Revista Veterinarul Stiinta si Practica seria II nr. 7

lRecoltarea intracardiacă a hemolimfei la tarantulă

„Deși încă nu foarte răspândită la noi în țară, creșterea tarantulelor a început să fie practicată de un număr din ce în ce mai mare…“ dr. SEBAStIAN VEREș

l Manipularea și contenția animalelor exotice ”Toate tehnicile clinice bune încep cu contenția adecvată,indiferent dacă tehnicile sunt chimice sau manuale, tehnici similare...” dr. ștEFAN BOgdAN

O voce l O comunitate l O viață

foto dr. Andrei Hrițcu

știință și practică

07

Veterinarul

„Dacă pentru clinicieni, terapia diferitelor afecţiuni la mamifere nu mai reprezintă un mister, ţestoasele reprezintă mereu o provocare“. Asist. Univ. Dr. CIPRIAN OBER

anul III, 2011

SPECIAL animale exotice

l Fracturile de carapace și plastron la broaștele ţestoase

nr.

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România

Veterinarul No. 7 Anul III 2011

Animale

DE COMPANIE

12 >> Osteoartrita la câini 16 >> Cheratita superficială cronică a ciobănescului german 20 >> Aritmiile maligne și comoția cardiacă 18 >> Rezonanța magnetică în patologia tumorală a coloanei vertebrale

Animale

DE RENTĂ

28 >> Principii terapeutice în intoxicații la ecvine 30 >> Examinare neurologică la rumegătoare 32 >> Microclimatul în adăpostul porcilor la îngrășat 32 >> Leziunile ficatului la păsări

44 MANAGEMENT

36 SUCCES

48 FINANȚE

Analiza de risc este un concept relativ nou, în special ca aplicabilitate în domeniul medical și în particular în domeniul sanitar veterinar.

Ideea afacerii Greenpoint Trade se leagă nemijlocit de Pic, un Yorkshre terrier și care, fără doar și poate, poate fi considerat fondatorul spiritual al lui Greenpoint.

Aşa cum practica veterinară este mai mult decât un act medical, în acelaşi fel Parteneriatul pentru dezvoltare este mai mult decât o simplă relaţie comercială.

Animale

SĂLBATICE

38 >> Necropsia la animalele sălbatice 40 >> Anestezia animalelor sălbatice

Animale

EXOTICE

10 >> Recoltarea intracardiacă a hemolimfei la tarantulă 12 >> Fracturile de carapace și plastron la broaștele țestoase

04 Sistemul veterinar pe masa chirurgului Criza este ca un chirurg. Taie fără milă și țesut bun și țesut rău pentru a curăța cât mai sigur zona. Din păcate, pacientul nu este întrebat și nici măcar nu i se ia în considerare părerea, dacă ar mai putea să aibă vreuna. Chirugul nu este guvernulsau finanțele sau vreun mare bogătaș. Și ei sunt pacienți deopotrivă. Așa că vremea osicioarelor aruncate a trecut. Nu spun că nu sunt aruncate și acum sau că mulți dintre noi nu mai aleargăm și acum să le culegem. Dar din păcate tratamentul chirugical va continua.

Veterinarul lunii dr. Mihai Musteșată ,

Singurul medic veterinar din țară acreditat în Statele Unite ale Americii ca specialist în problemele auditive la animale este și singurul care are doctoratul pe o temă de neurologie.

Dr. Mihai Musteață lucrează în cercetare la Clinica Veterinară a Universității Agronomice din Iași de mai bine de doi ani, făcând cinste medicii veterinare românești. Pentru promovarea pozitivă a medicului veterinar și a imaginii acestuia în mass media și pentru realizările sale, dr. Mihai Musteață este veterinarul lunii.

Veterinarul Adresa corespondență: OP 11 CP 2429 Iași Fax: 0332 819 688 Mobil: 0740 763 716 0729 463 047 0747 897 703 0763 296 455 Email: office@veterinarul.ro Web: www.veterinarul.ro Director: Iulia Crețu Redactor șef: Iulia Blănaru DTP: Bogdan Gavril

Editorii ediției: dr. Gabriela Agheorghiesei dr. Eugenia Avram dr. Ramona Anton dr. Laurențiu Bălan dr. Andrei Căloiu dr. Florjn Grosu dr. Iuliana Ionașcu dr. Florin Leca dr. Nistor Maierean dr. Ciprian Ober dr. Gheorghe Onțanu dr. Alexandra Păvăloiu dr. Ioana Popescu dr. Ciprian Radu dr. Ovidiu Roșu dr. Hans Teut dr. Sebastian Vereș dr. Clara Vasilescu

Consiliul Director Veterinarul PMVPR Președinte: dr. Bogdan Novenschi Vicepreședinte: dr. Ilie Muscalu Fondator: dr. Iulian Vieru

ISSN: 2068-5017 Revistă editată de Asociația Euroveterinarian Publicație oficială a Patronatului Medicilor Veterinari Privați din România

04 Veterinarul

n

iulie 2011

EDITORIAL

Sistemul veterinar pe masa chirurgului Nu știu dacă toate mecanismele, relațiile, acțiunile și oamenii care lucrează în domeniul veterinar constituie un „sistem veterinar“. Teoretic, așa ar trebui să fie definit tot acest ansamblu al profesiei veterinare. Multe voci folosesc această sintagmă în discursuri mai mult sau mai puțin pline de substanță dar cu certitudine plăcute urechii. Concluzia acestor voci este, în esență aceeași. Medicina veterinară în România este un sistem stabil creat pe principii solide, care funcționează și de care nu este bine să ne atingem. La mulți ne place ce se întâmplă acum, sau mai bine spus ce nu se întâmplă acum. Mulți au frustrări materiale legate încasări, salarii, taxe, impozite sau șpăgi. Mai există și unii care au frustrări știintifice, de recunoaștere a valorilor sau de neîmpliniri medicale, dar mai rar cred. Dar toți stăm și privim cum lucrurile merg sau nu merg. Sau poate dăm vina pe criză?

De când am lansat revista am urmărit atent acest „sistem“ pentru a pune umărul, cu ceea ce știm noi să facem, la funcționarea lui. Nu pentru a aștepta rezultate spectaculoase sau o „largă recunoaștere“. Eram doar sătui de acea funcționare doar pe bază de interese. Dacă cineva avea un interes într-o anumită direcție și avea suficientă influență rezolva ușor treaba, fără a mai conta dacă este corect deontologic, etic sau moral, sau chiar dacă restul ar mai fi reușit să existe sau nu. Își rezolva problema și gata. Mai exista și varianta de a lăsa flămânzi veterinari și apoi printr-o „inspirație“ să rezolve problema aruncând la majoritate două, trei osicioare cu vagi urme de prosperitate pe ele timp în care ei recoltau zilnic bunăstare și o împărțeau în familie. Restul erau bucuroși că „au ieșit din foame“ și lingeau până la refuz acel os cu aromă de succes. Procedeul e patentat de politică și implementat cu succes în sistem. Acum dacă vine cineva și ne spune că am lustruit acel os degeaba că nu are nici urmă de prosperitate și că ar fi cazul să luăm taurul de coarne, să aruncăm firmiturile și să ne creștem propria bunăstare, cu siguranță că îl vom stigmatiza. „Cum? Vrei să îmi iei osul atât de drag mie?!“. Din păcate, criza ne va lua și aceste mici resturi.

Criza este ca un chirurg. Taie fără milă și țesut bun și țesut rău pentru a curăța cât mai sigur zona. Din păcate, pacientul nu este întrebat și nici măcar nu i se ia în considerare părerea, dacă ar mai putea să aibă vreuna. Chirurgul nu este guvernul sau finanțele sau vreun mare bogătaș. Și ei sunt pacienți deopotrivă. Așa că vremea osicioarelor aruncate a trecut. Nu spun că nu sunt aruncate și acum sau că mulți dintre noi nu mai aleargăm și acum să le culegem. Dar din păcate tratamentul chirugical va continua. Revenirea ține doar de funcționarea corectă a mecanismelor, a relațiilor din interiorul sistemului, dintre acesta și mediul în care își desfășoară viața, de acțiunile intrinseci ale părților componente ale sistemului.

Poate spuneți că sună pesimist și demobilizator. Dar, aceasta e realitatea. Să nu credeți totuși că elemente ale sistemului nu reacționează și nu luptă pentru supraviețuirea individuală indiferent ce va face ansamblul. Istoria a demonstrat clar că din interiorul sistemelor muribunde au renăscut alte sisteme. La început mici și firave dar apoi și-au extras seva din rămășițe și au crescut. Cu siguranță că legea vieții spune că le va suna și lor ceasul. Dar este un altfel de început, o nouă creștere.

Nu trebuie să fiți de acord cu mine, ci doar uitați-vă la ce mă uit acum și analizați. Cu ani în urmă, medicii cu farmacii și cabinete particulare erau muritori de foame. Astăzi am văzut cum a apărut primul element al unui nou sistem. Cu eforturi uriașe s-au adunat, sau cristalizat într-o organizație, au supraviețuit și au început să crească. Acum, lansează primul mecanism corect necesar în funcționarea unui sistem veterinar - proceduri unitare de diagnostic și tratament. Un mare succes pentru medicina veterinară românească. Deja pentru ei criza este cu un picior în groapă. Felicitări! dr. Iulian Vieru

www.veterinarul.ro

P.M.V.P.R.

O

întrebare care poate la prima vedere este retorică dar care ar trebui să dea de gândit multora. Pentru a putea încropi un răspuns cred ca ar trebui să analizăm acest aspect din mai multe laturi, fiecare cu implicația ei.

1. Actul medical

Orice procedură de tratament care implică o examinare clinică, se termină cu instituirea unei scheme de tratament în urma căreia, o boală, o afecțiune este combătută. Această schemă de tratament presupune folosirea unor medicamente, care prin substanțele lor active combat o infecție, determină sporirea capacității de apărare a organismului, reduc o inflamație sau combat durerea. Toate aceste aspecte nu pot fi analizate şi corelate decât prin prisma pregătirii medicale dobândite în facultate şi după multe seminarii de pregătire continuă. În plus, fiind vorba de tratamente efectuate asupra unor animale care nu își pot administra singure un tratament, aşa cum poate este posibil în cazul oamenilor, administrarea acestora, în special a celor injectabile, este impetuos necesar să se facă de către personal autorizat. Instituirea unui tratament de către o persoană care nu are această pregătire este neprofesională şi ilegală, de unde se deduce clar că utilizarea acestor medicamente trebuie să fie apanajul strict al medicului veterinar.

2. Reziduurile

Trebuie avut în vedere faptul că, medicamentele folosite pentru tratarea anumitor afecţiuni la animalele care produc alimente, în special antibioticele şi antiparazitarele, produc o serie de reziduuri care se elimină prin lapte şi carne, o perioadă de timp de la încetarea tratamentului. Prin urmare, se instituie o restricţie în comercializarea şi consumul cărnii şi laptelui şi a derivatelor din acestea pentru consumul uman, pentru perioada respectivă care este dictată de producător. Organizaţia Mondială a Sănătăţii avertizează din ce în ce mai frecvent asupra antibiorezistenţei instituite la oameni datorită consumului de alimente provenite de la animale tratate cu antibiotice.

Aceaste lucruri, având în vedere faptul că, potrivit legii 160 medicii veterinari sunt responsabili şi de sănătatea populaţiei, ne obligă ca aceste medicamente să fie folosite şi administrate numai de medicii veterinari care pot institui restricţii în consumul acestor alimente. Rolul nostru este cu atât mai important datorită

Medicamentul de uz veterinar, este sau nu apanajul medicului veterinar? faptului că noi, ca şi români consumăm o mare cantitate de alimente din mediul gospodăresc prin intermediul pieţelor agroalimentare sau de produse tradiţionale, unde nu există un control mai strict al utilizării acestor medicamente aşa cum este în fermele comerciale, sau cum ar trebui să fie.

3. Contextul european

La nivel european, tendința este de a restricționa cât mai mult utilizarea medicamentelor de uz veterinar fără consultația și prescripția medicului veterinar.

De exemplu, furajul medicamentat, medicamentele pentru albine și pești au fost supuse prescripției medicale obligatorii.

O solicitare venită din partea Norvegiei de a relaxa politica aprovizionării cu medicamente a fermelor fără a fi nevoie de prescripție medicală în anumite situații non acute, a fost respinsă de Comisia Europeană.

Preocuparea Comisiei Europene este de a limita folosirea medicamentelor la animalele care produc alimente și de a se investi masiv în condiții de microclimat și adăposturi performante cu sisteme de biosecuritate eficiente.

Așadar avem cel puțin trei motive extrem de serioase care ar trebui să ne dea

de gândit asupra situației circulației medicamentelor la noi. Poate ar trebui regândit modul de comercializare, utilizarea și de către cine trebuie să se facă. Nu vă ascund faptul că în ultima perioadă ori de câte ori am încercat să ridic această problemă, am fost avertizat mai mult sau mai puțin direct că ar fi bine ca lucrurile să rămână așa, că nu ar trebui să mai insist cu astfel de lcruri pentru că deranjez pe unii sau alții cu afaceri importante în comerțul cu medicamente veterinare în România.

Eu nu cred că acest comerț va avea de suferit în vreun fel, numai că traseul medicamentului trebuie să fie altul, sub directa coordonare a celui care are deplină competență în acest domeniu și pentru care s-a pregătit șase ani de facultate: medicul veterinar. Voi ce părere aveți? Aștept opiniile și comentariile pe www.pmvpr.ro și www.veterinarul.ro.

Dr. Bogdan Novenschi Președinte P.M.V.P.R.

05

A.N.S.V.S.A.

Importanța și beneficiile informatizării serviciilor sanitare și pentru siguranța alimentelor Sistemele informatice au un impact deosebit atât asupra societăţii în ansamblu, cât și la nivel individual, pe domenii de activitate, sau pe structuri ale ansamblului.

S

istemele informatice au căpătat în timp o importanţă deosebită pentru existenţa și dezvoltarea activă a organizaţiilor, depășind stadiul unor utopii, capricii sau a unor bunuri de lux, asa cum au fost privite iniţial.

Activităţile desfășurate într-o organizaţie devin, în timp, din ce în ce mai complexe și ineficiente folosind metodele tradiţionale. Tehnologia informaţiei, precum și importanţa și forţa pe care sistemele informatice le-au căpatat în decursul ultimilor ani, au un rol major în simplificarea tuturor activităţilor curente și în creșterea eficienţei muncii.

Implementarea de sisteme informatice implică schimbări majore în entităţile organizaţionale precum și în relaţiile de muncă, acestea aflându-se într-o continuă dezvoltare, devind din ce în ce mai complexe și mai sofisticate.

LIMS-ul reprezintă sistemul de management al informaţiilor de laborator, mai precis este un software ce are la bază activitatea de laborator.

Sistemul informatic integrat AtlasVetLIMS este destinat managementului complet al activităţii și informaţiilor din laboratoarele sanitare veterinare și pentru siguranţa alimentelor, acesta reprezentând un element esenţial în calitatea actului analitic și în prelucrarea informaţiilor de laborator.

Utilizarea celor mai moderne tehnologii și platforme pentru achiziţia, stocarea, procesarea, prezentarea și comunicarea datelor, fac din sistemul informatic AtlasVetLIMS un instrument puternic și flexibil de management, oferind posibilitatea de interconectare între puncte diferite de lucru și instituţii similare. În laboratoarele sanitare veterinare și pentru siguranţa alimentelor moderne sunt

06 Veterinarul

n

iulie 2011

obţinute mari cantităţi de date și informaţii cauzând deseori probleme semnificative, în gestionarea acestora apelându-se la noi metode care să răspundă acestei situaţii.

Implementarea sistemului informatic AtlasVetLIMS, prin facilităţile de prelucrare a datelor în timp real și prin suportul informaţional necesar în luarea deciziilor, va conduce la o maximă eficientizare a activităţii analitice și manageriale.

Aplicaţia LIMS acoperă toate procesele de lucru din cadrul laboratoarelor sanitare veterinare și pentru siguranţa alimentelor, de la înregistrarea cererilor de analize, recepţia și subeșantionarea probelor, alocarea activităţilor în laborator, până la eliberarea buletinelor de analiză și generarea rapoartelor specifice.

Ca primă funcţie a majorităţii laboratoarelor sanitare veterinare și pentru siguranţa alimentelor, sistemul furnizează informaţii valide sub constrângeri de timp, permiţând astfel luarea rapidă a deciziilor și îmbunătăţirea substanţială a nivelului de acces la date pentru toate persoanele implicate.

Câteva dintre beneficiile implementării sistemului AtlasVetLIMS sunt: l Comunicarea informaţiilor în timp real între instituţiile implicate; l Acces în timp real la informaţii; l Generare automată de rapoarte și statistici predefinite sau configurabile; l Tipărirea rapidă a documentelor specifice direct din sistem; l Partajarea resurselor cu alte sisteme informatice duce la diminuarea costurilor resurselor materiale, umane, precum și a timpului alocat introducerii datelor deja existente; l Interoperabilitatea cu celelalte sisteme informatice în domeniu (interfaţarea cu celelalte sisteme: SNIIA, SIIE - reprezintă un element esenţial pentru realizarea cu succes a unui sistem informatic veterinar naţional integrat); l Stocarea unui volum mare de informaţie fără să fie nevoie de arhivarea obișnuită, tradiţională; l Fluxul complet informatizat al ope-

www.veterinarul.ro

raţiunilor (abilitatea de a capta, stoca, transfera și prelucra date); l Asigurarea unei comunicări simple și sugestive, construirea de prezentări eficiente și oferirea posibilităţilor de interactivitate; l Orientarea către acţiunile preventive și nu corective; l Îmbunătăţirea calităţii informaţiilor pe măsură ce toate instrumentele analitice sunt integrate; l Suport pentru sistemele de management al calităţii (ex: ISO 17025); l Asigurarea trasabilităţii probelor analizate, prin etichetarea cu coduri de bare.

Toate aceste beneficii pot duce în final la o îmbunătăţire generală a eficienţei activităţii laboratoarelor sanitare veterinare și pentru siguranţa alimentelor și a institutelor veterinare.

Sistemul AtlasVetLIMS oferă, de asemenea, un set complet de date referitoare la sănătatea și bunăstarea animalelor, la salubritatea produselor de origine animală și nonanimală, acoperind întregul flux, de la exploataţie, abatorizare, procesare, până la consumatorul final. În ceea ce privește implicaţiile forţei de muncă, implementarea cu succes a acestui sistem integrat nu se rezumă doar la achiziționarea unui software, ci necesită dezvoltarea continuă, implicarea activă și pregătirea profesională a întregului personal din sistemul sanitar veterinar și pentru siguranţa alimentelor.

Aplicaţia AtlasVetLIMS implementată la nivel naţional va fi principalul furnizor de informaţii pentru practicarea medicinei veterinare bazată pe informaţie, dar și pentru fundamentarea deciziilor și a politicilor de dezvoltare la nivel central și local.

Continuare acestui articol o puteți citi online, pe www.veterinarul.ro Dr. Ramona ANTON, e-mail: anton.ramona@ansvsa.ro Dr. Nistor MAIEREAN. e-mail:maierean.nistor-cv@ansvsa.ro

ȘTIRI VETERINARE Noi norme pentru a menține statele membre UE indemne de Echinococcus Federația Veterinarilor Europeni salută publicarea unei propuneri de înființare a unei comisii delegate cu autorizarea Regulamentului care permite statelor membre indemne de Echinococcus să impună un tratament înaintea circulației câinilor veniți din statele neindemne. Finlanda, Regatul Unit, Irlanda și Malta sunt singurele țări indemne în acest moment din UE. Regulamentul urmează să intre în vigoare la 1 ianuarie 2012, după controlul Parlamentului European și al Consiliului Europei. Echinococoza alveolară, cauzată de stadiile larvare ale teniei Echinococcus multilocularis (EM) este considerată ca fiind una din cele mai grave boli parazitare la oamenii din zonele non tropicale. Incidența și răspândirea geografică a bolii sunt în creștere în Europa. Regulamentul prevede ca în termen de 1 la 5 zile înainte de călătorie în una din cele patru state membre câinele să primească un tratament specific administrat de către un medic veterinar. Detaliile privind tratamentul ar trebui introduse de către medicul veterinar în pașaportul animalului.

Workshop Bunăstare Animală Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Sănătatea și Protecția Consumatorilor organizează în perioada 26 - 27 septembrie, la Școala Veterinară Budapesta workshopul „Îmbunătățirea bunăstării animale - abordare practică“. Acest workshop își propune să ofere medicilor veterinari o înțelegere mai profundă a bunăstării animale și se va concentra pe legislația aplicabilă pe specii și pe aspectele critice și specifice fiecărei specii precum și sistemele de evaluare a bunăstării. Workshopul se va desfășura sub sloganul ”prevenirea este mai eficientă decât vindecarea”. Sănătatea animalelor este la fel ca importantă ca bunăstarea lor. Sănătatea și bunăstarea nu pot fi privite la probleme separate. Un status scăzut al sănătății va afecta bunăstarea animală, iar atunci când bunăstarea este compromisă, animalele sunt mai susceptibile la infecții și boli.

Știri VETERINARUL.ro Veterinarul.ro

Website-ul www.veterinarul.ro a fost actualizat. Peste 800 de articole pot fi citite acum online pe website, accesul nelimitat la acestea fiind gratis pentru toți abonații revistei. Știrile, articolele din cazuistica veterinară, informațiile utile despre produse sau evenimentele din domeniul veterinar sunt actualizate săptămânal de către echipa Veterinarul.ro. În fiecare lună se adaugă peste 20 de articole de specialitate noi.

