Revista Veterinarul Stiinta si Practica seria II nr. 4

„În creșterea păsărilor, spre deosebire de celelalte specii, diagnosticul necropsic este ușor de efectuat...“ dr. EugEniA AvrAm

l Câteva date serologice privind febra… „Febra cu virus West Nile reprezintă o meningoencefalită produsă de un virus ce aparține genului Alfavirus...“ dr. ȘTEFAniA mErTiCAriu-AnDErCO

anul III, 2011

04

l Stresul termic la păsări „Factorii de stres sunt inerenți tuturor operațiunilor legate de creșterea păsărilor. Gestionarea acestor factori...” dr. FlATCOviCi niCOlAE

l Efectele benefice ale Enterofermului „Enterococcus faecium DSM 10663 NCIMB 10415 este varietatea bacteriană viabilă conţinută microbian ORALIN®...” dr. AurEliAn ghiȘA

O voce l O comunitate l O viață

știință și practică

Veterinarul

Special păsări

lAnatomia patologică a păsărilor

nr.

revistă acreditată de Colegiul medicilor veterinari din românia

Veterinarul No. 4 Anul III 2011

P.M.V.P.R. 05 >> Politici veterinare ALERTE VETERINARE 06 >> OMS atenționează cu privire la utilizarea antibioticelor SOCIAL 08 >> Proiecte veterinare sociale SPECIAL PĂSĂRI 10 >> Anatomia patologică a păsărilor 14 >> Câteva date serologice privind Febra cu virus West Nile 16 >> Furajare cu succes cu produse din natură

19 OSTEOLOGIE

44 IGIENĂ

44 SUCCES

Sindromul de ulnă scurtă (short ulna syndrome), prescurtat SUS, este, statistic, cea mai des întâlnită deformare majoră a scheletului la câinii tineri.

Listeria monocytogenes este unul dintre cei mai periculoşi agenţi de infecţie alimentară umană deoarece asociază mortalitatea cu prevalenţa ridicată la nivelul populaţie.

Mulțumirea clienților este un indicator al succesului.

Sunt un medic veterinar fericit că am o echipă foarte bună, aspirații comune iar activitatea clinicii este în continuă creștere.

ORL 26 >> Osteotomia bulei timpanice în otitele medii și interne la pisică BACTERIOLOGIE 30 >> Mrsa (Stafilococii methicilin-rezistenți), o provocare pentru medicina veterinară BOLI MEDICALE 36 >> Narcolepsia la cai ORTOPEDIE 38 >> Higroma genunchiului ANIMALE SĂLBATICE 42 >> Imobilizarea și anestezia animalelor sălbatice MANAGEMENT 46 >> Cum facem față crizei

04 Alimente, medicamente, antiparazitare Se pare că ingredientele antibioticele și antiparazitarele sunt noile condimente folosite în alimentația românilor. Sunt foarte gustoase și chiar benefice.Timpul responsabilității a trecut de mult. Posibil să mai rămas ceva din conștiința medicală la unii? Credeți că publicul va fi fericit dacă va percepe adevarată dimensiune a utilizării iraționale a medicamentelor? Familia, copii, prietenii sunt protejați? Sau afacerile vă opresc în a asigura un viitor luptei contra microorganismelor?

Veterinarul lunii dr. Corneliu Maier

Adânc implicat în activitatea veterinară, dr. Corneliu Maier reușește cel puțin o dată pe lună să urce, în off-road, până la moții din Apuseni pentru a-i ajuta. Adună membri în P.M.V.P.R. la fiecare oprire a mașinii și cred că, dacă ar ține Apusenii până în Bulgaria, și-ar tripla organizația numărul de membri. Profund angrenat în activitatea Patronatului, este motorul patronilor din Bihor și din județele învecinate.

Este pasionat și iubește ceea ce face, de aceea este „Veterinarul Lunii“. dr. Iulian Vieru

editorial

Alimente, medicamente, antiparazitare un gust deosebit, arome speciale și „sănătate curată“

dr. Iulian Vieru

TIMPUL RESPONSABILITĂȚII

A TRECUT DE MULT Posibil să mai rămas ceva din conștiința medicală la unii?

Credeți că publicul va fi fericit dacă va percepe adevarată dimensiune a utilizării iraționale a medicamentelor?

Familia, copii, prietenii sunt protejați? Sau afacerile vă opresc în a asigura un viitor luptei contra microorganismelor? Aveți o altă opinie? Aștept răspunsuri pe www.veterinarul.ro.

04 Veterinarul

n

aprilie 2011

www.veterinarul.ro

Se pare că ingredientele antibioticele și antiparazitarele sunt noile condimente folosite în alimentația românilor. Sunt foarte gustoase și chiar benefice. „Am auzit că dacă dai pe gât la vacă, din bidonașele alea albe, vaca dă mai mult lapte“ - vorbeau două precupețe în piață care se lăudau cu o producție record de la două vaci.

Ce-i drept, erau cu 20 de sticle de 2 L din plastic fiecare și mai vânduseră încă vreo 5 până să le aud eu. Curios din fire, le-am întrebat ce și cum. Miau povestit că de când „le dău pe gât la vacă”, vacile dau mai mult lapte și că le convine prețul. Se duc la o farmacie veterinară, o dată la două luni și iau bidonașe albe, de dat pe gât la vaci. Nu știau cum se cheamă, dar au constatat ele că dacă dau un bidonaș dintr-ăla la două vaci parcă le dă mai mult lapte.

Am întrebat și eu „da la dom’ doctor ați fost, l-ați întrebat, el știe?“ „Păi da’ ce are timp dom’ doctor de mine?! Și eu am treabă, am văzut eu ce le dă, cumpăr și le dau și eu.“ „Da’ de unde cumperi matușă? „Păi uite că este o farmacie acolo... și acolo... și îmi dau.“ Ce să mai spui? Nimic. Le-am chestionat când au dat albendazolul și am calculat perioada de așteptare, le-am confiscat laptele și le-am trimis acasă până ce laptele va fi bun. Restul precupeților au văzut și la întrebările mele au tăcut mâlc.“Hoțul neprins, negustor cinstit“. Ceva interesant am pățit în altă zi. Un amic, medic la un spital, la o discuție între medici umani și „inumani“ am ajuns la capitolul copii, căței, paraziți. Colegul mi-a spus că cei doi copii ai lui nu fac viermi de vreo doi ani. I se pare că ceva nu este în regulă deoarece el ține minte că părinții lui îi dădeau în fiecare primăvară ceva antiparazitar că tot timpul avea viermi. Având și câine acasă el face periodic deparazitarea la câini și a făcut examenul coproparazitologic la copii să fie sigur. Nici o urmă de paraziți la copii. Eu ce să spun…. foarte bine, este super. Dar mi-a trecut prin minte o întrebare stupidă: „De unde cumperi

lapte de vacă?“. „Păi de la mătușa aia pe care mi-ai recomandat-o acum doi ani, tot de la ea iau lapte și acum, de ce?“. Coincidență sau nu era aceeași precupeață din piață la care am instituit măsura legală. Am căutat pe internet să văd legături de cauzalitate. Nu există nici un studiu dar... întrebare mea este „există totuși vreo legătură?“ Acum întreb pe toată lumea și îi pun pe toți prietenii mei să facă examene coproparazitologice, și la adulți și la copii. Deocamdată, toți sunt sănătoși tun. Nici urmă de paraziți. Până la urmă ca în teatrul shakespeare-an „totul e bine când se termină cu bine“.

Vaca mătușii dă mult lapte, prietenii mei sunt fără paraziți, farmacia prosperă și așa mai departe. Ce rost are oare toată această tevatură cu medicamentele și alimentele?

Hmm... parcă am fi felceri veterinari și nu medici.

Din păcate nu se cunosc reacțiile pe termen lung ale antiparazitarelor ingerate de om odată cu produsele provenite de la animale tratate, cum de altfel nu se cunosc nici efectele antibioticelor din aceleași alimente. Ce știm exact este că fenomenele de antibiorezistență care se manifestă la o mulțime de microorganisme patogene provoacă multe neplăceri atât în medicina veterinară cât și în cea umană.

Apar copii care manifestă din ce în ce mai frecvent intoleranță la antibiotice, chiar alergii, boli metabolice la oameni la care medicii nu pot stabili cauza dar care cred că sunt în legătură cu profilul nutrițional al persoanelor.

Chiar și OMS a avertizat cu privire la această chestiune. Și noi, medicii veterinari ce să facem? Haideți să nu mai ignorăm fenomenul sau să îl transformăm într-o chestiune de afaceri medicale. Să fie o preocupare medicală a noastră, o atitudine de responsabilitate medicală.

Fiecare să spunem că „Eu recomand și folosesc responsabil medicamentele“.

Ce se va întâmpla oare? Voi ce părere aveți?

P.M.v.P.r.

O organizație puternică este condusă de principii puternice, exprimate și acceptate de toți membrii, a căror punere în practică în acțiunile curente este o manifestare normală. Aceste principii, definite de cele mai multe ori ca politicile organizației sunt prezentate și exprimate în toate manifestările publice.

Politicile veterinare

A

juns la maturitate, P.M.V.P.R. a inițiat în cadrul Comisiilor realizarea Politicilor Veterinare. Ca o propunere aflată în dezbaterea membrilor, aceste politici reprezintă un set de reguli și principii de acțiune atât a membrilor ca individualități cât și a organizației în ansamblu.

Aceste principii și prevederi sunt declarate Politica Generală Veterinară care va fi adoptată și aplicată de P.M.V.P.R. în întreaga organizație ca expresie a liberei inițiative a medicului veterinar patron care se asociază la aceasta și care se obligă să respecte și să implementeze aceste politici veterinare în propria afacere veterinară. Principiile Politicii P.M.V.P.R. se aplică doar în interiorul organizației, în interiorul firmelor care sunt membre ale organizației, între firmele membre ale organizației și în relația P.M.V.P.R. cu terți indiferent de natura și forma de organizare și reprezentare.

Orice membru al P.M.V.P.R. poate aduce completări și adăugiri de natură să crească valoarea și calitatea principiilor morale, de dentologie și de etică care stau la baza acestei Politici.

P.M.V.P.R. dorește să adopte această Politică Veterinară ca parte integrantă a activității sale pentru a reprezenta cu mândrie profesională și printr-un înalt nivel de morală pe toți membrii săi care prin activitatea cotidiană impun și respectă principiile și politicile veterinare corecte. În viziunea noastră, medicii veterinari sunt membri ai unei profesii academice care au câştigat grade academice în universităţi cuprinzătoare sau alte instituţii similare de învăţământ. Medicii veterinari practică profesia de medic veterinar într-o varietate de situaţii şi circumstanţe, toate acestea fiind respectate cu egală valoare de către toți membrii P.M.V.P.R..

O conduită profesională exemplară susţine demnitatea profesiei de medic veterinar. Toţi medicii veterinari sunt obligaţi să adere la un cod de conduită etică progresivă cunoscut ca Etică Medi-

cală Veterinară. Aceste principii sunt Regula de Aur în medicina veterinară. Medicii veterinari ar trebui să accepte aceaste reguli ca un ghid pentru comportamentul lor general şi să respecte principiile. Acestea ar trebui să conducă afacerile lor profesionale şi personale într-un mod etic. Toate asociaţiile profesionale veterinare ar trebui să adopte principiile sau un cod similar ca un ghid pentru activităţile lor care să permită conlucrarea civilizată și la un înalt nivel de morală.

Organizaţiile profesionale pot stabili principii de etică proprii, comisii de analiză și de a abordare a problemelor de etică respectate de toate celelalte forme de asociere medicale veterinare, pot realiza ghidul de conduită profesională a membrilor lor și pot judeca după propriile regulamente abaterile membrilor lor față de conduită liber acceptată.

Instituțiile veterinare de stat, naționale și locale, ar trebui să includă, discu-

tarea problemelor de etică în programele lor de educaţie continuă și este necesar a respecta în relațiile cu organizațiile profesionale regulamentele proprii ale acestora ca expresie a respectului reciproc în spiritul creșterii și educării valorilor Eticii Medicale Veterinare.

Colegiul Medicilor Veterinari din România este recunoscut ca fiind coloana vertebrală a Eticii și Deontologiei în medicina veterinară fiind arbitrul național și ultim al abordării acestor aspecte. Prin funcționarea corectă și pragmatică a acestui for suprem medical veterinar fiecare medic veterinar poate să își exercite calitățile și abilitățile medicale în spiritul și pentru dezvoltatea personală economică și științifică la valori recunoscute și acceptate de întreaga comunitate veterinară. Cu toate acestea, fiecare organizație națională sau locală își poate stabili propriile sale reguli și regulamente de etică și deontologie care trebuie să înglobeze cel puțin principiile și normele C.M.V.R.O. dar care pot să fie superioare ca și cerințe acestor principii și norme minimale.

C.M.V.R.O., instituțiile de stat și toate organizațiile profesionale de medicină veterinară ar trebui să accentueze predarea chestiunilor etice şi de valoare, ca parte a curriculum-ului veterinar profesionale pentru toţi elevii, studenții sau practicienii din domeniul sanitar-veterinar.

Aceste principii sunt completate în Politicile Veterinare P.M.V.P.R. cu referiri la comportamentul profesional, relația medic-client-pacient, participarea și colaborarea medicală, terapiile și utilizarea medicamentelor la animalele de fermă, defectele genetice, dosarele și documentația medicală, taxele și renumerațiile, reclama, eutanasierea.

Dr. Dacian vîlcelean vicepreședinte P.M.v.P.r.

05

ALERTE VETERINARE

OMS atenționează Utilizarea IRAȚIONALĂ antibioticelor în medicina veterinară creează un mare risc Rezistența la antibiotice este o amenințare globală crescândă pentru sănătatea publică. Pentru a-i face față, folosirea antibioticelor trebuie să fie echilibrată: numai când sunt necesare și justificate din rațiuni terapeutice și nu altfel.

zează infecții la oameni. Din cei 440.000 de pacienți/an cu tuberculoză multirezistentă în întreaga lume, circa 81.000 se găsesc în Regiunea Europeană OMS (20% din povara globală).

Dacă sunteţi medic, medic veterinar sau stomatolog şi prescrieți medicamente, sunteţi responsabil pentru folosirea rațională a acestora pentru vindecarea

R

ezistența la antibiotice provoacă creșterea morbidității și decese evitabile, iar amploarea infecțiilor cauzate de bacterii rezistente în spitale reprezintă un motiv serios de îngrijorare. În UE, Norvegia și Islanda peste 25.000 de oameni mor în fiecare an din cauza unor infecții bacteriene uzuale devenite rezistente.

Aceste țări reprezintă totuși numai circa jumătate dintre cele 53 state membre ale Regiunii Europene OMS; din cauza capacităților inegale de diagnostic și a lipsei de raportări, numărul victimelor din întreaga regiune nu este cunoscut. 90% dintre prescrierile de antibiotice sunt efectuate în medicina primară pentru infecții uzuale precum cele de tract urinar sau respirator sau pentru infecții ale pielii. Multe infecții ale tractului respirator superior nu sunt cauzate de către viruși și antibioticele nu sunt de folos.

Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA) afectează adesea pacienții în spitale punându-le adesea viața în pericol; în unele țări peste 25% dintre eșantioanele de S. aureus sunt rezistente. S-a dovedit că doze mici de antibiotice precum tetraciclina folosite la puii de găină sănătoși ca accelerator de creștere atrag în circa 36 de ore excreția de Escherichia coli rezistentă; E.coli este o o bacterie comună ce cau-

06 Veterinarul

n

aprilie 2011

între oameni, animale de producție, produse și mediu poate mai departe contribui la creșterea riscului de ineficiență a antibioticelor, ceea ce poate genera boli grave, decese şi costuri crescute.

Ce se poate face?

Utilizarea antibioticelor ca accelerator de creştere este deja interzisă în UE, iar celelalte ţări ar trebui să ia urgent în considerare această măsură. Utilizaţi rațional antibioticele în sectorul veterinar şi evitați tratarea animalelor sănătoase ori de câte ori este posibil.

Dacă prescrieți antibiotice:

pacienţilor, păstrând astfel eficiența antibioticelor. Abuzul și utilizarea inadecvată de antibiotice crește riscul tulpinilor bacteriene rezistente care se dezvoltă prin presiune selectivă sau mutaţii. Transmiterea şi răspândirea bacteriilor rezistente

www.veterinarul.ro

Urmaţi protocoalele naţionale de tratament, în cazul în care acestea există și asigurați regimul de tratament adecvat, doza necesară pentru prevenirea apariţiei rezistenţei la medicație și dispuneți restricții privind produsele de origine animală provenite de la animalele tratate pe perioada tratamentului și pentru perioada de convalescență.

Asiguraţi-vă că proprietarul înţelege importanţa urmăririi riguroase a tratamentului prescris, precum şi finalizarea acestuia. Informați proprietarul și explicați amănunțit importanța perioadei de așteptare pentru utilizarea produselor provenite de la animalul tratat sau a cărnii. În cazul în care vă confruntați în clinică cu infecţii periculoase, folosirea de antibiotice trebuie să fie ideal bazată pe rezultatele culturilor și antibiogramelor.

Amintiţi-vă că pentru anumite intervenţii medicale şi chirurgicale, profilaxia bacteriană cu antibiotice poate dura numai 24 de ore.

Medicii veterinari nu trebuie să prescrie antibiotice ca acceleratori de creştere a animalelor. Antibioticele trebuie utilizate numai atunci când este nevoie.

De reținut Rezistența la antibiotice ne poate întoarce la era pre-antibioticelor. Bacterii rezistente (sau gene care induc rezistența) apar și se pot răspândi rapid între oameni, animale, produse și mediu. Actualmente foarte puține antibiotice noi se găsesc în curs de dezvoltare. Sfârșitul unei ere? Foarte puține noi clase descoperite în ultimii 50 ani.

Rezistența la antibiotice crește costurile în sistemul de sănătate. Dacă boala durează mai mult și tratamentul este mai complex, costurile sunt mai mari și povara finaciară a familiilor și societății este sporită. ECDC estimează că infecțiile cu bacterii rezistente adaugă costurilor de sănătate ale UE circa 1.5 miliarde Euro/an.

Uzul de antibiotice la animale depășește uneori utilizarea lor la oameni. Deși uzul de antibiotice pentru accelerarea creșterii animalelor este interzis în UE, nu la fel se întâmplă în alte țări EURO. A da antibiotice unor animale sănătoase, în special în doze mici, crește riscul de a selecta B.R. care se răspândesc apoi cu ușurință de-a lungul lanțului alimentar.

Sistemele integrate de supraveghere trebuie să permită detectarea BR cu potențial periculos pentru om.

Rezistența la antibiotice ne poate întoarce la era pre-antibioticelor.

Rezistența la antibiotice se răspândește. Din cauza utilizării inadecvate și în special a abuzului de antibiotice, populațiile bacteriene sunt supuse unei „presiuni selective“: bacteriile sensibile la antibiotice pot fi înlocuite de bacterii rezistente (BR). BR sau genele care poartă acestă informație se pot răspândi cu ușurință. Actualmente nu există suficiente antibiotice noi în curs de fabricare.

