Revista Veterinarul Stiinta si Practica seria II nr. 9 by Revista Veterinarul

l Caii nărăvași și leadershipul domestic „Metodele tradiţionale de îmblânzire a cailor sălbatici sunt în general traumatizante pentru animale și extrem de solicitante pentru oamenii implicaţi”… Dr. DAnIEl PăDurEAn

l Analiza de risc - Managementul riscului „Pentru a înţelege, totuși, unde suntem, îmi permit să prezint schematic principalele etape ale analizei de risc“… Dr. GhEorGhE onțAnu

O voce l O comunitate l O viață

știință și practică

Veterinarul

„Ce este e-mail marketing? Cea mai ușoară, eficientă și accesibilă cale de a menține un contact direct cu clienții dumneavoastră, de a-i face să se întoarcă“ …Dr. IulIAn VIEru

anul III, 2011

SPECIAL management

l E-mail marketing. Am sau nu am nevoie ca medic veterinar?

nr.

revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din românia

Veterinarul No. 9 Anul III 2011

NOUTĂȚI DIN LEGISLAȚIE, Supliment FINANȚE, CONTABILITATE, pagini MARKETING ȘI MANAGEMENT

Mana ement VETERINAR

8 >> E-mail Marketing Am sau nu am nevoie ca medic? 10 >> Caii nărăvași și leadershipul domestic 12 >> Analiza de risc - managementul riscului, noțiuni introductive

Animale

DE COMPANIE

14 >> Hrănirea câinilor sterilizați 16 >> Imagistică prin rezonanța magnetică în patologia cerebrală la câine - procese inflamatorii 18 >> Etiopatogeneza comportamentului deviat la câini 24 >> Babesioza la câine 28 >> Giardioza la animalele de companie

Animale

DE RENTĂ

32 >> Colica la cabaline 36 >> Monitorizarea superovulației în cadrul transferului de tzigoți la vacă cu ajutorul ultrasonografiei 38 >> Enterita proliferativă porcină 40 >> Leziunile splinei SUpLiMEnT aBOnaȚi : 8 PAGINI NOUTĂȚI DIN LEGISLAȚIE, FINANȚE, CONTABILITATE, MARKETING ȘI MANAGEMENT

44 WiLDLiFE

46 igiEnĂ

48 SUCCES

În numărul trecut am făcut o prezentare scurtă a unor boli specifice leilor. Înainte însă de a continua cu patologia gheparzilor, aș vrea să mai adaug două boli raportate la lei.

În industria alimentară de transformare a cărnii a fost demonstrată validitatea folosirii detergenților spumogeni și a cel puţin a trei detergenţi.

Dr. Ferenc Korponay spune că întregul său succes a plecat de la faptul că a fost dat afară de la fostul loc de muncă, fapt pe care îl vede ca pe cel mai bun lucru care i s-a întâmplat.

04 Din noiembrie 2011 lansăm cel mai mare program de susținere a afacerilor medicilor veterinari

Programul are mai multe componente și vor fi puse în aplicare începând cu luna noiembrie a acestui an. Pas cu pas, vom lansa fiecare nou instrument cu toate informațiile necesare pentru a putea fi aplicat de medicii veterinari. Unui medic veterinar îi este relativ greu să stea și să studieze la nesfârșit teoriile de management și marketing. Echipa noastră lucrează pentru medici, sintetizează și comprimă informația punând-o într-un format ușor digerabil și pe înțelesul unui medic. Nu are rost să aplicăm teorii relativiste în practica medicală. Doar lucruri simple, practice și care aduc bani.

Veterinarul lunii dr. Dragoș Petrache

Și-a transformat pasiunea pentru cai într-o profesie căreia îi este dedicat și nu scapă nici un moment pentru a promova valorile adevărate ale medicinii veterinare. Prin atitudinea constructivă și mereu deschisă, dr. Dragoș Petrache ne-a răspuns afirmativ și s-a alăturat demersului nostru de a pune bazele unei informații veterinare de calitate prin Revista Veterinarul. Duce zilnic o campanie de educare a proprietarilor de animale și este deschis discuțiilor cu aceștia în rețelele de socializare, creând astfel o imagine pozitivă medicului veterinar român. Vă mulțumim domnule doctor pentru exemplul pe care ni-l dați!

Veterinarul Adresa corespondență: OP 11 CP 2429 Iași Fax: 0332 819 688 Mobil: 0740 763 716 0729 463 047 0747 897 703 0763 296 455

EDITORIAL

Din noiembrie 2011 lansăm cel mai mare program de susținere a afacerilor medicilor veterinari

Email: office@veterinarul.ro Web: www.veterinarul.ro

Director: Iulia Crețu Redactor șef: Iulia Blănaru DTP: Bogdan Gavril Manager distribuție și abonamente: Radu Andrei Crețu

Editorii ediției: dr. Gabriela Agheorghiesei dr. Horvath Atilla dr. Eugenia Avram dr. Dan Drugociu dr. Florjn Grosu dr. Maria Mihăiță dr. Mircea Mircean dr. Gheorghe Onțanu dr. Daniel Pădurean dr. Ioana Popescu dr. Daniel Spiru dr. Andrei Timen dr. Clara Vasilescu dr. Szabó Zoltán

Consiliul Director Veterinarul PMVPR Președinte: dr. Bogdan Novenschi Vicepreședinte: dr. Ilie Muscalu Fondator: dr. Iulian Vieru

ISSN: 2068-5017 Revistă editată de Asociația Euroveterinarian Publicație oficială a Patronatului Medicilor Veterinari Privați din România

04 Veterinarul

De ce? Păi în primul rând pentru că suntem în plin avânt al crizei. Se pare că luminița de la capătul tunelului s-a stins definitiv. Va fi greu să mai ieșim bine din această problemă a datoriilor statului, datorii făcute de o mână de șmecheri pe care generații întregi le vom plăti. Noi nu putem schimba aceste fapte. ce este De făcut? Noi putem găsi soluții simple, rapide și eficiente de a sprijini medicii veterinari în încercarea de a supraviețui acestui haos. În ultimul an, echipa Veterinarul.ro s-a mărit continuu, îmbogățindu-se cu experți în comunicare, marketing și management, științe juridice, finanțe și contabilitate. Rolul acestei echipe este de a oferi soluții și de a implementa programe necesare medicilor veterinari în afacerile pe care le desfășoară. În ultimul timp, firmele care oferă medicamente veterinare au înțeles rolul și importanța seminariilor și workshopurilor dedicate de pregătire tehnică medicală veterinară și acordă o mai mare importanță acestora. Dar, conform studiilor noastre 60% din activitatea unui cabinet medical veterinar nu este acoperită de informații. Ne referim aici la management, marketing, finanțe, protecția și securitatea muncii etc. ce am făcut? Am avut nevoie de mai bine de jumătate de an să concepem și să testăm unele soluții. Am citit atent ce au inventat alții, ce au aplicat, ce reușite sau eșecuri au avut. Am concluzionat și am pus cap la cap toate aceste informații. Astfel a apărut un program practic care poate fi aplicat de medicii veterinari pentru a crește valoarea afacerii și implicit veniturile realizate de un cabinet. Un astfel de program, pe timp de criză, dacă nu aduce o îmbunătățire substanțială atunci cu siguranță va stabiliza situația financiară a cabinetului. Programul are mai multe componente și vor fi puse în aplicare începând cu luna noiembrie a acestui an. Pas cu pas, vom lansa fiecare nou instrument cu toate informațiile necesare pentru a putea fi aplicat de medicii veterinari. Echipa noastră lucrează pentru medici, sintetizează și comprimă informația punând-o într-un format ușor digerabil. cui îi sunt utile aceste instrumente? Tuturor celor care doresc să îl aplice. Singura condiție este să fiți abonat la Revista Veterinarul „Știință și Practică“ pentru a avea cont de utilizator profesional pe www.veterinarul.ro. Suntem conștienți că nu toți medicii veterinari din România vor dori să le utilizeze. Noi doar punem la dispoziție niște unelte. Cine dorește cu adevărat să aibă succes, le va utiliza. Munca brută nu aduce mulți bani. Dar dacă este combinată munca cu imaginația, atunci totul poate deveni și plăcut și satisfăcător financiar. Fiecare va decide singur dacă are curajul să utilizeze sau nu aceste unelte. cât costă? Păi nu costă nimic. Veți spune că „sigur este o șmecherie la mijloc!“ Da. Este o mare șmecherie. Păi dacă un medic veterinar va utiliza aceste instrumente puse la dispoziție de noi și va avea rezultate înseamnă că va avea nevoie de serviciile noastre, fapt care îl va determina să continue să fie abonat al Revistei Veterinarul. Dacă un medic veterinar câștigă bani de pe urma acestor instrumente, cu siguranță va solicita și alte servicii. Noi vrem să fim utili medicului veterinar. Vrem ca partenerii noștri de afaceri să prospere, să aibă unelte performante de lucru, să le placă să lucreze cu noi și noi cu ei. cum aflați De aceste programe? Ne urmăriți în ceea ce facem în spațiul media. Pe unele le vom lansa către voi pentru a le folosi ca și instrumente, pe altele le vom aplica noi și vor avea efect asupra voastră. Este conceput un întreg angrenaj de marketing și relatii publice care în final are rolul de a crea o comunitate puternică de oameni de afaceri care își utilizează o parte din timp și către practicarea acestei profesii dragi lor - medicina veterinară.

septembrie 2011

dr. Iulian Vieru

www.veterinarul.ro

P.M.V.P.R. În perioada 26-27 septembrie a avut loc la Budapesta Seminarul de Bunăstarea animalelor organizat de FVE, DG Sanco Ministerul Dezvoltării Rurale din Ungaria și Colegiul Medicilor Veterinari din Ungaria. Seminarul s-a ținut în incinta Facultății de Medicină Veterinară de la Budapesta.

a acest seminar au participat reprezentanți ai medicilor veterinari practicieni din 18 țări: Ungaria, Belgia, Germania, Polonia, Marea Britanie, Italia, Suedia, Austria, Slovacia, Letonia, Cehia, Croația, Serbia, Slovenia, Spania, România, Olanda. România a avut după Ungaria cea mai mare delegație, cu un număr de 13 medici veterinari din diferite sectoare de activitate. Seminarul a avut două părți, una de prezentare generală a problemelor legate de bunăstare a animalelor și una de practică, organizată în 4 secțiuni: bovine, păsări, suine, și animale sălbatice.

Deschiderea lucrărilor a fost realizată de: Gabor Gonczi – decan al Facultății de Medicină Veterinară din Ungaria l Endre Kadevan – Președinte al medicilor veterinari oficiali din Ungaria l Andrea Gavinelli – director pe bunăstare animală din cadrul DG Sanco l Hans Joachim Gotz – Vicepreședinte al FVE l Zholt Pinter- Președinte al UEVP Cele patru secțiuni specifice au avut la rândul lor două părți: una teoretică și una practică. Cea din urmă s-a desfășurat în ziua de 27 Septembrie la ferme din jurul Budapestei. Secțiunea practică pentru animalele sălbatice a avut loc la grădina zoologică din Budapesta. l

Seminarul de bunăStare a animalelor

Budapesta, 26-27 Septembrie 2011 Secțiunea Bovine

În această secțiune , lectori au fost: l Christophe Winkler - Profesor la facultatea Resurse naturale și Științe din Viena l Giulio Cozzi – Profesor de Nutriție, bunăstare și manegementul bovinelor de carne, din cadrul Universității Padova, Italia În cadrul seminarului s-au dezbătut probleme legate de bunăstarea bovinelor de lapte în ferme, schemele de evaluare a bunăstarii animalelor în diferite condiții de adăpost, hrănire, mod de creștere, mamite, ecornări la viței etc. Secțiunea Suine

Secțiunea de păsări:

Aceasta secțiune i-a avut ca și lectori pe: l Viktoria Forgo – Director al Serviciului de bunăstare a animalelor din Budapesta l Stefan Gunnarsson – cercetător în cadrul universității de agricultură din Suedia l Knut Nierbuhr – institutul de bunăstare a animalelor din cadrul Universității de Medicină Veterinară din Suedia În cadrul seminarului s-au dezbătut probleme legate de legislația de bunăstare a păsărilor, microclimatul și ventilația la puii broiler, creșterea păsărilor ouătoare în cuști.

Lectori: Akos Vegh – Director al serviciului de Bunăstare animală din Olanda, Directoratul pentru securitatea lanțului alimentar l Antoni Dalmau – Cercetător în domeniul Bunăstării animalelor din Spania l Cristine Leeb – Universitatea din Viena S-au dezbătut probleme legate de bunăstarea scroafelor cu purcei, adăpostul pentru aceștia, castrarea purceilor l

l Hether Bacon – Universitatea din Edinburg, Marea Britanie Această secțiune a fost organizată împreună cu Federația Grădinilor Zoologice din Ungaria, Fundația „Născut Liber“, Asociația Europeană a medicilor veterinari pe animale sălbatice și FVE și Comisia Europeană. S-au dezbătut probleme legate de legislație europeană vs. condițiile de captivitate existente, securitatea genetică în grădinile zoologice, aspect pactice ale activității de asistență veterinară pentru diferite specii de animale sălbatice. Seminarul a avut un deosebit succes, acesta fiind primul de acest fel organizat pentru medicii practicieni, fapt demonstrat și prin numărul mare de participanți. Următorul seminar de acest gen va fi ținut la Madrid la începutul lunii decembrie.