Index Veterinar

Odată cu actualizarea websiteului, INDEXUL VETERINAR a devenit și el operațional. Cei interesați de produse din domeniul medical veterinar existente pe piața din România pot citi informații prețioase, prezentate într-o manieră bine structurată. În scurt timp, cele peste 2400 de produse existente pe INDEXUL VETERINAR vor fi catalogate complet pentru a veni în sprijinul activității practice medicale veterinare.

Director Veterinar

Congresul AMVAC 2011 A șasea ediție a congresului AMVAC are loc în perioada 11 - 12 noiembrie 2011 la Sinaia la Centrul Internațional de Conferințe CASINO. Pe 10 noiembrie, Asociația Medicilor Veterinari pentru Animale de Companie organizează în aceeași locație WSAVA DAY, zi în care cei interesați pot participa la două seminarii din domeniul Citologiei și Hematologiei susținute de dr. Bertazzolo Walter din Italia și dr. Anne Lanevschi din Marea Britanie. Participanții vor primi diplomă WSAVA cu 15 puncte SNEC. Participanții la congres vor primi câte 15 puncte pentru fiecare zi. Pentru membrii AMVAC taxa de participare este 350 de lei, dacă este achitată până pe 15 septembrie, 400 de lei dacă se achită până pe 15 octombrie și 450 de lei dacă se achită după această dată. Pentru nonmembri, taxa de participare este dublă. Studenții pot participa la congres achitând o taxă de doar 90 de lei. În cadrul congresului va fi lansat Ghidul de proceduri - diagnostic și terapie, publicație editată de CMVRO și AMVAC, 250 de pagini - proceduri de diagnostic și terapie. ”Ghidul a apărut din nevoia de a avea o măsură unică de evaluare a medicilor veterinari, atunci când trebuie să vină în fața Comisiei de Deontologie din cadrul CMVRO în primul rând și apoi ca unealtă utilă și practică în mâna medicului veterinar de animale de companie”, ne-a declarat dr. Viorel Andronie, președintele CMVRO. În conformitate cu Hotărârea Consiliului Național, Comisia de Liberă Practică CMVRO, ghidul de proceduri este obligatoriu. El va putea fi achiționat la prețul de 65 de lei, pe website-urile www.cmvro.ro și www.amvac.ro. Ghidul de proceduri abordează examinarea clinică a sistemelor majore ale organismului și protocoalele managementului urgențelor.

În același timp, tot pentru a veni în sprijinul cabinetelor veterinare, am refăcut DIRECTORUL VETERINAR, adăugând facilități suplimentare care să ajute la promovarea unei imagini complete a afacerii, cu fișiere foto, video și hartă, cu localizarea GPS și indicații geografice online.

Toate cabinetele veterinare din România pot publica gratuit informații complete despre cabinet, abonații Revistei Veterinarul beneficiind de o grafică suplimentară deosebită la pagina de prezentare.

VET TV

Cei care doresc să vizioneze operații din practica de zi cu zi a cabinetului, pot alege să navigheze în secțiunea de filme a site-ului www.veterinarul.ro, unde pot găsi peste 1000 de filme din domeniul veterinar. Filmele postate provin de la medici veterinari de liberă practică din România și din afară și sunt catalogate după cuvinte cheie în limba română.

07

special

Animale exotice

Fracturile de carapace și plastron la broaștele ţestoase Considerente generale

Dacă pentru clinicieni, terapia diferitelor afecţiuni la mamifere nu mai reprezintă un mister, ţestoasele reprezintă mereu o provocare. Există numeroase argumente privind acest lucru, dintre care amintim: l Chelonienii includ nu mai puţin de 257 de specii, diferite din punct de vedere al anatomiei, fiziologiei, comportamentului și condiţiilor de viaţă; în fiecare an se adaugă noi specii; l Pentru multe specii, chiar și elementele de fiziologie și ecologie sunt lacunare; sunt animale poichiloterme, deci dependente de condiţiile de mediu și exploatare; l Toţi chelonienii au o structură externă (carapace, plastron) mai mult sau mai puţin rigidă aspect de o mare importanţă privind modul de abordare din partea examinatorului; palparea organelor intra-celomice este foarte dificilă, ascultaţia, ultrasonografia sau biopsiile de asemenea.

Din aceste considerente, proprietarii trebuie să fie mereu consiliaţi în privinţa riscurilor care există în cazul procedurilor medicale la ţestoase.

Traumatismele carapacei sau plastronului la ţestoasele terestre apar în general în urma căderilor, accidentelor rutiere, manipulărilor necorespunzătoare sau în urma atacurilor din partea câinilor sau a altor prădători. Înainte de examenele paraclinice și intervenţiile chirurgicale propriu-zise, vor fi rezolvate analgezia, pierderile de fluide și eventualele hemoragii.

Surprinzător, ţestoasele tolerează fracturile minore de carapace, în dese situaţii observându-se la consultaţie deformări cronice de carapace, în urma vindecărilor fără intervenţie a unor fracturi anterioare. Osteomielita este consecinţa fracturilor extinse netratate sau tratate necorespunzător.

Datorită lipsei diafragmului muscular

08 Veterinarul

n

iulie 2011

și datorită mișcărilor permanente a membrelor, ţestoasele pot respira chiar și după compromiterea în mare parte a carapacei.

Totuși, dacă nu se intervine suficient de repede, se vor produce contaminarea și inflamaţia pulmonilor și ţesuturilor moi subiacente.

Măduva spinării se găsește superficial, dedesuptul carapacei, într-o structură osoasă rudimentară creată de către vertebre și anexată carapacei prin procese spinoase dorsale. Animalele cu traumatisme severe ale carapacei pot să dezvolte neuropatii spinale asociate. Astfel, un consult neurologic este esenţial în cazul fracturilor de carapace, prin evaluarea statusului neuronilor motori inferiori.

Aminteam faptul că dacă nu se intervine la timp în cazul fracturilor de carapace, se produc inflamaţii și contaminări ale pulmonilor și ţesuturilor moi, cu fibroze consecutive, ţesut cicatricial și în final colaps respirator. Intervenţia chirurgicală la nivelul carapacei și/sau a plastronului asigură condiţiile vindecării acestora, cu minime modificări degenerative la nivelul pulmonilor și a altor structuri moi.

www.veterinarul.ro

Stabilizarea și managementul traumatismelor acute ale carapacei/plastronului la ţestoasele terestre Imediat după producerea traumatismelor (fracturilor), defectele pot fi acoperite cu diverse materiale (fibră de sticlă impregnată epoxidic, NuGauze, Bioclusive®, Johnson & Johnson, Tegaderm®, 3Mhealthcare). Aceste pansamente ajută la stabilizarea fragmentelor, facilitează drenajul și se pot schimba ușor. Unii autori sugerează închiderea primară a traumatismelor doar în primele șase ore de la producerea acestora. Înainte de rezolvarea fracturilor, este foarte important managementul contaminărilor, prin drenaje și antisepsii atente în perioada imediat post-traumatism, altfel se produc infecţii cronice cu repercursiuni grave asupra stării de sănătate a pacientului.

Multe dintre traumatismele carapacei și/sau plastronului pot fi abordate prin antisepsii riguroase cu soluţii diluate pe bază de iod, cu aplicarea materialelor amintite și schimbarea regulată a acestora timp de trei

luni de zile. Ţesutul osos nou format va stabili punţi între fragmentele carapacei/plastronului în unu/doi ani de zile. În cazurile în care s-au pierdut fragmente de exoschelet dar membrana pleurală rămâne intactă, recuperarea se face de asemenea prin antisepsii, pansamente regulate, analgezie și antibioticoterapie sistemică. Pacienţii cu fracturi extinse, prezentaţi rapid la consultaţie, pot beneficia de stabilizare ortopedică a fragmentelor cu vindecare adecvată a carapacei/plastronului în timp. Fracturile extinse, cronice, cu pierderi de fragmente osoase, cu membrana pleurală deteriorată și cu suprainfecţii, necesită adeseori eutanasie.

Stabilizarea ortopedică a fracturilor În cazul fracturilor acute, cu contaminare minimă, se poate folosi cu succes reconstrucţia cu ajutorul șuruburilor și a sârmei de osteosinteză. Pentru exemplificare, vom detalia cazul unei broaște ţestoase de Florida în vârstă de 9 ani, care a suferit fracturi multiple de carapace și plastron, în urma căderii de la etaj. S-a efectuat anestezia pacientului prin inducţie cu pro-

pofol, aplicarea unei mănuși de examinare la nivelul cavităţii orale și menţinere cu isofluran. După îndepărtarea corpilor străini și flushingul meticulos al plăgilor, s-a trecut la aplicarea șuruburilor la nivelul carapacei și a plastronului. Este extrem de important, ca în momentul trecerii cu burghiul prin carapace și plastron, să se evite traumatizarea viscerelor subiacente, în special inima. În acest sens se va aprecia exact grosimea exoscheletului și a șuruburilor aplicate. Este de asemenea foarte importantă imobilizarea fragmentelor cu atașamente musculare, fragmentele mici, fără atașamente putând fi lăsate neimobilizate. După aplicarea șuruburilor perpendicular pe carapace/plastron, sârmele de osteosinteză se trec în 8 în jurul acestora, și se strâng până la imobilizarea adecvată a fragmentelor de carapace/plastron.

După imobilizare și revenire din anestezie de obicei, ţestoasele sunt recuperate și revin la comportamentul normal. Şuruburile se scot după aproximativ un an de zile, iar orificiile pot fi acoperite cu bandă protectoare, care se va schimba la nevoie, în interval de aproximativ 6 săptămâni.

Reamintesc faptul că, această tehnică

se poate aplica doar în cazurile în care s-a prevenit contaminarea și infecţia plăgilor. Pacienta noastră a fost prezentată la consultaţie în primele două ore de la producerea fracturilor, astfel încât, după antisepsia locală s-a putut efectua închiderea primară a defectelor. În situaţiile în care pacienţii sunt prezentaţi târziu la consultaţie, când nu s-au prevenit infecţiile, se vor preleva probe pentru examenele microbiologice acolo unde este posibil acest lucru, se va trece la debridări și flushinguri cu soluţii pe bază de iod, se va practica stabilizarea cu materiale adezive a fragmentelor, se va institui antibioticoterapie sistemică, închiderea primară a defectelor fiind întârziată până când se consideră că infecţia este controlată.

Asist. Univ. Dr. Ciprian Ober Disciplina de Anesteziologie și Propedeutică Chirurgicală Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca

09

special

Animale exotice

Recoltarea intracardiacă a hemolimfei la tarantulă Deși încă nu foarte răspândită la noi în țară, creșterea tarantulelor a început să fie practicată de un număr din ce în ce mai mare de pasionați, astfel încât ocazional, medicul veterinar practician se poate confrunta cu sarcina de a examina, diagnostica și trata un astfel de pacient neobișnuit.

Câteva cunoștințe de specialitate sunt necesare, în primul rând legate de întreținere, nutritiție, anatomie și contenție, ținând cont că datele bibliografice referitoare la patologia acestor nevertebrate sunt extrem de sărace.

A

rticolul se dorește a fi un scurt îndrumar în ceea ce privește metoda de recoltare intracardiacă a hemolimfei, unul din puținele teste diagnostice practicabile în cazul arahnidelor. Datorită spațiului restrâns din terariu, a umidității și a temperaturii ridicate, adesea coroborate cu o ventilație deficitară, tarantulele sunt predispuse la infecții oportuniste bacteriene sau fungice. Recoltarea hemolimfei permite realizarea unei culturi bacteriene sau fungice în scop diagnostic, sau a unei transfuzii atunci când se suspectează deshidratarea sau pierderea de hemolimfă din cauze traumatice.

Câteva particularități anatomice se cuvin menționate. Corpul este alcătuit din două componente majore prosoma și opistosoma, hemolimfa circulând în organism printr-un sistem circulator deschis. Cordul este situat pe linia mediană a opistosomei, înconjurat de pericard și conectat la acest sistem arterial deschis, circulația realizându-se printr-o combinație de presiune și aspirație din partea inimii și a pericardului.

Hemolimfa este de culoare albastru deschis datorită moleculei de hemocianină, echivalentul hemoglobinei de la mamifere.

Pentru recoltare, a fost aleasă o femelă subadultă de Brachypelma Vagans, în greutate de 10 grame. Ținând cont de faptul că hipotermia duce la o reducere a metabolismului și a nivelului de activitate, pacientul a fost ținut la 10oC timp de

10 Veterinarul

n

iulie 2011

Fig. 1 Contenție tarantulă

Fig. 2 Cântărire tarantulă

5 minute. Contenția se realizează plasând policele și indexul de fiecare parte a animalului, la nivelul spațiului dintre a doua și treia pereche de picioare, imobilizarea pe spațiul de lucru realizându-se cu ajutorul unei bucăți de carton.

Acul unei seringi de 1ml este introdus în unghi de 45o în centrul liniei mediane a opistosomei. O cantitate totală de 0,2 ml hemolimfă a fost recoltată fără repercusiuni negative asupra sănătății pacientului. Pierderea de hemolimfă se poate opri utilizându-se adeziv chirurgi-

www.veterinarul.ro

Fig. 3 Fixarea la masa de lucru

cal sau ceară lichidă de la o lumânare.

Această manoperă simplă dar eficientă a fost bine tolerată de pacient, neobservându-se complicații.

Dr. Sebastian Vereș Cabinet Veterinar Vetomed

Manipularea și contenția animalelor exotice Fig. 4 Recoltarea hemolimfei

Fig. 5 Aspectul hemolimfei

Fig. 6 Anatomia tarantulei AC

7

6 1

2 5 8

4

3

24 25

29

27 23 28 26

1 - OCHI 2 - FARINGE 3 - GLANDA CU VENIN 4 - AORTA 5 - INIMA 6 - INTESTIIN 7 - TUBI MALPIGIENI 8 - GLANDA DIGESTIVĂ 9 - CLOACĂ 10 - RECT

22

13

21

20

19

18

11 - ANUS 12 - SPINERETE 13- GLANDĂ MĂTASE 14 - TRAHEE 15 - OVAR 16 - POR GENITAL 17 - RECEPTACULI SEMINALI 18 - PLĂMÂN 19 - SNC 20 - INTESTIN

30 17 16

15

21 - STOMAC 22 - CREIER 23 - BUZE 24 -CREIER 25 - FARINGE 26 - GURĂ 27 - CHELICERE 28 - CANAL VENIN 29 - PEDIPALP 30 - ORIFICIU PULMONAR

14

Toate tehnicile clinice bune încep cu contenția adecvată, indiferent dacă tehnicile sunt chimice sau manuale, tehnici similare putând fi utilizate pentru cele mai multe specii de nevertebrate. Tehnicile de contenție manuale trebuie să ofere siguranţă pentru pacient şi clinician, precum şi imobilizarea adecvată a pacientului. Cunoaşterea poziţiilor defensive sau agresive ale acestor specii pot fi de ajutor pentru evitarea rănirii de către aceşti pacienţi.

De exemplu, tarantula agresivă poate întâi să își scuture părul şi apoi să ridice picioarele din față pentru a expune colții, avertizând înainte de a mușca. Exercitarea unei tehnici bune de reținere permite examinarea sigură și eficientă precum și terapia. Manipularea directă a nevertebratelor ar trebui făcută deasupra unei suprafețe moi.

O manipulare neatentă poate avea ca rezultat căderea pacientului, deteriorarea exoscheletului, ceea ce ar duce la pierderea hemolimfei sau chiar la moarte. Medicul veterinar trebuie să ia în considerare mereu, chiar și cei cu experiență în manipularea nevertebratelor, riscul de a fi înțepat sau mușcat. Există câteva echipamente care ajută la contenția artropodelor și reduc riscul mușcăturilor sau înțepăturilor. Firele de păr ale tarantulelor, care produc urticarie și unele omizi pot fi evitate prin purtarea de mănuși de latex și ochelari pentru protejarea ochilor și prin utilizarea unui forces căptușit. Mănușile de latex folosite la tarantulă ar trebui clătite de praful de deasupra pentru a proteja plămânul paianjănului, care este un organ pereche situat în opistosoma cranioventrală și este compus din straturi numeroase de țesut subțire într-un atrium umplut cu aer, permițând astfel difuzia oxigenului în hemolimfă.

Recipientele transparente permit o examinare atentă, cu o manipulare insignifiantă. Tuburile de plastic transparent, cum sunt cele utilizate pentru șerpii veninoși și cutiile de 9 plastic transparent sunt excelente pentru manipularea și obținerea unei vizualizări externe optime ale multor specii. Pentru o 10 contenție invazivă, artropodele pot fi imobilizate cu ajutorul unui ceolofan transpa11 rent sau plexiglas pentru a țintui pacientul într-o anumită poziție. Această metodă oferă 12 o bună vizualizare pentru examinare și o bună contenție pentru administrarea de medicamente sau alte tratamente. Nu este recomandată manipularea nevertebratelor de extremități, având în vedere fragilitatea membrelor, scorpionul putând fi totuși ridicat cu forcepul căptușit de baza cozii.

O altă metodă pentru manipularea tarantulelor constă în utilizarea unui sul de tifon curbat, sub pedicel sau sub talia păianjenului dintre cefalotorace și abdomen, în timp ce degetul arătător aplică o ușoară presiune pe cefalotorace imobilizând astfel pacientul.

11

ARTROLOGIE

Osteoartrita la câini Osteoartrita sau boala articulară degenerativă afectează articulațiile producând durere apare frecvent la animalele mici și în general la animalele în vârstă. Artrita este o inflamație a articulației care poate fi degenerativă sau de tip inflamatoriu.

O

steoartrita este de departe cel mai comun tip de artrită întâlnită în praxis, este o boală degenerativă și nu inflamatorie tocmai de aceea este denumită și boala degenerativă articulară (DJD) și constă în deteriorarea progresivă a cartilajului articular și producerea de osteofite în articulațiile mobile.

OSTEOARTROZA Boala degenerativă articulară primară este reprezentată de degenerarea cartilajului articular fără altă cauză decât ruperea, uzarea cartilajului odată cu vârsta. Boala evoluează sau începe prin pierderea matricei cartilajului și progresează spre fisură, eroziune a cartilajului, scleroza subcondrală, producere de osteofite și ușoară inflamație sinovială.

Boala degenerativă articulară secundară se dezvoltă consecutiv unei boli existente ce afectează articulația și structurile existente. Aceasta este probabil cel mai comun tip observat la animalele de companie. Cartilajul se rupe când apare compresie sau forfecare de stres cauzând leziuni la nivel celular, se eliberează catepsina care, la rândul său, induce pierderea de proteoglicani și apă acest lucru slăbește rezistența cartilajului și lasă expus colagenul la fisuri, apoi ciclul se reia. (Fig. 1) Factori predispozanți ce duc la boala degenerativă articulară secundară pot fi

Fig.2 Vedere intraoperatorie osteoartrita severă

12 Veterinarul

n

iulie 2011

Fig.1 Vedere intraoperatorie osteoartrita severă

Fig.3 Imagine radiologică- osteoartrită

congenitali (acondroplazia, hemartroza cronică, defecte posurale), evolutivi (osteochondritis dissecans, nonuniunea procesul anconal, displazia de șold, luxațiile cotului, radius curvus, defecte angulare) și dobândiți (afectarea suprafeței articulare care poate fi traumatică, fracturi ale suprafeței articulare, sechele post-inflamatorii – osteofite, leziuni ale structurilor articulare de suport – tendoane, ligamente, meniscuri, necroza septică – LeggCalve-Perthes și neuropatii.

La nivel osos, în prezența osteoartrozei se produc două modificări: producția marginală de osteofite (Fig. 2 și Fig. 3) și apariția sclerozei subcondrale. Osteofitele marginale pot ieși în articulație sau se pot dezvolta în structurile capsulare.

Forma lor este determinată de forțele mecanice și de conturul suprafeței din care ies. Semnele clinice ale osteoartrozei sunt: durerea, care poate duce la, modificarea anormală a periostului din cauza osteofitelor marginale. Pierderea mobilității articulare are ca rezultat înțepenirea articulației, crepitație la palpație.

Pentru a corecta și minimaliza dezvoltarea, progresia osteoartritei în cazul displaziei de cot sau șold, a deformităților angulare, a osteocondritei tratamentul este cel chirurgical.

Cel mai bun tratament al osteartrozei este prevenția. Obiectivele tratamentului

în osteoartroza sunt reducerea durerii menținerea funcției și gamei de mișcări a articulației și menținerea sau recapătarea activității normale. Metodele nechirurgicale sunt odihna, exercițiul, medicația, majoritatea medicamentelor nu tratează osteoartrita, ci durerea și disconfortul. În ultimii ani tot mai multe tipuri de medicamente au devenit disponibile proprietarilor de animale. Antiinflamatoarele, analgezicele și agenții condroprotectivi (glicozaminoglicani polisulfați, acidul hialuronic, condroitin sulfatul) sunt folosite ca medicație în osteoartrita.

Un studiu publicat de University College of Dublin, în scopul de a demonstra eficacitatea tratamentului cu glucozamina și chondroitina-sulfat la câinii cu osteoartrita, concluzionează: că „semnele clinice ale osteoartritei la câini se ameliorează semnificativ după 70 zile de tratament oral cu glucozamina-hidroclorurat și chondroitina-sulfat“.

www.veterinarul.ro

Dr. Andrei Căloiu Centrul de Diagnostic și Tratament TIOVET

nutriȚiE 3. Favorizarea calcificării la joncțiunea os-cartilaj; 4. Gestionarea aportului caloric din dietă pentru prevenirea supraponderabilității.

