilic).

autor: Dr. CătălIn tuDoran roMvaC CoMPany S.a.

urgențe

Intoxicația cu etilenglicol Mecanism de acțiune, Simptomatologie și Tratament Dr. GheorGhe SolCan Profesor Dr. FMV Iași

Dr. SorIn aurelIan PașCa Șef lucrări, FMV Iași

Lichidul antigel (etilenglicolul) este utilizat ca anticongelant în radiatoarele autovehiculelor şi în roțile tractoarelor de mare putere, care se umplu cu apă și uneori în instalații de încălzire a locuințelor. Mai intră în compoziția unor soluții ale revelatorului fotografic, a unor produse comerciale utilizate pentru spălarea geamurilor, a parbrizelor pe timp de iarnă sau pentru asigurarea supleței textilelor. Se prezintă ca un lichid siropos cu gust dulce- arzător (de spirt dulce). Soluția comercială are o concentrație de 95%.

ntoxicaţia se întâlneşte cel mai frecvent la câine şi pisică, în urma consumului accidental al lichidului deversat din radiatoare sau prin administrare intenționată în lichide alimentare. La rumegătoare, intoxicaţia se poate produce ca urmare a deversării neglijente pe păşune a lichidului din pneurile tractoarelor. Mai sunt semnalate intoxicaţii din cauza tratării greşite a furajului însilozat cu etilenglicol, prin confuzie cu acidul formic sau prin consumul de apă dintr-o piscină în care se introdusese antigel (Milhaud şi col., 1995). Intoxicaţia se întâlneşte cel mai frecvent la câine şi pisică, în urma consumului accidental al lichidului deversat din radiatoare sau prin administrare intenționată în lichide alimentare. La rumegătoare, intoxicaţia se poate produce ca urmare a deversării neglijente pe păşune a lichidului din pneurile tractoarelor. Mai sunt semnalate intoxicaţii din cauza tratării greşite a furajului însilozat cu etilenglicol, prin confuzie cu acidul formic sau prin consumul de apă dintr-o piscină

fig.1 – Rotweiller, 6 luni, femelă; Pigmentarea incisivilor imediat după erupție. în care se introdusese antigel (Milhaud şi col., 1995). Este un produs foarte toxic, DL50 pe cale orală fiind de 7,4 ml/Kg la şobolan, 6,6 ml/kg la câine, 1,5 ml/kg la pisică, 6 ml/kg la bovine şi 7-8 ml/kg la păsări.

MeCAnIsM De ACţIUne. Ca orice alcool, etilenglicolul se absoarbe uşor din tubul digestiv şi difuzează rapid în întreg organismul, exercitându-şi iniţial efectul asupra sistemului nervos central, ca şi alcoolul etilic. Este biotransformat lent la nivel hepatic (cca 50% din doză în 12-24 ore) sub acţiunea alcool-dehidrogenazei şi a oxidazelor, până la acid oxalic. Metaboliţii intermediari- aldehida şi acidul glicolic, acidul glioxalic- au acţiune neurotoxică şi citotoxică la nivel renal. Acidul oxalic se combină cu ionii de calciu din sânge, dând precipitate de oxalat de calciu, care se pot depozita în toate ţesuturile, îndeosebi la nivelul tubilor renali, determinând tubulonefroză (calcinoză) şi blocaj renal. Secundar, induce hipocalcemie și manifestări derutante, specifice acesteia. Metaboliţii acizi formaţi contribuie la instalarea acidozei metabolice. Etilenglicolul, aldehida glicolică şi oxalaţii mai au efect citotoxic la nivelul miocardului. Tulburările cardiace sunt agravate de hi-

20 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

pocalcemie şi de hiperpotasiemia secundară insuficienţei renale, putând determina moartea prin stop cardiac. Acţiunea conjugată- asupra sistemului nervos a acidului glicolic, acidozei metabolice, hiperosmolarităţii plasmatice, uremiei, hipocalcemiei şi uneori a cristalelor de oxalat de calciu care se depun în jurul vaselor cerebrale, determină convulsii în ultimele stadii ale intoxicaţiei. Etilenglicolul netransformat din sânge se elimină pe la nivel renal şi nu se reabsoarbe, inducând hiperosmolaritate, sete accentuată şi creşterea diurezei la debutul intoxicaţiei. Ulterior datorită acţiunii nefrotoxice a metaboliţilor se instituie insuficiența renală acută (blocaj renal) manifestat prin oligo/anuria şi uremie.

sIMPtOMAtOlOgIe. Intoxicaţia este acută. Indiferent de specie se pot întâlni 4 tipuri de manifestări: digestive, nervoase, cardiovasculare şi urinare. Tulburările digestive pot apărea primele, la 1-6 ore până la 12 ore de la consumul toxicului şi constau în: vomitări, colici abdominale şi polidipsie, secundară hiperosmolarităţii plasmatice și deshidratării.Vomitările reapar la finalul intoxicaţiei, consecutiv uremiei.

Tulburările nervoase constau în agitaţie, mers ebrios, apoi torpoare. Pot apărea după cele digestive sau uneori le preced. La doze mari se poate institui coma "alcoolică" sau apar semne de insuficienţă cardiorespiratorie acută: tahicardie, aritmii cardiace, puls slab, polipnee, cianoza mucoaselor şi uneori edem pulmonar acut. Dacă doza ingerată este situată sub DL50 (în jur de 35 ml/kg) tulburările nervoase sunt urmate de remisie aparentă după care apar semnele urinare şi din nou cele nervoase. La început se constată poliurie, albuminurie, hematurie, uneori glucozurie, cilindrurie şi cristalurie. Cristalele de oxalaţi pot fi detectate în urină, la carnivore, începând de la 6 ore după consumul toxicului. La ierbivore însă, urina poate să conţină în mod normal oxalaţi, datorită prezenţei acidului oxalic şi a oxalaţilor solubili din plantele consumate (colete de sfeclă, ştir, ştevie, lobodă, măcriş etc.). Ulterior se constată oligurie, iar la examenul biochimic al sângelui hiperfosfatemie, hiperpotasiemie (peste 5,5 mg/l), hipercreatininemie (peste 5 mg/dl, corespunzând unei insuficiențe renale grave, în stadiul IV). Uremia poate depăși 300-500 mg/dl, alături de celelalte tulburări biochimice determinând reapariţia semnelor digestive (vomitări, diaree, ulcere bucale), cardiorespiratorii (tahipnee, dispnee) şi nervoase (tremurături musculare, convulsii şi comă). Moartea poate surveni în primele 636 ore, datorită depresiunii nervoase, în special a centrilor respiratori bulbari şi acidozei metabolice, sau ulterior în 2-7 zile, ca urmare a insuficienţei renale acute ori a opririi cordului. Morfopatologic se constată congestie și hemoragii pe mucoasele digestive (Fig 1, 2), congestie și edem pulmonar (Fig. 3), congestie cerebrală, renală uneori hepatică şi splenică (Fig. 4). Sunt semnificative pentru diagnostic leziunile histologice ale rinichiului şi encefalului. Se evidenţiază degenerescenţă vacuolară a epiteliului tubilor renali, necroza epiteliului şi prezenţa cristalelor de oxalat de calciu, care străbat membrana bazală tubulară şi obstruează tubii contorţi proximali, dispunându-se adesea în rozetă (fig. 5). Celulele endoteliale ale arteriolelor şi capilarelor cerebrale par hipertrofiate iar în adventicea capilarelor şi în spaţiile perivasculare se evidenţiază cristalele de oxalat de calciu (Fig. 6). Se mai poate întâlni degenerescenţa şi chiar necroza ce-

Fig. 2. Duodenită hemoragică

Fig. 3. Congestie și edem pulmonar

Fig 4. Congestie splenică

Fig 5. Nefroză oxalică. Col. HEA x 1000 21

rebelului. Cristalele de oxalat se depun în spaţiile perivasculare din toate ţesuturile. Diagnosticul este dificil în condiţii de teren, bazându-se pe coroborarea datelor anamnetice şi clinice cu examenul biochimic sanguin şi microscopic al sedimentului urinar. Din sânge sau urină se poate identifica etilenglicolul şi metaboliţii săi. Examenul ecografic permite depistarea calcinozei renale, tradusă prin hiperecogenitate difuză și discrete conuri de umbră (fig. 7), precum și a gastritei secundare (fig. 8).

tRAtAMent

Fig. 6. Edem cerebral acut. Cristale de oxalat de calciu în artera meningiană

Fig. 7. Calcinoză renală secundară intoxicației cu antigel

Fig. 8. Gastrită acută secundară intoxicației cu antigel. Îngroșare pronunțată a mucoasei pilorului. 22 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

Tratamentul trebuie făcut cât mai precoce. Dacă animalul este surprins în primele două ore de la consumul toxicului, se încearcă eliminarea toxicului prin provocarea vomei sau administrarea de cărbune medicinal pe cale orală, 1-2 g/kg, urmată de spălătura gastrică. Antidotul specific este alcoolul etilic. Acesta intră în competiţie cu etilenglicolul pentru alcool dehidrogenază. Enzima are afinitate mult mai mare pentru alcoolul etilic, etilenglicolul eliminându-se nemetabolizat, pe cale renală. Etanolul este eficace dacă se administrează în primele 4 ore de la ingestia toxicului. Se inoculează i.v., în doză de 1 ml/kg soluţie 30%. Se poate folosi alcool alimentar steril, diluat la 30-40% cu glucoză 5% sau altă băutură spirtoasă fără chimicale adăugate (vodcă). În medicina umană se mai utilizează ca antidot un inhibitor al alcooldehidrogenazei: 4-metilpirazol, în doză de 20 mg/kg, i.v. lent, repetat la 12 şi 24 ore, câte 15 mg/kg, apoi la 36 ore, 5 mg/kg. Dacă animalul este prezentat tardiv, după 4-8 ore de la consumul toxicului, tratamentul este simptomatic, constând în combaterea acidozei metabolice cu bicarbonat de sodiu i.v., soluţie 5%, 6 mg/kg, din 4 în 4 ore, favorizarea diurezei cu manitol (eventual dializa peritoneală) şi combaterea hipocalcemiei, cu gluconat de calciu în doze uzuale: 1ml/kg/zi, soluţie 10%. Animalele care supravieţuiesc rămân cu tare renale sau nervoase, necesitând un tratament permanent al insuficienței renale. Bibliografie selectivă Falca C., G. Solcan, T Mot, D. Morar, I Papuc, V Vulpe, C Pop, C. Vlagioiu, G Giurgiu, M. Mircean, C.M. Braslasu, 2011, Medicina interna a animalelor, vol. 2, Ed. Eurostampa, Timișoara; Milhaud G.E. et col., 1995 Les toxiques neurotropes.E.N.V. Alfort, U.P. de Pharmacie et Toxicologie; Pașca S. A., Gh. Solcan, E.V. Șindilar, M. Lazăr, 2012, Clinical and Morphopathological Aspects in Anti-Freeze Intoxication of Dogs, Scientific Works - University of Agronomical Sciences and Veterinary Medicine, Bucharest Series C, Veterinary Medicine, 58, 4, 288-296,

Veterinarul Pet Ghidul de sănătate al animalelor tale de companie

cele mai noi și cele mai bune informaţii pentru cei mai buni prieteni ai noștri

urgențe

Intoxicații cu plante care conţin oxalaţi Dr. GheorGhe SolCan Profesor Dr. FMV Iași

Dr. SorIn aurelIan PașCa Șef lucrari, FMV Iași

Acidul oxalic şi oxalații se găsesc în măcrişuri din genurile: Oxalis, Rumex, în Amaranthus spp. (ştiruri), Beta vulgaris (sfecla de zahăr) şi unele plante ornamentale: Dieffenbachia spp., Philodendron spp. În țara noastră, sursa toxică cea mai importantă o constituie sfecla, în care oxalații se găsesc în colete şi frunze. Dezvolatarea micetului Aspergillus niger pe fibroasele şi paiele depozitate necorespunzător determină producerea de oxalat.

cţiunea toxică principală a acidului oxalic şi a oxalaţilor solubili (de K) constă în cuplarea cu ionii de Ca2+ şi transformarea în oxalat de Ca, insolubil, care formează cristale aciculare, cu efect iritant mecanic, atât asupra mucoaselor digestive, cât şi asupra epiteliului tubilor uriniferi, ducând la blocaj renal. Cuplarea cu Ca2+ din sânge mai determină hipocalcemie acută. Mecanismul de acțiune se aseamănă foarte mult cu cel al lichidului antigel, dar nu există antidot eficace, tratamentul fiind doar simptomatic. Morfopatologic se constată mici hemoragii pe mucoasele digestive, congestie şi edem pulmonar; rinichii sunt palizi edematoşi, prezentând pe secţiune striaţii corespunzătoare precipitatelor de oxalat de calciu. Histologic se pot evidenţia cristale de oxalat în pereţii vaselor ruminale şi cerebrale (Popescu, 1996).

Familia Aracee. Dieffenbachia Toate speciile din această familie conţin în celulele lor pachete de cristale de oxalat de calciu în ace foarte fine. După genuri, plantele conţin, de asemenea, enzime proteolitice, glucozide iritante şi alte substanţe al căror rol

patogenic nu este bine cunoscut. Foarte răspândită, această plantă este caracterizată printr-o tijă dreaptă şi groasă. Frunzele largi, de formă eliptică, cu o nervură centrală, foarte proeminentă, sunt foarte decorative, ele au panaşuri, marmoraţii albe sau crem pe fond verde. Rădăcinile, frunzele, dar mai des tijele conţin un suc, foarte iritant pentru mucoase. Acesta conţine cristale de monohidrat de oxalat de calciu, care au numele de rufide. Se mai găsesc, printre altele, acid oxalic liber şi oxalaţi. Există o relaţie între cantitatea oxalat/cristale de oxalat şi toxicitatea relativă a plantei. Tija este mai toxică decât peţiolul, el însuşi mai activ decât frunzele. Dozele letale au fost determinate la cobai, prin administrarea sucului de Dieffenbacha picta. Acesta este obţinut de la tijă sau peţiol proaspăt. D L 50 este pentru tije: 0,6 – 0,9 g/24 ore; peţiol: 1,44 g/24 ore; pe cale intraperitoneală 1 g/24 ore. Ipoteza cea mai realistă pare să fie combinaţia unei iritări mecanice în momentul efracţiei tisulare şi a altor constituenţi, cum ar fi acidul oxalic şi enzimele. Acestea din urmă contribuie la inflamaţie, provocând degranularea mastocitelor şi descărcarea histaminei. În SUA, ea reprezintă aproape 8 % din cazurile de intoxicaţie în care sunt incriminate plantele. Ea se produce în timpul proiecţiei sevei în ochi, pe piele sau după mestecarea unei părţi vegetale, cel mai adesea frunze sau tije. Semnele clinice constau în vomă, diaree, colici şi disfagie, însoţite de iritare şi inflamare a mucoaselor digestive: hipersalivaţie, ulceraţii bucale, gastrită sau enterită; animalul poate fi temporar anorexic din cauza durerii cauzate de inflamaţie. Problemele neurologice, mai puţin frecvente, au fost în general observate la pisică: inhibiţie corticală, prostraţie, ataxie, parapareză sau paraplegie, atitudini anormale, decubit şi vomă. S-au observat, de asemenea, simptome ca tremurături musculare şi hiperexcitabilitate. Insuficiența renală este monitorizată pe baza creatininei și uremiei. S-a semnalat hematurie la 2,7 % din cazuri la pisici. Dispneea este problema respiratorie cea mai des întâlnită. Probleme cardio-

24 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

respiratorii au apărut la feline. Atunci când seva este proiectată în ochiul unui câine sau al unei pisici, durerea este imediată şi intensă. Se recomandă spălarea ochilor imediat şi abundent, cu apă, ser fiziologic sau cu colire. Un examen oftalmologic minuţios este indispensabil. În cazul simptomelor digestive se recomandă clătire abundentă cu apă caldă a botului animalului şi a gurii cu gluconat de calciu de mai multe ori; spălarea stomacală pe animalul inconştient (sub anestezie generală), după intubaţie traheală. Capul este plasat în poziţie joasă şi spălătura se face cu soluţie izotonică NaCl (1%) 5 – 10 ml/kg conţinând în suspensie un adsorbant – cărbune vegetal activ 5 – 50 g. Se mai recomandă pansamente gastrointestinale (de genul hidroxidului de aluminiu); antivomitive (metoclopramid 1– 3 mg/kg, intramuscular); antispastice; pentru scăderea durerii, animalul va fi supus unei alimentaţii lichide sau diete hidrice pe timpul necesar atenuării durerilor. Un tratament general poate consta în: antiseptice şi/sau antiinfecţioase gatrointestinale, în special în cazul diareii hemoragice (sulfamide, quinolone şi derivaţi), sedative (clorpromazină 0,5 mg/kg, intramuscular), analgezice pentru scăderea durerii, antihistaminice (prometazină 2 mg/kg), difenhidramină (4 mg/kg).

Filodendronul Acest gen grupează în jur de 120 de specii, cu vegetaţie căţărătoare de tip liană (atingând mai mulţi metri lungime) care formează rădăcini aeriene la nivelul fiecărui nod. Filodendronul conţine aproximativ 0,7 % oxalat sub formă de cristale calcice. La carnivorele domestice ingestia sa duce la apariţia unui sindrom digestiv (diaree, vomă, colici). La pisică, această plantă verde este responsabilă de intoxicaţii mortale (50 % din cazuri). Simptomele de insuficienţă renală şi uneori de encefalită (nervozitate, tremurături, convulsii) se pot asocia adesea problemelor digestive. Toxicitatea este cumulativă şi manifestările se menţin timp de o lună. Moartea survine în urma alterării funcţiilor renale și hepatice.