Secțiunea animale sălbatice

Lectori: Endre Sos – Medic veterinar șef la Grădina Zoologică din Budapesta

Dr. Bogdan Novenschi Președinte P.M.V.P.R.

special

Management

E-mail Marketing. Am sau nu am nevoie ca medic? Ce este e-mail marketing? Cea mai ușoară, eficientă și accesibilă cale de a menține un contact direct cu clienții dumneavoastră, de a-i face să se întoarcă.

oate vă întrebați „de ce un medic cu un cabinet medical veterinar ar avea nevoie de așa ceva“? În primul rând criza se adâncește continuu. Resursele financiare ale clienților se diminuează treptat, ceea ce duce la o serioasă regândire a bugetelor. Apoi clienții dumneavoastră, de cele mai multe ori se interesează de pe Internet despre orice informație care poate să le răspundă la întrebarea „ce are animăluțul meu? ce trebuie să îi fac?“ Și aceasta nu pentru că nu au ce face, ci pentru că încearcă să găsească ce este mai ieftin sau să se convingă dacă veterinarul frecventat este cel mai bun. Aici nu vorbim despre clienții care plătesc din pensie sau despre cei cu mulți bani. Vorbim despre cei 40% dintre clienți, care conform studiilor noastre sunt cu venituri medii și mai au încă o sursă de venit. Acum Internetul are mult prea multe informații medicale și „experți“ care dau sfaturi. Cu peste 5,7 milioane de utilizatori, Internetul în România este printre cele mai mari canale de informare din Europa. Acești clienți despre care vorbim formează baza unui cabinet medical veterinar și cu siguranță se informează despre dumneavoastră. Medicii veterinari nu sunt obișnuiți cu ideea de management, marketing, relații publice. Acestea sunt concepte teoretice, ideatice care nu au ce căuta într-un cabinet. Dacă îți faci meseria bine, nu mai contează dacă salvezi animalul sau nu. L-ai făcut sănătos, iei banii. „A murit... așa a dat Dumnezeu“. „Marketingul și managementul sunt doar un moft“, ar spune unii. Din păcate, medicina veterinară este o știință practică care presupune multe abilități personale și mult studiu individual pentru a „repara“ un animăluț. Aceste activități ocupă tot timpul unui medic, care de multe ori,

08 Veterinarul

septembrie 2011

este chiar proprietarul firmei. Atunci, tot el este cel care trebuie să semneze actele contabile, este cel care trebuie să se ducă la bancă să plătească salarii sau impozite etc. Culmea, de multe ori după ce muncești o lună întreagă pe brânci, ajungi la final, după ce tragi linie, că nu prea mai ai multe de adunat. Banii vin greu și pleacă repede. Adânciți în munca zilnică, medicii uită că trebuie să plătească nuștiu-ce impozit sau taxă și hop se trezesc că trebuie achitate penalități și amenzi fiscale. Fie că vrei, fie că nu vrei aceste activități sunt activități de management. Ele trebuie în mod obligatoriu să fie realizate programat, după un plan lunar și trimestrial cel puțin, să fie urmărite și bifate acțiunile întreprinse. Cabinetul medical este o entitate separată de tine ca și proprietar al ei, prin arterele căreia circulă banii; care mănâncă din ce aduc clienții și care lasă și o mulțime de reziduuri de toate felurile care trebuie foarte bine gestionate. Altfel, „împute“ de tot organismul. Această entitate are, chiar dacă vrea sau chiar dacă

www.veterinarul.ro

nu vrea, relații cu oamenii din jurul ei, cu alte firme, cu proprii angajați, cu clienții. Este un întreg mecanism de care un medic veterinar trebuie să se îngrijească pentru a-l face să trăiască. Acest organism trebuie neapărat să facă în așa fel încât să fie pe placul tuturor oamenilor din jurul său clienți, vecini, furnizori, prestatori de servicii, autorități etc. pentru a avea o imagine pozitivă. Toți aceștia ajung mai devreme sau mai târziu să vorbească despre el, să comenteze activitatea și să analizeze serviciile. Această activitate se numește PR ul (relații publice) cabinetului dar, despre acesta vom vorbi cu altă ocazie. Pentru a avea cu ce se hrăni, această entitate are nevoie de clienți care să îi dea hrana, respectiv banii. Trebuie să îi convingă, trebuie să îi satisfacă, trebuie să îi facă să revină și să aibă nevoie de serviciile ei. Acesta este marketingul despre care vom vorbi. Trebuie astfel să ne preocupăm de această entitate ca fiind un organism viu separat de noi, căruia trebuie să îi asigurăm cele necesare pentru e exista. În primul rând este nevoie de clienți. Un coleg

m-a întrebat într-o zi, mai în glumă mai în serios: „Și ce să fac?! Să le îmbolnăvesc animalele?“ Păi de ce să le îmbolnăvim animalele?! Doar ele nu ne dau ce are nevoie organismul nostru, firma, pentru a trăi, respectiv bani. Ele ne dau bătaie de cap. Proprietarii lor sunt cei care trebuie atrași în cabinet. Ba mai mult, pe vremuri de criză, important este să nu îi pierdem pe cei pe care îi avem și chiar să îi fidelizăm cât mai mult. Mecanismele de fidelizare, specifice activităților de marketing sunt multe și variate. Discounturi, oferte speciale, rabaturi comerciale, 2 în 1, promoții zilnice, happy hour etc. Nu le enumerăm pe toate. La o simplă căutare pe Internet sau într-o carte de marketing se pot găsi zeci de exemple și practici de marketing. Una dintre acestea este mailingul.

Mailingul, cea mai veche tehnică Mailingul este simplu. Constă în a pune în căsuța poștală a clientului actual sau potențial a „ceva“ care ori să îi reamintească de tine ori care să te facă „vizibil“ pentru opțiunile lui de cumpărare. Fiecare după imaginație pune tot felul de chestii. Probabil că sunteți și voi sătui de mormanul de maculatură pe care îl găsiți în cutia poștală dar vă uitați pe oferta de la supermagazinul „X“ sau „Y“. Câteodată mai primiți și o scrisoare care arată bine și care de cele mai multe ori vine ori de la bancă ori de la vreo societate de asigurări. Mai găsiți și fluturași sau flyere de la vreo firmă mai mică. În principiu acesta este mailingul - trimiterea de scrisori către actualii sau potențialii clienți. Studiile realizate arată statistic ca eficiența acestei campanii pentru răspunsul de tip feed-back este de 2 - 4% și cea de informare este de cuprinsă între 10 - 28% funcție de tipul de produs sau serviciu prezentat. Cu alte cuvinte din 10.000 de persoane incluse într-un program de mailing mediu, cam 1.500 deschid și se uită la scrisoare (indiferent de forma de prezentare a acesteia) și cam 50 - 100 de persoane se interesează de produsul sau serviciul din campanie (poate mai mult în cazul produselor și serviciilor esențiale, grupul țintă, tipul de prezentare, etc.). Am participat la astfel de campanii și, surprinzător, cam așa stau lucrurile statistic. Poate vi se pare puțin, dar să stiți că nu este așa. Este unul dintre cele mai puternice moduri de a-ți face reclamă. Cele 50 - 100 de persoane chiar se interesează

de produsul tău. În comparație cu acest tip de marketing, reclama în ziar nu aduce statistic decât 0,05% feed-back, iar cea la radio sau tv chiar mult mai puțin. De aceea, este nevoie de multă repetiție. Un medic veterinar nu are nici banii și nici timpul să realizeze astfel de campanii de marketing. Sunt costisitoare si poate mai puțin practice. Poate o campanie locală, în cartier, de împrăștiere a unor fluturași sau flyere, prin care poate să informeze potențialii clienți despre existența sau prezența lângă ei a unui cabinet de animale de companie. Cât despre mediul rural, nici nu poate fi vorba de astfel de campanii. Costurile sunt mari și așa. Tipărit, împachetat, găsit oameni de încredere, plimbat vreo 4-5 zile prin cartier, oboseală, nervi, ploaie și vreo 1500 - 2000 lei în cel mai fericit caz pentru o campanie medie și apoi așteptat. Dar este totuși un mod de a-ți face simțită prezența.

E-mailing Marketing un succes garantat O metodă derivată din cea prezentată anterior este cea de trimitere de emailuri în căsuța de email a clientului. Poate spuneți că este mai complicată ca prima. La prima vedere poate, dar haideți să o discutăm puțin. În primul rând, este necesar să faceți rost de adresa de email a clienților dvs. Poate la început pare bizar ,dar daca vă faceți un obicei să vă notați pe o fișă datele de identificare pentru fiecare client care vine în cabinet în care îi solicitați și adresa de email, atunci arătați o grijă aparte pentru fiecare client. Pur și simplu, clientul, cu puțin talent din partea dvs, se poate simți special, poate simți că îi acordați importanța pe care o merită. Aveți grijă să îi strecurați printre fraze și faptul că are posibilitatea, dacă dorește, în mod gratuit, să devină un abonat la newsletterul trimis lunar de dumneavoastră clienților prin care îl anunțați diverse probleme cu care se poate confrunta animăluțul lui în luna care începe, eventualele promoții sau reduceri la hrană sau la alte accesorii etc. Nimeni nu vă va refuza și se va simți din nou bine pentru că „domnul doctor îi va trimite newsletter... Uite ce medic priceput și care îmi dă atenția cuvenită am... mă informează!“ În studiile realizate de noi prin anumite cabinete, am întrebat clienții cum li se pare propunerea medicului. Toți au fost încântați de importanța pe care le-a acordat-o medicul. Poate spuneți că nu aveți mulți clienți cu email. Dar dacă ați

adunat 50 de clienți cu email e ca și cum ați împrăștiat 10.000 de scrisori. Veți începe cu 50 de clienți care vor fi foarte mulțumiți de informările pe care le primesc și care cu siguranță vă vor recomanda și către alți prieteni printr-un singur email: „Uite ce îmi trimite medicul cățelului mei!“. Este simplu, eficient, accesibil și la îndemâna dvs. Nu credeți? Nu este nici o problemă. Încercați, nu costă. Chiar e gratuit. Din noiembrie 2011 Revista „Veterinarul“ a lansat pentru abonați, unica și cea mai puternică dar totodată simplă platformă de a trimite newslettere clienților. De ce este gratis? Păi nu este gratis. Doar plătiți abonament! Chiar și aceasta este o politică a noastră de marketing și nu ne este rușine să o recunoaștem. Dacă dumneavoastră veți avea clienți mulți și buni utilizând acest serviciu atunci cu siguranță că veți fi în continuare abonatul nostru. Intrați pe www.veterinarul.ro, secțiunea pentru abonați, logați-vă cu userul și parola dvs și accesați VETMAIL. Aveți la dispoziție template-uri predefinite, elegante care necesită doar cunoștințe de utilizare a unui editor oarecare pentru a atașa fotografii și texte. Aveți posibilitatea să uploadați simplu și rapid adresele de email a clienților care sunt numai ai dumneavoastră. Cu un singur click ați trimis newsletterul. Dacă aveți probleme cu editatul textelor, experții noștri în comunicare vă pun la dispoziție câteva texte șablon pe care trebuie doar să le adaptați. Cu puțină imaginație și 20 de minute timp liber, treaba este rezolvată. După aceea puteți să reveniți și să vedeți cine dintre clienții dvs a deschis emailul, a citit, a dat click către websiteul dumneavoastră. Componenta de statistică vă informează imediat despre o multitudine de analize efectuate automat. Așa veți ști că domnul „X“ nu a deschis emailul și la următoarea consultație elegant vă interesați de problemele lui, dacă a citit recomandările trimise, dacă a urmărit newsletterul și atunci ori corectați adresa ori îl faceți atent și cu siguranță vă va citi. Este simplu, elegant, profesionist și ieftin.

Dr. Iulian Vieru

special

Management Caii învaţă doar de la liderii adevăraţi

etodele tradiţionale de îmblânzire a cailor sălbatici sunt în general traumatizante pentru animale și extrem de solicitante pentru oamenii implicaţi. Aceste metode nu ţin seama în niciun caz de ceea ce vor animalele care urmează a fi îmblânzite și își realizează scopurile prin impunerea unei discipline, care are drept ţintă dobândirea unor reflexe condiţionate, cu orice preţ. Îmblânzirea poate fi un succes, dar nu mai devreme de două, trei săptămâni. Unii cai reușesc din prima, alţii se rănesc dar până la urmă n-au încotro, iar alţii se traumatizează grav, renunţă și chiar mor.

Există totuși alternative ... Monty Roberts, un american care s-a hotărât să reinventeze firescul, a participat în adolescenţă la nenumărate expediţii de prindere a armăsarilor în deșertul Nevada. În urma acestor expediţii, Roberts a realizat un lucru foarte important și anume că deși calul este un animal „de fugă“ ce va încerca să alerge pentru a se îndepărta de pericol, este în același timp și un animal cu instinct „de grup“, căruia îi e teamă de excludere. Roberts a mai învăţat prin studiu și experimente că există un limbaj prin care caii comunică. Acest canal de comunicare poate fi adoptat și exersat de către oameni, numai dacă i se acordă suficientă atenţie și voinţă. Folosind acest limbaj, Roberts poate câștiga încrederea unui cal și poate coopera cu acesta pentru a accepta șaua și pe călăreţ, fără durere, dar mai ales fără frică. Întregul proces durează aproximativ 30 de minute. Da, pare a fi incredibil, dar simularea firescului este un proces desprins din natură. Metoda de îmblânzire este copiată din metoda de comportament naturală manifestată de iapa care conduce grupul de cai sălbatici. Își alege întotdeauna mediul cu mare grijă; un ţarc circular în care el „îmblănzitorul“ poate sta în centru. Chiar dacă armăsarul se îndepărtează de el, Roberts îl lasă să fugă, ba chiar îl încurajează nonșalant și îl gonește prin mișcarea braţelor în sensul îndepărtării, calme dar constante. Calul manifestă sensibilitate faţă de mesajele din cadrul relaţiei și în foarte scurt timp își dă seama că iniţiatorul se comportă aidoma unui părinte. Prin observaţii de acurateţe, Roberts a descoperit că o ure-

10 Veterinarul

septembrie 2011

Caii nărăvași și Leadershipul ... domestic che a calului îndreptată spre el se traduce întotdeauna prin „ok; sunt gata să începem negocierile“. Mai mult, privirea calului îndreptată ștrengărește spre iniţiator, aspectul umed al botului și mișcările de masticaţie falsă ar putea însemna „am putea ajunge la o înţelegere“. Urmează o etapă extrem de delicată în acest proces, în care calul transmite: „aș fi gata să mă supun demersurilor tale, dar numai dacă încetezi să mă mai urmărești cu privirea“. Ca răspuns, Roberts se întoarce cu spatele, calm și așteaptă câteva minute. Ce credeţi că se întâmplă? Calul se ţine de promisiune și se apropie încet asemenea unui adolescent penitent, își așează cu blândeţe botul pe umărul îmblânzitorului, așa cum ar proceda și cu iapa conducătoare a grupului. Roberts a botezat acest procedeu: „alăturare“.

www.veterinarul.ro

Etapa care urmează constă în transformarea unui armistiţiu temporar într-o relaţie esenţială lider – discipol. Îmblânzitorul începe să se îndepărteze ușor de cal, iar acesta din urmă trebuie să decidă dacă îl urmează sau nu. Este momentul în care calul ar putea să se întrebe: „unde se duce tipul ăsta?“, „merită să merg și eu întracolo?“, „am suficientă încredere în el?“, „voi fi mai în siguranţă alături de el sau e mai bine să rămân aici?“ Una dintre tainele succesului este modul în care merge îmblânzitorul. Există mult mai multe șanse ca un cal să urmeze un îmblânzitor cu un mers hotărât, care transmite siguranţă și care pare să știe foarte bine încotro se îndreaptă. În sălbăticie, șansele de supravieţuire ale calului, pe cont propriu, sunt relativ mici. În cazul în care nici iapa, care este con-

ducătoarea de grup nu știe încotro se îndreaptă, viaţa în interiorul hergheliei va fi percepută drept lipsită de siguranţă, iar grupul ca atare lipsit de credibilitate. Asemenea oamenilor, caii evaluează nivelul de încredere și de siguranţă de sine al liderilor, folosind pe lângă limbajul lor propriu și semiotica propriilor trupuri. În cazul în care calul are încredere în îmblânzitor, va începe să îl urmeze prin ţarc, așa cum, orice discipol loial își urmează liderul în care crede.

