Revista Veterinarul Stiinta si Practica seria II nr. 3

„Prin durata scurtă de la obținerea rezultatelor, de doar câteva ore de la recepționarea probelor, examenul serologic ...“ dr. DANIEL SPIRU

lTablou histopatologic în encefalomielită „Cunoscută sub diverse denumiri, inclusiv ca Boala de Teschen, encefalomielita porcului ...“ dr. ȘTEFANIA MERTICARIU-ANDERCO

anul III, 2011

03

lCircovirusul PCV2 coparticipant „Circovirusurile sunt o familie de virusuri mici, cu un singur ADN circular, care infectează numeroase specii de animale...“ dr. DOREL STĂNUICĂ

O voce l O comunitate l O viață

știință și practică

Veterinarul

Special suine

lDiagnosticul prin metode serologice

nr.

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România

Veterinarul No. 3 Anul III 2011

EDITORIAL 03 >> Politicile veterinare interese, sforării și alte afaceri dubioase SpEcIAL SUINE 08 >> Diagnosticul prin metode serologice în efectivele de porcine 10 >> Tablou histopatologic în encefalo mielita cu entero virus tip I la suine 12 >> Circovirusul PCV2 coparticipant (asociat) în diverse boli ale porcinelor ALImENTAțIE 20 >> Alimentația la câine în condiții de efort fizic - partea a treia

42 WILDLIFE

46 MANAGEMENT

48 SUCCES

După ce am prezentat medicina animalelor exotice și sălbatice și cum se poate ajunge la această specializare, în acest număr prezentăm un subiect clinic.

Am ales să scriu articolul sub acest titlu: „Cum facem faţă crizei“ - dar nu este un manual de reguli care vor duce într-un sfârşit la traversarea cu brio a acestei perioade!

Este vital ca un absolvent să ştie că experienţa se capătă muncind, respectul ni se întoarce exact, solidaritatea ne întăreşte când ni se oferă şi-i întăreşte pe cei cărora le-o oferim.

NUTRIțIE 22 >> Osteoartrita - boala degenerativă articulară BOLI mEDIcALE 24 >> Sindromul de răspuns inflamator sistemic OSTEOLOGIE 28 >> Osteotomia humerusului prin alunecare RADIOLOGIE 30 >> Osteopatia hipertrofică a câinelui DERmATOLOGIE 34 >> Importanța intradermotestului cu extracte alergenice - Test la specia canină cOmpORTAmENT 40 >> Calul sperios, un pericol pentru stăpânul lui?

04 Afaceri veterinare de succes Succesul avut în 2010 cu proiectul Ambulanțe pentru Veterinari ne-a motivat să demarăm în acest an un ambițios proiect de susținere a cabinetelor veterinare în încercarea lor de a se dota și de a-și eficientiza activitatea. În 2010 am ajutat în mod direct la realizarea a peste 12 proiecte de finanțare pentru achiziția de ambulanțe veterinare și dotarea acestora. Am identificat furnizori deosebiți care au sprijinit și sprijină în continuare acest proiect. Am reușit să creionăm proiecte prin a căror dotare să ajute efectiv în activitate un medic veterinar.

Week-end Veterinar BUSINESS SI , RELAXARE Patronatul Medicilor Veterinari Privați din România vă invită în perioada 29 aprilie - 1 mai la Danubius Health Spa Resort Sovata**** să luați parte la cel mai important eveniment veterinar al primăverii 2011. În cele două zile de întâlniri vor avea loc consultări publice pe teme aprinse cum ar fi circulația medicamentului, regulile de bune practici veterinare, microciparea animalelor de companie dar se vor ține și seminarii pe cabaline, bovine și pe animale mici.

Pentru detalii și rezervări, vizitați www.pmvpr.ro sau www.veterinarul.ro.

Relații la tel: 0740 763 716.

EDITORIAL

Politicile veterinare

interese, sforării și alte afaceri dubioase

dr. Iulian Vieru

MEDICAMENTUL DE UZ VETERINAR. O mare necunoscută.

Mă rog, pentru profani

04 Veterinarul

n

martie 2011

„Experții“ nu au nicio problemă cu acest business. Din toate discuțiile mele cu colegii practicieni am înțeles un singur lucru. Medicul Veterinar este un fel de comerciant sau mai bine spus, un vânzător. Cu ceva timp în urmă, dacă stau bine și mă gândesc, pe când aveam o mică afacere în domeniul concesiunilor veterinare, cam ăsta eram și eu. Luam medicamente cu stânga și le dădeam cu dreapta.

Eram tare bucuros deoarece aveam un adaos comercial. În schimb, eram tare furios că existau tot felul de indivizi și firme care vindeau și ei medicamente.

Proprietarul de animale, pe bună dreptate, cumpăra de unde este mai ieftin. Interesul său este să își „repare“ dobitoaca din bătătură cât mai ieftin. Pe atunci, la orice discuție cu colegii, iar aminteam de vânzarea medicamentelor și așa se isca un adevarat vârtej de nervi din partea tuturor. Asta se întâmpla în urmă cu 4-5 ani.

Acum e la fel. Nu s-a schimbat nimic. Ba mai mult, unii colegi au început să fie arestați că fac trafic, adică „comerț“ de ketamină. Majoritatea dintre noi, veterinari de animale mari sau de animale mici, la toate întâlnirile discutăm despre medicamente si comecializarea acestora.

Am mai scris mai demult că vaca nu se duce la farmacie să ceară aspirină sau antibiotic. Dar chiar și atunci vedeam tot îngust problema.

Chestiunea în esență nu constă în comerțul cu medicamente. Comerțul este liber, guvernat de legi clare privind cererea, oferta, reclama, promovarea. Este o eroare că m-am orientat în discuțiile mele pe această falsă problemă privind comerțul.

Esența este relația medic - client - pacient. În ce constă aceasta? Este simplu. Un medic veterinar începe învățatul cu 6 ani de studii universitare. Apoi învață permanent până își încheie afacerile pe această planetă. Este cumva medicul veterinar comerciant de medicamente? NU. Medicul veterinar este expertul care consultă pentru a diagnostica, operează și se îngrijește de sănătatea oamenilor și animalelor. Deci logic este să afirmăm că veniturile unui medic veterinar sunt din CONSULTAȚII și MANOPERE MEDICALE. Desigur că există și administrarea medicamentelor, urmărirea evoluției în convalescență, analize de laborator, etc. Dar nicăieri nu este vorba de comerț cu medicamente. Nici o facultate nu ne învață cum să comercializăm medicamente. Învățăm permanent să avem grijă de sănătatea animalelor și să prevenim îmbolnăvirea oamenilor direct prin transmiterea de boli sau indirect prin produsele

www.veterinarul.ro

provenite de la animale. Farmacovigilența ne îndeamnă ca atunci când prescriem și administrăm medicamente să ne gândim serios la antibiorezistență, la posibilitățile de transmitere la om a unor germeni patogeni periculoși, la posibilitatea de difuzare a bolii și creșterea rezistenței populațiilor patogene în șeptel, la reziduurile periculoase de medicamente din alimentele sau produsele de origine animală. În fapt și la o parte din aceste aspecte se gândește un medic veterinar când prescrie un medicament. Dacă așa am învățat în facultate, așa spun toți experții internaționali că trebuie facut, Organizația Mondială a Sănătății atenționează cu privire la aceste aspecte - de ce în România se comercializează medicamente fără consultație, fără înregistrarea consultației și fără controlul administrării medicamentelor? Revin și subliniez: comerțul este liber - dar cei care comercializează medicamente fără a respecta aceste principii trebuie să fie conștienți că sunt responsabili de creșterea alarmantă a antibiorezistenței la antibiotice a majorității agenților patogeni, că peste 80% din alimentele comercializate în România sunt pline de antibiotice și antiparazitare, că medicii veterinari administrează din ce în ce mai multe antibiotice extrem de puternice fără niciun efect. În toate țările în care oamenii folosesc rațiunea s-a înțeles faptul că este absolut necesar să coexistăm într-un spațiu din ce în ce mai strâmt oameni, animale și microorganisme. În aceste țări, cei care comercializează medicamente luptă împreună cu medicii pentru a proteja sănătatea tuturor ființelor și respectă politici veterinare corecte. Cel mai important principiu al acestor politici este obligativitatea existenței relației medic veterinar - client/proprietar - pacient pentru a putea consulta, prescrie și administra un tratament care să fie în concordanță cu normele de bună practică veterinară și care să însumeze toate cunoștințele și experiența medicală a doctorului, pus în slujba pacientului și a proprietarului. Astfel, medicamentul de uz veterinar este obligat să circule doar de la depozit în corpul pacientului sub stricta observație a medicului veterinar.

Cum ajunge în corpul pacientului este responsabilitatea medicului care se pregătește ani de zile pentru acest act medical de o deosebită importanță. Medicul veterinar nu este un comerciant de medicamente dar medicamentele trebuie să circule pe piață numai sub stricta supraveghere a medicului veterinar. Aceasta este „politically correct“și deontologic.

EVENIMENT P.M.V.P.R. Dorim să conturăm un nou mod de a combina afacerile, știința, relaxarea și medicina veterinară. Suntem o profesie în care efortul intelectual este îmbinat obligatoriu cu efortul fizic, aspect care duce la acumularea, în timp, a unui mare stress.

P

.M.V.P.R. organizează în perioada 29-30 aprilie 2011 în Stațiunea montană Sovata un Weekend Veterinar pentru toți membrii și invitații organizației. Într-un feeric cadru natural, plin de primăvară, îmbogățit de elemente curative naturale și un hotel îmbibat de bunătăți pentru trup, P.M.V.P.R. organizează cele mai importante consultări publice și stabilirea celor mai importante strategii pentru medicina veterinară. Toate acestea condimentate cu întâlniri de afaceri între producătorii și distribuitorii de echipamente, medicamente și membrii organizației. Cu alte cuvinte, Congresul P.M.V.P.R. din acest an este organizat într-un cadru natural de excepție, cu facilități de relaxare excepționale și cu o organizare europeană a manifestărilor.

Congresul P.M.V.P.R. va începe cu dezbaterea Regulilor de Bună Practică Veterinară - GVP - Good Veterinary Practice. Vor fi prezentate GVP pentru cabinetele de animale mari realizate de grupul de lucru al P.M.V.P.R. și apoi cele pentru cabinetele de animale mici realizate de grupul de lucru al A.M.V.A.C. din cadrul P.M.V.P.R. De asemenea, se vor dezbate și Politicile Veterinare ale P.M.V.P.R., ca strategie a ridicării calității actului medical de către membrii P.M.V.P.R. În continuare se vor discuta și analiza principiile după care trebuie să se ghideze P.M.V.P.R. cu privire la circulația medicamentelor, regulile de bună practică privind utilizarea medicamentelor

Weekend Veterinar Business & Relaxare de uz veterinar și poziția publică a P.M.V.P.R. față de aceste aspecte și materialele publice de promovare a inițiativei. În partea a doua a zilei, participanții vor putea opta pentru un seminar privind abordarea unor afecțiuni și tratamente la specia cabalină sau pentru cei interesați de animale mici la speciile feline și canine.

A doua zi, în prima parte a zilei sunt programate prezentările grupurilor de lucru ale P.M.V.P.R. privind programul strategic și concesiunile - viitor și oportunitate, urmate de analiza propunerii legislative înaintat de P.M.V.P.R. privind identificarea animalelor de comanie. În partea a doua, se vor prezenta și dezbate proiectele veterinare de finanțare. Se vor aborda și prezenta fiecare modul de finanțare propus.

Participanții vor avea ocazia să adreseze întrebări consultanților și colegilor care se află în faza de implementare a proiectelor depuse în 2010, pentru a clarifica aspectele privind aceste probleme.

După-amiază aveți ocazia să

participați la seminarul pe bovine sau la cel pentru animale de companie. Menționăm că ambele seminarii pe animale de companie vor fi susținute și organizate de A.M.V.A.C. În ambele zile aveți ocazia să discutați și să încheiați noi afaceri cu producătorii și distribuitorii de medicamente, echipamente prezenți cu standuri de prezentare. Firmele invitate au la dispoziție sălile speciale ale Complexului de Conferințe unde vor realiza expuneri, prezentări sau diverse acțiuni la care sunteți invitați să participați în funcție de interesul dumneavoastră de afaceri.

Pentru relaxarea dumneavoastră, P.M.V.P.R. a pregătit un program special de SPA & Relaxare care include saună, jacuzzi, piscină, fitness, băi calde cu ape sărate și o cină festivă unde sunt invitați toți participanții.

Pentru rezervări și detalii, accesați www.pmvpr.ro, www.veterinarul.ro sau sunați la telefon: 0740 763 716.

Dr. Bogdan Novenschi Președinte P.M.V.P.R.

05

VETBUSINESS

Afaceri veterinare de succes cu sprijinul finanțărilor Europene Succesul avut în 2010 cu proiectul Ambulanțe pentru Veterinari ne-a motivat să demarăm în acest an un ambițios proiect de susținere a cabinetelor veterinare în încercarea lor de a se dota și de a-și eficientiza activitatea.

Î

n 2010 am ajutat în mod direct la realizarea a peste 12 proiecte de finanțare pentru achiziția de ambulanțe veterinare și dotarea acestora. Am identificat furnizori deosebiți care au sprijinit și sprijină în continuare acest proiect. Am reușit să creionăm proiecte prin a căror dotare să ajute efectiv în activitate un medic veterinar. Echipa care a realizat acest proiect și dotările cuprinse în ele a muncit serios câteva luni bune.

Identificarea partenerilor, verificarea pe teren a echipamentelor, căutarea altor parteneri, etc. Până și testarea mașinilor a luat ceva timp și efort. A fost o muncă de echipă. Inimoșii colegi din P.M.V.P.R. au pus umărul la construirea unui fundament pentru viitoarele proiecte ale organizației de susținere a membrilor săi.

Trebuie amintiți domnii doctori Bogdan Novenschi, Ilie Muscalu, Fănica Lefter și desigur colega noastră ne-medic veterinar Iulia Crețu. Pe baza experienței acumulate a apărut în acest an proiectul Finanțări pentru Veterinari. Nu trebuie să uităm nici contribuția avută de Președintele P.M.V.P.R., dl. Bogdan Novenschi, prin ale cărui acțiuni s-a reușit modificarea condițiilor care au stat la baza realizării caietului de sarcini și a punctajelor din cadrul finanțării, aspecte amintite la timpul respectiv.

Proiectul constă în oferirea suportului tehnic pentru toți cei care doresc să își achiziționeze o ambulanță, să doteze ambulanța sau cabinetul sau chiar să își construiască un cabinet. P.M.V.P.R. și firma de consultanță, în urma negocierilor avute, au căzut de acord ca fiecare doritor, membru al P.M.V.P.R., să plă-

06 Veterinarul

n

martie 2011

tească doar 200 de euro pentru proiectele tip realizate, urmând ca restul sumei să fie deductibilă din valoarea totală a proiectului și să fie suportată din fondurile europene. Pentru non-membri costurile de realizare ale unui proiect variază între 600 și 1.500 euro. În cazul în care se dorește construirea sau amenajarea cabinetului, atunci costurile acestea sunt suplimentate cu o sumă care se negociază în funcție de proiect și care presupune plata unor studii realizate de arhitect, topometrist sau specialistul în structuri. Nu sunt costuri mari, dar ele sunt necesare.

Proiectele pregătite pentru acest an sunt:

1. Ambulanțe veterinare Acest tip de proiect include o autoutilitară de teren cu două portiere amenajată pentru depozitarea și transportul echipamentelor medicale care să permită efectuarea unor minime analize și intervenții. Există trei niveluri de dotare în funcție de valoarea finală a proiectului.

Mașinile recomandate sunt Toyota Hilux, Mitsubishi L200 sau orice altă utilitară cu două portiere, posibil și Dacia.

2. Dotare cabinete veterinare Acest modul este destinat cabinetelor medicale care doresc doar dotarea cu echipamente și intrumentar medical veterinar. Există de asemenea trei variante de dotare funcție de suma care se dorește a fi investită și tipul de afacere veterinară.

www.veterinarul.ro

3. Cabinete Veterinare În cadrul acestui modul de proiect există două variante: realizare cabinet medical veterinar nou sau reamenajare cabinet. Prima variantă presupune adoptarea unei soluții ingenioase realizată pe bază de containere care poate fi adaptată pentru orice tip de cabinet medical veterinar. Avantajele acestei soluții sunt multiple și vor fi explicate pe larg celor care solicită acest tip de proiect. Al doilea modul se referă la amenajarea sau reamenajarea cabinetului existent. Desigur că acest tip de proiect este ceva mai consistent din punct de vedere al costurilor legate de consultanți deoarece presupune multe studii și multe avize. Este recomandat ca în cazul în care optați pentru un astfel de proiect să începeți imediat, deoarece este costisitor ca timp de realizare.

Există și variante cumulate între aceste tipuri de proiecte. Dacă doriți, se poate realiza chiar și un proiect complex cu ambulanță, cabinet veterinar nou și dotare. Totul este hotărât de dumneavoastră. Noi și consultanții vă vom prezenta cele mai potrivite soluții pentru afacerea dumneavoastră.

Iulia Blănaru Redactor șef Revista Veterinarul Știință și Practică

Suiferm

un produs ideal pentru recuperarea purceilor aflați în stress de înțărcare În vara anului 2007, în luna august, trebuia dată în funcțiune încă o hală de maternitate la SC Suinprod Roman. Având în vedere acest lucru, în luna mai a aceluiași an, s-au însămânțat cu 250 capete scroafe în plus, tocmai pentru a valorifica noile spații. Din păcate, termenul de dare în funcțiune a fost amânat cu 5 săptămâni peste ceea ce se plănuise.

Am fost puși în situația de a înțărca 3000 purcei la 15 zile de viață, pentru a putea face față presiunii fluxului tehnologic. Deja aduceam scroafele în maternitate, din halele de gestație, în travaliu, sau maxim cu o zi înainte de fătare. Eram pe punctul de a trăi o catastrofă.

Am hotărât să schimbăm felul de a administra furajul, astfel: z Am făcut un prestarter pe bază de orz extrudat și crud, lapte praf și zer praf, (lactoză 20%), plasmă de porc. Am dublat cantitatea de premix. z Am făcut trocuțe impermeabile pentru administrarea de furaj lichid. z Am administrat un terci 75% apă caldă și 25% prestarter, la care am adăugat câte două pliculețe de Suiferm la 5 litri de apă. Am început cu câte 500 ml terci/purcel/zi și am ajuns la 1,5 litri/cap/zi.

Având în vedere numărul foarte mare de purcei, a fost o muncă uriașă, dar rezultatele au fost pe măsură, cu mult peste așteptări. Sporul a fost de 470 grame/zi până la sfârșitul perioadei dar, ceea ce m-a impresionat cel mai mult, a fost absența diareei și lipsa stresului digestiv; mortalitatea a fost aproape zero, purceii s-au manifestat pe termen lung ca un efectiv SPF, datorită, cred, separării timpurii de mamă.

Pot sa spun că, acest tip de management, cu înțărcare foarte devreme, poate fi o soluție în fermele ce se confruntă cu probleme de sănătate în efectiv.

Cheia este un furaj lichid de calitate, îmbunătățit cu un produs precum Suifermul, pentru un plus de probiotice, antidiareice și electroliți. Trebuie luat în considerare faptul că purceii nu vor consuma, la vârste atât de fragede furaj uscat; cei care au experiență în creșterea porcilor știu că și la 24-28 zile, purceii întărcați consumă mult prea puțină hrană uscată.

Suiferm protejează tubul digestiv, sensibil al animalelor tinere, prin formula sa unică. Și-a dovedit eficiența de nenumărate ori, în afecțiunile digestive consecutive întărcărilor timpurii.

Deși este eficient ca tratament preventiv în maternitate și tineret, totuși acționează spectaculos în tulburările digestive post înțărcare, îmbunătățind consumul de furaj și starea de sănătate.

Dir. Gen. Ioan Antoci Dr. Manuel Mihăilescu SUINPROD ROMAN

Produs Distribuit în România de:

special

Suine

Diagnosticul prin metode serologice în efectivele de porcine – principii generale

Prin durata scurtă de la obținerea rezultatelor – de doar câteva ore de la recepționarea probelor, examenul serologic împreună cu examenul clinic și cel necropsic reprezintă primele și cele mai rapide unelte în obținerea unui diagnostic rapid în efectivele de porcine.

E

xamenul serologic în efectivele de porcine este folosit pentru :

1. Detecția de agenți infecțioși, toxine sau paraziți care sunt responsabili pentru apariția de boli sau realizarea unor producții suboptime.

2. Evaluarea gradului de infecție sau de expunere a unui efectiv la anumiți agenți infecțioși.

3. Estimarea numărului de animale din cadrul unei populații și depistarea celei mai afectate categorii de animale din cadrul populației.