BUSINESS

Veterinarul

o nouă revistă un nou concept

format ușor accesibil design inovator

informații business de excepție

abonare la 0733.96.90.91 între orele 09:00 - 17:00 15 puncte la abonamentul pentru 1 an in Programul de Pregătire continuă CMVRO

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România www.veterinarul.ro

stomatologie

hipocalcificarea sau Displazia smalțului Dr. raluCa zvorășteanu medic veterinar

Această afecțiune este aparent un defect de formare pe suprafața smalțului, care devine localizat și pigmentat, poate fi și generalizat. Rezultatul este smalț moale și poros.

oate fi cauzat de factori sistemici sau ereditari. În funcție de caz, afecțiunea poate viza unul sau sau mai mulți dinți. Este esențial să ne amintim că displazia de smalț apare doar dacă defectul este în cursul stadiului de formare a smalțului, în timpul amelogenezei. Formarea coroanei durează din a 42 a zi de gestație până în a 15 a zi postpartum pentru dentiția primară, și din a doua saptămână până în a treia lună postpartum pentru dinții permanenți la câine și pisică. Depinzând de timpul în care apare, displazia de smalț va afecta dentiția primară sau permanentă. Doar acele zone de smalț care sunt în formare activă vor fi afectate. Dinții cu displazie de smalț par normali în timpul erupției, dar curând apar pigmentați și poroși. În cazuri foarte severe smalțul este vizibil afectat, colorat și cu bucăți lipsă la momentul erupției. Cum am menționat, displazia de smalț poate avea cauze locale, sistemice sau ereditare. Factorii locali includ traumatisme la nivelul coroanei, deficiența de vitamine (A, D sau richeti). În general, unul sau mai mulți dinți sunt afectați. Factorii sistemici includ deficiență de nutriție, stări febrile, hipocalcemia și carența de fluor din timpul perioadei de formare a smalțului. În general majoritatea dinților sunt afectați. Factorii ereditari sunt în general des-

fig.1 – Rotweiller, 6 luni, femelă; Pigmentarea incisivilor imediat după erupție. criși la om, fiind evidențiate 3 tipuri (hipoplazie de smalț, hipocalcificare de smalț și hipomaturare de smalț) incidența la câine și pisică este necunoscută, dar a fost suspicionată în unele cazuri. În cazul tipului hipoplastic, dinții erup cu o cantitate insuficientă de smalț; În cazul tipului de hipocalcificare, smalțul este prezent dar este moale și friabil, așadar se poate fractura foarte ușor și tind să se înnegrească cu vârsta; Dentina cu protecție deficitară sau dentina expusă este dureroasă. Dinții afectați devin mai puțin sensibili o dată cu înaintarea în vârsta. Acest defect apare în timpul formării smalțului: u influența formării poate fi dată de apariția febrei, boala Carre care pentru o perioadă îndelungată formează modificări generalizate; u influența de scurtă durată, focalizată, localizată, traumatisme, chiar și extracția dinților de lapte, pot forma pete și șanțuri. Unii pacienti, pot să aibă deteriorări structurale chiar și afectarea rădăcinii. Dinții pot fi mai sensibili, cu dentina expusă și ocazional pot apărea fracturi, dar în general rămân complet funcționali. fig. 4

26 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

etIOlOgIe Apare la câini și pisici: u în timpul formării smalțului; u boala Carre; ufebră, traumatisme (accidente); fig. 3

u afectează în mod frecvent câinii și ocazional pisicile; u apare câteodată în timpul erupțiilor, după vârsta de 6 luni sau imediat după. fig. 1

seMne ClInICe u smalțul apare neregulat intens pigmentat punctiform, cu decolorarea smalțului afectat și eventual cu dentina expusă colorată în maro deschis; fig. 5 u acumularea de tartru și placă pe suprafața dintelui mult mai devreme decât normal cu posibilă gingivită și/sau accelerarea apariției paradontitei. fig. 8 și fig. 9

DIAgnOstIC DIFeRențIAl u pigmentarea smalțului: colorarea dentinei dar surafața lucioasă, posibil cauzată de medicamente (tetraciclină) fig. 7 u carii: cavități

fig.2 – Rotweiller, 6 luni, femelă; Aspect după prin îndepărtarea smalțului afectat cu o piatră albă și finisarea cu disc u leziuni resorbtive sau erosive (rar întâlnite la câine)

DIAgnOstIC u examinare orală completă (examinarea dentiției incluzând parametrii periodontali, se notează în fișă) sub anestezie generală. u eventual radiografie pentru determinarea viabilității rădăcinii.

tRAtAMent

fig.3 - Metis, 2 ani, mascul; Afectarea smalțului pe caninul 104 prin traumatism.

fig.4 - Bichon, 3 ani, mascul; Dentina expusă la incisiv 203, fractură cu expunerea dentinei și pigmentare la caninul 204; La caninul 304 pigmentare.

u depinde de leziunile existente, de echipament și material; u scopul este să facem suprafețe cât mai fine/lucioase posibil; u se administrează produse antimicrobiale(după antibiogramă) și se asigură managementul durerii, când este cazul; u se efectuează terapie periodontală pentru îndepărtarea plăcii bacteriene și al tartrului și se lasă un mediu curat.

Tratament 1 u tratamentul ideal se face prin îndepărtarea smalțului afectat cu o piatră albă și finisarea cu un disc cu o piesă cot de mare viteza (piesele de mare viteză pot produce arsuri, pagube și deteriorări excesive, se recomandă manevrarea cu grijă); fig. 1 și fig. 2 u aveți grijă să nu deteriorați dintele, evitați îndepărtarea în exces a smalțului sau dentinei ca să nu afectați pulpa; u pentru defectele care implică o suprafață mai mare din dinte, un succes pe termen lung nu e sigur; 27

fig.5 - Ciobănesc german, 5 ani, mascul; Smalț neregulat, intens pigmentat și prezență de placă bacteriană și tartru.

u se recomandă îmbrăcarea dintelui cu coroană metalică; u se recomandă administrarea unui agent de desensibilizare a dentinei expuse și de protecție a suprafeței;

Tratament 2 u dacă nu este posibil se face trata-

ment alternativ fără piesa de mână de mare viteză, tratamentul poate fi mult mai solicitant; u smalțul afectat dacă este moale poate fi îndepărtat de ansă cu ultrasunete, dar cu grijă ca să evităm pagubele și hipertermia; u un tratament puternic cu fluor pe

suprafața uscată a dintelui poate fi folosit pentru a diminua sensibilitatea și a crește duritatea smaltului;

ReCOMAnDăRI u reevaluare la 3 săptămâni de la intervenție, în general proprietarii descriu o modificare în bine a comportamentului și pacientul acceptă consultația fără sedare; u după se recomandă reevaluare din 3 în 3 luni; u se recomandă detartraj profesional regulat și un program de îngrijire zilnică acasă (periaj, aplicare săptămânală a produselor cu fluor, dar minimalizând digestia din cauza toxicității); u sfătuiți-vă proprietarul că pacientul trebuie să evite rosul obiectelor dure; - prognosticul depinde de gradul de afectare și de implicarea rădăcinii.

fig.6 - Metis, 3 ani, femelă; Hipercalcificarea localizată a smalțului .

fig.7- Metis Terrier, 1,6 ani, femelă; Pigmentație medicamentoasă.

fig.9 - Metis, 7 ani, mascul; Paradontită avansată – acumulare de placă, tartru și pigmentare generalizată.

28 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

endocrinologie

hipotiroidismul canin endocrinopatie rar diagnosticată în cabinete veterinare

Dr. KonDor attIla medic veterinar Spital Veterinar K2 Sfântu Gheorghe

Dr. KuI-boGDan SzenDe medic veterinar Spital Veterinar K2 Sfântu Gheorghe

Hipotiroidismul - boală endocrinologică frecvent întâlnită la câini, caracterizată prin disfuncție metabolică complexă. Diagnosticarea ei pune în dificultate medicul veterinar clinician deoarece semnele clinice sunt variate, nu sunt patognomonice, iar aparatura pentru determinarea valorilor hormonale este foarte rar găsită în cabinetele veterinare din România. Dereglarea hormonală poate să fie cauzată de o listă întreagă de boli, care pot să conducă la sindromul bolii eutiroidiene (euthyroid sick syndrome) – hiperadrenocorticism, ceto-acidoza în diabet zaharat, insuficiența renală, hiperestrogenismul..

tiologie: din punct de vedere etiologic se pot diferenția trei forme diferite ale hipotiroidismului. Hipotiroidismul primar, care se caracterizează prin niveluri scăzute de T4 din sânge cu valori uşor mărite de TSH. Raportul între stroma foliculară tiroidiană afectată este direct proporțional cu nivelul scăzut de T4, dar valoarea T3 rămâne constantă datorită mecanismelor de reglare tisulară. Este forma cea mai frecventă întâlnită la câini. Hipotiroidismul secundar se caracterizează prin disfuncție primară a hipofizei, din cauza prezenţei unei formațiuni tumorale. În acest caz se diminuează se-

Fig. 2 creția primară de TSH, iar consecutiv nivelurile de T4, T3 și TSH din sânge vor fi scăzute. Hipotiroidismul apărut din cauza insuficienței de TRH a fost diagnosticată în medicina umană, fiind a treia formă de hipotiroidism. Studiile arată că hipotiroidismul afectează câinii de vârste diferite, dar majoritatea cazurilor sunt diagnosticate la animale adulte. Vârsta medie a câinilor bolnavi este cuprinsă între 4-6 ani, rar 23 ani sau 7-9 ani. Excepțiile fiind animalele tinere, la care putem vorbi despre hipotiroidism congenital, boală foarte rar diagnosticată, mortalitatea neonatală fiind foarte ridicată la puii care suferă de această endocrinopatie.

PRezentARe CAz ClInIC Bacco, un Ciobănesc de Pirenei în vârstă de 5 luni s-a prezentat la Spitalul Veterinar K2 din Sfântu Gheorghe din cauza unei șchiopături la membrele anterioare. În urma examenului clinic s-au concluzionat următoarele: animal tânăr, bine întreținut, cu defecte de aplomb severe atât pe membrele anterioare (labă de urs) cât și pe membrele posterioare (coate de vacă, slăbiciune musculară evidentă), blană pufoasă, expresia feței indiferentă, pleoapele inferioare căzute, ușor edemațiate, cap bine dezvoltat, disproporțional

HIPOtIROIDIsMUl jUVenIl Boala poate să fie înnăscută sau secundară. Cauzele bolii pot fi date de boli genetice, tiroidita limfocitară asemănătoare câinilor adulți, și în cazuri foarte rare lipsă de iod. Semnele clinice sunt greu de identificat la puii care mor imediat post-partum – lipsa osificării complete a craniului, hipotermie, lipsă de activitate normală, absența reflexului de supt și abdomen mare, dilatat. La puii care rămân în viață semnele clinice apar după vârsta de 2-3 luni.

30 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

Fig. 1 30

tratamentului și a evaluărilor periodice s-a confirmat diagnosticul prin răspunsul clinic excelent la medicament. Pacientul a crescut în înălțime până la limita inferioară de standard a rasei, a luat în greutate și și-a schimbat puful de pui în blană de adult, cu păr sănătos, matur (Fig. 3). Starea generală a câinelui a fost bună, a reacționat prompt la comenzi și a prezentat vitalitate caracteristică categoriei de vârstă.

COnClUzII

Fig. 3 față de corp, greutate și talie sub media categoriei de vârstă a rasei (fig. 1 şi fig. 2).

Examene paraclinice Examene paraclinice efectuate: hematologie și biochimie sanguină completă, care nu au prezentat nici o modificare ale enzimelor hepato-renale, a proteinelor totale, a glicemiei, calcemiei sau a fosforemiei. Hemoleucograma a fost fără modificări. S-a efectuat testarea nivelului de TT4, în laboratorul prorpiu, care a rezultat în 21 nmol/L, categoria de încadrare a rezultatului fiind Low-normal, limita inferioară normală.

Diagnostic Coroborând datele de la examenul clinic (aspectul caracteristic a puiului, pitic disarmonic) și paraclinic, pacientul a fost diagnosticat cu hipotiroidism juvenil.

terinar pentru reevaluare de TT4 la o lună de zile după diagnostic, însă protocolul de tratament nu a fost respectat în totalitate. Examenul clinic a conlcuzionat agravarea defectelor de aplomb și apariția semnelor de letargie, indiferență față de mediul înconjurător, puiul nu a crescut semnificativ. Valoarea obținută de TT4 la data de control a fost de 12 nmol/L, categoria de încadrare fiind Low. Protocolul de tratament a fost continuat, următorul control fiind planificat la interval de 8 săptămâni. Valoare de TT4 obținută la control după două luni de tratament a fost de 26 nmol/L, valoare care se încadrează în categoria de Normal (grafic 1), astfel a fost reajustată doza, fiind vorba de pui în creștere, și levotiroxina a fost administrată pănă la vârsta de 1,5 ani, când tratamentul a fost întrerupt. În timpul

Hipotiroidismul în general, iar hipotiroidismul juvenil în special, sunt entități rar și greu de diagnosticate datorită complexității semnelor clinice și lipsei de aparatură specială de laborator pentru măsurarea TT4, determinarea de bază în hipotiroidismul canin. În cazul suspicionării de hipotiroidism instituirea unui tratament hormonal cu levotiroxina poate da rezultate de confirmare în termen de 8-12 săptămâni, dar dacă nu este vorba de hipotiroidism efectele secundare ale tratamentului pot fi multiple: probleme de comportament, poliurie/polidipsie, polipnee, tahicardie, polifagie cu diaree. Colaborarea clinicianului cu spitale veterinare sau laboratoare veterinare care pot efectua aceste determinări este binevenită în practica veterinară, oferind siguranță de diagnostic corect și monitorizare a pacientului în cazul acestui endocrinopatii.

&"!

Tratament Levotiroxina (Forthyron 200 µg tablete) – administrată în 10 µg/ kg corp de 2 ori pe zi, timp de 4 săptămâni, după care pacientul a fost chemat la control de TT4. Medicamentele, levotiroxina de uz uman nu sunt potrivite pentru tratamentul câinilor cu hipotiroidism din cauza dozelor foarte mici, iar tablete umane nu se pot fracționa uniform, sau există produse combinate de T3 și T4 în medicina umană, dar raportul acestora nu coincide cu valorile necesare câinilor.

Evoluția bolii și reevaluarea pacientului Pacientul s-a prezentat la Spitalul Ve-

%#!

%"!

$#!

$"!

"! #!'()*!

Grafic 1

+'()*!

,!'()*!

-.)/0.1'2!('/220*.102!!

chirurgie

telescoparea Intestinală Diagnosticul dublei telescopări la câine - studiu de caz

Dr. otIlIa CrIStea medic veterinar - CMV Standardvet, București

Dr. laurențIu MoISe medic veterinar - Biovet, București

Conf. unIv. Dr. GabrIel GâjâIlă Facultatea de Medicină Veterinară București

De cele mai multe ori, greșeala noastră, a medicilor veterinari clinicieni este aceea de a trata o enteropatie simptomatic, fără a căuta etiologia exactă. Nu întotdeauna e corect și de aceea, în urma eșuării terapiei aplicate avem nevoie de o revizuire a ansamblului elementelor clinice pentru a ajunge la un diagnostic etiologic corect. Pentru aceasta, este necesară apelarea la teste paraclinice adecvate și corelate cu simptomatologia prezentă. Există de asemenea predispoziții de rasă către enteropatii, aspect de care trebuie să ținem cont, o anamneză bine condusă înseamnă să cunoaștem și proveniența puiului. Cu toții, în practică am întâlnit animale tarate genetic, provenite din împerecheri înrudite (consangvinizări) sau între alte rase, vândute iubitorilor de animale ca fiind „rasă pură”. În cazul pe care vi-l prezentăm în continuare, este vorba despre un astfel de cățeluș, cumpărat de doi iubitori de animale, ca fiind din rasa Labrador retriever.

e data de 5 iulie 2015, în cadrul cabinetului veterinar Standar dvet, s-a prezentat un proprietar de animale cu un câine din rasa Labrador, în vârstă de 4 luni. Ceea ce nea frapat la acest cățel este că la această vârstă, avea o greutate de 4,4 kg, greutate extrem de redusă în conformitate cu standardul de rasă și vârstă. Din anamneză, cățelul a luat în greutate de la vârsta de 6 săptămâni de când a fost cumpărat, până la vârsta de 12 săptămâni, ulterior acesta slăbind constant, indiferent de regimul alimentar instituit. Timp de o lună de zile, stăpânii au fost cu cățelul în diverse cabinete și au urmat diferite conduite terapeutice fără însă a se observa ameliorări. Odată cu scăderea în greutate, au apărut rar voma și constant scaune diareice frecvente (fecale deschise la culoare, ușor grăsoase și păstoase, de 5-6 ori pe zi). Indiferent de tratamentul făcut, simptomatologia s-a menținut pe aceleași coordonate prezentate mai sus. S-au efectuat examene coproparazitologice, coproculturi, teste rapide de diagnostic (pentru parvoviroza, maladia Carré, giardia) care au ieșit negative. Ecografic s-a evidențiat o ușoară îngroșare a peretelui intestinal, fără alte modificări, diagnosticul clinic fiind de enterită, având în vedere simptomatologia un diagnostic corect, dar insuficient. La examenul clinic, s-au decelat: stare

32 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

de slăbire accentuată (emaciere), masă musculară foarte slab reprezentată (Figurile 1 și 2), lipsa vioiciunii caracteristice unui câine de vârsta lui, mucoasele alb-roze (stare de anemie), limfonodulii explorabili reactivi (mobili, ușor măriți). În aerul expirat și din examenul clinic al cavității bucale, s-a observat un ușor miros fetid. La palpație, s-a decelat un abdomen moale cu conținut la nivelul colonului (porțiunea terminală). Apetitul era prezent și exagerat (jumătate de conservă Prescription Diet Hill’s i/d ingerată în mai puțin de 10 secunde). Senzație de foame permanentă. Restul de parametri decelabili prin examinarea clinică (ascultație, termometrie, percuție) au fost în limite fiziologice. Cățelul a fost imunizat conform schemei clasice de vaccinare, deci, din start, am exclus o patologie infecțioasă. Suspiciunile noastre au fost: l sindrom de maldigestie – malabsorbție pe un fond de lipsă echipament enzimatic (genetic); l enterită hiperplastică pe un fond de intoleranță alimentar (alergii alimentare); l deficit funcțional hepato-biliar; l corp străin neobliterant dar iritativ cronic la nivel intestinal; Am decis ca primă analiză efectuată în vederea obținerii unui diagnostic de certitudine să fie o probă de digestie, ți-

Fig. 1 Aspect cahectic generalizat

Fig. 2 Aspect cahectic generalizat

ACIzI bIlIARI InAInte șI DUPă stIMUlARe DenUMIRe

RezUltAt

Acizi biliari înainte de stimulare

Acizi biliari după stimulare

InteRVAl De ReFeRInțe

µmol/L

Preprandial: < 12 µmol/L - Normal; se aşteaptă rezultatul postprandial. 12-25 µmol/L - Se aşteaptă rezultatul postprandial. > 25 µmol/L - Corelat cu insuficiența hepatică sau contracţia vezicii biliare.

µmol/L

Postprandial: <12 µmol/L - Normal. 12-25 µmol/L - Echivoc; retestați după câteva zile daca veţi suspiciona în continuare o disfuncție hepatică. > 25 µmol/L - Corelat cu insuficiența hepatică. Tabel 1 - Examen biochimic- testare acizi biliari

nând cont și de costurile tratamentelor și investigațiilor anterioare. Rezultat proba de digestie (6 iulie 2015) l Fibre musculare: absente l Grăsimi neutre (trigliceride): 150 globule / Referinţă : <50 lobule/hpf; - Amidon, celuloză: 21 granule / Referinţă : 5-10 granule/hpf l Acizi graşi liberi: 140 globule / Referinţă : <100 globule/hpf; Rezultatul probei de digestie a fost edificator: ne-a confirmat suspiciunea sindromului de maldigestie-malabsorbție prin lipsa echipamentului enzimatic pancreatic și a generat o nouă suspiciune, cea a existenței unui șunt intrahepatic de mici dimensiuni. În cazul unui animal tânăr, în perioada de creștere, în materiile fecale nu trebuie să existe fibre musculare digerate sau nedigerate, amidon iar grăsimile și acizii grași liberi trebuie să aibă o valoare sub limita minimă a unui câine adult. Obligatoriu, pentru interpretarea corectă

a unei probe de digestie, trebuie știută alimentația din ultimele 48 ore, pacientul nostru consumând exclusiv conserva Prescription Diet Hill’s i/d (dietă recomandată în tulburări gastro-intestinale – dietă bogată în proteine ușor digerabile, cu conținut redus de grăsimi și aditivată cu vitamine hidro și liposolubile). În urma rezultatelor probelor de digestie, am introdus ca tratament, substituente de enzime pancreatice. În decursul a 24 ore, de la suplimentarea cu enzime, s-a observat o ameliorare a aspectului fecalelor (mai închise la culoare și ușor mai consistente). În tot acest interval, câinele a fost ținut sub supraveghere strictă, acesta primind perfuzii de susținere de două ori pe zi (hepatoprotectoare, vitamine hidrosolubile, antispastic, protector gastric, soluție perfuzabilă cu aminoacizi și electroliți, soluții de rehidratare). În alimentație, pe lângă conserva Prescription Diet Hill’s i/d, am introdus și conserva de recuperare Hill’s Prescription Diet

a/d. Medicamentos, am introdus la fiecare masă, coleretic și colagog și substituenți biliari. După un interval de încă trei zile (pe 7 iulie), am realizat o examinare biochimică ce interesau strict acizii biliari pentru confirmarea suspiciunii șuntului intrahepatic. Rezultatele acestui test sunt redate în Tabelul 1. În ceea ce privește interpretarea acestui test, am găsit valoarea de 15 µmol/L ceea ce este un rezultat care nu confirmă existența șuntului hepatic, dar nici nu o infirmă. De aceea, în continuare, în speranța confirmării șuntului intrahepatic, am realizat un Doppler ecograf pe un aparat performant, acesta neevidențiind existența acestuia. Am decis retestarea acizilor biliari după o perioadă de 10-14 zile, timp în care s-a respectat strict alimentația și medicația prescrisă. O testare corectă a acizilor biliari se face recoltând sânge pe nemâncate și la două ore postprandial. În următoarea perioadă de timp, sta33

rea clinică a câinelui a cunoscut o ușoară îmbunătățire vis-a-vis de condiția lui inițială, însă cățelul, deși își continua creșterea scheletală, nu avea totuși niciun câștig ponderal, starea de emaciere devenind din ce în ce mai pronunțată. Pe data de 19 iulie, am efectuat un buletin de analize biochimice sanguine. (Tabel 2) În ceea ce privește interpretarea acestei baterii de teste biochimice, acestea sunt următoarele: S-au constatat variații mari în ceea ce privesc următorii parametri: l glicemia (valori foarte mici, com-