VETERINARY DIETS ARTICULAR CARE

OSTEOARTRITA - BOALA DEGENERATIVĂ ARTICULARĂ În ultimul timp alimentația de prevenție și interesul acordat îngrijirilor medical-veterinare au crescut considerabil media de viață a animalelor de companie.

Sănătatea articulațiilor este în strânsă legătură cu longevitatea animalelor de companie.

Durerea articulară are 3 cauze: 1. Degradarea suprafeței cartilajului.

2. Diminuarea cantității de lichid sinovial și subțierea membranei sinoviale.

3. Remodelarea osului subcondral ca urmare a fisurilor, sclerozei și calcificării cartilajului.

SIMPTOMELE BOLII DEGENERATIVE ARTICULARE: 1. Durerea articulară; 2. Șchiopătura; 3. Inflamația și rigiditatea articulară; 4. Căldura la nivelul articulației; 5. Mișcările restricționate și imposibilitatea efectuării unor mișcări; Intensitatea simptomelor variază în funcție de vârstă și gradul de supraponderabilitate. Cea mai mică activitate a animalului poate ea însăși să producă durere și să afecteze articulațiile.

Alimentația bazată pe „ADVANCE VETERINARY DIETS ARTICULAR CARE” ameliorează sănătatea câinilor cu o simptomatologie asociată bolilor articulare acționând în punctele cheie prin: 1. „Hrănirea“ cartilajului, favorizând regenerarea; 2. Sporirea nutrienților din lichidul sinovial;

14 Veterinarul

n

iulie 2011

www.veterinarul.ro

INGREDIENTE – HRANĂ USCATĂ Pui, grâu, porumb, orez, făină de ton, proteine animale deshidratate, făină de grâu, făină de gluten de porumb, grăsimi animale (conservate cu vitamina E), proteine animale hidrolizate, pulpă de sfeclă, colagen hidrolizat, ulei de peşte (sursa EPA), fibre vegetale, drojdie, semințe de in, clorură de potasiu, carbonat de calciu, extract de citrice bogat în bioflavonoide, glucozamină, sulfat de condroitin, acid hialuronic.

Caracteristicile nutriționale ale noii formule Articular Care sunt următoarele: 1. Condroitin sulfatul și Glucozamina; 2. Cantitate suplimentară de colagen hidrolizat; 3. Cantitate suplimentară de acid hialuronic; 4. Vitamina K; 5. Acizi grași Omega 3; 6. Formulă mai săracă în calorii.

Formula „ARTICULAR CARE“ se bazează pe 3 principii: 1. AMELIORAREA ARTRITEI- Asocierea condroitin sulfatului cu glucozamina și cu colagenul hidrolizat consolidează cartilajul articular iar împreună cu acizii grași omega 3 ajută la prevenirea inflamației.

2.REDAREA MOBILITĂȚII ARTICULARE- Acidul hialuronic asigură resintetizarea lichidului sinovial iar aportul caloric moderat ajută la îmbunătățirea mobilității.

3. ASIGURAREA PROTECȚIEI OSOASE- Vitamina K modulează procesul de calcificare al cartilajului osos.

CAZ CLINIC

Pentru a sublinia eficacitatea acestei diete, Affinity Petcare vine cu un studiu de caz la o femelă sterilizată de Labrador în vârstă de 7 ani cu o greutate de 36,8 kilograme, fiind un câine de interior. Dieta ei se axează pe controlul greutății, fiind supraponderală.

Din anamneză reieșea că aceasta prezenta șchiopătură cu un grad mare de gravitate la nivelul membrului posterior stâng manifestându-se pentru prima dată cu un an și jumătate înainte și agravându-se progresiv.

La inspecția clinică s-a observat inflamația membrului posterior stâng, cu durere la manipulare și instabilitatea pacientului în poziție patrupodală. La examenul radiologic prezenta semne ale osteoartritei. (Fig. nr. 1)

favorabilă pe o perioadă de două luni și jumătate. După această perioadă, pacienta a prezentat o șchiopătură acută ca urmare a ruperii implantului. A doua intervenție chirurgicală a constat în înlocuirea implantului cu tensorul fasciei lata. Ulterior ambelor intervenții s-a instituit terapia cu antibiotice și antiinflamatorii.

La reefectuarea unei radiografii laterale a genunchiului stâng se observă semne moderate ale osteoartritei.

(Fig. nr. 3)

Fig. nr. 3 - Radiografie laterală a genunchiului

Fig. nr. 1- Radiografie laterală a genunchiului

La examenul imagistic cu rezonanță magnetică (RMN) s-a putut observa prezența osteofitelor la nivelul buzelor trochleei femurale și s-a confirmat și ruptura de ligament încrucișat anterior. (Fig. nr. 2)

Urmărind evoluția normală a acestui tip de intervenție, este de așteptat ca durerea să persiste încă 3-4 luni datorită faptului că procesul artritic era deja instalat.

Prin urmare pacienta este introdusă într-un studiu multicentric în cadrul „ADVANCE VETERINARY DIETS ARTICULARE CARE” fiindu-i prescrisă și dieta corespunzătoare.

S-a efectuat o evaluare în zilele 0,14 și 42 de tratament pentru a evidenția capacitatea de deplasare, percepția durerii și calitatea vieții animalului din perspectiva proprietarului.

La 6 săptămâni după începerea dietei s-a observat: - scăderea în greutate cu 1,5kg; - recuperarea totală a capacității de deplasare și a mobilității articulare; - poziția anatomică normală a membrului atât în staționare cât și în deplasare.

S-a recomandat continuarea dietei cu Advance Articular Care fără medicamentația adițională.

CONCLUZII Această dietă cu toate beneficiile pe care le oferă poate fi recomandată de către medicul veterinar fie în etapele de prevenție, fie în cele postoperatorii, în ambele cazuri îmbunătățindu-se simptomele de durere.

Fig. nr. 2 - Aspectul genunchiului la RMN

S-a intervenit chirurgical prin inserarea unui ligament intracapsular din nylon chirurgical, evoluția pacientei fiind

15

OFTALMOLOGIE

Cheratita superficială cronică a ciobănescului german (pannus) Dacă la telefon proprietarul îţi relatează faptul că are un Ciobănesc German cu vârstă de peste 4 - 5 ani care a orbit într-un interval de timp variabil (câteva luni de zile) diagnosticul este facil: pannus sau cheratita superficială cronică a Ciobănescului German.

C

unoscută în literatura de specialitate sub mai multe denumiri: cheratită pigmentară a Ciobănescului german, pannus keratitis sau sindromul Uberreiter, a fost descrisă pentru prima dată în 1961 de către Uberreiter.

Cheratita superficială cronică se întâlnește cu precădere la Ciobănescul german și metișii acestora, Ciobănescul belgian, Greyhound sau Caniche.

Boala debutează la câinii adulţi cu vârste cuprinse între 4 și 7 ani și modificările oculare apar în plină stare de sănătate a animalului. Procesele inflamatorii au ca punct de plecare limbul sclero-corneean de la nivelul unghiului temporal, de unde invadează progresiv corneea.

Inflamaţia este superficială, de unde și denumirea afecţiunii (cheratită superficială cronică), și se disting în evoluţia bolii trei componente: vasculară, proliferativă și pigmentară.

Vascularizaţia care invadează corneea are aspect ramificat și sinuos. Vasele au calibrul redus, traiect superficial (în epiteliul anterior cornean) și determină opacifiere discretă a corneei.

Proliferarea corneeană are aspect nodular sau difuz, de culoare roz-roșiatică sau gri și determină, prin extinderea sa de la nivelul limbului către cornee, opacifierea integrală a acesteia cu pierderea vederii.

Corneea devine rugoasă dar nu fixează fluoresceina. Odată cu neovascularizaţia corneei, în focarul inflamator este prezent un aflux mare de melanocite care vor colora leziunea în maro-brun

16 Veterinarul

n

iulie 2011

Figura 1 - Cheratita superficială cronică a Ciobănescului german (original Ionașcu) (proliferarea la nivelul corneei are aspect muriform)

sau chiar negru. Această pigmentaţie melanică va masca vascularizaţia și proliferarea și animalul NU MAI VEDE. Etiologia acestei afecţiuni a fost controversată de-a lungul timpului. Ansamblul modificărilor histopatologice orientează etiologia către o cauză imunologică. De reţinut este faptul că debutul acestei boli se produce în urma unor perioade de suprasolicitare a animalului: gestaţie, fătare, alăptare, schimbarea mediului sau intervenţii chirurgicale.

Există predispoziţie genetică (trasmitere de gene autosomale) la rasele de câini ciobănești, iar ca factori predispozanţi sunt citate razele ultraviolete.

Entitate clinică bine definită, chera-

www.veterinarul.ro

tita superficială cronică a Ciobănescului German poate fi asociată și cu alte afecţiuni oculare: blefarita cantusului intern, infiltraţia limfo-plasmocitară a pleoapei a III-a cunoscută și sub denumirea de plasmoma, cherato-conjunctivita sicca sau afecţiuni sistemice: lupus discoid și lupus eritematos diseminat.

Clinic, în urma examenului oftalmologic s-au evidenţiat: zone de proliferare (cu punct de plecare limbul sclero-corneean și unghiul cantal) care invadează corneea și vasele de neoformaţie sunt camunflate de depozitele de melanină. Proliferarea la nivelul corneei are aspect muriform, edemul este discret periferic leziunii și testul cu fluoresceină este negativ (Figura 1).

OFTALMOLOGIE În stadiile avansate se observă pigmentaţia melanică evidentă a corneei (figura 2) și edemul accentuat al acesteia.

Animalul nu vede și frecvent pot apărea leziuni traumatice corneene, complicând astfel evoluţia bolii. Vasele de neoformaţie sunt evidente. Durerea este minimă sau absentă și testul cu fluoresceină este negativ. În formele cronice de boală, corneea este opacă, cu aspect rugos, cu aspect de coajă de portocală (Figura 3) pigmentaţia melanică și proliferarea epitelială sunt evidente. Durerea corneeană este prezentă, declanșată chiar de clipit, astfel că animalul preferă să ţină ochii închiși.

Diagnosticul este facil și se stabilește pe baza semnelor clinice. Prognosticul afecţiunii este favorabil dacă terapia este instituită în fază incipientă.

Tratamentul de elecţie în această afecţiune se realizează cu ciclosporină gel 0,2%, produsul comercial Optimmune singur sau în asociere cu colire ce conţin antiiflamatorii (flumetol, indocollyre). În cheratita superficială cronică a Ciobănescului german, tratamentul se realizează în funcţie de gravitatea leziunilor pe o perioadă variabilă de timp cuprinsă între 3 și 6 luni. Tratamentul se aplică de 2-3 ori pe zi până la vindecarea completă.

Vindecarea se realizează într-un interval variabil de timp, în strânsă corelaţie cu stadiul evolutiv al bolii. Proliferarea corneeană, edemul și pigmentaţia se reduc până la dispariţie. Corneea își recapătă transparenţa și strălucirea iar vederea este redobândită. Trebuie subliniat faptul că recidivele pot apărea în condiţii noi de suprasolicitare.

Figura 2 – Cheratita superficială cronică a Ciobănescului german (original Ionașcu) (pigmentaţia melanică și opacizarea corneei sunt evidente)

BIBLIOGRAFIE 1. Clerc B. (1996) – Ophtalmologie veterinaire – 2e edition, Point veterinaire Maisons- Alfort 2. Gelatt K. (2001)- Textbook of Veterinary Ophtalmology, Lea Febiger, Philadelphia 3. Iuliana Ionașcu, I. Miclăuș (2007) Noţiuni de oftalmologie veterinară. Editura ELISAVAROS, București 4. Gellat K. (2001) – Color Atlas of Veterinary Ophtalmology, Lippincott Williams & Wilkins.

5. Stades C. Frans, Wyman M., Boeve M.(2007) Ophthalmology for the Veterinary Practitioner, second edition, Schlutersche, Hanover 6. Tratat de medicină veterinară (2009) volumul V, Editura Tehnică București, capitolul 87 Oftalmologie veterinară

18 Veterinarul

n

iulie 2011

Figura 3 – Cheratita superficială cronică a Ciobănescului german (original Ionașcu) (corneea este opacifiată cu aspect de „coajă de portocală“, testul cu fluoresceină este negativ)

www.veterinarul.ro

Dr. Iuliana Ionașcu Facultatea de Medicină Veterinară București, România

CARDIOLOGIE

Aritmiile maligne și comoţia cardiacă (commotio cordis) Una din cele mai grave situaţii de urgenţă cu care se confruntă medicul veterinar practician, este reprezentată de stopul cardiac. Majoritatea clinicienilor recomandă și urmează protocoale de resuscitare cardio-respiratorie, de cele mai multe ori însă fără succes, chiar și atunci când există o echipă pregătită și instruită pentru a efectua rapid intubarea și oxigenoterapia, masajul cardiac extern sau intern, defibrilarea electrică sau chimică, terapia medicală etc.

F

actorii care influenţează șansele de reușită a resuscitării cardiopulmonare, sunt reprezentaţi de etiologia stopului cardiac și de substratul pe care acesta se produce.

Atunci când există o patologie cunoscută la nivel cardiac, sau în cazul afecţiunilor extracardiace grave, situaţia de urgenţă este relativ de așteptat, anticipată atât de clinician cât și de proprietar. De multe ori însă stopul cardiac se produce în absenţa unor semne prodromale evidente, în special la feline, și ţinând cont de timpul scurt în care trebuie efectuată resuscitarea, șansele de supravieţuire se reduc considerabil.

Trecerea de la un ritm sinusal, normotensiune și hemodinamică eficientă la colapsul cardiovascular se poate produce în 1-5 minute, cu instalarea morţii cerebrale dacă manevrele de resuscitare nu restabilesc echilibrul hemodinamic (Fig.1, 2).

Recunoașterea și întelegerea disritmiilor care induc stopul cardiac, modul de producere a acestora cât și mijloacele terapeutice de combatere, reprezintă un factor determinant în succesul resuscitărilor. Indiferent de natura afecţiunii iniţiale, stopul cardiac se produce ca urmare a instalării unei aritmii maligne, și anume: fibrilaţia ventriculară, asistola sau disociaţia electromecanică. Alături de acestea, există și alte disritmii care pot degenera în aritmii maligne, cum sunt: tahicardia ventriculară, flutterul ventricular, oprirea sinusală sau tulburările de conducere, cât și disritmiile nesusţinute produse pe un cord patologic.

O altă situaţie dramatică, chiar dacă frecvenţa acesteia este sub 2-3% din to-

20 Veterinarul

n

iulie 2011

Fig. 1 Instalarea bradicardiei și reducerea amplitudinii undei T în cardiomiopatia hipertrofică la câine.

talul cazurilor de moarte subită, este comoţia cardiacă (commotio cordis). Întâlnită de obicei în cazul raselor utilitare, sau în timpul probelor de dresaj, moartea subită prin comoţie cardiacă se caracterizează prin instaurarea bruscă a fibrilaţiei ventriculare, urmată rapid de stopul cardio-respirator. Mecanismul de producere a fibrilaţiei ventriculare este reprezentat de traumatisme moderatușoare în zona de proiecţie a ventriculului stâng. Fiind o comoţie, este de la sine înţeles că nu se produc leziuni majore la nivelul toracelui (fracturi costale sau

www.veterinarul.ro

sternale), sau rupturi de miocard, urmate de hemopericard. Fibrilaţia ventriculară se instalează în urma unei lovituri moderate la nivelul ventriculului stâng atunci când acesta se găsește în perioada de repolarizare. În majoritatea cazurilor, comoţia cardiacă este greu de diagnosticat în timp util, datorită trecerii directe de la ritmul sinusal la fibrilaţie ventriculară și al locului în care se produce (parcuri, ședinţe de dresaj, locuri de joacă special concepute pentru câini etc). În cazul felinelor, loviturile moderate în zona toraco-sternală, căzături de la înălţime

CARDIOLOGIE

Fig. 3 Tahicardie supraventriculară de natură extracardiacă la câine,fără răspuns la manevre vagale.

Fig.2 Trecerea de la ritmul sinusal la oprire sinusală și ulterior la fibrilaţia ventriculară (ultimul traseu electrocardiografic), același caz.

redusă, sunt suficiente pentru a produce comoţia cardiacă. Ca urmare a staţiunii patrupedale, un alt mecanism de producere a comoţiei cardiace (diferit ca frecvenţă de patologia umană), este reprezentat de alunecările accidentale în timpul alergării, sau în timpul efectuării examenelor de lucru, traumatismul realizându-se la contactul cu solul denivelat sau cu obstacole relativ solide. În mod constant, clinicienii explică moartea bruscă produsă în afara cabinetelor prin infarctul miocardic acut, care este de altfel o altă cauză a exitusului subit, dar care la animalele de companie are o incidenţă redusă la pacienţii fără boli cardiace cunoscute, sau cu antecedente patologice grave. Teoretic, stabilirea diagnosticului de infarct miocardic acut, atunci când pacientul supravieţuiește, se face prin criteriile de evaluare electrocardiografică și obligatoriu confirmare biochimică, alături de tabloul clinic (redus însă faţă de cel întâlnit în patologia umană). Ulterior, cu ajutorul ultrasonografiei și electrocardiogramei se poate evalua gradul de hipokinezie regională și confirma zona miocardului afectată de ischemie.

Revenind la etiologia morţii subite, există bineînţeles și alte tipuri de leziuni extracardiace responsabile de sistarea bruscă a funcţiilor vitale (traumatisme cranio-cerebrale cu abolirea centrilor nervoși cardio-respiratori, comoţia cerebrală, accidentele vasculare etc.), leziuni care ar trebui luate în calcul și diagnosticate ne-

22 Veterinarul

n

iulie 2011

Fig. 4 Ruptură de miocard atrial în cardiomiopatia dilatativă la câine

cropsic prin examene morfo-patologice pentru stabilirea cu exactitate a situaţiei cauzatoare de moarte a pacientului. În cazul afecţiunilor cardiace cronice, după cum aminteam anterior, exitusul nu reprezintă o situaţie neobișnuită sau surprinzătoare, situaţie care nu naște controverse sau litigii, datorită proceselor anatomopatologice deja foarte bine cunoscute și studiate. Inundaţia alveolară produsă în edemul pulmonar cardiogenic, tromboembolismul acut întâlnit în cardiomiopatiile dilatative cu funcţie sistolică redusă, necrozele hepatice datorate congestiei venei centrolobulare, șuntarea perfuziei renale cu instalarea insuficienţei de organ, ischemia și infarctizarea segmentelor digestive ș.a.m.d., sunt într-o mare măsură leziuni care pot fi depistate în timp util, datorită evoluţiei cronice. Aritmiile nesusţinute, care pot apărea și în cazul pacienţilor cu funcţie cardiacă relativ, sau aparent normală, mai ales atunci când sunt induse de cauze extracardiace (Fig. 3), pot fi subiect de litigiu între medicul clinician și proprietar, sau între medic și crescător/comerciant.

Tulburările grave de metabolism, influenţează direct funcţia cardiacă, și necesită excluderea deo bicei ante-mortem ca și potenţială cauză a morţii subite (hiperpotasiemie, hipopotasiemie, acidoză și alcaloză metabolică gravă etc.).

Datorită neînţelegerii complexităţii situaţiilor patologice care pot produce moartea subită (cu etiologie cardiacă),

www.veterinarul.ro

cât și a lipsei unei legislaţii sau a unui protocol de investigaţie necropsică, care să certifice obligativitatea investigaţiei post-mortem, există în actualitate această multitudine de litigii fără o rezolvare știinţifică și deontologică.

Tot la capitolul boli cardiace cronice, instalarea stopului cardio-respirator se poate produce prin ruptura miocardului atrial sau ventricular (Fig. 4), în cazul cardiomiopatiilor dilatative cronice, sau prin instalarea insuficienţelor valvulare prin leziuni ale aparatelor subvalvulare (rupturi ale cordajelor tendinoase și/sau mușchi papilari). În concluzie, etiologia stopului cardiac și mecanismele de producere ale acestuia, prin diversitatea de afecţiuni cardiace și extracardiace întâlnite în practica de zi cu zi, necesită o mai mare atenţie asupra stabilirii unui diagnostic de certitudine de fiecare dată când investigăm clinic și paraclinic, din considerente medicale cât și deontologice, pentru a crește șansele de supravieţuire a pacientului, dar și pentru a nu iniţia polemici și litigii în detrimentul profesiei de medic veterinar.

dr. Florin Leca Cabinet veterinar Doctor's Vet Univers

Importanța utilizării uleiului de pește (Omega 3 și Omega 6) în dermatitele atopice la câini Tratamentul tradițional în bolile caEicosanoizii sunt sintetizați din acizi nine de piele pruritică se bazează în grași polinesaturați C-20: DGLA, AA și principal pe glucocorticosteroizi și an- EPA. tihistaminice, medicamentul mai nou Prin reacții enzimatice acești acizi fiind reprezentat de ciclosporină. Pe sunt metabolizați în diverse tipuri de termen lung eicosanoizi tratamentul cu ce proglucocorticostevoacă diroizi produce v e r s e efecte secuntipuri de dare adverse. reacții inDe aceea, mulți flamatorii . medici veteriCei deviați nari recurg la din AA metode alternaprovoacă tive de reducere reacții proa proceselor ininflamatoflamatorii ale rii în ce pielii. Cea mai timp ce folosită metodă DGLA și alternativă de EPA au un reducere a inefect mai flamațiilor pielii puțin inflaeste folosirea de mator sau acizi grași , vitachiar antimine și oligoeinflamator. lente.