4. Monitorizarea răspunsului imun după efectuarea de vaccinări.

5. Monitorizarea răspunsului imun în cadrul programelor de eradicare a diferitelor boli.

8 Veterinarul

n

martie 2011

6. Retestări efectuate pentru confirmarea sau infirmarea unor rezultate obținute prin alte metode de diagnostic.

Examenul serologic trebuie neapărat completat și trebuie să fie în concordanță cu starea clinică a animalelor. Pot apărea situații paradoxale când rezultatele serologice nu sunt în concordanță cu simptomele clinice ale animalelor și în aceste cazuri trebuie efectuate retestări pentru confimarea sau infirmarea diagnosticului, folosind aceleași teste serologice sau teste mai specifice- în funcție de obiectivul dorit.

Rezultate fals positive și/sau fals negative în cadrul testelor serologice apar cu siguranță, întrebările în acest caz fiind legate de frecvența și de acțiunile ce trebuie întreprinse în acest caz. Au fost situații în care companii producătoare de kituri de diagnostic folosite în examene serologice au retras de pe piață un anumit lot de astfel de kituri de diagnostic deoarece au fost probleme cu calitatea acestora. În cazul apariției rezultatelor fals pozitive sau fals negative, pentru a înlătura ulterioarele situații de urgență, trebuie să avem bine documentate

www.veterinarul.ro

acțiunile ce urmează: în funcție de rezultatele obținute la testarea pentru diferiți agenți patogeni, blocarea mișcărilor de animale sau de material seminal până la clarificarea situației prin retestări sau efectuarea de alte teste de laborator care să confirme sau să infirme diagnosticul de boală.

La fel, trebuie să avem bine stabilit și documentat în scris fluxul de informații în cazul apariției rezultatelor fals pozitive: cine informează partea de producție, eventual întrunirea unei echipe de specialiști. Doar anumiți specialiști cu experiență în diagnosticul de laborator pot avea putere de decizie cu privire la cine primește informațiile, cine stabilește la ce laboratoare se vor efectua retestările, prin ce metode de laborator, cu ce kituri de diagnostic, numărul de probe care este necesar pentru efectuarea retestărilor și eventual echipa care ridică restricțille impuse.

Apariția de rezultate fals pozitive sau fals negative este dependentă de mai mulți factori care țin de animal: momentul infecției, imunitatea individului, durata expunerii la agentul patogen, dacă în momentul recoltăriii probelor animalul are simptome clinice sau subclinice, prezența altor infecții supraadăugate, parazitismul, dacă boala este localizată sau sistemică, vârsta, categoria de producție, vaccinările efectuate, tratamente efectuate.

O altă sursă de apariție de rezultate fals pozitive sau fals negative este legată de laborator: vechimea probelor, modul de păstrare și/sau conservare a probelor, temperatura de lucru din laborator, vechimea kitului de diagnostic, valabilitatea kitului, contaminarea probelor în cadrul laboratorului, introducerea greșită a informațiilor referitoare la animale, nerespectarea intrucțiunilor privind timpii de lucru. De asemenea, pot exista diferențe între operatori – felul în care efectuează testele, etc. În funcție de obiectivul urmărit putem opta pentru diferite tipuri de teste serologice. În alegerea unui test serologic

trebuie să ținem cont de: cât de laborioasă este tehnica de lucru, costul unui test, rapiditatea, repetabilitatea și nu în ultimul rând, acuratețea.

Diagnosticul serologic se bazează pe detecția de antigeni și/sau de anticorpi .

Testele serologice care detectează antigeni sunt cele care utilizează anticorpii ca reagent pentru detecția de antigeni din fluide și/sau țesuturi, antigeni de natură externă: viruși, bacterii, protozoare.

Testele serologice care detectează anticorpi sunt acele teste care folosesc antigeni ca și reagent pentru detecția de anticorpi din serul sangvin. Exemple de teste: aglutinarea, reacția de fixare a complementului, inhibarea hemaglutinării, ELISA, imunoflorescența, etc.

Testele de tip ELISA – sunt teste foarte sensible, relativ ieftine, ușor de automatizat - prin acești factori, frecvența cu care sunt folosite a crescut în ultimul timp foarte mult. Există mai multe tipuri de ELISA: ELISA indirectă, ELISA directă, ELISA de competiție, ELISA sandwich. Cea mai des folosită tehnică în cadrul diagnosticului din populațiile de porcine este ELISA indirectă. În graficul de mai jos sunt redate frecvența distribuției rezultatelor de la animale infectate și neinfectate în cazul tehnicii ELISA , unde un rezultat pozitiv este reprezentat de valorile peste pragul de cut-off.

Cele mai importante criterii de alegere a testelor serologice folosite în cadrul diagnosticului serologic sunt gradul de sensibilitate și specificitate.

Gradul de sensibilitate este probabilitatea ca testul folosit să identifice corect animalele infectate (raportul dintre adevărat pozitive /adevărat pozitive + fals negative). De exemplu: un test cu sensibilitate de 90% - va identifica corect 90% din animalele infectate și o să identifice 10 % ca fiind neinfectate din animale, aceste animale fiind considerate fals negative.

Gradul de specificitate: reprezintă probabilitatea unui test de a identifica corect animalele neinfectate – adevărat negative (raportul dintre: adevărat negative/false pozitive + adevărat negative).

De exemplu, un test cu o specificitate de 90% - o să identifice corect 90% din animalele neinfectate și o să identifice 10% ca și false infectate – fals pozitive.

Concluzii : - Testele serologice bazate pe interacțiunea dintre antigen și anticorp sunt unelte puternice de diagnostic.

- Validarea rezultatelor obținute este critică pentru interpretarea corectă a rezultalor.

- Niciun test nu are un nivel „perfect“ de specificitate și sensibilitate.

- Pentru obținerea de informații despre gradul de specificitate și sensibilitate trebuie contactate laboratoarele care folosec în mod curent acest tip de teste.

Dacă aceste informații nu sunt disponibile, colectați cât mai multe informații de la colegii care au avut sau au experiență cu acest tip de teste.

- Pentru interpretarea cât mai corectă a unor rezultate este recomandat să folosim și alte tipuri de teste. Spre exemplu, probele la care am obținut rezultate suspicioase prin ELISA indirectă este recomandabil să le testăm și prin ELISA de blocare.

- De cele mai multe ori un nivel scăzut de sensibilitate al unui test este datorat numărului insuficient de probe, selecţiei necorespunzătoare a animalelor de la care au fost recoltate probe, probele nu au fost păstrate sau identificate corect etc.

Biocolost® S Un produs pentru imunizarea pasivă a purceilor după fătare Echilibrează deficitul imunitar Furnizează purceilor nou născuți imunoglobină din colostru n Contribuie la păstrarea unei presiuni infecțioase scăzute în compartimentele de maternitate n Uniformizează lotul de purcei, făcându-i mai rezistenți n n

Produs de: Distribuit în România de:

Grafic 1. Frecvența distribuției rezultatelor Elisa (după Gardner I.A. și Blanchard P.C.)

Dr.Daniel Spiru DVM SMF Veterinary Services SRL

special

Suine

Tablou histopatologic în encefalo mielita cu enterovirus „tip I“ la suine Cunoscută sub diverse denumiri, inclusiv ca Boala de Teschen, encefalomielita porcului este produsă de 5 serogrupe de Enterovirus cu patogenitate variabilă și se manifestă prin semne neurologice a căror severitate este dependentă de virulenţa și cantitatea de virus infectant și de vârsta subiecţilor.

L

eziunile histologice de diagnostic sunt diseminate în tot axul cerebro-spinal, de la bulbii olfactivi până la măduva lombară și constau în inflamaţii nesupurative microgliale și limfoplasmocitare ale meningelor și substanţei nervoase.

Material și metodă Investigaţiile au fost efectuate pe 32 de porci la care examenele bacteriologice, micologice , parazitologice, toxicologice și bioproba pe iepure au fost negative. S-a trimis material patologic la IDSA București și s-au inoculat ouă embrionate. Pentru examenul histopatologic, s-au prelevat fragmente din diferite segmente ale SNC de la 24 de porci cu semne neurologice specifice. Fragmentele au fost fixate în formaldehidă 10%, incluse în parafină, secţionate la 5-6 μm și colorate prin metodele HEA, PAS și MGG.

Rezultate și discuţii Materialul patologic expediat pentru diagnostic cultivat pe celule renale de purcel a permis identificarea enterovirusului porcin tip 1 la câteva cazuri. Inocularea de substanţă nervoasă în ouă embrionate a fost urmată de moartea embrionilor care au prezentat diateză hemoragică și edeme gelatinoase sterile.

Examenele necropsice au fost lipsite de leziuni vizibile, cu excepţia unor peteșii fine și rare în cortexul cerebelos și a congestiei meningelui cerebral la câteva cazuri.

Observaţiile histopatologice au vizat cerebelul, bulbul, puntea, tuberculii

10 Veterinarul

n

martie 2011

Fig. 1. Cerebel. Meningită severă non-supurativă. Congestie. HEA x 200v cvadrigemeni, cornul lui Ammon, scoarţa cerebrală și măduva lombară. Cele mai importante leziuni de meningoencefalomielită nesupurativă s-au dezvoltat în cerebel, trunchiul cerebral și măduva lombară.

Meningocerebelita este leziunea cea mai gravă la toate cazurile examinate. În meningele cerebelos, congestia, hemoragiile și edemul sunt constante și asociate cu infiltraţie de celule inflamatorii mononucleare (monocite-macrofage, limfocite, plasmocite) care formează 15-30 straturi mai numeroase în zonele de alteraţie maximă a substanţei nervoase subiacente. În stratul molecular sunt prezente microtromboze hialine, microhemoragii, spongioză, microfocare de malacie și infiltraţie limfoplasmocitară, pe alocuri atât de masivă, încât distincţia dintre straturile molecular și granular se șterge. Celulele Purkinje, în necrobioză, induc satelitoza, neuronofagia și formarea nodulilor gliali. În substanţa albă profundă, gliocitoza este acompaniată de perivascularite, numărul straturilor de mononucleare în mașoane putând ajunge la 15.

Leziuni inflamatorii productive, dar de mai mică intensitate, sunt prezente în meningele și cortexul cerebral, în bulb, punte și cornul lui Ammon. În mezencefal se dezvoltă suplimentar o periependimită care se soldează cu efuziuni de lichid cefalorahidian în substanţa nervoasă. În măduva lombară, leziunile cele mai severe se localizează în neuronii motor din nucleii centrali ai coarnelor ventrale ai căror neuroni sunt în necrobioză (intumescenţe, picnoze, cariorexe, cariolize) și pe fond congestie, glioză severă difuză și focală în jurul neuronilor de-

www.veterinarul.ro

generaţi și capilarelor, cu aceleași aspecte de satelitoză, neuronofagie, noduli gliali și perivascularite. Leziuni similare, dar mai șterse, sunt prezente în coarnele dorsale (mai ales la baza lor) și intermediare, precum și în substanţa albă unde coexistă cu hemoragii și malacie. Meningele spinal apare foarte congestionat, mai mult sau mai puţin îngroșat fibros, infiltraţia cu mononucleare fiind discretă sau absentă.

Examenul electronomicroscopic efectuat a evidenţiat multiple incluzii virale intranucleare (Fig. 9).

Concluzii 1. Receptivitatea cea mai mare la infecţia cu Enterovirus au avut-o porcii în vârstă de 3-4 luni, la care mortalitatea a ajuns la 80% din numărul de animale bolnave.

2. Examenele necropsice efectuate pe 34 cadavre de purcei înţărcaţi și tineret care au prezentat simptomatologie clinică concludentă de Teschen au fost lipsite de leziuni macroscopice majore, prezentând rare hemoragii peteșiale în cortexul cerebelos, congestia meningelor cerebrale, tulburări circulatorii în marile organe și uneori ulcere gastrice.

3. Inocularea materialului patologic pe ouă embrionate produce moartea embrionilor cu leziuni nespecifice de diateză hemoragică și edeme gelatinoase sterile.

4. Examenele histologice au evidenţiat leziuni de meningită cerebrală și spinală productivă, mai severă în regiunea cerebelului, proporţională cu alteraţiile substanţei nervoase subiacente, leziuni de polio- și leucocerebelită limfoplasmocitară pe fond de congestie, microtromboze, mi-

Dosto Coccidiostatic natural cu uleiuri de oregano

Fig. 2. Cerebel. Meningită limfohistiocitară. Congestie. HEA x 200

Fig. 3. Cerebel. Focar de malacie sub meningele cerebelos în conjurat de plasmocite. HEA x 400

Fig. 4. Cerebel. Infiltraţie limfohistioplasmocitară. Hemoragii. HEA x 400

Fig. 5. Cerebel. Proliferarea celulelor din stratul granular. Degenerarea și dispariţia celulelor Purkinje. HEA x 200

crohemoragii, edem și malacie.

5. Leziuni inflamatorii hiperplazice de intensitate mai redusă sunt prezente și în trunchiul cerebral, tuberculii cvadrigemeni și cortexul cerebral, fiind asociate cu tulburări circulatorii grave și focare de malacie focală.

6. Leziunile microscopice prezente în măduva spinală lombară, mai grave în substanţa cenușie decât în cea albă, constau în infiltraţii difuze cu mononucleare, noduli gliali, vasculite, degenerări neuronale și malacie.

Efecte bactericide enterice puternice l Fără timpi de așteptare l Fără reziduuri în carne, lapte, ouă l Nu influențează gustul cărnii, laptelui sau ouălor l Nu are rezistență la antibiotice l Coccidiostatic natural l Efecte remarcabile împotriva dizenteriei l

Fig. 6. Cerebel. Perivascularită limfohistiocitară. HEA x 200

BIBLIOGRAFIE 1. DERBYSHIRE, J.B. – Enteroviruses. In: CASTRO, E. A., HEUSCHELE, P.W. – Veterinary Diagnostic Virology. Ed. Mosby Year Book, St. Louis, Boston, 1992.

2. FORMAN, A.J., PASS, D.A., CONNAUGHTON, I.D. – The characterization and pathogenicity of porcine enteroviruses isolated in Victoria. Aust. Vet. J., 58, 136-142, 1982.

3. JUBB, K.V.F., HUXTABLE, C.R. – The nervous system. In: JUBB, K.V.F., KENNEDY, P.C., PALMER, N. – Pathology of Domestic Animals.

Academic Press, New York – London, 1993.

4. LONG, J.F. – Pathogenesis of porcine poliencephalomyelitis. In: Comparative Pathobiology of viral Diseases. Vol. I. Boca Raton, FL, CRC Press, 1985.

5. MILLS, J.H.L.,NIELSEN, S.W. – Porcine polioencephalomyelitides. Adv. Vet. Sci., 12, 33104, 1968.

6. PAUL, I. – Etiomorfopatologie veterinară.

Vol. I., Edit. ALL, București, 1996.

Aditivi furajeri ecologici 100% naturali

Fig. 7. Măduvă lombară. Corn central.

Glioză, degenerări neuronale. HEA X 200

Dosto Green (ulei de oregano 7,5%) aditiv pentru porcine, păsări de curte, viței, mânji, caprine și iepuri.

Fig. 8. Măduvă lombară. Mielită limfohistiocitară. Nodul glial. Perivascularită nesupurativă. HEA x 200

Dosto Liquid (10% ulei de oregano) supliment hidrosolubil pentru porcine dar și pentru păsări de curte sau pentru ouă pentru incubație.

DOSTO Green și DOSTO Liquid sunt produse DOSTOFARM GmbH Distribuit în România de:

Prof. univ. dr. Otilia Coțofan, Dr. Ștefania Merticariu - Anderco, Dr. Eugenia Burtan

Fig. 9. Encefal, substanta cenușie.Incluzii virale. Viral inclusions.TEM, x 18 000

special

Suine

CIRCOVIRUSUL PCV2 coparticipant (asociat) în diverse boli ale porcinelor prima parte

Introducere Circovirusurile sunt o familie de virusuri mici, cu un singur ADN circular, care infectează numeroase specii de animale, fiind specifice gazdei de la care au fost izolate.

Istoric Există două tipuri diferite de circovirus porcin care sunt strâns înrudite din punct de vedere genetic. În 1974, un circovirus porcin (PCV) a fost izolat din linia celulară PK₁₅, folosită în activitatea de cercetare. Această tulpină particulară de virus, a fost identificată ca circovirusul porcin tip 1 (PCV-1), iar la data izolării nu i s-a putut stabili nici o semnificaţie clinică şi nici rolul etiologic în apariţia şi evoluţia unor boli la porcine.

Cercetările serologice au stabilit că virusul PCV-1 este foarte răspândit în populaţia porcină din întreaga lume şi nu este patogen. Încă nu sunt cunoscute modalităţile de răspândire şi nici căile prin care virusul infectează animalele.

Un alt circovirus distinct (PCV-2), a fost identificat la mijlocul anilor 1990 de către cercetătorii de la Universitatea Saskatchewan – Canada şi l-au „asociat“ cu o nouă şi distinctă problemă de sănătate a porcinelor, sindromul multisistemic de slăbire accentuată a tineretului după înţărcare, denumit PMWS (postweaning multisistemic wasting sindrome). Este cel mai mic virus întâlnit în lumea vertebratelor şi a fost recunoscut ca agentul etiologic primar al sindromului PMWS, definit din anul 2006 ca boală asociată cu circovirusul porcin de către Asociaţia Americană a Medicilor Veterinari în Patologie Porcină şi abreviat PCVAD (porcine circovirus associated disease).

12 Veterinarul

n

martie 2011

Purcel întărcat. Edem pulmonar. Exudat gelatinos în cavitatea toracică. Leziuni asociate cu PCV2 După ce PMWS a fost recunoscut ca sindrom (1997) a devenit clar că PCV2 a fost cauza multor pierderi în fermele de porcine din multe ţări, studiile serologice retrospective evidenţiind prezenţa anticorpilor specifici-virus PCV2 cu mult înainte de identificarea acestuia; Belgia (1969), Marea Britanie (1970), Canada şi Spania (1985).

Taxonomie PCV-1 şi PCV-2 aparţin familiei Circoviridae, genul Circovirus. În acelaşi gen sunt încadrate şi tulpini de virus (PCV)

www.veterinarul.ro

izolate de la păsări (canari, gâşte, porumbei etc.).

De asemenea, virusul anemiei puilor care este tot un circovirus a fost încadrat într-un gen distinct(Gyrovirus), virionul fiind mai mare decât al unui circovirus tipic. Circovirusurile sunt specifice gazdei, cele mai multe fiind aviare.

PCV-2 este împărţit în două genotipuri distincte (PCV2-grup I şi PCV2grup II). Nu există diferenţe în patogeneza celor doua genotipuri ci doar în mărime: PCV2-grup I are 1767 nucleotide (NT) în timp ce PCV2-grup II are 1768 nucleotide.

Laboratoarele din America au propus gruparea izolatelor de PCV2 în izolate Nord-Americane sau PCV2a şi izolate like-Europene sau PCV2b. PCV2b se încadrează în PCV2-grup I în timp ce PCV2a în PCV2-grup II. Atât PCV-1 cât şi PCV-2 au virionul mic, neanvelopat, icosahedric, monocatenar, cu un genom ADN circular (1759 nucleotide). Ele conţin 2 proteine ORF (open reading frames) majore , care codifică într-o direcţie antisens. ORF1 este implicată în codificarea replicării proteinelor virale (REP) în timp ce ORF2 codifică proteina capsidală (Cap), ce conţine epitopi antigenic imunodominanţi. În structura virusului PCV-2 s-a pus în evidenţă şi a III-a proteină ORF3 care pare a fi implicată în apoptoză.

zinfectante; l PCV2 pare să se răspândească uşor, deşi există puţine date legate de acest aspect.

Observaţiile din teren sugerează următoarele căi de transmitere a virusului care pot fi luate în considerare: Transferul mecanic: dejecţii pe încălţăminte, echipament, mijloace de transport, păsări, şobolani, şoareci etc.; Animale purtătoare: PCV2 poate persista la animalele infectate o pe-

Ce face un purcel sănătos?!

Dosto EMULSION

Patogeneza PCV2 este foarte răspândit, el întâlnindu-se atât în crescătorii cu animale sănătoase dar şi în cele cu animale Linfonoduri ingvinali măriți. Leziuni asociate cu PRRS și bolnave, prePMWS (circovirus tip 2) zenţa lui fiind pusă în evidenţă prin decelarea anticor- rioadă lungă de timp (5-6 luni). Virusul pilor circulanţi. Aceste observaţii duc la este eliminat prin secreţii nazale, fecale, concluzia că virusul poate să se replice şi urină; transmiterea fiind oro-nazală dasă circule într-o unitate fără ca prezenţa torită contactului direct între animale; lui să însemne şi boală clinică. S-a conSpermă: PCV2 la vierii infectaţi crostatat că deşi în condiţii de laborator, nic poate fi eliminat prin spermă până la PCV2 singur, produce o boală cu simpto- 71 de săptămâni de viaţă. Datorită acesmatologie moderată, în condiţii de teren tui fapt, există teoretic posibilitatea ca incidenţa şi severitatea manifestărilor virusul să fie răspândit prin însămânţări clinice fiind mult crescute atunci când artificiale sau montă naturală. Cercetăanimalele sunt infectate cu alte virusuri rile experimentale efectuate recent au sau sistemul imun este slăbit de alţi arătat că virusul se transmite prin agenţi. Această constatare sugerează spermă până la 5 zile după inocularea necesitatea unei existenţe care să de- acestuia la vieri, însă eliminarea în clanşeze boala. condiţii naturale pare să fie scăzută şi Pentru a înţelege modul de acţiune sporadică. Cea mai mare cantitate de al virusului PCV2 trebuie avut în vedere virus se intâlneşte în lichidul seminal. că: l Virusul este răspândit în majoritatea unităţilor, anticorpii putând fi decelaţi la câteva animale dintr-o fermă Dr. Dorel Stănuică sau la toate; Cercetător principal I l PCV2 singur nu produce boala; viMembru corespondent al Academiei de rusul este foarte rezistent la multe de- Ştiinţe Agricole din România

> Produs natural pe baza de uleiuri de oregano > Exclusiv destinat purceilor > Crește sănătatea efectivelor > Combate eficient bacteria E. Coli şi coccidiozele > Îmbunătățește microflora intestinală > Crește pofta de mâncare și sporul la purcei Dosto Emulsion ajută la creșterea în greutate, îmbunătățirea alimentației, stabilizarea digestiei, având în același timp efecte pozitive împotriva dizenteriei, acțiuni bactericide și fungicide.