PARAMetRII bIOCHIMICI

VAlORI ObțInUte

parativ cu cele de referință, având în vedere faptul că glicemia cățeilor este considerată normală când ajunge la nivelul superior al celor de referință); l hipoproteinemie accentuată în urma fenomenelor de malabsorbție și maldigestie; l hipoalbuminemie și hipoglobulinemie marcantă; l scăderea marcantă a magneziului seric; l scăderea nivelului de colesterol seric; l creșterea fostatazei alcaline intestinale, ca urmare a lipsei procesului de

InteRPRetARe

VAlORI FIzIOlOgICe

Glicemie

66.67

61,9-108,3 mg/dl

Creatinină

0.56

0,5-1,6 mg/dl

Uree

14.16

8,8-25,9 mg/dl

Acid uric

4.55

0-6 mg/dl

Proteine totale

3.21

Albumine

2.14

Globuline

1.1

↓ ↓ ↓

5,5-7,5 g/dl 2,6-4,9 g/dl 2,1-3,7 g/dl

Gpt

38.29

Got

45.16

8,9- 48,5 U/l

Ggt

4.0

1,0-9,7 U/l

4.5

<6,5 U/I

Bilirubină

0.1

0,1-0,6 mg/dl

Amilaza

808.81

269,5-1462,4 U/l

Fosfataza alcalină

301.04

Calciu

9.64

Magneziu

1.27

Fosfor

4.65

Trigliceride

81.82

Colesterol total

84.16

Lipide totale

166.00

↑

8,2-57,3 U/I

10,6-100,7 U/l

↓

8,7-11,8 mg/dl

↓

10,0-151,3 mg/dl

1,7-2,7 mg/dl 2,9-6,2 mg/dl

125,0-299,8 mg/dl 135,0-451,1 mg/dl

Tabel 2 -Buletin analize biochimice sanguine 19.07.2015 34 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

digestie; Tratamentul a urmat pe aceleași linii directoare și în următoarele zile. Pe data de 20 iulie, s-a realizat un al doilea examen biochimic privitor la activitatea acizilor biliari înainte și după stimulare. Rezultatele acestui test sunt incluse în Tabelul nr. 3 După cum se observă, comparativ cu rezultatele obținute la primul test de stimulare a acizilor biliar din data de 7 iulie, valorile acizilor biliari postprandiali au fost mai mari decât la prima testare, dar în limita de retestare. Valoarea de 24 µmol/L postprandial poate confirma existența unui șunt intrahepatic de mici dimensiuni nedecelabil ecografic. Ca și conduită terapeutică, având în vedere valorile testărilor de acizi biliari, se impune permanentizarea suplimentării cu substituenți de acizi biliari, coleretic și colagog. În aceeași zi, am decis reevaluarea probei de digestie (examinare microscopică a materiilor fecale). Acest test a generat următoarele elemente cu valoare de diagnostic clinic: l Fibre musculare: rare fibre musculare digerate (sub 10 la HPF); fibre musculare nedigerate absente. l Amidon: rare granule de amidon/celuloză (5-6 granule la l0x) l Grăsimi neutre: < 50 granule globule la HPF) l Acizi graşi liberi, cristale săpunuri: < 100 globule la HPF (aprox.90-95) l Suplimentar, sunt prezente rare fibre vegetale și rare fire de păr. Interpretarea acestui test a reliefat valori care s-au încadrat în limitele fiziologice ale specie și o reintrare în normal a procesului digestiv ceea ce sugerează o alimentație corectă și o suplimentare medicamentoasă adecvată. Consecutiv examenului de digestie, am efectuat și un examen citologic din sânge venos. În urma efectuării unui frotiu pin metoda May-Grumwald-Giemsa, am putut constata următoarele aspecte: eritrocite modificate din punct de vedere morfologic (anizocitoză, încărcătura hemoglobinică variabilă, ocazional scăzută, prezența de rare policromatofile), trombocite bine reprezentate, aglutinate, cu aspect normal și leucocite, sub aspect procentual, dominate de neutrofile multisegmentate 76%, frecvent cu aspect toxic, eozinofile 3%, monocite 4% și limfocite 17%. Menţionăm că nu au fost prezente celule neoplazice și nici elemente parazitare în frotiurile examinate. Interpretarea aspectului citologic din

ACIzI bIlIARI InAInte șI DUPă stIMUlARe DenUMIRe

RezUltAt

Acizi biliari înainte de stimulare

Acizi biliari după stimulare

InteRVAl De ReFeRInțe

µmol/L

Postprandial: <12 µmol/L - Normal. 12-25 µmol/L - Echivoc; retestați după câteva zile dacă veţi suspiciona în continuare o disfuncție hepatică. > 25 µmol/L - Corelat cu insuficiența hepatică.

Tabel 3 - Examen biochimic- testare acizi biliari frotiurile examinate a condus către un diagnostic de anemie hipocromă regenerativă cu stare toxică nespecifică asociată. Evoluția pacientului până pe data de 21 iulie a fost stabilă, cu o îmbunătățire a aspectului scaunelor dar nu și a frecvenței defecărilor. În aceeași zi, starea generală s-a deteriorat, frecvența defecărilor a crescut mult până la tenesme, factori predispozanți pentru apariția invaginației intestinale. În timpul unei defecări s-a observat exteriorizarea prin anus a unei anse intestinale (deci nu prolaps rectal, ci ansă intestinală). S-a intervenit imediat prin repunerea în status anatomic normal a ansei intestinale și sa decis remedierea totală pe cale chirurgicală, fiind o urgență medicală. Având în vedere starea pacientului și tabloul clinic prezent, am decis ca anestezia să fie inhalatorie deoarece se impunea o durată cât mai scurtă a intervenției chirurgicale precum și o doză cât mai

Fig. 3

mică a anestezicului folosit. Surpriza operatorie a constat în depistarea unei duble invaginații (dublă telescopare) a anselor intestinale la nivelul joncțiunii ileo-cecale (4 segmente de anse intestinale, una în alta), după cum se observă în imaginile 3 și 4 (fig 3 și 4). Intraoperator, nu a fost necesară rezecția chirurgicală a vreunei anse intestinale, repunerea în poziția anatomică făcându-se în mai multe etape prin împingerea lentă a anselor invaginate până la repoziționare. Obligatoriu s-a efectuat testul de viabilitate a anselor. Nu s-au decelat intraoperator tulburări circulatorii sau fenomene cronice care să ateste că invaginația s-ar fi produs de mai mult timp. Cauzele predispozante care au dus la apariția invaginației au fost starea de cahexie avansată, deci o lipsă a depozitelor adipoase de la nivelul mezenterului și intraabdominale, precum și fenomenele de hiperperistaltism generate de sindromul de malabsorbție.

Postoperator, pacientul s-a trezit repede din starea de anestezie, a urmat un tratament postoperator cu antibiotice, antispastice și perfuzii de susținere. Alimentația s-a reluat imediat ce starea pacientului a permis acest lucru (la 3 ore postoperator), cu mese frecvente din oră în oră, în cantitate redusă (conserve Prescription Diet Hill’s a/d și piept de pui la grătar). Primul scaun postoperator a avut aspect ușor melenic, dar de consistență tare, normală. Tratamentul a fost continuat cu antibiotic timp de 7 zile (cefalosporină administrată la 12 ore, potențata cu Metronidazol), perfuzia de susținere nu a fost necesară decât o sigură zi. Alimentația a fost modificată în sensul scoaterii Prescription Diet Hill’s i/d, rămânând doar Prescription Diet Hill’s a/d și carnea de pui la grătar (piept de pui), cu suplimentarea de enzime, colagog-coleretic și Redigest. Pe data de 30 iulie am realizat exa-

Fig. 4 35

AnAlIze

RezUltAte

InteRVAl bIOlOgIC InteRPRetARe De ReFeRInţă / UM

WBC

11.39 103/uL

6-17/103/uL

Neu%

82.2 %

52 - 81 / %

Lym%

11.2%

12-33/%

↑ ↓

PARAMetRII bIOCHIMICI

VAlORI ObțInUte

InteRPRetAR e

VAlORI FIzIOlOgICe

Glicemie

83.32

61,9-108,3 mg/dl

Creatinină

0.9

0,5-1,6 mg/dl

Uree

49.10

Acid uric

3.45

0-6 mg/dl

↑

8,8-25,9 mg/dl

Mon%

2.5 %

2.0-13/%

Eos%

4.0 %

0.5-10/%

Bas%

0.1 %

0.0-1.3/%

Proteine totale

5.77

5,5-7,5 g/dl

Neu#

9.36 103/uL

3.62-11.32 /103/uL

Albumine

2.81

2,6-4,9 g/dl

Lym#

1.27 103/uL

0.83- 4.69 /103/uL

Globuline

2.9

2,1-3,7 g/dl

Mon#

0.29 103/uL

0.14-1.97/103/uL

Gpt

98.47

Eos#

0.46 103/uL

0.04-1.56/103/uL

Got

29.58

8,9- 48,5 U/l

Bas#

0.01 103/uL

0.00-0.12/103/uL

Ggt

9.9

1,0-9,7 U/l

RBC

4.80 1012/L

5.10-8.50/1012/L

HGB

9.6 g/dL %

11.0-19.0/g/dL

3.0

<6,5 U/I

HCT

27.8 %

36.0 - 56.0 / %

Bilirubină

0.1

MCV

58.0 fL%

62.0-78.0/fL

↓

471.30

MCH

20.0 pg

21.60-28.0/pg

Fosfataza alcalină 147.86

MCHC

34.5 g/dL

30.0 - 38.0 /g/dL

↓

Amilaza

↑

Calciu

12.40

Magneziu

2.99

Fosfor

10.88

Trigliceride

66.72

↓ ↓ ↓

↓

RDW-CV 19.8 %

11.5-15.9/%

RDW-SD 53.4 fL

35.2-45.3/fL

PLT

346 109/L

117-460/109/L

MPV

9.5 fL

7.3-11.2/fL

PDW

15.5

12.0-17.5

Colesterol total

77.72

PCT

0.329 ml/L

0.09 - 0.5 / mL/L

Lipide totale

145.00

Tabel 4 Examen hematologie și coagulare

mene hematologice și biochimice cât mai amănunțite pentru a urmări evoluția postoperatorie. Rezultatele obținute în urma acestor testări sunt sistematizate în Tabelele 4 și 5.

↑

↑ ↑ ↑ ↑ ↓

8,2-57,3 U/I

0,1-0,6 mg/dl 269,5-1462,4 U/l 10,6-100,7 U/l 8,7-11,8 mg/dl 1,7-2,7 mg/dl 2,9-6,2 mg/dl 10,0-151,3 mg/dl 125,0-299,8 mg/dl 135,0-451,1 mg/dl

Tabel 5 Examinare biochimică

InteRPRetAReA AnAlIzelOR Din punct de vedere hematologic s-a observat o ușoară neutrofilie și o ușoară limfocitopenie încadrabile în contextul recuperării postoperatorii. Pe linia roșie, în continuare, parametrii au fost scăzuți,

36 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

starea de anemie persistând dar cu o îmbunătățire față de precedentele examinări. Din punct de vedere biochimic, se observă o creștere a proteinemiei de la 3,21 g/dl (19 iulie) la 5,77 g/dl (30 iulie),

Fig. 5. Recuperare și vindecare

ceea ce indică o creștere a metabolismului proteic în sensul măririi ratei de anabolism. În ceea ce privește transaminazele hepatice, acestea au avut niveluri ușor crescute, însă pot fi interpretate ca fiind fiziologice în contextul unui animal cu o rată anabolică crescută pe o hepatopatie preexistentă. Evoluția în următoarea perioadă (până la data redactării prezentului articol) a fost favorabilă, pacientul luând în greutate de la 4,2 kg din ziua intervenției chirurgicale la 5,45 kg pe data de 14 august. (Figura 5) Alimentația a fost compusă din conserve de recuperare Prescription Diet Hill’s a/d, carne de pui la grătar și ulterior adăugat, în fiecare săptămână, orez fiert cu legume (morcov, țelină, păstârnac fierte), 4 mese pe zi, suplimentarea cu enzime coleretic-colagog, Redigest făcându-se la fiecare masă.

COnClUzII Nici o enteropatie la pui nu trebuie tratată superficial! Testul de digestie este o analiză simplă și foarte utilă clinicianului pentru punerea în evidență a unui fenomen de maldigestie sau de orientare a acestuia către un diagnostic de lipsă de echipament enzimatic fără a mai fi necesare dozări enzimatice costisitoare a căror rezultate pot veni la 14-20 zile de la data trimiterii probei. Se poate doza tripsina, ca enzimă de digestie cu rezultatul în 21 zile. Lipaza și amilaza pancreatică în acest caz au avut valori fiziologice pe toată perioada de evoluție, nefiind un criteriu definitoriu pentru diagnosticul de lipsă de echipament enzimatic pancreatic. Totalitatea enzimelor digestive sunt responsabile de o digestie fiziologică, nu doar cele principale pe care le putem doza. Deficitul genetic de enzime de digestie poate să fie orientat către enzimele principale sau pe enzimele secundare, cu

tot atât de mare importanță în procesul de digestie și cu tot atât de mare impact în dezvoltarea fiziologică a unui animal. Conduita terapeutică pentru acest caz va continua cu repetarea probei de digestie la schimbarea de regim alimentar, în sensul introducerii graduale a hranei industriale uscate de bună calitate și a altor alimente (lactate fermentate, fructe și legume crude). Ajustarea suplimentării cu enzime coleretic-colagog și Redigest se va face în strictă corelație cu rezultatele probei de digestie. Acest deficit enzimatic poate fi pasager sau permanent, în funcție de evoluția din următoarele luni, iar suplimentarea medicamentoasă va suferi modificări în dinamica evolutivă a cățelului (Sunny) Mulțumim proprietarilor pentru că îl consideră un membru al familiei și că au luptat alături de el.

cardiologie

Pericardocenteza și toracotomia Pericardocenteza și toracotomia laterală stânga de urgență Dr. florIn leCa medic veterinar

Expresia consacrată din literatura britanică „dying before your eyes”, trăită de majoritatea clinicienilor are o etiologie primordială reprezentată de afecțiunile cardio-respiratorii. Corespondentul acestei situații în patologia umană este „dead on arrival”,și fie că discutăm despre medicină umană sau veterinară, frustrarea pierderii pacientului este aceeași. Identificarea precoce a situației patologice este un lucru esențial, dar reprezintă doar primul pas către stabilizarea pacientului. Există o serie de afecțiuni cardio-vasculare primare sau secundare unde se impune o aboradare chirurgicală, sau invazivă, abordare de

Fig.1. . B-Consultația clinică indică suspiciune de abdomen ascitic, ce necesită confirmare paraclinică prin ecografie abdominală. Dacă la palpație se observă senzația de undă sau de „val”, se poate face centeză evacuatorie sau în vederea analizei citologice a revărsatului.

urgență care uneori trebuie efectuată de primul medic („first opinion”) care consultă pacientul, timpul scurt nepermițănd trimiterea către un centru specializat („referral”).

ea mai frecventă situație unde se impune o intervenție invazivă este tamponada cardiacă, unde acumularea de lichid în

spațiul pericardic împiedică relaxarea cardiacă (lusitropia), defavorizând umplerea diastolică. Din punct de vedere clinic („first opinion”), al medicului internist, pacientul poate prezenta dispnee moderat-severă, asociată cu imobilitate, privire speriată și hiporeactivitate la manevre dureroase (injecții etc.).

Fig.1. A-Pacient cu tamponadă acută (hemopericard) secundară unui mezoteliom, cu absența respirației de tip bucal, privire speriată iar lipsa contenției la un pacient retriv denotă imobilitatea acestuia. C- Pacient în șoc hemodinamic, aspect de stop cardio-respirator iminent. 38 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

Fig. 2.A, B - În ambele incidențe, silueta cardiacă prezintă un aspect sfericizat, unde suspiciunea este de efuzie pericardică, situație în care medicul radiolog poate pune acest diagnostic datorită experienței, dar diagnosticul diferențiar poate fi uneori dificil, în special față de unele cardiomiopatii dilatative sau față de hernia peritoneo-pericardică. C-Hernie peritoneo-pericardică congenitală la pisică, cordul are aspect globoid dar se observă discontinuitatea diafragmului în porțiunea ventrală cu lipsa identificării hepatice. Agresivitatea dispneei este legată de asocierea tamponadei cu acumularea revărsatului pleural, situație în care se întâlnește dispneea severă, iar în cazurile de tamponadă acută făra pleurezie sau ascită, se observă doar o ușoară respirație abdominală (Fig.1,A). În situația în care discutăm despre o acumulare cronică de lichid pericardic, în cursul evoluției bolii cardiace (insuficiența de cord drept, cardiomiopatie dilatativă etc.), atunci când este prezent revărsatul abdominal și pericardic (fără tamponadă) se poate observa, pulsul paradoxal (datorită reducerii pulsului în timpul inspirației), și distensia venelor jugulare (Fig.1, B) Dacă efuzia pericardică este asociată cu pleurezie sau edem pulmonar, mani-

festările clinice sunt dramatice, cu dispnee severă, respirație de tip bucal, hipoxie cerebrală, manifestări de șoc decompensat hemodinamic, senzație de moarte iminentă ( Fig.1C).

tativă cu disfuncție sistolică, cardiomiopatie secundară hipotiroidismului etc.).

Etiologia revărsatului pericardic este diversă, de la formațiuni tumorale pericardice (hemangiosarcom, mezoteliom, chemodectom, carcinom de tiroidă etc.), la chisturi pericardice, boala cardiacă sau boli infecțioase, neoplazice, traumatisme, coagulopatii etc.

După examinarea clinică, diferențierea acestor situații se realizează la examenul paraclinic („second opinion” sau “referral”), prin imagistică rontgen, ultrasonografie și electrocardiografie. Dacă este disponibil examenul radiologic, acesta poate da indicații despre o posibilă acumulare de lichid în sacul pericardic, cordul având un aspect radiologic globoid (Fig.2, A,B).

Auscultatoriu, zgomotele cardiace sunt reduse în intensitate, dar dacă pacientul este supraponderal sau în dispnee severă, nu reprezintă un criteriu patognomonic de diagnostic, reducerea zgomotelor cardiace întâlnindu-se în multe situații patologice (cardiomiopatie dila-

Dacă este disponibilă electrocardiografia, criteriile electrice întălnite în efuzia pericardică sunt reprezentate de microvoltaj (amplitudine redusă a complexelor cardiace) și alternanță electrică ( deflexiuni cardiace ce au amplitudine alternantă). 39

Fig.3 - Tipuri de alternanță electrică, cu diferite grade de microvoltaj și frecvență cardiacă în funcție de gradientul de presiune al revărsatului.

40 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

Fig.4- Micovoltaj în hipotiroidie, fără alternanță electrică și cu bradicardie Electrocardiograma prezintă un ritm accelerat, direct proporțional cu severitatea acumulării de lichid (Fig.3). Microvoltajul întâlnit în tamponada cardiacă nu trebuie confundat cu cel din cardiomiopatia secundară hipotiroidismului, frecvența cardiacă redusă și lipsa alternanței electrice fiind criterii de diagnostic (Fig 4). Examenul de referință pentru stabili-

rea diagnosticului este ultrasonografia (ecocardiografia). Ecocardiografia reprezintă o investigație complexă, acoperind o gamă variată de modificări morfologice și hemodinamice, dar medicul internist poate efectua ecocardiografia transtoracică de urgență pentru diagnosticarea inițială în vederea stabilizării și trimiterii la medicul specialist. Ecocardiografia transtoracică de ur-

gență vizează un plan de investigație rapid, și se poate efectua în poziție patrupedală (spre deosebire de ecocardiografia în decubit lateral prin masă fenestrată), pacientul în dispnee netolerând manipularea sau contenția. Postura este suficientă pentru stabilirea debitmetriei, a dimensiunilor cardiace sau evidențierea revărsatelor pleurale/pericardice (Fig.5).