Îmblânzirea cailor și leadershipul Abordarea lui Monty Roberts privind iniţierea cailor tineri contrastează violent cu metodele tradiţionale. Dacă am vedea cele două paliere ale învăţării evolutive într-un mod comparativ și deductibil comportamental, am fi în măsură să desprindem câteva învăţăminte practice. În primul rând, iniţierea cailor începe cu un sentiment puternic al valorilor proprii și o aliniere între convingeri și comportamente. Roberts evidenţiază un incredibil sentiment al ţelului; așa cum se exprimă el însuși: „Am o misiune – aceea de a face ca această lume să devină un loc mai bun pentru cai“. Fiecare acţiune pe care o întreprinde este în totalitate în armonie cu misiunea sa centrală și cu toate convingerile sale esenţiale. Această aliniere profundă conferă încredere și abilitatea de a merge înainte – ca și cum ai ști cu mare siguranţă încotro te îndrepţi. Aceste subtilităţi determină calul să își urmeze îmblânzitorul. Alinierea indusă volitiv impune metoda Roberts drept alternativă novatoare și o diferenţiază categoric de metodele îmblânzitorilor tradiţionali. Al doilea principiu cheie este să se opteze pentru o aplicare „nemijlocită“ a competenţelor, însoţită de menţinerea curiozităţii și a dorinţei de a învăţa. Kelly Marks, o colaboratoare foarte apropiată a lui Roberts și singura persoană acreditată să livreze mai departe metodele acestuia, reprezintă ilustrarea clară a funcţionării acestui principiu. Ea continuă să fie un practicant nemijlocit, petrecând multe ore alături de studenţi, pentru a le demonstra pe viu aceste tehnici de iniţiere. Kelly are o capacitate remarcabilă de a controla abilităţile și comportamentele într-un mod fantastic, de a păși fără pic de teamă într-un ţarc mic, alături de un cal nărăvaș, de câteva zeci de ori mai greu decât ea. Manifestă

o dorinţă arzătoare de a învăţa pe alţii și poate că tocmai de aceea, ea și nărăvașul din ţarc demonstrează celorlalţi că negocierile sunt întotdeauna de tip win-win. Foarte multe dintre realizările acestor metode au fost acceptate de către Manchester Business School ca și principii esenţiale ale alinierii la practicile de management și leadership organizaţional, ale colectivităţilor profesionale. În al treilea rând este esenţial să fii capabil să vezi lumea și prin ochii altuia, fie el cal sau om. Interacţiunea cu ceilalţi începe întotdeauna din punctul lor de vedere, nu al tău. Trebuie menţionat faptul că Roberts a început prin a observa, învăţa și exersa limbajul cailor, în loc să insiste ca aceștia să îl adopte pe al lui. Dacă animalul se îndepărtează rapid, abordarea tradiţională impune legarea unei frânghii, cu nod de oprire la baza gâtului, pentru priponirea calului, contrar voinţei lui. Abordarea novatoare a lui Roberts este uimitoare, deoarece ea procedează exact așa cum își dorește calul și nu permite acţiuni potrivnice. Prin această tehnică, îmblânzitorul transmite calului un mesaj pozitiv, de genul: „Vrei să pleci? Atunci pleacă!

Nu o să mă opun. Pleacă și nu te opri până nu simţi că ești pregătit să te întorci la mine. Eu voi fi aici și te voi aștepta”! Câte analogii există între comportamentele „îmblânzitorilor“ tradiţionali și cei adaptaţi transformărilor relaţionale? Dar „nărăvașii și îmblânziţii“? Se aseamănă modul lor de a se comporta cu ceea ce se petrece în colectivităţile umane? Oare cât tradiţionalism și câtă avangardă manifestă școala veterinară superioară din România! Hmm! ... Din respect pentru liderii adevăraţi, cu simpatie pentru liderii în formare, Daniel Pădurean, medic veterinar, deocamdată atât!

Dr. Daniel Pădurean

special

Management Concepte moderne în medicina veterinară

ANALIZA DE RISC V. Managementul riscului - noțiuni introductive Probabil că cititorii noștri vor fi puţin contrariaţi, văzându-ne părăsind primele etape logice ale serialului nostru și trecând la partea mediană a acestuia. Suntem forţaţi de profilul acestui număr al periodicului ce se definește pe probleme de management.

entru a înţelege, totuși, unde suntem, îmi permit să prezint schematic principalele etape ale analizei de risc. În esenţă, principalele etape ale gestiunii și managementului riscului sunt următoarele: 1. Gestiunea factorilor de risc, cu referire la ţinerea evidenţei acestora și a evaluării și estimării lor. 2. Managementul riscului ce implică: a. Administrarea factorilor de risc; b. Supravegherea factorilor de risc; c. Formularea opţiunilor generale în relaţie cu riscul în analiză; d. Prezentarea opţiunilor generale în relaţie cu riscul în analiză; e. Selectarea măsurilor preventive adecvate riscului identificat, evaluat și estimat; f. Delectarea opţiunilor corective adecvate riscului identificat, evaluat și estimat; g. Evaluarea capabilităţii instituţiei, organizaţiei, societăţii; h. Estimarea măsurilor de reducere selectate; i. Adaptarea măsurilor de reducere selectate la capabilitate; j. Implementarea măsurilor de reducere selectate și adaptate; k. Estimarea eficienţei măsurilor implementate; l. Reestimarea măsurilor selectate și aplicate și redefinirea capabilităţii la obiectiv. Oricum, în managementul riscurilor, nu modelele și tehnicile sunt cele mai importante, ci atitudinea faţă de risc, iar aceasta este, în primul rând, un aspect al culturii organizaţionale ce se formează în timp și nu un rezultat al unor norme imperative.

12 Veterinarul

septembrie 2011

În acest episod ne-am propus doar să răspundem: de ce este necesar un management al riscurilor? Un răspuns general la această întrebare este indus de observaţia conform căreia, atât în organizaţie, cât și în mediul în care aceasta acţionează, există incertitudini de natura ameninţărilor în realizarea obiectivelor, sau de natura oportunităţilor. Orice manager trebuie să-și pună problema de a gestiona ameninţările, deoarece, în caz contrar, neatingându-și obiectivele, s-ar descalifica, ori de a fructifica oportunităţile în beneficiul organizaţiei, dovedindu-și eficienţa. Dacă incertitudinea este o realitate cotidiană, atunci și

www.veterinarul.ro

reacţia la incertitudine trebuie să devină o preocupare permanentă. Motivaţia generală de mai sus ar putea justifica singură necesitatea implementării managementului riscurilor, însă există și unele motivaţii specifice. A) Managementul riscurilor impune modificarea stilului de management al organizaţiei Managerii unei organizaţii nu trebuie să se limiteze la a trata, de fiecare dată, consecinţele unor evenimente care s-au produs. Tratarea consecinţelor nu ameliorează cauzele și, prin urmare, riscurile materializate deja se vor produce și în

viitor, de regulă, cu o frecvenţă mai mare și cu un impact crescut asupra obiectivelor. Managerii trebuie să adopte un stil de management reactiv, ceea ce înseamnă că este necesar să conceapă și să implementeze măsuri susceptibile de a atenua manifestarea riscurilor. Reacţia orientată spre viitor permite organizaţiei să stăpânească, în limite acceptabile, riscurile trecute, ceea ce este același lucru cu creșterea șanselor de a-și atinge obiectivele. Limitarea la managementul reactiv este, totuși, insuficientă pentru un management performant. Nicio organizaţie nu poate fi condusă numai după principiul „văzând și făcând“. La fel de importantă este și identificarea posibilelor ameninţări, înainte ca acestea să se materializeze și să producă consecinţe nefavorabile asupra obiectivelor stabilite. Aceasta înseamnă a adopta un stil de management proactiv. Managementul proactiv are la bază principiul „este mai bine să previi decât să constaţi un fapt împlinit“. În organizaţiile ce beneficiază de un management performant, „evaluarea orizontului“ nu se limitează la viitorul imediat, ci ia în considerare și perspective mai îndepărtate. În aceste situaţii, managementul proactiv devine un management prospectiv, în care încearcă să identifice acele riscuri care pot apare ca urmare a modificărilor de strategie sau de mediu. Organizaţia trebuie pregătită pentru a accepta schimbarea. În terminologia adoptată în unele ţări, riscurile care nu s-au manifestat încă, dar care pot să se materializeze în viitor, sunt cunoscute sub denumirea de riscuri potenţiale, spre deosebire de cele care s-au manifestat, fie în organizaţia respectivă, fie în altă parte, dar pe care le cunoaștem cel puţin prin consecinţele acestora, denumite riscuri reale. Identificarea de riscuri potenţiale nu este tocmai facilă, dar nu de neabordat. Pentru început, oricărei organizaţii îi stă la îndemână experienţa altor organizaţii ce s-au confruntat cu astfel de riscuri. De asemenea, există studii de specialitate elaborate de organizaţii specializate în „estimarea orizontului“. În concluzie, managementul riscurilor exclude expectativa și promovează acţiunea și previziunea, dar luând în considerare și elemente ale principiului precauţiei. B) Managementul riscurilor facilitează realizarea eficientă și eficace a obiectivelor organizaţiei În mod evident, cunoașterea ameninţărilor permite o ierarhizare a acestora

în funcţie de eventualitatea materializării lor, de amploarea impactului asupra obiectivelor și de costurile pe care le presupun măsurile menite a reduce șansele de apariţie a unui risc sau de a limita efectele nedorite. Stabilirea unor ierarhii constituie suportul introducerii unei ordini de priorităţi în alocarea resurselor, în majoritatea cazurilor limitate, în urma unei analize „cost/beneficiu“ sau, mai general, „efort/efect“. Este esenţial ca organizaţia să-și concentreze eforturile spre ceea ce este cu adevărat important, și nu să-și disperseze resursele în zone nerelevante pentru scopurile sale. Totodată, revizuirea periodică a riscurilor, așa cum este prevăzut în standarde, conduce la realocari ale resurselor, în concordanţă cu modificarea ierarhiilor și implicit, a priorităţilor. Cu alte cuvinte, managementul riscurilor presupune concentrarea resurselor în zonele de interes actuale. C) Managementul riscurilor asigură condiţiile de bază pentru un control intern sănătos Dacă controlul intern este ansamblul măsurilor stabilite de conducere pentru a se obţine asigurări rezonabile că obiectivele vor fi atinse, rezultă că managementul riscurilor este unul din mijloacele importante prin care se realizează acest lucru, deoarece managementul riscurilor urmărește tocmai gestiunea ameninţărilor ce ar putea avea impact negativ asupra obiectivelor. Cu alte cuvinte, dacă se urmărește consolidarea controlului intern, este indispensabilă implementarea managementului riscurilor. Planul de acţiune (activităţile ce trebuie desfășurate pentru realizarea obiectivelor) trebuie secondat de planul ce cuprinde măsurile ce atenuează manifestarea riscurilor și de planul de tratare a situaţiilor dificile (riscuri materializate). (Material realizat și prin utilizarea Îndrumătorului Ministerului Finanţelor Publice privind managementul riscului și Controlul intern/managerial)

Prof. univ. dr. Gheorghe Onţanu institutul de diagnostic și Sănătate animală, membru al Societăţii mondiale de analiză de risc Drd. Clara Vasilescu - institutul de diagnostic și Sănătate animală responsabil pentru analiza de risc pentru laboratoare

Sfaturi de management

Grija față de client partea a treia un medicament bun poate cu toate acestea, costa o grămadă de bani. Fă o estimare a prețului consultației și tratamentului în camera de examinare. După ce-ai recomandat un tratament și îngrijirea, fă o estimare a costurilor implicate în fața clientului. Un preț bombă la recepție nu este o situație distractivă nici pentru recepționist/asistent, nici pentru client. Dacă medicul veterinar nu face o estimare și o justificare a costului în camera de examinare, clientul se poate fofila la plată - și aceasta poate fi ultima oară când îl vezi.

după ce pleacă proprietarul Urmărește îndeaproape cazul. Nu cred că este cazul să mă repet. Clienții ar trebui să fie sunați și căutați până când atât ei cât și medicul veterinar curant sunt mulțumiți de rezolvarea problemei. Poți adăuga o notă personală și să îi trimiți pe email metode de a avea grijă de animăluțul de companie, pentru a-ți educa un viitos client fidel. Dacă te confrunți cu un caz dificil, poți chiar suna clientul, dacă ești proprietarul cabinetului. Dacă nu poți suna personal, roagă asistentul să dea un telefon și să facă referire la faptul că „Domnul doctor a dorit să vă sun pentru a vedea ce face Blacky astăzi“. Clientul își va aminti de tine astfel. Poți avea astfel succes, chiar și în era „clientului nou“, dacă lucrezi să închegi o relație între membrii echipei tale din cadrul cabinetului, medici veterinari și asistenți și clienții tăi, proprietarii de animale. Mai mult ca oricând, relațiile sunt acum importante. Așează-te la discuții cu echipa ta și vedeți care sunt locurile în care vă puteți îmbunătăți serviciile pe care le oferiți. Și apoi, făceți-o! dr iulian Vieru

NUTRIȚIE

Hrănirea câinilor sterilizaţi Sterilizarea constituie probabil una dintre cele mai frecvente proceduri medicale desfășurate în clinică veterinară. Medicii recomandă din ce în ce mai mult sterilizarea animalelor de companie; anumite condiţii patologice pot fi ameliorate sau chiar prevenite prin sterilizare: lactaţia nervoasă, tumorile mamare și altele.

in punctul de vedere al proprietarului există câteva beneficii imediate, în urma acestei operaţii schimbându-se comportamentul animalului: scade agresivitatea masculilor, se diminuează fenomenele de vagabondaj și riscul rănirii din cauza bătăilor între indivizi. „Domnule Doctor, câinele meu s-a îngrășat după operaţia de sterilizare!“ sau „Domnule Doctor, acum că l-am sterilizat

14 Veterinarul

septembrie 2011

pe Rex, ce să fac ca să evit îngrășarea?“: – sunt numai câteva dintre remarcile pe care le fac proprietarii după ce își sterilizează animalele de companie. Într-adevăr, în urma operaţiei de sterilizare apare o tendinţă de îngrășare a animalului, care trebuie avută în vedere atunci când i se stabilește noul regim de viaţă și de hrănire. Ideal este ca fiecare individ să primească o hrană care să răspundă nevoilor sale, atât fiziologice cât și în legătură cu stilul de viaţă. Este evident faptul că un animal care are o activitate fizică intensă va avea nevoi nutriţionale superioare unuia care duce o viaţă sedentară. Îngrășarea care poate apărea în urmă sterilizării poate fi evitată prin reducerea aportului caloric zilnic. Dar cum se poate face asta fără să „ţinem câinele nemâncat“?! Reţeta specifică și soluţiile tehnologice optimizează raţia prin inducerea saţietăţii; pe de-o parte fibrele vegetale și pe de altă

www.veterinarul.ro

parte densitatea mică a crochetelor și forma acestora asigură un volum mai mare porţiei. O hrană dedicată unui animal sterilizat este ideal să răspundă și nevoilor specifice taliei, vârstei sau chiar rasei din care acesta face parte. Beneficii specifice cum sunt asigurarea creșterii optime câinilor care sunt sterilizaţi în perioada de juniorat, sau limitarea depunerilor de tartru în cazul celor de talie mică sunt avute în vedere la dezvoltarea dietelor. De asemenea, dacă discutăm de un câine de talie mare aportul de glucozamină, condroitină și acizi grași ω3 este crucial pentru susţinerea articulaţiilor atât de solicitate. În concluzie, este important că hrănirea câinelui să fie în concordanţă cu talia, vârsta și statusul fiziologic al acestuia, asigurându-i toate nutrimentele necesare pentru a fi în formă optimă.