DOSTO Emulsion este un produs DOSTOFARM GmbH

Distribuit în România de:

ALIMENTAȚIE

FURAJARE DE SUCCES cu produse din natură În numeroase țări din întreaga lume au fost interziși promotorii de creștere de natură antimicrobiană în hrana animalelor.

Retragerea antibioticelor administrate în furaj reprezintă o problemă majoră în ceea ce privește menținerea nivelelor de performanță și stării de sănătate a animalelor în condițiile actuale de producție intensivă.

C

reșterea prețurilor la materiile prime și impactul asupra marjelor de profit determină de asemenea necesitatea îmbunătățirii performanțelor suplimentelor furajere, în special pentru creșterea eficacității furajului. Sangrovit are un efect benefic asupra ratei de profit în sectorul zootehnic, în special în condiții de climat cald și în fazele de stres fiziologic crescut.

SANGROVIT - ADITIV FURAJER NATURAL Plantele au fost folosite de secole pentru proprietățile lor medicinale și de promovare a sănătății și constituie încă baza pentru numeroase forme de medicină alternativă. Extractele din plante care stimulează apetitul, promovează creșterea și au proprietăți de stimulare a digestiei constituie principalele alternative pentru includerea în hrana animalelor. Urmare a interzicerii promotorilor de creștere de natură antimicrobiană, numeroase produse derivate din plante au invadat piața nutriției animale, dar sunt adesea deficitare în ceea ce privește standardizarea, cercetarea controlată și evaluarea adecvată.

Sangrovit® este un nou concept care s-a dovedit a fi eficient în stimularea apetitului, a ratei de conversie și a calității carcasei, în testări independente realizate în lumea întreagă.

14 Veterinarul

n

martie 2011

SANGROVIT - SUPLIMENT BOGAT ÎN ALCALOIZI

SANGROVIT EFECTE MULTIPLE

Sangrovit® este un supliment natural, unic și brevetat pentru includerea în furaje la toate speciile de animale, în toate stadiile de producție și în toate fazele de creștere. În ultimii ani utilizarea Sangrovit® a crescut semnificativ în Europa, Asia și America de Sud, în urma testărilor derulate în universități, institute de cercetare și ferme, confirmând astfel că Sangrovit® este foarte eficient în sporirea valorii furajelor, datorită efectelor sale unice asupra digestiei și conversiei furajului.

Sangrovit® este extras din planta Macleaya Cordata, familia Papaveraceae.

Substanța activă este o bază cuaternară de benzofenantridină și alcaloizi protopinici (QBA+PA). Forma de aplicare a acestor substanțe în nutriția animală este protejată de brevetele internaționale. QBA+PA au fost îndelung studiate și utilizate în medicina umană datorită efectelor antiinflamatoare și expectorante, prezentând un mare interes în tratarea bolilor colonului și a unor tulburări ale tractului respirator, precum astmul.

Efectele de stimulare a apetitului induse de Sangrovit® rezultă din aportul adus în secreția de serotonină la nivel de intestin.

Prin utilizarea produsului Sangrovit® se îmbunătățește biodisponibilitatea triptofanului în intestin și sinteza serotoninei în celulele mucoasei. Serotonina, ca neurotransmițător, are un efect de stimulare a secreției de enzime digestive și de stimulare a motilității intestinului, ceea ce favorizează digestia și consumul de hrană la animale.

SANGROVIT - MOD DE ACŢIUNE CONFIRMAT Sangrovit® are un mod de acțiune clar și confirmat. Acțiunea principală a Sangrovit® constă în îmbunătățirea disponibilității aminoacizilor esențiali care pot fi folosiți în dezvoltarea țesutului muscular.

De asemenea, Sangrovit reduce formarea aminelor toxice (indoli, scatoli) de catre microbii din intestin. Mai mult, ca substanță cu efect amărui, influențează pozitiv secreția salivară, îmbunătățește apetitul și predigestia și stimulează secreția de enzime digestive în tractul digestiv.

www.veterinarul.ro

CONTROLUL STRICT AL CALITĂŢII Diferența dintre Sangrovit® și alte produse derivate din plante este că Sangrovit® este produs în condiții controlate și înainte de comercializare este supus unui proces foarte riguros de control al calității pentru a garanta conținutul în principii active.

Producția și controlul calității sunt certificate conform FAMI-QS și ISO 9001:2000, iar testarea se realizează în laboratoarele independente acreditate. Sangrovit este de asemenea certificat pentru utilizarea în fermele organice datorită compoziției sale complet naturale.

SANGROVIT - BENEFICII PENTRU PORCI Testările cu Sangrovit® la porci au demonstrat efecte pozitive asupra consumului de furaj, ratei de conversie și balanței nitrogenului. Rezultatele unui studiu realizat în Polonia, indică o creștere a consumului de furaj cu 1.2% pe întreaga perioadă (vezi tabel 1).

Sangrovit®stimulează apetitul și susține eficiența conversiei în timpul proceselor digestive, perioada de îngrășare fiind redusă. De asemenea are efecte pozitive asupra calității carcasei.

Un studiu la scroafe lactante a arătat că o utilizare de 30 ppm Sangrovit® în timpul lactației duce la o îmbunătățire a viabilității purceilor, indice economic important pentru producția de purcei – purcei înțărcați/ scroafă/an.

Tabel 1: Efectul Sangrovit® la porci îngrășare Control

Sangrovit %(C=100%)

Consum furaj (kg/zi)

2.41

2.46

+ 1.2

Spor în greutate (g/zi)

864

889

+ 2.9 *

Rata de conversie

2.8

2.7

- 2.1

* diferenţă semnificativă

Mai mult, sporul în greutate al purceilor a fost îmbunătățit cu 5% față de lotul martor, evidențiindu-se în special la scroafele primipare și secundipare. Scroafele tinere și purceii au beneficiat de avantajele Sangrovit®.

CONCLUZII Încorporarea Sangrovit® la un nivel scăzut în rație asigură beneficii semnificative în ceea ce privește creșterea mai rapidă pentru sacrificare, mortalitate scăzută, și o valoare a carcasei mai bună. La prețul actual al furajelor, includerea Sangrovit® generează un raport cost:beneficiu de 1:5.

SANGROVIT FACE DIFERENŢA Aditiv furajer standardizat, cunoscut din 1991; Stabil în cadrul proceselor de fabricație, granulare l Substanțe active bine definite - alcaloizi cu eficiență ridicată; l Activitate dovedită printr-un număr mare de testări efectuate în întreaga lume; l Îmbunătățește absorbția nutrienților; l Îmbunătățește calitatea carcasei; l Stimulează absorbția de triptofan; l Rol important în imunitate; l Influențează pozitiv starea de liniște în efectiv; l Îmbunătățește funcțiile și sănătatea ficatului; l Efect pozitiv asupra metabolismului proteic din ficat; l Proprietăți antiinflamatorii; l Proprietăți antimicrobiene (numai în doze mari); l Rol în metabolismul azotului - îmbunătățirea stării de igienă și microclimatului din adăpost. l l

MUCOASĂ MAI SĂNĂTOASĂ ASORBȚIE MAI BUNĂ ANIMALE MAI SĂNĂTOASE! Produs distribuit de: KATAMIN INTERNATIONAL SRL Contact: lauragherca@katamin.ro; alinsavu@katamin.ro Web: www.katamin.ro

AFACEREA ANULUI

LIANOL SOLAPRO Lansat în 2008 în țările din Europa de Vest, produsul LIANOL este un concept inovativ creat pentru a proteja animalele aflate in stress metabolic (de exemplu la scroafele aflate în stress caloric în perioada verii se observă o scădere a profitabilității, de-asemenea la porcii aflați în perioada înțărcării).

S-a constatat că, prin administrarea produsului LIANOL în aceste perioade critice, animalele vor avea o tranziție mult mai ușoară, care nu va afecta negativ performanțele.

Rezultate: testările pe 19.963 scroafe afectate în Olanda a demonstrat creșterea numărului de purcei/scroafă per an cu 1,2 purcei.

Ce este LIANOL? Este un concentrat fermentat din proteină de cartof. Modul de acțiune al produsului se bazează pe stimularea producerii de IGF-1.

Care este rolul IGF-1: Pe lângă acest aspect s-a mai observat îmbunătățirea performanțelor (conversia furajului, spor mediu zilnic, scăderea procentului de mortalitate, scăderea procentului de inseminări).

Concluzionând cele descrise mai sus, administrarea Lianol este una din afacerile profitabile ale crescătorilor de suine care, prin administrarea produsului doar în perioada de lactație la scroafă (cost aproximativ 6 Euro/an/scroafă), pot beneficia de obținerea în plus a cel puțin 0,5-1,2 purcei/an, respectiv un profit de aproximativ 30-50 Euro/scroafă. Iată deci o afacere profitabilă în urma căreia, în funcție de numărul de scroafe deținut, se poate obține un profit considerabil prin creșterea numărului de purcei înțărcați.

l Mediază acțiunea anabolică a hormonului de creștere l Semnalizează statusul nutrițional al axei reproductive

l Stimulează sistemul imun l Inhibă apoptoza În cazul unei balanțe energetice negative scade nivelul de IGF-1 prin reducerea numărului de receptori ai hormonului de creștere.

Nivelul IGF-1 este, de-asemenea, influențat de: l Presiunea infecțioasă l Nutriție l Mediu l Stress

ADMINISTRARE LIANOLUL SOLAPRO la scroafe: pentru inducerea căldurilor după perioade de stress și NEB (balanță energetică negativă); pentru creșterea numărului de purcei; pentru creșterea producției de lapte.

DOZA: 1 KG/TONA FURAJ – în furajul de lactație timp de 30 zile rezultă un cost/scroafă/an de 5-6 EURO

Produs distribuit de

ALIMENTAȚIE

InsufIcIenţA renAlă

la pisici

Insuficienţa renală este una dintre afecţiunile care pot apărea odată cu înaintarea în vârstă; alături de celelalte mari funcţii, funcţia renală asigură eliminarea reziduurilor rezultate în urma proceselor metabolice fiziologice care au loc în organism.

A

lături de funcţia excretorie, rinichiul are rol endocrin (producţia de eritropoietină, angiotensină II și calcitriol), precum și în menţinerea homeostaziei prin reglarea volumului și compoziţiei fluidelor organismului. La nivelul rinichilor are loc filtrarea sângelui, cu formarea produsului de excreţie – urină.

Urina se formează în urma filtrării ce are loc la nivelul nefronilor; în porţiunea distală a nefronului este definită compoziţia finală a urinei.

Pisicile, prin caracteristicile morfologice ale nefronilor – respectiv nefroni cu anse Henle lungi, sunt adaptate pentru a conserva foarte bine apa și pentru a forma o urină

18 Veterinarul

n

martie 2011

foarte concentrată. De aceea de multe ori proprietarii reclamă că pisica lor nu bea destulă apă, mai ales dacă i se administrează hrană umedă.

Insuficienţa renală este o afecţiune cu evoluţie insidioasă, care apare foarte frecvent la pisicile vârstnice; una din trei pisici peste 12 ani suferă de insuficienţă renală.

Mecanismele compensatorii de la nivel renal reușesc să menţină animalul în stare clinică bună până la limita în care leziunea este avansată și numărul nefronilor funcţionali mult diminuat.

La nivel de organ apare o leziune a nefronilor, care atrage după sine o reducere progresivă a ratei de filtrare glomerulară, cu leziuni glomerulare și tubulointerstiţiale. Mecanismele compensatorii vor determina consecutiv hipertrofie și creștere a filtrării la nivelul nefronilor sănătoși.

Odată cu trecerea timpului, diminuarea ţesutului funcţional conduce la limitarea capacităţii compensatorii. Acesta este momentul în care apar semnele clinice, fiind rapid urmate de instalarea sindromului uremic și apoi de exitus.

Ca obiectiv terapeutic principal se discută despre echilibrarea animalului, in-

www.veterinarul.ro

suficienţa renală acută reprezentând o adevărată urgenţă medicală.

Odată cu depășirea momentului critic un rol major în întreţinerea animalului suferind îl are hrana. De aceea este indicată o dietă special adaptată pentru această situaţie.

Se urmărește reducerea aportului de fosfor și a celui proteic. De asemenea, este recomandată o limitare a aportului de sodiu pentru a evita inducerea secundară a hipertensiunii arteriale.

O caracteristică a pisicilor este hipokalemia care apare secundar insuficienţei renale, în timp ce la câine și om, în aceeași situaţie apare o hiperkalemie. De aceea, este important ca la pisicile cu insuficienţă renală să se suplimenteze aportul de potasiu. Încă o dată se confirmă faptul că pisicile sunt diferite de câini, și că nu sunt „câini mai mici“, cu nevoi specifice.

Hrana trebuie să fie adaptată speciei și să răspundă întocmai acestor nevoi, fie că este vorba despre o hrană de întreţinere sau despre o dietă.

Dr. Alexandra Manasia Royal Canin România

ALIMENTAȚIE

ALIMENTAȚIA LA CÂINE în condiții de efort fizic - partea a treia Proteinele. Sursa de proteină din hrana comercială administrată câinilor luaţi în studiu a fost reprezentată de carnea de pui şi carnea de peşte, iar în hrana tradiţională de carnea de vită şi subproduse ale acesteia.

Nivelul de 27% PB în hrana comercială şi sursele de proteină folosite sunt specifice tipului de activitate desfăşurat de câinii de serviciu.

P

roteinele au un rol structural şi funcţional, fiind utilizate într-o mai mică măsură pentru producerea de energie în timpul efortului fizic. Aminoacizii, printr-un proces de metabolism aerob (ciclul ATC), contribuie cu doar 5 – 15% din necesarul de energie pe baza proteinelor structurale.

Efortul fizic prelungit induce sinteza a numeroase enzime şi proteine de transport în toate căile metabolice de producere a energiei. În mod fiziologic, în această stare se produce o creştere a sintezei de proteine şi a vitezei de catabolism a aminoacizilor. Cea mai mare parte a energiei furnizate de aminoacizi provine pe seama aminoacizilor cu lanţ ramificat, dintre care, leucina, izoleucina şi valina sunt aminoacizii esenţiali cu rolul cel mai important.

Substanţele minerale şi vitaminele. Hrana comercială administrată

câinilor de serviciu a conţinut un supliment de vitaminele A, D3, E şi C. Vitamina E este recomandată în proporţie de peste 5 ori necesarul pentru întreţinere, ca de altfel şi suplimentul de vitamina C şi β-caroten pentru a preveni leziunile peroxidative datorate efortului fizic.

Acidoza metabolică indusă de acidoza lactică asociată unui efort epuizant poate creşte excreţia de Ca, Mg şi K. Hrana comercială administrată a avut un conţinut de 1,5% Ca, ceea ce asigură o cantitate suficientă tipului de activitate efectuat. Nivelul ridicat de grăsimi din alimentele din raţie favorizează formarea sărurilor de calciu insolubile ceea ce poate afecta o parte a calciului ingerat.

Pe de altă parte, carnea rosie este bogată

20 Veterinarul

n

martie 2011

Figura 1. Câine rasa Ciobănesc German, normoponderal, 40 kg GV

Parametrul analizat

Sprint

DER KcalEM/gSU GB %/SU SEN %/SU PB %/SU CD % a SU

3,5-4,0 8-10 55-65 22-28 >80

Intermediar (durată şi frecvenţă medie) 4,0-5,0 15-30 30-55 22-32 >80

Intermediar (durată şi frecvenţă ridicată 4,5-5,5 25-40 30-35 22-30 >80

Anduranță

>6,0 >50 <15 28-34 >80

Tabel nr.1 Tipul de activitate fizică şi recomandările nutriţionale (prelucrare după Hand, Thatcher, Remillard şi Roudebush)

în fosfor, ceea ce poate conduce în timp la un dezechilibru Ca:P. În general, în funcţie de tipul de activitate (durată, frecvenţă) recomandările pentru parametrii nutritivi sunt cele prezentate în tabelul nr. 1.

Apa se poate administra nelimitat, cu excepţia categoriei sprint, la care se va administra obligatoriu înainte de cursă sau efort. În continuare este prezentată pentru exemplificare modalitatea de calculare a necesarului de Kcal EM/zi şi a cantităţii de hrană necesare zilnic, pentru situaţia unui câine normoponderal (40 kg GV).

Calcularea necesarului de Kcal EM/zi şi a cantităţii de hrană necesare zilnic pentru un câine având 40 kg GV. Aprecierea IMC (Indicele de Masă Corporală) s-a facut conform specificaţiilor internaţionale.

www.veterinarul.ro

IC = 5/9 În figura 1 este prezentat un exemplar al categoriei normoponderale, rasa Ciobănesc German. Această greutate este specifică majorităţii folosite în serviciu.

NER = 30 x 40 + 70 = 1270 Kcal/zi NER = 1,8 x 1270 = 2286 Kcal/zi NER = 2,2 x 1270 = 2794 Kcal/zi Calcularea cantităţii de hrană administrată/zi 2286/3,55 = 644 g aliment/zi 2794/3,55 = 787 g aliment/zi În scopul calculării cantităţii de hrană administrate zilnic au fost utilizate şi tabele recomandate de către firme producătoare de hrană pentru animale, aşa cum sunt prezentate în continuare (date accesibile la adresa: http://www.mycockerspaniel.com/mer.htm)

Metabolic Energy Requirements For Dogs (Dog Daily Calorie Calculator) enter weight Activity Level

MER

moderately active less active pregnant (first 5 weeks) pregnant (last 4 weeks) lactating puppy (0-50% adult weight) puppy (50-80% adult weight) puppy (80-100% adult weight) extreme weather working dog (light duty) working dog (moderate duty) working dog (heavy duty)

1x 0.8 x 1x 1.1-1.6 x 2-4 x 2-4 x 1.6 x 1.2 x 1.25-2 x 1.1 x 1.4 x 2-4 x

kcal/day

-

-

-

Concluzii

WALTHAM DAILY ENERGY REQUIRMENTS FOR PETS & WORKING DOGS enter weight Activity Level (Adult)

MER

typical active highly active senior, neutered, inactive working dog (light duty) working dog (moderate duty) working dog (heavy duty)

110 x (weight)0.75 125 x (weight)0.75 175 x (weight)0.75 90 x (weight)0.75 130-150 x (weight)0.75 150-175 x (weight)0.75 175-250 x (weight)0.75

462 Kcal şi a consumat conform rezultatului exprimat de podometru, 608 Kcal.

Toate rezultatele obţinute au fost prelucrate statistic, aşa cum este prezentat în continuare. Pe baza datelor obţinute la toate înregistrările efectuate privind necesarul de calorii, consumul de calorii şi numărul de kilometri parcurşi, s-a stabilit următorul model statistic de dependenţă: Consumul de calorii = 0,14 x necesarul de calorii + 43,61 x distanţa parcursă – 7,57 Acest model are o acurateţe de 99,86%, cu o eroare medie de 4,51%, ceea ce înseamnă că dacă vom folosi formula de mai sus pentru a estima consumul de calorii pentru un câine căruia i-am determinat necesarul zilnic de calorii, pentru un număr dat de kilometri pe care acesta îl parcurge, aceste date vor influenţa în proporţie de 99,86% rezultatul, care va fi estimat corect, cu o eroare medie de 4,51.

kcal/day

-

În continuare sunt prezentate rezultatele obţinute în timpul activităţilor fizice efectuate de către câinii monitorizaţi, privind distanţa parcursă, consumul de calorii şi respectiv necesarul caloric al acestora (determinat prin calcul) pentru aceste activităţi.