Fig.5-Poziționarea pentru ecografia transtoracică de urgență, cu plasarea sondei ecografice în spatele olecranului drept, ușor sub articulația costocondrală, perpendicular pe planul toracelui. Se obține astfel o imagine în axul parasternal scurt (la nivelul mușchilor papilari) sau lung ( imagine tetracamerală),în funcție de orientarea sondei). 41

Fig.6- Ecocardiografie în tamponada cardiacă la câine Recunoașterea efuziei pericardice devine astfel facilă cunoscând tehnica ecografiei transtoracice de urgență și anatomia ecografică normală. Aspectul ecografic al revărsatului pericardic este de glob hipoecogen cu imagine centrală a cordului, miocardul prezentând aspect de semirigiditate prin pierderea sau reducerea relaxării acestuia. Sacul pericardic se evidențiază ușor prin aspectul sferic hiperecogen. În funcție de cantitatea de lichid acumulată, distanța ecografică măsurată este mai mică, respectiv mai mare (Fig.6).

Pregătirea locului de elecție pentru efectuarea pericardiocentezei de urgență se face după protocoalele obișnuite pentru asepsie, ținându-se cont de iminența procedurii. La nivelul toracelui drept, cu pacientul în decubit, se identifică spațiul intercostal 5 (Fig.7), numerotarea fiind facilă dacă se procedează retrograd (caudocranial), de la nivelul spațiului intercostal 12. Centeza se poate efectua între spațiile intercostale 4-6, cu asigurarea unui bloc local cu lidocaină în formă circulară față

Fig. 7- Identificarea locului de pericardiocenteză 42 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

de locul puncției, recomandându-se infiltrarea pleurei (din experiența proprie, în cazurile acute se poate face și fără). Cateterul sau acul se poate introduce cu sau fără ghidaj ecografic (Fig.8), perpendicular pe planul toracelui, pâna la evidențierea lichidului pericardic. După extragerea lichidului, se observă reducerea dimensiunii sacului pericardic și al conținutului, dar și abolirea stării de pseudorigiditate a miocardului cauzată de gradientul presional și creșterea amplitudinii complexelor cardiace pe electrocardiogramă (Fig.9).

Fig. 8-Poziționarea acului în pericardiocenteză

În patologia cardiacă, există afecțiuni cu rezolvare strict chirurgicală, fie că discutăm de abordarea endovasculară ( valvuloplastia cu balon, ocluzarea ductului arterial remanent, îndepărtarea paraziților din D. Immitis, implantarea stimulatorului endocardiac) sau prin intervenție invazivă cu toracotomie/sternotomie (ligaturarea ductului arterial remanent, pericardotomia, neoplazii, implantarea stimulatorului epicardiac etc.). O intervenție chirurgicală folosită frecvent și utilă atât în patologia cronică cât și în cea acută (masajul cardiac intern) este toracotomia laterală stânga. Pregătirea operatorie de urgență este reprezentată de pre-oxigenare, alături de anestezia inhalatorie cu intubație orotraheală și monitorizarea funcțiilor vitale.

Fig. 9-Ecocardiografie și electrocardiogramă după pericardiocenteză, același caz din figura 6.

După identificarea spațiului intercostal 4 sau 5 (în funcție de scopul toracotomiei), se deplasează cranial pielea

FIG.10, A pentru a sigila plaga post operatorie (Fig.10, A, B). Dacă se dorește abordarea aortei, a trunchiului pulmonar sau evidențierea bazei cordului, planul de incizie este în jumătatea anterioară a toracelui, apexul

FIG.10, B se abordează în jumătatea inferioară. Pentru exprimarea corectă a spațiului intercostal, se recomandă poziționarea unui prosop rulat în porțiunea cranială a toracelui, sub pacient. Incizia cutanată respectă disecția tuturor planurilor ana-

FIG.11 44 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

tomice (piele, fascii, cutaneus truncii etc.) cu prezervarea atunci când se poate a musculaturii. După disecția pâna la pleură, se pregătește ventilația asistată mecanic și se incizează pleura la mijlocului spațiului

Fig. 12-A,B intercostal Fig. 11.

gicale.

După incizarea pleurei, se aplică comprese umede pe marginile plăgii și se folosește depărtătorul costal pentru a crea o fereastră operatorie necesară desfășurării normale a intervențiilor chirur-

Lobii pulmonari sunt deplasați sub comprese umede cranial, respectiv caudal Fig 12, A,B. Îndepărtarea pulmonului din câmpul operator permite vizualizarea feței toracice cardiace, iar

pentru abordarea principalelor vase se efectuează identificarea și liftarea nervului vag (Fig. 13). Reperul anatomic reprezentat de nervul vag este foarte important în ligaturarea ductului arterial persistent (P.D.A.), median de acesta se poate identifica anatomia vasculară re-

Fig. 13 45

FIG.14 prezentată de aortă și trunchi pulmonar, cu orientarea oblică a ductului (Fig.14). Dacă se urmărește chirurgia la nivelul pericardului, se continuă ventral incizia la nivelul peretelui toracic, disecția pericardului permițând abordarea epicardiacă. Atunci când toracotomia laterală stânga se efectuează de urgență, în vederea resuscitării cardio-pulmonare cu masaj cardiac intern, disecția pericardului favorizează umplerea diastolică și revenirea activității cardiace în mod spontan, iar liftarea apexului cu sau fără comprimarea aortei abdominale duce la creșterea debitului cardiac către trunchiul superior. Incizia la nivel pericardic

se face longitudinal, cu secționarea ligamentului freno-pericardic, având ca reper în porțiunea mijlocie a feței toracice a cordului nervul frenic. Această abordare permite ablația chirurgicală a formațiunilor neoplazice de la nivel pericardic, mai puțin evidențierea tumorilor de atriu drept. După efectuarea intervenției de urgență, se îndepărtează compresele de la nivelul pulmonului, cu asigurarea re-expandării pulmonare prin ventilație asistată mecanic (Fig.15), urmărindu-se revenirea țesutului pulmonar la elasticitatea fiziologică (care după compresiunea intraoperatorie prezintă colabare și amprentă).

46 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

O atenție deosebită necesită îndepărtarea tuturor compreselor folosite la manipularea pulmonului și a peretelui toracic. Se efectuează lavaj toracic cu soluție salină încălzită, cu antibiotic, apoi se aspiră conținutul. La acest nivel se poate efectua infiltrația locală cu lidocaină a peretelui intercostal/pleură/țesut muscular, pentru a reduce durerea postoperatorie. Închiderea peretelui toracic se poate realiza prin folosirea aproximatorului de coaste sau prin măsurarea a două spații intercostale intacte, și afrontarea aspectului cranial al unei coaste cu aspectul caudal al celeilalte coaste. După afrontarea coastelor se încearcă etanșeizarea

FIG.15 plăgii prin sutura în bloc a țesuturilor. Se efectuează evacuarea epanșamentelor prin aspirație cu valvă unidirecțională sau se montează pleurostomă. Aplicarea bandajului compresiv nu este recomandată pentru impedimentul de a reduce complianța cavității toracice, ținându-se cont că mecanica respiratorie implică orizontalizarea coastelor concomitent cu aplatizarea cupolei diafragmatice. Mecanica respirației are o importanță deosebită în perioada post-operatorie, unde durerea toracică asociată cu dispneea/polipneea poate fi un factor de decompensare prin șoc dureros, analgezia în perioada ulterioară fiind esențială.

COnClUzIe În concluzie, pericardocenteza și toracotomia reprezintă două din cele mai uzitate manopere chirurgicale de urgență în patologia cardiacă. Pericardocenteza prezintă o importanță uriașă în terapia de urgență a revărsatelor pericardice și în resuscitarea cardio-pulmonară, iar toracotomia laterală permite abordarea de urgență sau nu a leziunilor neoplazice de la acest nivel, implantarea stimulatorului epicardiac, ventriculotomia, chirurgia toracică ș.a.m.d.

BIBLIOGRAFIE 1. Miller M.S. și col,Textbook of canine and feline cardiology. 1993 2. Douglas K. Macintire și col, Manual of small animals emergency and critical care medicine,2005 3.Bonagura și Reef, Disorders of the cardiovascular system,2004 4. B. Egner, A. Carr, S. Brown,Blutdruck auf den Punkt gebracht, 2007 5.Ettinger S., Feldman E., 2005 - Textbook of Veterinary Internal Medicine 6th Ed 6.Martin M. 2007 - Small animal ECGs: An introductory guide. 2NdEdition 7.Borgarelli M 2008 - Survival Characteristics and Prognostic Variables of Dogs with Mitral Regurgitation Attributable to Myxomatous Valve Disease. J Vet Intern Med;

medicală

obezitatea la animalele de companie

Dr. MonICa nIță medic veterinar editor Veterinarul

Obezitatea este descrisă oficial ca fiind o boală caracterizată prin acumulare excesivă de țesut adipos, în așa măsură încât sănătatea animalului riscă să fie sever afectată.

n trecut mulți medici veterinari nu au considerat obezitatea ca fiind o problemă serioasă, ci mai degrabă o problemă estetică. Totuși, astăzi aceasta este recunoscută ca fiind o afecțiune medicală importantă deoarece predispune pacienții la o varietate de tulburări, inclusiv osteoartrită, boli cardiorespiratorii, diabet zaharat, constipație, dermatită, risc anestezic crescut și durată de viață scăzută. În plus, în urma unor studii recente care au demonstrat faptul că aproximativ 40% dintre animalele de companie sunt supraponderale, obezitatea este în prezent cea mai frecventă afecțiune medicală a animalelor cu proprietar și o mare problemă de bunăstare a acestora. Acest articol evidențiază factorii de risc asociați obezității la animalele mici, oferă soluții pentru gestionarea afecțiunii și sugerează niște strategii prin care această boală ar putea fi evitată.

FACtORII De RIsC Greutatea corporală poate fi controlată prin ajustarea atentă a consumului de calorii raportat la consumul de energie într-un anumit interval de timp. Obezitatea apare atunci când aportul de calorii depășeste cheltuielile energetice ale organismului pentru o perioadă mare de timp, iar diverși factori pot facilita apariția unui asemenea dezechilibru (a se vedea tabelul de mai jos). Anumite boli (ex.: hipotiroidismul și hiperadreno-

corticismul) pot predispune pacienții la obezitate. Totuși, acest lucru se întâmplă rar (0.2% dintre cazurile de hipotiroidism) și nu în toate cazurile se instalează obezitatea (aproximativ 40% dintre animalele cu hipotiroidism) (Panciera 1994). De aceea, asemenea afecțiuni pot fi luate în calcul numai pentru un număr mic de cazuri (probabil mai puțin de 1%), iar majoritatea câinilor supraponderali observați în clinici vor suferi doar de obezitate simplă. Cercetările recente făcute pe oameni sugerează faptul că genetica joacă un rol important în apariția obezității (Frayling et al. 2007). Dată fiind predispoziția de rasă raportată la câini și pisici, influențele genetice sunt de asemenea probabile la aceste specii. Cu toate acestea, deși defectele genetice recesive rare reprezintă o cauză puțin frecventă a obezității la oameni, ele nu au fost încă recunoscute la animalele de companie. Sterilizarea predispune atât cainii cât și pisicile la obezitate, iar majoritatea studiilor sugerează faptul că acest efect este datorat unei modificări a comportamentului, ducând la creșterea aportului de alimente și diminuarea activității fizice (Hart și Barrett 1973, Nguyen et al. 2004). Factorii alimentari sunt cu siguranță importanți pentru ambele specii.

48 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

Interpretarea greșită dată de către proprietari comportamentului legat de alimentație reprezintă un factor critic al obezității la pisici. În sălbăticie, pisicile consumă în cantități mici, având parte zilnic în mod normal de multe mese (între 10 și 15) reduse în conținut (Heath 2005). În ciuda acestui lucru, mulți proprietari aleg să își hrănească pisicile cu două sau trei mese mari zilnic. În plus, pisicile nu prezintă o nevoie inerentă de interacțiune socială în timpul meselor. Atunci când o pisică urmărește să stabilească contact cu proprietarii, aceștia presupun adesea că animalul este înfometat și că cere să manânce chiar și atunci când în realitate nu se întâmplă acest lucru. Cu toate acestea, dacă pisicii i se oferă hrană în astfel de momente, aceasta va învăța curând că inițierea contactului cu proprietarul are ca urmare primirea de recompense comestibile. Oferirea de alimente în cantități mari sau cu conținut energetic ridicat pot duce la un aport excesiv de hrană și pot predispune animalul la obezitate. O altă impresie greșită este aceea că numai pisicile foarte tinere sunt interesate de joacă, când în realitate aceasta este necesară pe tot timpul vieții animalului. Proprietarii de câini sunt adesea obligați să le asigure acestora exerciții fizice regulate, prin

sPeCIA

AsOCIAțI CU ObezItAteA

FăRă AsOCIeRI CU ObezItAteA

de tip comercial în comparație cu hrana preparată în Numărul de mese și recompense administrate zilnic Hrana casă Ingerarea de resturi de la masă Câini

Prezența câinelui atunci când proprietarii prepară sau își consumă propriile alimente Alimentația cu branduri de hrană de slabă calitate (în comparație cu brandurile de hrană premium) Alimentația cu hrană de tip premium

Pisici

Conținutul de macronutrienți din hrană (ex.: conținutul de carbohidrați)

Alimentația la discreție Alimentația cu carne proaspătă sau resturi de la masă

Fig.1 joacă și plimbări; spre deosebire de câini, opțiunile pentru stimularea activităților fizice ale pisicilor sunt în mare parte limitate la stimularea jocului, însă mulți proprietari nu cunosc acest lucru.

FACtORII De RIsC AsOCIAțI CU ObezItAteA 1. Factori iatrogeni

n medicamente ce cauzează polifa-

gie

n terapia cu hormoni glucocorticoizi n anticonvulsivante n hipotiroidismul secuntar tiroidectomiei bilaterale la pisici n boli endocrine (hipotiroidism, hiperadrenocorticism)

2. Factori individuali

n vârsta (câinii și pisicile de vârstă medie) n sexul (cățelele, motanii) n statusul hormonal (animalele streilizate) n rasa o câini: Labrador retriever, Cavalier King Charles spaniel, Cocker spaniel, Beagle o pisici: pisicile de rasă comună n stilul de viață o câini ținuți în apartament o pisici ținute în apartament o câini inactivi n factori umani o proprietari vârstnici o obezitatea proprietarilor o proprietari de sex feminin o venit insuficient (proprietari de câini) o relație strânsă proprietar-animal

3. Factori comportamentali

n La câini o umanizarea excesivă o obiceiuri de hrănire o lipsa de interes a proprietarului pentru asigurarea îngrijirii preventive a animalului n La pisici o relație strânsă animal-proprietar o substituirea de către pisici a apropierii umane o anxietatea sau depresia pisicii o interpretarea greșită a comportamentului de joacă din partea proprietarului datorată timpului insuficient pe care îl petrece cu animalul o interpretarea greșită a coportamentului de hrănire din partea proprietarului

4. Factorii alimentari în relație cu obezitatea (fig. 1)

estIMAReA ObezItățII Diverse tehnici sunt disponibile pentru estimarea structurii corporale, fiecare dintre acestea fiind folosite pentru departajarea categoriilor în funcție de modul în care măsurătorile sunt folosite într-un cadru științific, dacă sunt obținute ca urmare a unei prime vizite medicale sau a unei trimiteri din partea unui alt medic veterinar. DEXA (Dual Energy X-ray Absorptiometry) este considerată o metodă precisă și reprezintă cel mai bun mijloc neinvaziv de măsurare a compoziției corporale. Totuși, costurile sale ridicate o înlătură de pe lista investigațiilor uzuale din clinicile veterinare. Cele mai răspândite proceduri can-

titative sunt reprezentate de către morfometrie (zoometrie), măsurarea impedanței bioelectrice și calcularea scorurilor condiției corporale. Un număr de scheme pentru măsurarea scorului condiției corporale sunt disponibile, toate acestea combinând evaluarea ochiometrică cu palpația pentru aprecierea masei de țesut adipos. Atunci când sunt folosite de personal experimentat, scorurile sunt relativ- repetabile printre observatori și se corelează bine cu harta țesutului adipos determinată prin DEXA. Evaluarea regulată a scorului condiției corporale reprezintă o metodă simplă de monitorizare a sănătății animalului de companie; creșterea acestuia poate fi identificată rapid și sugerează că animalul devine supraponderal, în timp ce scăderea acestuia semnalizează o posibilă malnutriție sau o posibilă afecțiune internă. Scorul de condiție corporală actual al unui individ obez poate fi de asemenea folosit ca și referință pentru stabilirea greutății corporale dorite prin slăbire estimând că fiecare punct (pe o scară de la unu la zece) sau jumătate de punct (pe o scară de la unu la cinci) se corelează cu o creștere de aproximativ 10 – 15% a greutății corporale. În ciuda simplității și utilității acestui sistem, medicii veterinari din anumite părți ale lumii nu îl folosesc foarte des în cabinetele veterinare mai mici.

eFeCtele HRănIRII lA DIsCRețIe AsUPRA lOngeVItățII Un studiu științific pe termen lung al coloniilor a comparat un grup martor (hrănit ad libitum timp de trei ani și trei 49

luni, iar apoi doar la nivel de menținere) cu un grup hrănit cu o dietă restrictivă (cuprinzând aproximativ 75% din cantitatea oferită grupului-martor) (Keanly et al. 2002). Concluziile importante ale acestui studiu au fost acelea că: n câinii din grupul martor au fost supraponderali (scorul mediu al condiției corporale a fost între șase și nouă) ; n câinii hrăniți cu dietă restrictivă au avut mai puțin țesut adipos corporal; n durata de viață a fost semnificativ mai scurtă în grupul martor (în medie 11 ani și trei luni în comparație cu treisprezece ani); n sensibilitatea la insulină a fost mai mică în grupul martor, deși acești câini nu prezentau simptome clinice de diabet; n câinii hrăniți cu dieta restricționată aveau concentrații mai mici ale trigliceridelor și tri-iodotironinei din sânge; n prevalența și severitatea osteoartritei a fost mai mare în grupul martor, mai ales la nivelul șoldurilor și umerilor; n câinii din grupul martor au avut o prevalență mai mare a displaziei de șold. Aceste rezultate sunt convingătoare și oferă motive pentru reglarea aportului energetic al câinilor, astfel fiind preîntâmpinată obezitatea animalelor.

AFeCțIUnI AssOCIAte CU ObezItAteA lA CâInI șI lA PIsICI câini

n Afecțiuni ortopedice: afecțiuni ale ligamentelor încrucișate, osteoartrită, fracturi ale condililor humerali, afecțiuni ale discurilor intervertebrale, displazie de șold; n Afecțiuni endocrine: hipotiroidism, hiperadrenocorticism, diabet zaharat, sindrom metabolic (experimental); n Tulburări lipidice: hipercolesterolemie ușoară, hipertrigliceridemie, concentrații plasmatice mărite ale acizilor grași ne-esterificați; n Tulburări alimentare: afecțiuni ale cavității bucale, pancreatită; n Afecțiuni uro-genitale: Afecțiuni ale tractului urinar, incontinență urinară, urolitiază cu oxalați de calciu, carcinom urotelial tranzițional, boală glomerulară (experimental), distocie; n Probleme cardio-respiratorii: colaps tracheal, disfuncții cardiace, disfuncții ale tractului respirator,

hipertensiune, tromboza venei porte, hipoxie miocardică; n Afecțiuni tegumentare: nicio afecțiune oncologică raportată; n Afecțiuni oncologice: risc variabil de neoplazie (crescut doar în unele studii), carcinom urotelial tranzițional; n Alte probleme: risc anestezic crescut, toleranță scăzută la căldură.

pisici

n Afecțiuni ortopedice: șchiopături frecvente n Afecțiuni endocrine: diabet zaharat; n Tulburări lipidice: lipidoză hepatică; n Tulburări alimentare: afecțiuni ale cavității bucale, risc crescut de boli gastrointestinale, predispoziție la diaree; n Afecțiuni uro-genitale: afecțiuni ale tractului urinar; n Probleme cardio-respiratorii: nu au fost raportate; n Afecțiuni tegumentare: risc crescut de dermatoză; n Afecțiuni oncologice: risc crescut de neoplazie; n Alte probleme: nu au fost raportate.