Fără antibiotice noi și eficiente dar cu rezistență la antibiotice în creștere, societatea se poate întoarce la situația din era pre-antibioticelor. Fără antibiotice eficiente pentru prevenția și controlul bolilor, reușita unor tratamente importante precum transplantul de organe, chimioterapia cancerului și intervențiile chirurgicale majore pot fi compromise.

OMS a lansat o Strategie Regională pentru combaterea rezistenței la antibiotice care cuprinde 7 pași:

1. Promovarea unor mecanisme de coordonare rațională 2. Întărirea supravegherii rezistenței la antibiotice 3. Promovarea utilizării raționale de antibiotice inclusiv prin monitorizarea consumului.

4. Îmbunătățirea controlului infecțiilor și a utilizării antibioticelor în cadrul serviciilor de sănătate 5. Promovarea supravegherii, prevenţiei și controlului rezistenței la antibiotice în lanțul alimentar 6. Promovarea cercetării și inovării a

noi antibiotice 7. Creșterea nivelului de cunoștiințe asupra utilizării antibioticelor și a riscului rezistenței la acestea.

Dr. Victor Olsavszky Reprezentant OMS

07

SOCIAL

Proiecte veterinare sociale Am absolvit FMV în 2004 și primele mele slujbe au fost la adăposturi de animale din Pitești și Cernavodă. În 2005 am participat la o conferinţă unde am cunoscut un medic din Colorado, USA, căruia i-am prezentat munca mea în cadrul adăpostului unde lucram. Atitudinea mea la locul de muncă era una extrem de tranșantă prin faptul că aplicam metode moderne de tratament, cu care colegii mai în vârstă nu erau la curent și eram într-un oarecare dezacord cu aceștia. În 2006 am ajuns în Colorado la clinica medicului american unde am petrecut 3 luni.

Acolo am luat contact cu o lume total necunoscută în România: proiectele veterinare orientate către păturile defavorizate ale societăţii.

C

omunităţile sărace din orașe sau din zonele defavorizate sunt locul unde se organizează adevărate maratoane veterinare, menite în primul rând să sterilizeze animalele din zona respectivă și astfel să reducă abandonul animalelor nedorite. Cu această ocazie, animalele beneficiază de o consultaţie și de tratament primar. Autorităţile locale sunt mereu bucuroase să fie gazda unui asemnea eveniment și pun la dispoziţie centre culturale sau săli de sport unde se organizează spitale de campanie.

Ultimul proiect la care am participat a fost cel din Yucatan, Mexic.

Am făcut parte dintr-o echipă multinaţională compusă din medici americani, canadieni, panamezi, cehi și desigur mexicani. Locaţia găsită de organizatori a fost facultatea veterinară din oraș, care a pus la dispoziţie sala de practică chirurgicală iar într-un alt oraș, un centru cultural local. 1800 de animale au fost sterilizate și tratate pentru diferite afecţiuni, cum ar fi de exemplu ehrlichioza și scabia, în doar 6 zile. O privire de ansamblu ar putea asemui acest proiect cu un furnicar în care ritmul de lucru este ameţitor. Sute de oameni erau așezați la rând împreună cu animalul lor de companie și zeci de voluntari sincronizaţi cu cele 12 mese de operaţie unde se opera, practic, fără întrerupere. Animalele erau „externate“ pe baza unui consult al unui

08 Veterinarul

n

aprilie 2011

medic veterinar din echipă și nici un amănunt nu era lăsat la întâmplare. În cazul animalelor cu probleme de sănătate se apelează la clinicile partenere proiectului și cazul este transferat într-o clinică unde să poată beneficia de toată grija și atenţia cuvenită. În cadrul unor asemenea proiecte, studenţii sunt primii care fac voluntariat: imaginaţi-vă să aveţi posibilitatea ca într-o săptămână să ascultaţi peste o mie de corduri în diferite momente: pre-anestezie, intraoperator și post operator. De asemenea, studenţii au posibilitatea să întrebe medicii cu experienţă despre orice subiect legat de medicina veterinară și acest transfer de informaţii este de nepreţuit.

Fiecare dintre medicii prezenţi are o tehnică proprie, iar zicala „meseria se fură“ se aplică aici sută la sută. Am participat la asemenea proiecte de campanie în foarte multe locuri, din Africa și până în SUA și pot să recomand tuturor medicilor, cu sau fără experienţă, să participe la asemenea proiecte care sporesc încrederea de sine a unui medic tânăr. Pentru cei mai experimentaţi poate fi un prilej de a schimba opinii și idei despre diferite subiecte cu medici de pe tot mapamondul, fiind astfel la curent cu diferite tehnici și metode pe care noi nu le folosim, dar care sigur ne vor fi utile la un moment dat.

www.veterinarul.ro

Cu fiecare participare la aceste proiecte învăţ ceva nou și de fiecare dată reușesc să ofer din experienţa mea și altor medici veterinari cu care împărtășesc o prietenie sinceră. Nu contează că este un simplu nod chirurgical sau ceva mai complicat, în permanenţă există un lucru nou pe care ţi-l poţi însuși. În activitatea zilnică din cadrul clinicii noastre Familyvet din București și Craiova se ivesc adeseori situaţii identice cu cazuri pe care le-am întâlnit în cadrul proiectelor sociale și bineînţeles că experienţa acumulată se traduce printr-un diagnostic corect și un tratament adecvat ce duce la însănătoșirea pacienţilor noștri. Nu pot decât să recomand cu căldură colegilor să încerce să participe la asemenea proiecte sociale care aduc o rază de speranţă, atât pentru animalele cu companioni umani fără posibilităţi materiale cât și un plus de experienţă pentru medicii veterinari.

Dr. Aurelian Ștefan D.V.M

EFECTELE BENEFICE ALE ENTEROFERMULUI ÎN CREȘTEREA PĂSĂRILOR Enterococcus faecium DSM 10663 NCIMB 10415 este varietatea bacteriană viabilă conținută în aditivul microbian ORALIN®, produs de Chevita GmbH, Pfaffenhofen, Germania.

Enterococcus faecium DSM 10663 NCIMB 10415 a fost aprobat de Uniunea Europeană ca aditiv microbian pentru a fi folosit în alimentația diferitelor specii de animale.

Clasificare – Origine – Folosire Enterococcus faecium DSM 10663 NCIMB 10415 (E. faecium) este o bacterie gram+. Este un microorganism care face parte din flora digestivă endemică a păsărilor și mamiferelor, inclusiv omul, unde este unul din primii colonizatori de după naștere.

E. faecium este inglobat în produse farmaceutice umane și veterinare din Europa pentru tratarea diareei neonatale și nespecifice.

Proprietăți bacteriologice E. faecium are proprietăți care îl fac să fie folosit ca un probiotic eficient: z Ciclul de viață: ciclul de viață al E. faecium este mai degrabă scurt: (approx. 20 min.). Colonizarea este mai rapidă decât la majoritatea bacteriilor acidului lactic și a bacteriilor patogene. z Producerea de acid: E. faecium produce acid lactic și diferiți alți acizi organici. Contribuie la scăderea pH-ului în tractul digestiv. z Rezistența la acizii stomacali: spre deosebire de alte varietăți folosite ca probiotice, E. faecium supraviețuiește tractusului gastric, după administrarea orală bacterii vii de E. faecium pot fi izolate din fecalele animalelor tratate. z Implantarea enterocitelor: Flora intestinală a adulților, oameni sau animale, exercită un puternic efect de stopare împotriva majorității microorganismelor ingerate oral. Aderența la enterocitele din intestinului subțire a fost demonstrată pentru numeroase varietăți de E.coli.

Administrat oral, E. faecium rămâne în intestinul subțire pentru aproximativ 72 de ore. Multe teste susțin ipoteza că E. faecium previne aderența de E. colii și de aceea protejează gazda împotriva diareei, cu toate că implantarea intestinală nu e necesară pentru a justifica efectele probioticelor.

Inhibarea bacteriilor patogene In vitro, E. faecium inhibă dezvoltarea E. coli In vivo, E. faecium produce cantități importante de acid lactic care restricționează dezvoltarea anumitor bacterii patogene, cum ar fi E. colii și Salmonella.

Efecte ale Enterococcus faecium DSM 10663 NCIMB 10415 Efect direct: E. faecium acționează ca un regulator al florei intestinale și are un efect stabilizator asupra florei intestinale. S-au publicat numeroase studii care s-au ocupat cu încorporarea lui E. faecium în alimentația diferitelor specii de animale și care confirmă influența pozitivă în ceea ce privește efectul de reglare asupra proceselor bacteriene ale digestiei. Dereglările digestive datorate stresului sunt reduse de administrarea lui E. faecium. Acest fapt duce la efecte secundare benefice pentru performanțele nutriționale și pentru sănătatea animalului.

Efecte indirecte z Îmbunătățirea performanțelor în producția animală: menținerea unui sistem digestiv funcționând corect reprezintă o reducere a stresului animalului. Stabilizarea condițiilor digestive fiziologice îmbunătățește absorbția nutrienților și rata de conversie a hranei. Testele au confirmat îmbunătățirea performanțelor în producția puilor de carne, a purceilor și vițeilor și a altor specii de animale, prin administrarea de E. faecium. Metodele testelor au fost la cele mai ridicate standarde științifice și numărul animalelor folosite a făcut posibile analize statistice ale rezultatelor. Rezultatele obținute în privința lui E. faecium sunt comparabile cu acelea obținute prin uzul promotorilor de creștere tradiționali pentru următorii parametri: câștig de greutate, hrana ingerată și rata de conversie a hranei. z Îmbunătățirea statutului sănătății: Regularizarea florei digestive are un efect pozitiv asupra sănătății animalului. Numeroase studii au raportat un efect pozitiv asupra sănătății animalului. Pe lângă îmbunătățirea performanței, acestea raportează și în legătură cu problemele patologice observate în timpul testelor. Intensitatea, frecvența și durata diareei ca și o serie de tratamente terapeutice au fost cu toate reduse semnificativ în timpul testelor. Folosirea lui E. faecium nu este recomandată numai în cazul profilaxiei diareei nutriționale, ci și împotriva disbiozei. Atât în medicina umană, cât și în cea veterinară s-au descris rezultate interesante ale administrării lui E. Faecium pentru aceste indicații. De aceea, E. Faecium poate fi folosit și pentru tulburările digestive cu etiologie nutrițională: z La animalele nou-născute pentru a stabili rapid o floră digestivă inițială benefica ulterioarei dezvoltări a organismelor. z Pentru a evita revenirea regulată a diareei minore. z Pentru a preveni dezechilibrele digestive cauzate de condițiile de stres, schimbare de hrană, transport și alte influențe de mediu. z E. Faecium este de asemenea indicat împotriva disbiozei care apare după terapia antibiotică sau după afectarea populațiilor micro-florei intestinale. În aceste cazuri, administrarea lui E. Faecium accelerează reconstruirea florei intestinale afectate sau distruse. Ca un rezultat al restabilirii eubiozei, riscul revenirii diareei nutriționale este redus. z Efect nutrițional realizat prin diferite mecanisme de acțiune: - Reducerea PH-ului intestinal - Suportul sau competiția pentru un aminoacid - Producerea de enzime Efect asupra sănătății: Rolul probioticelor stă în refacerea autoapărării naturale a gazdei. S-au reportat patru tipuri de mecanisme: z Creșterea rezistenței tractului digestiv (efectul de barieră, de apărare); z Reducerea translocării bacteriilor patogene la nivelul placilor Payer; z Stimularea imunității localizate; z Neutralizarea toxinelor.

Dr. Aurelian Ghișa, Dr. Marius Gherman SC SERVICII PUBLICE S.A.

Produs Distribuit în România de:

special

Păsări

Anatomia patologică a păsărilor - partea I În creşterea păsărilor, spre deosebire de celelalte specii, diagnosticul necropsic este uşor de efectuat. Respectând condiţiile de igienă şi câteva reguli antiepidemice, se poate face rapid în fermă, crescătorie sau în curtea gospodarului. Se pot obţine astfel, simplu şi foarte eficient primele indicii, foarte valoroase, cu privire la evoluţia bolii, atât în fermă, cât şi în zonă, mai ales în cazul unor boli infecto-contagioase.

D

iagnosticul necropsic la pasăre este o metodă operativă de supraveghere sanitar veterinară a efectivelor mari, el fiind inclus în sarcinile zilnice ale medicului veterinar de fermă. În unităţile mari, cu structuri de vârstă şi de producţie diferite, registrele de necropsie zilnice constituie documente esenţiale pentru urmărirea activităţii şi situaţiei sanitarveterinare din unitate.

La păsări şi în special la cele din ferme, se ţine cont de: l Gradul de specializare: selecţie, reproducţie (părinţi sau bunici) sau producţie; l Vaccinări făcute anterior, data vaccinărilor, modul de vaccinare şi vaccinul folosit; l Tipul de producţie: grele sau uşoare; l Tipul de vârstă: tineret sau adulte; l Tehnologia de creştere: sol sau baterii.

La păsările de agrement se apreciază caracterul de rasă, linie, etc. şi zonele de unde provin, comparativ cu zona şi durata condiţiilor în care au trăit în ultima vreme.

EXAMENUL EXTERIOR

Fig.1 Pui cu penaj frizat, horiplumaţie („elicopter“) chiar primele date referitoare la cauzele morţii.

Starea de întreţinere Prima impresie este de cele mai multe ori foarte importantă. Un grup de cadavre de pasăre, provenite din aceeaşi hală, pot să fie: cu dezvoltare uniformă sau nu, cu aspect exterior îngrijit sau nu, etc. Acestea sunt date, care orientează asupra modului în care au fost îngrijite, hrănite, adăpostite sau tratate medicamentos păsările respective.

Prezenţa de maniamente sau de leziuni de paracheratoză pe picioare sau pe faţa plantară, sunt rezultatul fie al unor condiţii de hală necorespunzătoare, fie al unor deficienţe nutriţionale (carenţe în vitamina A, Se, S, Mn, colină, metionină).

cloacale (infecţii salmonelice). Puful murdar poate fi cauza unor condiţii de igienă precară în staţia de incubaţie şi în hala şi/sau de transport.

Penajul murdar la vârstele mai mari se datorează condiţiilor de zooigienă sau unor carenţe vitamino-minerale.

Prezenţa de maniamente sau de leziuni de paracheratoză pe picioare sau pe faţa plantară sunt rezultatul fie a unor condiţii de hală necorespunzătoare, fie a unor deficienţe nutriţionale (carenţe în vitamina A, Se, S, Mn, colină, metionină).

Dezvoltarea corporală Dezvoltarea corporală comparativ cu vârsta este unul din indiciile cele mai eficiente asupra sănătăţii păsărilor şi în special a condiţiilor de hrănire şi adăpare şi ale cantităţii şi calităţii furajului.

Aspectul general al cadavrului Aspectul cadavrului de pasăre sau aspectul la prima vedere, poate oferi primele date asupra condiţiilor de întreţinere, transport (când este cazul) şi

10 Veterinarul

n

aprilie 2011

Penajul La puii de 0-10 zile, penajul poate fi murdar, aglutinat pericloacal când este datorat unor enterite de natură microbiană sau alimentară, uneori cu dopuri

www.veterinarul.ro

Hipotrepsia Hipotrepsia este urmarea aportului insuficient de hrană; poate fi şi rezultatul unor afecţiuni cronice, când se întâlneşte la vârste mai mari de 4-5

săptămâni (boala Marek) sau de 50-60 săptămâni (TBC).

Hipotrepsia este caracterizată printr-o dezvoltare redusă a întregului organism. Se întâlneşte la pui şi la adulte la toate speciile şi categoriile şi apare ca o consecinţă a unei alimentaţii necorespunzătoare tipului productiv sau rasei respective. Mai rar, poate fi consecinţa unui stres de vaccinare sau de creştere.

depozitele de grăsime, de culoare galbenă care acoperă viscerele abdominale.

Ea este datorată aportului neechilibrat de furaj, absenţei colinei (factor lipotrop) sau a excesului de porumb, în special la sfârşitul perioadei de ouat, şi/sau unui program de lumină necontrolat.

Cahexia Este vizibilă la orice vârstă, produsă în primul rând de carenţe nutriţional-metabolice sau/şi de boli cronice.

La adulte este consecinţa afecţiunilor virale cronice: boala Marek, TBC, micoplasmoză, colobaciloză, sindroame respiratorii. Scăderea în greutate în astfel de situaţii este spectaculoasă prin rapiditate şi proporţie: în 6-10 zile pierde cca 50-60% din greutate.

Sindromul oaselor moi şi rahitismul Deformarea dar mai ales consistenţa oaselor puilor sau păsărilor adulte poate fi clasificat în: sindromul oaselor moi frecvent la pui în primele zile de viaţă şi rahitismul, pentru vârstele mai mari. Cauzele sunt multiple, datorate în principal avitaminozei D, hipocalcemiei şi hiposforemiei. Se prezintă prin înmuierea ciocului şi oaselor. La puii tineri consistenţa oaselor este asemănătoare cauciucului. La palpaţie se poate observa tumefierea cartilajelor articulaţiei tibiotarsiene şi costale. Cu timpul, carena sternală se deformează, luând forma literei S. Tabloul lezional mai poate fi consecinţa sindromului de malabsorbţie şi/sau enteritelor cronice.

Rahitismul la puii mici El se manifestă prin înmuierea ciocului şi a oaselor lungi, care au consistenţa şi elasticitatea cartonului. Ele sunt foarte friabile. Cauza este lipsa unui aport de calciu sau nerespectarea raportului Ca/P din furaj. La unele rase performante sunt “defecte de rasă”.

Obezitatea (adipozitatea) Este vizibilă mai intens după îndepărtarea pielii abdominale, când se văd

Fig.3 Sinuzită infraorbitară bilaterală Aspectul crestei, bărbiţelor, ciocului, feţei, pleoapelor, ochiului (irisului) şi orificiul auditiv Acestea sunt elemente de luat în consideraţie atât în medicina de grup (ferme, crescătorii) şi în cea de individ (păsări de agrement).

Crestele palide Apar în anemii de natură alimentară (carenţe în Cu) sau infecţioasă (anemia infecţioasă aviară) dar şi în infestaţiile masive cu Argasidae.

Modificările pleoapelor Acestea pot fi uscate, iar în fazele cronice capătă aspect granular, leziunea afectând şi glandele oculare. Poate să producă supuraţii, care în timp se infectează.

Modificările bărbiţelor Pot prezenta deformări prin îngroşare, care la palpare sunt moi şi febrile iar în forma cronică datorită infiltratului cazeos sunt dure. Este unul din semnele holerei aviare (pasteureloza). Diferenţierea se face prin datele epidemiologice, cu leziuni uşoare cutanate, datorate traumelor (înţepături, rosături datorate cuştilor etc).

La comisurile ciocului apar fisuri-ragade, care datorită mediului, cu timpul se infectează.