Ciobănesc German, mascul vârsta 4 ani şi 5 luni, normoponderal

A) Evaluarea cu podometrul la 60 minute: 27797 paşi 12510 metri 608 kilocalorii B) Stabilirea necesarului caloric prin calcul. Folosind formula derivată din ecuaţia lui Taylor, rezultă NEZ Kcal/kg GV = 1,77 x d x GV -0,40 + 1,25 x GV -0,25 în care: NEZ = necesarul energetic zilnic, Kcal/kg GV GV = greutatea vie, kg d = distanţa parcursă, km Pentru GV = 41,5 kg, necesarul de calorii pentru parcurgerea distanţei de 12,51 se calculează astfel: NEZ Kcal/kg GV = 1,77 x d x GV -0,40 + 1,25 x GV -0,25 = = 1,77 x 1/4,438 + 1,25 x 1/2,538 = = 1,77 x 0,225 + 1,25 x 0,394 = = 0,398 + 0,492 = 0,890 Kcal/kg 0,890 Kcal x 41,5 kg GV = 36,95 Kcal/km 36,95 Kcal/km x 12,51 km = 462 Kcal Prin compararea rezultatelor obţinute la calcularea necesarului de calorii pentru parcurgerea distanţei specificate şi măsurarea cu ajutorul podometrului a consumului efectuat de către animal, se constată că: - pentru distanţa de 12,51 km, câinele are un necesar de

1. Exerciţiile fizice se caracterizează printr-o creştere a metabolismului. Metabolizarea anaerobă a glucozei produce rapid ATP, însă cu un randament de numai 2 ATP/moleculă de glucoză în timp ce metabolizarea aerobă generează mai lent ATP, însă cu un randament mai ridicat, de 36 ATP/moleculă de glucoză.

2. Rezervele totale de glucoză ale organismului (glicogenul) sunt relativ reduse (1-2% din GV), metabolismul aerob al glucozei nu permite susţinerea unor perioade lungi a exerciţiilor fizice.

Acizii graşi reprezintă principala sursă de energie a raţiei valorificată de către câine, pentru exerciţii fizice de lungă durată.

3. Aminoacizii nu sunt utilizaţi în general ca sursă primară de energie pentru exerciţiile fizice. Oxidarea aminoacizilor poate contribui cu până la 5-15% energie utilizată în timpul exerciţiilor fizice.

4. Grăsimea brută furnizează în jur de 8,5Kcal EM/g SU, dublu comparativ cu proteinele şi glucidele. Creşterea cantităţii de grăsime a raţiei reprezintă cea mai practică metodă de creştere a densităţii calorice.

5. Un câine necesită în jur de 14 Kcal pentru a acoperi 1 km de teren plat, indiferent de viteza de mers sau alergat.

6. La câinii rasa Ciobănesc German cu vârsta peste 18 luni şi având o GV medie de 40 kg, cantitatea de hrană administrată zilnic este în jur de 644g, cantitate care asigură 2783 Kcal/zi.

7. Consumul zilnic de calorii la câinii care efectuează exerciţii fizice de întreţinere şi antrenament, poate fi măsurat cu ajutorul podometrului şi în funcţie de rezultatele obţinute, se poate calcula necesarul de hrană, conform normelor.

Bibliografie selectivă

1. Agar S., 2004 – Small animal nutrition, MPG Books Ltd., Bodmin, Cornwall, Great Britain.

2. Buffington T., Cheryl Holloway, Sarah Abood, 2004 – Manual of veterinary dietetics, Elsevier Saunders, U.S.A. 3. Hand M., C. Thatcher, Rebecca Remillard, Philip Roudebush, 2005 – Nutrition clinique des animaux de companie, 4 éme Edition, Mark, Morris Institute 4. Hirakawa C., Daristotle C., 2000 – Canine and feline nutrition, Mosby Inc., A harcourt Health Sciences Company, U.S.A.

Dr. Violeta-Elena Simion, Dr. Fănel Mortu, Dr. Ana-Maria Nogy Facultatea de Medicină Veterinară, Universitatea Spiru Haret, Bucureşti violeta@zoonutritie.ro

21

nutriȚiE 3. Favorizarea calcificării la joncțiunea os-cartilaj; 4. Gestionarea aportului caloric din dietă pentru prevenirea supraponderabilității.

VETERINARY DIETS ARTICULAR CARE

OSTEOARTRITA - BOALA DEGENERATIVĂ ARTICULARĂ În ultimul timp alimentația de prevenție și interesul acordat îngrijirilor medical-veterinare au crescut considerabil media de viață a animalelor de companie.

Sănătatea articulațiilor este în strânsă legătură cu longevitatea animalelor de companie.

Durerea articulară are 3 cauze: 1. Degradarea suprafeței cartilajului.

2. Diminuarea cantității de lichid sinovial și subțierea membranei sinoviale.

3. Remodelarea osului subcondral ca urmare a fisurilor, sclerozei și calcificării cartilajului.

SIMPTOMELE BOLII DEGENERATIVE ARTICULARE: 1. Durerea articulară; 2. Șchiopătura; 3. Inflamația și rigiditatea articulară; 4. Căldura la nivelul articulației; 5. Mișcările restricționate și imposibilitatea efectuării unor mișcări; Intensitatea simptomelor variază în funcție de vârstă și gradul de supraponderabilitate. Cea mai mică activitate a animalului poate ea însăși să producă durere și să afecteze articulațiile.

Alimentația bazată pe „ADVANCE VETERINARY DIETS ARTICULAR CARE” ameliorează sănătatea câinilor cu o simptomatologie asociată bolilor articulare acționând în punctele cheie prin: 1. „Hrănirea“ cartilajului, favorizând regenerarea; 2. Sporirea nutrienților din lichidul sinovial;

22 Veterinarul

n

martie 2011

www.veterinarul.ro

INGREDIENTE – HRANĂ USCATĂ Pui, grâu, porumb, orez, făină de ton, proteine animale deshidratate, făină de grâu, făină de gluten de porumb, grăsimi animale (conservate cu vitamina E), proteine animale hidrolizate, pulpă de sfeclă, colagen hidrolizat, ulei de peşte (sursa EPA), fibre vegetale, drojdie, semințe de in, clorură de potasiu, carbonat de calciu, extract de citrice bogat în bioflavonoide, glucozamină, sulfat de condroitin, acid hialuronic.

Caracteristicile nutriționale ale noii formule Articular Care sunt următoarele: 1. Condroitin sulfatul și Glucozamina; 2. Cantitate suplimentară de colagen hidrolizat; 3. Cantitate suplimentară de acid hialuronic; 4. Vitamina K; 5. Acizi grași Omega 3; 6. Formulă mai săracă în calorii.

Formula „ARTICULAR CARE“ se bazează pe 3 principii: 1. AMELIORAREA ARTRITEI- Asocierea condroitin sulfatului cu glucozamina și cu colagenul hidrolizat consolidează cartilajul articular iar împreună cu acizii grași omega 3 ajută la prevenirea inflamației.

2.REDAREA MOBILITĂȚII ARTICULARE- Acidul hialuronic asigură resintetizarea lichidului sinovial iar aportul caloric moderat ajută la îmbunătățirea mobilității.

3. ASIGURAREA PROTECȚIEI OSOASE- Vitamina K modulează procesul de calcificare al cartilajului osos.

CAZ CLINIC

Pentru a sublinia eficacitatea acestei diete, Affinity Petcare vine cu un studiu de caz la o femelă sterilizată de Labrador în vârstă de 7 ani cu o greutate de 36,8 kilograme, fiind un câine de interior. Dieta ei se axează pe controlul greutății, fiind supraponderală.

Din anamneză reieșea că aceasta prezenta șchiopătură cu un grad mare de gravitate la nivelul membrului posterior stâng manifestându-se pentru prima dată cu un an și jumătate înainte și agravându-se progresiv.

La inspecția clinică s-a observat inflamația membrului posterior stâng, cu durere la manipulare și instabilitatea pacientului în poziție patrupodală. La examenul radiologic prezenta semneale osteoartritei.(Fig.nr.1)

favorabilă pe o perioadă de două luni și jumătate. După această perioadă, pacienta a prezentat o șchiopătură acută ca urmare a ruperii implantului. A doua intervenție chirurgicală a constat în înlocuirea implantului cu tensorul fasciei lata. Ulterior ambelor intervenții s-a instituit terapia cu antibiotice și antiinflamatorii.

La reefectuarea unei radiografii laterale a genunchiului stâng se observă semne moderate ale osteoartritei.(Fig.nr.3)

Fig.nr.3 - Radiografie laterală a genunchiului

Fig.nr.1- Radiografie laterală a genunchiului

La examenul imagistic cu rezonanță magnetică (RMN) s-a putut observa prezența osteofitelor la nivelul buzelor trochleei femurale și s-a confirmat și ruptura de ligament încrucișat anterior.(Fig.nr.2)

Urmărind evoluția normală a acestui tip de intervenție, este de așteptat ca durerea să persiste încă 3-4 luni datorită faptului că procesul artritic era deja instalat.

Prin urmare pacienta este introdusă într-un studiu multicentric în cadrul „ADVANCE VETERINARY DIETS ARTICULARE CARE” fiindu-i prescrisă și dieta corespunzătoare.

S-a efectuat o evaluare în zilele 0,14 și 42 de tratament pentru a evidenția capacitatea de deplasare, percepția durerii și calitatea vieții animalului din perspectiva proprietarului.

La 6 săptămâni după începerea dietei s-a observat: - scăderea în greutate cu 1,5kg; - recuperarea totală a capacității de deplasare și a mobilității articulare; - poziția anatomică normală a membrului atât în staționare cât și în deplasare.

S-a recomandat continuarea dietei cu Advance Articular Care fără medicamentația adițională.

CONCLUZII

Fig.nr.2 - Aspectul genunchiului la RMN

Această dietă cu toate beneficiile pe care le ofera poate fi recomandată de către medicul veterinar fie în etapele de prevenție, fie în cele postoperatorii, în ambele cazuri îmbunătățindu-se simptomele de durere.

S-a intervenit chirurgical prin inserarea unui ligament intracapsular din nylon chirurgical, evoluția pacientei fiind

23

BOLI MEDICALE

SINDROMUL DE RĂSPUNS inflamator sistemic Sindromul de Răspuns Inflamator Sistemic (S.I.R.S.) reprezintă totalitatea reacţiilor de apărare a organismului faţă de o agresiune septică. Denumirea de S.I.R.S. înlocuiește mai vechiul termen de Şoc Septic, tocmai pentru a sublinia faptul că modificările severe apărute în organism în urma infecţiei, se datorează de fapt nu atât acţiunii microorganismelor ca atare, cât răspunsului diferitelor sisteme la acţiunea agentului infecţios.

t Semne cutaneo-mucoase q Extremităţi calde, mucoase congestio-

nate; q Extremităţi reci, mucoase palide; TRC peste 3 sec. t Alte simptome q Hipertermie peste 40 grade Celsius sau q Hipotermie sub 37 grade Celsius, fri-

soane q Uneori hepatosplenomegalie q Leucocitoză peste 18000/mm cub sau q Leucopenie sub 5000/mm cub, peste 5% forme imature.

DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL

E

ste o patologie gravă (mortalitate 50% în condiţii terapeutice optime), astfel încât tratamentul simptomatic și etiologic trebuie întreprins cât mai devreme.

ETIOLOGIE Piotoraxul, peritonita, piometrul, abcesele prostatice, abcesele hepatice și renale, orhiepididimita, plăgile și tumorile suprainfectate sunt cauzele cele mai frecvente ale S.I.R.S.

DIAGNOSTIC Diagnosticul de S.I.R.S. se pune pe baza următoarelor categorii de simptome, ţinând cont de faptul că aspectul clinic variază în diferitele faze ale șocului: t Semne cardio-vasculare q Tahicardie – peste 120 bpm în repaus

la câine și peste 140 bpm în repaus la pisică; q Hipotensiune arterială – uneori tensiunea nu poate fi măsurată. t Semne respiratorii q Hiperventilaţie – tahipnee peste 20

q Faţă de alte stări de șoc: hemoragic, cardiogen, anafilactic.

q Gelatinele Fluide Modificate (G.F.M.) – maximum 20 ml/kg în primele 24 de ore, apoi 10 ml/kg/24 ore, IV lent. q Hidroxietilamidonul (H.E.A.) – maximum 20 ml/kg în primele 24 de ore, apoi 10 ml/kg/24 ore, IV lent, sau se trece pe soluţii cristaloide. q Dextranii (Dextran 40 și Dextran 60) – aceleași doze ca și primii doi coloizi.

ATENŢIE! Dextranii dau frecvent reacţii de tip anafilactic la carnivore, astfel încât primii mililitri trebuie injectaţi lent, iar adrenalina 1:10,000 trebuie să fie la îndemână. q Albumina umană 3% - 20 ml/kg IV. Soluţiile cristaloide q Hipertone – NaCl 7,5% - 4 ml/kg ,

TRATAMENT În toate cazurile se impune oxigenoterapie pe mască sau cușcă cu oxigen (pentru pisici) și abord venos periferic.

bolus IV, după care se continuă cu soluţii cristaloide izotone. q Izotone – Ringer lactat (Hartmann), Ringer, NaCl 0,9% - până la 90 ml/kg IV pentru resuscitare, apoi 10-20 ml/kg/oră pentru întreţinere.

1. COMBATEREA HIPOVOLEMIEI

Transfuzia sanguină Prima transfuzie se poate efectua FĂRĂ riscuri majore de la orice câine sănătos, deoarece câinele nu posedă hemaglutinine și hemolizine naturale. Se pot recolta până la 22 ml sânge/kg, o dată la 10 zile, de la orice câine sănătos.

Dezavantajul constă în faptul că după transfuzie vâscozitatea sângelui crește și reumplerea capilară are de suferit. Pentru înlăturarea acestui dezavantaj, transfuzia se poate efectua concomitent cu perfuzarea de soluţii cristaloide izotone.

Transfuzia se recomandă întotdeauna atunci când hematocritul scade sub 20%, iar hemoglobina este sub 5 g/dl.

ATENŢIE ! Soluţia de glucoză izotonică 5% NU se pretează pentru combaterea hipovolemiei, deoarece trece aproape imediat în sectorul intracelular, producând edeme (pulmonar, cerebral).

2. SUSŢINEREA CORDULUI ŞI COMBATEREA HIPOTENSIUNII ARTERIALE q Dopamina – 1-30 mcg/kg/min, IV; q Dobutamina (Dobutrex) – 5 –20

mcg/kg/min, IV; q Adrenalina – 0,01- 0,4 mcg/kg/min, IV,

intratraheal sau intracardiac.

ATENŢIE! Toate aceste medicamente trebuie administrate sub control ECG strict !

respiraţii /minut; q Dispnee, cianoză.

t Semne neurologice q Tulburări de comportament – agitaţie sau prostraţie ; q Convulsii, comă.

24 Veterinarul

n

martie 2011

Soluţiile coloidale Se caracterizează printr-o presiune oncotică ridicată ce permite menţinerea apei în sectorul vascular. Datorită modului lor de acţiune, sunt mai apte să combată hipovolemia decât cristaloizii.

www.veterinarul.ro

3. PROFILAXIA ŞI TRATAMENTUL COAGULĂRII INTRAVASCULARE DISEMINATE (C.I.V.D.) q Heparină (în doze mici) – 75 – 100

UI/kg, SC, din 8 în 8 ore.

4. TRATAMENTUL DISFUNCŢIILOR METABOLICE q Hipokaliemie - Clorură de potasiu –

KCl – 0,125-0,250 mEq/kg/oră, IV, fără a depăși 0,5 mEq/kg/oră. q Hipoglicemie - Glucoză – 50-500 mg/kg/oră, IV. q Acidoză metabolică - Bicarbonat de sodiu – 0,5-1 mEq/kg/oră, IV. 5. TRATAMENTUL DISFUNCŢIILOR TRACTULUI GASTRO-INTESTINAL q Cimetidină – 5-10 mg/kg, IV, IM, PO, la 6-8 ore. q Ranitidină – 2 mg/kg, IV, IM, PO, la 812 ore. q Omeprazol – 0,7mg/kg, PO, la 24 de ore. q Metoclopramid – 0,2-0,5 mg/kg, SC, la 6-8 ore. q Pansamente gastrice și absorbante – PO, la nevoie, la 8 –12 ore, NUMAI după reluarea tranzitului intestinal.

6. COMBATEREA INSUFICIENŢEI RENALE ACUTE q Manitol – 0,25-1 g/kg, IV, bolus lent. q Furosemid – 1-2 mg/kg IV. Dacă nu

are efect, se repetă după 2 ore, mărind doza cu 1 mg/kg, până la maximum 4 mg/kg. q Dopamina – 1-30 mcg/kg/min, IV, la nevoie, până la obţinerea a 2 ml urină/kg/oră.

ATENŢIE! Diureza trebuie stimulată NUMAI după o refacere corectă a volemiei!

7. COMBATEREA INFECŢIEI q Enrofloxacin – 5 mg/kg la 12 ore, IV. q Gentamicină – 6 mg/kg la 24 de ore ,

IV. q Amikacină – 10 mg/kg la 8 ore, IV. q Tobramicină – 2-4 mg/kg la 8 ore, IV. q Ampicilină – 20-40 mg/kg la 8 ore, IV. q Clindamicină – 11 mg/kg la 8 ore, IV. q Metronidazol – 10 mg/kg la 8 ore, IV. q Cefazolină – 20 mg/kg la 8 ore, IV. q Cefoxitin – 30 mg/kg la 6 ore, IV. q Imipenem – 2-5 mg/kg la 8 ore, IV.

N.B. Antibioticul (sau combinaţia de antibiotice) trebuie ales în funcţie de starea pacientului, astfel încât să ofere maximum de eficienţă terapeutică, cu minimum de efecte toxice sau adverse.

Conf. Dr. Alexandru DIACONESCU diaconescu_vet @yahoo.fr

OSTEOLOGIE

Osteotomia humerusului prin alunecare (Sliding humeral osteotomy, SHO) Displazia de cot este cea mai des raportată afecțiune a membrelor anterioare, întâlnindu-se la rasele de câini medii și mari.

Cele mai frecvente modificări patologice sunt asociate cu aspectul medial al procesului coronoid și aspectul medial al condilului humeral.

L

eziunile de la nivelul procesului coronoid medial sunt micro-fisurile, fisurile, eroziunile și fragmentațiile. Eroziunile prin frecare ale condilului humeral medial sunt asociate frecvent cu leziunile procesului coronoid. În timp ce osteocondroza condilului humeral medial poate da naștere leziunilor osteocondritei dissecans, incongruența radio-ulnară, humero-ulnară și deformitatea varus a humerusului sau dezechilibrul dintre mecanica musculară și schelet pot contribui la producerea așa-numitului sindrom al comportamentului medial al articulației cotului.

Tratamentele chirurgicale pot include osteotomiile radio-ulnare pentru a corecta incongruența și pentru a îndepărta fragmentele libere de cartilaj. Osteotomia corectoare a ulnei poate conduce la deformitate varus a membrului în urma căreia apare creșterea presiunii pe compartimentul medial. Niciuna din aceste tehnici chirurgicale nu se poate aplica în cazul artrozei avansate a cotului indiferent de tehnica folosită, artroza fiind progresivă.

Majoritatea pacienților sunt tineri și artroplastia totală a cotului sau artrodeza cotului reprezintă opțiunile terapeutice sub nivelul optim, fie din cauza complicațiilor potențiale, fie din cauza unui rezultat funcțional slab. În mod obișnuit, câinii cu displazie de cot sunt tratați prin procedee de artroscopie exploratorie prin care se elimină fragmentele libere din articulație(Fig. 1). Osteoartrita este abordată printr-o gamă variată de terapii cum ar fi antiinflamatoare, suplimente articulare, diete. Osteotomia humerusului prin alunecare se adresează așa-numitei „boli“ a compartimentului medial prin schimbarea greutății sau a presiunii pe compartimentul lateral, reducând presiunea pe meniscul medial (Fig. 2). Pentru a se rea-

28 Veterinarul

n

martie 2011

Fig.1 Imagine artroscopică, eroziuni la nivelul condillului medial humeral (Labrador- 10 luni)

liza acest lucru se examinează fizic mersul și șchiopătura prin înregistrare video după criteriile următoare: l Câinele se deplasează 30 m cu proprietarul pe partea stângă, depărtându-se de camera video apoi câinele se întoarce spre cameră cu proprietarul pe partea dreaptă;

Fig.2 Mutarea centrului de greutate prin tehnica SHO

www.veterinarul.ro

l Câinele de deplasează 30 m în ușoară alergare cu proprietarul pe partea stângă, îndepărtându-se de cameră; apoi se întoarce spre cameră cu proprietarul pe partea dreaptă; l Câinele se deplasează 15 m de la stânga la dreapta spre cameră, poziționându-se între cameră și proprietar și apoi invers de la stânga la dreapta; Pentru câinii care prezintă șchiopătură evidentă și durere profundă, această evaluare se rezumă doar la evaluarea mersului normal, fără alergare.

Se examinează articulația cotului în extensie, flexie, supinație, pronație la 90 de grade și se notează conform unui sistem de clasificare (VAS- visual analog scale) corespunzător nivelului de durere perceput. Se examinează prezența efuziilor la nivelul articulațiilor cotului, iar unghiul maxim de flexie și extensie al articulației este evaluat sub anestezie. Preși postoperator, examinarea radiologică a ambelor articulații humero radio-ulnare este evaluată. Examinarea radiologică include proiecțiile în flexie și extensie medio laterale și cranio caudale.

După o pregătire preoperatorie a piciorului acesta este poziționat în abducție, piciorul fiind menținut într-o poziție în care humerusul și articulația cotului sunt paralele cu masa operatorie și condilul humeral perpendicular pe masă. Incizia se face în zona medială a humerusului.