COnseCInțele PAtOlOgICe Ale ObezItățII La oameni, obezitatea este cunoscută ca având consecințe medicale serioase, precum durata scăzută de viață și predispoziția la anumite afecțiuni, inclusiv la diabetul zaharat de tip 2, la sindromul metabolic, hipertensiune, boli coronariene, ciroză non-alcoolică, neoplazii (ex.: cancer de sân, cancer ovarian, cancer de prostate), osteoartrită și boli respiratorii. În același mod, obezitatea are efecte nefavorabile asupra stării generale de sănătate și asupra longevității câinilor și pisicilor. Au fost raportate diverse asocieri de boli, dintre care cele mai importante sunt afecțiunile ortopedice la câine și diabetul zaharat la ambele specii.

PAtOgenezA bOlIlOR AsOCIAte ObezItățII Asocierile secundare de boli rezultă fie din efectele "mecanice", fie din cele "endocrine" ale depozitelor de țesut adipos alb. Efectele mecanice includ presiune excesivă asupra articulațiilor și structurilor osoase (care agravează bolile ortopedice), constricția structurilor ce se pot colapsa (ceea ce agravează afecțiunile

50 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

tractului respirator superior și incontinența urinară), inabilitatea animalului de a se toaleta și disiparea redusă a căldurii corporale datorată efectului izolator al țesutului gras (care poate predispune animalul la șoc termic). Tulburarea funcției normale a țesutului adipos alb este recunoscută ca fiind un mecanism patogenetic major al obezității. Țesutul adipos alb secretă o serie de factori "chimici" care au un efect regulator asupra multor sisteme din corp. De o importanță aparte sunt o serie de citokine, chemokine și alte proteine cu rol în procesul inflamator (denumite generic "adipokine") secretate de către acest țesut pe măsură ce crește în volum; într-adevăr, obezitatea se caracterizează printr-o stare de inflamație cronică. Creșterile producției unor anumite adipokine "inflamatorii" (ex.: leptina, factorul "alfa" de necroză celulară, interleukina 6, inhibitorul activatorului plasminogenului 1 și haptoglobina) au fost asociate cauzal cu dezvoltarea sindromului metabolic și a altor afecțiuni corelate cu obezitatea. Expresia genetică a adipokinelor inflamatorii a fost documentată recent în probele de țesut adipos alb de la câine (Ryan et al. 2009). A fost demonstrată independența concentrației plasmatice de leptină față de sensibilitatea la insulină atât la pisicile suple cât și la cele supraponderale (Appleton et al. 2002), aceasta sugerând faptul că există similitudini ale mecanismelor patogenetice la animalele de companie.

COntROlUl ObezItățII La oameni, abordarea cea mai reușită pentru tratamentul obezității severe îl reprezintă chirurgia bariatrică, dar acest lucru nu se justifică etic la animalele de companie. Terapia dietetică rămâne cea mai frecventă abordare pentru controlul obezității la câini și pisici, deși două medicamente inhibitoare de proteine de transfer membranar microsomal (dirlotapidă și mitratapidă) au fost realizate recent special pentru scăderea în greutate a câinilor (nu și a felinelor). Indiferent dacă regimul alimentar sau medicația ar fi aleasă pentru inducerea pierderii în greutate, succesul pe termen lung poate fi atins prin modificarea permanentă a stilului de viață al animalului, pentru a se putea preveni reapariția obezității.

Regimul alimentar În confruntările cu animalele obeze, folosirea dietelor special formulate pentru hrănire în timpul pierderii în greutate este cea mai indicată. Aceste tipuri

de hrană sunt de obicei sărace în grăsimi și calorii, dar sunt suplimentate cu proteine și micronutrienți pentru a asigura evitarea deficiențelor care pot apărea atunci când aportul energetic este scăzut. În ceea ce privește câinii, folosirea unei diete speciale pentru pierderea în greutate care combină niveluri ridicate de proteine și fibre are un efect mai bun asupra nivelul de sațietate, decât în cazul dietelor suplimentate exclusiv doar cu proteine sau fibre. Asemenea diete pot îmbunătăți rezultatele regimului alimentar prin accelerarea scăderii în greutate și creșterea ritmului de pierdere a țesutului adipos. Totuși, acest tip de regim nu este optim pentru pisici deoarece nivelul proteic din hrană este un factor esențial pentru stimularea apetitului acestei specii. În schimb, pisicile ar trebui să primească diete cu conținut moderat de proteine combinate cu fibre. S-a dovedit că suplimentarea dietei cu L-carnitină în produsele dietetice menține intactă musculatura în procesul de slăbire (McIntosh 2001). Oxidarea accelerată a acizilor grași și disponibilitatea energetică pentru sinteza de proteine la nevoie, pot reprezenta mecanismele acestui efect protector al țesuturilor musculare. Indiferent de tipul de dietă ales, este imperios necesar ca nivelul de energie să fie alocat corect. Localizarea exactă a energiei variază în funcție de caracteristicile fiecărui câine sau pisică, de dieta aleasă și de alți factori (ex.: volumul de exerciții fizice și capacitatea de a le executa). Toate calculele energetice trebuie să se bazeze pe greutatea optimă și nu pe cea actuală. Este de asemenea important să se țină cont de faptul că alocarea energetică inițială este doar un punct de pornire, iar aceasta necesită ajustări în timpul programelor de slăbire, de obicei prin diminuarea cantității de hrană primită de către animal. Cântărirea rațiilor zilnice cu un cântar electronic este recomandată, deoarece alte metode de determinare a cantităților (ex.: cești gradate) nu sunt de încredere. Pe cât posibil, niciun adaos la rație nu va fi oferit de către proprietari sau însușit de către animal. Recompensele sănătoase pot fi acceptate, cu condiția să fie luate în calcul pentru stabilirea necesarului energetic total alocat și să asigure mai puțin de 5% din totalul necesarului zilnic recomandat. Lichidele (ex.: laptele) și hrana utilizate pentru facilitarea administrării orale a medicamentelor pot fi de asemenea o sursă importantă de calorii, iar proprietarii ar trebui să fie descurajați să le folosească. Studiile au arătat că necesarul mediu

de energie pentru scăderea în greutate la câini este 60% din necesarul caloric la greutatea optimă, în timp ce pisicile necesită în medie 32 kcal/kg ca necesar energetic pentru scăderea în greutate (German et al. 2008). La acest nivel de restricție, studiile au demonstrat că rata medie săptămânală de scădere în greutate este aproximativ 0.8% din greutatea corporală, în cazul ambelor specii. Monitorizarea atentă este necesară și aportul energetic trebuie redus progresiv pentru a se asigura o continuă pierdere în greutate. Folosirea unei diete bogate în proteine este importantă deoarece, chiar dacă scăderea în greutate nu este atât de rapidă, cantitatea de țesut muscular pierdut este mai redusă.

Estimarea greutății corporale optime Studiile recente au demonstrat faptul că fiecare punct de scor al condiției corporale, între cinci și nouă, într-un sistem cu nouă puncte de scor corporal, se aproximează la 10% din greutatea corporală în exces (calculată în funcție de greutatea inițială)(German et al. 2009). De aceea, greutatea corporală optimă poate fi calculată folosindu-se următoarea ecuație:

gReUtAteA IDeAlă = gReUtAteA ACtUAlă – (gReUtAteA ACtUAlă x PROCent De sUPRAPOnDeRAbIlItAte)

Exemplu Pentru un animal care cântărește 50 kg, cu un scor de condiție corporală de 9/9 (ex.: aproximativ 40% peste greutatea normală), greutatea ideală poate fi calculată după cum urmează: Greutatea optimă = 50 kg – (50 x 0,4) = 30 kg Trebuie luat în considerare faptul că asemenea calcule pot reprezenta un reper rezonabil, acestea putând suprasau subestima greutatea optimă, și prin urmare, și aprecierea greutății finale. Datorită acestui aspect, animalele de companie trebuie monitorizate atent în timpul programelor de reducere a greutății și trebuie făcute în permanență modificări ale schemei de slăbire, după caz.

Terapia farmaceutică și scăderea în greutate Medicamentele dirlotapide și mitratapide au fost aprobate recent pentru utilizarea la câini, dar nu și la pisici. Ambele medicamentele au efect local la nivelul

enterocitelor prin inhibarea proteinelor de transfer microzomal al trigliceridelor. Prin blocarea acestor molecule, asamblarea și eliberarea particulelor de lipoproteine în fluxul sanguin este împiedicată, iar consumul de calorii este scăzut parțial prin reducerea absorbției lipidelor, dar predominant prin reducerea apetitului. Motivul celui de-al doilea mecanism nu este cunoscut, dar se presupune că este datorat eliberării unui semnal necunoscut de sațietate provenit de la nivelul tractului gastrointestinal (posibil peptide YY), care are un efect central la nivelul “centrului nervos al sațietății”. Asemenea medicamente pot avea beneficii speciale în cazul manifestărilor comportamentale neplăcute asociate cu restricțiile de dietă (de ex.: cerșitul și căutarea de resturi alimentare) care duc la afectarea relației cu proprietarul. Folosirea terapiei medicamentoase în paralel cu controlul dietei nu este recomandată deoarece cele mai multe diete pentru slăbire au conținut scăzut în grăsimi, și atât dirlotapidele cât și mitratapidele par a fi mai eficiente atunci când dieta alimentară are conținut normal de grăsimi. Dirlotapida este aprobată în SUA și Europa pentru uzul veterinar și poate fi folosită continuu timp de 12 luni. Scăderea greutății apare la o rată constantă (0,75%, în medie, pe saptamână), dar creșteri periodice ale dozelor sunt necesare pentru a menține scăderea în greutate. Au fost demonstrate până astăzi, prin studii clinice, scăderi semnificative în greutate. Mitratapida este aprobată pentru uz veterinar doar în Europa și are un mecanism de acțiune similar cu dirlotapida. Totuși, în loc de dozaje pe perioade lungi, acest medicament este folosit pe perioade de două, trei săptămâni separate prin pauze de câte două săptămâni, în combinație cu controlul dietei și modificări ale comportamentului de hrănire. Efecte adverse pot apărea ca urmare a administrării dirlotapidei și mitratapidei, și pot fi observate la până la 20 la sută dintre pacienți. (Gossellin și alții 2007a). Ele pot fi de natură gastrointestinală (de ex. vomă și diaree). Proprietarii acceptă mai ușor aceste efecte adverse dacă sunt avertizați în prealabil în legătură cu acestea. În timp ce aceste medicamente oferă o cale ușoară pentru scăderea în greutate, pofta de mâncare revine rapid după întreruperea terapiei dacă nu sunt implementate și alte strategii (de ex., impunerea schimbării programului de hrănire sau a schimbării 51

comportamentului) care să prevină o creștere rapidă și previzibilă în greutate.

controlul modului de viață Stimularea activității fizice este un adaos folositor la orice planificare de control a dietei, deoarece promovează pierderea de grăsime și poate ajuta la păstrarea țesuturilor fără grăsime în timpul scăderii în greutate. Planul exact trebuie adaptat individual și trebuie luată în considerare orice problemă medicală curentă. Tipurile de activitate fizică recomandate pot varia în funcție de fiecare pacient în parte, dar trebuie sa includă: n Exerciții controlate (de ex. plimbare în lesă); n Exerciții libere (de ex. fără lesă); n Înot și hidroterapie; n Plimbare pe banda de alergare. Lucrări recente au arătat faptul că includerea unui regim organizat, cum ar fi plimbarea pe o bandă de alergare în apă într-un plan de control al greutății pentru câini poate îmbunătăți rata scăderii în greutate (de ex.: 1,5% în comparație cu 0,8% din greutatea inițială, pe săptămână) (Chauvet și alții 2010). Exercițiile la pisici pot fi încurajate prin stimularea activităților de joacă cu jucării (de ex. cu undițe de jucărie). Suplimentar, atât câinii cât și pisicile pot fi încurajați să își “câștige” hrana prin mutarea bolului de mâncare între camere sau prin folosirea jucăriilor pentru hrănire. Există beneficii adiționale pentru exerciții dincolo de simplul consum de calorii care, de fapt, sunt eforturi relativ mici în comparație cu restricția de calorii prin dietă sau metode famaceutice. Beneficiile adiționale ale exercițiilor includ: n Întreținerea masei musculare și a ratei metabolice de repaos; n Mobilitate îmbunătățită; n Beneficii cardiovasculare; n Îmbunătățirea legăturilor proprietar – animal de companie prin dezvoltarea unei relații bazate mai degrabă pe joacă decât pe mâncare; n Stimularea mentală, bunăstarea și calitatea vieții; n Aplicabilitate și rezultate imbunătățite ale planului de control al greutății, în ansamblul său.

monitorizarea scăderii în greutate Este esențial ca orice plan de scădere în greutate să fie monitorizat corect. Aceasta implică multă muncă, necesită un anume grad de experiență și antrenament în domeniul sfătuirii proprietarului, și deseori necesită un membru de

echipă dedicat. Progresul pacientului trebuie monitorizat îndeaproape, în mod particular în perioada de început, deoarece atunci este cel mai probabil ca problemele să fie întâlnite. Inițial, este recomandat ca animalele să fie evaluate la fiecare două săptămâni, dar acest interval poate fi extins dacă este obținută o scădere consistentă în greutate. Dacă monitorizarea este mai frecventă de patru săptămâni, credibilitatea metodei poate dispărea. Aceste programări oferă oportunitatea de a verifica conformitatea, de a răspunde oricăror îngrijorări ale proprietarului (de ex., efecte secundare ale medicamentelor, comportamentul de cerșire), și de a oferi păreri, încurajări și ajutor. Greutatea corpului este principalul țel și este folosită pentru a determina dacă un plan de scădere în greutate necesită să fie modificat în vreun fel (de ex., reducerea consumului de alimente, creșterea dozelor de medicamente). Când se monitorizează greutatea corporală, folosirea aceluiași tip de cântar va minimiza variația de măsurători. O bandă de măsurare poate fi folosită pentru a verifica circumferința toracică și abdominală ca și metodă suplimentară de a sublinia progresul în termeni pe care proprietarul îi va înțelege (de ex., la fel ca la scăderea mărimii taliei la oameni). Fotografii periodice, de preferat luate de o manieră standardizată, pot de asemenea oferi o demonstrație vizuală excelentă a succesului. Între vizite, proprietarul trebuie încurajat să noteze consumul de alimente și exercițiile într-o agendă, iar aceste informații pot fi de asemenea analizate. Motivarea proprietarului este cheia unui rezultat de succes. Stimulente cum ar fi premiile pentru “cel mai slab rezultat al lunii” sau certificate de realizări sunt metode de motivare în planurile de slăbire pentru oameni și merită să fie luate în considerare și pentru animale de companie. Convorbiri telefonice proactive (de ex. de către un asistent veterinar) sunt o metodă excelentă de verificare a progresului, întărirea complianței și rezolvarea oricărei probleme cât mai devreme posibil. Este esențial să se continue monitorizarea greutății corporale după ce greutatea ideală a fost atinsă pentru a se asigura că scăderera în greutate este menținută. Ca și în cazul oamenilor, un recul a fost demonstrat după scăderea în greutate la câini (Laflamme și Kuhlman 1995, Gossellin și alții 2007b).

52 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

PReVenIReA Prevenția este mai bună decât tratamentul și de aceea sănătatea și bunăstarea animalelor de companie vor fi îmbunătățite în mod marcant prin prevenirea apariției obezității în primul rand, în loc de tratament când aceasta a apărut. Medicii veterinari au încrederea clienților lor și sunt, prin urmare, într-o poziție unică de a oferi educație cu privire la pericolele obezității la animalele lor de companie. Principiile cheie ale unei strategii de prevenire sunt: n Cântărirea și evaluarea stării corpului de fiecare dată când un câine sau o pisică vizitează clinica. Aceasta poate identifica o creștere în greutate într-o fază incipientă, care poate fi corectată înainte de apariția obezității; n Educația proprietarilor asupra obezității și nevoii de a o preveni. Aceste sfaturi pot fi incluse la fiecare verificare a sănătății; n Prevenirea creșterii în greutate a pacienților după sterilizare. Sterilizarea poate predispune animalele la obezitate, deci este recomandat să se planifice două sau trei verificări ale greutății în primele 6 până la 12 luni după castrare pentru a identifica acele animale de companie cu risc de creștere a greutății pentru a o controla înainte de a deveni o problemă. Consumul de alimente trebuie ajustat corespunzător; n Atenția la creșterea în greutate a animalelor de companie de vârstă mijlocie. Pisicile și câinii cu vârsta între cinci și 10 ani sunt predispuși în mod particular la obezitate și trebuie monitorizați în mod regulat (prin măsurarea greutății și evaluarea condiției corpului) pentru identificarea animalelor cu risc; n Promovarea unui stil de viață sănătos. Strategiile includ ca proprietarii să fie conștienți de nevoia unui echilibru al energiei (consumul de alimente să corespundă energiei cheltuite), promovarea activității fizice regulate pentru câini și pisici și monitorizarea regulată a greutății corporale.

medicală

obezitatea la cai O problema actuală În paralel cu epidemia de obezitate umană, există o recunoaștere tot mai mare că obezitatea este comună pentru mai multe specii de animale domestice, inclusiv pentru cai. Mai mult, motivele pentru care animalele domestice dezvoltă obezitatea sunt similare cu cele care au fost atribuite obezității la oameni. În 1994 mai puțin de 10% dintre cai și ponei aveau probleme cu greutatea, în timp ce în prezent aproximativ 30% din aceste animale sunt supraponderale. În mod normal, practicile de creștere contemporane se caracterizează prin furnizarea de rații bogate în resurse energetice la caii care au o activitate fizică mare. Această scurtă revizuire este destinată evidențierii aspectelor legate de obezitatea ecvină și pentru a vedea diferențele între riscurile medicale dintre obezitatea la cai dar și cea de la oameni.

a și specii ierbivore, caii au evoluat cu o dependență pentru iarba furajeră pentru cerințele lor nutriționale. În consecință, în timpul sezonului de toamnă, caii ingeră cantități tot mai mari de furaje și astfel crește țesutul adipos pentru pregătirea sezonului de iarnă. Pofta de mâncare și adipogeneza, în acest moment, împreună cu dobândirea unui strat gros de păr sunt stimulate la ierbivore de o peptidă (POMC) din hipofiză. Aceste modificări reprezintă un mecanism critic de supraviețuire care permite stocarea de energie sub formă de grăsime corporală de-a lungul lunilor de iarnă.. Această revărsare sezonieră de peptidă reprezintă o importantă diferență între ierbivore și oameni. Spre deosebire de glanda pituitară de la om, la ierbivore există un lob intermediar în glanda pituitară. Acest lob intermediar joacă un

rol critic în managementul endocrinologic referitor la starea organismului în vederea schimbărilor sezoniere și dependența de disponibilitate a furajelor. În natură, perioada de asprime a mediului este finită și depozitele de grăsime achiziționate ar trebui să fie epuizate înainte de debutul primăverii și creșterea ierbii. În stare normală, achiziționarea de țesut adipos este importantă pentru supraviețuire, dar depozitarea acestuia în exces și persistența lui cronică exercită diverse efecte adverse asupra stării de sănătate a animalului. Atât rezistența la insulină cât și devoltarea unei ușoare spre moderat stări proinflamatorii au fost considerate ca fiind componente cheie ale mecanismului de supraviețuire în această perioadă aspră a mediului și ambele par să se dezvolte și să se rezolve în paralel cu achiziția și epuizarea țesutului adipos suplimentar la debutul și încheierea iernii. Unele animale, în virtutea impunerii de selecție naturală, au moștenit trăsături genetice care au facilitat supraviețuirea lor în perioade de asprime a mediului. Despre aceste animale se spune că au moștenit niște gene econom. Cu toate acestea, este posibil ca diverse procese fi-

54 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

ziologice să contribuie la conceptul de economie, rezistența la insulină părând să fie o componentă importantă. Un bun exemplu de selecție naturală este porcul din rasa Ossabaw Island. În urma abandonului pe o insulă barieră în largul coastei de Georgia (Ossabaw Island) de către coloniștii spanioli în urmă cu aproximativ 500 de ani, aceste suine au dezvoltat un genotip cumpătat pentru a supraviețui ciclurilor sezoniere de ospăț și foamete. Când le este permis să consume alimente în exces în captivitatea modernă, acești porci dezvoltă foarte repede cele mai înalte niveluri de lipide totale față de celelalte mamifere, dar și rezistență la insulină, intoleranță la glucoză, hipertrigliceridemie și hipercolesterolemie. Suinele din rasa Ossabaw Island dezvoltă leziuni aterosclerotice coronariene care practic sunt imposibile de distins de leziunile de la oameni. În acest scop, aceste suine sunt investigate în prezent ca modele de animale mari ale sindromului metabolic și diabet zaharat cu relevanță pentru medicina umană. Măsura în care diferite rase de cai au moștenit genele econom nu sunt încă cunoscute, dar este rezonabil să se considere că unele rase de ponei, fiind mai

rezistente decât caii la insulină pot reprezenta exemple de cabaline specifice acestui fenomen. Interesant este faptul că unele rase de ponei sunt de asemenea predispuse la laminită ca și caii.