ASPECTE MORFOPATOLOGICE SPECIFICE PĂSĂRILOR

Fig.2 Edemul feţei, sinuzită incipientă

Condrodisplazii tibiotarsiene Apar la puii de 6-8 săptămâni în urma multiplelor carenţe vitamino-minerale. Ele constau în deformarea membrelor şi implicit a liniei de aplomb.

special

Păsări Perozisul Este frecvent la pui şi în general la păsările în creştere datorită carenţei primare în mangan şi a nerespectării raportului Ca/P în furaje. Mai pot interveni lipsa aminoacizilor esenţiali şi Zn. Articulaţiile tibio-tarsiene sunt îngroşate; la puii de 4-8 săptămâni apare luxaţia tendonului Achile din şanţul intercondilian.

Este destul de des întâlnit la liniile specializate de pui de carne sau la tineretul de înlocuire, când există carenţe în Mn, colină, biotină, vitamine B şi E, în excesul de Ca şi P şi poate fi declanşat de excesul de porumb.

Cruste în zona metatarso-falangiană Acestea conduc la îngroşarea zonei; ea capătă un aspect cenuşiu negricios şi spongios.

Agentul etiologic este râia cnemidocoptică, foarte frecventă la păsările de colivie. Se poate face diagnostic diferenţial cu avitaminoza A şi D.

Fig. 4 Congestia şi edemul feţei

Îngroşarea metatarselor şi/sau a tibiilor Este o leziune datorată osteopetrozei, în care se mai observă obstruarea canalului medular.

Deformarea articulaţiilor Cele mai dese sunt deformările articulaţiilor interfalangiene şi metatarsofalangiene care apar în guta articulară, dar şi în osteopetroză (mai rară în ultima vreme). La păsările mai mari se tumefiază cartilajele tibio-tarsiene şi costale şi de cele mai multe ori carena sternală este deviată (în formă de S). Printre cauze menţionăm carenţa în vitamina D3, reducerea absorbţiei Ca/P prin raţii bogate în lipide sau prin lipsă de aport fosfo calcic.

Mai poate să apară în urma sindromului de malabsorbţie şi/sau a enteritelor cronice.

Deplumaţia sau alopecia Este pierderea penelor pe tot corpul sau numai pe porţiuni din acesta. Deplumaţii apar şi în perioada de năpârlire fiziologică. În stările patologice este însoţită şi de zone sângerânde ale pielii; în cazurile grave sunt însoţite de eviscerări (prolaps cloacal) şi plăgi care pot merge până la mutilare. Afecţiunea are o etiologie multiplă şi este numită canibalism. Este mai frecventă la adulte şi mai ales la păsările de colivie, unde poate să apară şi datorită stresului sau unor nevroze. Poate evolua singură sau fiind precedată de prolapsuri cloacale.

12 Veterinarul

n

aprilie 2011

Fig. 5 Pui cu perozis, decubit anormal şi rahitism

Fig.6 Îngroşarea metatarselor

O altă categorie de deplumaţie apare în stările carenţiale determinate de lipsa triptofanului, iodului, Zn., vitaminei A şi B.

se dezlipesc cu greutate. Ele apar la pui în primele două săptămâni şi se pot datora infecţiilor cu Salmonele, E.coli sau lipsei celulozei din furaje, sau excesului în grăsimi de proastă calitate şi/sau fără antioxidanţi.

Depigmentarea sau decolorarea penelor Este întâlnită mai des la păsările de colivie şi agrement, la curci şi fazani. Este datorată carenţelor în lizină şi triptofan (aminoacizi cu sulf).

Dopurile cloacale Acestea sunt aglomerări de materii fecale, puf şi particole de aşternut care

Fig.7 Osteopetroză

www.veterinarul.ro

Prolapsul cloacal Prolapsul cloacal apare gradat, mai întâi prin prolabarea marginilor cloacale, după care poate urma prolabarea cloacei şi a anselor intestinale. Este unul din primele semne ale forţajului ouatului şi prima fază a canibalismului. Este un sindrom plurifactorial, datorat fie deficienţelor nutriţionale (oligoelemente, vitamina E, A şi C), fie unor greşeli tehnologice (întreţinerea în cuşti incomode, sau prea multe într-o cuşcă, programul de lumină). De cele mai multe ori se complică cu fenomenul de imitaţie, când şi păsările aparent sănătoase “intră în acest joc”, întregul efectiv fiind foarte greu de controlat. Sindromul se numeşte pică sau canibalism.

Pe lângă aspectul sângerând al cloacei, care este prolabată în exterior, înconjurată de pene şi puf care sunt ciu-

Fig.8 Eroziunea capetelor articulare gulite de păsările din jur şi chiar de pasărea bolnavă. În cazurile grave pe lângă cloacă, la exterior se vede şi o porţiune de intestin, picajul manifestându-se şi la membre-gheare şi degete, care sunt ciugulite şi însângerate.

LEZIUNILE PIELII, MUCOASELOR APARENTE ŞI ŢESUTULUI SUBCUTAN Leziunile pielii sunt vizibile mai uşor în zonele fără pene cum sunt pe faţa internă a aripilor şi zona axilară, ca şi în zona cutanată dintre regiunea abdominală şi picioare. La păsările cu creste şi bărbiţe mari, acestea sunt primele zone cutanate care se examinează împreună cu pielea feţei. Pielea se examinează în totalitate, în răspărul penajului. În aceste zone apar papule, vezicule, pustule, şi cruste în infecţiile cu virusul difterovariolei aviare. Leziunea se mai numeşte exantem acantozic şi este patognomonic pentru difterovariolă (atunci când la examenul histopatologic sunt vizibili corpusculii Bollinger).

Supradimensionarea bulbilor plumi-

Fig.8 Corpusculi Bollinger în membrana corioalantoidienă (variola aviară) (examen histologic)

feri, aspectul nodular al pielii este leziunea bolii Marek forma cutanată, întâlnită la puii de carne după 35 zile şi la găinile adulte.

Dermatita crustoasă localizată Se observă în deficienţele nutriţionale, de acid pantotenic/biotină. De cele mai multe ori nu apare singură, ci însoţită de un tablou complex de leziuni ale pielii şi fanerelor, cum sunt: pene lipsite de luciu, tocate la vârf, care cu timpul devin fragile.

Pielea de pe picioare ia aspect crustos, descuamant, iar falangele datorită îngroşării epidermei şi hipertrofierii cornoase a epidermei par îngroşate şi cornificate.

Hemoragii subcutane la nivelul pielii picioarelor este o leziune care a apărut frecvent în ultimele episoade de gripă aviară.

Continuarea acestui articol o puteţi citi în numărul următor al Revistei Veterinarul.

Conf. Univ. Dr. Eugenia Avram Consultant ştiinţific INTERVET ROMANIA

Fig. 9 Congestii şi hemoragii subcutane la nivelul picioarelor (gripă aviară)

special

Păsări

CÂTEVA DATE SEROLOGICE PRIVIND FEBRA CU VIRUS WEST NILE Febra cu virus West Nile reprezintă o meningoencefalită produsă de un virus ce aparţine genului Alfavirus, grupul “virusul encefalitei japoneze”. Sunt receptive la infecţia cu acest virus numeroase mamifere şi păsări domestice şi sălbatice. La cabaline şi la oameni se întâlnesc formele cele mai grave de boală, cu manifestări clinice diverse, 10% din infecţii la aceste specii având caracter neuroinvaziv, uneori cu sfârşit fatal.

T

ransmiterea virusului West Nile la mamifere şi păsări precum şi între aceste specii se realizeză prin intermediul ţânţarilor, care reprezintă “vectorii transmiţători ai virusului”. Virusul este inoculat la oameni prin înţepătura ţânţarilor infectaţi, principala specie de ţânţari transmiţători fiind Culex pipiens cât şi speciile Anopheles coustani, maculipennis; Aedes cantans, caspius , excrucians; Culex modestus, univittatus. Ţânţarii se infectează în timpul hrănirii cu sângele păsărilor infectate cu virusul West Nile şi pot transmite virusul la oameni sau alte gazde vertebrate prin înţepătură. Rezervorul natural de virus West Nile este reprezntat de păsările domestice şi sălbatice care reprezintă “vectorii amplificatori ai virusului West Nile”. Omul şi calul reprezintă gazde finale, nefiind posibilă transmiterea virusului de la cal la om sau de la aceste specii la alte animale sau păsări. În termeni epidemiologici aceste două specii sunt denumite “dead end hosts”.

Virusul West Nile a fost izolat şi identificat pentru prima dată la om în Uganda în anul 1937.

Epidemii recente importante în Europa au fost semnalate în România (1996 - cea mai mare epidemie cu virus WN din Europa, 393 cazuri confirmate cu neuroinfecȚie WNV, 17 decese, rata fatalității: 4.3%, izolarea virusului WN s-a

14 Veterinarul

n

aprilie 2011

efectuat pe pool de țânțari Culex pipiens colectat din centrul Bucureștiului (rata estimată 0.3/1000) şi 1997), Cehia (1997 cu 5 cazuri clinice), Ungaria (2008), Italia (2008 – 2009). Cea mai mare epidemie de febră cu virus West Nile la om a evoluat în SUA în perioada 2000 – 2003, perioadă în care au murit peste o mie de persoane.

Infecția cu Virus West Nile în România, anul 2010 a constat în: 156 cazuri suspecte, 46 cazuri confirmate, cazuri probabile – 1, 96 cazuri infirmate, 4 decese (2 Constanța, 1 Mehedinți, 1 București), rata fatalității - 8.5%.

Infecţia cu virusul West Nile la om se manifestă în 20% din cazuri sub formă pseudogripală manifestată prin: febră, dureri de cap, dureri musculare şi articulare, conjunctivită, limfadenopatie, anorexie, greaţă, dureri abdominale, diaree, tulburări respiratorii, înroşiri ale pielii în partea superioară a trunchiului, zona capului şi membrelor. La un număr redus de pacienţi se produce forma de meningită sau meningoencefalită manifestată prin febră, dureri de cap, fotofobie, torticolis, inconştienţă, dezorientare, dizartrie, tremor, ataxie, mişcări involuntare şi parkinsonism. Forma cea mai rară este forma poliomielitică, dificil de diagnosti-

www.veterinarul.ro

cat, mai ales în absenţa formei meningoencefalice.

Cele mai expuse persoane la infecţie sunt copiii sau persoanele peste 50 ani ori cele cu sistemul imunitar compromis (cu boli cronice, la care se aplică transfuzii de sânge sau transplant de organe).

Prevenirea infectării oamenilor cu virusul West Nile se efectuează prin educarea populaţiei pentru a se proteja de contactul cu vectorii (ţânţarii) şi prin diminuarea populaţiilor de ţânţari în sezonul cald.

La cabaline au existat de asemenea epidemii importante în Israel, Egipt şi în general în Orientul Mijlociu. Cele mai mari pierderi au fost însă înregistrate în SUA în perioada 2000- 2003, cazurile de cai morţi din cauza infectării cu acest virus fiind de ordinul miilor.

La cabalinele din zonele endemice boala evoluează în majoritatea cazurilor asimptomatic. Aproximativ 10% din animalele infectate prezintă semne clinice de alterare a sistemului nervos central datorită localizării virusului la acest nivel, manifestate prin: ataxie, alterarea capacităţii proprioceptive, pareze sau paralizii de obicei la nivelul membrelor posterioare, hiperexcitabilitate, uneori agresi-

vitate sau depresie, hiperestezie. O parte din animale se pot vindeca după 10 – 15 zile, dar la 40 – 60% din cazuri finalul este de obicei fatal.

La păsările sălbatice (în special corvide), simptomatologia constă în: slăbire accentuată, aripi lăsate, depresie, letargie, incoordonare şi incapacitatea de a zbura, ataxie, paralizii, mişcări de pedalare, torticolis, opistotonus. 25 – 40% din păsările afectate mor după 24 ore de la debutul semnelor de afectare nervoasă.

Supravegherea serologică a infecţiei la cai reprezintă o etapă importantă în monitorizarea răspândirii geografice a virusului West Nile şi pentru semnalarea activităţii virusului în diferite zone înainte de apariţia cazurilor umane.

De exemplu în judeţul Iaşi supravegherea serologică a fost realizată în şapte localităţi ţintă. În alegerea localităţilor ţintă s-a avut în vedere următoarele aspecte: prezenţa de ecosisteme propice pentru dezvoltarea unor populaţii puternice de ţânţari - terenuri umede, mlăştinoase, terenuri cu vegetaţie abundentă care menţine solul umed şi afânat, cimitire, gospodării sau ferme cu plantaţii legumicole irigate permanent, combinate cu existenţa unei populaţii locale de cabaline utilizate pentru muncă ori transport.

Supravegherea serologică în judeţul Iaşi a fost efectuată prin teste ELISA folosind două kituri şi anume: Kitul de competiţie ID SCREENÒ West Nile (acest kit de diagnostic este conceput pentru detectarea anticorpilor (la cai și păsări) împotriva învelișului proteic (prE) al virusului West Nile – Ig. G) şi Kitul de detecţie a anticorpilor IgM faţă de virusul West Nile – Pourquier. În anul 2010 studiile serologice au fost efectuate pe 170 probe provenite de la 128 cabaline şi 42 păsări domestice (palmipede şi galinacee), ce au evidenţiat circulaţia virusului în 6 localităţi din cele 7 localităţi ţintă stabilite. În localităţile ţintă în care s-au depistat anticorpi antivirus West Nile la cai şi păsări au fost efectuate teste ELISA pentru detecţia anticorpilor IgG a virusului pe 104 probe (62 probe ser sanguin cabaline şi 42 probe ser pasăre) acestea au furnizat rezultate pozitive pentru 42 probe ser (36 probe cabaline din 6 localităţi ţintă şi 6 probe păsări din 2 localităţi ţintă). Testele ELISA pentru detecţia anticorpilor IgG a virusului la păsări au fost realizate ulterior depistări de anticorpi IgG la cabaline. În localităţile în care au fost identificate cabaline cu anticorpi IgG s-au efectuat investigaţii şi pentru depistarea anticorpilor IgM (anticorpi care semnalează circulaţie activă şi recentă a

virusului West Nile în zona respectivă), pe un număr de 66 probe din care 4 probe pozitive, 4 probe cu rezultat neconcludent şi 58 negative.

Toate localităţile în care s-a evidenţiat circulaţia virusului vor fi considerate „zone de risc pentru infecţii cu virus West Nile la animale şi om – denumite pe scurt „zone de risc WN””.

Studii de seroprevalenţă (detecţia anticorpilor IgG a virusului West Nile) efectuate la păsări domestice şi cabaline au evidenţiat o seropozitivitate de 40,38 %. Studiile de seroprevalenţă (atc IgG) realizate separate pe speciile luate în calcul au relevant următoarele procente de seropozitivitate: 58,06% la cai şi 14,29% la păsări.

Programele de control ale bolii urmăresc: identificarea zonelor de risc, monitorizarea speciilor animale ţintă pentru declanşarea imediată a sistemului rapid de alertă în caz de infecţii noi şi monitorizarea populaţiei umane în zonele endemice.

Referinţe 1. Cantile C., Di Guardo G., Eleni C. & Arispici M. (2000). Clinical and neuropathological features of West Nile virus equine encephalomyelitis in Italy. Equine Vet. J., 32, 31-35.

2. Hayes CG. 2001. West Nile virus: Uganda, 1937, to New York City, 1999.

Annu.N.Y. Acad.Sci. 951:25–37.

3. Javier CASTILLO-OLIVARES, James WOOD, Centre for Preventive Medicine, Animal Health Trust, Newmarket, Suffolk CB8 7UU, United Kingdom - West Nile virus infection of horses. Received 26 January 2004; accepted 1 March 2004.

4. Hubalek Z, Halouzka J. 1999.

West Nile fever-a reemerging mosquitoborne viral disease in Europe. Emerg.Infect.Dis.5:643–50.

5. Ostlund E.N., Andresen J.E. & Andresen M. (2000). West Nile encephalitis.

Vet. Clin. North Am., Equine Pract., 16, 427-441.

6. Savuța Ghe., Aurelia Ionescu , Gina Dragomir, Adriana Aniţă, D. Aniţă, Luanda Ludu, 2007. - SEROLOGICAL INVESTIGATIONS OF WNV INFECTION IN HORSES FROM THE SOUTH-EAST OF ROMANIA. Bulletin USAMV-CN, 64/2007.

7. Infecția cu Virus West Nile în România, 2010. - dr. Anca Sîrbu dr. Rodica Radu, dr. Adriana Pistol, dr. biol. Gabriela Nicolescu, dr. Florin Popovici, biol.

Alina Feder, dr. biol.Cornelia Ceianu, dr.

Romana Rebreanu; A II-a Conferinţa Naţională de Microbiologie şi Epidemiologie, Sinaia, 14-16 octombrie 2010.

Dr. Ştefania Anderco-Merticariu, Dr. Felicia Ţârcă – DSVSA-LSVSA Iaşi

ALIMENTAȚIE

FURAJARE DE SUCCES cu produse din natură În numeroase țări din întreaga lume au fost interziși promotorii de creștere de natură antimicrobiană în hrana animalelor.

Retragerea antibioticelor administrate în furaj reprezintă o problemă majoră în ceea ce privește menținerea nivelelor de performanță și stării de sănătate a animalelor în condițiile actuale de producție intensivă.

C

reșterea prețurilor la materiile prime și impactul asupra marjelor de profit determină de asemenea necesitatea îmbunătățirii performanțelor suplimentelor furajere, în special pentru creșterea eficacității furajului.

Sangrovit® are un efect benefic asupra ratei de profit în sectorul zootehnic, în special în condiții de climat cald și în fazele de stres fiziologic crescut.

SANGROVIT - ADITIV FURAJER NATURAL Plantele au fost folosite de secole pentru proprietățile lor medicinale și de promovare a sănătății și constituie încă baza pentru numeroase forme de medicină alternativă. Extractele din plante care stimulează apetitul, promovează creșterea și au proprietăți de stimulare a digestiei constituie principalele alternative pentru includerea în hrana animalelor.

Urmare a interzicerii promotorilor de creștere de natură antimicrobiană, numeroase produse derivate din plante au invadat piața nutriției animale, dar sunt adesea deficitare în ceea ce privește standardizarea, cercetarea controlată și evaluarea adecvată.

Sangrovit® este un nou concept care s-a dovedit a fi eficient în stimularea apetitului, a ratei de conversie și a calității carcasei, în testări independente realizate în lumea întreagă.

16 Veterinarul

n

aprilie 2011

SANGROVIT - SUPLIMENT BOGAT ÎN ALCALOIZI

SANGROVIT EFECTE MULTIPLE

Sangrovit® este un supliment natural, unic și brevetat pentru includerea în furaje la toate speciile de animale, în toate stadiile de producție și în toate fazele de creștere. În ultimii ani utilizarea Sangrovit® a crescut semnificativ în Europa, Asia şi America de Sud, în urma testărilor derulate în universități, institute de cercetare și ferme, confirmând astfel că Sangrovit® este foarte eficient în sporirea valorii furajelor, datorită efectelor sale unice asupra digestiei și conversiei furajului.

Sangrovit® este extras din planta Macleaya Cordata, familia Papaveraceae.