Dr. Alexandra Manasia Royal Canin România

IMAGISTICĂ Procesele inflamatorii sau infecţioase care afectează sistemul nervos central pot fi de asemenea ușor de diagnosticat cât și greu și frustrant de diagnosticat pentru medicul radiolog. Unele exemple tipice ar fi: un pacient cu dureri mari prezintă suspiciunea de discospondilită sau un pacient cu dureri mari unde există suspiciunea clinică de meningoencefalită sau meningomielită.

Imagistica prin rezonanţă magnetică în patologia cerebrală la câine: pRocese InFLAmAToRII

maginea RM este puţin probabil să fie normală, doar dacă meningele și nu creierul sau parenchimul spinal sunt afectate, deși în unele cazuri sa evidenţiat o creștere dramatică a intensităţii semnalului în imaginile preluate în secvenţele T1, după administrarea unui mediu de contrast paramagnetic, doar dacă meningele este puternic afectat. Tehnicile de suprimare, care permit computerului RM să obţină un alt set de imagini a regiunilor post contrast, pot fi folositoare în acest sens. De aceea, o abordare mai practică și mai importantă a acestor cazuri necesită tehnica de examinare prin RM ca metodă de elecţie, pentru a confirma suspiciunea clinică sau a o infirma, pentru a elimina orice alt diagnostic diferenţial al durerii și pentru a determina dacă nu trebuie prelevat LCR (de exemplu în cazurile de instabilitate atlanto-axială, mici fracturi ale vertebrelor cervicale, cazuri în care nu este necesară prelevare de LCR). Deși aceste două exemple corespund realităţii și cazurilor clinice relativ obișnuite, este foarte important de înţeles ca sunt multe alte procese inflamatorii și infecţioase care afectează sistemul nervos central și care pot fi mult mai ușor diagnosticate prin RMN. În plus la patologiile deja menţionate RMN-ul este folosit și pentru diagnosticarea următoarelor: unele cazuri de meningoencefalomielită granulomatoasă, encefalită necrozantă și unele cazuri de encefalită infecţioasă, în special când este asociată cu o masă lezională focală (abces sau granulom fungic). Aplicând echivalentul semnelor radiografice se pot descrie sumar aspectele generale ale proceselor inflamatorii sau infecţioase (exceptând cazurile de discospondilită, meningită, infecţii dramatice ale urechii interne, abcese sau granuloame) ca fiind leziuni intraparenchimale multifocale cu margini mult mai puţin evidente decât cele de la tumori și cu o intensitate generală des-

16 Veterinarul

septembrie 2011

a) FLAIR sagital; b) FLAIR transversal; c) T2 transversal Hiperintensităţi difuze, discret hipersemnal T2 (c) și FLAIR (a, b), corticosubcorticale temporale anterioare bilaterale. Fără mase tumorale intracerebrale, fără colecţii hemorfagice intracerebrale, sistem ventricular de dimensiuni normale, simetric, situat pe linia mediană. Aspect RM compatibil cu posibile focare encefalitice temporale anterioare bilaterale

crisă sumar astfel: leziunile au tendinţa de a fi hiperintense faţă de parenchimul cerebral și spinal în secvenţele T2 (T2 sau FLAIR) dar iso- spre ușor hipoin-

www.veterinarul.ro

tense în gradientul echo și în secvenţele T1, evidenţiind un tipar variabil al creșterii intensităţii după administrarea unui mediu de contrast paramagnetic.

a) T2 transversal; b) FLAIR sagital Modificări difuze de semnal, hipersemnal T2 și FLAIR la nivelul lobilor temporali bilateral, cu extensie spre lobii frontali. Leziune hipersemnal T2 și FLAIR de 10 mm se evidenţiază și la nivelul nucleilor bazali de partea dreaptă. Fără aspect de abcese constituite, sistem ventricular de dimensiuni normale, simetric, situat pe linia mediană. Aspectul RM sugerează cel mai probabil un proces inflamator infecţios (encefalită)

Diagnosticul de certitudine necesită examen histopatologic, deși analiza completă a LCR, inclusiv alte teste adiţionale ca serologia sau PCR pentru toxoplasma și neospora pentru identificarea condiţiei infecţioase ajută la stabilirea unui diagnostic de certitudine. Trebuie avut în vedere a nu se ajunge imediat la concluzia că un tipar multifocal este neapărat de natură inflamatorie sau infecţioasă, deoarece astfel de formaţiuni multifocale pot fi observate și în cazul metastazelor și leziunilor multiple, cu aspect general ca cel descris mai sus, observate în limfomul SNC. Tipare mai puţin caracteristice pot fi observate în cazul encefalitei necrozante (Pug, Yorkshire terrier, Maltese, posibil Pekingese), meningoencefalomielitei granulomatoasă. Mai puţin frecvent se poate observa și encefalita eozinofilică. Zonele difuze de encefalită necro-

zantă au un semnal anormal (de obicei hiperintens în secvenţele T2, hipointens în T1 cu sau fără creșterea intensităţii semnalului) și afectează substanţa albă a creierului anterior datorită prezenţei necrozei și inflamaţiei care pot implica de asemene și meningele. La Yorkshire Terrier poate fi afectat și trunchiul cerebral. Se pot întâlni trei forme de meningoencefalomielită granulomatoasă: difuză, focală sau oculară. Intensitatea tiparului este asemănătoare celor de mai sus dar unele bibliografii menţionează că acea creștere a intensităţii contrastului este un element mai important datorită localizării perivasculare a formaţiunilor patologice la nivel histopatologic faptul că leziunile au tendinţa de a afecta substanţa albă. Se observă des că leziunile afectează trunchiul cerebral și sunt imposibil de diferenţiat de neoplazii din punct de vedere imagistic.

a) FLAIR sagital; b) FLAIR transversal; c) T2 transversal Examenul RM cerebral evidenţiază leziuni multifocale cortico-subcorticale hipersemnal T2 si FLAIR la nivelul lobilor frontali bilateral, fără efect de masă asupra sistemului ventricular. Leziunea multifocală și bilaterală denotă cel mai probabil un proces inflamato-infecţios (proces encefalitic)

Dr. Florin Eugen Grosu Dr. Laurențiu Bălan DVM PhD Stud FMV București

PSIHOLOGIE ANIMALĂ

În acest articol ne-am propus să analizăm mecanismele ce declanșează și stimulează manifestarea comportamentului ieșit din normă la animalele care trăiesc în strânsă legătură cu proprietarii lor.

omportamentul (lat. cum portare) reprezintă ansamblul reacţiilor unei fiinţe faţă de stimulii interni sau externi. El presupune o structură dinamică, ce integrează diverse modalităţi de ripostă, exprimate prin manifestări comportamentale specifice sau nespecifice, într-o situaţie dată, comportamentul îndeplinind, astfel, o funcţie homeostazică, în relaţie cu adaptarea individului la mediu. Evidenţierea comportamentului presupune, în toate cazurile, o motivaţie, o trebuinţă, o atitudine a subiectului care să determine apariţia activităţii psihice ce mediază acţiunile comportamentale. Motivaţia antrenează elemente cognitive, perceptive sau temperamentale, justificând manifestările comportamentale ale individului, ca răspuns la situaţiile problemă - provocările apărute în mediul intern sau extern. În acest context, deviaţia comportamentală reprezintă expresia dinamică a interferenţei complexului de factori negativi, fie ei biologici, psihologici sau/și sociali, ce acţionează asupra psihicului canin, la un moment dat. Chiar dacă părerile privitoare la „psihicul“ animalelor sunt împărţite printre etologi, putem

18 Veterinarul

septembrie 2011

Etiopatogeneza comportamentului deviat la câini aborda anumite deviaţii comportamentale întâlnite la câini în sensul admiterii „psihismului“ la această specie. Fără îndoială, evaluarea problemelor comportamentale ale câinilor ca boli psihice este discutabilă, dar, luând în calcul aspecte ca sindromul de hipersensibilitate-hiperactivitate sau sindromul de privare senzorială întâlnite în cadrul anxietăţii de separare, cât și formele de nevroze și psihoze acceptate și la câine, le putem încadra corect în această categorie. Cele mai multe dintre bolile creierului, atât la om cât și la câine, sunt însoţite de cinci semne majore: lipsa de orientare, pierderi ale memoriei, pierderi ale funcţiilor intelectuale (înţelegere, cunoaștere, învăţare etc.), pierderi de judecată, lipsa sensibilităţii afective ș.a. Boala psihică reprezintă un mod de adaptare aparte, inadecvată situaţiei, diferită calitativ de adaptarea individului sănătos. Etiologia plurifactorială a îmbolnăvirii psihicului explică cel puţin parţial și complexitatea simptomatologică a cazuisticii

www.veterinarul.ro

înregistrate la câini, în ultimele decenii. Apariţia uneia sau a alteia dintre manifestări la câinele adult ţine, în principal, de existenţa unei personalităţi premorbide, „teren“ care favorizează, pe lângă alţi factori, pe care-i vom discuta mai jos, instalarea devierii comportamentale. Natura tulburărilor comportamentale întâlnite la câini este variată, după factorii etiopatogenetici, putându-se identifica deviaţii datorate atât dezechilibrelor homeostaziei neuropsihice, tulburărilor dobândite ale comportamentului specific sau însușirii defectuoase a „educaţiei“ (lecţiile de obedienţă faţă de proprietar) la vârstă mică, cât și tulburărilor asociate unor suferinţe organice. În această idee, vom și trata problematica, în cele ce urmează.

Etiopatogeneza tulburărilor de comportament asociate dezechilibrelor de integrare neuropsihică Activitatea nervoasă superioară (ANS) este numitorul comun al tuturor

PSIHOLOGIE ANIMALĂ organismelor superioare manifestânduse, la aceeași specie, în mod identic, urmând tipare ancestrale cu determinare genetică. Ea este bazată pe acte de asociere, dublate de ansamblul reflexelor necondiţionate sau a celor câștigate, permiţând dobândirea de noi conexiuni sinaptice interneuronale în cursul vieţii și ducând astfel la căpătarea experienţei cognitive individuale. Îmbolnăvirea creierului poate cauza modificări comportamentale care pot varia de la simpla emotivitate până la starea de comă, în funcţie de natura leziunilor. Aria encefalică responsabilă de manifestările comportamentale ale individului este cea a sistemului limbic, arie ce include atât lobii frontali și temporali ai telencefalului, cât și o parte a diencefalului. Sistemul limbic controlează obiceiurile psihice și activităţile motorii, coordonând activitatea sexuală, memoria și emoţiile; de aceea, leziunile sistemului limbic se pot manifesta prin schimbări de personalitate sau de obiceiuri, permanente, ori ca accese (de frică, de panică, de furie etc.). Lobul frontal al telencefalului deţine un rol important în integrarea afectivităţii, în special în partea sa anterioară. În mod corespunzător, lezarea bilaterală a lobilor frontali determină modificări ale afectivităţii, schimbarea dispoziţiei, accentuarea sexualităţii, uneori iritabilitate și tendinţe impulsive, agresive, violente, iar alteori labilitate, indiferenţă afectivă și, mai rar, depresiune, tristeţe, anxietate. Aceasta nu înseamnă însă că procesele afective au localizare strictă și exclusivă în lobii frontali, ci doar că aceștia au o participare importantă la realizarea lor. Lezionarea lobilor frontali nu abolește afectivitatea, dar alterează echilibrul afectiv și adaptarea efectivă la condiţiile de mediu. Caracterul modificărilor aparute, in acest caz, depinde de întinderea leziunilor, de specia animală și de timpul trecut de la producerea leziunii. Cu alte cuvinte, deși structurile superioare integrative ale afectivităţii aparţin sistemului limbic și neocortexului (neocortexul subordonând comportamentul afectiv instinctual și reflectarea subiectivă afectivă), funcţia psihică afectivă nu are o localizare strict delimitată, tulburările ei putând fi produse de leziuni cu variate localizări corticale și subcorticale, precum și de perturbări în metabolismul neurotransmiţătorilor (mediatorii chimici sinaptici: serotonina, dopamina, colinesteraza etc.).