Se introduc retractoarele Hoffman în plagă astfel încât să rezulte un câmp chirurgical rectangular. Mușchiul biceps brahial și brahiocefalic sunt retractați cranial, apoi plăcuța este poziționată pe aspectul medial al humerusului în așa fel încât partea proximală este în contact cu osul și partea distală separată de forma plăcuței (plăcuța are forma literei „Z“ cu opt găuri). Găurile plăcuței sunt numerotate de la 1 la 8, iar patru sisteme de blocare pentru burghiu sunt fixate în placă la pozițiile 1-2 și 7-8. Înaintea aplicării plăcuței pentru a facilita manevrarea ei și poziționarea înițială a burghiului, prima gaură este făcută cu un burghiu corespunzător tipului de placă - respectiv 2,5 mm pentru plăcuța de 3,5 mm și 2 mm pentru plăcuța de 2,7 mm. Ghidajele blocante sunt păstrate în găurile 1 și 8 pentru a evita migra-

Fig.3 Etapele tehnicii operatorii: Ghidaje blocante la nivelul găurilor 1,2,7 și 8 (1 fiind gaura proximală iar 8 gaura distală)

ția plăcuței, după care se fixează șuruburile blocante în găurile 2, 3, 4. În găurile 6 și 7 ale plăcuței sunt introduse două șuruburi extralungi ce trec prin ambele cortexuri ale humerusului, iar decalajul dintre placă și cortexul medial este menținut de forma în „Z“ a plăcuței. Osteotomia se realizează folosind ca sistem de ghidare decalajul creat de plăcuță, după care șuruburile 6 și 7 se strâng până când segmentul humeral distal este în contact cu placa, realizându-se o translocare medială controlată. Șuruburi blocante sunt aplicate și în găurile 5 și 1 pentru a fixa plăcuța, iar șuruburile extralungi din găurile 6 și 7 sunt înlocuite cu șuruburi standard (Fig 3).

Urmează suturarea musculaturii, fasciei subcutanate și a pielii în mod obișnuit, peste locul inciziei chirurgicale este apli-

(A) Plăcuța este poziționată pe aspectul medial al humerusului în așa fel încât partea proximală este în contact cu diafiza humerală; gaura nr. 1 este făcută iar burghiul și ghidajul lăsat în gaura nr 1, apoi efectuarea găurii nr 8(c) și mișcarea plăcuței în vederea optimizării fixării (b).

(B) Partea proximală a plăcuței a fost fixată prin șuruburi blocante la nivelul găurilor 2,3 și 4 (C) La nivelul găurilor 6-7 se folosesc șuruburi extra lungi pentru a pătrunde în ambele corticale ale humerusului.

(D) Realizarea osteotomiei folosind ca și ghidaj decalajul creat de forma „Z” a plăcuței.

(E) Strângerea șuruburilor 6 și 7 până când segmentul distal humeral vine în contact cu plăcuța.

(F) Segmentul distal humeral este stabilizat prin șuruburi blocante la nivelul găurilor 5 și 8 (a și b) ; burghiul din gaura 1 este înlocuit cu un șurub blocant (c) iar șuruburile extra lungi din găurile 6 și 7(d și e) înlocuite cu șuruburi standard (G)

cat un bandaj adeziv pentru 2 zile. Se administrează carprofen per os (4 mg/kg) pentru o săptămână, apoi 2 mg/kg pentru 2 până la 6 săptămâni.

Examinarea radiologică se realizează postoperator și la intervalul a 2, 4 , 6, 12 și 26 de săptămâni (Fig. 4 și 5), iar câinele va merge în lesă timp de 12 săptămâni; în primele 6 săptămâni este recomandat să fie ținut închis în cușcă și supravegheat pentru a se evita alte complicații postoperatorii.

Bibliografie: 1. Fujita Y, Schulz KS, Mason DR, et al: „Effect of humeral osteotomy on joint surface contact in canine joints“. AJVR : 506-511, 2003 2. NOEL FITZPATRICK, MVB, CertVR, CertSAO, RUSSELL YEADON, MA, VetMB, THOMAS SMITH, MA,

Fig 4. Rx post operator expunere: medio-lateral (A) și cranio-caudal (B); Rx Rottweiler -11 luni

Fig 5. Rx –La 6 săptămâni (A), Rx-La 26 săptămâni (B) Labrador- 2 ani

VetMB, CertSAS, and KURT SCHULZ, DVM, MS, Diplomate ACVS: „Techniques of Application and initial Clinical Experience with Sliding Humeral Osteotomy for Treatment of Medial Compartment Disease of the Canine Elbow4(4)“ 3. Preston CA, Schulz KS, Kass PH: „In vitro determination of contact areas in the normal elbow joint of dogs“. AJVR 61(10): 1315-1321, 2000.

dr. Andrei Căloiu Centrul de Diagnostic și Tratament TIOVET București

29

RADIOLOGIE

Osteopatia hipertrofică a câinelui Osteopatia hipertrofică este o afecţiune a diafizelor oaselor lungi, bilateral și simetric, de obicei începând distal, având un aspect „înflorit” dat de formarea de os nou periostal fără distrucţia corticalei osului, fiind afectate mai sever marginile abaxiale ale degetelor. Mai este cunoscută și sub numele de osteopatia hipertrofică pulmonară, osteoporoza deformantă, achropatia sau „Marie, s disease“.

C

lasic, „osul nou format“ are aspect de palisadă însă pot exista și aspectele neted și solid, neregulat sau lamelar, însoţit de tumefierea ţesuturilor perilezionale.

Toate rasele pot suferi de această afecţiune dar este mai des întâlnită la rasele de talie mare, adulte și/sau bătrâne.

Dintre acestea, Boxerul este cel mai predispus, urmat de Ciobănescul german.

Sexul femel este cel mai afectat datorită dezvoltării carcinoamelor mamare și metastazelor pulmonare secundare.

Cauza exactă a Osteopatiei hipertrofice nu este bine înţeleasă. O teorie susţine că se produce o creștere a debitului sanguin la nivelul distal al membrelor, hipercreștere a ţesutului conectiv și apoi formarea de os nou ce înconjoară oasele. Se asociază cel mai des cu neoplazia metastatică pulmonară. Alte potenţiale cauze sunt viermii pulmonari, bolile cardiace, abcesele pulmonare și tuberculoza. A mai fost asociată cu tumorile renale și ale vezicii urinare.

Simptomele includ rigiditate, căldură și tumefiere a membrelor afectate, șchiopătură și hipersensibilitate, însoţite sau nu de semnele respiratorii (dispnee, tuse).

Tratamentul ideal constă în înlăturarea chirurgicală în cazul tumorilor pulmonare primare, fapt ce se soldează cu regresia manifestărilor osoase. Prognostic grav apare atunci când cauza este neoplazia secundară. În majoritatea cazurilor, singura opţiune rămâne administrarea de analgezice până când starea generală se agravează și se recomandă eutanasia.

30 Veterinarul

n

martie 2011

www.veterinarul.ro

Dr. Florin Eugen Grosu, DVM, Ph. D.Stud Facultatea de Medicină Veterinară București

Formarea de os nou periostal ce afectează atât oasele membrelor anterioare cât și cele posterioare. La nivel distal, predomină aspectul în palisadă iar proximal cel lamelar fin. Tumefiere a ţesuturilor moi perilezional. Trei chiste osoase localizate pe metatarsul II proximal și metacarpul III proximal și distal, corespunzătoare membrului stâng.

medical

Cele mai moderne sisteme pentru radiodiagnostic R Radiografie adiografie digitală

3 costuri reduse

Sist eme CR Sisteme

CR Computed Computed R Radiography adiography

Examion CR 3X-PRO 9 Design

compact 9 Simplu

de utilizat și ușor de întreţinut 9 Fiabil

și robust

Kodak CR PoC 360/ Vita 45/Vita 25 9 Accesibil

9 Design compact

9 Imagini de înaltă calitate

Sist Sisteme eme R RX Xp portabile ortabile

Sistem RX digital cu detector flat-panel 9 Direct

Conversion Technology 9 Imagine

la câteva secunde după expunere 9 Calitate

excelentă a imaginii și valori monocrome dinamice 9 Control

integrat al generatorului și al detectorului 9 EXAMION

AQS Software

RADIOLOGIE

Multiple formaţiuni micro și macronodulare răspândite în masa parenchimului pulmonar, afectând toţi lobii. Consolidare a lobului caudal stâng porţiunea mediocaudală.

DERMATOLOGIE

Relevanţa intRadeRmotestului cu extracte alergenice.

Test la specia canină

t

estele „in vivo“ (I.D.T.) – sunt cele care detectează abilitatea funcţională a mastocitelor cutanate de a se degranula prin expunerea la extracte alergenice.

1.Testele alergice nu sunt nişte teste definitive în stabilirea prezenţei alergiilor.

Pot câteodată, dar nu întotdeauna, să indice existenţa unei alergii.

2. Niciun test nu este 100% sensibil şi specific (animale clinic sănătoase pot reacţiona pozitiv, în timp ce există şi pacienţi cu manifestări clinice, care pot reacţiona negativ).

3. Testele alergice, la ora actuală, nu trebuie considerate ca un test de screening la pacienţii cu prurit. Utilizarea acestor teste se face numai după un diagnostic clinic riguros, odată cu eliminarea celorlalte posibilităţi de diagnosticare, testul clinic fiind util în selecţia alergenilor folosiţi pentru imunoterapie şi ca bază a măsurilor de evitare a alergenilor.

Testarea intradermică la câine

Interpretarea testului intradermic În general nu apare o reacţie la martorul negativ. Pentru ca o reacţie să fie considerată pozitivă trebuie să aibă diametrul mai mare decât jumătate din diametrul martorului pozitiv, sau să fie mai mare decât media aritmetică dintre martorul negativ şi cel pozitiv.

l Lepidoglyphus destructor (Acarian de

hrană) Polenuri-exterior

Mixtură de polen de pom I (tree polen mixture I) este alcatuită din: l Mesteacă (Betula pendula) martieiulie l Arin (Alnus glutinosa) decembrie-mai l Alun (Corilus avellana), decembriemai

Fungii

În acest caz, există cel puţin doi factori importanţi: A. alegerea alergenului; B. pregătirea pacientului.

A. Alegerea alergenului

Selecţia alergenilor trebuie făcută cu mare atenţie, alegându-se doar alergenii existenţi în fiecare locaţie particulară (Andersen 1982), informaţii cerându-se de la universităţile veterinare locale, de la laboratoarele care furnizează alergeni sau din cărţile de specialitate (Reedy 1999, Scott 2001).

Utilizarea unor alergeni micşti nu este recomandată la câini, deoarece există o mare probabilitate de apariţie a reacţiilor încrucişate (Hillier şi De Boer 2001).

34 Veterinarul

n

martie 2011

Alternaria alternario (Alternaria tenuis) l Aspergilus fumigatus (Aspergilus fungatus) l Cladosporium herbarum (Cladosporium herbarum) l Pencicilinum rotatum (Penicilinum notatum) l

Acarieni l Dermatophagoides farinae (Acarianul

domestic de praf American) Dermatophagoides pteronyssinus (Acarianul domestic de praf european ) l Acarus siro (Acarianul de făină) l Tyrophagus putrescentia (Acarianul de mucegai) l

www.veterinarul.ro

Mixtură de polen II conţine l Stejar englezesc (Quercus robur) martie-iulie l Fag (Fagus silvatica)martie şi iulie l Ulm american (Ulmus americana) martie şi mai.

Mixtură de polen de iarbă (grass pollen mixture) are în componenţa sa: l Pir gros (bermuda grass - Cynodon dactylon)- mai- iunie l Golomaţ (orchard grass - Dactylis glomerata) - mai-septembrie l Viţelar (sweet vernal-grass (Anthoxanthum odoratum)- aprilie şi septembrie l Timoftică (timothy grass-Phleum pretense)- mai-septembrie

Graficul nr. 1 Proporţia reacţiilor pozitive, negative şi dubioase la cazurile luate în studiu

Graficul nr. 2 Proporţia reacţiilor pozitive obţinute la pacienţii din specia canină

Graficul nr. 3 Proporţia reacţiilor dubioase la I.D.T. efectuat la specia canină

Graficul nr.4 Proporţia diferitelor dermatite de hipersensibilizare întâlnite în studiu

Flocoşică (velvet grass-Holcus lanatus)- mai-august

l

În mixtura de polen de buruieni (Weed pollen mixture) întâlnim: l Pelin negru (common mugwront-Artemisia vulgaris) - iulie-septembrie l Urzică (stinging nettle-Urtica dioica)mai-noiembrie, l Păpădie (common dandelion -Taraxacum officinale)- mai-iulie l Pătlagina îngustă (english plantainPlantago lanceolata)- aprilie-octombrie

Pregătirea pacientului Trebuie aleasă perioadă în care pacientul va fi testat.

Prurit sezonier, atunci el nu se va testa în timpul sezonului de polen incriminat, dar nici prea mult după încetarea acestuia. În teorie, timpul optim de testare a I.D.T. este la sfârşitul sau după două luni de la sezonul de vârf al polenului încriminat. l Prurit nesezonier, se indică a fi testat toamna (Anderson, 1982), sau în orice perioadă a anului (Hillier şi De Boer, 2001).

Studiile recente precizează că nu atât data efectuării testului ar fi importantă, ci întreruperea medicamentaţiei care ar putea influenţa testul, astfel: a) Antihistaminicele -de minimum 10 zile

b) Glucocorticoizi – aici depinde de tipul acestora l Corticosteroizii topici - trei săptămâni; l Corticosteroizii administraţi per ostrei săptămâni l Corticosteroizii injectabili - 8 săptămâni Studiul nostru s-a realizat pe un număr de 19 câini ( 2008- 2010). Toţi pacienţii din specia canină utilizaţi în studiu prezentau boli de hipersensibilizare cutanată care se încadrau din punct de vedere al criteriului clinic în diagnosticul dermatitei atopice.

La un număr de 15 cazuri, din totalul de câini examinaţi am obţinut reacţii pozitive la I.D.T; la un singur caz din acestea, reacţia pozitivă nu a fost confirmată prin diagnosticul terapeutic. Această reacţie a fost întâlnită la un pacient de 5 luni reprezentând o hipersensibilitate subclinică la acest acarian.

Reacţiile pozitive s-au întâlnit cel mai frecvent în cazul acarianului Dermatophagoides farinae, Lepidoglyphus destructor, Mixtură fungică I, Acarus siro, Mixtură de polen de copaci II, Tyrophagus putrescentiae (după cum se observă şi în graficul nr. 2).

Din numărul total de 19 cazuri, 8 au prezentat otită malasezică, iar aceasta nu a fost asociată cu o reacţie pozitivă la mixtura fungică I decât la 2 cazuri. Mai mult, la un caz care a prezentat o reacţie pozitivă la mixtura fungică nu s-a descoperit infestaţie levurică.

Concluzii l La un număr de 15 cazuri, din totalul de

câini examinaţi am obţinut reacţii pozitive la I.D.T; la un singur caz din acestea, reacţia pozitivă nu a fost confirmată prin diagnosticul terapeutic. Această reacţie a fost întâlnită la un pacient de 5 luni reprezentând o hipersensibilitate subclinică la acest acarian. l Intradermotestul a fost negativ la toate cazurile cu dermatită de hipersensibilizare alimentară. l În reacţiile dubioase au fost implicaţi alergeni de Ctenophalides spp.(3/4). La un singur caz a fost implicat acarianul Lepidoglyphus destructor (acarian de hrană), acesta se poate dezvolta şi pe o hrană industrială motiv pentru care poate interveni secundar în cadrul D.H.A. l La cazurile studiate nu consider că există o reacţie asociată între antigenii levurici şi cei ai diferitelor specii de mucegai. l Reacţiile pozitive s-au întâlnit cel mai frecvent în cazul acarianului Dermatophagoides farinae, Lepidoglyphus destructor, Mixtură fungică I, Acarus siro, Mixtură de polen de copaci II, Tyrophagus putrescentiae.

Dr. Cristian Popovici Pet Life www.petlife.ro

35

LABORATOR

Diagnosticul de laborator al

BOLILOR HEPATICE partea a doua Aspartat-aminotrasferaza (AST, GOT) este prezentă în concentraţii crescute în foarte multe ţesuturi: cord, ficat, mușchi scheletici, rinchi și encefal.

Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 5 ore la câine și 77 minute la pisică. Creșterea AST în afecţiunile hepatice este paralelă cu creșterea ALT sau uneori mai lentă, fiind determinată de: perturbări ale permeabilităţii membranelor, inflamaţie, necroză sau, la câine, de inducţia enzimatică. Creșterea AST fără afectarea ALT sugerează o afecţiune extrahepatică (o sursă extrahepatică a enzimei).

Î

n hepatita parenchimatoasă acută (cu necroză difuză a hepatocitelor) activitatea AST crește de 10-30 ori la câine și până la de 50 ori la pisică în primele 3 zile de boală. Revenirea la normal poate dura 2-3 săptămâni. Icterul mecanic se asociază cu creșterea AST de 20-25 ori în prima săptămână, fiind urmată de reducerea treptată (Johnson, 1985).

La câine și pisică (și la om) s-a constatat că AST poate fi un indicator mai sensibil decât ALT pentru unele afecţiuni hepatobiliare. La om s-a dovedit că un raport AST/ALT supraunitar indică un prognostic grav.

Corticoterapia poate determina creșterea moderată a AST, cu revenire la normal în 1-2 săptămâni de la întreruperea tratamentului.

Arginaza este considerată specifică

pentru ficat, fiind prezentă în hepatocite în concentraţii mai mari decât în oricare componente ale altor ţesuturi. Este implicată în activitatea antitoxică hepatică (ciclul ureei). Determinarea concomitentă cu a transaminazelor ne poate orienta asupra diagnosticului și prog-

36 Veterinarul

n

martie 2011

nosticului. Creșterea rapidă și continuă a arginazei și a transaminazelor sugerează necroza hepatică progresivă. Corticoterapia poate determina creșterea arginzei, după 4 zile, de 4-8 ori.

Fosfataza alcalină (PAL) are o mare sensibilitate, dar o specificitate redusă pentru bolile hepatice, fiind prezentă în concentraţii mari și în mucoasa intestinală, în corticala renală și în ţesutul osos.

S-au izolat 4 izoenzime din grupul PAL: de origine osoasă, hepatică, indusă de glucocorticoizi și a patra de origine și semnificaţie necunoscută. Timpul de înjumătăţire al PAL de origine placentară, renală și intestinală este foarte scurt la câine (sub 6 minute), ca și la pisică. Astfel, principala izoenzimă responsabilă de concentraţia PAL serică este cea hepatică, al cărei timp de înjumătăţire este de 6 ore la câine. PAL indusă de glucocorticoizi are T1/2 de 70 ore. Astfel, la câine, utilitatea determinării PAL este mult îmbunătăţită de identificarea izoenzimei.

La pisică, această identificare nu este necesară, întrucât nu există izoenzima indusă de corticoizi.

PAL de origine osoasă crește ca rezultat al activităţii osteoblastelor la tineret sau în caz de tumori osoase, hiperparatiroidism secundar afecţiunilor renale; creșterea depășind de 2-4 ori valoarea normală. Creșteri foarte pronunţate ale PAL (de 50-100 ori) se produc ca urmare a colestazei, în carcinomul hepatocelular, carcinomul canalelor biliare și după obstrucţia de durată (2-3 săptămâni) a căilor biliare extrahepatice.

La câine s-a mai constatat creșterea foarte pronunţată a PAL după tratamente cu glucocorticoizi (de până la 64 de ori, după 20 de zile) și anticonvulsivante: fenobarbital, fenitoină, primidon (de 30-40 de ori după 24-28 de zile). Acest fenomen de inducţie enzimatică n-a fost observat la pisici.

www.veterinarul.ro

Gammaglutamil-transferaza (GGT) numită și gammaglutamil-transpetidază este implicată în transportul membranar al aminoacizilor, metabolismul glutationului și detoxifierea compușilor exogeni. Se găsește în toate ţesuturile, concentraţia scăzând în ordinea următoare: rinichi, pancreas, ficat, vezică biliară, intestin, splină, cord, pulmoni, mușchi scheletici și eritrocite. Întrucât GGT renală se elimină prin urină, iar cea pancreatică se eliberează cu secreţia exocrină, în tubul digestiv, se consideră că sursa majoră a activităţii GGT serice este ficatul. Creșterea GGT este moderată în hepatita acută parenchimatoasă și este pronunţată în colesteză (intra- sau extrahepatică) și pancreatită.

Valoarea de diagnostic nu este mai mare decât a PAL. La câine, GGT este mai puţin sensibilă dar mai specifică decât PAL pentru diagnosticul bolilor hepatice, în timp ce la pisică este mai sensibilă și mai puţin specifică (Center și col., 1986).

La pacienţii umani cu ascită, activitatea GGT din lichidul ascitic este un indiciu util pentru diagnosticul tumorilor hepatice și al cirozei active.

Creșterea enzimelor hepatice se mai poate constata în: l Hipercorticism; l Hiper și hipotiroidie; l Insuficienţă cardiacă congestivă; l Diabet zaharat și pancreatită; l Limfosarcom și tumori hepatice metastatice; l Hepatoze toxice și micotoxinice; l După tratamente sistemice cu ketoconazol, thiacetarsamidă, etc.