De acea Testele efecrăspunsul tuate au deanti-inflam o n s t r a t mator al eficiența acilor organisgrași omega 3 și mului aniomega 6 în remalului Desaturarea și prelungirea acizilor ducerea simptopoate fi de melor clinice la asemenea grași Omega 6 și Omega 3 și producâini cu dermamanipulat cerea eicosanoizilor tite atopice. Niprin suplivelul crescut de mentarea LA: linoleic; GLA: γ-linolenic acid; omega 3 și în dieta AA: arachidonic acid; ALA: α-linolenic omega 6 (EPA, animalului acid; EPA: eicosapentaenoic acid; DHA: DHA și GLA) de acizi docosahexaenoic acid. descurajează grași . reacțiile inflaPrintr-un matorii hiperreceptive. Acizii grași din aport extra de EPA și DHA pre-format compoziția membranei celulare afec- (ulei de pește oceanic) va rezulta mai tează răspunsul imunitar, deoarece o mult DGLA în membranele celulelor parte a acestor acizi grași din mem- animalului, ceea ce va conduce la probrane se pot metaboliza în eicosanoizi ducția redusă de eicosanoizi pro-infla(prostaglandine, leucotriene, trombo- matorii și creșterea producției de xane și hidroxi-acizi grași). Acești ei- eicosanoizi anti-inflamatorii, având ca cosanoizi afectează multe din efect ameliorarea răspunsului inflaprocesele de răspundere imunologică. mator.

Încercați Benzile și Plasturii Anti-Lins pentru a preveni lingerea, mușcarea sau chiar roaderea în următoarele situații: z Zone sensibile (iritații, dermatite) z Granuloame (nodule sau răni deschise) z Răni chirurgicale z Zone afectate ca: labe, picioare, coada, piept, stomac, coate, posterior.

Compoziția Plasturilor/Benzilor: amestec natural de piper roșu, oregano, pudră de lămâie și ulei de cuișoare - descurajează într-un mod sigur și efectiv animalul care dorește să deranjeze rana sau iritația, creând astfel oportunitatea unei vindecări mai rapide.

NU AFECTEAZĂ MOBILITATEA ȘI COMPORTAMENTUL! POT FI APLICATE PE ORICE ZONĂ A CORPULUI!

Importator în România al produselor Nurtured PETS UK

SC ALLPET DISTRIBUTION SRL Str. Justiției, Nr. 47-49, București Tel: 031/ 436.7915; 0733/ 598.562 0735/ 105.706 Dr. Vet. Iulius Toma allpetd@yahoo.com; www.allpet.ro

IMAGISTICĂ

Rezonanţa magnetică în patologia tumorală a coloanei vertebrale Neoplazia este unul din diagnosticele diferenţiale de luat în considerare când se evaluează un câine cu semne neurologice ce fac trimitere la afecțiuni ale coloanei vertebrale. Neoplasmele pot fi clasificate, în funcţie de ţesutul de origine, ca tumori originare din: ţesutul neuronal propriu zis, structurile protectoare spinale (meningele, vertebrele), metastaze la distanţă de la o altă tumoră primară.

E

xplorarea imagistică joacă un rol deosebit de important în diagnostic, fiind esenţială atât în etapa preterapeutică (pentru diagnosticul precoce al tumorilor și stadializare) cât și în cea postterapeutică (pentru detectarea recidivelor tumorale).

Nu de foarte mult timp intrată în uzul clinic, în special în domeniul veterinar, rezonanţa magnetică, ca urmare a contrastului tisular superior pe care îl oferă și posibilităţii obţinerii de secţiuni în toate cele trei planuri (sagital, coronal și axial), reprezintă metoda de diagnostic de elecţie în cadrul tumorilor, fiind mult superioară celorlalte tehnici imagistice.

Rolul rezonanţei magnetice în patologia tumorală este de a detecta, caracteriza și stadializa leziunea.

Biopsia urmată de examenul histopatologic reprezintă metoda gold-standard care poate preciza cu certitudine natura benignă sau malignă a unei tumori precum și tipul tumoral.

Neoplasmele care afectează măduva spinării pot avea una din cele trei localizări anatomice: extradural, intradural-extramedular sau intramedular. Aproximativ 50% dintre tumori sunt extradurale, 35% intradural-extramedulare și 15% intramedulare.

Neoplasmele extradurale Tumorile extradurale își au originea în afara durei mater. Aceste tumori cel

24 Veterinarul

n

iulie 2011

Examenul RM evidenţiază o formaţiune polilobată cu structură neomogenă dezvoltată la nivelul sacrului cu extensie pelvină. Formaţiunea invadează sacrul, găurile sacrate, se extinde la nivelul arterei sacro-iliace drepte, intră în găurile de conjugare L7-S1 şi pare a se extinde în spaţiul epidural L7-S1. La nivelul pelvisului invadează spaţiul parasacrat, comprimă rectul pe care îl deplasează anterior. Formaţiunea invadează postero-lateral dreapta muşchiul paravertebral posterior din regiunea sacrată şi muşchiul gluteu.

mai des provin de la nivelul osos și cuprind osteosarcomul, fibrosarcomul, hemangiosarcomul, mielomul multiplu și condrosarcomul. Osteosarcomul, fibrosarcomul și hemangiomul vertebral pot fi de asemenea metastaze și de aceea trebuie descoperită tumora primară. Alte tumori pot metastazeaza în ţesuturile adiacente vertebrelor determinând astfel compresii medulare. Un exemplu ar fi metastazarea adenomului prostatic în limfonodurile sublombare cu eventuala invazie a vertebrelor lombare. Tumorile maligne metastazează la nivelul vertebral pe calea hematogenă. Multe alte ne-

www.veterinarul.ro

oplasme metastazează la nivelul vertebrelor, tumori ca adenocarcinomul de glandă perianală, carcinomul mamar, carcinomul cu celule Sertolli, carcinomul tiroid și feocromocitomul.

Zona lombară este cel mai frecvent loc pentru metastaze, dar nici zonele toracice și cervicale nu sunt excluse, întâlnindu-se tumori și metastaze și în aceste zone. Limfosarcomul este cea mai frecventă tumoră extradurală diagnosticată la câine. Alte tumori diagnosticate la acest nivel, la câine, includ meningiomul și tumora tecii nervului, mixomul, mixosarcom, tumora celulelor plasmatice și lipomul.

IMAGISTICĂ

Formaţiune nodulară cu localizare intradurală-extramedulară, postero-lateral drept, în porţiunea corespunzătoare spaţiului T12-L1, ce comprimă şi deplasează posterior şi lateral stânga măduva spinării. Posibil meningiom sau neurinom.

Neoplasmele intreduraleextramedulare Aceste tumori au originea în afara măduvei spinării dar în spaţiul subdural.

La câini, tumora tecii nervului (Scwanomul și neurofibromul) este cea mai frecventă tumoră întâlnită la acest nivel, dar de asemenea, cu aproximativ aceeași frecvență, au fost raportate și meningioamele și hemangioamele. S-a găsit un caz neobișnuit de tumoră meningeală diseminată, unde tumora ocupa întreaga suprafaţă meningeală a sistemului nervos.

S-au descoperit de asemenea și mixoame sau mixosarcoame la acest nivel.

Blastomul măduvei spinării a fost descris la câinii tineri (până în trei ani) aparţinând raselor de talie mare, în mod special la Ciobănescul German și la Retrieveri. Tumora este în general localizată la nivelul vertebrelor T10 și L2.

Originea histologică a tumorii încă este supusă cercetărilor. Aspectele lezionale au fost atribuite atât ependiomului cât și meduloepiteliomlui, neuroepiteliomului și nefroblastomului.

Neoplasmele intramedulare Tumorile intramedulare sunt situate în spaţiul substanţei medulare și sunt predominant de origine glială. Cel mai întâlnite sunt astrocitomul și ependiomul, dar au fost raportate și cazuri de oligodendrogliom, sarcom nediferenţiat, papilomul plexului coroid și sarcom meningeal. Acest tip de tumori au localizarea frecventă în zona dintre C6 și T2.

Tumorile intramedulare, metastazante, cel mai des întâlnite la câine sunt hemangiosarcomul, limfosarcomul, carcinomul de glandă mamară, melanomul malign și carcinomul tiroidian.

26 Veterinarul

n

iulie 2011

Formaţiune intramedulară la nivelul vertebrelor toracale 2 şi 3, de 2,5 cm CC izosemnal cu măduva, ce expansionează cordonul medular la acest nivel şi determină stenoza canalului spinal.

www.veterinarul.ro

BIBLIOGRAFIE 1. Bagley, R. S., Kornegay, I. N., Page, R. L., Thrall, D. E. Central nervous system. In: Slatter, D. (ed.) Textbook of Small Animal Surgery. Philadelphia: W. B. Saunders, 1993: 2137–2166.

2. Le Couteur, R. A. Tumours of the nervous system. In: Withrow, S. I., McAllen, E. G. (eds.) Small Animal Clinical Oncology. Philadelphia: W. B. Saunders,1996: 393–419.

3. Levy, M. S., Mauldin, G., Kapatkin, A. S., Patnaik, A. K. Nonlymphoid vertebral canal tumours in cats: 11 cases (1987–1995). Journal of the American Veterinary Medical Association 1997; 210: 663–664.

4. Levy, M. S., Kapatkin, A.S., Mauldin, G. N., Mauldin, G. E. Spinal tumours in 37 dogs: clinical outcome and long term survival (1987–1994). Journal of the American Animal Hospital Association 1997; 33: 307–312.

5. Morrison, W. B. Cancer affecting the nervous system. In: Morrison, W. B. (ed.)

Cancer in Dogs and Cats. Baltimore: Williams & Wilkins, 1998: 655–665.

6. Gilmore, D. R. Intraspinal tumours in the dogs. Compendium on Continuing Education 1983; 5: 55–64.

7. Waters, D. J., Hayden, D. W. Intramedullary spinal cord metastasis in the dog. Journal of Veterinary Internal Medicine 1990; 4: 207–215.

8. Kippenes, H., Gavin, P. R., Bagley, R. S., Silver, G. M., Tucker, R. L., Sande, R. D. Magnetic resonance imaging features of tumours of the spine and spinal cord in dogs. Veterinary Radiology and Ultrasound, 1999; 40: 627–633. dr. Florin Eugen Grosu, dr. Laurenţiu Bălan FMV București

TOXICOLOGIE

Principii terapeutice în intoxicaţii la ecvine Unul dintre subiectele mai puţin dezbătute în medicina ecvinelor este cel legat de de intoxicaţiile care pot apărea la acestea, intoxicaţii care în mod frecvent sunt trecute cu vederea la încercarea stabilirii unui diagnostic, tocmai datorită incidenţei lor rare. Totuși, intoxicaţiile la ecvine nu trebuie privite ca o „rara avis“ în practică, deoarece efectele lor sunt frecvent devastatoare și de durată. Prezentul articol dorește a trasa un cadru în ceea ce privește protocolul de terapie al intoxicaţiilor la cabaline, cu menţiunea că subiectul este extraordinar de vast, ca atare va fi prezentată o conduită generală în tratamentul toxicozelor.

P

articularităţile anatomice ale ecvinelor le fac un pacient dificil atât în ceea ce privește diagnosticarea cât și tratarea lor.

Majoritatea toxicozelor la ecvine sunt legate de pășune, furaje, eventual iatropatii.

O atenţie deosebită trebuie dedicată anamnezei (numărul de animale afectate, practicile de furajare, managementul hergheliei, administrare medicamente, acces la substanţa toxică etc.)! Examinarea clinică și examenul necropsic atent al animalelor deja decedate sunt instrumente valoroase în diagnosticarea acurată. Desigur, cunoașterea plantelor locale este și ea un avantaj în determinarea posibilei sursei de contaminare.

Majoritatea intoxicaţiilor la ecvine se manifestă acut, frecvent afectând mai mulţi membri ai unei stave (în special toxicozele datorate plantelor toxice, furajelor/apei contaminate etc.), ca atare ele reprezintă o adevărată provocare, fiind considerate urgenţe absolute și necesitând o bună coordonare: punerea unui diagnostic, determinarea sursei, luarea măsurilor de protecţie. Terapia în sine este cea de susţinere, deoarece diagnosticul în toxicoze, în special în teren, nu poate fi întotdeauna 100% sigur, decât după confirmarea laboratorului- când

28 Veterinarul

n

iulie 2011

cu hipo- sau hiperventilaţie, sau când se suspectează dereglări acido-bazice.

Susţinerea funcţiei cardio-vasculare (șoc, hipotensiune). Funcţia car-

frecvent este prea târziu pentru antidotul care poate nici nu există pentru substanţa în cauză.

Terapia de bază După cum s-a subliniat mai sus, majoritatea toxicozelor provocate de plante nu au un antidot specific, ca atare singura soluţie este tratamentul de decontaminare. Cele trei principii pe care se merge în aceste afecţiuni sunt terapia de urgenţă, terapia simptomatică și terapia de susţinere încununată de o monitorizare atentă a pacientului. Acestea le voi prezenta în cele ce urmează într-un format cât mai schematic pentru o privire de ansamblu simplificată.

1. Terapia de urgenţă Stabilizarea pacientului: Eliberarea căilor respiratorii (ad-

ministrarea de oxigen, intubaţie și ventilaţie sau chiar o traheotomie) dacă este nevoie. Trebuie reţinut că efortul respirator scade în intoxicaţii, sau pot apărea obstrucţii traheale. Dacă există posibilitatea, o analiză a gazelor sanguine ar fi bine venită în cazul animalelor dispneice,

www.veterinarul.ro

diacă este normală doar dacă există un volum circulant adecvată, perfuzie tisulară și un echilibru acido-bazic corespunzător. Fluidoterapia acută se efectuează cu soluţii saline echilibrate, de tipul Ringerului lactat, luându-se în considerare necesarul zilnic și pierderile apărute, o doză-ghid de menţinere ar fi 50-80 ml/kg/zi, mai multe detalii se pot găsi mai jos. Tratarea disritmiilor cardiace (în intoxicaţia cu organofosforice și carbamaţi, leandru, Monesin) se va adapta obligatoriu la simptomele apărute- de exemplu bradicardia (organofosforice) se tratează cu sulfat de atropină 0,02-0,10 mg/kg m.c. 25% iv, restul sc/im.

Susţinerea SNC- managementul crizelor convulsive, hiperreactivităţii este dificilă la animalele mari, deoarece o terapie exagerat de agresivă poate duce de la depresie la hiperexcitaţie și invers. Totuși, caii hiperreactivi, în crize convulsive trebuie obligatoriu sedaţi, atât pentru continuarea terapiei cât și pentru prevenirea accidentelor: l Benzodiazepine (Diazepam 0,5-1,5 mg/iv), atenţie la administrarea repetată (depresie respiratorie și a SNC)! l Barbiturice (Fenobarbital 5-15 mg/kg în ser fiziologic pe o perioadă de 30 de minute) l Analepticele respiratorii (Doxapram 5-10 mg/kg iv)- sunt însă foarte controversate, deoarece au o acţiune scurtă.

Controlul hipertermiei, frecventă la pacienţii convulsivi se va efectua agresiv și rapid: comprese cu gheaţă, clisme cu apă rece, administrarea de fluide iv reci.

Nu se vor administra antipiretice în intoxicaţii.

Decontaminarea la cabaline

Imposibilitatea de a voma îngreunează situaţia, însă decontaminarea stomacului este obligatorie (NU prin provocarea vomei!), desigur însă în limitele logice: efectuarea unui sondaj naso-

gastric cu scop de lavaj la mai mult de o oră-două de la ingerarea toxicului este futilă. Desigur că în cazul animalelor inconștiente, se va renunţa la lavajul gastric. Dacă acesta se efectuează, se vor folosi sonde cu lumenul larg, pentru a antrena chiar și particulele mai grosiere de furaje și cantităţi foarte mari de apă.

Este indicat să se folosească un furtun de pompieri, cu presiune reglabilă, nu furtune de grădină sau alte improvizaţii, în special pentru a calcula cantitatea introdusă odată (în jur de 4 litri) și pentru a nu introduce apa cu prea multă presiune.

Administrarea de cărbune medicinal, 2-5 g/kg fie gel (preparat de uz ecvin) sau pulvis, amestecat cu aproximativ 4 litri de apă, administrat pe sondă nazo-gastrică și menţinut in situ 20-30 de minute.

Acesta este foarte eficient în absorbţia multor toxice ( de ex. stricnină, insecticide, ierbicide etc), dar nu și a metalelor sau alcoolurilor. Eficacitatea acestuia este dependentă de doză. După absorbţia toxicului, orice reziduu de cărbune trebuie eliminat. Lavajul gastric simplu are rezultate incerte.

Ulei mineral (parafină) 2-4 litri/500 kg (laxativ) po sau administrarea de purgative saline pot avea și ele efecte benefice, prin accelerarea clearance-ului intestinal al toxicului: l Sare Glauber (sulfat de Na 1g/kg dizolvat în 4 L apă caldă po) l Sare Epsom (sulfat de Mg 0,2-1 g/kg dizolvat în 4 L apă caldă po), atenţie însă la simtomele de toxicitate renală (intoxicaţie cu Mg). În cazul contactului toxicului cu pielea, în special cele lipofile (insecticidele) se va spăla calul cu multă apă și șampon, iar la nevoie chiar și cu detergent de vase.

Spălarea trebuie repetată până când mirosul chimic al substanţei dispare. Dacă animalul a fost expus unei substanţe sub formă de pulvis, acesta nu se va spăla, deoarece udarea va duce la o absorbţie crescută, ci se va peria calul cu atenţie, sau chiar aspira.

2. Tratamentul simptomatic Acesta implică tratarea simptomelor specifice fiecărei intoxicaţii, astfel că o prezentare pe larg este imposibilă. Ca exemplu vom lua intoxicaţiile cu insecticide organofosforice sau organoclorurate, unde apar frecvent simptome muscarinice (hipersalivaţie, diaree, fasciculaţii musculare). Tratamentul simptomatic al acestora este reprezentat de atropină 0,2 mg/kg, 25% iv, restul sc/im.

3. Tratamentul de susţinere Fluidoterapia de urgenţă

Evaluarea statusului hidro-electrolitic (posibilitatea apariţiei șocului hipovolemic, edemului pulmonar etc) este necesară pentru stabilirea tipului de fluid folosit (cristaloid versus coloid). Aplicarea unui cateter iv în vena jugulară la prezentarea pacientului în clinică este obligatorie (în deshidratări grave se pot plasa două, pe ambele părţi ale gâtului, cu administrare de fluide în bolus). Cateterele standard pt ecvine sunt de 14 G, dar se pot folosi cele de 12 sau 10G în cazul administrării de urgenţă. Fluidoterapia acută (în prima oră): se recomandă administrarea fluidelor în doză de până la 60 ml/kg iv, urmate de o doză calculată ca necesar pe 24 de ore. Doza se adaptează în funcţie de gradul hipovolemiei și a deshidratării.

Calcularea ratei de administrare depinde și de diametrul cateterului utilizat. Volumul de fluide administrate se calculează după algoritmul: doza de menţinere + corectarea deshidratării + pierderile curente.

Dozele de menţinere: 60 ml/kg/zi adult, 70-80 ml/kg/zi mânz. Corectarea deshidratării se efectuează după calcularea următoarei formule: Volumul de fluide (L)= gradul deshidratării (%) x masa corporală (kg). Ca regulă generală, fluidele se administrează în bolus până la corectarea deshidratării, urmând ca la trecerea pe doza de mentenanţă să modifice și rata de administrare.

Managementul durerii este absolut necesar atunci când discutăm despre terapia urgenţelor la ecvine, de orice natură ar fi ele. Şocul psihogen, produs de durere nu trebuie neglijat mai ales la această specie sensibilă la stimulii dureroși. l Metamizol sodic 20-50 mg/kg iv lent, im tid l Flunixin meglumine 0,25 mg/kg strict iv, im sid (se recomandă folosirea unui cateter pre-plasat pentru administrarea iv, dacă nu există siguranţa administrării –pentru ca substanţa să nu ajungă în nici un caz perivenos-, se preferă administrarea im, dar nu pe o perioadă lungă de timp). l Butorphanol 0,01-0,02 mg/kg iv sau 0,02-0,1 mg im.

fie prin intermediul soluţiilor iv, dar și a celor administrate po, poate îmbunătăţi clearance-ul renal al toxinelor. Se va evalua atent statusul pacientului și se vor monitoriza pulmonul și funcţia renală pentru a evita eventuala „supraîncărcare“ a sistemului circulator, cele mai frecvente complicaţii fiind edemul pulmonar și cerebral, acidoza metabolică, intoxicaţia cu apă, hiponatremie/potasemie. Se poate folosi orice diuretic la nevoie (furosemid 0,51mg/kg iv, manitol 0,25-1,0 g/kg iv timp de 20 de min), cele mai indicate în medicina ecvină sunt substanţele tiazidice (benzotiadiazină 0,5-1,0 mg/kg im, sc sau po sid). Se va lua în calcul și gradul de afectare al funcţiei renale, furosemidul spre exemplu nu este util la animalele cu perfuzie renală scăzută. Alcalinizarea sau acidifierea urinii sunt procedee utilizare frecvent în medicina umană, dar este necesar un diagnostic corect pentru ca acestea să poată să își dovedească eficienţa.