Substanța activă este o bază cuaternară de benzofenantridină și alcaloizi protopinici (QBA+PA). Forma de aplicare a acestor substanțe în nutriția animală este protejată de brevetele internaționale. QBA+PA au fost îndelung studiate și utilizate în medicina umană datorită efectelor antiinflamatoare și expectorante, prezentând un mare interes în tratarea bolilor colonului și a unor tulburări ale tractului respirator, precum astmul.

Efectele de stimulare a apetitului induse de Sangrovit® rezultă din aportul adus în secreția de serotonină la nivel de intestin.

Prin utilizarea produsului Sangrovit® se îmbunătățește biodisponibilitatea triptofanului în intestin și sinteza serotoninei în celulele mucoasei. Serotonina, ca neurotransmițător, are un efect de stimulare a secreției de enzime digestive și de stimulare a motilității intestinului, ceea ce favorizează digestia și consumul de hrană la animale.

SANGROVIT - MOD DE ACŢIUNE CONFIRMAT

SANGROVIT - BENEFICII PENTRU PĂSĂRI

Sangrovit® are un mod de acțiune clar și confirmat. Acțiunea principală a Sangrovit® constă în îmbunătățirea disponibilității aminoacizilor esențiali care pot fi folosiți în dezvoltarea țesutului muscular. De asemenea, Sangrovit® reduce formarea aminelor toxice (indoli, scatoli) de către microbii din intestin.

Mai mult, ca substanță cu efect amărui, influențează pozitiv secreția salivară, îmbunătățește apetitul și predigestia și stimulează secreția de enzime digestive în tractul digestiv.

Testările cu Sangrovit® la broileri, curci și găini ouătoare, pe tot parcursul perioadei de producție, au demonstrat efecte pozitive asupra ratei de conversie (vezi tabel 1), ratei de creștere și procentului de ouat.

Un sumar al testărilor efectuate la broileri, arată o medie de îmbunătățire a ratei de conversie cu 2.4%. Un alt efect benefic al Sangrovit® este îmbunătățirea raportului apă-hrană, ce conduce la un așternut mai uscat și o concentrație în amoniac mai scăzută în adăpost, reducând riscul de infecții ale tractului respirator și mortalitatea.

www.veterinarul.ro

CONTROLUL STRICT AL CALITĂŢII Diferența dintre Sangrovit® și alte produse derivate din plante este că Sangrovit® este produs în condiții controlate și înainte de comercializare este supus unui proces foarte riguros de control al calității pentru a garanta conținutul în principii active. Producția și controlul calității sunt certificate conform FAMI-QS şi ISO 9001:2000, iar testarea se realizează în laboratoarele independente acreditate. Sangrovit® este de asemenea certificat pentru utilizarea în fermele organice datorită compoziției sale complet naturale.

Similar, studii recente la găinile ouătoare au arătat îmbunătățiri ale producției de ouă, a calității oului, mai precis ale calității cojii oului, culorii gălbenușului și mărimii ouălor. De asemenea, s-a observat scăderea cantității de furaj consumate zilnic (tabel 2).

Tabel 1: Efectul Sangrovit la broileri (Universitatea Konkuk Korea, 2008) Control

Sangrovit %(C=100%)

Consum furaj (g/zi)

86,83

93.27

+ 7.4

Spor greutate (g/zi)

51,55

57,04

+ 4.8

Rată conversie

1,68

1,64

- 2.4

Tabel 2: Efectul Sangrovit la găinile ouătoare (testare ferma Ungaria, 2010) Sangrovit

Control

Producție ouă (ouă/gaină

239,17

238,54

Consum zilnic de furaj (g/gaină)

111

121

Furaj/ou (g)

129,95

142,03

CONCLUZII Incorporarea Sangrovit® la un nivel scăzut în rația păsărilor asigură beneficii semnificative în ceea ce priveşte îmbunătățirea producției, consumului de furaj, ratei de conversie, sporului în greutate și scăderea procentului de mortalitate. În condițiile actuale, utilizarea Sangrovit® generează un raport cost/beneficiu de 1:5.

SANGROVIT FACE DIFERENŢA Aditiv furajer standardizat, cunoscut din 1991 Stabil în cadrul proceselor de fabricație, granulare l Substanțe active bine definite - alcaloizi cu eficiență ridicată l Activitate dovedită printr-un număr mare de testări efectuate în întreaga lume l Îmbunătățește absorbția nutrienților l Îmbunătățește calitatea carcasei l Stimulează absorbția de triptofan l Rol important în imunitate l Influențează pozitiv starea de liniște în efectiv l Îmbunătățește funcțiile și sănătatea ficatului l Efect pozitiv asupra metabolismului proteic din ficat l Proprietăți antiinflamatorii l Proprietăți antimicrobiene (numai în doze mari) l Rol în metabolismul azotului - îmbunătățirea stării de igienă și microclimatului din adăpost l l

MUCOASĂ MAI SĂNĂTOASĂ ASORBȚIE MAI BUNĂ ANIMALE MAI SĂNĂTOASE! Produs distribuit de: KATAMIN INTERNATIONAL SRL Contact: lauragherca@katamin.ro; alinsavu@katamin.ro Web: www.katamin.ro

AlmAril – soluțiA ideAlă în stresul termic - considerații Factorii de stres sunt inerenți tuturor operațiunilor legate de creșterea păsărilor. Gestionarea acestor factori de stres pentru minimizarea răspunsului trebuie să fie scopul oricărui manager al unei ferme de păsări. În studiile multor autori a fost luată în considerare ca factor de stres temperatura ambiantă, care poate avea efect negativ asupra performanței. De obicei rata de creștere a păsărilor a fost sacrificată pentru ca supraviețuirea să devină o prioritate. „Rata de creștere a păsării în faza de recuperare“ poate fi accelerată, fie printr-o revenire mai rapidă la condițiile momentanice (prin terapie), fie printr-un răspuns clasic de compensare a sporului în greutate, sau producție de ouă.

Stresul termic este întâlnit la păsările curente în sistem intensiv, indus de deficiențele de ordin managerial pe perioada caniculară, sau în timpul transportului de păsări. Această afecțiune este provocată de o combinație a aportului sporit de caldură și eliminarea scăzută a acesteia din organism.

Efectele clinice sunt exacerbate prin incapacitatea de a tolera necesitățile cardiovasculare sporite: deshidratare, tulburări etnobotanice, locomotorii, respiratorii, urmare a unui aport scăzut de microelemente, vitamine, aminoacizi esențiali, apă.

Mecanismele fiziologice și capacitatea de a combate stresul termic este relativ redusă la păsări. Oricum la păsări flexibilitatea este mai mică pe partea de temperatură înaltă. Limita letală este cuprinsă între 113-117 °F. Cu toate că păsările sunt homeoterme ca și mamiferele, au caracteristici de reglare diferite de mamifere. Pielea păsărilor e lipsită de glande sudoripare. Reglarea transcutanată a temperaturii organismului este insignifiantă. În schimb, păsările își pot regla temperatura relativ ridicată a organismului prin respirația de tip glotic cu ciocul larg deschis.

Sistemul respirator este ajutat în astfel de condiții, pentru a realiza ventilația pulmonară, de către sacii aerieni toraco-abdominali, care permit aerului de a ajunge rapid în cavități, răcind eficient organele interne. Dar păsările pot să-și regleze eficient temperatura corporală, să scape de stresul termic numai în cazul în care temperatura aerului din hală, din mediul ambiant, este mai mică decât temperatura aeru-

18 Veterinarul

n

aprilie 2011

lui din organism. În acest caz la nivelul halelor sau a mijlocului de transport se va acționa cu ajutorul sistemelor de ventilație și răcire.

Volumul de aer necesar se va exhausta de cel puțin 1 dată/minut, mișcarea aerului fiind obligatorie.

Indicele de stres caloric (termic) este o relație între temperatură și umiditate și, dacă depășește o anumită valoare, răcirea prin evaporare nu se recomandă.

De obicei organismul păsărilor poate compensa pentru variații mari ale sarcinii termice, doar expunerea prelungită, sau semnificativă la temperaturi ridicate, mărește temperatura centrală. Schimbările moderate, trecătoare ale temperaturii centrale sunt tolerabile, dar sporirea severă peste 44° C - 46°C duce la pierderi mari de minerale (Na, K, P, Ca, Mg), denaturarea proteinelor, apariția de citokine inflamatorii, ducând la disfuncție celulară, la funcționarea deficitară a majorității organelor și activarea coagulării intravasculare. Stimularea producției de proteine, care sporesc producția de radicali liberi, inhibă eliberarea de enzime proteolitice.

De asemenea, temperatura centrală crescută declanșează expunerea proteinelor de șoc termic și moartea organismului.

Orice element care distruge echilibrul dintre organismul păsării și populația microbiană normală ( în cazul nostru șocul termic), poate permite accesul patogenului mult mai ușor la celulele țintă din organism și apariția complicațiilor.

Unii cercetători au arătat că temperatura ambientală influențează răspunsul imunitar al păsărilor. Au demonstrat că activitatea crescută a glandelor suprarenale datorită stresului termic, crește nivelul de corticoizi din ser, ceea ce duce la o scădere a performanței la păsări.

S-a demonstrat că administrarea vitaminei „C“ în condiții de stres este benefică și ajută la recuperarea performanței.

Factorul de stres de mediu are o influență directă asupra nivelului de vitamina „C“ din plasmă și țesuturi.

Pentru rezultate optime, utilizarea vitaminei „C“ în hrană și apă ar trebui să înceapă cu 24 sau 48 ore înainte de debutul stresului și ar trebui să continue pe parcursul întregii perioade de stres (doza 100-150 p.p.m).

www.veterinarul.ro

Stresul termic scade nivelurile circulante de minerale din organism, provoacă pierderi endogene mari, descrește eficiența mineralelor și crește nevoia metabolică de a luptă împotriva stresului. Metabolismul mineralelor este schimbat radical în timpul stresului, din cauza unei solicitări din partea unei familii de proteine din faza acută care sunt esențiale în primele faze ale reacției de apărare a organismului. În fazele inițiale ale stresului termic pasărea manifestă o reducere a ingestiei, care va fi urmată de o creștere a consumului de hrană. În perioadele de stres nutrienții din hrană nu sunt digerați și absorbiți în mod eficient, iar pasărea trebuie să se bazeze pe rezervele de nutrienți din corp. Depozitele de carbohidrați din mușchi și ficat (glicogen) sunt solicitate și epuizate imediat pentru a furniza energie. La fel proteinele care vor fi descompuse pentru a furniza energie. În timpul stresului termic în faza de debut funcțiile vitale ale creierului, ficatului, inimii, plămânilor, rinichilor, vor fi menținute în dauna funcțiilor de producție (creștere în greutate, imunitate, producția de ouă).

Disfuncționalitățile periodice ale mecanismelor naturale de protecție a organismului au motivat dezvoltarea de produse farmaceutice, care să reechilibreze sistemele de apărare și să motiveze introducerea lor atât în producție, cât și terapeutic în stoparea elementelor de stres și realizarea dezideratului economic.

Putem aminti un produs echilibrat energetic, electrolitic, bogat în vitamina C, citrați, betaina cum ar fi ALMARIL – PLUS, cu proprietăți recunoscute de prevenire a stărilor de stres și refacere a potențialului productiv.

Dr. Aurelian Ghișa Dr. Flatcovici Nicolae

Acest produs este distribuit în România de

OSTEOLOGIE

Sindromul de ulnă scurtă: descriere și tratament Sindromul de ulnă scurtă (short ulna syndrome), prescurtat SUS, este, statistic, cea mai des întâlnită deformare majoră a scheletului la câinii tineri.

Cauzele externe sunt (în ordinea frecvenței) deficiențe nutriționale, traumatisme, solicitări intrauterine, la naștere sau imediat după naștere, uneori chiar fixatori interni folosiți în ortopedie.

Cazurile de fracturi distale de radius și ulnă sunt numeroase între puii de câine, și, cum majoritatea tehnicilor ortopedice clasice interferă cu plăcile de creștere, închiderea prematură iatrogenă a plăcii de creștere distale a ulnei este o complicație comună.

Multe dintre situațiile de câini cu sindrom de ulnă scurtă nu sunt trasabile la un traumatism și sunt considerate anormalități de creștere. Astfel de cazuri sunt mai frecvente între câinii de talie mare, mai ales Great Danes și Irish Wolfhounds. Închiderea prematură a plăcilor de creștere ale ulnei, însoțită de continuarea creșterii radiusului, are trei consecințe, care se instalează la fiecare pacient în grade diferite: Radiusul se curbează, prin efectul de „coardă de arc“ (bow string effect) indus de ulna relativ scurtă. Această curbare, numită radius curvus, intervine inițial în direcție cranială și ulterior în direcție medială.

Segmentului de picior distal față de ulna scurtă se rotește accentuat spre exterior, rotire numită carpal valgus.

Subluxația se instalează la nivelul articulației humero-radio-ulnare, datorită denivelării pronunțate între platoul articular al ulnei și, respectiv, al radiusului.

Unul din pacienții ORTOVET ilustrează edificator cum arată un câine cu SUS și cum se poate interveni pentru a-l ajuta să ducă o viață normală.

Blacky, în vârstă de aproximativ 10 luni, a fost prezentat la ORTOVET cu afectarea majoră a membrului anterior

Figura 1: Blacky, suferind de sindromul de ulnă scurtă, SUS. Segmentele piciorului anterior drept sunt orientate aberant.

drept și o deformare incipientă, similară, la membrul anterior stâng (figura 1).

Mersul era din ce în ce mai dificil, de la săptămână la săptămână, câinele îndreptându-se evident către o stare de ne-utilizare permanentă a membrului anterior drept.

Radiografia (figura 2) a relevat prezența simultană a tuturor componentelor

sindromului de ulnă scurtă: l Curbarea radiusului (radius curvus), sub forma unui „arc“ întins de ulna anormal de scurtă drept „coardă“ l Rotirea spre exterior a întregii articulații carpiene (C) (carpal valgus) l subluxația cotului, datorată denivelării intervenite între platoul articular al radiusului (R1) și cel al ulnei (U1)

19

OSTEOLOGIE Intervenția chirurgicală prezentată în continuare a fost proiectată și realizată la ORTOVET de Iustin Gîrea, student anul VI FMVUSAMV București, dr. Miruna Berzuc și dr. Liviu Gaiță.

S-a urmărit corectarea, în cât mai mare măsură, a tuturor dezechilibrelor morfologice care se exprimă în SUS (figurile 3-7). Intervenția a necesitat utilizarea, între altele a unui fierăstrău oscilant special pentru ortopedie, care realizează secțiuni fine foarte puțin traumatizante pentru os și deloc traumatizante pentru țesuturile moi înconjurătoare a unor fixatori externi a unei plăci cu șuruburi, placă modelată prin încovoiere și răsucire pentru a obține re-orientarea dorită a segmentelor fixate.

Controlul radiologic efectuat la 14 zile după intervenție a stabilit următoarele rezultate (figura 8 a, b): dezalinierea ulnei la nivelul articulației cu humerusul este aproape rezolvată, curbura humerusului este bine rezolvată iar răsucirea spre exterior a acropodiului este parțial rezolvată. Placa de creștere distală a radiusului, suspectată că este încă activă, a fost blocată 14 zile cu o agrafă, pentru închidere definitivă.

Agrafa nu a fost amplasată optim, interferând cu articulația radio-carpală. Agrafa și fixatorii externi au fost indepărtați la acest moment.

Figura 2: Aspect radiologic caracteristic SUS

Funcțional, încă la 30 de minute de la încheierea operației se putea constata o revenire a piciorului la o poziție aproape normală (figura 9).

După 14 zile pacientul folosește piciorul fără durere, înregistrând un progres constant în distribuirea greutății corpului pe ambele picioare din față (figura 10a, b).

Urmează extragerea plăcii cu șuruburi la 8 săptămâni de la operație și evaluarea funcțională, după încă aproximativ 3 luni, pentru a stabili necesitatea/oportunitatea încă unei intervenții de corectare a celor 3 manifestări ale SUS (subluxația cotului, radius curvus și carpal valgus).

Liviu Gaiță www.ortovet.ro

20 Veterinarul

n

Figura 3: Ulna este secționată cu ajutorul unui fierăstrău oscilant special care realizează o secțiune fină în os dar nu lezează țesuturile moi înconjurătoare.

aprilie 2011

www.veterinarul.ro

medical

Cele mai moderne sisteme pentru radiodiagnostic R Radiografie adiografie digitală

3 costuri reduse

Sist eme CR Sisteme

CR Computed Computed R Radiography adiography

Examion CR 3X-PRO 9 Design

compact 9 Simplu

de utilizat și ușor de întreţinut 9 Fiabil

și robust

Kodak CR PoC 360/ Vita 45/Vita 25 9 Accesibil

9 Design compact

9 Imagini de înaltă calitate

Sist Sisteme eme R RX Xp portabile ortabile

Sistem RX digital cu detector flat-panel 9 Direct

Conversion Technology 9 Imagine

la câteva secunde după expunere 9 Calitate

excelentă a imaginii și valori monocrome dinamice 9 Control

integrat al generatorului și al detectorului 9 EXAMION

AQS Software

OSTEOLOGIE Figura 4: Fragmentul dinspre cot al ulnei, eliberat din tensiune, se deplasează spontan către nivelul normal în articulație

Figura 5: O a doua secțiune se realizează atât prin radius cât și prin ulnă în apropierea articulației carpale, tot cu ajutorul fierăstrăului oscilant, care traumatizează minim osul, favorizând procesele de reconstrucție și vindecare ulterioare Figura 7: Fixatorii externi permit solidarizarea fragmentului dinspre cot al ulnei în poziția anatomic normală, fără să blocheze articulația. Ajustarea poziției relative a fragmentului este posibilă ulterior, pe parcursul vindecării, fără să mai fie necesară intervenția chirurgicală

Figura 6: O placă răsucită și curbată adecvat fixează cu șuruburi cele două fragmente de radius în poziția corectată. Un fragment în formă de prismă triunghiulară a fost îndepărtat între cele două fragmente de radius pentru a permite alinierea acestuia (open wedge)

22 Veterinarul

n

aprilie 2011

www.veterinarul.ro

Figura 8a: Control radiologic la 14 zile

Figura 9: la 30 de minute după operaČ›ie

Figura 8b: Control radiologic la 14 zile

Figura 10: la 14 zile de la operație

23

ORL

Osteotomia bulei timpanice în otitele medii şi interne la pisică Otitele reprezintă un procent însemnat din patologia animalelor de companie. Datorită etiologiei foarte variate și a predispoziţiei unor rase prin conformaţia anatomică a pavilionului auricular, aceste afecţiuni sunt foarte frecvente.

G

raţie structurii anatomice, bula timpanică reprezintă sediul unde se cantonează procesul septic în otitele medii. Astfel, pentru a opri infecţia, se recurge la osteotomia bulei timpanice.