Alfafetoproteina este o glicoproteină secretată și eliberată în circulaţia sistemică de către hepatocitele fetale.

Scade în perioada perinatală. Creșterea ei se întâlnește în tumori hepatice, carcinoame gonadice, dar și în alte numeroase boli hepatice care provoacă fenomene regenerative: hepatite virale, hepatite cronice și ciroză.

Taninii din castane dulci pentru porci Metabolismul bilirubinei. Bilirubina este sintetizată în proproţie de 6080% din hemoglobina provenită din hematiile uzate. O altă parte derivă din alte hemoproteine: mioglobină, citocromi și alte enzime care conţin hem, localizate îndeosebi în ficat. În sistemul monocito-macrofagic (splină, măduva oaselor, ficat) globina este disociată de hem și hidrolizată în aminoacizii constituenţi.

Hemul este transformat în biliverdină, atât de către celulele sistemului monocito-macrofagic, cât și de hepatocite și celulele parinchimatoase renale. Biliverdina este redusă la bilirubină neconjugată, care este eliberată în patul vascular.

Aceasta este liposolubilă, circulă legată de albumine și nu este filtrată de glomerulii renali (nu se elimină prin urină). În ficat, bilirubina este conjugată, fiind hidrosolubilă. Conjugarea are loc cu consum de energie: depășirea posibilităţilor de conjugare hepatică determină regurgitarea bilirubinei în circulaţie, rezultând hiperbilirubinemie.

Bilirubinemia conjugată este hidrosolubilă și poate fi eliminată pe cale renală. Creșterea bilirubinei se mai poate datora scăderii proteinei transportatoare (hipoalbuminemiei) sau sintezei renale de bilirubină, în caz de hemoglobinemie (anemii hemolitice). Detectarea în sedimentul urinar a unor celule tubulare renale care conţin fier este un indiciu de hemoliză recentă.

Bilirubina conjugată este tranformată de către flora intestinală în urobilinogen și stercobilină, urobilinogenul fiind eliminat în cea mai mare parte prin urină.

Absenţa urobilinogenului din urină este un indiciu de icter mecanic. Rezultatul poate fi însă fals pozitiv, când în urma microhemoragiilor digestive care însoţesc icterul mecanic, poate fi sintetizată bilirubină în intestin. De asemenea, rezultatul poate fi fals negativ, în urma tratamentului prelungit cu antibiotice, a accelerării tranzitului digestiv și a sindromului de malabsorbţie.

Creșterea bilirubinei serice neconjugate (indirecte) este un indiciu de anemie hemolitică. Disfuncţiile hepatocitare, induse în timpul hemolizei de hipoxie și toxicitatea bilirubinei indirecte pot duce la creșterea concomitentă a bilirubinei conjugate (directe). Fiind hidrosolubilă, aceasta difuzează în toate ţesuturile și este responsabilă de icterul detectabil cli-

nic. Acesta poate fi observat când bilirubina totală depășește 1,5-2 mg/dl.

Concentraţia bilirubinei serice este un indicator mai puţin sensibil decât enzimele hepatice, dar mai specific pentru bolile hepatice. Îmbunătăţește valoarea de diagnostic a testelor enzimatice. Creșterea progresivă a bilirubinei serice, de la o zi la alta, indică un icter mecanic și sugerează necesitatea intervenţiei chirugicale. O cauză a icterului care nu trebuie neglijată este pancreatita.

Bilirubina este neurotoxică (implicată în encefalopatia hepatică) și împreună cu sărurile biliare este citotoxică, determinând hepatoza secundară colestazei prelungite. Citotoxicitatea bilirubinei neconjugate a fost demonstrată experimental la câine, prin inocularea unor doze mari intravenoase, astfel încât concentraţia acesteia a atins 60-70 mg/dl la 15 minute după administrare și a scăzut la 20 mg/dl după 3-4 ore.

Efectele toxice au constat în: colaps circulator, diaree acută și moarte în 2 ore.

S-a mai demonstrat că sărurile biliare perturbă funcţionarea sistemului citocrom P450 și perturbă permeabilitatea membranelor, determinând distrofie hepatică, necroză și inflamaţie secundară.

Alte teste paraclinice se mai utilizează pentru diagnosticul insuficienţei hepatice sunt: l Teste care măsoară captarea, conjugarea și excreţia anionilor organici; l Teste pentru epurarea unor substanţe străine: bromsulfonftaleina (BSP), roșu de Congo (pentru amiloidoză), verde de indocianină. l Biopsia și examenul histologic; l Laparscopia; l Examenul radiologic direct sau cu substanţă de contrast; l Ecografia.

Diagnosticul etiologic (al bolii primare) necesită examene suplimentare toxicologice, micotoxicologice), bacteriologice, virusologice, serologice etc.

Prof. Dr. Gheorghe Solcan Facultatea de Medicină Veterinară Iași

Antioxidante și antibiotice naturale pe bază de extracte de lemn de castan dulce ACȚIUNE COMPLEXĂ Sănătatea animalului z Controlul multiplicării agenților patogeni nedoriți z Îmbunătățește rata de absorbție a nutrienților la nivel intestinal z Îmbunătățește starea imunologică z Puternice proprietăți antioxidante Sănătatea mediului z Umiditatea scăzută a așternutului, scăderea emisiilor de metan și amoniac z Consistența crescută a fecalelor z Bunăstare crescută a animalului z Oferă cale naturală spre hrană sănătoasă Beneficii economice z Mortalitate scăzută, crește consumul și sporul zilnic al animalului z Mai mult lapte, mai multe poteine, mai multe grăsimi z Performanță crescută la sacrificare FARMATAN PLUS: extract de castan dulce și îndulcitori naturali pentru animalele tinere și de companie TANACID: produs pentru porci, iepuri și pui

Produse de Tanin Svenica

Distribuit în România de:

CHIRURGIE

Deplasarea abomasului spre stânga (DAS) la vacile de lapte - partea a douaDAS este o afecţiune cu o etiologie multifactorială care apare în efectivele de vaci hrănite cu raţii unice, cu un procent redus de fibroase și cantităţi mari de concentrate.

Tehnica operatorie prin piloro-omentopexie dreaptă

E

fectuarea piloro-omentopexiei drepte pentru corectarea și remedierea DAS la bovine după efectuarea pregătirilor preoperatorii, cuprinde următorii timpi operatori: Incizia peretelui abdominal s-a efectuat astfel: locul de elecţie pentru efectuarea laparatomiei este la nivelul flancului drept, începând incizia de la nivelul golului flancului drept, la o distanţă de 10-15 cm de la nivelul apofizelor transverse lombare și apoximativ 10 cm de la ultima coastă, o incizie lungă de 10-15 cm și paralelă la începutul ei cu ultima coastă. Laparatomia începe cu incizia planului cutanat, apoi musculare: oblicul extern, oblicul intern și transversul abdominal, respectiv peritonizarea (fig.3).

După efectuarea laparatomiei este obligatorie efectuarea unei exploraţii minuţioase și atente a cavităţii abdominale pentru identificarea unor aderenţe viscerale, reticuloperitonite, de multe ori abcese perireticulare, afecţiuni hepatice (abcese, hepatoze) cu dimensiuni ale ficatului impresionante sau modificări topografice ale intestinelor sau ale prestomacelor urmate de identificarea cheagului deplasat. În situaţia în care avem de-a face cu DAS, abomasul se găsește deplasat, destins de gaze și sechestrat între peretele abdominal stâng și peretele ruminal sau, mai exact, sacul ruminal dorsal. Pentru identificarea acestuia, operatorul introduce mâna stângă prin breșa creată la nivelul peretelui abdominal, după care mâna se conduce caudal inserţiei mezenterului și marelui epiplon, depășind planul median al corpului astfel încât mâna ajunge pe partea stângă și inţial identifică

38 Veterinarul

n

martie 2011

Fig.3. Efectuarea laparatomiei la nivelul flancului drept

partea caudală a scaului ruminal dorsal, care este deplasat ușor medial, dependent de gradul de destindere al cheagului datorită gazelor. După ce mâna a identificat sacul ruminal dorsal, se dirijează cranial, destul de ușor pentru că există spaţiu între rumen și peretele abdominal, iar apoi se identifică cheagul, mai exact marea curbură a cheagului cu re-

Fig.4.Tubul flexibil cu ac pentru abomasocenteză

www.veterinarul.ro

giunea pilorică ca o formaţiune cilindroidă, elastică, mai mult sau mai puţin destinsă de gaze.

Abomasocenteza și evacuarea gazelor acumulate Pentru repoziţionarea cheagului este necesară puncţionarea sa și eliminarea gazelor. Pentru aceasta avem nevoie de un tub flexibil transparent, lung de 1.5 m care la un capăt are fixat un ac gros cu diametrul de 20-22 G(fig.4).

Acul se fixează cu bizoul pe degetul arătător al mâinii stângi, iar mâna urmează același traseu descris pentru identificarea abomasului deplasat. Cu puţină experienţă și rutină, după explorarea cavităţii abdominale, mâna stângă se introduce direct, împreună cu acul fixat pe deget și tubul flexibil și se puncţionează abomasul. Se preferă efectuarea unei singure puncţii, iar acul se menţine „în situ“, fixat cu mâna și în același timp se presează ușor abomasul pentru evacuarea unei cantităţi cât mai mari din gazul acumulat în cheag. Dacă acul iese, se introduce din nou pentru o nouă puncţie.

Timpul necesar eliminării gazelor este de obicei de 3-5 minute. După evacuarea

gazelor, mâna stângă se retrage cu grijă protejând acul cu degetul.

se face cu fir resorbabil nr. 2, în surjet clasic (fig. 7).

Repoziţionarea cheagului și pregătirea lui pentru piloro-omentopexie

Sutura rănii abdominale Închiderea rănii parietale se face trietajat, astfel: 1. În primul plan în care se realizează și omentopexia se va sutura în fir continuu cu fir resorbabil, peritoneul împreună cu mușchiul transvers al abdomenului; 2. În cel de-al doilea plan se vor sutura tot în fir continuu cu catgut: mușchii oblici interni și extern, în bloc.

Sutura pielii se face cu aţă chirurgicală în puncte separate (fig.8).

După puncţionarea cheagului și eliminarea gazelor, operatorul va introduce mâna dreaptă prin breșa parietală pe lângă peretele abdominal drept, va fixa epiplonul și va tracţiona de acesta astfel încât să se aducă cheagul dintre peretele abdominal și rumen în poziţia sa anatomică. Această tracţiune continuă până când la nivelul plăgii operatorii va apărea pilorul (fig. 5).

Fig. 6. Piloropexia prin aplicarea de puncte în „U“ cu fir resorbabil

lul părţii craniale a breșei abdominale.

Piloropexia poate să fie efectuată în două variante: l Prin realizarea unei suturi în fir continuu, 2-3 bucle cu fir resorbabil (preferabil sintetic) nr. 2, 3. l Prin realizarea unei suturi în puncte separate, cu 2-3 puncte în „U“,trecând firul la nivelul pilorului, doar subseros. Deoarece firele de sutură se trec doar subseros, pentru a preveni recidiva trebuie realizată și omentopexia (fig. 6).

Fig. 5.Repoziţionarea abomasului prin tracţionarea pilorului în plaga parietală

Abomasul trebuie menţinut în această poziţie de către un ajutor. Pentru aceasta, un ajutor aplică o pensă ovală pe epiplon și suspendă efectiv cheagul, pilorul fiind menţinut la nivelul breșei abdominale iar piloropexia urmând a fi efectuată la nivelul buzei craniale a rănii abdominale. Pilorul se identifică ușor datorită consistenţei sale ușor crescute cât și datorită culorii diferite pe care o are faţă de celelalte oragane, în special faţă de epiplon.

Omentopexia După fixarea pilorului, următorul pas este omentopexia care constă în fixarea epiplonului din regiunea pilorică la sutura de închidere a rănii abdominale, adică la sutura peritoneului și a mușchiului transvers al abdomenului.

Această sutură a primului plan muscular al rănii abdominale în care se fixează epiplonul, realizându-se astfel omentopexia,

Piloropexia După ce cheagul a fost tracţionat de sub rumen și repoziţionat pentru a preveni recidiva, cheagul trebuie să fie fixat și menţinut în poziţia sa normală, ceea ce în situaţia acestei tehnici operatorii se realizează prin piloropexie și apoi pentru o consolidare în plus a piloropexiei și deci a abomasopexiei, se va face și omentopexia unei părţi din epiplon.

După aplicarea pensei ovale Doyen sau Collin pe epiplon, abomasul este repoziţionat astfel încât pilorul să fie adus la nivelul breșei abdominale. Piloropexia constă în sutura seroasei pilorice la nive-

Fig.8. Sutura cutanată în puncte separate

În ceea ce privește eficienţa intervenţiei operatorii de remediere a deplasării abomasului pe stânga, la vaci de lapte, ea reprezintă soluţia terapeutică sigură care dă rezultatele cele mai bune de recuperare a animalului, în funcţie de momentul intervenţiei, de experienţa operatorului și de starea generală a animalului. Desigur că și celelalte variante terapeutice reprezintă soluţii pentru care se optează de la caz la caz în funcţie de opţiunile proprietarului și de experienţa chirurgului. Studiile întreprinse la nivel mondial demonstrează că DAS apare frecvent și că simpla modificare a raţiei prin creșterea procentului de fibroase din raţie nu rezolvă această problemă, DAS rămânând fără discuţie un sindrom cu o etiologie multifactorială.

Prof. Dr. Aurel Muste Șef Lucrări Dr. Florin Beteg Dr. Iulian Ilie Dr. Andrei Krupaci Fig. 7. Realizarea omentopexiei prin sutura în fir continuu cu fir resorbabil

39

COMPORTAMENT

CALUL SPERIOS, un pericol pentru stăpânul lui? În continuarea articolului meu precedent, așa cum am promis, vom dezbate tema cailor sperioși – de ce se sperie, cum prevenim, cum corectăm frici încetăţenite, cum evităm degenerarea situaţiei.

A

șa cum am subliniat și în materialul trecut, unul dintre cele mai puternice instincte la cai este instinctul de fugă. Acest instinct, care i-a menţinut în viaţă atâtea milenii, este strâns legat de procesul natural de învăţare al calului. Așa cum au descoperit înaintașii noștri și din păcate au abuzat de această observație, frica va „învăţa“ calul foarte repede! Problema este că nu îl „învaţă“ ce ne dorim noi . Învăţarea din experienţe generatoare de frică este un mecanism de supravieţuire care face animalul să evite situaţiile periculoase. Un cal speriat va avea o amintire pregnantă a lucrului care l-a speriat și asta îl face să înveţe că acea situaţie/activitate/obiect/persoană este de evitat cu orice preţ. Cum funcţionează acest instinct? Ei bine, dacă la animalele carnivore sau omnivore – și cel mai simplu exemplu (și de altfel unul cu care sunteţi familiari cu toţii) este omul – o situaţie este mai întâi analizată și apoi intervine acţiunea. La ierbivore și la cai în special, mecanismul este inversat. Odată apărut stimulul frică – calul va căuta să se îndepărteze de sursa acestuia, după care, odată ajuns la o distanţă liniștitoare de aceasta, se va opri și va analiza situaţia.

Dacă sursa, odată analizată, își pierde din conotaţiile terifiante, curiozitatea va câștiga teren în faţa fricii și calul va explora situaţia/obiectul/persoana respectivă.

Dacă nu, sursa va fi definitiv scrisă în mintea calului ca „de evitat cu orice preţ“. Acest „cu orice preţ“ este foare important, în sensul că și eu, ca și dumneavoastră probabil, am văzut de nenumărate ori un cal care, încercând să scape de o umbrelă albastră care îl „urmărea“ și ținut de călăreţul care încerca să preîntâmpine mișcarea de îndepărtare de sursă, s-a împiedicat de vreun obstacol și a căzut, s-a lovit de vreun zid , a agăţat ge-

40 Veterinarul

n

martie 2011

nunchii călăreţului în vreun copac sau situaţii extreme - a sărit în stradă în mijlocul traficului.

Bineînţeles, sunt de acord cu dumneavoastră, în astfel de situaţii calul își pune propria sănătate și integritate corporală în pericol (odată cu a lui și pe a

www.veterinarul.ro

noastră) și da, acest gen de situaţii sunt de evitat. Dar cum? Ca să ne putem da seama cum, haideţi să analizăm situaţia.

Am stabilit deja că instinctul lui natural îi spune să se îndepărteze și să analizeze când a ajuns la o distanţă sigură.

Dar, așa cum am spus și în articolul pre-

cedent, calul nu este liber, este fie în ham, fie sub șa sau legat în boxă. Deci calul este menţinut lângă sursa fricii, menţinându-se astfel și intensitatea sentimentului. Frica prelungită crește evitarea și indecizia și face calul incapabil să încerce orice acţiune, reducându-i astfel capacitatea de învăţare pe termen lung. În plus, calăreţul, vizitiul sau stăpânul, sursa lui de încredere și curaj, ce face?

Strânge dârlogii sau hăţurile?

Strânge pulpele? Își ţine respiraţia și se încordează așteptând să se întâmple ceva rău? Ţipă la cal? Lovește calul? În primul rând, dacă acest gen de comportament se întamplă de fiecare dată când calul se sperie, calul va asocia acţiunile noastre cu frica lui. Știți mitul acela, „calul simte frica“? NU o simte, dar simte tensiunea din dârlogi, respiraţia călăreţului, tensiunea din pulpe sau agresiunea. În al doilea rând, așa cum spuneam, frica prelungită reduce capacitatea de învăţare și vom intra într-un cerc vicios, unde încercările calului de scăpare de frică pe de o parte și pe de altă parte de călăreţul care îl ţine lângă sursa acesteia, vor fi din ce în ce mai violente și se vor axa pe direcţia cabrat, berbecit, aruncat, etc. Și atunci care este soluţia? Soluţia este să mimăm situaţiile naturale. Dacă se sperie, caii vor fugi poate. Apoi se vor liniști. Este de mirare cât de buni suntem în a spune unui cal că ce face este greșit și cât de lipsiţi de talent suntem în a-i spune că face ceva bine. Odată un cal învăţat să se aștepte la recompense, va lucra pentru acestea, fapt ce face dresajul mai simplu și mai plăcut. Faptul că îi permitem să se oprească dintr-o activitate și să se relaxeze este o RECOMPENSĂ. Ce ar fi dacă în loc să ne ţinem respiraţia, să strângem dârlogii, să lovim calul și să încercăm să îl ţinem pe loc, ne-am impune să ne relaxăm și am ignora total comportamentul? OK, va fugi câţiva pași din faţa stimulului fricii, apoi îl vom opri, preferabil doar din voce, pe un ton liniștit, poate însoţind cuvintele cu o mângâiere.

Apoi, odată ce s-a oprit și s-a relaxat, îl vom întoarce și ne vom îndrepta din nou spre stimulul fricii, nu direct, ci pe o direcţie tangenţială. Bineînţeles că mersul până în dreptul obiectului va fi dificil și

nehotărât, iar mersul după ce a trecut de obiect va fi vioi și grăbit, dar este natural să fie așa. Vom repeta acţiunea, de data aceasta încercând să aducem tangenta un pic mai aproape, atât cât este calul dispus să o facă. Dacă nu este dispus să o facă, ajută să ne dăm jos și să venim lângă el, să fim la același nivel cu el – la același nivel de expunere la pericol. Și întotdeauna, în apropierea de obiect, noi suntem primii și el ne urmează. La îndepărtare, încercăm să temperăm graba și tot așa, din aproape în aproape, până când curiozitatea va învinge și, fără a fi îndemnat de noi, se va opri și se va întinde să miroase (dârlogii liberi, evident) sursa fricii. Odată această acţiune întâmplată, putem fi siguri că respectivul obiect nu va mai fi sursă a fricii în viitor.

Această mișcare de apropiere – îndepărtare nerestricţionată de obiectul fricii este foarte importantă. Îi cerem să se apropie, dar îi dăm garanţia că dacă decide că situaţia este copleșitoare, atunci se poate îndepărta. Soluţia este aplicabilă în orice situaţie – potcovit, tratament veterinar, căruţă, boxă etc. Știu că probabil

potcovarul nu are timp și chef să dea drumul piciorului și să lase calul să se îndepărteze de el când nu apreciază tratamentul, dar este datoria noastră să îl convingem că, deși este un om important și îi respectăm timpul, totuși acest ritual de îndepărtare - apropiere s-ar putea să-l salveze de la o lovitură de copită, odată ce situaţia va deveni insuportabilă pentru cal.

Foarte important este să realizăm și că aceste animale văd două imagini – una cu ochiul stâng și una cu ochiul drept, deci este important ca tratamentul pentru frică să se facă pe ambele părţi. De foarte multe ori am întâlnit cai care reacţionau diferit la același obiect dacă te apropiai de ei din partea stângă sau din partea dreaptă. În această notă voi încheia, spunând că noi am ales să trăim lângă aceste animale și alegerea noastră ne îndatorează să le acordăm atenţie și răbdare în toate aspectele vieţii lor, fie ele fizice sau psihice. Știu că pare simplu, așa, așternut pe hârtie, dar credeţi-mă că va fi nevoie de mult autocontrol pentru a nu ne mai fi frică de frica lor (de acţiunile lor când le este frică) și pentru a dobândi astfel starea de spirit necesară liniștirii lor.