Alte măsuri terapeutice în intoxicaţiile la cabaline l Hemodializa și dializa peritoneală sunt eficiente în medicina umană sau a animalelor de companie, dar complet nefezabile în medicina animalelor mari, datorită logisticii și a costurilor. l Antidoturile: eficienţa lor depinde de diagnosticul corect, trebuie luat în seamă faptul că multe dintre ele sunt toxice la rândul lor.

Eutanasia

În cazurile grave, la care evoluţia bolii nu justifică tratamentul sau din oricare alt motiv proprietarul hotărăște aceasta, se va lua în considerare eutanasia. Protocol de eutanasiere la ecvine: Pentobarbital + Fenitoin (Euthasol®), doza este de 0.22 ml/kg IV. Ca și concluzie, principiile terapeutice în intoxicaţiile la cabaline sunt direcţionate către stabilizarea funcţiilor vitale ale animalului, trebuind să fie efectuate de obicei fără prezenţa unui diagnostic definitiv, ca atare terapia se va baza pe simptomele clinice prezentate de animal și pe principiile medicale cunoscute la perfecţie de către medicul veterinar.

Diureza forţată Majoritatea toxinelor se elimină prin intermediul rinichiului, ca atare creșterea ratei de eliminare renală a toxicului reprezintă un scop important în terapia intoxicaţiilor. Producţia de minim 2 ml/kg/h,

Alexandra Păvăloiu, DVM, MVSc & PhD student FMV Cluj Napoca

29

NEUROLOGIE

EXAMINAREA CLINICĂ - partea I Examinarea neurologică la rumegătoare sursa foto: http://www.colorado.edu/intphys/iphy3415/models/brain_sheep_inf.html

O examinare neurologică trebuie efectuată ori de câte ori istoricul, plângerile, sau constatările fizice sugerează implicarea sistemului nervos. Obiectivul examinării neurologice este localizarea zonei în care este afectat sistemul nervos.

A

desea și mai ales în neurologie, practicienii încearcă să asocieze un semn clinic unei anumite boli, omițând anomalii semnificative. Ar trebui folosit un formular de examinare neurologică pentru a avea garanția că toți nervii și toate reflexele sunt evaluate, că se înregistrează constatările și că se permite astfel monitorizarea îmbunătățirii sau deteriorării stării animalului.

Lista cauzelor posibile este stabilită bazându-ne pe semnalmentele și istoricul pacienților. Din păcate, așa cum se întâmplă mai ales la animalele producătoare de alimente, un istoric realizat temeinic este de cele mai multe ori inexistent. Nu putem subestima în nici un fel puterea observației în neorologia animalelor de fermă.

Examinarea neurologică are șase părți:

1. Statusul mental 2. Nervii cranieni 3. Mersul și postura 4. Reacțiile posturale 5. Reflexele spinale 6. Răspunsul la durere

Dintre acestea, statusul mental și mersul și postura sunt cele mai importante în localizarea leziunii.

Statusul mental Evaluarea statusului mental oferă cele mai importante indicii în diferențierea bolii intracraniene de cea extracranială.

Anomaliile statusului mental sunt legate de trunchiul cerebral sau de talamocortex. a. Trunchiul cerebral: excitarea

Cea mai mare parte a parenchimului trunchiului cerebral este format din formațiunea reticulară sau așa numitul Sistem Reticular Activator Ascendent (SRAA). Formațiunea este responsabilă pentru statusul excitării animalului.

Atunci când este afectat, animalul devine

30 Veterinarul

n

iulie 2011

Creier oaie – vedere inferioară

somnolent. Pe măsură ce boala progresează, intervine prostația, apoi coma.

Somnolența este cel mai adesea prezentă în momentul examinării la animalele la care este implicat trunchiul cerebral.

Animalul este astfel mai liniștit, fiind în același timp conștient de împrejurimile sale, răpunzând în mod adecvat la stimulii din mediul înconjurător. Evaluarea critică a comportamentului animalului este de o importanță majoră; aceasta se face când pacientul nu este stimulat, atunci când este abordat. În cazul în care boala este asociată cu o diminuare a stării de excitare, boala este localizată la trunchiul cerebral. b. Talamocortex: comportament

Talamocortexul implică funcționarea cognitivă. Anomaliile pot fi evidente la pacienții care se învârt compulsiv sau care împing capul atunci când sunt examinați. Totuși, în cele mai multe cazuri, aceste semne nu sunt prezente. Animalul este de regulă supus și reacționează slab la ceea ce îl înconjoară. Poate chiar sta departe de cireadă. Se observă astfel dezinteresul față de mediul în care se află, precum și separarea de acesta. Animalul se poate ciocni de lucruri. În boala cor-

www.veterinarul.ro

ticală, orbirea este mediată central. Reflexele pupilare sunt normale în lumina lămpii de diagnostic, dar se constată absența bilaterală a răspunsurilor reflexe la nivelul ochiului prin amenințare. Din punctul de vedere al medicului veterinar, este adesea dificilă separarea anomaliilor statusului mental, legate de scoarța cerebrală de cele legate de trunchiul cerebral.

Informația adunată de-a lungul timpului și observarea animalului în timpul examinării trebuie să fie evaluate critic, ținând cont de funcțiile fiecărei dintre cele două părți ale creierului. Cele patru teste ale examinării neurologice care evaluează talamocortexul includ o evaluare a statusului mental, răspunsul la amenințări, răspunsurile la stimularea septului nazal și poziționarea proprioceptivă. Rezultatele pot fi alterate la animalele fricoase, dar anomaliile ar trebui să fie atunci bilaterale și simetrice.

Nervii cranieni Există 12 perechi de nervi cranieni, numărate de la I la XII, de la cel mai rostral până la cel mai caudal. Nervii cranieni I (olfactivi) și II (optici) sunt asociați cu talamocortexul și sunt localizați rostral la baza talamocortexului. Nu-

cleele nervilor III (oculomotor) și XII (hipoglos) sunt localizați în trunchiul cerebral.

Memorarea localizării nucleelor fiecărui nerv cranian ajută lozalizarea leziunii în prezența unui deficit de nerv cranian mediat.

Nervii cranieni sunt descriși astfel: Talamocortex I Nervul olfactiv II Nervul optic

tice și cortexurile occipitale.

Gestul de amenințare trebuie efectuat adecvat pentru a obține un răspuns fiabil. Acesta nu este reflex deoarece implică creierul. Prezența unui răspuns la amenințare este în analogie cu maturitatea cerebelului. Ar trebui să fie prezent încă de la sfârșitul primei săptămâni de viață a animalului, la animalele producătoare de alimente.

Cum să efectuezi testul

Mezencefalul III Nervul oculomotor IV Nervul Trohlear Puntea lui Varolio V Nervul trigeminal motor Șanțul bulbopontin V Nervul trigeminal senzitiv VI Nervul abducent VII Nervul facial VIII Nervul vestibulocohlear Bulbul rahidian IX Nervul glosofaringian X Nervul vag XI Nervul accesoriu XII Nervul hipoglos Nu există nici un test clinic sigur pentru evaluarea nervului I. Nervul IX (accesoriu) are intrări axonale împreună cu primii trei nervi spinali cervicali și deficitul său este mascat dacă ceilalți nervi sunt intacți.

Ca o consecință, nervii I și IX nu pot fi examinați.

Nervul cranian II: Nervul optic și căile vizuale (Răspunsul la amenințare) Rolul nervului optic este de a duce imaginea de la retină la cortexul vizual. Răspunsurile reflexe la amenințare nu evaluează numai nervii optici dar și căile vizuale în întregime (retine, nervi optici, chiasmă optică, căile de conducere, cortex occipital). Nervul optic necesită de asemenea nervi faciali și nervii cerebelului intacți. Toate aceste structuri trebuie să fie intacte pentru a obține un răspuns.

Căile vizuale includ două părți: o parte extra-parenchimală în retine, nervi optici și chiasmul optic; și o parte intraparenchimală alcătuită din tracturile optice, radiațiile op-

Gestul amenințător trebuie să fie efectuat la cel puțin jumătate de metru distanță de capul animalului. Evitați să îi faceți vânt animalului. În acest moment este partea senzitivă a nervului trigeminal care este stimulată. Mâna care nu amenință ține partea opusă a capului și acoperă ochiul care nu este examinat. Răspunsurile fiecărei părți sunt apoi comparate. La vacă, nu este nevoie să acoperiți ochiul care nu este acoperit deoarece globii oculari sunt poziționați lateral.

BIBlIografIe 1. BOLI VIROTICE ȘI PRIONICE ALE ANIMALELOR- prof dr. Radu Moga Mânzat 2.

A SYSTEMATIC APPROACH TO DISEASE OF THE NERVOUS SYSTEM OF LIVESTOCK: http://www.fao.org/docrep/fiel d/385559.htm 3.

FOOD ANIMAL PRACTICE - David E. Anderson, D. Michael Rings 4. VETERINARY NEUROANATOMY AND CLINICAL NEUROLOgY Lahunta glass Continuarea acestui articol o puteți citi în numărul următor al Revistei Veterinarul.

dr. Ciprian Radu Cabinet veterinar AsistVet

ETOLOGIE Încadrarea microclimatului printre principalii factori cu implicații în producția și sănătatea animalelor de grajd, în protecția muncii și protecția mediului este pe deplin justificată și-și păstrează evident semnificația și în legătură cu îngrășarea porcilor. Fără a diminua importanța celorlalți factori de mare pondere ca furajele și furajarea, apa, rasa (hibridul), starea de sănătate a efectivului, tipul și starea adăpostului, nu este totuși suficient recunoscută influența microclimatului în exprimarea potențialului biologic al animalelor.

A

mbianța porcului la îngrășat trebuie să se încadreze între anumite limite de toleranță pentru temperatură, umiditate, volumul și mișcarea aerului, concentrația în gaze nocive, încărcătura de praf, luminozitate.

Aceste limite sunt azi aproape unanim acceptate și dirijate, în adăposturile moderne, cu mijloace tehnice, uneori prin sisteme de ventilație sofisticate.

Cel mai frecvent ventilația are ca obiectiv parametrul temperatură la care de curând s-au adăugat umiditatea relativă și conținutul de gaze cu efect toxic (amoniacul), controlate electronic. Cu toate acestea apar des probleme chiar și în spațiile supravegheate. Se nasc în continuare inconveniente în privința stării de sănătate și a comportamentului la efectivele îngrășate pentru că nici una dintre instalațiile de aerisire nu poate să fixeze, să evacueze sau să diminueze satisfăcător volumele considerabile de praf care sunt neîntrerupt generate în adăposturi. Este deci eronată concepția că tema microclimat a fost soluționată.

Tranzitul permanent al aerului prin spațiul grajdului susține uscăciunea, formarea și turbionarea prafului. AmoniaTab.1 Limite pentru gaze nocive* Amoniac (NH3) Dioxid de carbon (CO2) Monoxid de carbon (CO) Hidrogen sulfurat (H2S)

< 10 ppm < 3000 ppm < 10 ppm 0,5 ppm

*Mehlhorn 2002

cul, dioxidul și monoxidul de carbon, hidrogenul sulfurat, metanul, nu sunt noxe care, în cazul funcționării normale a ventilației, să devină periculoase. La atingerea unor concentrații nocive nici nu se ajunge. Menținerea lor între limite (Tab.1) este stăpânită și poate fi considerată o chestiune rezolvată.

32 Veterinarul

n

iulie 2011

Microclimatul în adăpostul porcilor la îngrășat Observații din practică Rămâne murdăria aerosolizată (praful) agentul nesoluționat, mutat eronat în planul doi al atenției, nefiind practicată nici o acțiune directă, eficiența, de control asupra lui, pentru că se consideră, nejustificat, ca fiind atribuția ventilației. Din aceste considerente prezentul articol se va ocupa în mod special cu această problemă, lăsând deoparte aspectele legate de ceilalți factori, bine studiați și cunoscuți.

Pneumopatiile, ca termen generic pentru influență, pneumonie enzootică, PRRS, aspergiloza, micoplasmoza, circoviroza (PVC 2), ș.a. trebuie atribuite deci prevalent aerosolilor din grajd. Porcul este de fapt dotat, de la nas la bronhiole, cu multiple mecanisme de apărare, dar acestea sunt deseori înfrânte de invazia masivă a prafului. În ansamblu, praful poate fi considerat ca fiind suma tuturor microparticulelor negazoase care plutesc în aer. Originea lor este diversă, ele constând în primul rând în escuamări de pe suprafața corpului porcilor (excremente uscate, epitelii), expectorații, praf din furaje, așternut, etc.

www.veterinarul.ro

Stabilirea și respectarea unui parametru orientativ pentru volumul tolerabil de praf, în condiții de producție, este foarte dificil. Definirea în detaliu a prafului momentan este imposibilă cu atât mai mult cu cât compoziția lui poate varia la intervale scurte. Se deduce că aceste impurități atmosferice sunt compuse dintr-o multitudine de substanțe anorganice și organice, multe biologic active, neavând nici o constantă în păstrarea raportului dintre ele. Fapt este că îmbolnăvirile tractusului respirator se produc prin aportul aerogen de germeni (viruși, bacterii, endotoxine, spori de micelii etc.) alergene și alte substanțe nocive. Teoretic concentrația acestora nu ar trebui să ajungă la nivele periculoase de virulență sau toxicitate.

Praful este însă ubicvitar și nu poate fi eliminat din adăposturi. Doar volumul total și, într-o oarecare măsură, compoziția lui, pot fi influențate. În boxele porcilor se ajunge, datorită raportului minimalizat dintre animal și volu-

mul de aer la concentrații permanent ridicate de praf. Volumul de aer propriu zis, în care porcul este obligat să respire întreaga viață, este redus, de fapt, la sub dublul dimensiunilor sale corporale. În acest spațiu praful este generat continuu iar mecanismele de reglare a microclimatului acționează cel mai slab.

Aici sunt eliminate excrementele, se găsește spațiul de furajare, odihna și mișcare.

Față de această stare de lucruri, atitudinea frecventă de prevenire și tratare a bolilor condiționate de această etiologie, cu medicamente, cel mai des cu antibiotice, denotă o necunoaștere a complexului cauzal, o încadrare greșită a patogenezei. În cele ce urmează sunt expuse observațiile și măsurile menite să sprijine aceste raționamente. Ele au fost făcute în Bavaria, Germania, de-a lungul a 12 ani, pe un efectiv mediu de 170 cap. porci la îngrășat, (hibrid dublu LR x Pi), într-un adăpost vechi de peste 30 ani, cu întreținerea pe grătare, cu automate de furajare semiumedă, adăpători cu nipluri, ventilație activă cu 5 trepte, reglabilă manual, fără încălzire.Ventilația funcționa iarna pe treapta 1 și vara niciodată peste treapta 3.

Temperatura în grajd se situa iarna între 20 – 220C, vara ocazional peste 30oC. Popularea se făcea săptămânal cu 10 – 15 purcei, greutatea în jur de 30 kg, pe măsura livrărilor pentru sacrificare de 12 porci pe săptămână, greutatea în jur de 115 kg. Grajdul a fost permanent populat în întreaga perioadă de observație.

Mărimea grupelor în boxe a fost de 10 – 15 porci. Furajarea era asigurată cu două rețete de furaj combinat. (Tab. 2). Înainte de aplicarea procedeului de combatere a prafului, despre care va fi vorba mai jos, în acest grajd domnea o atmosferă uscată, încărcată de praf și un Tab. 2 Rețetele furajere folosite Componente % Furaj Furaj unic unic până de la la 50 kg.

50 kg.

Grâu 50 - 60 40 - 50 Orz 15 - 20 25 - 35 Șrot soia 20 - 21 19 - 20 Ulei soia 1 0,5 - 1 Premix 3 3 Valori nutritive pe kg.

E.M. ( MJ ) 13,0 13,0 Prot.brută (g) 175 145 Lizina (g) 11 10

miros penetrant, chiar în condițiile funcționării normale a ventilației. Orice agitație în efectiv era însoțită de un „cor“ de tuse. Pierderile prin mortalitate se situau la peste 6 %. Erau consumate cantități mari de antibiotice iar sporurile medii / cap / pe zi se plasau în jur de 600 g. Ținând seama de considerațiile introductiv enunțate și de situația economică ne-

34 Veterinarul

n

iulie 2011

Tab. 3 Consumul de apă, energie și timp lucru Indicator Apă (l) kW Timp lucru

pe zi 510 3,2 20 min

pe cap /zi 3 0,019 0,12 min

Tab. 4 Rezultate de producție An agricol 1997 / 98 1998 / 99 1999 / 00* 2000 / 01 2001 / 02 2002 / 03 2003 / 04 2004 / 05 2005 / 06 2006 / 07 2007 / 08 2008 / 09

Spor g/cap /zi 735 732 809 800 827 851 826 836 839 847 847 860

Mortalități -cap.

6 4 0 4 3 5 4 2 7 3 5 1

% 1,0 0,8 0,0 0,8 0,5 0,8 0,6 0,3 1,1 0,5 0,7 0,2

* Numai 1 trim.

satisfăcătoare a îngrășării porcilor, a fost inițiată asanarea microclimatului, cu precădere a spațiului aerian. Un procedeu de spălare a aerului prin aspersare cu apă era evident cea mai adecvată măsură de „curățare“ a aerului. În acest scop a fost folosită o pompă de înaltă presiune deservită manual. Acțiunea se efectua o dată pe zi, indiferent de anotimp, temperatura exterioară, greutatea animalelor sau vârsta. Spălarea privea animalele, suprafețele interioare, aleea de furajare. Consumul de apă și de energie electrică, cât și timpul de lucru sunt redate în Tab. 3.

Datele se referă la un efectiv mediu de 170 capete și o suprafață totală a pardoselii de 200 mp. Reperele cu alte dimensiuni se calculează după caz.

pe per. de îngr. (100 zile) 51000 320 33,3 h

l Mirosul în adăpost s-a redus simțitor. l Cantitatea de praf scade cu 90% .

(după literatura daneză). l Emisiunile s-au diminuat evident. l Animalele se simt vizibil foarte bine, agresiunile în grupă dispar. l Invazia de muște nu mai este o problemă. l Tusea a dispărut cu desăvârșire, numărul de animale bolnave s-a redus extrem. Îmbolnăvirile cu etiologie infecțioasă n-au mai jucat nici un rol. l Canibalismul nu a apărut. l Pe lângă fixarea prafului s-a putut constata și un efect dezinfectant al apei aspersate, explicat prin dizolvarea instantanee a amoniacului atmosferic în jetul de apă. Ia naștere o soluție bazică cu pH 8,7 – 8,9, bacteriostatică! l Dușul activează circuitul sangvin și sistemul imunitar (Efectul Kneipp). l Udarea porcilor nu pune în nici un fel în pericol sănătatea acestora. l Sporurile medii pe cap și zi furajată au crescut cu peste 20 % față de realizările dinaintea aspersării și au rămas tot timpul la un nivel ridicat (tab. 4 și 5) l Deosebit de important este faptul că pe tot parcursul întregului interval de aplicare a procedeului (12 ani) nu au fost folosite niciodată medicamente sau substanțe dezinfectante (de nici un fel). l Dezinfecțiile au fost înlocuite prin spălarea temeinică a boxei cu jet de apă sub înaltă presiune.

Au fost obținute următoarele efecte: l Porcii dispun timp de mai multe ore pe zi de un aer cvasi purificat, sărac în germeni l Umiditatea relativă a crescut la 90 – 100 % și a rămas ridicată în următoarele 24 de ore.

Dr. Teut-Hans Broos Medic Veterinar Tel. 0232 260 354

Tab. 5 Comparație * cu unități asemănătoare Indicator Unit. proprie Nr. Unităti 1 Animale populate 628 Kg.la populare 30,6 Spor total ( kg ) 86,6 Greutate sacrificare ( kg ) Zile furajate 100,7 Spor mediu/zi 860 Consum specific (1:) 2,60 Mortalități % 0,2

Unit. comparabile 36 754** 31,00 86,4 117,1 121,8 709,0 2,93 2,1

* Date oficiale pentu anul agricol 2008 / 2009. ** În medie pe unitate

www.veterinarul.ro

Bavaria 1840 1615** 30,7 85,9 117,4 116,6 118,6 724,8 2,93 2,2

PATOLOGIE AVIARĂ

Leziunile ficatului Ficatul se examinează după detaşarea plastronului sternal, sub aspectul topografiei, culorii şi volumului. Se compară mărimea lui cu talia păsării şi cu parametrii rasei sau liniei. Eviscerarea se face pentru a examina faţa internă a organului, capsula şi fiecare lob, pe toate feţele. În ultimă fază se apreciază duritatea şi friabilitatea.

Hemoragiile prin ruptura ficatului Hemoragiile prin ruptura ficatului sunt foarte des întâlnite la găinile grase, hrănite cu exces de porumb, care prezintă depozite adipoase în pereţii abdominali. Ele pot fi consecinţa unor traumatisme directe sau al unor eforturi.

Hemoragiile hepatice apar ca urmare a modificărilor distrofice şi hipoxice şi/sau infiltraţiilor limfoide a prezenţei unor toxice sau supradozajului unor medicamente (coccidiostatice, antibiotice, sulfamide).