Manifestările clinice clasice ale otitelor sunt:

l

Grataj în zona pavilionului auricular l Secreţii auriculare abundente l Manifestări clinice de sindrom vestibular: - menţinerea capului aplecat - mișcări în cerc pe partea urechii afectate - nistagmus - incoordonări în deplasare l Sindrom Horner: - ptoza pleoapei a IIIa - ușoară ptoză a pleoapei superioare l Paralizia nervului facial: - ptoza tegumentului feţei și buzelor - imposibilitatea închiderii fantei palpebrale l Scăderea apetitului și pierderi în greutate l Durere la deschiderea cavităţii bucale l Dificultăţi în respiraţie cauzate de : - drenajul sero-purulent la nivel faringian - extinderea polipilor în trompa lui Eustachio

26 Veterinarul

n

aprilie 2011

Tehnica chirurgicală presupune abordarea bulei timpanice afectate în zona cuprinsă între curbura mandibulară şi planul median printr-o incizie cutanată de 2cm.

După dilacerarea ţesutului conjunctiv subcutanat, se pun în evidenţă artera linguală și carotida externă care formează un „Y”

Prin dilacerarea spaţiului dintre cele două vase, se pune în evidenţă muşchiul digastric. Reclinarea laterală a acestui mușchi evidenţiază bula timpanică acoperită de periost

www.veterinarul.ro

ORL

După dilacerarea foiţei periostale se efectuează trepanaţia porţiunii ventrale a bulei timpanice cu un burghiu de 2,5 mm.

Ulterior, orificiul astfel creat se lărgeşte cu un burghiu cu diametrul de 3-3,5 mm

CONCLUZII

Conţinutul patologic de la acest nivel (puroi, polipi, formaţiuni tumorale ) se îndepărtează prin chiuretaj şi lavaj repetat cu soluţie salină

Dacă este necesar, se aplică un tub de dren prin care, în zilele următoare, se efectuează lavaje cu soluţii antiseptice sau aplicări locale de soluţii cu antibiotice.

Refacerea planurilor anatomice se face în manieră clasică

28 Veterinarul

n

aprilie 2011

www.veterinarul.ro

În cazul otitelor externe care nu cedează la tratamentul local se impune investigarea atentă pentru a depista eventuala extindere la urechea medie și internă Examenul radiologic sau RMN-ul sunt singurele capabile să depisteze modificări apărute la nivelul bulei timpanice. Osteotomia bulei timpanice este singura alternativă terapeutică eficace în cazul prezenţei puroiului, polipilor sau neoplasmelor la acest nivel.

Intervenţia chirurgicală corect executată reduce semnificativ complicaţiile postoperatorii. Simptomele paraliziei nervului facial sunt pasagere și se remit după 15-20 de zile postoperator.

Tratamentul antimicrobian pe cale generală trebuie susţinut în perioada postoperatorie pentru a evita recidivele în cazul otitelor septice.

Chiar dacă simptomatologia nu se remite complet postoperator, pacientului i se redă posibilitatea unei vieţi aproape normale.

Dr. Andrei Timen, DVM, PhD Clinica TRIVET Cluj-Napoca

BACTERIOLOGIE

MRSA (STAFILOCOCII METHICILIN-REZISTENȚI), O pROvOCARE pENTRu MEdICINA vETERINARă Stafilococii sunt bacterii cu formă sferică ce se grupează sub formă de ciorchini. Stafilococii sunt răspândiți în aer, în apă și pe toate suprafețele; omul găzduindu-i în fosele nazale, intestin, glandele sudoripare și pe piele. Între 20 și 30% dintre persoanele normale găzduiesc S. aureus în nări, iar un procent asemănător în colon.

La personalul de spital, proporția purtătorilor variază între 40 și 70%.

S

tafilococul auriu (Staphylococcus aureus) este specia patogenă principală. Ea produce un pigment auriu sau citrin și enzime extracelulare (coagulaze, DN-aze, fibrinolizină, leucodină, bacteriocină). Stafilococii patogeni pot cauza o mare varietate de boli la animale și oameni, prin secreția de toxine sau prin înmulțirea rapidă și invadarea țesuturilor. S. aureus cauzează în general infecții piogene localizate, de tipul abceselor sau furunculelor, dar sunt cazuri în care poate cauza infecții sistemice, determinând uneori un tip special de septicemie, numită piemie. Toxinele stafilococice sunt o cauză comună a toxiinfecțiilor alimentare. Deși prelucrarea termică (gătire) omoară bacteriile, enterotoxinele rezistente la temperatură nu sunt distruse și pot produce toxiinfecția alimentară. Prin toxinele sale, S. aureus poate cauza și sindromul șocului toxic.

O altă specie de stafilococ, Staphylococcus intermedius, colonizează frecvent dermul unor animale și poate produce infecții la câini și pisici și, mai rar, la oameni (zoonoze). Această specie este frecvent purtătoare de gene care conferă multirezistență la antibiotice. S. saprophyticus este o altă specie coagulazo - negativă care poate cauza infecții ale căilor urinare.

30 Veterinarul

n

aprilie 2011

Recent, au fost identificate mai multe tulpini de S. aureus rezistente la meticilină (Methicillin-resistant Staphylococcus aureus), un derivat de penicilină cu structură modificată și care era în mod obișnuit eficient împotriva stafilococilor rezistenți la penicilină. De menționat că rezistența la methicilina indică rezistența tulpinilor respective la aproape toate antibioticele uzuale, de aceea problema MRSA este privită cu atâta seriozitate și îngrijorare.

MRSA constituie o problemă majoră pentru sănătatea publică. Linia ST398 de MRSA este recunoscută ca un risc profesional pentru persoanele ce vin în con-

www.veterinarul.ro

tact cu animalele și produsele animale (veterinari, fermieri, procesatori), constituind o adevărată zoonoză. Pe de altă parte, s-a semnalat o creştere notabilă a riscului de transmitere a infecţiei MRSA prin muşcătura de câine şi pisică si de aceea se impune supravegherea animalelor de companie și a animalelor sălbatice sub acest aspect. Cercetătorii de la Universitatea din Florida de Sud au studiat apariţia infecţiilor prin astfel de muşcături. Copiii cu vârste între cinci și nouă ani sunt cei mai expuşi muşcăturilor și cel mai des aceştia sunt mușcaţi de faţă, ceafă şi cap. Pisicile muşcă mai des

femeile și persoanele în vârstă.

Ocazional, MRSA pot fi de asemenea introduși în spitale unde produc infecții cu evoluții grave, așa numitele infecții nosocomiale.

Persistența pe mâinile personalului spitalicesc și rezistența la antibiotice datorită multitudinii de antibiotice folosite în spitale și a presiunii selective, fac din acești germeni agenți de temut ai infecțiilor intraspitalicești. Rezistența la meticilină în spitale provoacă mortalitate ridicată în rândul bolnavilor cu bacteriemii cu MRSA, mai ales la nou-născuți, arși, hemodializați și în secțiile de chirurgie și ATI. În perioada 2004-2005, 60-72% din tulpinile invasive de Staphylococcus aureus izolate în spitalele din România au fost rezistente la meticilină (MRSA), recordul meticilino-rezistenței în Europa.

Tratamentul chimioterapic antistafilococic în infecțiile grave se realizează utilizând Cefalosporine de generație III și IV (Cefoperazone, Ceftriaxon,), Fluorochinolone (Ciprofloxacin, Ofloxacin) precum și mai noile antibiotice Carbapeneme (Imipenem, Meropenem).

Numărul morților atribuite MRSA în UK este estimat la 3000 de persoane pe an, iar costul tratamentelor la 1200015000 EUR, la care se adaugă cheltuielile cu igiena și programele de control pentru prevenirea acestor infecții în spitale.

Ca urmare, se impun măsuri severe de monitorizare a tulpinilor MRSA pentru stabilirea celor mai potrivite soluții pentru reducerea prevalenței lor. Gravitatea situației a generat preocuparea și îngrijorarea EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară) care, în consecință, a solicitat Comisiei Europene sprijinirea unui program pentru monitorizarea MRSA în exploatațiile de porci din țările UE, program aprobat și finanțat de către UE prin Decizia 2008/55/EC. Programul de cercetare s-a desfășurat în cursul anului 2008 și a constat în recoltarea probelor de praf din adăposturi cu tampoane sterile și examinarea lor în laborator pentru prezența MRSA și sub raport genetic pentru prezența genei Spa, apartenența la linia genetică ST393 și examene MLST (Multi-Locus Sequence Type) pentru stabilirea filogenezei. În total au fost incluse în program 1421 de adăposturi de porci pentru creștere și vânzare și un număr de 3176 de adăposturi pentru porci la îngrășat din 24 de țări membre ale UE și două țări nonmembre. Cele mai multe ferme proveneau din Spania-359, Franța-342 și Danemarca-293. România, Cipru și Malta

nu au au fost incluse în program.

Rezultatele studiului arată că în unele țări UE, acest tip de stafilococi sau izolat în mod frecvent (Germania43%, Spania-46%) în timp ce în alte 7 țări rata de detecție a fost zero (exemplu Danemarca, Estonia, Finlanda). Prevalența MRSA în adăposturile de creștere din UE a fost de 14% (0-46%), iar în fermele de producție a fost de 26,9% (0-51,2%).

Deoarece prezența MRSA în produsele alimentare este importantă, EFSA recomandă extinderea cercetărilor și asupra acestor produse, inclusiv a celor provenite de la bovine și păsări.

Cunoscând deosebita importanță pentru medicina veterinară a problemei MRSA, am întreprins un studiu comparativ, privind prezența MRSA în unele exploatații de porci din zona noastră(Ardeal). În plus, am extins cercetările și cu privire la prezența MRSA în secrețiile nazo-faringiene la porci. Deși nu s-a putut respecta întocmai protocolul de lucru stabilit prin Decizia Comisiei și am inclus în studiu și prezența MRSA la animalele din adăposturi, ca purtători, se poate arăta că prevalența stafilococilor în probele examinate a fost de 81,1% din totalul probelor. Cercetările cu privire la apartenența stafilococilor izolați la MRSA nu s-au încheiat, rezultatele urmând a fi cunoscute la sfârșitul studiului.

Desigur, s-ar impune continuarea cercetărilor, inclusiv genetice, pentru a stabili potențialul patologic și riscurile ce le prezintă MRSA pentru consumatori și în primul rând, pentru medicii veterinari, crescătorii de porci, procesatori și, în colaborare cu cercetătorii din medicina umană, pentru infecțiile nosocomiale.

Putem afirma, în concluzie, că problema MRSA trebuie abordată de medicina veterinară dintr-o triplă ipostază: 1. Ca problemă de sănătate publică veterinară; 2. Ca o problemă de risc direct pentru medicul veterinar practician; 3. Sub raportul folosirii necontrolate a antibiotiocelor la tratamentele animalelor, urmate de efectele dăunătoare și imprevizibile.

Dr. Nicolae Mocuță

PNEUMOLOGIE

CIRCOVIRUSUL PCV2 coparticipant (asociat) în diverse boli ale porcinelor partea a doua l Moartea subită a unor exemplare bine întreţinute este adesea singurul simptom; l Morbiditatea variază între 3-50% și este asociată cu apariţia viremiei și leucopeniei; l Mortalitatea poate ajunge în medie la 10% (variaţii de la 4 – 20%); l Evoluţia concomitentă și a altor boli: boala lui Gläser, meningită streptococică, pneumonie enzootică, pleuropneumonie și salmoneloză; l PMWS se întâlnește frecvent după evoluţia PDNS sau înaintea acestuia.

Tabloul anatomopatologic

Boli asociate cu virusul PCV2(PCVAD) PCVAD a înlocuit vechiul nume de PMWS. Numele a fost dat pentru a include toate sindroamele asociate cu infecţia cu PCV2. PCVAD poate evolua subclinic sau include mai multe manifestări clinice: boala multisistemică cu pierderi în greutate și mortalitate crescută, sindromul dermatic și nefropatic, pneumonie, enterită, tulburări nervoase și de reproducţie.

Sindromul multisistemic de slăbire accentuată a tineretului înţărcat (PMWS) Simptomatologie

Semnele clinice, cât și procentul de mortalitate ale PMWS variază de la o fermă la alta. Acest aspect trebuie avut în

32 Veterinarul

n

aprilie 2011

vedere atunci când suspicionăm boala, diagnosticul de laborator fiind necesar pentru a elimina eventualele confuzii cu alte boli. Atunci când suspicionăm boala trebuie luate în considerare următoarele: l Boala poate să evolueze în orice unitate indiferent de statusul sanitar sau sistemul de creștere; l Evoluţia bolii în cele mai multe cazuri este subclinică; l PMWS afectează porcii între 7-16 săptămâni în SUA și 5-12 săptămâni în Europa; această diferenţiere este legată de practicile manageriale și schemele de vaccinare folosite de fermierii din SUA și Europa; l PMWS poate cauza slăbire accentuată, depresie, deshidratare, limfadenopatie; l Conjunctivite moderate cu secreţii lacrimare muco-purulente; l Animalele afectate sunt palide și/sau icterice, prezentând tulburări respiratorii severe și diaree;

www.veterinarul.ro

Modificările morfopatologice sunt variabile și cuprind: l Animale moarte cu vârsta între 614 săptămâni uneori până la 20 săptămâni; l Moarte subită cu prezenţa masivă de lichid în cavitatea toracică, abdominală și sacul pericardic; l Edeme (lichid) interlobulare severe la nivelul pulmonilor; l Pneumonii secundare cu abcese și consolidări (zone de colaps); l Splina și ficatul sunt mărite; l Limfonodurii măriţi: ingvinali, submandibulari, mezenterici și mediastinali; l Enterite; l Multiple zone albicioase pe rinichi; l Edeme severe pe mezocolon și cecum; l Ulceraţii gastrice și edeme la nivelul peretelui stomacal; l Modificări ale musculaturii inimii la purcei.

Sindromul dermatic și nefropatic porcin (PDNS) Simptomatologie

Semnele clinice ale PDNS și tabloul

PNEUMOLOGIE anatomopatologic sunt similare cu cele întâlnite în pesta porcină clasică.

Principalele manifestări întâlnite sunt: l Apariţia de leziuni hemoragice circulare roșii/brune pe piele; l Leziunile de obicei apar pe urechi, faţă, flancuri, picioare, coapse; l Sunt afectaţi în general porcii în vârstă de 5-24 săptămâni și de multe ori cei în stare de întreţinere bună; l Moarte subită în multe situaţii, de obicei după apariţia leziunilor pe piele; l Morbiditate scăzută (< 5%); l Mortalitate de multe ori crescută (> 50%).

Enterite asociate cu PCV2

Ca și în cazul afecţiunilor respiratorii, vârsta animalelor este între 8 – 16 săptămâni, iar manifestările clinice sunt asemănătoare cu cele întâlnite în enteropatia proliferativă (ileita) produsă de Lawsonia intracellularis (diaree, întârzieri în creștere, pierderi crescute prin mortalitate).

Tulburări nervoase asociate cu PCV2

Se consideră că PCV2 ar fi implicat în tremurăturile congenitale întâlnite la purceii sugari și de asemenea în tulburările nervoase (opistotonus, nistagmus, convulsii) întâlnite la tineret porcin în vârstă de 6-8 săptămâni.

Tabloul anatomopatologic l Animalele moarte au de regulă vârste cuprinse între 10-16 săptămâni și ocazional între 5-24 săptămâni; l Animalele au starea de întreţinere bună; l Leziuni hemoragice severe de culoare roșu închis/brun pe piele; l Limfonodurii hemoragici și măriţi; l Rinichii sunt măriţi, distrofici și cu zone hemoragice; l Hemoragii punctiforme în pulmoni, intestinul subţire și gros.

Infecţia subclinică cu PCV2 l Infecţia este limitată la 1 sau 2 limfonoduri în absenţa evidentă a semnelor clinice; l Efectul advers al infecţiei cu virusul PCV2 asupra răspunsului imun protector în urma vaccinării faţă de virusul PRRS și a altor agenţi patogeni este un factor important în imposibilitatea de a controla eficient bolile din cadrul Complexului Respirator Porcin.

Diagnosticul PCVAD Diagnosticul se bazează pe 3 elemente: simptomatologie, tabloul anatomopatologic și demonstrarea prezenţei virusului PCV2 prin teste de laborator fie în mai multe ţesuturi limfoide ori într-un ţesut limfoid și un alt organ (pulmon, ficat, rinichi sau intestine) sau numai în două organe. Întrucât PCV2 este prezent și în fermele cu animale sănătoase, prezenţa anticorpilor nu poate fi luată în considerare în diagnosticul de certitudine.

Teste de laborator l Histopatologic: incluzii (particule virale) sunt găsite în celule din limfonoduri, ficat și splină. Prezenţa de limfocite și histiocite în ţesuturile pulmonare, ficat, rinichi; l Imunohistochimic și hibridizarea în situ; l PCR (polymerase chain reaction;

l Alte teste(ELISA, izolarea virusului, imunofluorescenţa, seroneutralizarea etc.)

Prevenire și control l Respectarea cu stricteţe a principiului totul plin - totul gol; l Sincronizarea fătărilor în special pentru scrofiţe; l Folosirea unui dezinfectant eficace pentru dezinfecţia compartimentelor; schimbarea încălţămintei la intrarea în fiecare hală, dezinfectarea acestora fiind vitală; Asigurarea la toţi purceii a unui nivel maxim de colostru; se poate apela la următorul procedeu : l Schimbarea permanentă între ei a purceilor sugari de la câte 2 scroafe în primele 6-12 ore după fătare. Acest lucru are ca scop creșterea nivelului de anticorpi PCV2 și deci a imunităţii faţă de virulenţa PCV2; l Creșterea nivelului de antioxidanţi în raţia tineretului de la înţărcare până la 35 kg; l Punerea în contact cu 6 săptămâni înainte de montă a scrofiţelor cu tineret porcin; l Tratamente pentru infecţii bacteriene de asociaţie; l Vaccinarea scroafelor contra infecţiei cu virusul Parvo și rujetului pentru a preveni tulburările de reproducţie asociate cu PCV2; l Vaccinarea animalelor contra infecţiei cu PCV2.

Dr. Dorel Stănuică Cercetător principal I Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Agricole din România

Tulburări de reproducţie asociate cu PCV2

Se întâlnesc de regulă la scrofiţe și constau în avorturi, nașteri de purcei morţi, mumifieri și pierderi prin mortalitate înainte de înţărcare.

Pneumonii asociate cu PCV2

S-a stabilit că PCV2 este implicat în afecţiunile respiratorii intâlnite la porcine, jucând un rol important prin imunosupresia creată și deschiderea porţilor pentru infecţii de asociaţie. Vârsta animalelor afectate, este între 8 – 16 săptămâni, iar semnele clinice întâlnite sunt asemănătoare cu cele din alte afecţiuni respiratorii: anorexie, febră, tuse, dispnee, reducerea sporului mediu zilnic și a consumului de furaje.

34 Veterinarul

n

aprilie 2011

Purcel întărcat. Edem pulmonar. Exudat gelatinos în cavitatea toracică. Leziuni asociate cu PCV2

www.veterinarul.ro

BOLI MEDICALE

NARCOLEPSIA LA CAI Narcolepsia este o tulburare a somnului cunoscută la mai multe specii, inclusiv la oameni, câini, cai și bovine.