DezVOltAReA șI ReCUnOAșteReA ObezItățII lA CAI Prevalența obezității la animale este slab cunoscută atât de clinicienii veterinari dar și de proprietari. De fapt, mulți proprietari de animale consideră un grad de obezitate acceptabil și chiar de dorit. În anumite categorii din industria ecvină, caii sunt notați competitiv prin caracteristicile lor fizice. La aceste evenimente, un grad de obezitate este adesea considerat un avantaj. Caii obezi se confruntă adesea cu mai multe probleme de sănătate decât cei slabi. (Fig. 2 A-Aspectul fizic tipic de ponei obez. Scorul condiție organism pentru acest ponei este de 9 din 9 (scor maxim obezitate = 9) ; B-Aspectul fizic tipic de cal slab. Scorul condiție organism pentru acest cal este 2 din 9.) Există în mod clar nevoie de o serie de criterii prin care caii ar putea să fie notați în ceea ce privește țesutul adipos din întregul corp. Întrucât, în contextul uman, indicele de masă corporală a găsit utilitate în această privință, recent s-a mai sugerat că simpla măsurare a circumferinței taliei (la om) a individului este un excelent indicator al țesutului adipos visceral. În domeniul ecvin, au fost recomandate diverse metode pentru a evalua adipozitatea relativă a pacienților, inclusiv starea corpului, indexul masei corporale a cabalinelor și utilizarea ultrasonogramei pentru evaluarea grosimii țesutului adipos subcutan din apropierea bazei cozii. Determinarea grosimii țesutului adipos de la baza cozii și de la crupă s-au dovedit a fi predictori utili ai conținutului total de grăsime corporală, în comparație cu determinări bazate pe disecția carcasei. Ce este un 5 din 9 puncte și cum ar trebui să arate calul: spatele este plat cu nici o cută sau creastă, coastele nu se văd la o primă inspecție vizuală, dar se simt cu ușurință la palpare, grăsimea de la baza cozii începe să se acumuleze și să aibă o consistență spongioasă, greabănul apare rotunjit asupra proceselor spinoase iar umerii și gâtul se îmbină bine în corp. (Fig. 3 Ghid de notare în funcție de aspectul corporal) Specia ecvină a evoluat ca un ierbivor liber, care a mers distanțe mari în fiecare

Fig. 1 – Porc din rasa Ossabaw Island

Fig. 2 A-Aspectul fizic tipic de ponei obez. Scorul condiție organism pentru acest ponei este de 9 din 9 (scor maxim obezitate = 9) ; B-Aspectul fizic tipic de cal slab. Scorul condiție organism pentru acest cal este 2 din 9 zi, acordând o atenție mărită potențialilor prădători, în scopul de a găsi și ingera o cantitate suficientă și corespunzătoare de furaje. Cantitatea și tipul de specii de pajiști disponibile pentru caii în evoluție au fost semnificativ diferite față de cele prevăzute în general pentru caii din ziua de azi. Procesul de selecție naturală a optimizat metabolismul cabalinelor pentru hrănirea pe specii de pajiști native, care au fost relativ scăzute în conținutul de zahăr și de amidon. Ca și altor mamifere, cailor le lipsesc anumite tipuri de enzime capabile să digere pereții celulelor din diferite specii de plante. La caii sănătoși există o relație de simbioză cu o populație de bacterii într-un număr substanțial (microbiota/flora) conținută și menținută în intestinul lor gros. Intestinul gros al ecvinelor poate fi împărțit în trei părți asemenea unor camere de fermentare compartimentate special pentru furaje. La intrarea în intestinul gros, bolul alimentar este mai întâi prelucrat într-o cameră foarte mare, numită și fundul de sac. Digestia este ulterior mutată de la

cecum în camerele colonului ascendent (colonul drept ventral, colonul stâng dorsal și colonul drept dorsal). Digestia trece apoi prin colonul transversal scurt în colonul descendent și în cele din urmă este transformată în fecale. Cu ajutorul procesului de fermentare, bacteriile simbiotice degradează carbohidrații structurali ai pereților celulari ai plantei (celuloză, hemiceluloză și pectine) într-un lanț scurt sau în acizi grași care sunt absorbiți de căptușeala epitelială a colonului și folosite pentru energie. În multe privințe, aceste procese digestive la cabaline au evoluat cu accent pe utilizarea eficientă a carbohidraților structurali (fibre alimentare). Prin urmare, anumite specii de plante la care caii au fost adaptați prin selecție naturală tind să fie caracterizate de bun carbohidrat nestructural cu un conținut relativ scăzut în zaharuri și amidon. Există dovezi că furnizarea unei rații cu un conținut relativ ridicat în carbohidrați structurali la cai duce la diminuarea semnificativă a sensibilității la insulină.

Fig.4-Reprezentarea schematică a tractusului gastro intestinal la ecvine(din motive de claritate colonul descendent a fost exclus din imagine)

Fig. 3 Ghid de notare în funcție de aspectul corporal Constrângerile impuse de nevoile societății moderne cu privire la metodele prin care caii sunt cazați și hrăniți sunt de așa natură încât o mare majoritate a cailor domestici sunt fizic inactivi dar cu un aport al rațiilor alimentare foarte mare în ceea ce privește cerințele lor. Proprietarii de cai achiziționează rații cu o densitate energetică ridicată la recomandarea publicității atractive și a consilierii gratuite pe care o oferă cei mai importanți și influenți producători de furaje pentru cabaline. Mai mult, surse de furaje (pășuni, fân) utilizate pentru alimentația cailor se bazează de obicei pe pajiști care au fost îmbunătățite genetic în scopuri nutrioționale pentru anumite specii de animale (în special bovine). Aceste furaje sunt surse deosebit de bogate de zaharuri și amidon (conținut ridicat de carbohidrați selectivi) care au fost optimizate pentru creșterea rapidă în greutate a animalelor de fermă crescute pentru carne. Din punct de vedere evolutiv, calul a fost prevăzut cu un metabolism care a fost considerat cel mai potrivit pentru stilul de viață natural, înainte de influența domesticirii provocate de om. Prin urmare, nu este suprinzător faptul că, caii domestici dezvoltă obezitate în lumina faptului că ei tind să fie inactivi din punct de vedere fizic și li se oferă rații excesive în materie de energie (din perspectiva furajelor, cât și a cerealelor). Deși au existat câteva studii publicate care raportează incidența cu privire la

obezitate, se crede, deși anecdotic, că obezitatea este o problemă nerecunoscută și comună speciilor de cabaline. Într-un studiu, 45% din 319 cai selectați aleatoriu au fost marcați subiectiv ca fiind grași sau foarte grași. Interesant este faptul că în acest studiu, proprietarii acelorași cai subestimează în general semnificația obezității și nu au reușit să recunoască dezvoltarea acesteia la animalele lor. Pe baza rezultatelor acestui studiu, prevalența obezității la cai o depășește pe cea raportată de către alții pentru pisicile de companie (25.8%) și câinii de companie ( 25.2%). Recunoașterea pe scară largă a importanței relevanței obezității pentru sănătate în profesia de medic veterinar rămâne în mod clar aceeași ca și a omologului său, medicul uman. Acestea fiind spuse, multe din riscurile pentru sănătate asociate cu obezitatea umană, se referă la boli cronice la speciile cu o durată lungă de viață. Animalele domestice rareori ating vârste de peste 30 de ani. De-a lungul deceniului trecut, a existat un interes larg în faptul că rezistența la insulină reprezintă un factor de risc pentru laminită, o cauză comună și debilitantă pentru invaliditatea la cai. Cu toate acestea, măsura în care obezitatea contribuie la agravarea rezistenței la insulină, așa cum este și la om, nu a fost încă investigată în detaliu.

56 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

COnseCInțele ObezItățII AsUPRA sănătățII CAIlOR Unele consecințe asupra sănătății cabalinelor a obezității au fost atribuite simplei dobândiri de țesut adipos în exces a individului. Exemple de efecte adverse ale obezității includ intoleranța la efort fizic (atletism redus), termoreglare insuficientă, anomalii de reproducere, precum și dezvoltarea lipoamelor benigne în țesutul adipos mezenteric din abdomen. Lipoamele mezenterice au mai multe șanse de a se dezvolta la caii obezi și de a provoca obstrucții dureroase ale tractusului intestinal (colici). În unele cazuri, lipoamelenmezenterice dezvoltă un pedicul lung atașat și se spune că devin pediculate. Lipoamele pediculate tind să se deplaseze în interiorul abdomenului în așa fel încât să determine atât obstrucție și cât și ștrangulare obstrucționantă a intestinului. Caii afectați dezvoltă un debut cu o durere severă, șoc, și, fără intervenție chirurgicală de urgență, mor. Noi puncte de informare arată că, deși recunoscută și la alte specii, obezitatea contribuie la agravarea rezistenței la insulină la cai. Anumite condiții asociate cu rezistența la insulină pot fi, prin urmare, mai mult probabile la caii obezi. Mai exact, rezistența la insulină (și prin extensie obezitatea) a fost implicată în patogeneza laminitei, disfuncției hipofizare, osteocondritei, hiperlipemiei, diabetului zaharat și endotoxiemiei (in-

balinelor. Există totuși un dezacord cu privire la criteriile care ar trebui definite prin sindromul metabolic ecvin. În mod evident există diferențe substanțiale între omologul său uman și cel ecvin. Utilizarea termenului de sindrom metabolic ecvin înseamnă că starea endocrinologică pe bază de principiu unic este rezistența la insulină și ajută la diferențierea cailor afectați de cei afectați fie cu hipotiroidism (extrem de rar la caii adulți) sau cu o disfuncție a glandei pituitare.

RezIstențA lA InsUlInă lA CAI

Fig.5- Aspectul fizic al gâtului îngroșat, un semn care stă la baza recunoașterii rezistenței la insulină. flamație sistemică). Termenul de sindrom metabolic ecvin a fost folosit pentru a descrie caii cu risc crescut de laminită, rezultat al rezistenței la insulină și obezității. În acest sens, se susține că laminita reprezintă o afecțiune cronică asociată cu obezitatea și rezistența la insulină (diabetul zaharat și bolile cardiovasculare). În timp ce sindromul metabolic uman include prezența rezistenței la insulină, obezitate, hipertensiune arterială, stare proinflamatorie, stare protrombotică și dislipemie aterogenă, termenul de sindrom metabolic ecvin este în general aplicat la caii la care sunt identificate următoarele anomalii: rezistența la insulină, obezitate și semne de anomalii ale copitei (este implicată laminita). Un atribut fizic proeminent și caracteristic al cailor afectați de sindromul metabolic ecvin este dezvoltarea de țesut adipos în exces sub coama de la nivelul gâtului. Interesant este faptul că, schimbările apărute în grosimea gâtului afectat au fost legate de schimbări în semnele de severitate clinică. Deși dovezile arată că, caii afectați de sindromul metabolic ecvin dezvoltă hipertensiune arterială, determinarea de rutină a tensiunii arteriale nu este, în general, afectată. Niveluri crescute ale unor mediatori proinflamatori au fost identificate la unii cai obezi. Ca și în cazul sindromului metabolic uman, substanțiala controversă a urmat introducerii termenului de sindrom metabolic ecvin în domeniul medical al ca-

Ca și în cazul oamenilor, problemele medicale la caii obezi sunt adesea atribuite consecințelor rezistenței la insulină. Astfel, rezistența la insulină joacă un rol important în bolile cabalinelor, fapt recunoscut cu mai mulți ani în urmă. Interesul substanțial din ultimul timp în importanța medicală a rezistenței la insulină a fost alimentația, în mod semnificativ că aceasta joacă un rol important în fiziopatologia laminitei. Sunt dovezi clare că factorii genetici sunt importanți pentru a stabili dacă anumite rase de cai sunt susceptibile de a dezvolta grade mai mari sau mai mici de rezistență la insulină. Alți factori care contribuie la agravarea sensibilității la insulină la această specie sunt inflamația, obezitatea, un exces de energie alimentară, vârsta, lipsa activității fizice, corticosteroizii și sarcina. Laminita este o boală a interfeței lamelare a copitei, joncțiunea dermo-epitelială de specialitate care servește pentru a atașa capsula copitei a țesutului conjunctiv ce stă la baza acesteia și a falangei distale. Importanța integrității structurale a interfeței lamelare a copitei este apreciată atunci când se consideră că îi revine în mod eficient greutății calului. Unele condiții duc la degradarea rapidă a interfeței și provoacă separarea fizică a joncțiunii sale dermo-epiteliale, o stare dureroasă și inflamatorie care necesită de multe ori eutanasia și este menționată ca și laminită acută. Alternativ, metabolismul cronic și perturbările endocrinologice pot provoca remodelare subtilă și progresivă în interfața lamelară și este menționată ca și laminită cronică. Fie ele severe și extinse sau ușoare, slăbirea structurei interfeței lamelare este un semn distinctiv al condiției laminitei.

lAMInItA Laminita este o complicație potențial devastatoare incompatibilă cu multe

condiții primare. Laminita acută apare frecvent în timpul bolilor gastrointestinale severe, cum ar fi strangularea intestinală obstructivă și enterocolita. Indiscreții dietetice asociate cu,consumul de cantități mari de cereale (amidon), de asemenea, de obicei duce la colită și laminită acută (suprasarcina de cereale). Laminita apare de multe ori la caii care pasc pe pășunile furajere în perioade ale anului , atunci când conținutul de amidon și zahăr din iarbă este ridicat. Există un risc bine documentat pentru dezvoltarea laminitei în condiții în care permiabilitatea mucoasei intestinale este crescută ca urmare fie a unor boli sau a unor indiscreții dietetice. Au fost propuse mai multe explicații plauzibile pentru riscul de laminită asociat cu o boală a tractusului digestiv și inclusiv absorbția toxinelor bacteriene, problemele cardiovasculare asociate cu inflamația sistemică (ischemie a interfeței lamelare a copitei ca urmare a venoconstricției digitale), iar pentru interfața lamelară a copitei reprezintă un șoc-specific în urma transferului de produse bacteriene colonificate în sânge (migrarea granulocitelor neurtrofile pare să joace un rol critic în patogeneza laminitei acute). Nu trebuie omis nici faptul că rezistența la insulină dezvoltă un răspuns sistemic inflamator la produsele bacteriene (endotoxiemie). Laminita este de asemenea posibil să apară foarte probabil ca o complicație a altor boli asociate cu un răspuns inflamator sistemic, cum ar fi pleuropneumonia și endometrita. Cu toate acestea, o formă a laminitei cronice este identificată la cai și ponei și poate fi atribuită pe baza influenței endocrinologice. În această manifestare endocrinologică a laminitei cronice, extinsă, severă și dureroasă din punct de vedere fizic, separarea interfeței lamelare a copitei caracterizează laminita endocrinologică. Semne de creștere anormală a copitei, inclusiv liniile proeminente de creștere și extinderea zonei de linie albă, sunt de obicei evidente la copitele afectate. Cele două anomalii endocrinologice sunt frecvent asociate cu laminita cronică sau rezistența la insulină și influența nivelurilor excesive de corticosteroizi injectați. Caii injectați cu corticosteroizi sintetici sunt uneori predispuși la apariția laminitei. Situațiile asociate cu concentrațiile cortizolului plasmatic circulant excesiv (sinfromul Cushing), cum ar fi disfuncția glandei pituitare, sunt frecvent asociate laminitei. În ciuda speculațiilor, nu există o ex57

Fig. 6A- Aspectul interfaței lamelare la un cal sănătos; B- Aspectul inferfaței lamelare la un cal cu laminită cronică plicație satisfăcătoare pentru modul și motivul pentru care laminita se dezvoltă ca și urmare fie a rezistenței la insulină, fie a glucocorticosteroizilor. Imaginea devine mai complicată atunci când se consideră că glucocorticosteroizii reprezintă o cauză puternică a rezistenței la insulină. În plus, exprimarea enzimei de conversie 11-hidroxisteroid dehidrogenazei în țesutul adipos abdominal este o componentă importantă pentru simbolul metabolic uman. Mai mult, s-a raportat că activitatea enzimei pare să fie crescută în țesutul adipos subcutan, obținut din grăsimea de la gâtul cailor afectați cu sindromul metabolic ecvin. Gena pentru enzimă este probabil una din multele gene econom. În afara posibilității că laminita endocrinologică ar putea fi un rezultat al acțiunii cortizolului, există dovezi conform cărora insulina nu este direct toxică pentru interfața lamelară a copitei. Într-o serie de experimente, administrarea de insulină cailor (reatard, intravenoasă-infuzie de lucru pentru a menține hiperinsulinemia pe parcursul mai multor zile) a fost demonstrat că provoacă laminită. Hiperinsulinemia cronică este frecventă la caii cu rezistență la insulină-caii afectați prezintă un risc

pentru laminită. Cu toate acestea, laminita nu pare a fi o complicație a diabetului zaharat manifestat în specia ecvină.

DIsFUnCțIA glAnDeI PItUItARe După cum am menționat și mai devreme, glanda pituitară la cabaline diferă de cea a oamenilor, prin faptul că există un lob intermediar relativ bine dezvoltat. Glanda pituitară este importantă pentru ierbivore deoarece producția sa secretorie contribuie la pregătirea individului pentru iarnă. Melanotropinele, singura populație de celule secretoare de glandă pituitară, secretă hormoni peptidici. În mod specific, produsele secretate sunt derivate ale melanotropinelor și includ hormonul endorfin-stimulator de hormon melanocit. În domeniul sănătății, secreția de hormon melanotrop este inhibată de neuronii dopaminergici din hipotalamus, iar contribuția de zi cu zi a peptidei este considerată minoră. Odată cu înaintarea în vârstă starea neuronilor dopaminergici tinde să se deterioreze, ca urmare a stresului oxidativ. Pierderea în cantitate a inhibitorilor dopaminergici asupra melanotropinelor conduce atât la hipersecreția de peptidă (POMC) dar și la expansiunea clonală a melanotropinelor. Rezultatul expresiei

Fig. 7- A-Laminită cronică ; B- Aspect normal al copitei 58 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

Fig. 8 – Ponei cu afecțiune a glandei pituitare (sindromul Cushing ecvin) clinice a persistenței hiperfuncției glandei pituitare este menționată ca și disfuncție a glandei. Distrugerea oxidativă a nervilor dopaminergici la caii în vârstă este oarecum similară cu pierderea oxidativă a neuronilor dopaminergici la pacienții umani afectați de boala Parkinson. Disfuncția glandei pituitare a sugerat că poate apărea ca urmare a rezistenței cronice la insulină la caii și poneii obezi. Pentru dezvoltarea unor daune oxidative la cabaline, aceștia trebuie hrăniți pe o perioadă mai mare de timp(chiar ani de zile) până să apară semnele clinice. Laminita este o componentă a expresiei clinice atât în rezistența la insulină cât și în disfuncția glandei pituitare. De asemenea, este comun faptul că rezistența la insulină poate fi demonstrată ușor la persoanele afectate de disfuncția glandei pituitare.