Hemoragiile prin ruptură hepatică se produc datorită unor traumatisme sau datorită măririi friabilităţii hepatice şi/sau vasculare.

Perihepatita fibrinoasă

Se caracterizează prin îngroşarea capsulei hepatice, care are culoare albicioasă iar la suprafaţă prezintă depozite de fibrină, de culoare alb cenuşiu. Este leziunea cea mai frecventă în sistemul industrial de creştere şi exploatare al puilor, dar şi la găinile adulte. Ea apare în infecţiile cu E.coli, Micoplasme, Pasteurelle, Chlamydii.

Fig. 20 Hepatoză grasă - diferite stadii (imagine macro şi microscopică original)

la puii în primele zile de viaţă când este fiziologică şi pasageră, datorită rezorbţiei viteline.

La găinile adulte se datorează alimentaţiei bogate în lipide, excesului de porumb, sau a unor toxice, cum sunt micotoxinele.

Un caz deosebit îl prezintă palmipedele care în mod fiziologic depun lipide de stocaj în ficat, calitate exploatată în producerea de ficat gras („foie gras“)

şi cu cea generalizată. Cauzele sunt alimentare (exces de proteină, calitatea proastă a proteinelor, sau lipsa de aport alimentar); mai pot fi cauze infecţioase virale (bronşita infecţioasă) sau bacteriene.

Hepatoza amiloidică în care ficatul, datorită depunerilor de amiloid, devine indurat (dens, omogen, vitros) şi colorat în brun. Datorită acumulărilor de amiloid se produc rupturi hepatice, cu hemoragiile consecutive. Este frecvent la galinaceele cu TBC şi la raţe.

Hepatoze sau distrofii hepatice

Hepatozele sunt cele mai fregvente leziuni ale ficatului. Se caracterizează prin modificarea culorii şi consistenţei. Afectează Fig. 21. Hepatoză amiloidică – imagine histologică (original) găinile şi puii la orice vârstă.

Hepatoza urică se caracterizează Hepatoză granulo-grasă sau grăsoasă

Ficatul are culoare galbenă, lutoasă, este mărit în volum şi friabil. Se observă

prin prezenţa granulelor de uraţi pe suprafaţa capsulei hepatice iar în cazuri grave şi în profunzime. De obicei apare împreună cu guta viscerală, cu cea renală

Hepatita amiloidică este însoţită de pereţi abdominali dilataţi de conţinutul lichid din cavitate. Lichidul este uşor citrin şi prin contact cu aerul se coagulează. Ficatul este mărit, capsula îngroşată devine în fazele avansate fibrozată, lăsând să se vadă cu ochiul liber, zonele de amiloid.

Hepatitele Hepatitele limfohistiocitare

Hepatitele limfohistiocitare sunt mai greu diagnosticabile cu ochiul liber, sunt diagnosticabile microscopic, în infecţiile salmonelice. În fazele avansate, subacute şi cronice ficatul este mărit şi capătă o tentă verzuie (metalică).

35

PATOLOGIE AVIARĂ Hepatitele hemoragice

Se prezintă prin culoarea roşie cu zone hemoragice vizibile sub capsulă.

Este o leziune spectaculoasă în hepatitele virale la boboci sau în intoxicaţiile cu micotoxine la pui şi boboci.

Fig. 24. Hepatite miliare necrotice – imagine histologică - original Hepatitele necrotice în focare mari

Fig 22. Hiperemie hepatică – imagine histologică

Acestea se observă prin diferenţa de culoare şi consistenţă dintre masa ficatului şi zonele necrotice. Se întâlnesc în formele cronice de holeră , sau pot lua forme neregulate şi/sau stelate cum sunt în streptococii şi în histomonoza curcilor. Leziuni asemănătoare, pentru care se face diagnostic diferenţial sunt cele din trichomonoză şi spirochetoză.

Hepatitele hemoragico-necrotice

Se întâlnesc în infecţiile colibacilare subacute (cu tulpini septicemice) şi stafilococice.

Hepatitele miliare necrotice

Este leziunea patognomonică în holera aviară; se prezintă sub forma unor zone mici, indurate, de culoare galbenă.

Dacă fondul ficatului are culoare violacee poate fi vibrioză, iar pe fond verzui poate fi infecţie salmonelică. Diagnosticul de certitudine este cel bacteriologic.

Fig.25. Hepatită necrotică – focare mari – Histomonoză - original Hepatitele granulomatoase

Granuloamele hepatice sunt leziuni mari, caracterizate prin prezenţa granuloamelor albe-gălbui, de dimensiuni variabile, vizibile atât la suprafaţa ficatului cât şi în profunzime. Natura granuloamelor poate fi: TBC, coligranulomatoză, micoze, metastaze ale unor infecţii cum sunt stafilocociile plantare sau chiar depozite de uraţi, în guta generalizată.

Fig. 27 Granulom TBC aviar (imagine microscopică); Col. HE; Ob. 20x Tumorile hepatice

Tumorile hepatice au o incidenţă mai mare la găinile adulte. În ultima vreme vârsta la care sunt diagnosticate histopatologic dar şi morfopatologic a coborât la 4-6 săptămâni. Tumorile cuprind de obicei tot organul, mai rar porţiuni din acesta. În leucoză, ficatul se măreşte, ocupând toată cavitatea abdominală şi chiar toracală. Este de culoare roz-cenuşiu, friabil şi cu strii albicioase pe secţiune.

Dacă în leucoza mieloidă difuză întreaga masă a organului este modificată, în forma nodulară se constată focare cenuşii albicioase de diferite dimensiuni. În leucozele limfoide sau limfoblastoze, cu incidenţă mai mare la adulte, ficatul este imens, reprezentând uneori peste 27% din greutatea corpului.

Dimensiunea şi friabilitatea produc cel mai adesea ruptură hepatică urmată de hemoperitoneu. Diagnosticul diferenţial dintre formele de leucoză se face prin examen histologic. În boala Marek, ficatul este mărit şi cu friabilitate mare, sau prezintă tumori cu aspect slăninos. Poate să apară de la 4-5 săptămâni până la 18-26 săptămâni.

Adenomatoza biliară

Adenomatoza biliară afectează vezica biliară care este mărită cu pereţii îngroşaţi. Fenomenul de stază şi obstrucţie asupra canalului biliar, produce imbibiţia biliară a ficatului. Este întâlnită în micotoxicozele cronice(aflatoxicoză) la boboci şi la pui.

Continuarea textului o puteți citi în numărul următor al revistei Veterinarul Fig. 23 Hepatite miliare necrotice stadiu incipient comparativ cu fază cronică

36 Veterinarul

n

iulie 2011

Fig.26 Hepatită granulomatoasă - TBC - original

www.veterinarul.ro

conf.dr. Eugenia Avram consultant științific Intervet

ANIMALE SĂLBATICE De ce sa necropsiezi un animal sălbatic?

Î

ntr-o grădină zoologică sau colecție de animale sălbatice este de așteptat să existe un anumit procent de mortalitate. Deși nu trebuie privit cu panică faptul că un animal moare, chiar dacă este un animal valoros sau preferat de public (fie ea o felină, o primată sau altă specie emblematică), totuși trebuie investigat cu atenție motivul morții acestuia. În urma unui diagnostic corect, se pot preveni multe probleme: l Se descoperă și corectează greșelile în întreținere sau nutriție, cum ar fi tipicele boli metabolice osoase la reptile. l Bolile parazitare în efective dar și la animalele de hrană. Taenia pisiformis, deși va fi găsită în jurul ficatului sau altor organe la iepure și rozătoare în formă chistică, de fapt afectează carnivorele care sunt hrănite cu carcase de iepuri/rozătoare infestate. Taenia serialis este aproape întotdeauna letală pentru iepurii sau rozătoarele infestate. l Decesele cu etiologie traumatică.

Antilopele și gazelele sunt cunoscute ca fiind extrem de sensibile: dacă sunt speriate, pot alerga în orice tip de obstacol zid, gard și mor în urma fracturilor cervicale. În același timp, aceleași ungulate devin foarte agresive cu animale din aceeași specie dar și alte specii, deci așteptați-vă la multe gazele cu perforații abdominale și/sau toracale. l Infecțiile virale sau bacteriene pot provoca epidemii în rândul grupurilor ținute în captivitate, dar și la animalele sălbatice. Prin prelevarea de probe se poate estima tipul patogenului, virulența sa și eventual antibioticele la care este sensibil.

La ce trebuie să fii atent?

Carcasa unui animal mort poate fi sursa multor infecții periculoase atât pentru cel care realizează necropsia cât și pentru animalele care pot veni în contact cu organele interne, resturile și ustensilele folosite. De aceea, trebuie luate câteva măsuri minime de siguranță: întotdeauna cel care realizează necropsia va purta mănuși de protecție (de preferat mănuși groase de menaj), mască de față (mai ales dacă se necropsiază o pasăre sau o primată), încălțămintea trebuie protejată sau înlocuită cu cizme de cauciuc, și un șorț de protecție (cele de cauciuc, care pot fi spălate și dezinfectate cu ușurință sunt de preferat).

Dacă necropsia se realizează afară,

38 Veterinarul

n

iulie 2011

Necropsia la animalele sălbatice

Realizarea unui frotiu de sânge: se așează o picătură de sânge la un capăt al lamei, apoi este întins în pelicula subțire folosind o a doua lamă așezată în unghi de 45 de grade

aproape de locul unde animalul a fost găsit, este de preferat ca sângele, organele și în general resturile să nu fie lăsate în contact cu solul și mai ales nu trebuie contaminate hrana, sursele de apă și așternuturile celorlalte animale. Totul trebuie împachetat în saci de plastic, iar cadavrul ars sau îngropat la cel puțin 2m adâncime pentru a preveni dezgroparea de către necrofagi. În cadrul organizat al unei săli de necropsie special amenajate, va trebui instalată o baie pentru încălțăminte la intrare (hipoclorit de sodiu sau alte produse).

Multă atenție trebuie acordată zoonozelor. Ca exemple clasice de boli cu potențial letal pentru oameni numărăm: rabia transmisă de carnivore și ungulate, echinococoza transmisă de carnivore, antraxul de rumegătoare și psitacoza de păsări. În cazul primatelor, despre care am discutat în numărul trecut și despre care știm ce riscuri implică, măsurile de siguranță trebuie crescute: se impune folosirea unui combinezon de unică folosință, acoperirea complete a feței cu o mască și ochelari

www.veterinarul.ro

de protecție, folosirea mănușilor duble și dezinfecția strictă a tuturor ustensilelor și suprafețelor folosite.

Boli importante care trebuie recunoscute: Antrax: Rumegătoarele prezintă o splină mărită, turgescența, de culoare închisă, pulpă splenică cu aspect „noroios”; Carnivorele prezintă edem al capului și gâtului. În sânge se vor vedea bacilli de dimensiuni foarte mari (3-10 μm lungime, 1 μm lățime) cu margini drepte și înconjurate de capsulă. Acestea apar izolate sau în lanțuri scurte. Pot fi confundate cu bacilii de Clostridia (aceștia sunt însă mai mici, capete rotunde, și nu prezintă capsula). Pentru a obține sânge (întotdeauna înainte de deschiderea cadavrului) se punctează o venă auriculară sau altă venă periferică și se realizează un frotiu în maniera clasică, și se colorează cu albastru de metilen sau Wright. Carcasele nu vor fi necropsiate, deoarece bacteria va sporula, răspândind-o în mediu.

Sala special amenajată pentru necropsia animalelor sălbatice. A se nota prezența unei anticamere-filtru pentru schimbarea hainelor, suprafețele ușor de dezinfectat, delimitarea zonei „curate“ de zona „contaminată“, sursă ușor accesibilă de apă, spațiu suficient pentru animale de mari dimensiuni Echinococoza: Se prezintă prin chiști clari în ficatul carnivorelor sau rozătoarelor.

Tubercloza: Noduli în parenchimul pulmonar, nodule limfatici măriți sau mucoasa intestinală îngroșată. Vom trata subiectul pe larg într-un număr vitor.

nat (100ml formol 38-40% + 900ml apă distilată + 4g NaCl). Bucățile de organ nu trebuie să fie mai groase de 1cm pentru a fi fixate, dar pot fi suficient de lungi cât să includă toate zonele organului (de la corticala rinichiului la bazinet) sau zona afectată împreună cu zonele normale din jur. O parte organ se scufundă în 10 părți

intestinal, etc. Dacă sunteți în condiții de teren și nu există posibilitatea refrigerării, se vor pune probele în glicerină tamponată (A= 21g acid citric în 1000ml apă distilată; B= 28,4g fosfat de sodiu anhidru în 1000ml apă distilată; tamponul= 9,15 ml A + 90,85 ml B. Se amestecă părți egale tampon și glicerină, se toarnă în tuburi mici, se sterilizează și se Prelevarea de probe folosește în teren.)

De multe ori anatomia sau fizioCitologie: Se taie o piesă de logia unei specii este necunoscută sau mici dimensiuni (sub 5x5x5mm) particularități normale pot fi confundin interiorul unei zone afectate date cu afecțiuni. Ceea ce pare emfisau care se dorește a fi analizată. zem subcutanat la pelicani este de Pentru că de multe ori în urma fapt o normală pernă de aer sub piele, tăierii există un exces de sânge pe specifică numai lor; există adaptări fisuprafețe, se tamponează pe un ziologice în rândul păsărilor: provenșervețel sau o hârtie absorbantă triculul și stomacul muscular al unei până când nu mai lasă urme, răpitoare vor părea atrofice în comapoi, cu ajutorul unei pensete se parație cu al unei potârnichi, de presează ușor pe suprafața unei pildă, deși este o adaptare normală la lame. Se usucă la aer și se colodietă. De aceea, examenul macroscorează Diff Quick sau Gram.

Toxicologie: Toate probele se pic se va continua cu prelevarea de vor împărți în 2 și împachetate o probe în vederea realizării examenejumătate în folie de aluminiu, lor microscopic, microbiologic, toxi- Aspect tipic al unei lame de citologie, colorație cologic. Aceasta se realizează foarte Gram, 2000x, antilopa Nilgai. Sunt preluate probe cealaltă jumătate în plastic (ambele materiale interferează cu asemănător ca pentru animalele do- din intestin, ficat, splină și plămân. Deși este normală prezența bacteriilor în intestin, bacilii gram anumite teste). Acestea se vor înmestice, cu câteva mențiuni. pozitivi prezenți în ficat, splină, plămân denotă ori gheța până la expediere.

Ideal trebuie luată legătura cu laartefact de contaminare ori septicemie Parazitologie: În condiții de boratorul care urmează să facă anateren se fac cel puțin 3 frotiuri de lizele și cunoscute cerințele exacte pentru fiecare tip de probă în parte. În formol, se lasă să se fixeze cel puțin o sânge care se usucă și fixează la aer. Feorice caz, toate probele trebuie împache- săptămână, după care excesul de formol calele obținute prin secționarea rectutate corespunzător în recipiente care nu poate fi îndepărtat și piesele trimise la mului se fixează în alcool 70% sau în curg (atenție la materialele infecțioase), analiză. Pentru etichetare specială a unei formol. se verifică legislația privind transportul piese se poate atașa o bucată de hârtie (uneori e nevoie de permise CITES pen- scrisă în creion cu datele necesare.

Microbiologie: Se vor folosi numai tru a expedia probe peste hotare), și toate probele vor fi complet etichetate și înso- instrumente sterile sau sterilizate, seringi țite de o fișă de necropsie. Iată câteva re- sterile sau kit-uri speciale cu sau fără guli generale, în caz că nu aveți alte mediu de cultură, înainte ca organul să fie contaminat de orice atingere. Se vor instrucțiuni: Histologie: Se iau probe din fiecare preleva probe de la marginea zonelor organ major și toate anomaliile găsite. Se afectate, împreună cu probe de sânge, Dr. Ioana Popescu folosește o soluție de formol 10% tampo- exudate, materii purulente sau conținut

39

ANIMALE SĂLBATICE

Î

n numerele precedente s-a discutat despre componentele și principiile de funcționare ale seringilor de tranchilizare. În acest număr vom prezenta: metode de proiectare a seringilor de tranchilizare la distanță.

Sarbacana (blowpipe) Este considerată de departe cea mai versatilă, silențioasă, netraumatică, ușoară și puțin costisitoare dintre toate mecanismele de propulsie a săgeților de tranchilizare.

Se prezintă ca o țeavă de diferite dimensiuni în diametru (11mm, 13 mm) și în lungime (1m, 1,20 m, până la 2 m), fie din oțel inoxidabil, fie din aluminiu sau plastic. Cu cât este mai mare lungimea sarbacanei cu atât se imprimă săgeții o direcție mai bună, dar datorită frecării mai mari este nevoie de o forță de suflare mai mare. La un capăt al sarbacanei se găsește o pâlnie care ajută la ermetizarea și concentrarea trecerii suflului prin țeavă.

Modul de utilizare al sarbacanei este simplu. Se introduce săgeata de tranchilizare în interiorul țevii la nivelul pâlniei.

Aceasta se ține orizontal, cu vârful sarbacanei îndreptată spre țintă. Se apropie buzele de pâlnie, încercând să se etanșeizeze zona, se inspiră profund și se expulzează pe gură rapid și puternic aerul prin țeavă. Datorită vitezei mici imprimate săgeții, aceasta are tendința de a zbura sub forma unei parabole spre jos, iar viteza și direcția vântului pot influența de asemenea traiectoria săgeții. Odată exersat îndeajuns la o țintă statică și deprinsă tehnica, cu ajutorul sarbacanei se pot obține rezultate foarte bune pe o distanță de 0,5 m până la 10 m față de animal.

Sarbacana Pneu-Dart Blo-Jector

Pușcă CO2 Pneu-Dart Model 176B

Anestezia animalelor sălbatice animale la distanțe de la 5 metri până la 30 de metri. Mulți medici veterinari din grădini zoologice preferă să folosească în exclusivitate sarbacana și acest proiector.

Puști și pistoale cu aer și CO2

Acestea au țeava fixată permanent la un declanșator al unei surse de gaz comProiector cu gaz comprimat primat. Gazul poate fi CO2 sau aer comFuncționează pe același principiu ca primat cu ajutorul unei pompe, similar cu și cel al sarbacanei, folosindu-se în loc de proiectoarele precedente. Atât puștile cât metoda de expulzare prin suflat, un sis- și pistoalele prezintă un sistem de valve ce tem extern cu aer comprimat. Compo- permite expulzarea săgeții cu o anumită nentele de bază sunt reprezentate de: un putere. La unele modele există nivele prerecipient cu aer care poate fi comprimat setate de putere, pe când altele oferă reglaprin intermediul unei pompe sau de un rea presiunii cu ajutorul unui manometru. recipient portabil cu dioxid de carbon; Reglarea cu ajutorul manometrului oferă un sistem de o mai bună selecție a vivalve ce pot tezei imprimate săgeții în regla presiufuncție de distanță, nea; un memediu, însușirile speciPușcă cartuș Pneu-Dart Model 389 fice animalului. canism de declanșare; Pistoalele se recoși de o țeavă detașabilă interschimbabilă mandă să se folosească mai ales în spații cu un diametru de 11mm sau 13mm. închise, unde nu sunt curenți de aer puAcest sistem este silențios, destul de ternici. Datorită țevii scurte, traiectoria precis și un mod simplu de a tranchiliza săgeții este deseori inprecisă, și tranchili-

40 Veterinarul

n

iulie 2011

www.veterinarul.ro

Pușcă PneuDart X-caliberloc introducere seringa

Pușcă PneuDart X-caliberadaptor CO2

zarea la distanță ridică multe probleme de siguranță. Pistolul oferă totuși avantajul că datorită mărimii reduse nu atrage atenția asupra celui care îl folosește. Datorită experiențelor anterioare, deseori animalele din grădinile zoo (în special primatele) devin foarte agitate și precaute odată ce văd armele de tranchilizare, îngreunând foarte mult țintirea lor în siguranță.

Pușcă cartuș Pneu-Dart Model 389- setare putere

Puști acționate cu cartuș Acestea sunt asemănătoare puștilor de foc normale, având țeava fixată permanent. Sunt acționate de cartușe oarbe calibrul 22 de diferite puteri, având posibilitatea de a selecta nivelul de proiectare a săgeților.

Aceste puști sunt cele mai puternice de pe piață și se recomandă a nu se folosi în spații închise datorită pericolului ridicat de accidentări pe care îl implică. Au cea mai mare rază de acțiune și sunt deosebit de precise chiar și în condiții de vânt comparativ cu cele acționate pe gaz.

Datorită presiunii exercitate la nivelul țevii, armele acționate cu praf de pușcă funcționează cu săgeți de tranchilizare diferite. Săgețile sunt construite din metal și au 12,7 mm (calibrul 50).

Armelor li se pot adăuga lunete, lanterne sau lasere pentru o țintire mai bună.

Erori de utilizare și funcționare Datorită sistemului oarecum complex al săgeților și modul lor de proiectare, acestea sunt predispuse unor marje ridicate de eroare. Dintre toate erorile cele mai dese sunt datorate greșelilor celui care folosește dispozitivele de tranchilizare.

Cel care folosește un astfel de dispozitiv trebuie să devină încrezător în utilizarea lui inainte de a-l folosi pe animale.

Se recomandă a se folosi ținte statice până când se acomodează îndeajuns cu arma.