20 Veterinarul

septembrie 2011

Activitatea nervoasă superioară, reflectată prin psihic, are două laturi constitutive, comune atât omului, cât și animalelor: latura obiectivă, exprimată prin ansamblul reflexelor condiţionate, constituind comportamentul reflex condiţionat, somatomotor și vegetativ, și latura subiectivă, exprimată prin ansamblul trăirilor subiective, ca fapte de conștiinţă. Deși latura subiectivă a ANS nu poate fi determinată la animale de un observator extern, se poate presupune existenţa ei prin extrapolarea experienţei cognitive proprii fiecărei fiinţe superioare. În schimb, procesele psihice ale animalelor superioare pot fi apreciate obiectiv prin înregistrarea comportamentului cu eventualele lui modificări care survin în urma perturbărilor de activitate a cortexului encephalic. Coabitarea strânsă cu omul a dezvoltat, în mod semnificativ, latura afectivă a animalelor de companie, putându-se observa la acestea multe dintre următoarele procese psihice: senzaţia, percepţia, reprezentarea, emoţia, afectul, sentimentul, pasiunea, dispoziţia etc. Având în vedere existenţa acestor entităţi și la câine, două sunt categoriile de afecţini nervoase întâlnite și la aceștia: nevrozele - reprezentând situaţii în care câinii dezvoltă obiceiuri inadecvate, drept protecţie împotriva anxietăţii de natură necunoscută; psihozele - reprezentând situaţii în care percepţia despre realitate a unui individ este, în mare măsură, distorsionată. La om, psihopatiile reprezintă o dezvoltare dizarmonică a personalităţii, însă astfel de fenomene pot fi înregistrate și la câine, simptomele principale nefiind propriu-zis psihotice (instabilitate psihică, dezechilibru, dizarmonie), deși sunt evidente alte manifestări ca: dispoziţii afective anormale, fluctuaţii în starea emoţională, rigiditate, nesiguranţă, disproporţii înregistrate între intensitatea stimulilor și a reacţiei sau promptitudinii răspunsului, mai slaba capacitate de adaptare la situaţii noi a individului (fapt prezentat mai pe larg în subcapitolul următor). Predominanţa unuia sau a altuia dintre aceste simptome permite clasificarea în diverse tipuri de sindroame psihopatologice: l Fobiile sunt stări de teamă intensă, de frică, cu obiect bine precizat (zgomote, apă, situaţii etc), putând avea la bază orice factor din experienţa de viaţă sau din ambient, manifestându-se ca hiperestezii, cu reacţii disproporţionate la stimuli banali. Ca manifestări tranzitorii

www.veterinarul.ro

apar în epilepsii, intoxicaţii acute sau în encefalite; l Anxietăţile presupun stări de frustrare, ce pot avea drept punct de plecare blocarea conduitei motivante a animalului, consecinţele fiind divers ilustrate (distrucţii ale locuinţei, eliminări necorespunzătoare ale excrementelor, vociferări, automutilări etc.), cea mai expresivă, la câinii de companie, fiind anxietatea de separare; l Manifestările obsesiv-compul-

sive apar ca expresii tranzitorii în epilepsii, intoxicaţii acute sau în encefalite, dar pot avea ca etiologie și situaţii ce pot fi calificate drept frustrante sau competitive; în limbaj psihiatric, obsesiile reprezintă gânduri involuntare ce apar în mod repetat, iar compulsiile sunt acţiuni pe care un individ nu și le poate controla, repetându-le la nesfârșit, deși nu este conștient de natura activităţii sale. De regulă acţiunile sunt fără sens. După „sensul“ acţiuniilor, compulsiile sunt de două categorii: ritualizate și contaminatorii; l Isteria reprezintă un ansamblu de manifestări polimorfe, preponderent senzoriale și de funcţii vegetative, cu reversibilitate rapidă și totală, având origine psihogenă, emoţională și chiar hormonală (gr. hystera: uter). Se manifestă la animalele suferinde de epilepsie sau poate fi asociată în orice boală somatică, ce are caracter general sau local, adăugând tabloului clinic al bolii simptome isterice; l Sindromul disfuncţiei cognitive

ce poate apărea la câinii bătrâni, echivalentul sindromului demenţial de la omul senil, ca un proces de destructurare și deteriorare a activităţii psihice și exteriorizat prin modificări în comportamentul social, la solicitări diverse de mediu. Este asociat, de regulă, unui proces degenerativ encefalic. Trăirile afective nu implică numai modificări ale funcţiei psihice, manifestate prin comportament, ci și alterări ale componentelor viscerale, motoare, endocrine, respiratorii, tensionale etc. ce însoţesc manifestările comportamentale aberante.

dr. Maria Mihăiță

PARAZITOLOGIE Din discuția cu proprietarii am aflat că Rita s-a întors de curând la Timișoara după o vizită de 3 zile în jud. Dâmbovița (Târgoviște), acolo s-a plimbat pe câmp în apropierea unor liziere de păduri. La 4 zile de la sosirea în Timișoara, proprietarii au observat cățelușa urinând cu sânge. La scurt timp după aceasta, cățelușa a devenit apatică, refuza hrana și apa, se deplasa cu dificultate, dând senzația că amețește. În scurt timp, proprietarii au descoperit o căpușă la final de priză de sânge, localizată la nivelul gâtului. Acesta a fost momentul când am fost contactați.

Babesioza la câine (atenție la căpușe)

Examenul clinic

Am extras căpușa și am identificat-o, a fost vorba de Dermacentor reticulatus.

Temperatura măsurată a fost 39,98oC. Sângele recoltat pentru hemoleucogramă și biochimie, după centrifugare la turație normală, a hemolizat (la fel și în a doua zi). Am dat în lucru proba de sânge pentru hemoleucogramă. Din ambele probe recoltate s-au realizat frotiuri de sânge colorate Diff-Quik (colorație tricromică) care au fost examinate la microscopul cu imersie (1000 X).

Examenul microscopic al frotiului de sânge din 01.05.2011 (colorație tricromică Diff-Quik)- fig. 1, 2, 3

Aspectul macroscopic al probelor de sânge ‚- hemoliza ‚- 01-02.05.2011

24 Veterinarul

septembrie 2011

www.veterinarul.ro

3 Hemoleucograma 01.05.2011

Examenul microscopic al frotiului de sânge din 02.05.2011 (colorație tricromică Diff-Quik)- fig. 4,5,6. Evoluția hemo-/leucogramei pe timpul tratamentului medicamentos

Aspectul macroscopic al probei de sânge după centrifugare ‚- fără hemoliză‚ 05.05.2011

Hemoleucograma 02.05.2011

Graficul evoluției trombocitelor

Hemoleucograma 04.05.2011

Graficul evoluției zilnice a leucocitelor totale

Tratamentul a debutat pe data de 01.05.2011, a durat 3 săptămâni, începând cu a 4-a zi de tratament hematuria nu a mai fost prezentă și din acest moment nu s-a mai constatat hemoliza. Starea generală a revenit la normal cu apetit prezent începând din a 5-a zi de tratament. La finalul tratamentului, la examenul frotiului de sânge nu s-au mai depistat paraziți intracelulari.

26 Veterinarul

septembrie 2011

www.veterinarul.ro

Hemoleucograma 09.05.2011

Graficele și hemoleucogramele complete le găsiți pe www.veterinarul.ro.

Dr. Attila Horvath www.doctor-horvath.ro

Giardioza este o zoonoză ce afectează animalele tinere și omul produsă de mai multe specii din genul Giardia (paraziţi flagelaţi din fam. Hexamitidae) ce au o specificitate largă ceea ce le conferă posibilitatea trecerii de la o specie la alta.

a animalele de companie Giardioza este produsă de G.canis la câine, respectiv G.felis la pisică. Transmiterea se realizează pe cale digestivă prin ingerarea de forme chistice ale parazitului provente din apă. Frecvent, la animalele de companie se realizează autotransmiterea infecţiei ca urmare a autotoaletării zonei perianale și implicit a ingerării formelor chistice ale parazitului prezente la acest nivel. Din punct de vedere al prevalenței, aceasta variază în limite extreme de largi, fiind influenţată decisiv de numărul de animale prezente într-o comunitate. În cazul unui singur animal într-o locuinţă de exemplu, aceasta este de 10% pe când în adăposturi sau canise prevalenţa poate atinge un nivel de 100%. Infecţia cu Giardia, determină o creștere a permeabilităţii epiteliului intestinal și creșterea numărului de limfocite T de la acest nivel. Toxinele produse de formele vegetative (trofozoiți) asociate cu activarea agresivă a celulelor T reduc activitatea enzimatică a lipazei, dizaharidazelor și proteazelor de la nivel intestinal. Efectele cumulate ale acestor procese cât și creșterea producţiei de mucină de la nivelul intestinului subţire reduc capacitatea de absorbţie/reabsorbţie, aspecte care se vor materializa din punct de vedere clinic prin sindrom diareic acut, asociat cu steatoree sau episoade diareice, în ambele cazuri, însoţite de pierdere în greutate. Tradiţional, diagnosticul infecţiei cu acest parazit se baza pe examen microscopic al preparatului proaspăt colorat cu soluţie Lugol pentru evidenţierea de trofozoiţi și/sau chiști parazitari din fecale. Din păcate, examenul microscopic este dificil deoarece trebuie repetat de cel puţin 3 ori la interval de 3-5 zile (chisturile eliminându-se intermitent), mai mult, chisturile parazitare pot fi ușor distruse dacă soluţia de vizualizare are o concentraţie neadecvată. Totodată, multe artefacte cu ar fi granule de polen sau levurile au o morfologie asemănătoarea chisturilor de Giardia ceea ce pot conduce la confuzii majore de interpretare dacă preparatul nu este examinat de personal instruit. O altă metodă utilizată, este metoda

28 Veterinarul

septembrie 2011

GIARDIOZA

la animalele de companie

În tabelul de mai jos sunt prezentate avantajele testului SNAP Giardia comparativ cu metodele clasice de diagnostic MICROSCOPIE

IFA

ELISA ÎN LABORATOR

SNAP Giardia

IDENTIFICAREA ANTIGENULUI SOLUBIL

TIMPUL DE OBŢINERE AL REZULTATELOR

20 minute

24-48 ore

8 minute

ECONOMIC

SISTEM DE TESTARE, IN–HOUSE,

NUMĂR DE PROBE NECESARE

ACURATEȚE

de flotaţie cu soluţie de suflat de zinc, dar și aceasta metodă prezintă dezavantajul că nu se se poate realiza decât în laboratoarele specializate și pentru a fi concludent trebuie să se efectueze de 3 ori la interval de 3-5 zile.

www.veterinarul.ro

Metodele imunologice (ELISA sau imunofluorescenţa) sunt net superioare cvelor clasice dar costisitoare și de durata putând fi efectuate exclusiv în laboratoare de specialitate și/sau de referinţă numai de către personal calificat.

Sample Size SNAP Giardia Test/Reference Test Comparison Test

+/+

-/+

+/-

-/-

Total

Immunoflorescence microscopy

144

223

Microplate ELISA

145

223

Relative Sensitivity and Specificity 95% Confidence Limit

Kappa Statistic

Fecal

Sen. 95% (95% CL 87%-98%) Spec., 99% (95% CL 96%-100%)

0,95

Fecal

Sen. 96% (95% CL 88%-99%) Spec., 100% (95% CL 97%-100%)

0,97

Sample Type

În ceea ce privesc sensibilitatea și specificitatea testului SNAP Giardia faţă de metodele clasice de diagnosticare acestea sunt (conform tabelului) de 95 -96 % respectiv 99- 100%.

Caoalternativălatoateacestemetodedediagnostic,darînacelașitimpsă utilizeze o tehnologie la fel de performanţă(deexemplu,tehnicaELSA)șisă fieșirapidastfelîncâtsăseinstituieo conduită terapeutică adecvată într-un timpcâtmaiscurt,IDEXXLaboratories puneladispoziţieveterinarilorpracticieniuntestrapid–SNAP-avândcași platformadetestaremetodaELISA. TestulSNAPevidenţiazăantigenulparazitar solubil în probe coprologice în numai8minuteatâtlacâinecâtșilapisică. PentrutratamentulGiardiozeilaanimaleledecompanie,înprezentseutilizeazăurmătoarelesubstanţeactivesau combinaţiialeacestora: l Fenbendazolsauocombinaţiede Febantel-Praziquantel–amândouăvariantelesuntpreferatedepracticienidatorităefectelorsecundareminime; l Febendazolarepeste90%eficacitate șipoatefiutilizatșilaanimalegestante spredeosebiredealtebenzimidazolice; l Febantel-Praziquantel-Pyratelare eficacitateasemănătoarecufenbendazolullacâine;substanţaactivăfiindfebantelulceseconverteșteînfenbendazolși oxfendazol; l Oxfendazole; l Albendazolesteutilizatîntratamentulgiardiozeidarproducemielosupresie șiefecteteratogeneșinutrebuieadministratlaanimalegestante; l Metronidazolareoeficacitate67% șiesteactivșifaţădealţigermenipatogeniînsaîndozemari(peste30mg/Kg) determină efecte neurologice (nistagmus,ataxie)șitulburărigastrointestinale (vomă,anorexie); l Metronidazolbenzoate(eficacitate 100%lapisică); Deceesteimportantsătestămprin metoderapide,specificeșisensibileanimaleledecompanie? l Giardiozaesteoboalăînaltprevalentă(latineretulcaninpoatefiîntre3560% iar în adăposturi sau canise,

Sensitivity

Specificity

99% 96%

92%

90% 76%

50%

31%

27%

SNAP Microscopy

Compared to ELISA

Compared to DIFM

Compared to ELISA

SNAP Microscopy

Detecţia infecţiei cu Giardia: Studiu Comparativ dintre metodele In-House (SNAP test) faţă de metodele clasice de laborator

prevalenţa poate atinge un procent de 100%) l Giardiozaesteoboalăceafectează înegalămăsurăoameniișianimalele,iar coabitarea strânsă dintre aceștia potenţândconsiderabilrisculdetransmitereaparazitului; l Infecţia cu Giardia poate evolua simptomaticsauasimptomaticceeace facecamăsuriledeprevenţieși/sautratament(testareaperiodicăprinmetode rapide-testulSNAP-șitratamenteleantiparazitare)aplicatecoerentsăreducă considerabilprezenţaacesteizoonoze.

man, The 5 –Minute Veterinary Consult Clinical Companion; 2006 Ed. Blackwell Publishing pp 259-264 2. The Merck Veterinary Manual; Tenth Edition; pp 190-192 3. Groat R. Survey of the clinic practices and testing for diagnosis of Giardia infections în doags and cats; 2003 ACVIM Forum, June 4-8; Charlotte, NC; Andreia Amzuta DVM PhD Product Manager Nova Group Investment

BiBliografie selectivă 1. Stephen C.Barr, Dwight D.Bow-

PORUMBEI Din punct de vedere a speciei de porumbei ţinute de columbofili putem vorbi de: columbofili de ornament și de sport. Cel de sport iar se împart în cei de voiajori și cei care cresc porumbei pt. zburători de înălţime.

ateria primă cu care se lucrează este una singură: porumbelul, însă cerinţele diferite sunt așa de mari, încât marea majoritate a crescătorilor de porumbei sunt specializaţi pe o anumită ramură. Din punct de vedere medical însă, nu sunt diferenţe de la o categorie la alta. Fiind crescător de porumbei voiajori de sport doresc să vă povestesc despre această categorie de porumbei și crescătorii lor. Faţă de celelalte categorii aici sunt cerinţele de sănătate cele mai mari, implicit și rolul medicului veterinar aici este cel mai mare.