HIPeRlIPIDeMIA Sindromul de hiperlipidemie rezultă din mobilizarea excesivă și patologică a lipidelor din depozite excesive de țesut adipos de la indivizii obezi. După predispoziția lor genetică, cu gene rezistente la insulină rasele de ponei, măgari și cai în miniatură sunt în mod special predispuse acestui sindrom. Prin definiție, hiperlipemia indică faptul că operațiunea de concentrare a trigliceridelor plasmatice este mai mare de 500mg/dl. Consecințele hiperlipemiei includ tulburări circulatorii și insuficiență organică (în special ficat și rinichi) ca urmare a infiltrării masei grase. Mortalitatea asociată cu hiperlipidemia severă este foarte mare. Faptul că rezultatul bolii îl vedem în ficat vine de la achiziția de lipide în hepatocite, ca urmare a unei mobilizări trigliceridice.

DIAbetUl zAHARAt lA CAbAlIne Deși caii și poneii dezvoltă de obicei rezistență la insulină, este rar semnalat diabetul zaharat la aceste specii. Se pare că în fața rezistenței la insulină semnificativă, secreția panceratică de insulină rareori dă greș în timpul vieții animalului. Mai mult decât atât, rația normală a cailor conține puține grăsimi (<4%). În contrast, rezistența la insulină este o constatare comună la pisicile obeze și în comparație cu caii, este adesea asociată cu diabetul. Acest fapt, sugerează că sensibilitatea relativ scăzută la anumite specii de carnivore poate oferi un avantaj de supraviețuire în timpul perioadelor în care consumul de alimente este restricționat sau limitat.

DIAgnOstICUl ClInIC în RezIstențA lA InsUlInă lA CAI Suspiciunea clinică a rezistenței la insulină/sindromului metabolic ecvin se bazează pe rezultatele examinării fizice a pacientului. Anomaliile fizice frecvent identificate la pacienții cu sindrom metabolic ecvin includ obezitatea generalizată sau regională, un gât îngroșat, și prezența lamitei (bazat pe anomalii, fie fizic sau radiografic). Este important să se elimine disfuncția glandei pituitareea fiind principala cauză a obezității și laminitei regionale, deoarece aspectul clinic al acestei disfuncții la caii tineri este similar cu aspectul clinic din sindromul metabolic ecvin. Măsura în care pot fi legate sindromul metabolic ecvin și disfunția glandei pituitare este un subiect controversat. S-a sugerat că disfuncția poate fi o complicație specifică ecvinelor a rezistenței cronice la insulină. Cele mai bune teste pentru această rezistență includ testul toleranței la glucoză. Din păcate, aceste teste nu sunt atât de practice pentru medicii veterinari și

nu sunt atât de specifice, în general, fiind recomandate ca metode de diagnostic alternative. Cel mai simplu test de diagnostic pentru determinarea rezistenței la insulină este pur și simplu determinarea concentrației plasmatice de insulină. Hiperinsulinemia compensatorie este o constatare comună în cazul cabalinelor afectate-rezistența la insulină (este necesară prudență în interpretarea rezultatelor). Concentrația de insulină serică poate fi influențată de mai mulți factori (în plus, față de sensibilitatea la insulină a individului ), inclusiv timpul când animalul a fost hrănit, concentrația de cortizol circulant (variație diurnă, excitare, durere și stres, disfuncția glandei pituitare), tipul de hrană pe care se bazează rația, starea de reproducție și starea fiziologică. Cu toate acestea , concentrațiile de insulină și glucoză tind să fie relativ constante și pot fi utilizate pentru a oferi o perspectivă asupra sensibilității la insulină a pacientului. Caii și poneii afectați de rezistența la insulină tind să fie caracterizați prin creșterea concentrației de glucoză în plasmă (interval de referință 80-115mg/dl) și hiperinsulinemie (gama de referință<30 MU/ml). Mai recent s-a adoptat utilizarea monitorizării interstițiale a glucozei în țesuturi pentru a evalua schimbările temporare ale concentrației glucozei în timp. Se utilizează o sondă mică în țesutul interstițial, eliminând nevoia de probe de sânge repetitive și stresul.

COnClUzII Proprietarii de cai joacă un rol important în controlul greutății acestora. Managementul nutriției trebuie să fie susținut de un program de exerciții regulat și o îngrijire veterinară. Menținerea greutății ideale nu este un lucru ușor de făcut, de aceea trebuie pus în aplicare un program pentru acest lucru. Acest program trebuie să se facă treptat și sub supravegherea unui medic veterinar. Pentru acest lucru puteam lua în consi-

Fig . 9- A-Un cal cu un monitor continuu pentru glucoza interstițială. Instrumentul a fost fixat la guler ; B Un cal cu un monitor continuu pentru glucoza interstițială. Sonda a fost introdusă în țesutul subcutanat de pe partea dreaptă a feței calului.

derație următoarele lucruri: l Proprietarii trebuie să fie rabdători. Scăderea în greutate este un proces lent (poate dura între 6-12 luni până începe să se vadă o diferență semnificativă). Procesul trebuie să se desfășoare lent pentru a nu stresa calul sau pentru a nu crea o problemă de metabolism. l Trebuie făcute schimbări atât în tipul cât și în cantitatea de hrană, treptat. Reducerea rațiilor nu trebuie să fie mai mare de 10% într-o perioadă de 7 până la 10 zile. l Trebui urmărit progresul calului folosind o bandă de greutate. Când greutatea calului scade treptat se mai poate reduce încă o dată din rație. l Intensificarea programului de exerciții fizice al calului este unul din obiective. Acesta trebuie mărit în timp și intensitate în funcție de evoluția animalului. l Apa de băut trebuie sa fie lăsată la discreție pentru ca tubul digestiv si alte sisteme să funcționeze cât mai eficient posibil. l Hrana trebuie să conțină fibre de înaltă calitate dar reduse în totalul de energie. l Hrana trebuie să aibă un conținut scăzut de grăsimi, deoarece grăsimea este o sursă densă de energie. l Trebuie schimbată sau redusă cantitatea de fân de lucernă. Aceasta ar trebui înlocuită cu ovăz pentru a reduce aportul caloric. l Caii trebuie alimentați separat, pentru ca acesta să nu aibă nici o șansă de a mânca partea lui și pe cea a aproapelui său. În cazuri de obezitate extremă, aportul caloric trebuie să fie limitat chiar și la pășunat. l Dieta calului trebuie echilibrată în funcție de vârsta și nivelul de activitate. Trebuie acordată o atenție sporită cerințelor de vitamine, minerale și proteine. l Odată ajuns la greutatea ideală a corpului, menținerea acesteia este un act de echilibrare destul de blând. Excercițiul va continua să fie o componentă cheie. Pentru medicii veterinari este ușor să se angajeze într-o conversație cu proprietarii de animale cu privire la importanța obezității și impactul acesteia asupra sănătății, deoarece nu a fost atât de multă publicitate și interes în mass-media. Discuția cu proprietarii de animale cu privire la impunerea unor restricții de limitare la rațiile alimentare și exercițiile fizice care pot fi făcute poate duce la rezultate bune. Într-o măsură din ce în ce mai mare, medicii veterinari discută de obezitatea 59

animalelor în contextul mai larg a ceea ce s-a prezentat proprietarilor de animale în massmedia cu privire la obezitatea umană, lipsa activității fizice și alegerile nutriționale nesănătoase. În timp ce oamenii fac propriile alegeri nutriționale, obezitatea la animale este întotdeauna o consecință directă a deciziilor de management luate în numele lor de către proprietarii de animale. În mod curios, în multe cazuri, furnizarea unei rații mai sănătoase pentru cai ar reprezenta o economie considerabilă a costurilor pentru proprietarii care de cele mai multe ori cheltuie resurse financiare considerabile pe rații care, în ter-

meni de proteine și energie depășesc cu mult cerințele nutriționale ale animalelor. Măsura în care obezitatea afectează starea generală de sănătate a animalelor a fost studiată într-o măsură mult mai mare decât o are pentru om. Prin urmare, acesta este un moment foarte important pentru oamenii de știință de interes veterinar cu interes în adipologie, obezitate, endocrinologie, metabolism și nutriție. Este important să subliniem faptul că există diferențe substanțiale între consecințele fiziopatologice ale obezității în rândul diferitelor specii. Fapte care sunt valabile pentru o anumită specie (cum ar fi pentru oameni)

nu pot deține același adevăr și pentru animale. Bibliografie 1.http://www.zooland.ro/Caii_sufera_din_cauza_obezitatii-5192.html 2.www.safegrass.org 3.http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2769 846/ 4.http://www.bluecross.org.uk/80161-80160/obesityin-horses.html 5.www.TheHorse.com/pdf/nutrition/bcs-poster.pdf. 6.http://www.yourhorse.co.uk/Right-Weight-Campaign/How-to-fat-score-yourhorse/

Dr. vICențIu vaSIlIu medic veterinar

Dr. elena PoleaC medic veterinar

Punctele în care se acumulează depozitul de grăsime în cazul obezității 60 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

BIMULAC® PRE PENTRU PURCEI

/DhEK'>K h>/E ͕ WZK /Kd/ b/ WZ /Kd/ h EFECT CUMULATIV ÎN LUPTA CU PATOGENII DIAREEI WƌŽƚĞĐԑŝĞ ŠŵƉŽƚƌŝǀĂ ĚŝĂƌĞĞŝ ůĂ ƉƵƌĐĞŝŝ ƐƵŐĂƌŝ ƌĞƔƚĞ ǀŝƚĂůŝƚĂƚĞĂ Ɣŝ ƉĞƌĨŽƌŵĂŶԑĂ ZĞĚƵĐĞ ƵƟ ůŝǌĂƌĞĂ ĂŶƟ ďŝŽƟ ĐĞůŽƌ

WĞŶƚƌƵ ŵĂŝ ŵƵůƚĞ ŝŶĨŽƌŵĂԑŝŝ ŶĞ ƉƵƚĞԑŝ ĐŽŶƚĂĐƚĂ͗ Žĸ ĐĞͲƌŽΛďŝŽĐŚĞŵ͘ŶĞƚ

www.biochem.net

WATER APPLICATION

Feed Safety for Food Safety®

medicală

anemia imuno-mediată la cabaline DEFINIȚIE Anemia imuno-mediată apare în urma creșterii nivelului de distrugere a eritrocitelor de către anticorpi și complement. SINONIME • Anemia autoimună hemolitică • Anemia hemolitică imunomediată (AHIM)

ePIDeMIOlOgIe n Anemia acută apare ca un răspuns autoimun declanșat de anticorpi care atacă antigenele membranare eritrocitare. n Poate fi declanșată de infecția cu Streptococcus fecalis. În aceste cazuri, la caii sănătoși, când este rece, imunoglobulina M (IgM) aglutinează la rece celulele roșii. n Poate să apară la caii cu limfosarcom sau melanom.

stăRI șI tUlbURăRI AsOCIAte n Trombocitopenia

seMnele ClInICe Anamneză n rexie n n n n rie)

Paloare, slăbiciune, depresie, anoAnemie, letargie Inapetență Icter Urină decolorată (hemoglobinu-

Examenul fizic

t Slăbiciune și depresie t Paliditatea mucoaselor t Icter t Tahicardie t Tahipnee sau dispnee t Anemia cronică poate duce la dilatarea cardiacă și dezvoltarea unui suflu hemic t Pirexie t Splenomegalie t Hemoglobinurie

etIOlOgIe șI FIzIOPAtOlOgIe n Majoritatea cazurilor apar ca re-

zultat al producerii spontane de anticorpi antieritrocitari. Acești anticorpi se atașează de eritrocite și declanșează liza acestora. n Unele cazuri pot fi asociate cu infecțiile sau cu prezența neoplaziei limfoide. n Anticorpii pot localiza direct antigenele eritrocitare (AHMI primară) n Alternativ, anticorpii pot localiza eritrocitele membranare modificate. Acestea din urmă pot fi modificate de către medicamente sau alți agenți infecțioși (AHMI secundară). n Hemoliza extravasculară poate duce la splenomegalie. n Hemoliza intravasculară poate de asemenea să apară n Leziunile la nivelul ficatului sau al altor organe pot să apară ca urmare a ischemiei

tRAtAMent Obiectivele terapeutice

s Întreținerea capacității de transport a oxigenului s Prevenția pierderii adiționale ale celulelor roșii s Înlocuirea celulelor roșii pierdute s Imunosupresia

Tratamentul general în faza acută

s Transfuzie de sânge dacă anemia este severă (tahicardie, tahipnee, slăbiciune). s Soluție cu dexametazonă fosfat de sodiu (0.08 mg/kg) per os o dată pe zi. Odată ce organismul răspunde, dozajul se scade progresiv la 0.02 mg/kg/zi. s Alternativ, administrarea prednisolonului în doză de 1 mg/kg/zi per os. s Cristaloizi intravenos

DIAgnOstICUl

Tratamentul în faza cronică

Diagnostic diferențial

Se continuă imunosupresia cu dexametazonă și se scad dozele dacă nivelul hematocritului rămâne stabil.

r Apariția hemoragiei din alte motive r Tulburări de sângerare r Insuficiența măduvei osoase (aplazie medulară) r Anemia datorată bolilor cronice r Hepatita r Obstrucția biliară r Toxinele hemolitice

Teste inițiale

l Hemoleucograma completă, cu hematocrit, număr de eritrocite, conținut de hemoglobină și morfologia celulelor roșii. Numărul reticulocitelor nu este necesar în mod normal. l Verificați autoaglutinarea, sferocitoza, policromazia, anizocitoza, reticulocitoza și fragilitatea eritrocitară. l Serul poate fi decolorat datorită hemoglobinemiei l Profilul biochimic al serului - proteina totală, bilirubina, electroliții serici și enzimele serice hepatice și renale l Analiza urinei pentru determinarea funcționalității renale l Profil de coagulare

Teste de confirmare

l Testul direct al anticorpilor (testul Coombs direct) sau citometria în flux

62 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

COMPlICAțII POsIbIle u Reacții adverse la medicamente u Laminita indusă steroidic u În cazurile supraacute de anemie, leziunile ireversibile renale pot împiedica recuperarea completă

ReCOMAnDăRI De MOnItORIzARe u În timpul unei crize acute, hematocritul trebuie evaluat de două-trei ori pe zi. u După stabilizarea pacientului, hematocritul trebuie monitorizat săptămânal timp de minim o lună.

PROgnOstIC șI RezUltAt Animalele răspund în general bine la tratament, deci prognosticul este favorabil; totuși recidivările sunt comune.

COnsIDeRAțII FInAle Clienții ar trebui consiliați pentru a putea observa eventualele semne ale recidivei.

Stalosan® f delivers powerful punch to PeDv PEDv, a viral disease to which suckling pigs and newly weaned piglets are particularly vulnerable, now looks to have a powerful opponent. Researchers at the University of Minnesota have shown that Stalosan F is particularly effective against PEDv. PEDv has caused significant losses for a number of years in the United States, China and Eastern Europe. Although it is now tapering off in the US, the status remains unchanged in China and Eastern Europe. In order to evaluate the possibilities of limiting this disease on an international level, Vitfoss decided earlier this year to have researchers look at whether Stalosan F, already known for being effective against PRRS virus as well as Salmonella- and Lawsonia bacteria, has any effect against PEDv. Results from a series of lab tests at the University of Minnesota show that Stalosan has a significant effect on PEDv. “The results obtained by the researchers are extremely interesting. So it is significant that Stalosan F appears to have a particularly good effect, as it almost completely eliminated the PEDv virus in trials. According to the trials it is 99.9% effective,” says Ivan Gospodinov, who oversaw trial design in cooperation with the University of Minnesota, USA. The clear messages from American researchers mean that Vitfoss is now gearing up to market Stalosan F and the product’s efficacy to prevent and fight PEDv in those areas of the world where the diseases remains a problem. PEDv results in reduced appetite, diarrhoea and vomiting. PEDv is a major problem in many countries, so we now want to drill down on getting the news and the product out to the affected areas and to minimise spread of the disease,” says Dr Ivan Gospodinov. Danish veterinarian Pia Conradsen, from Svinevet, applauds the new results. “In addition to the fact that infected herds need to be immunised, step two is then to reduce infection pressure. This is where the results from the Stalosan F tests are immensely in-

teresting: until now we did not have any effective agents against it,” says Conradsen, who also stresses that it is important to reduce infection pressure on infected properties, just as it is critical to limit risk of spreading the infection during transport between herds.

AbOUt stAlOsAn F Stalosan F was launched in 1965 and is a disinfectant with documented efficacy. It has been used in more than 50 countries for 50 years. Vitfoss owns the rights to manufacture, market and sell Stalosan F in Denmark. It is the Vilofoss group (which like Vitfoss is part of the DLG group) that operates on the international level. Stalosan F is a Biosecurity product that is very significant when it comes to creating good economic conditions in operations, including the prevention and treatment of PEDv. Stalosan F, which is a disinfectant that binds ammonia and water, is effective against pathogens including Salmonella, PRRS, Lawsonia and PEDv. Generally, we see that Stalosan used in livestock helps reduce mortality, reduce dependence on medicines, increase daily growth and improve feed utilisation. One of the many advantages of Stalosan is that it can be used in pens while the animals are present. It works within seven days on average, and there are no negative effects on the environment or on equipment. The Stalosan specialists at Vitfoss are trained veterinarians. Additional information: Dr Ivan Gospodinov igo@stalosan.com, Dr Plamen Nikolov pvn@stalosan.com, Ewa Nick eni@vitfoss.dk, Dr Seferinov Tihomir sfs@stalosan.com, Dr Chavdar Zemyarski caz@stalosan.com

Appendix: Efficacy of Stalosan F against PEDv virus.

VIRAl lOAD COntROl

5 min

4.83

10 min

4.83

60 min

4.50

6 hours

4.50

5 min

4.83

10 min

4.50

60 min

5.17

6 hours

4.50

stAlOsAn F <1 <1 <1 <1 <1 <1 <1 <1

Results from the University of Minnesota, from professor of virology Sagar M. Goyal. August 2015.

VIRUs ReDUCtIOn; %

≥ 99.99 ≥ 99.99 ≥ 99.96 ≥ 99.96 ≥ 99.99 ≥ 99.96 ≥ 99.99 ≥ 99.96

Soseaua Brailei Km 7 Buzau - Romania www.vitfoss.com www.dlg.dk +40 722 592 626

tIMe AFteR APPlICAtIOn

Vitfoss Romania S.R.L.