Valentin Vasilescu www.stunts.ro

41

ANIMALE SĂLBATICE

Tot ce trebuie să știţi dacă aveţi

UN PACIENT AMFIBIE Pentru că în numerele trecute v-am prezentat ce înseamnă medicina animalelor exotice și sălbatice și cum se poate ajunge la această specializare, în acest număr m-am gândit să abordez un subiect clinic, pentru a exemplifica ce înseamnă diversitatea medicală în acest caz. Apar din ce în ce mai multe animale de companie exotice, iar amfibienii sunt probabil printre cei mai ciudaţi. Prezente atât în gădini zoo cât și în colecţii particulare, broaștele și salamandrele au început să atragă atenţia publicului și a oamenilor de știinţă, anul 2008 fiind chiar considerat „year of the frog“ (anul broaștei).

C

lasa Amphibia conţine peste 4000 de specii împărţite în ordinele Apoda/Gymnophiona (cecilieni), Caudata/Urodela (salamandrele) și Anura (broaștele).

Când vă este prezentat un amfibian pentru consultaţie, se începe cu anamneza, la fel ca în orice caz clinic obișnuit.

Se identifică specia, sexul și vârsta, iar proprietarul va explica simptomele și va prezenta afecţiunile și tratamentele din trecut. De asemenea, este bine să fie aduse și cadavrele animalelor decedate de curând, pentru că o necropsie poate ajuta în procesul de diagnostic. Se notează dacă animalele sunt născute în captivititate sau capturate, de cât timp sunt în posesia proprietarului actual și este oferită o descriere amănunţită a parametrilor de întreţinere: tipul terariului, substratul, plantele, temperatura și umiditatea aerului, temperatura și pH-ul apei, prezenţa oxigenului, nitriţilor, amoniacului, tipul de iluminare, procedurile de dezinfecţie și deparazitare și dieta.

Urmează, în mod firesc, examinarea clinică. Pentru aceasta trebuie să știţi să manipulaţi aceste animale: umiditatea pielii trebuie menţinută pe tot parcursul examinării și sunt folosite mănuși umezite, fără talc, pentru a proteja pielea sensibilă a pacientului dar și pe examinator

42 Veterinarul

n

martie 2011

de mucusul uneori toxic.

Dar înainte de a atinge animalul trebuie observate de la distanţă câteva detalii: condiţia corporală, culoarea și textura tegumentului (poate cel mai important organ la amfibieni), poziţia, mișcările și activitatea, eventuale eforturi de respiraţie și reactivitatea la stimuli. Este realizată examinarea fiecărui sistem și organ după tipicul normal pentru animalele de companie, cu câteva particularităţi: - Cavitatea orală trebuie atent examinată pentru a nu produce fracturi (frecvente în cazul unui hiperparatiroidism secundar de origine nutriţională); - Examinarea celomului și părţii ventrale se realizează prin palpare, balotare și iluminare (pe un geam sau o placă transparentă în lumina unui bec); - Pielii îi trebuie acordată o mare atenţie: orice decolorare, ulcerare sau modificare trebuie atent observată; - Clinicianul trebuie să verifice existenţa câtorva reflexe: reflexul palpebral și cornean, reflexul de retragere a membrelor și reflexul de repoziţionare (când animalul este așezat în decubit dorsal, el trebuie să „sară“ înapoi în poziţia normală); - Aflarea greutăţii animalului este esenţială. În plus, trebuie ţinută evidenţa acesteia dacă animalul este internat sau

www.veterinarul.ro

în carantină. Atenţie: greutatea variază puternic în funcţie de starea de hidratare, hrănire, volumul urinii și orice acumulare patologica de lichid; - Starea de hidratare este extrem de importantă la amfibieni. Deshidratarea are ca simptome enoftalmia, pierderea elasticităţii pielii, pierderea în greutate și vâscozitatea crescută a pielii.

Ca teste de diagnostic vă stau la dispoziţie aproape toate metodele clasice. Se pot lua amprente pe lamă sau raclaje ale pielii pentru citologie, culturi bacteriene și micologice, dar și biopsii. În cazul de acumulări de fluide în cavitatea celomică sau subcutanat se poate realiza paracenteza, urmată de analiza lichidului, citologie și culturi pentru determinarea germenilor aerobi. Se pot determina potenţialii paraziţi prin analize coprologice (directe sau prin flotaţie cu nitrat de Na) iar prin examinare citologică cu coloraţii Wright-Giemsa, Ziehl-Neelsen și Gram se pot descoperi micobacteriile, coccidiile sau cryptosporidiile. Radiografiile (cel mai simplu cu filme și/sau aparate de uz dentar) vor pune în evidenţă bolile osoase, respiratorii, corpii străini sau obstrucţiile gastrointestinale.

Recoltarea de sânge se realizează folosind vena abdominală mediană, vena femurală și sublinguală, iar la salamandre se folosește vena caudală ventrală. Se poate realiza și cardiocenteza, dar nu este recomandată decât în cazuri extreme sau înainte de eutanasiere. Volumul recoltat este de 0,5% din greutatea vie. Sângele recoltat se folosește pentru aflarea hematocritului, numărarea globulelor albe și roșii și realizarea unui frotiu. Din punct de vedere biochimic, acidul uric prezintă o importanţă mai mare decât ceilalţi parametri ai funcţiei renale. Pentru că în general parametrii normali sunt necunoscuţi, este de ajutor dacă se recoltează o probă de la un animal sănătos de aceeași specie și vârstă.

Anestezia la amfibieni este realizată folosind o baie de MS-222 (tricain metansulfonat, izomer al benzocainei).

(Notă: Din păcate nu cunosc dacă acest produs este comercializat în România și în ce condiţii). Semnele unei anestezii ușoare sunt dispariţia reflexelor: palpe-

bral, cornean, de repoziţionare, dar sunt prezente mișcări spontane și respiraţie “din gușă“. Pentru o operaţie chirurgicală, toate reflexele sunt absente, inclusiv reflexul de flexie la stimul dureros. Animalul este scos din baia de anestezic și operat pe un prosop umed. Efectul durează între 30 și 90 de minute. Se mai poate folosi eugenol (dar a fost raportat prolaps gastric), isofluran (tot în baie de apă) dar și ketamina (în combinaţie cu medetomidină) injectabil. NU se folosește hipotermia/îngheţarea !!

Analgezia este de asemenea importantă, pentru că ultimele cercetări arată că percepţia durerii la amfibieni și pești este analoagă mamiferelor. Deci se pot folosi opiode (butorfanol) și antiinflamatoare nonsterioidiene (carprofen, meloxicam).

Când un pacient amfibian este prezentat în stare de șoc sau colaps, examinarea clinică amănunţită prezentată mai sus este înlocuită cu o rapidă verificare a căilor respiratorii și a posibilelor surse de hemoragie. Se face o fluido-terapie agresivă, se crește nivelul de oxigen (se pompează aer sau oxigen în apa din terariu) și se administrează corticosteroizi. Se vor administra de asemenea gluconat de calciu, complex vitaminic B și dextroză.

Dacă se suspectează o intoxicaţie cu organofosfaţi, tratamentul este de 0,1 mg/kg atropină IM, SC sau intracelomic. Pentru a stimula respiraţia 5 mg/kg doxapram IM sau IV (intracardiac) pot ajuta.

Pentru a hidrata pacientul, acesta se va scufunda într-o baie de „Ringer pentru amfibii“: 6,6g NaCl, 0,15g CaCl2, 0,15g KCl și 0,2g NaHCO3 la un litru de apă fără clor sau, în lipsa ingredienţilor: 1 parte ser fiziologic la 2 părți dextroză 5% sau 4 părți Ringer lactat la o parte dextroză 5%. Alegerea apei este esenţială: nu trebuie să conţină compuși ca amoniac, clor, cloramine, nitraţi. Apa de robinet din păcate conţine clor faţă de cea de izvor (recomandată).

Modul de administrare al medicamentelor este în general oral sau cutanat.

Se pot însă administra medicamente și pe cale intramusculară, subcutanată (nu la salamandre unde pielea aderă foarte bine de musculatură), intracelomică, intravenoasă sau direct în sistemul limfatic. Pentru a dezinfecta pielea se va prefera o soluţie diluată de clorhexidină și niciodată nu se vor folosi produsele pe bază de săpun, detergent, alcool sau iod.

Din punct de vedere al dietei, trebuie avut grijă la faptul că majoritatea nevertebratelor conţin un raport calciu-fosfor

ce trebuie corectat. Cu 24-48 de ore înainte să fie oferiţi ca hrană, greierii sau viermii vor fi hrăniţi cu mult calciu („gut loading“).

Printre cele mai des întâlnite probleme cu care este prezentat un amfibian la medic se numără: - „Red leg syndrome“ (infecţie sistemică virală, bacteriană sau micotică, produsă de factori incorecţi de mediu; cere o terapie agresivă și determinarea exactă a patogenului) - Edem/ascita (în cazul bolilor ce produc dezechilibre osmotice; celomocenteza este obligatorie pentru terapie și diagnostic) - Cahexie (produsă de condiţii de întreţinere incorecte, parazitoze) - Obstrucţii gastrointestinale (diagnosticate prin radiografii de contrast, transiluminare; corpii străini se înlătură ușor cu o pensă sau prin gavaj cu ser fiziologic) - Prolaps (cloacă, rect, colon, stomac, vezică sau ovidiuct) - Probleme neurologice (hipoglice-

mie, hipocalcemie, deficinenţă de tiamină, hiperparatiroidism secundar de origine nutriţională) - Traume (chimice – urme de detergenţi după spălarea terariilor, fizice – agresivitate între animale) - Chytridiomycoza (micoza responsabilă pentru moartea subită în captivitate și declinul multor specii de amfibieni din sălbăticie) Pentru că este imposibil de dat toate detaliile despre bolile și îngrijirea unei clase întregi de animale în doar căteva paragrafe, acest articol este menit în special să trezească medicilor veterinari interesul către speciile exotice.

Dr. Ioana Popescu outdoorvets. wordpress.com

43

IGIENĂ

ProduseLe aLimentare gata Pentru consum și criteriul de siguranţă Listeria monocytogenes Produsele alimentare gata pentru consum (ready to eat food RTE) sunt alimente destinate consumului direct, „nu necesită preparare sau o altă transformare pentru a elimina sau a reduce la un nivel acceptabil microorganismele periculoase” (art.2, litera g, Regulament CE nr. 2073/2005).

L

egislatorii specifică în nota 4 a capitolului 1 (Regulament CE nr.

2073/2005) că pentru anumite alimente gata pentru consum nu

44 Veterinarul

n

martie 2011

se aplică criteriul de siguranţă Listeria monocytogenes deoarece aceste alimente au anumite caracteristici care exclud contaminarea.

Care sunt aceste alimente?

1. Alimente care după ce au fost ambalate au fost supuse unui tratament termic care a permis inactivarea listeriilor eventual acumulate. De exemplu, conservele sau acele produse care au ca și fază a procesului pasteurizarea. Închiderea ermetică a ambalajelor exclude cu o bună marjă de siguranţă contaminarea după tratamentul termic; 2. Fructe și legumele proaspete, ne-

www.veterinarul.ro

tăiate și neprelucrate, pentru că este dificilă penetrarea „pielii” cerate a acestora de către microorganisme; 3. Pâine, biscuiţi și produse similare. Aceste alimente au o activitate a apei libere reduse ceea ce nu permite dezvoltarea bacteriei; 4. Apa îmbuteliată sau ambalată, băuturi nealcoolice, bere, cidru, vin, băuturi alcoolice și produse similare.

Tratamentele de pasteurizare sau de potabilizare la care sunt supuse unele băuturi și conţinutul de alcool ale altora inhibă dezvoltarea listeriilor; 5. Zahăr, miere, produse zaharoase, inclusiv produse pe bază de cacao și cio-

colată. În acest caz ceea ce pune la adăpost de o eventuală dezvoltare a bacteriei este activitatea apei libere foarte reduse în aceste produse alimentare gata pentru consum; 6. Moluște bivalve vii. Listeria monocytogenes nu face parte din flora microbiană a acestora; 7. Sare alimentară. Activitatea apei creează un mediu nefavorabil dezvoltării listeriilor.

Criteriile de siguranţă pentru Listeria monocytogenes variază în funcţie de destinaţia alimentelor gata pentru consum. O atenţie majoră este rezervată alimentelor destinate sugarilor și unor scopuri medicale speciale. Pentru acestea criteriul individualizat este absenţa de 1 ufc de Listeria monocytogenes în 25g în 10 unităţi care constituie probă.

Alimentele gata pentru consum destinate tuturor consumatorilor au fost divizate în 2 subcategorii și anume: 1. Alimente care pot permite dezvoltarea de Listeria monocytogenes; 2. Alimente care din diferite motive nu permit dezvoltarea bacteriei. În primul caz, criteriul pe care operatorul din sectorul alimentar trebuie să-l respecte este mai restrictiv. Ţinând sub control procesul de producţie, el măcar trebuie să se asigure că în fiecare lot de alimente produs nu se va putea izola nici măcar 1 ufc de Listeria monocytogenes în 125g, prevăzând analizarea a 5 unităţi de probă, fiecare de 25g, când produsele alimentare sunt încă sub controlul său, înainte de a fi distribuite. În cel de-al doilea caz se admit, în schimb, 100 ufc de Listeria monocytogenes pe gram de aliment în 5 unităţi de probă până la sfarșitul perioadei de conservare a produsului.

Regulament CE nr. 2073/2005 specifică și condiţiile pe care un produs alimentar trebuie să le îndeplinească pentru a fi clasificat în prima sau în a doua subcategorie.

Un produs alimentar gata pentru consum poate fi clasificat ca și „aliment care nu permite dezvoltarea de Listeria monocytogenes“ dacă: 1. Are o valoare a pH-ului de 4,4; 2. Are o valoare a Aw de 0,92; 3. Are o valoare a pH-ului de 5,0 și a Aw de 0,94; 4. Are o perioadă de conservare (shelf-life) mai mică de 5 zile; 5. Operatorul din sectorul alimentar poate să justifice știinţific această clasificare. În toate celelalte cazuri alimentele vor

fi clasificate ca și „alimente care permit dezvoltarea de Listeria monocytogenes“.

Pentru operatorul din sectorul alimentar clasificarea alimentelor produse pe baza criteriile de mai sus, cu excepţia punctului 5, este destul simplu; parametrii care stabilesc graniţa între alimentele care permit și care nu permit dezvoltarea microorganismului sunt stabiliţi de acest regulament. În aparenţă totul este foarte simplu dar, în realitate, foarte multe alimente se găsesc într-o situaţie intermediară.

Aceste alimente constituie teren favorabil dezvoltării listeriilor, dar microorganismul nu depășește limita de 100 ufc/g până la sfârșitul perioadei de conservare a alimentului. Cum poate operatorul din sectorul alimentar să demonstreze folosind criterii știinţifice rigide acest lucru, spre satisfacţia autorităţii competente?

Aceste rezultate se pot obţine folosind „Microbial Challenge test“ (MCT). „Microbial Challenge test“ este o probă microbiologică care constă în inocularea unei cantităţi cunoscute de un microorganism pe suprafaţa sau în interiorul unui aliment pentru a determina comportamentul microorganismului în cursul fazelor succesive de manipulare, conservare, distribuţie.

Determinarea cantităţii microorganismului obiect de studiu permite trasarea curbei de creștere punând în evidenţă comportamentul germenului în acel aliment în anumite condiţii stabilite.

Pot fi realizate două tipuri de MCT și anume: 1. MCT de proces – pentru a verifica efectul unui determinat tratament asupra supravieţuirii sau eliminării microorganismului inoculat (de exemplu: tratamentul termic, efectul antimicrobian al unui anumit produs). Poate fi folosit pentru validarea proceselor productive.

2. MCT de produs – pentru a determina capacitatea alimentului de a susţine dezvoltarea microorganismului. În primul caz, inocularea se face cu un număr de germeni ridicat (nu mai puţin de 105 sau 106 ufc/g sau ml) pentru a putea stabili reducerea gradelor logaritmice ale microorganismului determinate de acel tratament. În al doilea caz, inocularea se va face cu un număr de germeni redus, simulând contaminarea reală a alimentului.

Apelând la „Microbial Challenge test“, operatorul din sectorul alimentar poate justifica știinţific clasificarea alimentelor cu caracteristici fizico-chimice de pH și de Aw majore de cele indicate în regula-

ment (pH major de 5 și Aw major de 0,94) în categoria alimentelor care nu permit depășirea limitei de 100 ufc/g de produs în 5 unităţi de probă până la sfarșitul perioadei de conservare.

BIBLIOGRAFIE

1. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei din 15 noiembrie 2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare.

2. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Regulamentul (CE) nr. 1441/2007 al Comisiei din 5 decembrie 2007 de modificare a Regulamentului (CE) nr.

2073/2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare.

3. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Regulamentul (UE) nr. 365/2010 al Comisiei din 28 aprilie 2010 de modificare a Regulamentului (CE) nr.

2073/2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare în ceea ce privește enterobacteriile din laptele pasteurizat și din alte produse lactate pasteurizate lichide și Listeria monocytogenes din sarea alimentară.

4. Giaccone V.,(2008) „I challenge test nel Regolamento CE n. 2073/05“, - acte congres 03.07.08, Legnaro (PD), Italia.

5. Giaccone V., (2010) „Storage test e challenge test dei prodotti alimentari: impostazione per l’OSA e interpretazione per l’Autorità sanitaria“, acte conferință 05.11.2010, Ivrea (TO), Italia.

6. Scott Virginia N., Swanson Katherine M. J., Freier Timothy A., Pruett W. Payton, SveumWilliam H., Hall Paul A., Smoot Leslie A., Brown Daniel G., (2005), Guidelines for Listeria monocytogenes Challenge testing of foods, Food Protection Trends, (vol. 25 n° 11, pagg.

818-825).

7. „Guideliness for conducting Listeria monocytogenes challenge testing of foods” – Food Protection Trends, vol. 15 pages 818-825 (2005).

Webgrafia http://www.ordiniveterinaripiemonte.i t/rivista/07n08/04.html

Dr. Gabriela Agheorghiesei Responsabil asigurarea calității Gruppo Fres.Co

45

MANAGEMENT

Cum facem faţă crizei ?

Am ales să scriu articolul sub acest titlu: Cum facem faţă crizei - dar cred, sper, că nu o să-și închipuie cineva că ceea ce veţi citi în articol este un manual de reguli infailibile, care vor duce într-un sfârșit la traversarea cu brio a acestei perioade ! NU, nici poveste ! Este doar încercarea mea de a cuprinde într-un spaţiu mic cât mai multe experienţe și cunostinţe acumulate în ultimii ani, mai ales în ultimii doi ani în care am ajuns să citim în fiecare zi despre efectele negative ale crizei financiare și să vorbim despre cât de mult s-a schimbat viaţa noastră. Căutăm cu toţii soluţii pentru a depăși noile probleme apărute în această societate aflată nu numai într-o criză economică ci și într-o adâncă criză morală și aș mai spune aici ceva, cu riscul de a mă repeta: întreaga breaslă veterinară e într-o criză, veche, adâncă și din ce în ce mai distructivă pentru toţi cei care fac parte din ea! Repet: NOI și DOAR NOI suntem cei care ne distrugem, ne adâncim în nimicnicii, ne facem de râs ori de câte ori avem ocazia ! În ultimii ani (înainte de nebunia aceasta numită criză) senzaţia mea a fost aceea că și noi, medicii veterinari, începem să ne revenim, să „creștem“ în ochii noștri, în ochii oamenilor care au nevoie într-un fel sau altul de noi. Să creștem în ochii copiilor noștri care începeau să fie din nou mândri de părinţii lor veterinari, așa cum ţin minte că se întâmpla în copilăria mea când medicul veterinar era una din personalităţile, dacă pot spune așa, de vază ale comunităţii în care exista și muncea! Şi atunci, ca și acum, nu conducea un minister (și atunci ministerul agriculturii era condus de colegii noștri zootehniști și agronomi), nu eram secretari de partid și nu deţineam știu eu ce funcţii, dar eram IMPORTANŢI ! Pentru comunitate , pentru noi, pentru copiii noștri! Spuneam că senzaţia de revenire apăruse înainte de 2008 pentru

46 Veterinarul

n

martie 2011

că ajunsesem să fim proprii noștri conducători, cu o Autoritate veterinară naţională scoasă de sub tutela ministerului agriculturii și începusem să fim iarăși între personalităţile din comunităţi (uneori chiar liderii acestora: primari, consilieri, prefecţi, deputaţi). Dar iată că până la urmă o parte din avantajele avute au început să dispară încet încet și nu am știut să le... manageriem așa cum ar fi fost cel mai bine iar resursele au început să fie folosite mai degrabă pentru a ne diviza, împroșca cu noroi în tot felul de „războaie fratricide“ care ne duc din ce în ce mai mult la pierzanie. Nu o să intru în detalii pentru că fiecare dintre noi, într-un fel sau altul, cunoaște aceste amănunte din viaţa de zi cu zi, din experienţele personale sau ale colegilor apropiaţi care sunt prinși de astfel de „lupte“.