De asemenea se recomandă ca înainte de orice tranchilizare să se verifice buna funcționare a fiecărei componente a dispozitivului folosit. Menținerea echipamentului bine organizat într-o trusă portabilă, facilitează găsirea componentelor și utilizarea rapidă a acestora în condiții de teren tensionate.

Printre problemele comune ce pot apărea în momentul încercării de a tranchiliza un animal se pot număra: acele de tranchilizare blocate, pistoane centrale care se înțepenesc, presiune insuficientă sau supraestimată; la temperaturi scăzute, presiunea din buteliile de gaz scade și poate cauza o descărcare incompletă

Pușcă cartuș PneuDart Model 389 introducere săgeată

sau substanțele pot îngheța sau deveni prea vâscoase.

Penetrarea săgeților în patul vascular sau în cavități medulare oferă o instaurare a efectului tranchilizantului extrem de rapidă, comparativ cu injectarea subcutanată, intradermică, în tendoane sau orice alt țesut puțin vascularizat unde absobția se face lent. Prin urmare, efectul tranchilizantului se instalează greu.

Balistica săgeților de tranchilizare este mult inferioară gloanțelor sau săgeților Pentru a limita acest inconvenient au fost introduse diferite tipuri de stabilizatoare (cu aripioare sau din plastic) care oferă o traiectorie similară gloanțelor dar crește riscul provocării de traumatisme și de proasta funcționare a săgeților. Săgețile strâmbe sau care prezintă ace strâmbe, vântul, curenții externi (produși mai ales în caz că se trage dintr-un de elicopter) sau plantele atinse au tendința de a modifica mult traiectoria normală.

Odată țintit un animal trebuie ținut cont și de parabola creată de săgeată în timpul zborului și modificat unghiul de tragere în funcție de acest lucru.

dele de propulsie există riscul ca acestea să poată provoca răni tisulare severe, incluzând hemoragii, necroze sau fracturi.

Mișcările bruște ale animalului țintit pot duce la rănirea acestuia la nivelul ochilor, toracelui, testiculelor etc sau săgețile pot nimeri alte animale din același grup.

Locul pentru țintitire este foarte important. La marea majoritate a animalelor se preferă țintirea mușchilor mari la nivelul superior al membrelor posterioare. La unele animale de dimensiuni mari se poate încerca și la nivelul mușchilor mari ai gâtului și ai tricepsului.

Trebuie de asemenea selectată și lungimea acului de care este nevoie în funcție de masa musculară a animalului. Există cazuri particulare cum sunt hipopotamul sau rinocerul unde datorită pielii deosebit de groase se ținteste înapoia urechilor, unde pielea este mai subțire și mai fină permițând penetrarea acului.

Este bine de reținut faptul că nu mărimea seringii de tranchilizare ar implica probleme, cât viteza cu care aceasta este proiectată. O săgeată mică cu o viteză mare poate traumatiza mai mult decât o săgeată mai grea dar cu o viteza mai mică.

Simpla penetrare a acului de tranchilizare ridică probleme de asepsie. Bacteriile se pot înmulți prin intermediul găurii provocate și ulterior infecții, necroze.

Folosirea acestor arme ridică probleme la nivelul siguranței celui care folosește arma și a celorlalți din apropiere, de aceea cel care folosește arma are responsabilitatea și este obligat să țină cont de poziția celorlalte persoane. Manipularea săgeților sub presiune trebuie făcută atent și precaut existând posibilitatea ca substanțele să se disperseze și să atingă mucoasele oral și bucală a celor care le folosește.

Cele mai importante considerente de siguranță sunt buna organizare și familiarizarea cu dispozitivele de proiecție utilizate. Toți membrii echipei trebuie să știe exact care le este locul și ce au de făcut. În cazul în care se descarcă accidental substanța de tranchilizare într-un om, ceilalți colegi trebuie să cunoască despre ce substanță este vorba și protocolul de prim ajutor.

Accidente Un lucru de care trebuie să se țină cont de fiecare dată este faptul că folosirea acestor dispozitive de tranchilizare la distanță ridică probleme de siguranță atât asupra animalului cât și a oamenilor din preajmă.

Depinzând de tipul săgeților și meto-

Dr. Ovidiu Roșu Vier Pfoten România outdoorvets. wordpress.com

41

IGIENĂ

Sanificarea în industria alimentară - partea I Industria alimentară pentru a putea garanta salubritatea alimentelor, înțelegând prin salubritate idoneitatea alimentelor pentru consumul uman din punct de vedere igienico sanitar, aplică procedee de curățare și sanificare generale preoperaționale și operaționale.

P

entru realizarea acestora, industria alimentară adoptă un program de sanificare scris, validat pentru a garanta eliminarea „murdăriei“ și reducerea microorganismelor la un nivel acceptabil aplicând procedee de natură mecanică, chimică și fizică.

Câteva definiții: „Murdărie” - reziduuri organice (de natură alimentare și uleiuri, grăsimi mi-

42 Veterinarul

n

iulie 2011

nerale) sau anorganice (depozite de apă dură, metalice, etc) prezente pe obiecte sau suprafețe contaminate; Curățarea mecanică - îndepărtarea „murdăriei“ prin acționare mecanică sau cu ajutorul apei; Spălare – îndepărtarea reziduurilor și parte din microorganisme cu ajutorul detergenților; Dezinfectare – eliminarea germenilor patogeni de pe echipamente și alte suprafețe prin folosirea dezinfectanților; Sanificare – (latina Sanus – sanatos; latina Facere – a face, a da, a reda) – toate tratamentele de natură mecanică, fizică, chimică care sunt efectuate pentru ca o anumită suprafață să fie curată din punct de vedere fizic (fără murdărie vizibilă), chimic (fără reziduuri chimice), biologic (numărul microorganismelor prezente la început să fie redus la un număr acceptabil).

www.veterinarul.ro

O suprafață poate fi considerată curată când nu sunt prezente reziduuri vizibile, nu este unsuroasă la atingere, este inodoră, nu înnegrește o bucată de hârtie albă folosită pentru a șterge suprafața examinată, și în momentul în care se varsă apă, aceasta se scurge în mod uniform fără a se separa în picături.

OSA în redactarea programelor de sanificare - procedee de lucru standard pentru igienizare – denumite SSOP (Standard Sanitation Operating Procedures) trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte: l Produsele folosite – detergenți, dezinfectanți – (fișa tehnică și de securitate, caracteristici chimice, mod de folosire, precauții); l Modul de curățare, spălare și dezinfectare – pentru fiecare echipament, suprafață etc;

l Frecvența aplicării diferitelor

pro-

cedee; l Responsabilul aplicării procedeelor.

OSA trebuie să demonstreze că aceste procedee de sanificare sunt eficiente printr-un program de verificare a eliminării reziduurilor de detergenți, dezinfectanți și a eliminării microorganimelor care pot fi sursă de contaminare a alimentelor.

SSOP pot fi clasificate în procedee preoperaționale, sunt puse în practică înainte de începerea lucrului, și operaționale, aplicate în timpul lucrului ori de câte ori este necesar. În cazul SSOP preoperaționale, înainte de începerea lucrului, o persoană responsabilă controlează condițiile de igienă și sanificare a echipamentelor, a suprafețelor de lucru destinate a veni în contact cu alimentele și însemnează orice observație, acțiune corectivă în cazul unei nonconformități, pe fișa de verificare.

SSOP operaționale sunt verificate și înregistrate în fișe de verificare la intervale prestabilite.

Operațiunile de sanificare cuprind trei faze principale: l Eliminarea reziduurilor alimentare grosolane; l Spălarea cu ajutorul detergenților; l Dezinfectarea. Înainte și după a treia fază trebuie prevăzută o fază de clătire cu apă și la sfârșit o fază de uscare pentru a elimina apa în exces.

OSA alege procedeele potrivite pentru exigențele sale ținând cont de următoarele aspecte: l Tipul de murdărie – organică sau anorganică, seacă sau arsă; l Compoziția acesteia – proteică, glucidică, lipidică, minerală; l Aderența la suprafața de lucru

(mai mult sau mai puțin aderentă); l Tipul de suprafață; l Tipul de echipament; l Tipurile de instrumente; l Tipul de material; l Tehnologia și sistemul de sanificare (sistem COP: clean out of place și sistem CIP: clean in place/WIP: washing in place).

Eliminarea reziduurilor grosolane, prima fază a operațiilor de sanificare, constă în eliminarea tuturor reziduurilor vizibile ce pot influența în mod negativ următoarea fază de spălare cu detergenți.

La sfârșitul acestei operațiuni, suprafețele trebuie să rezulte „curate“ din punct de vedere vizual. În mod normal este efec-

Component

Proprietăți

Tensioactivi anionici

Buni emulsionanți şi detergenți, spumogeni dar sensibili în prezența apei dure Detergenți optimi, buni emulsionanți, foarte puțin spumogeni şi rezistenți în prezența apelor dure Elimină „murdăria” anorganică Elimină „murdăria” organică Dezagregă „murdăria” foarte aderentă Sunt aditivi care atenuează duritatea apei Previn precipitarea metalelor pe suprafețele spălate Stabilizează pH-ul şi impiedică coroziunea metalelor Degradează prin oxidare „murdăria” care nu poate fi eliminată prin metode fizice Împiedică formarea spumei (important pentru sistemul de sanificare CIP/WIP).

Tensioactivi non ionici

Acid Alcalin Caustic Polifosfați Complexanți Silicați sodici Oxidanți Antispumogeni

tuată cu mijloace mecanice sau cu ajutorul apei cu presiune sau amândouă.

Parametrii care condiționează acestă fază sunt temperatura apei și presiunea acesteia. l Apa rece dizolvă zaharurile și unele săruri dar nu grăsimile și proteinele, îngreunând a doua fază, cea de spălare cu detergenți; l Apa prea caldă determină denaturarea proteinelor (>60°C) dar și polimerizarea grăsimilor și caramelizarea zaharurilor. În industria alimentară de prelucrare a cărnii, a fost demonstrat că apa caldă între 56°C și 59°C determină dizolvarea materialelor organice și suspendarea reziduurilor, ușurând acțiunea substanțelor tensioactive ale detergenților în acțiunea de desprindere a „murdăriei“ de pe suprafețe.

Un alt parametru care condiționează această fază este presiunea apei și poate fi clasificată astfel: l Presiune joasă (<10 bar); l Presiune medie (10-25 bar); l Presiune medie/înaltă (25-40 bar); l Presiune înaltă (>40 bar).

Presiunea înaltă determină o acțiune mecanică ridicată asupra substanțelor organice foarte aderente pe suprafețele de lucru, dar comportă o uzură a utilajelor, a instrumentelor de lucru; creează abur, aerosol și suspensie de material organic care poate fi transferat cu facilitate dintr-un punct în altul, determinând contaminarea altor suprafețe (cross contamination).

Presiunea medie are un impact minor asupra utilajelor și suprafețelor, nu creează aerosol și nu determină cross contamination.

În industria alimentară de prelucrare a cărnii cea mai folosită este presiunea apei medie/înaltă deoarece are efect asupra suprafețelor tip perie, reușind să elimine cu ușurință reziduurile prezente.

Alte avantaje: impact minor asupra suprafețelor, nu creează aerosol și cross contamination, mai mare siguranță pentru operatorii care se ocupă de sanificare.

A doua fază a sanificării, spălarea cu detergenți, îndepartează reziduurile rămase și elimină o parte din microorganisme. Spălarea este împarțită în două momente: l Aplicarea detergentului; l Clătirea suprafețelor și utilajelor.

Parametrul care condiționează această fază este alegerea detergentului în funcție de exigențele enumerate mai sus.

Principalii componenți ai detergenților și proprietațile lor fizico-chimice sunt sintetizate în tabelul de mai sus BIBLIOGRAFIE

1. Norman G. Marriott, Robert B. Gravani (2008), „Sanificazione nell’industria alimentare“, Ed. Springer Verlag, Italia; 2. Colavita G. (2008), „Igiene e tecnologie degli alimenti di origine animale“, Ed. PVI, Italia.

Dr. Gabriela Agheorghiesei Responsabil asigurarea calității Gruppo Fres.Co

43

MANAGEMENT

ANALIZA DE RISC

II. Baza conceptuală Analiza de risc este un concept relativ nou, în special ca aplicabilitate în domeniul medical și în particular în domeniul sanitar veterinar. În acest sens sunt lăudabile eforturile autorităţii competente centrale de a organiza o structură care sa aibă competenţa recunoscută în acest domeniu. Dar despre cadrul instituţional pentru acest pretenţios domeniu vom prezenta o analiză în alt episod al serialului pe care autorii și l-au propus.

B

aza conceptuală a analizei de risc în formatul său calitativ dar și cantitativ sunt două aspecte ale știinţelor matematice cunoscute ca teoria existenţialităţii tetranice și teoria probabilităţilor. Prima teorie se utilizează pentru a explica cele patru elemente de bază ale conceptului de analiză de risc, iar cea de-a doua teorie se utilizează pentru a explica aspectul cantitativ al analizei de risc.

Teoria existenţialităţii tetranice poate fi sumarizată în următorul enunţ: toate evenimentele, toate acţiunile care se produc și în special cele la care participă elementele vii, de la cele mai mici forme de organizare a materiei ca forme de viaţă, se pot defini ca având aspecte cunoscute și aspecte necunoscute. Ambele tipuri de aspecte, atât cele cunoscute cât și cele necunoscute, includ elemente cu aspect malefic și elemente cu aspect benefic.

Elementele cunoscute cu efect malefic sunt definite prin noţiunea de RISC iar cele cunoscute cunoscute cu aspect benefic sunt definite prin noţiunea de ȘANSĂ, pe când elementele necunoscute cu aspect benefic sunt definite ca HAZARD, iar elementele necunoscute cu efect malefic sunt cunoscute sun denumirea de NEȘANSĂ. Acestea sunt cele patru noţiuni de bază ale analizei de risc și dacă se înţeleg bine acești termeni, conceptul de analiză de risc poate fi aplicat procedural pentru orice activitate sau acţiune, cu sau fară participarea omului

44 Veterinarul

n

iulie 2011

sau a altor elemente vii.

Este esenţial să înţelegem și mai ales să utilizăm corect acești termeni, pentru a-i diferenţia sau delimita de utilizarea altor termeni neconformi sau neadecvaţi conceptului de analiză de risc, folosiţi în special de școala franceză, în literatura de specialitate produsă în limba franceză sau în versiunile în limba engleză.

Pentru o mai bună înţelegere, să exemplificăm cele enunţate și să antamăm exemplul clasic al zborului cu avionul care dicotomial, se pretează cel mai bine pentru scopul propus, deoarece în acest caz există doar două posibilităţi: avionul să funcţioneze bine și să ajungi cu bine la destinaţia propusă dar viu și nevătămat sau să nu se întâmple acest lucru și să aibă loc tragedii de proporţii diferite.

Trebuie, de asemenea să mai precizăm un aspect: aspectul benefic și malefic trebuie interpretat relaţional, în relaţie cu un anumit scop.

Decizia de a zbura cu avionul se face cu acceptarea elementului cunoscut malefic, adică posibilitatea ca avionul să nu ajungă la destinaţie, în condiţii normale.

Sunt persoane care au o teamă maladivă de zborul cu avionul (fotbalistul Berkampf sau cântăreţul Adriano Celentano nu au zburat niciodată cu avionul) pe când, pentru alţii, acest fapt este ceva nomal, firesc (tenismanii care joacă pe cele patru continente azi la Sydney și săptămâna viitoare la Barcelona, de exemplu).

Acesta este elementul cunoscut benefic, adică șansa.

Ca o curiozitate, pentru cei ce au frică de a zbura cu avionul, probabilitatea de producere a unui accident aviatic este infinit mai mic decât orice alt tip de vehicul, fie el terestru, aerian acvatic sau subteran, iar numărul celor implicaţi în astfel de accidente este semnificativ mai mic decât toate celelalte menţionate.

Nimeni nu știe când și unde se poate produce un accident aviatic, se iau toate măsurile pentru a preveni un astfel de accident, dar totuși se întâmplă, acesta constituind elementul necunoscut benefic sau hazardul, în comparaţie cu faptul de a te afla la bordul unui avion subiect

www.veterinarul.ro

al unui accident aviatic, ceea ce constituie elementul necunoscut malefic sau neșansa.

Desigur, aspectul malefic sau benefic trebuie privit la elementul de raportare.

Dacă luăm cazul zborului cu avionul. În cazul avioanelor de la 11 septembrie 2004, scopul pasagerilor era să ajungă la destinaţie cu bine. Acestea ar fi fost elementele cunoscute, cu șansa și riscul asumat la îmbarcare.

Scopul teroriștilor era să deturneze avioanele și să le dirijeze spre obiective americane strategice. Pentru ei, ajungerea cu bine la destinaţie ar fi fost un element necunoscut malefic, o neșansă, în contextul unui element necunoscut benefic, posibilitatea de a trece de sistemele de protecţie de pe aeroport.

Sistemul de raportare este foarte important pentru demararea unei analize de risc și în acest demers, trebuie știut foarte bine pentru ce elaborăm o analiză de risc. Definirea clară a scopului analizei de risc identifică domeniile competenţelor serviciilor sanitare vetrinare și pentru siguranţa alimentelor pentru care se definesc module de realizare a analizei de risc, chiar dacă, procedural, matricea de referinţă este una bine clarificată.

Un student de-al meu m-a solicitat să explic cum un act sexul poate fi malefic, când perpetuarea speciilor este ceva înnăscut și plăcut. Nici mai ușor de explicat existenţialitatea tetranică în acest caz.

Un act sexual are elemente cunoscute malefice sau benefice.

Elementul cunoscut benefic este satisfacţia sexuală și alte manifestări fiziologice corelate cu aceasta, aspect important, din moment ce poate constitui motiv de desfacere a unei căsătorii, chiar bazate pe dragoste. Elementul cunoscut malefic este că, după primul contact sexual există o nepotrivire emoţională între cei doi parteneri.

De foarte multe ori cei doi parteneri pot trece peste aceste aspecte, prin tatonare și prin interese emoţionale sau materiale comune, pot avea copii, o familie.

Dar scopul fiecăruia nu este atins: bărbatul are o ejaculare precoce și se simte vi-

novat, femeia nu realizează orgasmul și se simte la fel vinovată, poate de frigiditate. Ambii parteneri au un sentiment de culpabilitate, ce se constituie în elementul cunoscut malefic, asociat de multe ori cu căutarea unui partener/partenere care să le infirme concepţiile. În cazul unui act sexual extraconjugal sau în cazul în care un partener a avut un act sexual extraconjugal, din moment ce la căsătorie erau sănătoși există un element necunoscut benefic: posibilitatea de a nu contracta o boală venerică și marea neșansă ca partenerul chiar să fie bolnav de o boală venerică. Mare neșansă. Începuturile teoriei probabilităților sunt legate de numele matematicienilor Blaise Pascal și Pierre Fermat în secolul al XVII-lea, corelate cu probleme legate de probabilitate la jocurile de noroc. Dezvoltarea teoriei probabilităților și cercetarea unor probleme, altele decât jocurile de noroc, sunt lucrările unor matematicienii precum: Abraham Moivre, PierreSimon Laplace, Carl Friedrich Gauss, Simon-Denis Poisson, Andrei Andreevici Markov în secolul XIX, iar în secolul al XX-lea Andrei Nikolaevici Kolmogorov și al lui Alexandr Iakovlevici Hincin.

Conform teoriei probabilităţilor un eveniment poate fi: sigur - evenimentul apariției uneia dintre fețele1,2,3,4,5,6 a unui zar; imposibil-evenimentul apariției feței 7 la un zar; aleator- evenimentul apariției feței 3 la un zar. Frecvența unui eveniment h(E)= m/n, unde m reprezintă numărul de apariții a evenimentului E, în cazul a n încercări. Probabilitatea unor evenimente aleatoare este, în cazul unui număr n suficient de mare de experimente, în care evenimentul E apare de m ori, în fapt, frecvența relativă m/n ce poate fi socotită ca valoarea probabilităților. Această valoare se numește probabilitatea (statistică ) a evenimentului E și se notează P(E)=m/n;. autori: Prof. univ. dr. gheorghe onţanu - institutul de diagnostic și Sănătate animală, membru al Societăţii mondiale de analiză de risc drd. Clara Vasilescu - institutul de diagnostic și Sănătate animală; responsabil pentru analiza de risc pentru laboratoarele medicale

Sfaturi de management

Grija față de client Majoritatea clienților judecă cabinetele sau clinicile veterinare nu după tratamentul clinic pe care îl primește animalul, ci după modul în care este tratat de către personalul cabinetului și de către medicul veterinar curant.