Cum se concurează cu porumbei? Înainte de toate trebuie știut că la scurt timp după eclozionare, circa 7-9 zile, puii de porumbei sunt individualizaţi. Puiul de porumbel crescut normal după o lună de la eclozionare iese din adăpost și începe să trăiască pe cont propriu, independent de părinţii lui. În următoarele 1-2 luni învaţă să zboare cu stolul și recunoaște împrejurimile locaţiei sale. Înainte de a se lansa la concursuri sunt antrenaţi de către crescător, ducându-i progresiv la distanţe diferite și lansându-i de acolo, urmând să se întoarcă singuri acasă. Aceste antrenamente sunt făcute de la 10-15 km, iar concursurile propriu-zise încep de la 100 km. Cu ocazia concursului, fiecare porumbel se mai inelează cu un inel de concurs detașabil, sau mai nou au microcipuri permanente. Înainte de îmbarcare se întocmește o fișă, pe care sunt scrise seriile inelului matricol și cel de concurs, sau se tipăresc din ceasul de concurs în cazul celor cu microcip. După aceea, porumbeii sunt duși cu mașini speciale de transport în localitatea de lansare și lansaţi deodată. La întoarcerea acasă inelul de concurs este luat de pe piciorul porumbelului și este introdus într-un ceas, care înregistrează data, ora, minutul și secunda introducerii. După terminarea concursurilor se notează durata zborului și se calculează viteza cu care s-a întors fiecare porumbel în parte, iar pe baza acestei viteze se în-

30 Veterinarul

septembrie 2011

Columbofilia și ce trebuie să știe un veterinar practician în columbofile tocmește clasamentul concursului. Se înregistrează viteze medii de 70-73 km pe oră, ajungând acasă în ziua lansării de la distanţe de 900 km (de la Praga , Berlin, Varșovia). Astfel de concursuri sunt organizate de obicei o dată pe săptămână iar pe baza rezultatului concursurilor, campionate judeţene, naţional, iar din doi în doi ani și olimpiade columbofile. Valoarea unui porumbel voiajor de fapt este în funcţie de locul pe care ocupă în aceste campionate și de categorie. Puiul de porumbel se vinde cu 100-500 RON, în funcţie de rezultatul crescătorului și a părinţilor, iar un porumbel campion valorează de la câteva sute până la 2.0005.000 de euro. În ţările Europei occidentale unde acest hobby are o tradiţie mai mare, se vând mult mai scump, preţul record ajungând peste 1.000.000 de euro (un singur porumbel), dar nici la noi nu sunt rare vânzările cu 10.000 de euro. În România, creșterea porumbeilor voiajori este în ascensiune. Momentan sunt aproximativ 15.000 de crescători legitimaţi în cele trei federaţii, iar anual acest număr este tot mai mare. Am ţinut această prezentare fiindcă sunt convins că marea majoritate a medicilor veterinari nu cunosc, iar fără să cunoști condiţiile de pe piaţă nu poţi ști la ce să te aștepţi. Fiind expus săptămânal la eforturi deosebite, pentru a ajunge la performanţe bune, un porumbel trebuie să fie în primul rând perfect sănătos. Columbofilii cheltuiesc anual sume frumoase cu întreţinerea sănătăţii porumbeilor. În marea majoritate a cazurilor însă aceste vitamine și mai rar medicamente sunt luate de la comercianţi care nu au mai nimic cu medicina veterinară. Vina însă nu este a lor, ci mai mult a medicilor veterinari, care nu se implică în această treabă, iar puţini care totuși se ocupă, cer preţuri mult prea mari, nefiind competitiv în așa fel. În afară de medicamente, vaccinuri și vitamine, anual se mai consumă și furaje. Toate aceste cheltuieli ajung pe an la 1200-1500 lei pentru un efectiv de 80-

www.veterinarul.ro

100 de porumbei, dar sunt destul de mulţi crescătorii cu peste 200 de porumbei, iar și cheltuielile sunt proporţional mai mari. Crescătorii sunt destul de exigenţi și informați în cea ce privește porumbeii lor, inclusiv din punct de vedere medical veterinar, însă au cunoștinţe superficiale mai mult practice decât teoretice. Știu asftel să administreze singuri medicamentele și nu recurg la ajutorul de specialitate decât în cazuri mai rare. Deci practic ce are de făcut un medic veterinar în sprijinul columbofiliei? Sunt destul de des căutat de diferiţi columbofili pentru sfaturi legate de sănătatea porumbeilor. Crescătorii mai pretenţioși și mai bogaţi anual solicită consultaţii a întregului efectiv în mod preventiv, recurgând uneori și la serviciile medicilor veterinari și a laboratoarelor din Germania, Belgia și Olanda. Anual se fac vaccinări pentru paramixoviroză porumbeilor de două ori. Cu ocazia zborurilor inevitabil mai apar îmbolnăviri de diferite gravitate, iar punerea unui diagnostic necesită cunoștinţe medicale-veterinare și nu odată și examene de laborator. În ţările occidentale sunt cabinete veterinare specializate cu clientelă destul de însemnată. Nu am cunoștinţe de veniturile acestor cabinete, dar sunt convins că într-un oraș mare, nu neapărat de mărimea Bucureștului, asistenţa sanitar-veterinară și comercializarea produselor necesare pentru întreţinerea porumbeilor ar putea să aducă un venit destul de bun în bugetul unui cabinet sanitar-veterinar.

dr. Szabó Zoltán

PLUS Extract natural din castan Proprietăți:

The Chestnut tannins are un efect astringent, precipită proteinele și în contact cu membrana intestinală formează un strat subțire de proteine insolubile pe suprafața acestora. Acest strat protejează pereții mucoasei intestinale de iritații, calmează peristaltismul și împiedică absorbția substanțelor dăunătoare. Se secretă mai puțin lichid intestinal și astfel deshidratarea organismului este redusă. Deoarece taninul de castan coagulează proteinele din sânge, reduce sângerarea. Utilizare:

Acesta poate fi folosit pentru a îmbunătăți gustul hranei animalelor, pentru creșterea asimilării, evitând consumul excesiv de hrană și pentru a stabiliza procesul digestiv, la înțărcarea animalelor (purcei, viței, iepuri, păsări de curte) și în condiții de stres. Mod de utilizare și doza:

FARMATAN PLUS poate fi folosit direct în dietele care constau din furaje proaspete sau conservate, din hrană combinată, completă și suplimentară. Purcei înțărcați:

În condiții normale: 2 – 2.5 kg pe tonă de hrană, sau 0.5 – 0.8 g pe zi pe cap 21 de zile la început și 5 zile înainte de înțărcare Condiție în cazuri speciale: 1.5 g pe zi pe cap, în hrană sau în apă, timp de 3-5 zile. Viței:

În condiții normale: 1 – 3 kg pe tonă de hrană, sau 3 – 5 g pe zi pe cap, pentru 28 de zile Condiție în cazuri speciale: 15 - 30 g pe zi pe cap, în hrană sau în apă, timp de 3-4 zile Iepuri:

În condiții normale: 3 – 5 kg pe tonă de hrană, la început 5 zile înainte de înțărcare și 2 – 3 săptămâni după înțărcare. Condiție în cazuri speciale: 1 – 1.5 g pe zi pe cap, în hrană sau în apă, timp de 3-5 zile Păsări de curte

0.4 kg pe tonă de hrană, la începutul reproducerii, timp de 7 zile 0.7 kg pe tonă de hrană, la sfârșitul reproducerii, timp de 5 zile 0,7 g pe zi pentru 10 animale, pentru 5 – 7 zile Compoziție:

100 g de pudră conține aproximativ 74g tanin de castan și îndulcitor Notă: Carnea și laptele animalelor, care consumă furajele FARMATAN PLUS, pot fi consumate de oameni fără restricționări. FARMATAN PLUS nu trebuie dat animalelor constipate și anemice. Legislație: În conformitate cu legislația europeană privind furajele (EC 1831/2003), Tanin Sevnica d.d. este inclus în Evidența producătorilor de furaje, de către Administrația din Republica Slovenă (EC 183/2005). PRODUS DE:

DISTRIBUITOR EXCLUSIV ÎN ROMÂNIA: SERVICII PUBLICE SA

GASTROENTEROLOGIE Ori de câte ori explorarea prin metode neinvazive ridică suspiciunea acestor forme de ileus mecanic se recomandă efectuarea laparotomiei exploratoare.

oncret, la un cal cu manifestări de colică identificarea următoarelor simptome clinice justifică intervenţia chirurgicală neîntârziată: l Absenţa răspunsului la medicaţia spasmo-analgezică; l Deteriorarea calităţilor pulsului, inclusiv a frecvenţei (> 80/min); l Congestia mucoaselor aparente, prelungirea timpului de reumplere capilară (>4 sec.); l „Inelul toxic“ pe mucoasa gingivală la baza incisivilor, sugerând endotoxemia (fig. 5); l Distensia abdomenului în regiunea flancurilor; l Dispariţia zgomotelor normale de peristaltism; l Reflux fluid cu pH alcalin la sondajul naso-gastric sau spontan; l Anomalii topografice identificate la palpaţia transrectală; l Lichid peritoneal serohemoragic obţinut prin paracenteză; Aceste simptome sunt de obicei expresia clinică a obstrucţiilor strangulate, unele dintre cele mai severe forme de ileus mecanic. Așa cum subliniam anterior, în sindromul de colici la cai există două forme majore de ileus (dinamic, mecanic) care se intercondiţionează reciproc. Înţelegerea acestui fenomen fiziopatologic oferă explicaţiile necesare privind oportunitatea tratării imediate a ileusului dinamic (spastic sau paralitic) înaintea complicării lui cu unele forme grave de ileus mecanic (obstrucţiile strangulate). Factorii care generează perturbări ale motilităţii gastrointestinale și susceptibilitate sporită pentru apariţia sindromului de colici la cai pot fi sistematizaţi după cum urmează: Factori dependenţi de organism

Caracteristicile anatomo-fiziologice ale aparatului digestiv la cal: l Capacitatea redusă a stomacului (12 – 15 l); l Imposibilitatea eructaţiei și a vomitării; l Diferenţe semnificative de calibru între ansele intestinale; l Lungimea mare a mezenterului; l Mezoul intercolic scurt și absenţa fixării marelui colon la peretele abdominal;

32 Veterinarul

septembrie 2011

Colica la cabaline - între controverse și prejudecăţi - partea a II-a

Fig. 5 Endotoxemia – stadiu avansat l Formaţiuni anatomice potenţial generatoare de obstrucţii strangulate (ex.: Inelele inghinale largi la armăsari, ligamentul nefro-splenic, foramenul epiploic);

Afecţiuni intercurente: l Neregularităţile dentare; l Parazitismul gastro-intestinal, trom-

barterita verminoasă a mezentericii craniale; l Abcesele mezenterice (ex.: Gurma) și aderenţele peritoneale; Factori independenţi de organism Regimul de muncă:

- Eforturi fizice excesive alternând cu perioade de inactivitate relativă; Furajarea l Pauzele mari între reprizele de furajare → stomac plin/stomac gol: l Stomac plin → digestie gastrică incompletă → pasaj rapid al ingestei în intestin → fermentaţii anormale → exces de gaze în intestin → timpanism → colică; l Stomac gol → hipersecreţie acidă → ulcer gastric → colică; l Excesul brusc de concentrate, fibroasele lignificate, adăparea neregulată;

www.veterinarul.ro

l Factorii meteo-climaterici: interacţiuni complexe dintre schimbările de presiune atmosferică și labilitatea sistemului neurovegetativ ecvin. În sindromul de colici factorii enumeraţi anterior pot acţiona în combinaţii particulare de la caz la caz generând durerea prin următoarele mecanisme: l Stimularea nociceptorilor intestinali sensibili la presiune; l Stimularea nociceptorilor mezenterici sensibili la tracţiune; l Ischemia și tulburările sistemului nervos autonom; l Inflamaţiile peretelui intestinal și ale peritoneului; În esenţă, patogeneza sindromului de colici la cai este caracterizată de implicarea unor factori șocogeni de prim ordin: durerea, sepsia, endotoxemia, dezechilibrele hidro-electrolitice și acidobazice. Din aceste motive modularea terapiei în acest sindrom complex va ţinti fiecare verigă a acestui lanţ patogenetic. Obiectivele generale în tratamentul sindromului de colici la cai sunt următoarele: 1. Depistarea și tratarea precoce a stării de șoc (doar când aceasta este evidentă). 2. Controlul durerii. 3. Corectarea dezechilibrelor hidroelectrolitice și acidobazice.

GASTROENTEROLOGIE 4. Repermeabilizarea gastro-intestinală și tratarea disfuncţiilor motilităţii intestinale. 5. Tratarea endotoxemiei. 6. Intervenţia chirurgicală. 7. Protecţia antiinfecţioasă. 8. Regimul igieno-dietetic. Întrucât detalierea acestor obiective ar depăși cu mult spaţiul acordat acestui articol vor fi subliniate doar anumite aspecte particulare ale terapiei. Fenomenul algic poate fi gestionat prin administrarea medicamentelor spasmo-analgezice sau după caz prin decomprimarea viscerelor cavitare sub presiune. În distoniile neurovegetative soldate cu crampa intestinală vagotonă sunt foarte eficiente medicamentele pe bază de scopolamină-metamizol (ex.: Buscopan®), sau metamizol (ex.: Novasul®). În colicile secundare obstrucţiilor simple un efect analgezic foarte bun îl au produsele medicamentoase pe bază de flunixin meglumine (ex.: Finadyne®, Fluximin® etc.). Se recomandă discernământ în administrarea de flunixin meglumine în situaţiile în care diagnosticul bolii primare este incert. Astfel, în obstrucţiile strangulate suprimarea importantă și durabilă a durerii (minim, 12 ore) va lăsa falsa senzaţie a vindecării, întârziind semnificativ adoptarea deciziei de intervenţie chirurgicală. Tratarea deshidratării și corectarea dezechilibrelor electrolitice și acidobazice reprezintă o măsură terapeutică vitală. Dintre soluţiile cristaloide care se pretează pentru fluidoterapie, se poate utiliza soluţia salină izotonă (NaCl 0,9%), soluţia Ringer sau Ringer lactat. Varianta „lactat“ a soluţiei Ringer are un efect bun în combaterea acidozei metabolice. Dacă deficitul de bază este mai mare de 12 mEq/l se poate utiliza soluţia de bicarbonat de sodiu 8,4%. Repermeabilizarea gastro-intestinală prin metode conservative constă în vidarea stomacului prin sondaj, practicarea clismelor înalte cu apă călduţă, hiperhidratarea și administrarea purgativelor. Pot fi utilizate purgative saline (ex.: Sulfat de magneziu, sulfat de sodiu), surfactanţi anionici (ex.: Dioctil sulfosuccinat de sodiu) și purgativele emoliente (ex.: Uleiul de parafină). O metodă care potenţează efectul purgativelor saline este hiperhidratarea prin fluidoterapie intravenoasă. Administrarea purgativelor saline și a surfactanţilor anionici este contraindicată în cazul obstrucţiilor strangulate sau a subiecţilor deshidrataţi. Purgativele emoliente trebuie evitate ori de câte ori se suspicio-