Ar trebui să... NE AJUNGĂ, să fim multumiţi, să încercăm să păstrăm ce cu greu am reobţinut și, mai mult de atât, să evităm intrarea noastră (și a noastră) în logica asta nebună a zilelor pe care le trăim, a acestui „divide et impera“ propăvăduit de guvernanţii momentului și dus la paroxism în întreaga societate românească.

www.veterinarul.ro

Tot încerc prin articolele mele să spun câte ceva care să ne facă să înţelegem ce este cu acest management, acestă funcţie profesională care înseamnă: a conduce, într-un context dat, un grup de persoane care au de atins un obiectiv comun, în conformitate cu finalităţile organizaţiei din care fac parte. A fi un manager înseamnă pentru mine că am ajuns în punctul și la cunoașterea necesară să vedem acea „big picture“ care reprezintă situaţia exactă în care ne aflăm, caz în care trebuie să știm și cum să ne comportăm faţă de provocările apărute în context ! O să încerc încă o dată prin intermediul acestei reviste, căreia îi mulţumesc că îmi găzduiește rândurile, dar căreia îi urez și să nu intre în aceeași logică în care spuneam mai devreme că suntem aproape toţi.

Acum, trecând peste această mult prea lungă introducere și ajungând la subiect, aș spune: Cu criza nu este de glumă. Însă dificultăţile pe care le aduce nu trebuie să te doboare. Recesiunile economice sunt la urma urmei, evenimente excepţionale care oferă oportunităţi de afaceri unice. Managerii isteţi se

concentrează pe valorificarea acestora în loc să se plângă de situaţia dificilă sau chiar să renunţe.

Economiștii spun că suntem încă în perioada de criză (și că probabil vom mai fi ceva timp de acum înainte) pentru că rata somajului este ridicată iar consumul populaţiei s-a micșorat considerabil. Nu și guvernanţii. Ei ne conduc spre un viitor luminos, cum nu am mai văzut și, sper eu, nici să nu vedem! Eu nu îmi doresc decât să observăm doar minciunile din spatele circului pe care ni-l servesc zilnic prin toate mijloacele mass-media și să ne vedem de treaba noastră, să încercăm să rezistăm încercărilor prin care trecem, încercări asupra cărora voi zăbovi câte puţin în aceste rânduri pe care le scriu din dorinţa de a mă alătura acelora care înţeleg să-și expună părerile și să facă schimb de informaţii astfel încât să depășim mai ușor criza pe care o traversăm.

Dar înainte de aceasta e bine să poţi răspunde și la alte întrebări: Care este situaţia actuală a bussines-ului pe care îl am? E în dificultate?

Alte întrebări o să spuneţi! Da, alte întrebări la care chiar trebuie sa răspundem!

Sunt foarte rare cazurile în care o firmă se trezește din senin într-o situaţie dificilă, chiar fără ieșire, uneori pentru că, de obicei, o asemenea situaţie nu apare pe neașteptate, ci este anunţată de o serie de situaţii mai mici (pentru managerii care au ochi să le vadă). Hai să vedem cam care ar fi semnalele ce, cred eu, anticipează dificultăţile unei firme, fie ea un cabinet veterinar, o firmă de distribuţie de produse de uz veterinar sau hrană pentru animale sau orice altă firmă (și) cu activităţi veterinare!

Puteți fi sigur că vă așteaptă vremuri grele dacă: l În ciuda faptului că oferiţi condiţii bune de muncă și salarii stimulative, fluctuaţia personalului este mare. Explicaţia ar fi că angajaţii nu agreează stilul dvs. de conducere (greșeli frecvente sunt insuficienta comunicare și absenţa implicării subordonaţilor în luarea deciziilor). l Cheltuielile curente (telefon, deplasări, consumabile, articole de birou etc.) sunt în creștere, dar vânzările stagnează.

Asta înseamnă scăderea eficacităţii. De exemplu, pentru a vinde același număr de produse, sunt necesare de trei ori mai multe telefoane, scrisori de ofertă sau întâlniri directe.

l Transele creditelor obţinute sunt întotdeauna utilizate la maximum. l Vă intră mai puţini bani în cont, deși volumul vânzărilor este același. Situaţia se datorează faptului că debitorii dvs. întârzie din ce în ce mai mult cu plăţile. Tot așteptând efectuarea acestor plăţi, veţi fi nevoit la un moment dat să apelaţi la împrumuturi pentru a rezolva nevoile presante, apoi debitorii vor întârzia din nou ș.a.m.d. Spirala aceasta poate deveni în scurt timp infernală. l Cresc tensiunile între departamentele „Vânzări“ și „Financiar“. Motivul este același ca la punctul 4: vânzătorii nu sunt suficient de selectivi în alegerea clienţilor, vând oricui doar ca să vândă cât mai mult, iar departamentul financiar trebuie să se ocupe de încasarea banilor (în condiţiile în care clienţii sunt răuplatnici sau chiar insolvabili). l Principalii dvs. clienţi traversează perioade mai puţin faste. l Depindeţi din ce în ce mai mult de câţiva clienți. l Pe piaţă își fac apariţia produse sau servicii similare cu ale dvs., dar la un preţ mai mic. l Înregistraţi un procent anormal de mare de marfă returnată. Motivele pot fi: a) produsele sunt realizate defectuos; b) nu mai răspund așteptărilor clienţilor; c) expedierile s-au facut la adrese greșite (din cauza grabei sau neatenţiei). l Aveţi dificultăţi în a vă aproviziona, pentru că reputaţia dvs. de client serios a fost știrbită. l Începeţi să eliminaţi cheltuieli necesare (cum ar fi cele cu reviziile tehnice ale utilajelor), cu scopul de a economisi cât mai mult. l Vă certaţi din ce în ce mai des cu asociatul (asociaţii) dvs. l Întreprindeţi acţiuni cu un grad mai mare de risc ca de obicei. l Nu cunoașteţi rezultatele financiare ale lunii în curs. l Petreceţi din ce în ce mai puţin timp în firmă, corespondenţa se strânge grămadă pe biroul dvs. și întârziaţi cu rezolvarea ei. l Îi cereţi contabilului dvs. să „umble“ la datele contabile, ca să vă puteţi lăuda cu un profit atrăgător în faţa potenţialilor parteneri. O firmă sănătoasă caută să plătească impozite cât mai mici, nu să-și umfle artificial profitul. l Nu dispuneţi de suficient numerar în firmă pentru a rezolva niște probleme destul de banale (plata unor colaboratori externi, plata la termen a comenzilor, decontarea cheltuielilor de deplasare în in-

teres de serviciu ale angajaţilor, etc.)

După ce aţi răspuns la astfel de întrebări și aţi făcut o minimă analiză a situaţiei din firmă, e timpul să ne ocupăm și de câteva răspunsuri de ajutor, un fel de sfaturi dacă vreţi.

Oferă produse și servicii indispensabile

Trăim într-o economie instabilă. Oamenii încearcă să ia decizii cât mai raţionale pentru a-și păstra siguranţa financiară. O modalitate de a vinde produsele și serviciile pe timp de criză este să arăţi consecinţele care ar apărea în lipsa acestora de pe piaţă. De asemenea, încercaţi să identificaţi motivele pentru care clienţii potenţiali nu sunt interesaţi de oferta ta. Apoi încearcă să îmbunătăţești produsele și serviciile astfel încât să vii în întâmpinarea nevoilor și dorinţelor clienţilor.

Schimbă modul în care clienţii percep preţul

Clienţii pun la îndoială preţul produselor tale atunci când nu percep importanţa acestora pentru îmbunătăţirea performanţei proprii. De aceea este important să atribui preţul unor rezultate specifice. E necesar să exprimi valoarea serviciului, s-o pui în evidenţă. Sigur că acum mă veţi întreba care este cea mai bună metodă de a stabili preţul corect!

Ceea ce știu este că există iar alte întrebări pe care ni le punem aproape întotdeauna: „Am cerut oare prea mult?“, „Am cerut oare prea puţin?” – nu e așa că sunt întrebări pe care vi le puneţi ori de câte ori scoateţi pe piaţă un produs/serviciu nou? Răspunsul afirmativ la oricare dintre aceste întrebări constituie o sursă de regrete. În primul caz, pentru că vânzările nu sunt la nivelul la care v-aţi așteptat și, în plus, pentru că vă vine greu să reduceţi preţul știind că o să vă puneţi în cap toţi clienţii care au apucat deja să cumpere la preţul iniţial. Iar în al doilea caz, regretele sunt și mai puternice, deoarece vă daţi seama că aţi fi putut obţine fără nici un efort mult mai mulţi bani pe care clienţii ar fi fost dispuși să îi ofere.

Continuarea acestui articol o puteţi citi în numărul următor al revistei.

Dr. Cristi Mătură Vicepreședinte Colegiul Medicilor Veterinari-București

47

VETERINAR DE SUCCES

Existăm ca succes... doar dacă suntem percepuți ca atare Este vital ca un absolvent să ştie că experienţa se capătă muncind, în timp, respectul faţă de ceilalţi confraţi ni se întoarce exact, solidaritatea ne întăreşte când ni se oferă şi-i întăreşte pe cei cărora le-o oferim, constanţa şi speranţa ne fac să nu abandonăm. Pentru celelalte există manuale de marketing şi management al afacerilor. Nu trebuie să fim complicaţi, să fim veseli, să ne bucurăm de viaţă, iar fiecare răsărit de soare să ne dea un nou început!

1. Când aţi început cariera de medic veterinar şi care au fost primele cazuri pe care le-aţi avut de tratat ca şi medic?

Am absolvit F.M.V. Iași, promoția prof. dr. Ioan Paul, în anul 1993. Până în octombrie 1994, am lucrat la S.C.P.C.B. Dancu - Iași, pe postul de cercetător asistent stagiar. Aici m-am familiarizat cu patologia reproducției și transferul de embrioni la bovine. A fost o perioadă deosebită în acumularea de cunoștințe de bază, care m-au ajutat și mă ajută în practică.

Am continuat ca medic II la C.S.V. Vicovu de Sus, în Bucovina natală, la 25 de km de Rădăuți, unde locuiam. Îmi amintesc faptul că nu știam ce este ‘’ceapa ciorii ‘’, cu care se intoxicase o vacă din satul Bivolărie, așa că am redescoperit brândușa de toamnă(Colchicum autumnale) într-un context neplăcut.

Sunt frumoase pășunile când aceste flori delicate le împodobesc, dar spre deosebire de primăvară, efectele consumului sunt grave. Castrări de vieruși, controale de gestație și cai cu colică au completat prima mea perioadă de practicare efectivă a profesiei, într-un cadru natural deosebit.

2. Cum a fost începutul, când v-aţi deschis primul cabinet?

Din octombrie 1994 până în februarie 2004 nu am avut un cabinet veterinar propriu zis. Această perioadă a fost marcată de practicarea profesiei exclusiv pe teren, având în mașină toate

48 Veterinarul

n

martie 2011

cele necesare, de la simpla injecție, la cele necesare operației de cezariană. Am mai profesat la C.S.V. Ulma și C.S.V. Straja, până în anul 1998, toate situate în zonă de munte.

Din 1998 până în prezent activez la Marginea, comuna unde m-am născut, situată la 9 km de Rădăuți. Situația anilor ‘90 este bine știută, dispensare vechi, insalubre, facilități specifice inexistente.

Funcționam într-o locație din 1897, construită pentru locuit de către etnicii germani, ce au emigrat în timpul celui de-al doilea război mondial. În urma stadiilor de pregătire practică din Austria (1991 și 1992), Franța (2001, 2003, 2007), Anglia (2008), am realizat cât de important este să ai locul de bază (cabinet, farmacie), de unde pleci și unde te întorci. În anul 2003, după ce am cumpărat terenul și construcțiile vechi aferente, am construit o structură nouă, pe care am compartimentat-o în: farmacie, cabinet a.m., cabinet A.M. şi spații auxiliare. Dotarea am făcut-o progresiv, din resurse proprii reinvestite şi cu sprijin de la colegii din Franța. În anul 2010, am finalizat primul program de dotare prin fonduri europene aprobat în România,

www.veterinarul.ro

început în anul 2008. Prin acest program, am reușit să ridic standardul de echipare al cabinetului (masă de operație și consultație, microlaborator, endoscop, aparatură stomatologică, aparat aerosoli). În acest fel, profilul practicii mele este unul mixt (rural, ecvin, a.m.), care se pliază pe cerințele zonei.

3. Câte ore munciţi pe săptămână şi cum arată o zi tipică de lucru din viaţa dumneavoastră?

Nu vă așteptați la un număr spectaculos de ore, nu m-a preocupat niciodată să le socotesc, întotdeauna m-am raportat la numărul de cazuri duse la bun sfârșit.

Există câteodată mari variații într-o zi tipică! De obicei, pe teren rezolv cazuri la animale de rentă și cai iar la cabinet cele legate de a.m. și cai. Îmi place foarte mult flexibilitatea profesională, în sensul de a trece într-o zi, de exemplu, de la o operație de piometru la cățea, la un rabotaj dentar la cal, apoi la crotalierea câtorva viței și în final vaccinarea unei pisici.

Există și alte combinații posibile, toate implică însă schimburi între bluza de operație și salopetă într-un timp scurt.

4. V-aţi implicat de-a lungul timpului într-o serie de organizaţii menite să

„urnească“ lucrurile în medicina veterinară din România. Care credeţi că sunt principalele dezavantaje ale medicului veterinar român şi care credeţi că ar fi soluţiile pentru a le depăşi?

Am considerat că organizațiile profesionale trebuie să depășească un cadru organizatoric formal și să ofere posibilitatea profesiei să progreseze în termeni reali, pe fond.C.M.V. Și A.G.M.V.R. Au fost primele în care m-am implicat precum toți ceilalți colegi. Am continuat ca membru fondator al P.M.V.P.R. în 2008 și al A.V.E.R.(Asociația Veterinarilor Ecvini din România) în 2010, iar anul acesta am devenit membru al A.M.V.A.C. Spiritul care se creează, contribuie la găsirea multor soluții pentru profesie. Nu cred că trebuie să așteptăm totul de la ele, ci avem obligația de a le veni în întâmpinare prin probarea că suntem noi înșine motivația personală de a exista profesional, că trebuie să ne reinventăm continuu și să ne redescoperim, înainte de a ne afilia unei organizații care să ne împlinească și să ne reprezinte. Într-un cuvânt, trebuie să fim propri noștri „înaintași“. Dezavantajul nostru principal este faptul că ne desfășurăm activitatea într-un context social, politic și economic dominat nu de primatul profesionalismului și al competenței ci de cel al formalului și superficialului. Mai pe scurt, se mimează foarte mult și se face mai puțin. Dacă pentru depășirea cadrului general este nevoie de efortul întregii societăți de a cere performanță administrativă liderilor, pe plan specific, trebuie să identificăm foarte bine resursele de care dispunem, cererea specifică din aria de competență, marja de risc asumat și apoi să trecem la treabă.

Să fim conștienți că acesta nu este decât începutul și nu există oprire sau cale de întoarcere. Există doar înainte, muncă, greutăți, atenție la detalii, constanță și speranță. Nu vom finaliza niciodată fiecare în parte toate problemele și nici nu este indicat să pretindem așa ceva. Constituim doar o etapă care va conta însă foarte mult în dinamică, dacă este făcută cum trebuie. De aceasta depinde ce impresie lăsăm. De toți este nevoie, dar nimeni nu este indispensabil!

5. Cât la sută din timpul dumneavoastră acordaţi pregătirii continue?

Nu am date categorice în privința procentului. Nici nu știu dacă ar fi util.

Procentele sunt nefolositoare dacă nu sunt convertite în rezultate practice pozitive! Nu trebuie neapărat să bifăm puncte și să afișăm certificate pe pereți.

Cel mai bine este atunci când ceea ce în-

vățăm extra crește procentajul cazurilor rezolvate. Aceasta implică însă tratarea pregătirii continue într-un mod foarte serios.Trebuie să mergi acolo unde ai convingerea că te va ajuta pe tine și pe pacienții tăi. Ca reper sigur, în ceea ce mă privește, trimestrial cel puțin, particip la un eveniment de acest gen, pe care mi-l aleg în funcție de prioritățile definite. În concluzie, nu fac nimic spectaculos sau în plus decât ceilalți colegi.

6. Cum definiţi succesul din perspectiva dumneavoastră?

Nu pot defini succesul nici măcar din perspectivă personală, deoarece nu este treaba mea. Existăm ca succes sau insucces doar dacă suntem percepuți ca atare în urma prestării serviciilor solicitate.

Consider că treaba mea este legată de faptul că sunt obligat să prestez cât mai bine, utilizând la maximum cunoștinţele şi dotarea pe care o am, fără pretenţia de a fi exhaustiv sau unic. Atât. De aici, nu fac altceva decât să mă concentrez pe următorul caz de rezolvat.

7. Vă consideraţi un medic veterinar de succes? Încă nu am terminat ceea ce mi-am propus să fac, aşa că nu pot considera rezultatele prezente ca fiind finale.

8. Dacă ar fi să o luaţi de la capăt, ce aţi face la fel? Ce aţi schimba?

De obicei o iei de la capăt dacă ai eşuat anterior şi atunci nu mai faci ce ai făcut. Dacă pe plan sentimental sau mis-

tic revelaţiile sunt permise, pe plan profesional, am îndoieli. Sper doar să nu fiu pus în această situaţie. Nu ador jongleriile existenţiale.

9. Care este primul lucru pe care aţi dori să îl ştie un medic veterinar proaspat ieşit din facultate? Care ar fi cele 5 „reguli“ fundamentale pe care ar trebui să le ştie atunci când se gândeşte să deschidă un cabinet?

De ce nu 4 sau 6? Şi cine spune că sunt fundamentale? În funcţie de diferiţi factori, unele devin „mai fundamentale“ decât altele! Este vital ca un absolvent să ştie că experienţa se capătă muncind, în timp, respectul faţă de ceilalţi confraţi ni se întoarce exact, solidaritatea ne întăreşte când ni se oferă şi-i întăreşte pe cei cărora le-o oferim, constanţa şi speranţa ne fac să nu abandonăm. Pentru celelalte există manuale de marketing şi management al afacerilor. Nu trebuie să fim complicaţi, să fim veseli, să ne bucurăm de viaţă, iar fiecare răsărit de soare să ne dea un nou început!

Iulia Crețu, Director Revista „Veterinarul - Știință și Practică“ iulia@veterinarul.ro

49

Talon de abonament Doresc să mă abonez la revista

Veterinarul - Știință și Practică Abonament 6 luni - 6 numere - 90 lei Abonament 12 luni - 12 numere - 180 lei Plata abonamentului se va efectua prin mandat poștal sau prin ordin de plată pe următoarele coordonate: ASOCIAȚIA EUROVETERINARIAN cu sediul în Iași, Oancea 22, județul Iași, Codul de Înregistrare Fiscală 27376180 cont bancar: RO38 BACX 0000 0005 2606 4001 - cont RON, deschis la UNICREDIT ȚIRIAC BANK – Sucursala Ștefan cel Mare Iași

Nume.....................................................................................

Prenume..............................................................................

CNP.........................................................................................

Adresă domiciliu ..............................................................

Localitate ............................................................................

Sector/Județ ......................................................................

Cod poștal ...........................................................................

Telefon.................................................................................

E-mail ....................................................................................

Nume Societate...............................................................

CIF ...........................................................................................

ORC.........................................................................................

Adresa fiscală....................................................................

Localitate ............................................................................

Sector/Județ ......................................................................

Cod poștal ...........................................................................

Telefon.................................................................................

Fax ..........................................................................................

E-mail ....................................................................................

Adresa unde doriți să primiți revista Domiciliu .............................................................................. ..................................................................................................

Firmă...................................................................................... ..................................................................................................

IMPORTANT! După completare, vă rugăm să trimiteți talonul însoțit de dovada plății la adresa: OP 11 CP 2429 Iași, prin fax la +40 332 819 688 sau scanate pe adresa de email: abonamente@veterinarul.ro.

Mulțumim

Editori:

Adresa redacției: Iași, Oancea 22 Fax: 0332 819 688 Mobil: 0740 763 716 Email: office@veterinarul.ro Web: www.veterinarul.ro Director: Iulia Crețu Redactor-șef: Iulia Blănaru DTP: Bogdan Gavril

dr. Gabriela Agheorghiesei dr. Ștefania Merticariu Anderco dr. Andrei Căloiu dr. Otilia Coțofanu dr. Alexandru Diaconescu dr. Florin Grosu dr. Cristi Mătură

Consiliul Director PMVPR Președinte: dr. Bogdan Novenschi Vicepreședinte: dr. Ilie Muscalu Fondator: dr. Iulian Vieru

dr. Aurel Muste dr. Ioana Popescu dr. Cristian Popovici dr. Violeta Simion dr. Gheorghe Solcan dr. Daniel Spiru dr. Dorel Stănuică Valentin Vasilescu ISSN: 2068-5017 Revistă editată de Asociația Euroveterinarian Publicație oficială a Patronatului Medicilor Veterinari Privați din România