S

omnul este o perioadă de imobilitate în care indivizii par a nu răspunde la stimulii mediului înconjurător. Somnul se împarte în mai multe stări: somnul slowwave (SW), somnul paradoxal (PS) și somnul de tip rapid eye movement (REM). Somnul SW este caracterizat de creșterea tonusului parasimpatic, scăzând rata cardiacă și respiratorie, acest fapt fiind și mai evident în somnul de tip PS. În acest tip de somn, însă, apar perioade de bradicardie urmate de tahicardie extremă, în timp ce respiraţia se accelerează sau chiar se oprește. Aceste perioade sunt urmate de somnul de tip REM, în care apar mișcări oculare rapide. La cal, somnul SW are loc fie în picioare, fie în decubit sternal și durează 6,4 minute, în timp ce somnul PS, în care animalul adoptă decubitul lateral, durează 4,2 secunde. Între cele două există o stare de tranziţie care le permite cailor să nu adoarmă profund în cazul în care nu se simt perfect siguri în mediu, caracteristică împărtășită cu rozătoarele. În cazul pacienţilor umani, narcolepsia este caracterizată de o tetradă de simptome, cel predominant fiind somnolenţa excesivă în timpul zilei, cu atacuri de adormire irezistibile, în anumite cazuri apărând somnul de tip REM. Somnolenţa exagerată poate fi acompaniată de trei sau mai multe simptome auxiliare: cataplexie, paralizie sau halucinaţii. Cel mai întâlnit simptom auxiliar este cataplexia sau pierderea bruscă a controlului muscular, timp în care conștienţa este menţinută. La om, ea poate fi declanșată de o emoţie puternică, accese de râs sau atacuri de panică. Pacientul cade în genunchi iar apoi pe jos și abia după câteva minute se poate ridica din nou. Cea de-a patra componentă sunt halucinaţiile sau visele extrem de înfricoșătoare.

Narcolepsia la ecvine a fost identificată mai întâi în 1924, la mânjii Suffolk, care „leșinau“. Deși incidenţa adevărată a narcolepsiei ecvine rămâne dificil de evaluat, se pare că boala este mai frecventă decât se crede. La oameni, ea afectează unul până la doi pacienţi din 2000,

36 Veterinarul

n

aprilie 2011

dar se crede că la cai incidenţa este mai scăzută. În cadrul Washington State University au fost înregistrate 23 de cazuri pe o perioadă de 5 ani, aceasta însemnând o medie de aprope 5 cai pe an.

Etiologia narcolepsiei ecvine este oarecum obscură. Deoarece la oameni și câini s-a demonstrat că este de natură ereditară, cu implicarea hipocretinei, se asumă că aceasta se aplică și în cazul ecvinelor. Hipocretinele sunt neuropeptide hipotalamice care par a fi implicate în reglarea somnului, apetitului, funcţiei neuroendocrine și în metabolismul energetic. În familiile canine cu narcolepsie autosomală recesivă (Doberman, Labrador), s-a identificat o mutaţie în cadrul genei responsabile de receptorul 2 al hipocretinei. Această mutaţie alterează fluctuaţia normală a nivelelor de hipocretină.

La oameni, majoritatea cazurilor de narcolepsie nu sunt legate de mutaţiile receptorilor de hipocretină ci de nivelurile subliminale de hipocretină 1 în LCR și degenerarea neuronilor producători de hipocretină. Rolul hipocretinei în narcolepsia ecvină este deocamdată necunoscut. Posibila etiologie ereditară explică de ce anumite rase precum Quarter, Morgan, Appaloosa sau anumite rase de ponei precum Suffolk sau Shetland, în Marea Bri-

www.veterinarul.ro

tanie, sunt predispuse la narcolepsie.

Există două forme de narcolepsie ecvină. Într-una din ele sunt afectaţi mânjii încă din primele zile de viaţă, cazuri în care există uneori remiteri, explicaţia fiind că se păstrează unele modele fetale de somn care cu timpul se estompează. În cea de-a doua formă a narcolepsiei, animalele sunt afectate ca adulţi, formă practic incurabilă.

Primele două componente ale narcolepsiei umane - somnul de tip REM și cataplexia au fost observate la cai. Este posibil ca și celelalte două aspecte ale narcolepsiei să evolueze la cai, dar acestea sunt imposibil de cuantificat (halucinaţia, paralizia).

La caii narcoleptici, apariţia somnului de tip REM are loc de obicei în timpul perioadelor de inactivitate - în grajd sau la pășune sau chiar în timpul înșeuării. În mod tipic, animalul își lasă capul jos, își lărgește baza de sprijin desfăcând membrele anterioare pentru echilibru, în timp ce membrele posterioare se încovoaie. Ochii animalului pot fi închiși sau pe jumătate deschiși și mișcarea tipică REM este vizibilă. Majoritatea cailor rămân în poziţie patrupodală în timpul atacurilor, dar unii, în special poneii, adoptă decubitul lateral. Atacurile durează de la câteva secunde până la

10 minute. Unii cai pot fi treziţi ușor, pe când alţii nu pot fi treziţi deloc. În toate cazurile, reluarea activităţii se face calm, fără ca animalele să dea semne că s-ar fi întâmplat ceva. Atacurile REM au loc de obicei înaintea atacurilor cataplectice, dar pot să aibă loc și independent.

Cataplexia este aspectul problematic al narcolepsiei ecvine, în principal din cauza dimensiunilor. Dacă la oameni emoţiile sunt cele care declanșează atacurile, în cazul cailor, activităţi simple precum mângâierea capului și a gâtului, îmbăierea sau chiar prima gură de furaje, pot declanșa un atac narcoleptic, cu prăbușirea în genunchi și colaps. Exact ca la om, mușchiul cardiac își continuă funcţia normală în timpul episodului narcoleptic, în timp ce alte grupe musculare își pierd funcţia.

Forţarea unui cal să umble pe parcursul unui episod narcolepsic poate provoca ataxia. Cea mai bună abordare este de a sta deoparte și a aștepta. În câteva minute sau chiar secunde, animalul va reveni la normal. Majoritatea literaturii legate de narcolepsie confirmă faptul că episoadele cataplectice nu au loc în timpul antrenamentelor, dar rapoartele proprietarilor sunt diferite. Este citat cazul unui cal de opt ani care suferea de narcolepsie și care se prăbușea regulat în timpul alurilor mai încete. Cu cât mai rapidă alura, cu atât mai mică era posibilitatea ca acesta să sufere un atac.

Singura anormalitate decelabilă în cadrul unui examen de rutină este prezenţa unor escoriaţii, în majoritatea cazurilor, dar nu la toţi caii afectaţi. Cele mai comune leziuni sunt alopecia localizată și îngroșarea pielii pe partea dorsală a chișiţei și a regiunii carpiene, leziuni apărute ca rezultat al căderilor spre anterior. Caii afectaţi nu prezintă nici un deficit neurologic între episoadele narcoleptice. În diagnosticarea narcolepsiei, trebuie excluse alte afecţiuni care se manifestă prin somnolenţă excesivă și colaps.

Există, astfel, cai afectaţi de pseudo-narcolepsie. Acest termen cuprinde toate afecţiunile ce împiedică un cal să își exercite comportamentul normal de somn care cuprinde în mod fiziologic decubitul pe o perioadă scurtă de timp.

Pseudo-narcolepsia cuprinde trei forme: somnolenţa excesivă asociată durerii, datorată afecţiunilor musculo-scheletale sau unor afecţiuni abdominale; somnolenţa excesivă asociată cu insecuritatea mediului, care evoluează în cazul cailor singuri pe pășune sau care se află într-un

mediu ostil și este ușor de tratat, fie prin adăugarea unui „amic“ la pășune sau mutarea într-un mediu mai plăcut; somnolenţa excesivă indusă de monotonie, care apare în cazul animalelor ce se simt deosebit de confortabil în mediul lor și asupra cărora se exercită acţiuni monotone, cel mai frecvent împletirea coamei sau a cozii. Pseudo-narcolepsia este deseori un impediment în diagnosticarea adevăratelor cazuri de narcolepsie iar uneori simpla schimbare a așternutului și transformarea mediului spre un confort crescut pot duce la îmbunătăţiri considerabile.

nătăţi simptomele narcolepsiei prin creșterea concentraţiei dopaminei. La om, narcolepsia se tratează cu ajutorul amfetaminelor și a imipraminei.

Managementul cailor cu narcolepsie este dificil, pentru ei fiind indicate boxe speciale, cu un așternut moale sau boxe asemănătoare cu cele pentru colicari/de anestezie. Atenţie crescută trebuie dedicată și obiectelor din boxă, în special dacă animalul este legat (risc de sufocare), fiind indicat să se folosească carabiniere speciale și noduri ușor de desfăcut.

Prognosticul in narcolepsie este difi-

Stabilirea unui diagnostic definitiv în cazul narcolepsiei ecvine este dificil iar diagnosticul se bazează în momentul de faţă în principal pe baza anamnezei, semnelor clinice caracteristice și excluderea altor cauze ale somnolenţei excesive și a colapsului. EEG-ul și analiza LCR sunt normale, iar testul de provocare cu salicilat de phisostigmină (colinergic) are deseori rezultate falsnegative. Atenţie însă la pericolul inducerii colicilor.

Tratamentul narcolepsiei rămâne o problemă dificil de rezolvat. Cel mai folosit medicament este imipramina, un antidepresiv triciclic de uz uman în doză de 0,5-1,0 mg/kg b.i.d., per os, dar rezultatele sale la cai nu sunt constante. De asemenea, în cazul supradozajului, efectele secundare sunt deosebit de grave (colică). S-a speculat și că administrarea de tirozină pe cale orală ar putea îmbu-

cil de emis deoarece totul depinde de gravitatea atacurilor, a vârstei animalelor si a managementului bolii. Este posibil ca narcolepsia apărută la animalele tinere să se remită în timp, dar există și instanţe în care calul trebuie eutanasiat din cauza gravităţii și frecvenţei exagerate a simptomelor. Tulburările somnului sunt întotdeauna greu de evaluat și o atenţie deosebită trebuie dedicată diferenţierii între narcolepsia vera și pseudonarcolepsia.

Alexandra Păvăloiu, DVM, MVSc & PhD Student FMV Cluj Specializare: Semiologie și medicină internă

37

ORTOPEDIE

HIGROMA GENUNCHIULUI (Carpului) Higroma genunchiului este o afecţiune mai rar întâlnită decât higroma cotului însă necesită mai multă atenţie în ceea ce privește tratamentul, diagnosticul și diagnosticul diferenţial.

Higroma este o umflătură pe partea dorsală a articulaţiei carpului și în multe cazuri, sub piele, se formează o bursă în urma unor traume repetate în această regiune. Cauzele apariţiei higromei sunt traumatice și sunt afectaţi caii (în special cei din rasele grele) care se ridică sau se așează pe suprafeţe dure, fără așternut abundent sau caii cu temperament vioi ţinuţi la iesle și nescoși suficient la mișcare.

Simptome Higroma se observă printr-o umflătură de diferite forme la nivelul carpului.

38 Veterinarul

n

aprilie 2011

Palparea zonei și flexarea genunchiului de obicei nu sunt dureroase iar calul nu șchioapătă.

Diagnostic Acesta se face prin puncţie cu acul și examinarea lichidului extras. Lichidul trebuie să aibă aspect seros. Dacă higroma este cronică sau este complicată și cu o ruptură a sinoviei articulaţiei carpale atunci lichidul este mai vâscos și lipicios. În situaţia în care bănuim că este vorba și de lichid articular, se injectează o soluţie de contrast pentru a identifica exact posibila fistulă a sinoviei articulare (evident, urmată de o radiografie).

Examinarea ecografică cu o frecvenţă de 7,5 Mhz poate evidenţia o zonă mare anecogenă, ceea ce ne poate semnala implicarea lichidului sinovial și o eventuală fistulă .

www.veterinarul.ro

Tratament Puncţie cu un ac de 18G și extracţia lichidului, apoi administrare locală de corticosteroid, urmată de un bandaj elastic compresiv pentru a grăbi aderenţa pielii în această zonă. Injecţia se poate repeta la 5-7 zile, dar nu în toate cazurile acest tratament dă rezultate. Cazurile cronice care nu au răspuns la tratamentul descris anterior se pot aborda astfel: Dacă suntem siguri că sinovia articulaţiei nu este plesnită și articulaţia nu comunică cu higroma, vom efectua sub anestezie, pe calul în picioare, o incizie verticală de 4 cm. După ce drenajul este complet, curăţăm fibrina rămasă în bursa higromei și introducem apoi o soluţie de Povidon Iodine 10% diluată până la 5% cu ser fiziologic.

Dacă se dorește o vindecare mai rapidă și mai estetică, se poate sutura doar 2,5 cm

Facultatea de Medicină Veterinară Iași Aleea M. Sadoveanu 8, IAȘI – 700489 Tel/Fax: 0040 – 0232.219.113 E-mail: secr_vet@uaiasi.ro

Vă invită în zilele de 16-17 iunie 2011 la SESIUNEA JUBILIARĂ „50 DE ANI DE ÎNVĂŢĂMÂNT MEDICAL VETERINAR LA IAȘI“ și SIMPOZIONUL CU PARTICIPARE INTERNAŢIONALĂ

„PROGRES ȘI PERSPECTIVE ÎN MEDICINA VETERINARĂ“. din incizie cu o fixare de dren Penrose (care se menţine 5-7 zile). Apoi se va bandaja zona care va fi protejată și îngrijită pentru o cât mai bună igienă locală.

Atenţie însă, prezintă risc mare de infecţie. În cazul în care estetica nu este foarte importantă, incizia nu se suturează și chiar se poate introduce în cavitate Eteriodoformat câteva zile. Astfel, higroma se va drena mai bine, însă vindecarea va fi mai lentă.

Tratamentul chirurgical În cazul higromei complicată cu o fistulă sinovială, se va elimina higroma chirurgical. Sub anestezie generală și cu zona pregătită pentru o intervenţie aseptică se face o incizie eliptică și se elimină bursa higromei folosind foarfeci curba Mayo. În majoritatea cazurilor, bursa se poate elimina prin disecţie fără o puncţie prealabilă. După ce am eliminat bursa, închidem și fistula sinoviei articulare prin sutură cu fir resorbabil sintetic monofilament. În final, suturăm în puncte separate și pielea. Zona carpului se va păstra cât mai curată și sterilă pentru încă 7 zile. De asemenea, risc mare de infecţie.

Prognostic În toate situaţiile amintite anterior, prognosticul este rezervat spre favorabil.

Medicul veterinar prin anamneză și discuţii ulterioare cu proprietarul și îngrijitorul trebuie să descopere și să elimine posibilele cauze traumatice care au dus la apariţia higromei genunchiului.

Dr. Dragoş Petrache Clinica Equine Vet

Lucrările se vor desfășura în plen și pe trei secțiuni: Secțiunea I - Discipline Preclinice: antomie, anatomie patologică, histologie, biologie celulară și moleculară, genetică, fiziologie, fiziopatologie, farmacologie, farmacie, biochimie, biofizică, biostatistică; Secțiunea a II-a - Clinici: semiologie, imagistică, patologie medicală, chirurgie, reproducție, patologia reproducției, parazitologie, toxicologie; Secțiunea a III-a - Producții animaliere și sănătate publică: creșterea și nutriția animalelor, zooigienă, igienă și tehnologie alimentară, inspecția și controlul alimentelor, siguranță alimentară, microbiologie, imunologie, epidemiologie, boli infecțioase.

Lucrările selectate de Comitetul Științific vor fi publicate în anuarul “Lucrări științifice USAMV IAȘI”, vol. 54 Seria Medicină Veterinară, acreditat CNCSIS- categoria B+. În cadrul acestor manifestări se vor organiza standuri de prezentare a realizărilor cercetării medicale veterinare românești și expoziții de aparatură de uz veterinar și publicistică de specialitate.

Decan, prof. dr. Octavian Zaharie Oprean

Cancelar, prof. dr. Gheorghe Solcan

Informații suplimentare și înscrieri: e-mail: gsolcan@uaiasi.ro www.uaiasi.ro/simpozion_med; Tel. 0745.302.684; 0232.407.320

CHIRURGIE

Aspecte clinice și terapie conservativă în hernia inghinală la iapă Anamneză Mai 2010 q Iapă16,5 ani; q Fătare gemelară; q Colică la 14 zile postpartum;

Descrierea cazului q Iapă 16,5 ani; q Gestație prelungită; q Gemeni, masculi, foarte bine dezvoltați ; q După 14 zile postpartum, mișcări libere,

alergare, cabrări = colică moderată; q Tumefacţie bilaterală în regiunea inghinală Foto 1. Hernie inghinală, partea stângă, cu diametrul de cca.30cm

Diagnostic

Hernie inghinală bilaterală Aspecte clinice Factori etiologici posibili q Gestație gemelară; q Gestație întârziată; q Vârsta 16,5 ; q Furajarea cu grosiere; q Tonusul musculaturii abdominale scăzut;

Măsuri q Combaterea durerii cu MEGLUXIN

(s.a Flunixin meglumine) - ziua I = 26 ml: 13 ml dimineața, 13 ml seara - ziua II–a = 13 ml - ziua III-a = 13 ml q Furajare: iarbăverde, șrot de soia și floarea soarelui cu ulei de măsline(2 tainuri / zi), fân înmuiat în apă (2 tainuri/zi), adăpare treptată (în prima lună de 4-5 ori /zi – pentru evitarea supraîncărcării intestinelor și evitarea constipației q Repaus în boxă, minim 3 luni

Foto 2. Hernie inghinală, partea stângă

Terapie conservativă q Confecționarea unui brâu pentru susținerea regiunii abdominale și inghinale, orientare după de mai jos: q Brâu original foarte bine tolerat de iapă.

Brâul a fost foarte bine torelat, acceptat de prima dată, tocmai datorită ușoarei elasticități a materialului.

Pentru sistemul de prindere s-a folosit scaiul. Compresarea zonei herniate s-a făcut treptat.

Foto 3. Hernie inghinală, partea dreaptă, cu diametrul de cca. 15 cm

40 Veterinarul

n

aprilie 2011

www.veterinarul.ro

Foto 6 . Brâu original, confecționat din material elastic

Foto 4. Modeluri de brâu pentru hernii abdominale

Foto 10-11. Aspect la locul herniat din partea dreaptă, după 5 luni

Aspecte clinice comparative Mai - Octombrie

După 5 luni de la aplicarea brâului se pot constata următoarele: q Hernia de pe partea dreaptă s-a retras cca 95% iar locul herniat este fibrozat Foto10-11. q Hernia de pe partea stângă s-a retras cca 70%.

Aspecte clinice comparative Hernie dreapta

Mai, 2010, foto 3 Hernie dreapta, Octombrie 2010, foto 10

Foto 11-12. Aspect la locul herniat din partea stângă, după 5 luni

Aspecte clinice comparative

Concluzii

Hernie stânga Mai 2010, foto 1 Hernie stânga Octombrie 2010, foto 11 % retras

q Unele forme de hernie inghinală sunt curabile prin metode conservative .