DOsAge

oftalmologie

Prevenirea conjunctivitei la bovine Conjunctivita - sau keratoconjunctivita infecțioasă bovină – este cea mai comună boală a ochiului la bovine, des întâlnită în lunile de vară. Conjunctivita cauzează atât pierderi economice în rândul producătorilor, cât și durere și suferință animalelor afectate, având un impact negativ asupra bunăstării acestora.

auzată de infecția corneei cu bacteria Moraxella bovis (M. Bovis), conjuctivita se traduce prin ulcere corneene dureroase și inflamația ochiului și pielii ce înconjoară ochiul (conjunctiva). Un alt agent, Moraxella bovoculi (M. Bovoculi), prima dată raportat în 2007 de către profesorul John Angelos și echipa acestuia de la Școala de Medicină veterinară UC Davis (UCD SVM), este de asemenea frecvent izolat de la bovinele cu conjunctivită. Până acum, nu a fost demonstrat că M. Bovoculi ar cauza conjunctivita, dar totuși, este posibil ca acest agent patogent să fie un factor de risc pentru declanșarea bolii. Dacă nu este tratată corespunzător, infecția corneană poate duce la cicatrici ale corneei sau chiar la ruptura globului ocular și, implicit, la orbire. Conjunctivita este mai des întâlnită în lunile de vară datorită expunerii crescute la soare și a condițiilor uscate alături de expunerea la praf. Spicele plantelor precum cele ale plantelor de mohor pot de asemenea să expună ochiul la conjuctivită prin blocarea acestora la nivelul ochiului și deteriorarea corneei. Muștele cresc de asemenea șansele la expunere și răspândire a bacteriei M. Bovis prin hrănirea cu secrețiile aflate în jurul ochiului afectat și transferarea ulterioară a fluidelor la alte animale. Boala poate de asemenea să se transmită la oameni, într-un mod particular, când aceștia nu poartă mănuși de unică folosință sau nu dezinfectează căpăstrul sau alte obiecte ce implică manevrarea

animalului afectat. Profesorul John Angelos și-a petrecut mai mult de 15 ani în cercetarea cauzelor și a posibilelor tratamente pentru această boală costisitoare. „Combaterea conjunctivitei în turma dumneavoastră poate fi o provocare”, a spus Angelos. „Este important să folosim măsurile de prevenție precum vaccinarea, înainte ca un focar să izbucnească.”. Dr. Angelos menționează unele semne comune ale bolii și oferă producătorilor aceste sfaturi de prevenție:

seMne COMUne: l lăcrimare excesivă l clipirea frecventă sau vederea încrucișată l apetitul scăzut datorat durerii de la nivelul ochiului ulcerul cornean și turbiditate l potențiala orbire sau a rupturii globului ocular l poate afecta unul sau ambii ochi l bovinele tinere sunt de obicei mai susceptibile

sFAtURI De PReVențIe: Combaterea muștelor: combaterea muștelor ar trebui să ajute la reducerea riscului de răspândire a bolii între ani-

64 Veterinarul Știință și Practică l nr. 28-29 l www.veterinarul.ro

malele din turmă. Metodele tradiționale au inclus utilizarea sacilor cu bulbere, a etichetelor de ureche ce conțin insecticide și aplicarea sistemică sau topică a paraziticidelor. Efectuarea unei igienizări/salubrizări corespunzătoare: Pentru a evita răspândirea infecției bacteriene între animale, este recomandată folosirea mănușilor de unică folosință atunci când manevrați animale cu conjunctivită. Aceste mănuși ar trebui schimbate sau măcar dezinfectate la trecerea de la un animal la altul. În plus, trebuie luată în considerare schimbarea hainelor sau dezinfectarea șorțurilor de plastic și a căpăstrului. Unul dintre cei mai folosiți dezinfectanți este reprezentat de înălbitorul de uz casnic 10%, făcut prin amestecarea unei părți de înălbitor la nouă părți apă (sau aproximativ 1-1.5 căni normale per 3.8 litri de apă curată). Dacă utilizați înălbitor concentrat, veți avea nevoie de doar jumătate de cană la 3.8 litri de apă curată. Acest amestec ar trebui utilizat imediat după preparare pentru a-și putea păstra eficacitatea. De asemenea, înălbitorul devine mai puțin eficient dacă vine în contact cu mizerie multă, gunoi de grajd sau alte materii organice. Din acest motiv, ar putea fi necesară

reîmprospătarea soluției mai frecvent, depinzând de utilizare și condițiile de lucru. Promovați o sănătate și o imunitate de nivel optim și vaccinarea înainte de a se ivi problemele. Potrivit Dr. Angelos, vaccinarea este un punct crucial în prevenție, deși producătorii pot experimenta încă o serie de rezultate variabile utilizând vaccinurile de astăzi. Cu privire la vaccinarea animalelor, este bine ca aceasta să se facă cu mult timp în avans (ideal cu cel puțin patru săptămâni) față de declanșarea conjunctivitei la turma dumneavoastră pe timp de vară, astfel încât bovinele să aibă timp să își formeze un răspuns imun eficient ca urmare a vaccinării. Deoarece animalele tinere tind să fie mai afectate, este critic ca acestea să facă parte din programul de vaccinare. În final, este important să ne asigurăm de faptul că bovinele au un nivel adecvat de minerale precum cuprul și seleniul, pentru o funcționare corespunzătoare a sistemului imunitar. Dr. Angelos și echipa acestuia continuă cercetările la UCD SVM pentru a dezvolta vaccinuri mai bune împotriva conjunctivitei față de cele existente actual.

Lacrimare excesivă

tRAtAMent:

Clipire frecventa si lacrimare excesivă

Potrivit Dr. Angelos, M. Bovis este sensibil la o gamă variată de antibiotice; cu toate acestea, doar două sunt specificate ca fiind recomandate pentru tratamentul conjunctivitei: tulatromicina și oxitetraciclina. Sunt cunoscute și alte antibiotice ca fiind eficiente, dar utilizarea acestora în tratamentul conjuctivitei este considerată „în afara recomandărilor”, potrivit dr. Angelos, care a subliniat că toate programele de tratament ar trebui revăzute de un medic veterinar de turmă care poate stabili situația și poate recomanda cel mai bun protocol de tratament.

Ulcer cornean

Dr. ștefan alexanDru medic veterinar Editor Revista Veterinarul

Orbire și turbiditatea oculată 65

Succes... ...multă muncă și determinare Un medic veterinar de succes este acela care vine cu plăcere la cabinet, în fiecare dimineață. O carieră solidă se construiește cu multă muncă, determinare și respect pentru animale și pentru stăpânii acestora. Acestea sunt, secretele succesului medicului veterinar Laurențiu Leica, fondatorul spitalului veterinar Vetzone, din Constanța. Un interviu marca Revista Veterinarul cu unul din puținii medici veterinari care au separat managementul și administrarea afacerii de partea medicală. Și a reușit în demersul său. Ați terminat Facultatea de Medicină Veterinară în 2003 . Când ați început cariera de doctor medic veterinar și care au fost primele cazuri pe care le-ați avut de tratat ca și medic? Am absolvit Facultatea de Medicină Veterinară în anul 2003 din cadrul USAMV IAȘI. Traseul meu în viața de a deveni veterinar a început încă din adolescență când am hotărat să urmez cursurile liceului de profil devenind asistent veterinar în anul 1996. M-am înscris la examenul de admitere al Facultății de Medicină Veterinară București în același an, dar concurența fiind foarte mare (din câte îmi aduc aminte circa 7 pe un loc) am picat cu 60 de sutimi. Cu media respectivă la timpul acela Universitatea din Bucuresti m-a transferat la Universitatea Ovidius din Constanța în cadrul Facultății de Agronomie. Și un an de zile am fost studentul acestei facultăți. În anul 1997 m-am înscris din noul la medicină veterinară deorece visul și ambiția mea a fost să devin medic veterinar. Am intrat cu bursă în anul 1997 în primii 8 și a fost cel mai fericit moment al vieții mele, deoarece concurența era și mai mare iar gustul reușitei era unul și mai puternic. Am început cariera de medic din anul 5 de facultate când deja lucram ca voluntar în cadrul unui cabinet de animale mici din Iași. Apoi, în anul 6 mi s-a oferit primul job ca medic veterinar (rezident) în Constanța în cadrul unei clinici cu program permanent unde făceam gărzi și eram fericit că pot lua decizii medicale și că puteam salva viața animalelor care veneau în urgență. Îmi aduc aminte cu emoții prima cezariană și cât de concentrat eram ca totul să fie în regulă și să îmi pot stăpâni emoțiile și stresul de mic chirurg începător...

Venind dintr-un oraș mare cum este Constanța și neavând rude la țară, decizia de a rămâne specializat pe animale de companie, practic a venit de la sine. Sincer, am avut o perioadă scurtă în viața mea când am lucrat la o fermă de vaci situată la vreo 30 de km de Constanța, dar nu pot să spun că aveam o patologie vastă sau că eram împlinit și satisfăcut ca medic. Atunci mi-am dat seama că îmi doresc altceva.

profesie tot medic veterinar, să deschidem un cabinet foarte modest cu un spațiu închiriat la un parter de bloc chiar în cartierul în care locuiam. Soția mea terminase facultatea în același an și eram descumpăniți de viitorul nostru. Aparatura deținută era destul de săracă la acea vreme și ne bazam foarte mult pe datele obținute din anamneză, precum și pe alte informații luate în urma consultației. Era iarnă când am deschis cabinetul și îmi aduc aminte că veneau foarte multe indigestii datorită consumului de alimente din perioada sărbătorilor de iarnă și că aveam câte 3-4 căței la perfuzii la acea vreme. Munceam mai mult de 12 ore pe zi în acea perioadă și ajungeam acasă frânți.

Cum a fost începutul, care au fost primele cazuri cu care v-ați confruntat atunci când ați deschis cabinetul?

Câte ore munciți pe săptămână și cum arată o zi tipică de lucru din viața dvoastră?

În anul 2005 am decis împreună cu soția mea, care este de

Muncim titanic, pot să spun lipsit de modestie că mi-am dedicat mai mult timp profesiei, decât familiei mele. Sunt genul de medic care răspunde permanent la telefon pentru că așa am crezut eu că îmi respect clienții și prin ei sănătatea animăluțelor lor. Un client fidel are nevoie să îi demonstrezi că poți fi medic nu numai atunci când vine la vaccin și trebuie să îl ajuți și atunci când are o urgență. Sunt zile când stau și 12 ore la muncă, dar sunt puține când lucrez mai puțin de 8 ore.

Nu era ceva obișnuit -medicina veterinară de animale mici la acea dată. V-a atras ceva în mod deosebit la acest domeniu al medicinii veterinare, deși poate, nu era o zonă care să fie bine aprofundată în facultate?

Sunteți atât practician cât și administratorul și managerul spitalului veterinar pe care îl dețineți? Este greu și aproape imposibil să fii și medic și manager. Am înțeles asta cu timpul, când partea adminstrativă a societății îmi ocupa foarte mult timp. Se știe că dacă ai un SRL în România, birocrația este exagerată. A trebuit să decid dacă rămân doar manager sau clinician, așa că am ales ultima variantă. Mi-am format o echipă cu un manager, care lucrează de șase ani și care a reușit să înțeleagă toate demersurile în con-

ducerea unei astfel de afaceri.

Aveți un soft de evidență a clienților? Da, am un soft de evidență a pacienților cât și a clienților, soft pe care l -am cumpărat cum a apărut. Mi-am dat seama de importanța lui și de cât de important este să fidelizezi clientul. De exemplu, acest soft trimite automat mesaje pe telefonul mobil al clienților și le readuce aminte data scadentă a vaccinării. Să știți că funcționează extraordinar de bine!

Cât la sută din timpul dvoastră acordați pregătirii continue? Sunt un tip autodidact și foarte tipicar, am investit foarte mult în cărți de specialitate și în fiecare seară încerc să citesc ceva legat de medicină. Când am o intervenție mai delicată, mi-o pregătesc înainte citind despre ea și readucându-mi-o aminte, mi-o pregătesc mental și apoi a doua zi am alt curaj și altă determinare. În fiecare an particip la o serie de congrese atât peste hotare, cât și în țară. În zilele noastre afluxul de informații este extrem de vast și avem în țară specialiști foarte buni în anumite domenii medicale și care merită pe deplin să particip la cursurile lor.

Cum definiți succesul din perspectiva dvoastră? Ca să ajungi să cheltui o sumă atât de mare pentru a construi un spital veterinar sau o clinică mai mare îți trebuie și o doză de curaj și convingerea că poți risca totul. Eu am fost un vizionar în permanență. Mi -am dat seama că tot timpul trebuie să schimbi ceva... medicina avansează ca orice alt domeniu foarte rapid, pretențiile clienților cresc în permanență pentru că ei sunt tot timpul informați și tu ca medic ești obligat să faci față acestor provocări. Succesul unui medic, spre deosebire de alte domenii, se construiește treptat și foarte încet este nevoie de multă muncă și determinare și trebuie să faci totul cu plăcere. Eu cred că succesul apare atunci când muncești în domeniul în care te-ai specializat. Sunt multe persoane care lucrează în alt domeniu, diferit de studiile pe care le-au terminat și nu întotdeauna fac această muncă cu plăcere.

Vă considerați un medic veterinar de succes? Da, pot să spun că sunt un medic de succes. Cel mai important este că familia m-a înțeles și m-a susținut permanent, că după 13 ani de la terminarea facultății, am un spațiu al meu, am aparatura mea și mă duc cu o mare plăcere la muncă pentru că în tot acest timp am învățat că în această profesie nu există monotonie. Nici o zi nu a fost la fel cu cealaltă, nu ai cum să te plictisești.

Dacă ar fi să o luați de la capăt, ce ați face la fel? Ce ați schimba? Chiar vorbeam zilele trecute cu un coleg că dacă ar trebui să mă decid din nou ce voi face în viață, aș alege tot profesia de medic veterinar. Ca să devii un medic de succes ar trebui ca afacerea ta să fie unitară adică un cabinet și bun. Să încerci să deschizi mai multe cabinete sau să crezi că poți să le coordonezi, sau să le manageriezi este imposibil. Genul acesta de afacere se bazează pe recomandarea clienților tăi ca medic și nu numele societății care are mai multe puncte de lucru.

Care credeți că sunt cele 5 lucruri pe care un proaspăt absolvent de facultate ar trebui să le știe atunci când se gândește să deschidă un cabinet veterinar? În primul rând ar trebui să aibă un minim de experiență într-un cabinet de profil. Sunt mulți medici tineri, curajoși care își deschid cabinet imediat după terminarea facultății și este posibil ca de cele mai multe ori să nu facă față anumitor provocări pentru ca să nu uităm medicina, și mai ales cea de clinician are multe secrete și toate se vor divulga în timp. În al doilea rând, să le placă ceea ce fac. Să practice medicina cu plăcere și cu siguranță vor veni și satisfacțiile profesionale și materiale. Să aibă un minim de dotare, mai ales în zilele noastre, nu se mai poate face medicină doar cu un termometru și un stetoscop, deci este nevoie de un pic de investiție și acest trend de investiții trebuie să se mențină permanent. Spațiul ales pentru acest tip de activitate este important, atât din punct de vedere al vadului, cât și al suprafeței, deorece este nevoie de spațiu pentru ambulatoriu, consultație, chirurgie etc. Cel mai important și ultimul lucru este să respecte fiecare animal, să îi înțeleagă suferința mai presus de valoarea banilor, să aibă răbdare în tot ceea ce face, să lase grijile acasă atunci când consultă și să fie dedicat.

IulIa Crețu Director Revista Veterinarul

Talon de Abonare Suntem o organizație independentă, non-profit și liberi să inovăm fără compromisuri

Acumulează 60 puncte în Sistemul Național de Educație Continuă astfel: + 15 puncte din abonarea la Revista Veterinarul Știință și Practică + 15 puncte din abonarea la Revista Veterinarul Business + 15 puncte din abonarea la Revista Veterinarul Pet + 15 puncte din abonarea la Revista Veterinarul Fermă.

AVANTAJE MAXIME: 1. 6 numere de revistă, la abonamentul pe un an pentru Revista Veterinarul Știință și Practică 2. 4 reviste interactive, la abonamentul pe un an pentru Revista Veterinarul Business. 3. 4 reviste interactive, la abonamentul pe un an pentru Revista Veterinarul PET 4. 4 reviste interactive, la abonamentul pe un an pentru Revista Veterinarul Fermă. 5. Unicul Catalog INDEX VETERINAR în format CD 6. Accesul GRATUIT pentru abonați la unele CURSURI organizate online pe veterinarul.ro. sau participarea la cursuri cu prețuri speciale pentru abonați. 7. Accesul la peste 3000 de articole indexate și catalogate pe spe-

cii, specializări și cuvinte cheie publicate pe www.veterinarul.ro. 8. Posibilitatea de a-ți prezenta afacerea veterinară în Directorul Veterinar cu informații complete, imagini, text și film, alături de peste 2500 de cabinete medicale veterinare. 9. Realizare website profesional, cărți de vizită sau materiale promoționale, suportând doar costurile de hosting sau de tipărire. 10. Primești 10 puncte SNEC la fiecare articol publicat pe www.veterinarul.ro și 20 puncte la fiecare articol publicat in REVISTA ediția tipărită. 11. Vei fi conectat permanent la informația veterinară de ultimă oră primind prin serviciul de Newsletter săptămânal sau ori de câte ori este nevoie informații proaspete iar prin serviciul de Vet Alert vei primi prin sms cele mai fierbinți informații necesare în practică.

Colecția Veterinarul: nr. 19 * anul IV * 2012

nr. 20 * anul IV * 2013

știință și practică

nr. 18 * anul IV * 2012

știință și practică

nr. 17 * anul IV * 2012

știință și practică

nr. 16 * anul IV * 2012

Special Exotice

Special Păsări

Osteodistrofia metabolică la iguane Piometrul la hamsteri Alimentația la peruși Informații practice - Iguana verde, Cameleonul, Monitorul de savană, Agama cu barbă (Pogona vitticeps)

Special Câini

Anestezia generală la păsări Semiologia puilor de carne Informații practice Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din Romania

Succesul...

cu Dr. Coldea Nicolae

www.veterinarul.ro

Dilatația și torsiunea gastrică Ancilostomoza canină Informații practice

Succesul...

cu Dr. Iancu Morar

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din Romania

Un an bun ! Echipa Veterinarul

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din Romania

Succesul...

cu Dr. Iana Alecsandri

Special Animale Sălbatice Patologii specifice animalelor sălbatice Loris cu ulcerații cutanate Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din Romania

Succesul...

cu Dr. Florin Grosu

www.veterinarul.ro

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din Romania www.veterinarul.ro

www.veterinarul.ro

Special Laborator

Managementul veterinar - Partea I Marketingul veterinar - Partea a III-a De ce trebuie să am opinie? - Relații Publice

cu Dr. Viorel Andronie

Special Igienă

Insuficiența renală -diagnostic și tratament Microbiologia rumenului Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România

Succesul...

cu Dr. Andrei Timen

www.veterinarul.ro

Succesul...

cu Prof.Dr. Gheorghe Solcan

nr. 26-27 * anul VI * 2015

Special ATI/Laborator

Siguranța personalului în cabinet Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România

nr. 24-25 * anul V * 2014

Special Animale de companie

Recomandări privind anestezia generală la animale Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România www.veterinarul.ro

Succesul...

cu Dr. Livioara Rotariu

știință și practică

știință și practică Special Marketing și Management

Succesul...

știință și practică

nr. 23 * anul V * 2014 nr. 22 * anul IV * 2013

nr. 21 * anul IV * 2013

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România www.veterinarul.ro

Succesul...

cu dr. Violeta Elena Simion

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România t i

CUM POT SĂ MĂ ABONEZ LA REVISTE 0733.96.90.91 Sună sau trimite SMS la

între orele 09:00 - 17:00 și primești asistență telefonică gratuită de la personal specializat în relații publice pentru a alege cel mai bun plan de abonare și pentru a beneficia de toate avantajele abonării

Te-ai săturat de căutat medicamente, echipamente, consumabile?

INDEXUL VETERINAR

versiunea 2.1

tot ce este necesar pentru un cabinet veterinar într-un catalog interactiv cu peste 5.000 de pagini/8.000 produse Disponibil pe CD versiunea 2.1 GRATUIT la reabonare sau prin comandă contra cost la telefon 0733.96.90.91

cursurile veterinarul.ro 29 cursuri acreditate

animalede rentă

animaledecompanie

1. Identificarea și diagnosticarea șchiopăturii; 2. Principalele afecțiuni podale la bovine; 3. Consultația cabalinelor partea I-a ; 4. Operația de cezariană la capră în condiții de teren; 5. Operația cezariană la oaie în condiții de teren; 6. Operația cezariană la scroafă în condiții de teren; 7. Operația cezariană la vacă în condiții de teren; 8 . Afecţiuni ale capsulei onglonului asociate cu laminita; 9. Curs Ovariectomia la scroafă; 10. Ajustarea ongloanelor; 11. Tetanosul la cabaline și suine; 12. Ecografia la iapă; 13. Ecografie vacă; 14 Însămânțarea artificială; 15. Castrare armăsar; 16. Trichineloza

1. Operația cezariană la carnivorele domestice; 2. Cardiologie 1 noțiuni introductive; 3. Principiile glucocorticoterapiei la câine și pisică; 4. Anestezia la animalele sălbatice; 5. Răspunsul imun; 6. Inflamația; 7. Stările de hipersensibilitate 1; 8. Stările de hipersensibilitate curs 2 ; 9. Ovariohisterectomia la cățea; 10. Stomatologie

business

1. Curs Managementul veterinar pentru Start Up; 2. Marketingul în cabinetele medicale veterinare; 3. Relatii Publice - abordări creative 71 Veterinarul

Cursuri online acreditate de către CMVRO cu test final de 10 puncte SNEC. nr. 24 și 25 I www.veterinarul.ro Detalii pe www.veterinarul.ro, meniul cursuri sau la telefon 0733.96.90.91