Oferirea unui tratament bun clientului este responsabilitatea întregului staff din cabinet, fără nici o îndoială, dar managerul este acela care trebuie să se asigure că sunt fixate standarde corecte, care sunt urmate și menținute de către întreg personalul. În condițiile crizei actuale, proprietarii de animale devin cumpărători mai inteligenți, care învață să cheltuiască cu mai multă grijă economiile pe ceea ce contează cu adevărat. În cabinetele veterinare nu se sfiesc să pună întrebări legate de costurile tratamentelor, durata acestora și nici să refuze serviciile oferite, dacă explicațiile pentru necesitatea acestora lipsesc. În cele ce urmează, vom stabili câțiva pași ce trebuie urmați pentru a îmbunătăți relația cu proprietarii de animale și a face față celei mai mari provocări pe care medicii veterinari trebuie să o înfrunte: explicarea exactă a ceea ce se face pentru animalele lor de companie și motivația fiecărei investigații în parte. l Alocă un asistent fiecărui pacient. Clienții vor să vadă că tu și personalul tău sunteți familiari cu animăluțele lor de companie. Cea mai bună metodă de a rezolva această chestiune este să desemnezi un asistent care se va ocupa de proprietar înainte de venirea acestora la cabinet. Înaintea unei întâlniri, asistentul poate revizui fișa medicală a animalului, urmărind arii cheie precum vaccinările, bolile cronice și medicația, problemele dentare sau de greutate. Asistentul poate include notițe la fiecare vizită, cu lista problemelor majore. Această revizuire înainte de programare, îți va facilita identificarea unor probleme recurente, care s-ar putea să îți scape altfel. l Cere recepționerului să cunoască numele clienților. Nu numai asistentul trebuie să facă pregătiri înainte de fiecare programare, ci și recepționerul. Cu cât personalul tău va cunoaște mai multe lucruri despre pacienții care au programări în cursul unei zile, cu atât tu vei arăta mai bine în fața clienților. l Pune asistenții în prima linie în ceea ce privește educarea clienților.

Convinge-i să vorbească cu clienții înainte de venirea medicului pentru a atinge subiecte relevante - chestiuni legate de starea de sănătate sau de cea fizică - pe care tu crezi că este important să fie discutate. Nu-ți face griji dacă și doctorul și asistentul discută cu pacientul despre aceleași lucruri, este exact ceea ce trebuie. Este posibil ca asistentul și medicul să ofere răspunsuri diferite la aceleași întrebări. Clienții își vor aminti detaliile noi din discuțiile avute cu asistentul și cu doctorul. l Atunci când medicul ajunge în sala de consultații, trebuie să se concentreze pe trei lucruri esențiale. Primul este să construiască o legătură, adresându-se proprietarului și animalului de companie pe nume. Apoi, trebuie să concentreze discuția chiar din primele minute pe motivul vizitei. În cele din urmă, echipa trebuie scoasă în evidență, iar clientul trebuie să știe faptul că asistentul a explicat istoricul pacientului și că sunt câteva întrebări la care trebuie să răspundă. Acest pas este crucial. Atunci când medicul subliniază importanța asistentului, se demonstrează clienților că fețele pe care le văd în cabinet sunt membri valoroși ai echipei veterinare și că sunt demni de încredere.

Continuarea acestui articol o puteți citi în numărul următor al Revistei Veterinarul. dr. iulian Vieru

45

VETERINAR DE SUCCES

Succesul...

într-o afacere îl fac oamenii Într-o piață relativ mică, construirea unui afaceri de succes nu este tocmai o „treabă“ ușoară. Contactul permanent cu oamenii, relația de încredere pe care a „asfaltat-o“ de-a lungul anilor cu toți cei care cu care colaborează au făcut-o pe Doina Roman, femeia din spatele Greenpoint Trade, o femeie de succes, cu o afacere de succes.

Un interviu spumos cu managerul Greenpoint Trade despre începuturile și evoluția firmei.

1. De când activați pe piața din România și cum a fost începutul?

Ideea afacerii Greenpoint Trade se leagă nemijlocit de Pic, un Yorkshre terrier pe care l-am adus din Irlanda în 2001 și care, fără doar și poate, poate fi considerat fondatorul spiritual al lui Greenpoint. „Pic“ a venit la pachet cu o cușcă, o ceșcuță pentru apă căpătată pe avion de la niște stewardese și niște covorașe pentru a-l antrena să urineze pe suprafața lor. Când l-am văzut pe micul terrier că s-a dus glonț pe covoraș și a făcut ce trebuia acolo... am făcut și eu ochii mari.

Covorașele erau o noutate absolută chiar și pentru Irlanda, Anglia... nu mai spun pentru România.

Așa a început Greenpoint, cu un container de covorașe absorbante aduse din SUA și suficiente pentru nevoile tuturor terrierilor din România pentru vreo doi ani!

Deși aveam un job foarte bine plătit la o multinațională, m-am gândit să înființez o firmă, și să explorez acest domeniu minunat, care s-a dovedit plin de surprize. Am început cu doi agenți de vânzări, un șofer și un medic veterinar consultant.

Astăzi, Greenpoint Trade are 21 angajați, depozite proprii, două sedii – unul în București și celălalt în Ploiești, logistică și distribuție proprie, sute de clienți în toată țara. „Pic“ are statut de expert la Greenpoint și de multe ori are un lătrat hotărâtor atunci când trebuie să decid asupra unui produs selectat pentru import.

Nu a fost ușor, am învățat multe lu-

46 Veterinarul

n

iulie 2011

cruri din mers, dar am avut întotdeauna alături o echipă bună de profesioniști, pe care m-am putut baza în orice moment.

2. Când ați început activitatea în domeniul veterinar?

Imediat ce mi-am dat sema că nu e suficient să aduci produse doar pentru segmentul de pet.

Legătura strânsă cu medicul veterinar, cel care se implică și în final dirijează toată această piață trebuie să fie definitorie. În fond, el este gardianul care veghează la sănătatea animalelor și așa că el este cel care trebuie să facă alegerile.

3. Care au fost primele produse comercializate și cum au mers vânzările?

Primele produse pe care le-am importat au fost cele pentru igiena animalelor de companie. Am ales întotdeauna numai produse de calitate superioară și cu referințe excelente. Mai mult, am căutat ca aceste produse să aibă calități care să le scoată din comun. Vânzările au mers prost, rezistența la nou e întodeauna mare! Clienții se uitau la covorașe... se uitau la noi... nu credeau nimic... și noi nu ne lăsam!

Mai târziu, acest pas a fost un succes, am fost deschizători de drum pentru multe produse revoluționare în această piață. Azi toată lumea aduce covorașe din surse îndoielnice și mulți nici nu știu că unele sunt pur și simplu netratate cu feromoni și că nu atrag cățelușul să urineze pe suprafața lor și uite așa își pierd clienții.

4. Acum care este portofoliul de produse pe care îl comercializați și aria de distribuție?

Portofoliul este compus la ora actuală din produse destinate animalelor de companie: igienă, accesorii, hăinuțe, jucării, hrană umedă și uscată etc.

Produse care se utilizează la recomandarea medicului veterinar: diete, antiparazitare, vitamine, suplimente și pentru uz veterinar: kituri pentru diagnosticarea bolilor la animalele de companie, soft pentru cabinetele veterinare, mobilier și mese chirurgicale și în

www.veterinarul.ro

curând aparatură pentru cabinete și clinici.

Majoritatea sunt produse în UE și USA și sunt întotdeauna de cea mai bună calitate. 80 % din produsele noastre sunt superpremium și restul premium. La clasa „economy“ nu avem decât prețurile care au fost întodeauna dimensionate pentru toate buzunarele în așa fel încât să ne permitem cu toții să cumpărăm produse bune la bani puțini.

Distribuim în toată țara mai puțin în zona de NV a țării: Arad, Timișoara, Oradea, Satu Mare. Avem medici veterinari, reprezentanți de zonă în Constanța, Cluj, Prahova, Iași, București Și acoperim cu distribuție proprie 3/4 din România.

5. Aveți planuri de extindere a numărului de angajați, medici veterinari?

Da, în curând, datorită faptului că ne vom axa mai mult pe importuri de medicamente, suplimente și alte produse

destinate medicilor veterinari cu siguranță că 90% din angajați vor avea această calificare.

6. Cum își poate dezvolta cariera un medic veterinar în firma GreenPoint Trade?

De obicei un medic veterinar entry level începe cu lucruri mici adică face practică pe lângă un senior. Are posibilitatea să vadă „piața“ în care va lucra.

Iar dacă alege o carieră în vânzări are și aici posibilitatea să treacă de la junior la senior și poate să lucreze pe proiecte care îl vor solicita destul. În toate cazurile, experiența într-o firmă de profil nu poate fi decât benefică.

Consider că Greenpoint a fost pentru mulți absolvenți ai facultății de medicină veterinară locul unde și-au completat cunoștințele teoretice din facultate cu pragmatismul care din păcate nu prea se predă în școli, dar care este atât de necesar atunci când începi o carieră nouă.

Vizitele făcute la cabinetele seniorilor pentru a promova produsele Greenpoint și discuțiile purtate cu aceștia le-au oferit posibilitatea să ia un contact direct cu problemele reale legate de activitatea și unui cabinet, să vadă cum se gestionează un business și să evalueze toate riscurile comerciale implicate într-o astfel de întreprindere. Cred că în acest sens, Greenpoint a fost o a doua școală pentru mulți. Chiar în urmă cu vreo trei luni, un medic veterinar care și-a făcut „stagiul“ la noi și-a deschis propriul cabinet.

7. Cum arată piața veterinară acum și cum o vedeți evoluând în următorii ani?

Statisticile arată că pe teritoriul statelor din EU se operează în scopuri agricole și comerciale 79 milioane de cabaline, 140 milioane de porci, 98 milioane de ovine și 380 milioane de găini ouătoare.

Tot statisticile mai spun că la o populaţie de 350 milioane de cetăţeni revin 42 milioane de câini și 45 milioane de pisici, 191 milioane de iepuri, cinci milioane de cai și 223 milioane de alte animale de companie, cum ar fi păsări de colivie, pești de acvariu, specii de maimuţă, iguane sau șerpi. Importanţa animalelor de companie și interesul proprietarilor acestora pentru sănătatea lor sunt date și de următoarele cifre din UE: 14.000 de câini ajută oameni orbi sau cu handicapuri fizice; caii sunt folosiţi în terapia oamenilor cu boli mintale sau dizabilităţi fizice, studiile arată că posesorii de animale de companie sunt mai sănătoși decât ceilalţi, suferă mai rar de depresii, hipertensiune și se însănătoșesc și mai repede; posesorii de câini fac regulat mișcare fizică; animalele de companie îi învaţă pe copii să fie responsabili.

Numai dacă citești aceste statistici îți dai seama cum arată piața veterinară: MARE. Piața este mare și va fi și mai mare. De aceea eu consider că domeniul sanitar - veterinar este de interes naţional și că piața în acest domeniu este o piață în care trebuie să ne asumăm răspunderea indiferent de veriga pe care o reprezentăm, fie ea cât de mică.

Pe piaţa românească se află în concurenţă companiile străine, între ele, și la o scară mai mică, se înregistrează concurenţă între companiile românești și cele străine. Producătorii români de produse farmaceutice de uz veterinar nu au cote de piaţă importante, iar tendinţa este ca acestea să fie achiziţionate de producători străini.

8. Din câte știm, aveți o politică de susținere a cabinetelor medicale veterinare, prin mobilarea și utilarea acestora, sa. Cum acționați în acest sens?

Identificăm nevoile fiecărui client și suntem flexibili. Aș vrea să subliniez că înainte să facem pași hotărâtori în această direcție analizăm foarte bine competiția.

Chiar dacă oferim clienților noștri de pildă un soft de gestionare a afacerii sau mobilier sau orice altceva, avem grijă să fie de mare folos cabinetului respectiv.

Adică să nu fie luat numai fiindcă era „superofertă“. Încercăm din răsputeri să demonstrăm ce câștig poate avea cabinetul dacă instalează acest soft prietenos în exploatare care poate scoate fișe de observație clienților și o mulțime de alte rapoarte deosebit de folositoare. Imaginea cabinetului are de câștigat și aduce un

mare plus de clientelă.

9. Aveți fără îndoială o afacere de succes. Care sunt secretele reușitei din punctul dvoastră de vedere?

Nu există rețete! Sau cel puțin nu le cunosc. Singurele lucruri care funcționează sunt munca, perseverența, permanenta autoperfecționare, încrederea în ceea ce faci și dorința să faci ceva bun, nu numai bani. Bani fac foarte mulți oameni dar unii nu lasă în urmă decât lucruri îndoielnice.

10. Care sunt ingredientele succesului în cazul firmei dvoastră?

Oamenii! Ca întodeauna omul sfințește locul. Resursa umană este cel mai de preț într-o companie. Echipa te duce la succes sau la „deces“!

Aici ar trebui să procedez ca la decernarea premiilor Oscar: Mulțumesc, șefului de vânzări care este un om minunat și care lucrează în firmă până la epuizare de parcă ar fi firma lui, agenților de vânzări care de multe ori asistă și la operații ca să demonstreze cât de bun este un produs sau altul, oamenilor de la depozit care se trezesc la ora 4 dimineața să încarce mașinile care pleacă în țară, șoferilor care pe lângă faptul că țin covrigul ferm și fără accidente mai și distribuie marfa și nu în ultimul rând tuturor PARTENERILOR noștri pentru care am un respect deosebit datorită faptului că sunt oameni care au înțeles că în afaceri „trebuie să deschizi ușa, să asculți, să iei o decizie și să oferi consumatorului șansa de a alege“.

11. Din experiența dvoastră, ce sfaturi ați da medicilor veterinari pentru a avea succes?

Departe de mine de a da sfaturi. Nu sunt în măsură pentru că nu sunt medic veterinar. Pe specialitate chiar ar fi culmea să mă exprim, dar dacă privim pe ansamblu din punct de vedere al unei afaceri în domeniu aș vrea să amintesc tuturor să nu ignore nici-o ocazie de perfecționare în management, marketing, vânzări, chiar finanțe pentru nefinanțiști.

Așa vor descoperi că pot face singuri lucruri care li se păreau imposibile.

Oricum, aș vrea să amintesc un dialog pe care l-am avut cu o distinsă doamnă medic veterinar și care la o întrebare de a mea despre nivelul unor stocuri din propriul ei cabinet, mi-a răspuns; „Eu sunt medic veterinar, nu sunt om de afaceri...“ Păcat pentru doamna respectivă că nu dorea să știe ce se întâmplă cu banii pe care i-a investit și care este evoluția afacerii dumneaei.

Dar asta este altă discuție...

Iulia Crețu Director Revista Veterinarul

47

FINANȚĂRI

O abordare unică pe piaţa veterinară din România Clinica Stomano Reorganizare spaţiu recepţie

„Dragă echipa Royal Canin, Pe zi ce trece mă ajutaţi să înţeleg mai bine ce înseamnă logoul dvs. „Cunoaştere şi Respect”, mă simt onorată de fiecare dată că sunt partenerul dvs. Sunteţi unica firmă din sectorul veterinar care din umbră urmăreşte activitatea noastră şi recompensează fidelitatea.”

Dr. Luiza Nagy, Clinica Stomano

Aşa cum practica veterinară este mai mult decât un act medical, în acelaşi fel Parteneriatul pentru dezvoltare este mai mult decât o simplă relaţie comercială.

C

unoştinţele şi experienţa Royal Canin, alături de respectul pentru partenerii locali, au dus la conturarea celui mai ambiţios proiect pentru comunitatea veterinară românească – Parteneriatul pentru Dezvoltare. Ce îl face unic? Serviciile oferite creează noi dimensiuni pentru dezvoltarea clinicii şi a medicilor, confirmând imaginea de specialist a medicului veterinar.

Evenimente ştiinţifice şi de business, publicaţii ştiinţifice internaţionale, training pentru personalul clinicii, suport

48 Veterinarul

n

iulie 2011

pentru mediul online sunt doar câteva dintre acestea.

Probabil că serviciul cu impactul cel mai mare este mercantizarea spaţiilor. Ştim că o carte de vizită pentru clinica veterinară o constituie felul în care aceasta arată şi este organizată de la intrare până la ieşire.

De câte ori priviţi către clinică prin ochii clientului? Desk-ul de recepţie, posterele şi materialele informative, luminozitatea spaţiului, florile, afişarea informaţiilor despre clinică (medicii şi serviciile) şi bineînţeles zâmbetul cald al personalului converg către conturarea unei experienţe pozitive pentru client care va fi compliant şi încrezător.

Fiecare clinică este unică, spaţiile de care dispune sunt complet diferite, ceea ce presupune evaluare şi propuneri individualizate!

www.veterinarul.ro

Mercantizarea în proiectele noastre a urmărit respectarea următoarelor principii: l Îmbunătăţirea vizibilităţii externe a clinicii; l Organizarea coerentă şi omogenă a spaţiului clientului; l Separarea zonei de vânzare de zona de aşteptare; l Facilitarea recomandării prin elemente educaţionale şi informative; l Exploatarea la maxim a potenţialului comercial.

Arhitecţii specialişti în design interior au transpus aceste principii în practică, rezultatele fiind vizibile.

Echipa Royal Canin

Vet Center Creştere a vizibilităţii exterioare

„Implementarea proiectului de mercantizare a avut un impact pozitiv asupra clienţilor, imaginea creată venind în completarea profesionalismului şi bunelor practici medicale.”

Dr. Ionuţ Ciupercă, Clinica Vet Center

Andy Vet Amenajarea sălii de așteptare

„Parteneriatul cu Royal Canin a însemnat destul de mult. Pentru noi înseamnă o încredere reciprocă, noi ne situăm ca verigă de legătură între client şi Royal Canin.”

Dr. Constantin Mihăilă, Clinica Andy Vet

Pentru informaţii suplimentare privind Parteneriatul pentru Dezvoltare, contactaţi: Dr. Carmen Lupaşcu – Veterinary Affairs Manager; tel: 0746 028 230; email: clupascu@royalcanin.ro

49

Doresc să mă abonez la revista Veterinarul - Știință și Practică

Abonament 6 luni - 6 numere - 90 lei Abonament 12 luni - 12 numere - 180 lei Nume.........................................................................................................

Prenume..................................................................................................

CNP.............................................................................................................

C.I. și seria................................................................................................

Doresc factură pe .............. persoană fizică firmă Adresă domiciliu ..................................................................................

Localitate................................................................................................

Sector/Județ ..........................................................................................

Cod poștal ...............................................................................................

Telefon.....................................................................................................

E-mail........................................................................................................

Nume Societate...................................................................................

CIF ...............................................................................................................

ORC.............................................................................................................

150 lei/an

Adresa fiscală .......................................................................................

Localitate................................................................................................

Sector/Județ..........................................................................................

Cod poștal ...............................................................................................

Telefon/Fax...........................................................................................

E-mail........................................................................................................

Adresa unde doriți să primiți revista Domiciliu.................................................................................................. ......................................................................................................................

Firmă ......................................................................................................... ......................................................................................................................

Doresc să efectuez plata prin: Mandat Poștal Fan Courier Ordin de plată

IMPORTANT! După completare, vă rugăm să trimiteți talonul însoțit de dovada plății la adresa: OP 11 CP 2429 Iași, prin fax la +40 332 819 688 sau scanate pe adresa de email: abonamente@veterinarul.ro. Mulțumim

CUM POT SĂ MĂ ABONEZ LA REVISTA Veterinarul - Știință și Practică 1. Prin plata contravalorii abonamentului la Banca prin Ordin de plată sau Internet-Banking cu următoarele date de contact: ASOCIAȚIA EUROVETERINARIAN cu sediul în Iași, Străpungere Silvestru nr.

31, bl T1 parter, adresa de corespondență OP 11 CP 2429 IAȘI, având Codul de Înregistrare Fiscală 27376180, cont bancar: RO38 BACX 0000 0005 2606 4001 cont RON, RO11 BACX 0000 0005 2606 4002 cont EURO, deschis UNICREDIT ȚIRIAC BANK – Sucursala Ștefan cel Mare Iași ATENȚIE: DUPĂ EFECTUAREA PLĂȚII TRIMITEȚI DOVADA ACESTEIA SCANATĂ PE EMAIL la sau pe fax la 0332819688 împreună cu adresa de corespondență unde doriți să primiți revista sau sunați la unul din numerele de telefon afișate mai jos pentru a confirma toate datele.

2. Prin mandat poștal la Oficiul Poștal de care aparțineți sau la poștaș, specificând următoarele

date de plată: a. tipul abonamentului un an = 150 lei b. ASOCIAȚIA EUROVETERINARIAN cu sediul în Iași, Străpungere Silvestru nr. 31, bl T1 parter, adresa de corespondență OP 11 CP 2429 IAȘI, având Codul de Înregistrare Fiscală 27376180, cont bancar: RO38 BACX 0000 0005 2606 4001 cont RON, RO11 BACX 0000 0005 2606 4002 cont EURO, deschis UNICREDIT ȚIRIAC BANK – Sucursala Ștefan cel Mare Iași c. trimiteți o copie a mandatului poștal de unde să se vadă clar numele persoanei sau cabinetul care a plătit abonamentul și numărul dvs. de telefon pe email la sau pe fax la 0332819688 sau sunați la unul din numerele de telefon afișate mai jos pentru a confirma toate datele.

3. Prin FAN COURIER la doar un telefon distanță.

Este necesar să ne contactați la unul din numerele de telefon afișate mai jos sau la adresa de email

office@veterinarul.ro. Un reprezentant al Revistei Veterinarul vă va răspunde sau vă va contacta și veți comunica adresa dvs. de corespondență unde să primiți revista. La prima livrare, care se va realiza prin FAN COURIER, veți primi primul număr din cele 12 reviste alături de certificatul cu 15 puncte și factura cu suma de 150 lei reprezentând contravaloarea abonamentului pentru un an. Dvs veți achita la curier contravaloarea abonamentului de 150 lei și comisionul FAN COURIER de transport (între 13 - 17 lei în localitățile unde există puncte de lucru). Restul de 11 reviste le veți primi prin serviciile Poșta Română fără nici un cost suplimentar la adresa menționată de dvs.

Telefoanele redacției sunt: COSMOTE.........0763 296 455 VODAFONE......0729 463 047 ORANGE............0747 897 703