Rezultate

După 5 luni de la aplicarea brâului, se pot constata următoarele: q Hernia de pe partea stângă s-a retras cu un procent de 70%; q Ansa intestinală nu mai este perceptibilă și nici motilitatea ansei; q Nutriția echilibrată, evitarea furajelor grosiere, evitarea constipării și repausul în boxă, minim 2 luni, au favorizat vindecarea aproape completă a acestui cal.

Dr. Claudia Ciugudean Asociaţia Veterinară Ecvină din România

41

ANIMALE SĂLBATICE În numărul precedent am discutat despre metodele de administrare directă de substanțe la animalele care cooperează, urmând ca în acest număr să abordăm metodele de imobilizare chimică la animelele care nu cooperează.

Administrarea orală

Substanțele sedative sau anestezicele pot fi amestecate cu mâncare de o palatibilitate crescută și apoi oferite animalului. Combinații de succes care ascund gustul uneori neplăcut al anestezicelor pot fi acelea cu suc de ananas, sirop de arțar sau fructe, unt de arahide sau miere. Acestea pot diferi în funcție de specie și chiar individ. Spre exemplu, în cazul unor primate, am observat că unii indivizi sunt extrem de precauți la ceea ce li se oferă, refuzând mâncarea odată ce simt o mică diferență de gust față de normal, pe când alții acceptă cu plăcere orice fel de combinație. Este de preferat ca anestezicile în formă de comprimat să fie pisate și apoi omogenizate cu mâncarea, iar cele lichide pot fi introduse în alimente cu o consistență mai crescută (ou fiert, avocado). În situațiile în care animalele își deschid gura agresiv (feline, canide), unele substanțe pot fi administrate prin simpla pulverizare cu o seringă în cavitatea orală sau nazală a animalului, de unde vor putea fi absorbite de mucoase. În practică, administrarea orală este de multe ori inpredictibilă și nu garantează o absorbție corespunzătoare. Spre exemplu, în cazul unui macac, a fost necesar să administrez diazepam oral în doză de 4 ori mai mare decât cea recomandată, pentru a se instala o stare relativă de sedare.

Imobilizarea și anestezia

Administrarea cu seringa

animalelor sălbatice

Aceasta este cea mai directă metodă de administrare a unei substanțe și pentru ca ea să poată fi aplicată este nevoie de cooperarea animalului sau de o metodă de contenție adecvată. Pentru o injectare corespunzătoare este nevoie să se țină cont de câteva aspecte: -folosiți seringi care au posibilitatea înfiletării amboului acelor, prin aceasta eliminând riscul detașării acului și evacuării sub presiune a substanței, riscând stropirea acci-

dentală a mucoaselor celui care injectează sau a celor din vecinătate -se preferă folosirea unui ac de dimensiuni mari (18 g) care este mai rezistent la rupere și oferă posibilitatea injectării mai rapide a substanței -mișcarea de injectare trebuie să fie cât se poate de rapidă, apăsându-se pe pistonul seringii imediat ce acul penetrează pielea, fără a mai verifica prin sucțiune dacă acul este într-un vas de sânge, precum în cazul tehnicii de injectare normală.

42 Veterinarul

n

aprilie 2011

www.veterinarul.ro

Este considerată o metodă periculoasă pentru cel care o execută deoarece animalul poate reacționa agresiv, iar traumele datorate mușcăturilor, loviturilor de picioare sau strivirii sunt frecvente.

Administrarea cu ajutorul seringilor telescopice

Seringile telescopice sunt practic seringi atașate la capătul unei bare de

1-2 m, în scopul limitării contactului cu animalul și riscurile asociate acestuia.

Totuși, prelungirea telescopului scade din manevrabilitatea și siguranța unei injectări normale și fără o contenție adecvată, animalele pot reacționa la simțirea acului încercând să se ferească sau să atace.

Pricipiile de folosire sunt în mare aceleași ca și în cazul unei seringi normale, fiind nevoie de un ac mare (14-18 g) și de o mișcare rapidă și sigură de injectare în unul din mușchii mari.

Sisteme de administrare a substanțelor de la distanță Multe din procedurile medicale au ca subiect animale sălbatice libere sau, în cazul celor din zoo, cele care nu sunt obișnuite cu prezența omului.

Acestea nu cooperează sau chiar dacă ar coopera în condiții normale, pot deveni agitate și agresive din cauza unor boli sau dureri existente.

Când este necesar să se folosească un anestezic la un animal ce nu poate fi contenționat corespunzător, cea mai practică soluție este aceea de a utiliza unul din sistemele de administrare a substanțelor la distanță, prin intermediului unei seringi de tranchilizare și a unui sistem de propulsie. Seringile pot fi propulsate prin intermediul unei sarbacane (blowpipe), a unei arme acționate de aer comprimat sau de praf exploziv.

Există două tipuri principale de seringi pentru tranchilizare, cele pe bază de aer comprimat cu două camere și cele care acționează cu ajutorul unui praf expoziv.

Seringile pe bază de aer comprimat cu două compartimente

Acestea sunt cele mai comune și mai ieftine seringi de pe piață. Sunt fabricate din plastic, au mai multe dimensiuni de calibru (11, 13 sau 16 mm diametru) și capacități de stocare a substanțelor (1,5 ml, 3ml, 5ml, 10ml).

Sunt alcătuite din două compartimente despărțite de un piston din cauciuc. Una din încăperi este cea în care se introduce substanța iar în cealaltă va fi compresat aer cu ajutorul unei seringi cu adaptor. În capătul încăperii destinate anestezicelor se atașează un ac special de tranchilizare ce are vârful blocat dar prezintă o gaură (uneori două) de eliminare a substanței care se află la câțiva milimetri mai jos de vârful acului. Această gaură se etanșeizează cu ajutorul unui silicon pentru a nu permite scurgerea substanței odată ce camera de aer este sub presiune.

De asemeni, înăuntrul camerei de compresie există o bucată conică de cauciuc care se mișcă liber, cu rol de etanșeizare și reținere a aerului în cameră. De capătul acestui compartiment se atașează un stabilizator textil ce are o culoare stridentă pentru a fi mai ușor identificat după propulsie.

Adițional există o altă seringă (cea mai folosită este cea de 20 de ml) ce posedă un adaptor cu ajutorul căruia se comprimă aerul în compartimentul destinat lui. Este recomandat să

se folosească capacul de siguranță din dotare în cazul în care siliconul acului nu este etanș și datorită introducerii presiunii în compatrimentul de aer, siliconul poate ceda iar substanța poate fi pulverizată pe mucoasele celui care manipulează seringa.

Se poate folosi și un clește de dimensiuni mici pentru introducerea și extragerea acelor la unele modele de seringi, iar pentru depresurizarea seringilor este nevoie de un mic stilet.

Aceste sisteme reprezintă, poate, trademark-ul medicinii animalelor sălbatice moderne și de aceea voi încerca să le acord mai mult spațiu, continuând și în numărul următor cu tehnica de încărcare a seringilor și principiul lor de funcționare.

Dr. Ovidiu Roșu outdoorvets. wordpress.com

43

IGIENĂ

Listeria monocytogenes și Challenge test Listeria monocytogenes este unul dintre cei mai periculoși agenţi de infecţie alimentară umană deoarece asociază mortalitatea cu prevalenţa ridicată la nivelul populaţie. În 95% din cazurile de listerioză umană boala a fost declanșată de consumul de alimente. Este foarte rar ca boala să fie declanșată prin manipularea animalelor sau prin contact direct cu o altă persoană bolnavă.

Factorii care pot favoriza contaminarea alimentelor cu Listeria monocytogenes și creșterea numărului de cazuri de listerioză în rândul populaţiei pot fi sintetizate astfel: l Creșterea numărului de persoane care pot fi clasificate ca și imunocompromise; l Modificarea obiceiurilor în ceea ce privește consumul de alimente;

44 Veterinarul

n

aprilie 2011

l Industriile alimentare folosesc sisteme de conservare mai blânde care nu reușesc mereu să blocheze eficient creșterea microorganismelor (mild technology); Se consumă din ce în ce mai des, în special în ţările industrializate, alimente Ready-to-Eat (RTE).

Listeria monocytogenes este un bacil regular (0,5 x 1 μ) Gram pozitiv, mobil, asporogen și psihrotrof, se multiplică, în condiţii de laborator, între -1° și + 50 °C și un pH de la 4,0 până la 9.5.

Dintre bacteriile asporogene sunt cele mai termorezistente, fiind necesare 15” la 72°C pentru a le inactiva; sunt halotolerante reușind să se multiplice până la o concentraţie a sării de 8-10%; Aw minimă de creștere 0,9-0,88.

Rezistenţa listeriilor în condiţii de paritate a substratului variază în mod sensibil în funcţie de stadiul vital în care se

www.veterinarul.ro

găsește microorganismul. Când sunt în fază de proliferare, listeriile sunt foarte sensibile la stress de orice tip; în momentul în care intră într-o fază de creștere staţionară (denumită și VBNC Viable But Not Culturable cell) devin mult mai rezistente la condiţii subletale de pH, Aw și/sau temperatura ambientală.

Până acum câţiva ani se considera că microorganismul nu se poate multiplica dacă pH-ul este mai mic de 5. Acest lucru este adevărat dacă vorbim de un microorganism în fază de proliferare când devine și foarte sensibil la schimbările pH-ului. În schimb, în momentul în care bacteria trece în fază de creștere staţionară (VBNC), devine mult mai rezistentă la aciditatea sustratului și poate supravieţui și la un pH 3, mulţumită unor strategii biochimice, și doar dacă descreșterea pH-ului a avut loc în mod gradat și microorganismul a avut timpul necesar pentru a se adapta.

Un alt factor important este determinat de tipul de acid organic care determină valoarea de pH a mediului: acidul acetic, lactic și benzoic se dizolvă foarte bine în substanţe grase deci difuzează mai bine în interiorul celulelor bacteriene decât acidul citric. Așa se justifică acţiunea antimicrobiană eficace a acestor trei acizi în comparaţie cu acidul citric.

Deci reducerea pH-ului unui aliment în mod natural (cu fermentaţii microbiene așa cum se face pentru iaurt și salamuri fermentate) sau prin adăugarea de acizi organici (oțet, sucul de lămâie) nu garantează devitalizarea microorganismului.

Listeria monocytogenes tinde spre anaerobioză, trăiește și se multiplică în absenţa sau în prezenţa de procente de oxigen reduse, dar se menţine și se poate reproduce în prezenţa aerului.

Capacitatea de a se multiplica și la temperaturi mai joase de 4°C și aproape de 0°C este una dintre caracteristicele cunoscute ale acestui microorganism.

Această capacitate este unul dintre factorii care stau la baza patogenicităţii microorganismului. Reușind să se multiplice și la temperatura de refrigerare, Listeria monocytogenes are mai multe șanse decât alte microorganisme de a ajunge doza microbiană infectantă minimă care să determine debutul listeriozei.

Listeriile aderă cu tenacitate pe orice tip de suprafaţă cu care vin în contact și au capacitatea de a crea biofilm, care mărește rezistenţa acestora la acţiunea detergenţilor și dizinfectanţilor. Pentru a vă da doar un exemplu, sunt necesare 100 ppm de clor activ pentru a inactiva Listeria monocytogenes liberă în mediu apos în 30 secunde; dacă acceași Listeria aderă pe o suprafaţă și formează biofilm sunt necesare 1000 ppm de clor activ și circa 30 minute pentru a obţine același grad de inactivare.

Această capacitate de a forma biofilm și de a rezista la tratamentele de dezinfectare justifică prezenţa microorganismului în industria alimentară. Listeria monocytogenes exploatează suprafaţele de lucru (în mod special echipamentele de lucru) pentru a contamina alimentale, fie materie prime fie produse finite, în mod ciclic. Acest comportament justifică izolarea microorganismului și în alimente care au fost supuse unui tratament termic și/sau foarte elaborate care au fost supuse la diferite tratamente de conservare.

Doza microbiană infectantă care poate da naștere unui episod de listerioză

variază de la 100-1.000 ufc/g până peste 108 ufc/g. Cu cât doza este mai ridicată în momentul consumului alimentului cu atât mai mare este probabilitatea ca boala să se manifeste. În momentul producerii alimentele conţin mai puţin de 10 sau uneori mai puţin de 1ufc/g. După unii autori, în 90% din cazuri Listeria monocytogenes se găsește în alimente în doze iniţiale de circa 0.04-0.1ufc/g de produs.

Pentru ajunge doza necesară care să determine boala clinică evidentă, este necesar ca aceste microorganime să reușească să se multiplice; sunt deci importanţi anumiţi factori a alimentului, cum ar fi: pH, Aw, prezenţa sau absenţa de oxigen în ambalaj, temperatura de conservare și tratamentul termic.

Listeria monocytogenes nu este un concurent pentru flora microbiană banală, nepatogenă, și este destul de repede depașită de aceasta din urmă. Dacă este amestecată cu alte microorganisme tipice a ambientului exterior, Listeria nu reușește să se multiplice și să atingă doza infectantă. Când Listeria este singura componentă a florei microbiene a alimentului proliferează cu viteză considerabilă. Au fost cazuri de listerioză în care a fost demonstrat că Listeria ar fi putut prolifera și în prezenţa unei flori microbiene asociată.

Am considerat necesar să fac această introducere luând în considerare unele caracteristici ale acestui microorganism, Listeria monocytogenes, înainte de a vorbi despre challenge test.

Bibliografie 1. Bartholomew M.J., Vose D.J., Tollefson L.R., Travis C.C. (2005) „A linear model for managing the risk of antimicrobial resistance originating in food animals“. Risk Analysis, 25, 99-107.

2. Borucki M.K., Peppin J.D., White D., Loge F., Call D.R. (2003) „Variation in biofilm formation among strains of Listeria monocytogenes“. Appl. Environm.

Microbiol., 69, 7336-7342.

3. Gahan C.G.M. e Hill C. (1999) „The relationship between acid stress responses and virulence in Salmonella typhimurium and Listeria monocytogenes“. J. Bacteriol., 180, 3650-3656.

4. Gandhi M., Chikindas M.L. (2007) „Listeria: a foodborne pathogen that knows how to survive“. Int. J. Food Microbiol., 113, 1-15.

5. Giaccone V.,(2008) “I challenge test nel Regolamento CE n. 2073/05”, - acte

congres 03.07.08, Legnaro (PD), Italia.

6. Giaccone V., (2010) „Storage test e challenge test dei prodotti alimentari: impostazione per l’OSA e interpretazione per l’Autorità sanitaria“, acte conferință 05.11.2010, Ivrea (TO), Italia.

7. Girardin H., Morris C.E., Albagnac C., Dreux N., Glaux C., NguyenThe C. (2005) „Behavior of the pathogen surrogates Listeria innocua and Clostridium sporogenes during production of parsley in fields fertilized with contaminated amendments“. FEMS Microbiol.

Ecol., 54, 287-295.

8. Hof H. (2003) „History and epidemiology of listeriosis“ FEMS Immunology and Microbiology, 35, 199-202.

9. Hwang C.-A., Marmer B.S. (2007) „Growth of Listeria monocytogenes in egg salad and pasta salad formulated with mayonnaise of various pH and stored at refrigerated and abused temperatures“.

Food Microbiol., 24, 211-218.

10. Koutsoumanis K., Sofos J.N. (2005) „Effect of inoculum size on the combined temperature, pH and aw limits for growth of Listeria monocytogenes“. Int. J. Food Microbiol., 104, 83-91.

11. McLauchlin J., Mitchell R.T., Smerdon W.J., Jewell K. (2004) „Listeria monocytogenes and listeriosis: a review of hazard characterization for use in microbiological risk assessment of foods“. Int. J. Food Microbiol., 92, 15-33.

12. Nicholson F.A., Groves S.J., Chambers B.J. (2005) „Pathogen survival during livestock manure storage and following land application“. Bioresour. Technol., 96, 135–143.

13. O’Driscoll B., Gahan C.G., Hill C. (1996) „Adaptive acid tolerance response in Listeria monocytogenes: isolation of an acid-tolerant mutant which demonstrated increased virulence“. Appl. Environm. Microbiol., 62, 1693-1698.

14. Scott V.N., Swanson K.M.J., Freier T.A., Pruett P. Jr., Svelim V.H., Hall P.A., Smoot L.A., Brown D.G. (2005) „Guidelines for conducting Listeria monocytogenes challenge testing of foods“. Food Protection Trends, 25, 818-825

Dr. Gabriela Agheorghiesei Responsabil asigurarea calității Gruppo Fres.Co

45

MANAGEMENT

Cum facem faţă crizei ? partea a doua Primul lucru pe care trebuie să-l aveţi în vedere atunci când stabiliţi preţul cu care vă veţi vinde produsele este următorul: căutaţi, pe cât posibil, să nu mergeţi pe ghicite. Testaţi, adică încercaţi mai multe preţuri, în locuri diferite și vedeți care dintre ele dă cele mai bune rezultate. Dacă vă bazaţi strict pe intuiţie sau pe argumente logice, s-ar putea să pierdeţi, în ciuda tuturor raţionamentelor care vă arată că aţi procedat bine. Clientul, prin definiţie, e plin de tot felul de atitudini imprevizibile.

Nu reduce preţul prea mult Dacă îţi obișnuiești clienţii cu preţuri foarte mici ale produselor și serviciilor tale, va fi dificil ca la finalul crizei să practici preţul corect. Clienţii trebuie să conștientizeze valoarea adevărată a lucrurilor pe care le achiziționează. De aceea, bonusurile și reducerile de preţ pe timp de criză sunt binevenite, atâta timp cât nu au un caracter permanent. Şi pentru ca să înţelegeţi voi, cititorii mei, eu doar o să vă dau un exemplu de... reducere ! Deschideţi vă rog următoarea adresă de internet : http://www.megabuy.ro/oferta-zile/Bucuresti și citiţi cât de jos ne putem prostitua cu preţurile doar din cauza necunoașterii costurilor pe care le presupune orice activitate din domeniul veterinar și a unor minime noţiuni economice și de management ! Aș putea pune pariu că e gratis consultaţia la acest cabinet și dacă nu, atunci e foarte aproape de … calitatea profesională oferită! Asta vor gândi 4 din 5 clienţi! Şi din această cauză scriu și susţin prezentări pe teme de management, nu pentru că aș fi un atoate-știutor manager ci pentru că am învăţat că așa nu ajungi nicăieri. Poate doar la faliment!

Investește în viitor Dacă analizăm alte recesiuni din istorie, observăm că acestea durează maxim patru, cinci ani. Companiile care nu mai investesc în îmbunătăţirea activităţilor, în trainingul angajaţilor sau în marketing nu vor mai face faţă pieţei atunci când

46 Veterinarul

n

aprilie 2011

criza s-a terminat. De aceea, ai grijă ce costuri minimizezi pentru a nu afecta performanţa viitoare a companiei.

Construiește o reputaţie bună În zilele noastre, multe companii renunţă atunci când volumul vânzărilor scade prea mult. Totuși, în momentele în care lucrurile nu sunt tocmai roz din perspectiva vânzărilor, nu capitula. O modalitate prin care poţi restabili situaţia este să acorzi o atenţie deosebită clienţilor actuali, astfel încât aceștia să te recomande altor companii. Poţi chiar răsplăti clienţii actuali care te ajută să crești vânzările. Încearcă, așadar, să transformi clienţii în adevăraţi parteneri de afaceri.