34 Veterinarul

septembrie 2011

nează o formă de ileus mecanic în care se impune enterotomia sau enterectomia. Motivul este riscul sporit al complicaţiilor septice intra- și postoperatorii, datorită peliculei septice care se extinde rapid pe seroasa intestinală în momentul enterotomiei. Stimularea peristaltismului intestinal este vitală în tratarea atoniei intestinale. În acest scop pot fi utilizate soluţiile perfuzabile de borogluconat de calciu sau calciu gluconic. Un efect procinetic bun asupra compartimentului ceco-colic îl are eritromicina lactobionat administrată intravenos (1mg/kg). Aceste medicamente sunt lipsite de efectele secundare nedorite ale pilocarpinei sau vasoperifului. Endotoxemia trebuie suspectată și tratată în colicile ce survin ca urmare a excesului de concentrate, infarctizării nestrangulate, obstrucţiilor strangulate, enteritelor și peritonitelor. Un efect antiendotoxic bun îl oferă flunixin meglumine în doză de 0,25 mg/kg din 6 în 6 ore. O alternativă o reprezintă administrarea intravenoasă lentă a dimetilsulfoxidului (DMSO) în doză de 20 mg/kg, dizolvat într-o soluţie poliionică. Protecţia antiinfecţioasă se impune în unele boli primare inductoare de colici în care survin permeabilizări anormale ale peretelui intestinal (ex.: Duodenita/jejunita proximală, obstrucţiile strangulate, infarctizările nestrangulate). Principiile terapeutice de bază descrise până aici sunt uneori suficiente pentru tratarea conservativă a bolii primare inductoare de colici. Mai mult, unele puncte ale acestui protocol terapeutic contribuie decisiv la pregătirea bolnavului pentru intervenţia chirurgicală atunci când metodele conservative sunt ineficiente. O atenţie aparte se cuvine a fi acordată utilizării nejustificate a unor produse medicamentoase cu potenţial agresiv asupra calului bolnav. Din nefericire, de prea multe ori în formele spastice de ileus (crampa intestinală) se utilizează medicamentele parasimpaticomimetice (ex.: Pilocarpină, vasoperif). Prin intensificarea peristaltismului intestinal aceste medicamente contribuie fără îndoială la apariţia temutelor strangulaţii intestinale (ex.: Volvulusul, invaginaţia, torsiunile). La acest efect negativ se mai adaugă hipotensiunea care la un subiect deshidratat sau hipovolemic poate fi fatală. Un efect hipotensor important îl au și tranchilizantele fenotiazinice (ex.: Acepromazina) sau medicamentele alfa2 agoniste (ex.: Xilazina, detomidina), utilizarea lor fiind prohibită în cazul pacienţilor șocaţi.

www.veterinarul.ro

Există de asemenea falsa credinţă potrivit căreia provocarea urinării la un cal cu sindrom de colică se soldează cu vindecarea. În acest sens empiricii recurg la manopere agresive în scopul stimulării micţiunii, introducând materiale iritante în furou sau vagin (ex.: Ceapă, ardei iute). Această „conduită” provoacă multă suferinţă și complicaţii redutabile cu care medicul veterinar trebuie să lupte chiar și după încetarea colicii. Din aceleași raţiuni de neînţeles, unele persoane cu un nivel de pregătire medicală-veterinară îndoielnică recomandă și chiar administrează diuretice drastice (ex.: Furosemid, Nefrix) care în cazul unui pacient deshidratat și hipovolemic grăbesc deznodământul fatal. Mai mult, în unele forme simple de ileus mecanic (ex.: Coprostaza marelui colon) administrarea de diuretice va crește compensator rezorbţia apei din compartimentul ceco-colic accentuând deshidratarea conţinutului și în consecinţă agravarea coprostazei. Reamintesc aici că retenţia urinară este o consecinţă indirectă a durerii din sfera gastro-intestinală care provoacă o contracţie spastică reflexă a musculaturii sfincterului vezical. La fel se explică și retenţia urinară care însoţește rabdomioliza acută la cai și scurta fază de hiperalgezie a sindromului medular total. În sindromul de colici la cai rezolvarea cauzei durerii abdominale va fi anunţată printre altele și de micţiunea spontană. Niciodată provocarea urinării la un cal prezentând simptome de colici nu va rezolva o dilataţie gastrică, un volvulus intestinal, o torsiune a marelui colon și nici chiar banala crampă intestinală! Aceste „metode terapeutice“ medievale trebuie abandonate definitiv cel puţin de către cei care consideră calul cel mai nobil prieten al omului. Concluzionând, colica trebuie considerată un sindrom polifactorial ce reprezintă o urgenţă medico-chirurgicală care poate periclita viaţa calului în condiţiile depistării ei tardive și aplicării unor tratamente iraţionale. Majoritatea bolilor primare inductoare de colici la cai sunt totuși curabile dar necesită informare, specializare și exerciţiu continuu din partea medicului veterinar, singura autoritate competentă în acest domeniu.

Conf. Dr. Mircea Mircean Disciplina de Patologie şi Clinică Medicală Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca

EvaluarEa FibrEi activE şi impactul asupra digEstibilităţii FurajElor Este foarte bine cunoscut rolul fibrelor din raţia rumegătoarelor, fie că provin din fânuri, semifânuri sau alte furaje fibroase. Fibrele sunt privite din două perspective: una biochimică și una structurală.

entru a menţine o funcţionare normală a rumenului, o digestie bună și performanţele productive ale animalului, raţia trebuie să conţină suficientă fibră lungă pentru a forma la nivel rumenal o structură fibroasă care flotează în lichidul rumenal. Această structură/matrice fibroasă guvernează pasajul furajelor din rumen către compartimentele următoare, stimulează rumegarea prin acţiunea fizică și menţine valorea pH-ului în limite normale prin stimularea producerii de salivă. Ce înseamnă mai exact fibra lungă? Orice fibră care este mai mare de 3,2 mm, și care nu poate trece din rumen în omasum. Evaluarea reală a raportului acestor fibre este greu de realizat datorită în primul rând actului de rumegare. Pentru o mai precisă evaluare și prognoză a procentului de fibră activă în rumen, cercetări recente au evaluat cantitatea de fibră înainte și după mărunţirea electrică, simulând astfel actul rumegării. Rezultatele au fost interesante, nu numai sub aspectul că după rumegare cantitatea de fibră a fost redusă semnificativ, dar mai ales că această fibră lungă activă putea fi prognozată pe baza unor parametri ca Substanţa Uscată (SU %), NDF (neutral detergent fiber - hemiceluloză) și ADF (acid detergent fiber - lignină).

În rapoartele de evaluare nutriţională ale Anytech Nutrition, fibra lungă despre care vorbeam, se găsește sub forma Fibrei Active (FA % din SU). Odată cu scăderea cantităţii de Fibră Activă sub 10% pot apărea dezechilibre serioase legate de digestibilitate și acidoza poate deveni o problemă. În cazul în care Fibra Activă ajunge la valori prea mari, să spunem 25%, atunci pasajul din rumen spre omasum va fi foarte încet, ingesta de Substanţă Uscată (DMI – dry matter intake) va fi redusă și performanţele productive și/sau condiţia corporală pot fi afectate negativ, mai ales în cazul vacilor cu producţii înalte. Aceste valori trebuie de multe ori corelate cu repartiţia particulelor în furaj, și mai ales in remorca tehnologică (TMR). În cadrul laboratorului nostru, utilizarea sitelor speciale create de Universitatea din Pennsylvania (PennState Forage Particle Size Separator) ne ajută de multe ori să ne facem o idee mai clară în ceea ce înseamnă cantitatea de fibră din raţie. Utilizarea acestor instrumente ne ajută nu numai la evaluarea impactului fizic asupra digestiei, dar ne ajută semnificativ și în evaluarea corectă a managemntului recoltării și tă-

ierii furajelor care urmează să fie însilozate. În cadrul Anytech Nutrition România realizăm evaluări ale particulelor furajelor din silozuri de porumb, semifânuri și furaj unic (TMR). După separarea cu ajutorul sitelor, se fac anumite măsurători, și valorile obţinute se folosesc la realizarea unor grafice care reprezintă indicatori clari ai situaţiei în care ne aflăm cu fânul respectiv. Acest lucru este imperativ, și corelat cu nivelul Fibrei Active (% SU) putem să luăm decizia cea mai bună în ceea ce privește utilizarea corectă a remorcii tehnologice, corectarea timpilor și a raportului între anumite ingrediente etc. toate acestea având un impact pozitiv asupra stării de sănătate fiziologică și productivă a fermei noastre. SC ANYTECH NUTRITION ROMÂNIA SRL dir. Executiv Ing. Drd. Ms. Vâju Maria www.anytech.ro office@anytech.ro

REPRODUCȚIE

Monitorizarea superovulaţiei

în cadrul transferului de zigoţi la vacă cu ajutorul ultrasonografiei În ultima perioadă de timp, în cazul creşterii vacilor de lapte, fermierii exploatează femele ce prezintă caractere productive superioare, selectate prin diferite biotehnologii, cum ar fi şi transferul de embrioni.

ceastă biotehnică modernă de reproducere, permite ca embrionii colectaţi de la vaci cu performanţe productive deosebite, să fie transferaţi la mame adoptive, accelerând în acest mod procesul genetic. Una dintre etapele transferului de embrioni este producerea poliovulaţiei sau a ovulaţiilor multiple. În cadrul acestei etape se pot utiliza mai multe scheme de dezvoltare a mai multor foliculi, utilizând diferite produse hormonale. Scopul a fost de a încerca o monitorizare a stimulării dezvoltării foliculare în cazul supraovulaţiei, până la stadiul de folicul matur, utilizând metoda ultrasonografiei. Cercetările s-au efectuat pe vaci de rasă BNR, iar supraovulaţia a fost provocată prin inocularea i.m., a unei doze de 2500 U.I. P.M.S.G. Monitorizarea ratei de creştere foliculară s-a făcut cu ajutorul unui ecograf de tip Aquila-vet, cu sonda transrectală, utilizându-se frecvenţele de 6,0 şi 8,0 MHz. Ecografiile au fost efectuate la 48, 72, 96, 120 şi 144 de ore, de la inocularea P.M.S.G.- Ului. Prin ultrasonografie s-a încercat să se aprecieze numărul foliculilor în dezvoltare şi diametrul acestora, la interval de 24 de ore, până la producerea ovulaţiei. După ovulaţie s-a stabilit eco-

36 Veterinarul

septembrie 2011

Evoluţia dimensiunilor ovariene şi foliculare după inducerea poliovulaţiei Intervalul Nr. foliculi ovar drept de timp de 9 la produceDiametru Dimensiunile ovarului rea Poliovumediu drept (cm) laţiei (ore) folicular (mm) Lungime Diametru

Nr. foliculi ovar stâng 8 Diametru Dimensiunile ovarului mediu stâng (cm) folicular (mm) Lungime Diametru

X= 0,97 Minim=0,7 Maxim=1,35

4,05

2,59

X= 0,92 Minim=0,78 Maxim=1,15

4,51

2,06

X= 1,02 Minim=0,97 Maxim=1,07

4,12

2,70

X= 1,02 Minim=0,89 Maxim=1,17

4,73

2,11

X= 1,31 Minim=1,29 Maxim=1,36

5,22

2,74

X= 1,13 Minim=0,86 Maxim=1,35

4,64

2,22

120

X=1,22 Minim=1,05 Maxim=1,40

5,57

2,58

X= 1,11 Minim=0,83 Maxim=1,39

5,42

3,08

144

X= 0,82 Minim=1,05 Maxim=1,0

4,74

2,51

X= 0,82 Minim=1,05 Maxim=1,0

4,86

1,91

grafic pe fiecare ovar numărul de foliculi la care aceasta s-a produs, numărul de corpi luteali rezultaţi şi mărimea acestora. Numărul de foliculi identificaţi în urma producerii poliovulaţiei cu ajutorul ecografului, a fost de 9 foliculi pe ovarul drept şi 8 foliculi pe cel stâng, deci un total de 17 foliculi. La efectuarea primului examen ecografic, la 48 de ore de la administrarea P.M.S.G.- Ului, s-a constatat o creştere

www.veterinarul.ro

medie foliculară în diametru de 0,97 mm la foliculii dezvoltaţi pe ovarul drept şi de 0,92 mm la cei de pe ovarul stâng. Analizând diametrul mediu la primul examen ecografic al celor ovare se poate aprecia diferenţa între acestea este foarte mică, de 0,05 mm în favoarea foliculilor dezvoltaţi pe ovarul drept. Creşterea minimă a unui folicul din ovarul drept a fost de 0,7mm, iar a unuia de pe ovarul stâng de 0,78mm. Dezvolta-

rea cea mai mare în diametru s-a înregistrat la un folicul de pe ovarul drept, de 1,35 cm, iar de pe ovarul stâng de 1,15 cm. Datorită stimulării foliculare mărimea ovarelor a fost şi ea influenţată. Astfel la 48 ore de la administrarea gonadotropinei serice, ovarul drept a avut o lungime de 4,05 cm şi un diametru de 2,59 cm, iar cel stâng 4,51cm în lungime şi 2,06 cm în diametru. La cea de a doua ecografie, la 72 ore diametrul mediu al foliuculilor din ovarul drept a fost de 1,02, cu un minim de 0,97 şi maxim 107 mm. La nivelul ovarului stâng media diametrului folicular a fost egală cu cea de la ovarul drept 102 mm, iar minim a fost de 0,89, cu o maximă de 117 mm. La 96 ore de la poliovulaţie s-a înregistrat cea mai mare medie a diametrului folcular la nivelul ovarului drept de 131 mm, cu o minimă de 129 mm iar cea maximă de 136 mm. Acest fapt arată că dezvoltarea foliculilor se apropie de stadiul de folicul matur, apropiindu-se momentul ovulaţiei. La intervalul de 72 şi 96 de ore s-a produs cea mai mare creştere a diametrului folicular de 0,29 mm, comparativ cu intervalul de la 48 la 72 de ore unde valoarea acestui indice a fost de 0,05 mm. Metoda ultrasonografică se poate utiliza în transferul de embrioni pentru aprecierea dezvoltării foliculare, a numărului de foliculi şi a momentului ovulaţiei ca metodă complementară. În momentul efectuării examenului ecografic ovarian, se recomandă ca ovarul să nu fie compresat cu sonda lineară în apropierea ovulaţiei, deoarece se poate produce ruperea peretelui folicular. Rata de creştere foliculară a fost diferită în funcţie de intervalul de ore parcurs de la poliovulaţie. Astfel, între 48-72 de ore creşterea în diametru a fost în medie de 0,05mm, iar între 72-96 de ore creşterea medie a fost de 0,29 mm. Începând de la 96 de ore s-a constatat o scădere a diametrului folicular în medie de 0,09mm. Corelând imaginile ecografice a dezvoltării foliculare cu aspectele clinice, se poate aprecia momentul producerii ovulaţiei, după mărimea foliculilor.