Păstrează angajaţii valoroși În timpul unei recesiuni, angajaţii vor dori să rămână în firma ta. Chiar dacă vor primi salarii mai mici sau nu vor mai avea condiţiile de muncă dinaintea crizei, angajaţii vor dori să își păstreze locul de muncă. Este important să discuţi cu angajaţii astfel încât să treceţi cu bine împreună peste situaţia finaciară dificilă.

Sunt enorm de multe lucruri de știut și de spus despre managementul personalului dar trebuie să știţi că toţi managerii

www.veterinarul.ro

pe care i-am cunoscut sau despre care am citit, declară fără niciun fel de îndoială că, într-o afacere, cel mai important, greu dar și frumos lucru de făcut este interacţiunea cu oamenii. Fie că ai 5 sau 500 de angajaţi, trebuie să știi să fii un model pentru toţi în același timp în care le ești lider. Lucru dificil de realizat în condiţiile în care oamenii nu sunt făcuţi să se placă mereu între ei. Cu toate acestea, există și metode prin care poţi învăţa să te comporţi cu angajaţii tăi, astfel încât să găsești acea reţetă a liderului-model.

Prima regulă de care trebuie să ţii cont este următoarea: nu vorbi și nu te comporta la fel cu toţi angajaţii tăi, pentru că și ei, la rândul lor, sunt diferiţi. Ca regulă generală, momentele grele îi apropie pe oameni. După terminarea crizei, vei avea alături niște angajaţi loiali, în care poţi avea încredere. Mergând mai departe cu regulile din managementul personalului vă propun și 5 pași simpli pentru a avea angajaţi motivaţi : 1. Ştiu angajaţii ce scopuri urmărește să atingă compania? Adesea, cauza neîndeplinirii anumitor obiective nu o constituie lipsa de motivaţie a salariaţilor, ci lipsa de informare a acestora.

Personalul de conducere dezbate aceste obiective cu omologii sau superiorii, care sunt la rândul lor familiarizaţi cu proble-

mele. De aceea, ei pierd din vedere faptul că subordonaţii nu au cunoștinţă de ţintele urmărite, având senzaţia că toţi salariaţii sunt la fel de informaţi în această privinţă.

Lucru care, de cele mai multe ori, nu este adevărat. Este vital ca un manager să-și găsească timp pentru a explica tuturor angajaţilor, indiferent de poziţia lor în cadrul firmei, care sunt nevoile ce trebuie îndeplinite și de ce. Mai ales de ce. Ştiind aceste lucruri, oamenii sunt capabili să ia decizii zilnice fundamentate. Obiectivele trebuie întotdeauna să includă indicatori cuantificabili numeric și termene-limită. Un obiectiv gen „îmbunătăţirea serviciilor către clienţi“ este nebulos, iar oamenii nu vor ști ce au de făcut pentru a-l îndeplini. În acest caz, „începând cu întâi iunie, timpul de onorare a unei comenzi va fi de maximum 24 de ore“ ar reprezenta o ţintă clară, pe care angajatul o poate vizualiza și realiza.

2. Explicarea regulilor jocului. Ştiți, cu siguranţă, cum se desfășoară lucrurile atunci când cineva joacă pentru prima oară un joc oarecare. În fazele incipiente ale procesului de învăţare, la fiecare câteva minute, novicele este atenţionat că una sau alta dintre acţiunile sale este fie incorectă, fie împotriva regulilor. Întotdeauna, în aceste situaţii, începătorul se simte extrem de frustrat. Acest scenariu se petrece adesea la locul de muncă. Angajaţilor li se dă o temă, dar nu li se oferă întotdeauna toate datele, parametrii sau regulile. După săptămâni de muncă la un proiect, când își prezintă realizările, li se spune că trebuie să facă modificări majore din cauza unor factori de care aud pentru prima oară. Acest lucru este extrem de demoralizator și trebuie să fie evitat cu orice preţ. Oamenii sunt în stare să găsească soluţii aproape oricărei probleme, dar ei au nevoie să cunoască regulile după care se desfășoară jocul.

3. Armonizarea obiectivelor proprii oamenilor cu cele ale organizaţiei. Există un motiv specific fiecărui angajat pentru a merge la muncă. Managerii care reușesc să-și motiveze oamenii sunt cei care cunosc obiectivele fiecăruia dintre salariaţii lor. În fiecare zi, ei nu fac altceva decât să-și ajute oamenii în atingerea acestor așteptări. Tot ceea ce are de făcut managerul este să găsească conexiunile între scopurile personale și nevoile organizaţiei.

Un adevărat lider nu numai că înțelege aceste motive, dar și cum se integrează ele în viaţa salariaţilor. Uneori, este nevoie de intervenţia conducătorului pentru a-și ajuta oamenii să-și definească scopurile prioritare din viaţă. În momentul în care o persoană nu mai gândește: „Muncesc

din greu pentru a câștiga bani“, ci: „Trebuie să muncesc pentru a fi capabil să-i ofer fiicei mele accesul la o școală care îi va da șansa de a face ceea ce-și dorește în viaţă“, deja există o mare diferenţă în felul în care își priveste slujba.

A înțelege că cineva poate veni la muncă în scopul câștigării unei experienţe necesare pentru derularea propriei sale afaceri cândva, în viitorul apropiat sau îndepărtat (ca să dăm doar un exemplu), înseamnă pentru manager capabilitatea de a vorbi pe limba acelei persoane.

De asemenea, conducătorul îi va putea încredinţa acelui salariat responsabilităţi în aria sa de interes, reamintindu-i că ceea ce face pentru companie se înscrie în direcţia atingerii scopurilor personale.

4. Oamenii trebuie încurajaţi să propună soluţii. Antrenorii de succes folosesc această tehnică de bază. Echipa privește ore întregi înregistrări ale propriilor meciuri, precum și ale adversarilor, pentru a descoperi punctele slabe ale echipei proprii și ale competitorilor, jucătorii fiind încurajaţi să sugereze soluţii pentru a câștiga. Antrenorul, oricât de aproape ar fi de teren sau oricât de multe înregistrări ar urmări, este în afara jocului. Perspectiva jucătorilor sau a angajaţilor care sunt în mijlocul acţiunii poate fi sensibil diferită de a antrenorului sau a managerului.

Dacă aceste perspective nu sunt încorporate în soluţia aleasă, se pot întâmpla doua lucruri. În primul rând, cei care se află în focul acţiunii vor avea sentimentul că nimănui nu-i pasă de părerea lor și vor deveni dezinteresaţi de joc. În al doilea rând, deciziile vor fi luate fără a ţine cont de toate datele problemei. Ambele situaţii vor influenţa negativ progresul în direcţia atingerii obiectivelor.

5. Influenţele negative trebuie îndepărtate din echipă. Nimic nu reprezintă o frână mai eficientă în calea progresului decât o persoană care este nemulţumită doar de dragul de a fi nemulţumită.

Aceste persoane nu numai că demoralizează echipa, dar consumă timp și energie care ar trebui consumate pentru atingerea obiectivelor. Acest lucru nu înseamnă îndepărtarea din echipă a persoanelor cu simţ critic.

Cineva care spune: „Staţi așa, cred că există o cale mai bună de a face lucrurile“ se poate dovedi o resursă valoroasă. Cineva care însă nu face decât să spună în fiecare zi: „Nu o să reușim niciodată“ nu va face decât să-i ţină pe toţi pe loc. O asemenea persoană trebuie îndepărtată și înlocuită cu cineva capabil să susţină și să încurajeze eforturile grupului.

Şi nu în ultimul rând Creează un mediu de lucru plăcut

Pentru a crea un mediu în care angajaţilor să le facă plăcere să lucreze, nu trebuie să cheltuiești sume mari de bani. Mici petreceri pentru sărbătorirea zilelor de naștere sau a semnării contractelor importante îi apropie pe angajaţi unul de celălalt.

Prin împărtășirea momentelor relaxante și amuzante, nu numai a sarcinilor dificile, angajaţii experimenteză un sentiment de apartenenţă faţă de organizaţie.

Nu îţi dezamăgi clienţii

Pe timp de criză, mulţi concurenţi se vor grăbi să facă promisiuni clienţilor, din dorinţa de a nu înregistra scăderi dramatice ale vânzărilor. Nu fă aceeași greșeală: nu promite mai mult decât poţi oferi. Dacă faci asta, riști să pierzi mult mai mult. Fii onest, iar dacă nu poţi reduce preţurile, încearcă să aduci alte avantaje pentru clienţi: timp de livrare mai scurt, servicii de întreţinere mai bune, analize mai rapide și /sau mai complexe, comunicare mai eficientă.

Renunţă la clienţii neprofitabili

Tendinţa naturală în vreme de criză este să păstrezi toţi clienţii pentru a menţine un nivel acceptabil al vânzărilor.

Totuși, o strategie mai avantajoasă este să analizezi clienţii pentru a afla care sunt profitabili și care nu. Asta nu înseamnă să nu știi să-ţi păstrezi clienţii.

Toată lumea știe că este nevoie de mai mult efort pentru a obţine un nou client decât pentru a păstra unul. Ar mai fi atât de multe de spus despre cum, și de ce și ca să nu închei aceste rânduri într-o notă pesimistă o să termin poate prea lunga mea disertaţie pe teme de criză, urânduvă [sâc!] un viitor mai bun, cu mult echilibru, noroc, și pacienţi (sau clienţi) corecţi măcar. Corecţi cu dumneavoastră, cu prietenii lor necuvântători și cu ei înșiși!

P.S., urându-vă vine de la verbul a ura = a adresa cuiva o dorinţă de bine cu prilejul unei aniversări, al unui început de acţiune etc.; a închina în sănătatea cuiva. Sursa: DEX - ca să fiu exact înţeles.

Așa e limba română, dacă nu o explici, fiecare înţelege ce vrea iar eu îmi doresc să înţelegeţi exact ce vreau să vă transmit.

Dr. Cristi Mătură Vicepreședinte Colegiul Medicilor Veterinari-București

47

VETERINAR DE SUCCES

Succesul...

A putea să-ți privești clientul în ochi Lucrează din zori și până în noapte fără a ține cont de program. Se mândrește cu o echipă performantă, cu o familie fericită și o soție înțelegătoare. Doctorul Andrei Timen consideră mersul cu plăcere la muncă un indicator al succesului și spune că dacă ar fi să o ia de la capăt, tot medic veterinar și-ar dori să fie. Cu o singură diferență însă: n-ar mai practica în România, măcar până atunci când statutul social al medicului veterinar va fi același ca în țările cu adevărat europene.

Când ați început cariera de doctor medic veterinar și care au fost primele cazuri pe care le-ați avut de tratat ca și medic?

Am absolvit Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca în anul 1993.

Primul meu loc de muncă a fost la Circumscripția sanitar-veterinară Cluj I ca medic veterinar debutant. Cazuistica era extrem de bogată și diversificată în acea perioadă. Mi-au rămas în memorie castrările de armăsari și a fost unul din momentele în care am decis să devin chirurg veterinar. După șase luni eram angajat la facultate la Clinica de patologie chirurgicală unde am rămas aproape 14 ani.

Cum a fost începutul, cand v-ați deschis primul cabinet?

Primul cabinet l-am deschis în asociere cu alți doi colegi în anul 1996. După alte șase luni am deschis cel de-al doilea cabinet și am funcționat astfel timp de 10 ani. Pot spune acum că nu a fost deloc ușor dar satisfacțiile profesionale ne-au făcut să privim mereu înainte. În 2006 am achiziționat firma în totalitate și am deschis o clinică veterinară.

Câte ore munciți pe săptămână și cum arată o zi tipică de lucru din viața dvoastră?

Practic muncesc în jur de 10-12 ore/zi. Din acest timp cca 4 ore sunt dedicate managementului clinicii, 2 ore consultațiilor curente și 4-6 ore zilnic intervențiilor chirurgicale. Sumarul unei

48 Veterinarul

n

aprilie 2011

zile obișnuite de lucru include management și aprovizionare dimineața, consultații, investigații clinice și paraclinice la prânz și începând cu ora 14-15 până la 20 intervenții chirurgicale. Noaptea dacă suntem solicitați și se impun intervenții de urgență mă reîntorc la clinică.

Sunteți vicepreședintele unei organizații care „lucrează“ la instruirea medicului veterinar practician în cabinetele de animale mici. Care credeți că sunt principalele dezavantaje ale medicului veterinar român și care credeți că ar fi soluțiile pentru a le depăși? În România în sistemul educațional există tendința de a forma medici foarte

www.veterinarul.ro

buni teoreticieni în timp ce activitatea într-o clinică pentru animale de companie este 90% practică. Nu avem stabilite protocoale unice la nivel național ceea ce duce la scăderea performanței și a răspunderii.

Un alt aspect îl reprezintă situația economică națională și implicit puterea financiară a clientului. În general în România clientul primește ceea ce poate plăti. Nu se pot realiza investigații complexe și proceduri costisitoare ca în Marea Britanie, dar la prețuri ca în România.

Mă bucură enorm interesul tot mai crescut al colegilor pentru programele de pregătire continuă organizate de

A.M.V.A.C. în țară sau cele din străinătate.

Progresul în domeniul medicinei pentru animale de companie din ultimii 4-5 ani de la noi este mult superior altor sectoare de activitate. Sper și sunt semnale că acest trend ascendent se va menține și în următorii ani. Rolul A.M.V.A.C. este de a oferi informație și posibilități de instruire. În plus, a realizat agregarea comunității veterinare pentru animale de companie ceea ce a dus la posibilitatea schimburilor de experiență, informații și idei deosebit de utile tuturor practicienilor.

Stricta specializare a medicilor veterinari pentru animale de companie în interniști, dermatologi, imagiști, oftalmologi, stomatologi, ortopezi etc este în opinia mea cheia succesului în viitor.

Cât la sută din timpul dumnevoastră acordați pregătirii continue?

Nu am măsurat niciodată timpul acordat pregătirii continue, dar particip frecvent la workshopuri, seminarii, congrese atât în țară cât și în străinătate. Miaș dori cu siguranță să am mai mult timp pentru instruire, dar nu îmi pot neglija activitatea clinică. Consider că atât cât suntem activi în profesie avem permanent ceva de învățat.

Cum definiți succesul din perspectiva dvoastră?

A face ceea ce îți place ca profesie, a merge cu bucurie „la muncă“, a petrece ore suplimentare fără să simți cum trece timpul, a putea să-ți privești oricând clientul în ochi, a avea un venit decent pentru munca prestată consider că fac parte din succes.

Vă considerați un medic veterinar de succes?

Mulțumirea clienților este un indicator al succesului. Sunt un medic veterinar fericit că am o echipă foarte bună cu care colaborez, avem aspirații comune iar activitatea clinicii este în continuă creștere, am o soție înțelegătoare și o familie fericită, mulți prieteni și relații minunate cu colegii din profesie. Medicii veterinari vor deveni de succes când munca lor va fi real prețuită, iar statutul lor social va fi cel meritat, exact ca în alte țări europene.

Dacă ar fi să o luați de la capăt, ce ați face la fel? Ce ați schimba?

Cu siguranță tot medic veterinar aș dori să fiu. Această profesie mă face să mă simt implinit. Nu cred însă că m-aș mai lupta cu birocrația și imobilismul unor sectoare, cu lipsa conceptelor de bunăstare și protecție a animalelor așa încât aș pleca să lucrez în străinătate.

Care este primul lucru pe care ați dori să îl știe un medic veterinar proas-

păt ieșit din facultate? Care ar fi cele 5 „reguli“ fundamentale pe care ar trebui să le știe atunci când se gândește să deschidă un cabinet?

Să respecte animalul și implicit să respecte viața indiferent de forma ei.

Cele 5 „reguli“: l Să se dedice alinării suferințelor și salvării vieții animalelor și nu obținerii profitului; l Să fie medic și manager în același timp; l Să nu abdice de la deontologia profesională indiferent de circumstanțe; l Să își formeze o echipă competentă. Succesul unui cabinet sau al unei

clinici se datorează în foarte mare măsură muncii în echipă; l Să considere pregătirea continuă ca o parte obligatorie a dezvoltării sale profesionale.

Iulia Crețu, Director Revista „Veterinarul - Știință și Practică“ iulia@veterinarul.ro

49

Talon de abonament Doresc să mă abonez la revista

Veterinarul - Știință și Practică Abonament 6 luni - 6 numere - 90 lei Abonament 12 luni - 12 numere - 180 lei Plata abonamentului se va efectua prin mandat poștal sau prin ordin de plată pe următoarele coordonate: ASOCIAȚIA EUROVETERINARIAN cu sediul în Iași, Oancea 22, județul Iași, Codul de Înregistrare Fiscală 27376180 cont bancar: RO38 BACX 0000 0005 2606 4001 - cont RON, deschis la UNICREDIT ȚIRIAC BANK – Sucursala Ștefan cel Mare Iași

Nume.....................................................................................

Prenume..............................................................................

CNP.........................................................................................

Adresă domiciliu ..............................................................

Localitate ............................................................................

Sector/Județ ......................................................................

Cod poștal ...........................................................................

Telefon.................................................................................

E-mail ....................................................................................

Nume Societate...............................................................

CIF ...........................................................................................

ORC.........................................................................................

Adresa fiscală....................................................................

Localitate ............................................................................

Sector/Județ ......................................................................

Cod poștal ...........................................................................

Telefon.................................................................................

Fax ..........................................................................................

E-mail ....................................................................................

Adresa unde doriți să primiți revista Domiciliu .............................................................................. ..................................................................................................

Firmă...................................................................................... ..................................................................................................

IMPORTANT! După completare, vă rugăm să trimiteți talonul însoțit de dovada plății la adresa: OP 11 CP 2429 Iași, prin fax la +40 332 819 688 sau scanate pe adresa de email: abonamente@veterinarul.ro.

Mulțumim

Editori:

Adresa redacției: Iași, Oancea 22 Fax: 0332 819 688 Mobil: 0740 763 716 Email: office@veterinarul.ro Web: www.veterinarul.ro Director: Iulia Crețu Redactor-șef: Iulia Blănaru DTP: Bogdan Gavril

Dr. Gabriela Agheorghiesei Dr. Ștefania Merticariu Anderco Dr. Eugenia Avram Dr. Claudia Ciugudean Dr. Liviu Gaiță Dr. Cristian Molnar Dr. Nicolae Mocuța

Consiliul Director PMVPR Președinte: dr. Bogdan Novenschi Vicepreședinte: dr. Ilie Muscalu Fondator: dr. Iulian Vieru

Dr. Victor Olsavszky Dr. Dragoș Petrache Dr. Alexandra Păvăloiu Dr. Ovidiu Roșu Dr. Dorel Stănuică Dr. Aurelian Ștefan Dr. Andrei Timen Dr. Dacian Vîlcelean ISSN: 2068-5017 Revistă editată de Asociația Euroveterinarian Publicație oficială a Patronatului Medicilor Veterinari Privați din România