Profesor Univ. Dr. Dan Drugociu Facultatea de Medicină Veterinară – Iaşi Şef Clinica Obstetrică şi Ginecologie

Fig. 1. Ovar stâng la 48 ore de la induce- Fig. 2. Ovar drept la 48 ore de la inducerea poliovulaţiei rea poliovulaţiei (sondă liniară-frecvenţă 6 Mhz) (sondă liniară-frecvenţă 6 Mhz)

Fig. 3. Ovar stâng la 72 ore de la induce- Fig. 4. Ovar drept la 72 ore de la inducerea poliovulaţiei rea poliovulaţiei (sondă liniară-frecvenţă 8 Mhz) (sondă liniară-frecvenţă 8 Mhz)

Fig. 5. Ovar stâng la 96 ore de la induce- Fig. 6. Ovar drept la 96 ore de la inducerea poliovulaţiei rea poliovulaţiei (sondă liniară-frecvenţă 6 Mhz) (sondă liniară-frecvenţă 6 Mhz)

Fig. 7. Ovar stâng la 120 ore de la inducerea poliovulației (sondă liniară-frecvenţă 6 Mhz)

Fig. 8. Ovar drept la 120ore de la inducerea poliovulaţiei (sondă liniară-frecvenţă 6 Mhz)

INFECȚIOASE Cuprinde un grup de afecţiuni acute și cronice cu manifestări clinice în sfera enterică întâlnite pe scară largă în special în creșterea industrială, afecţiuni caracterizate prin hiperplazierea mucoasei intestinului subţire și a colonului.

eziunea primară necomplicată poartă denumirea de Adenomatoza Intestinală Porcină (PIA) de obicei cu evoluţie cronică, leziunea primară PIA putându-se complica și transformă în Enterita necrozantă, Enterita regională sau Enterita hemoragică proliferativă. În cadrul creșterii industriale a porcinelor la nivel mondial, estimările indică în jur de 96 la sută din ferme că fiind infectate, unde în jurul valorii de 30 la sută din porcii cuprinși în categoriile înţărcare finisare prezintă leziuni detectabile la un moment dat, cauzând pierderi economice clare. Pierderile economice datorate ileitei au fost evaluate raportat la efectele sale negative asupra greutăţii la sacrificare, la conversia furajului, utilizarea spaţiului, probleme de reproducţie și creșterea morbidităţii și mortalităţii efective, în valori cuprinse între 1 US $ până la 5 USD per porc gras. Utilizarea pe scară largă a testelor serologice și al PCR din materii fecale a condus la o înţelegere deplină a modelelor epidemiologice din cadrul ileitei. Studiile indică că în jur de 4% din fermele porcine nu prezintă infecţii detectabile, de obicei acestea fiind ferme de reproducţie izolate și cu circuit închis. În ultimii ani, datorită restricţiilor crescânde privind utilizarea promotorilor de creștere și a restrângerii tot mai accentuate a antibioticelor, se constată o exacerbare a Complexului Enteric Porcin – în care sunt incluse și toate formele de ileită proliferativă.Există 3 modele fundamentale de infecţie în fermă, care apar în strânsă legătură cu sistemul de management și cu modul de utilizare a antibioticelor. În sistemele de întreţinere cu toate categoriile de animale în aceeași fermă (single site sistem sau farrow to finish), infecţia apare de obicei la câteva săptămâni după înţărcare, se presupune că atunci când imunitatea maternală dispare. Infecţia se poate amplifica apoi pe cale oral - fecală în săptămânile următoare în câteva grupuri de purcei înţărcaţi și la porcii în prima fază de îngrășare. În cazul sistemelor de întreţinere cu

38 Veterinarul

septembrie 2011

Aceste celule hiperplaziate din mucoasa intestinului conţin întotdeauna în citoplasma lor agentul etiologic: Lawsonia intracellularis, o bacterie obligatoriu intracelulară

Enterita proliferativă porcină (sau ileita) boxe mari sau întreţinerea pe pat de paie, ratele de seroconversie sunt chiar mai mari, chiar și pentru porci de reproducţie la aproximativ 70% dintr-un grup tipic întreţinut pe grătare și fără așternut de paie. În sistemele de întreţinere cu separarea strictă a porcilor în funcţie de vârstă și fermă – sistem totul plin/totul gol (multisite sistem), semnele infecţiei cu L. intracellularis apar rar și de obicei este întârziată în faza de îngrășare până când aceștia ating 14-20 săptămâni de viaţă. Este posibil ca mediul înconjurător în majoritatea fermelor de porci să conţină un nivel susţinut de L. intracellularis, „încorporate“ în materiile fecale reziduale, rozătoare, salopete, vectori animaţi și neanimaţi, boxe etc. Acest lucru are rol foarte important în reinfecta prin cale fecal-orală a grupurilor nou introduse de porci la diferite vârste. Măsuri îmbunătăţite de igienă în cadrul fermelor vor reduce cu siguranţă nivelurile de ileită. Dezinfectanţii pe bază de săruri cuaternare de amoniu sunt eficienţi în combaterea- L. Intracelluaris, dar au fost izolate tulpini rezis-

www.veterinarul.ro

tente la dezinfectanţi pe bază de fenoli sau amestecuri pe bază de iod.Cazuri clinice de ileită cronică se observă cel mai frecvent la porcii după înţărcare cu vârste cuprinse între 6 și 20 de săptămâni. Diareea, când este prezentă, este în general moderată, cu prezenţa fecalelor apoase și de consistența moale, de culoare gri-verzuie - cu aspect de fecale de bovină. Prezenţa de sânge sau mucus în fecale nu sunt caracteristice în cazurile de Ileită La animalele la care evoluează enterita necrotică simptomele sunt: pierdere severă de condiţie și de multe ori diaree persistentă. Aceste cazuri severe pot să apară mai des la sistemele de întreţinere pe pat de paie, ceea ce facilitează suprainfectarea cu bacterii secundare, cum ar fi salmoneloza. Spre deosebire forma cronică, cazurile de enterita acută hemoragică apar mai frecvent la animalele cu vârste cuprinse între 4-12 luni, cum ar fi de scrofiţele de reproducţie, care prezintă un tablou clinic de anemie acută hemoragică. Adesea primul semn vizibil clinic sunt fecalele negre lucioase și care pot deveni de consistență moale. Diagnosti-

cul diferenţial pentru cazuri clinice de ileită variază în funcţie de formatul special a bolii. În forma cronică sau PIA este cel mai probabil să fie confundată cu forme endemice de infecţii cu coronavirus sau rotavirus, forme ușoare de dizenterie, salmoneloza cu Salmonella enterică, afecţiuni asociate cu circovirusul porcin și diareea nutriţională. Deseori pot apărea infecţii mixte ale acestor agenţi endemici. Enterita acută hemoragică este cel mai probabil a fi confundată cu ulcerul gastric sau dizenteria porcină produsă de Brachipira. Enterita acută hemoragică trebuie, de asemenea, considerată o entitate separată cu de „Sindromul colonului hemoragic“ (HBS), caz în care intestinele sunt pline cu sânge. Expunerea experimentală și evaluări în teren efectuate în domeniul tratării și controlului enteritei prolifertaive la porci au indicat că macrolidele (cum ar fi tilozina) și pleuromutinin (cum ar fi tiamulin) sunt cele mai eficiente grupe de antibiotice, atunci când sunt administrate în doza corectă. Rezistenţa dobândită la aceste grupuri de antibiotice nu a fost demonstrată la L. intracellularis. Eșecurile terapeutice apărute la utilizarea acestor grupe de antibiotice sunt cel mai probabil cauzate de: l Subdozarea pe baza evaluării greșite a greutăţii corporale; l Dacă antibioticul este administrat în furaj: greșeli în evaluarea consumului de furaj/cap de animal, fapt ce duce la subdozări; l Diagnosticul incorect: porcii au alte afecţiuni care se aseamănă clinic cu enterita proliferativă: diaree nutriţională, dizenterie etc. l Erori în managementul tratamentului: poziţionarea antibioticului prea devreme sau prea târziu pentru a fi eficient.

Grupele de antibiotice ineficiente împotriva infecţiei cu L. Intracellularis includ penicilinele, bacitracină, aminoglicozidele cum ar fi neomicină și virginiamicină, salinomicină. Aditivii furajeri cum ar fi metalele grele: compușii de cupru sau de zinc sau acidifianţii hranei sau ai apei, probiotice, enzime nu au demonstrat eficiența în tratarea enteritei proliferative. Sunt posibile diferite abordări terapeutice, în funcţie de vârsta porcilor în cauză și de severitatea manifestărilor clinice. Tratamentul enteritei proliferative acute în efectivele de reproducţie necesită o abordare energică, incluzând atât animalele afectate clinic cât și animalele cu care acestea intră în contact (putând să cuprindă tot efectivul). Durata tratamentului în acest caz poate fi pe o perioadă de timp de până la 710 zile, administrat pe cale orală în apă ori în furaj sau prin injectare intramusculară în funcţie de mărimea efectivului și de severitatea simptomelor. Din păcate încercările de eradicare ale ileitei nu au avut rezultatele scontate, aceste strategii au inclus: depopulare parţială, programe de medicaţie, înlocuirea cu animale etc. Natura endemică, impactul economic major și de inconsistență în debutul ileitei au condus la o strategie de control cu ajutorul vaccinării, animalele fiind în continuare pozitive, dar semnele clinice sunt mult estompate. În continuare toate formele de ileită constituie un important segment din complexul bolilor digestive porcine.

Dr. Daniel Spiru, DVM SMF Veterinary Services SRL

PATOLOGIE AVIARĂ

Leziunile splinei S

plina se examinează după eviscerarea ficatului. Ea poate fi mărită, micșorată, friabilă sau indurată, hiperplazică sau să prezinte formaţiuni nodulare de diferite mărimi. Se examinează capsula și apoi se efectuează secţionarea organului apreciindu-se și culoarea organului. Atrofia splenică

Poate fi inclusă în sindromul hipotrepsic, în cahexie și în intoxicaţiile cu trichoteceni , splina fiind micșorată în volum. Involuţia senilă a splinei

Splenita aminoidă

nelice culoarea lor este albicioasă.

Este o leziune care apare în bolile cronice: TBC(unde pot să se suprapună și leziuni granulomatoase). Splenita urică

Splina este mai mult sau mai puţin mărită în volum iar pe capsulă sunt prezente granule de uraţi. În cazurile grave uraţii sunt prezenţi și în profunzime și apar la secţionarea longitudinală și transversală. Este una din modificările din gută. Splenita ischemică

Leziunea are caracter interesant pentru păsările de agrement și cele din grădinile zoologice. Distrofiile splenice sau lienozele

Distrofiile splenice sunt caracterizate prin modificări de volum sau/și culoare, de cele mai multe ori neglijate de cei care efectuează necropsiile. Hipertrofia splenică sau lienoza fibrinoidă

Splina este mărită în volum, de culoare brun deschis, indurată. Pe secţiune are un aspect granular. Este întâlnită în colibaciloza subacută la toate vârstele. Cea mai reprezentativă lienoză fibrinoidă este întâlnită în infecţiile salmonelice, care afectează puiul de o zi până la găina adultă. La fel ca și la ficat, splina capătă în ultima fază o tentă metalică, verzui.

Splenitele și distrofiile splenice Splenitele sunt strâns legate lezional și cauzal de inflamaţiile ficatului.

Ischemia splinei este însoţită de reducerea în volum și paliditate. Apare în anemii. Hematoamele subcapsulare

Hematoamele subcapsulare por avea o cauză traumatică sau toxică (micotoxine sau/și uleiuri râncede, medicamente). Ruptura splinei

Focarele necrotice care pot să fie observate atât la suprafaţă cât și în profunzimea organului se pot datora infecţiilor salmonelice și pasteurelice. Ele apar sub forma unor puncte de culoare galbenă foarte asemănătoare cu cele de la hepatita miliară necrotică. În infecţiile salmo-

septembrie 2011

Splenomegalia puilor și boala splinei marmorate a fazanului

În unele boli virale splina se hipertrofiază, are aspect marmorat datorită hiperplaziei pulpei albe, necrozei celulelor limfoide și proliferării celulelor sistemului reticulo-endotelial. Ea se poate întâlni în boala splinei marmorate, splenomegalia puilor, enterita virală a curcilor și alte adenoviroze. Leziuni asemănătoare pot fi găsite în reticuloendoteloize, unele leucoze aviare și în mai mică măsură în boala Marek. Granuloamele splenice se prezintă sub forma unor formaţiuni aglomerate de dimensiuni variabile care de cele mai multe ori se enuclează și sunt prezente la suprafaţă și în profunzime. Diagnosticul se pune numai după un examen de laborator, pentru că poate fi: TBC, coligranulomatoză, micoze, gută viscerală.

Splenita necrotică miliară

La suprafaţa splinei, dar și pe secţiune sunt prezente zone circumscrise cu margini stelate cu diametrul de 1-2 mm. până la 4-5 mm. Cauza poate fi parazitară (histomonoză sau spirochetoză). De obicei apar simultan cu leziunile hepatice.

Splenita granulomatoasă

Este o leziune care poate fi urmarea unui traumatism, dar de cele mai multe ori aceasta se întâmplă pe un fond deja sensibilizat cum ar fi: hiperplazii splenice, hipertrofii, noduli TBC etc. Apare frecvent la fazani, păsările sălbatice în captivitate și păsările de colivie.

Fig.28 Hiperplazie splenică în boala splinei marmorate a fazanului(original) 1 - splină normală; 2 – spline hipertrofiate și hiperplaziate

40 Veterinarul

Splenita necrotică cu focare mari

www.veterinarul.ro

Tumorile splenice Ca și la tumorile hepatice, cele splenice pot fi nodulare sau difuze, au culoare albicioasă și aspect slăninos. Ele depind de agentul etiologic care poate fi: virusul bolii Marek sau/și virusurile leucozei.

PATOLOGIE AVIARĂ LEZIUNILE APARATULUI DIGESTIV Aparatul digestiv se examinează în trei etape: l Înainte de eviscerare, când cadavrul este întreg și nejupuit, se deschide ciocul, se examinează mucoasa bucală și se aplică o secţiune la comisură pentru a putea vedea fanta palatină și intrarea în larinx. Odată cu această secţiune se vede aspectul exterior al părţii anterioare a traheii, esofagul anterior și gușa (ingluvium), care pot fi și ele secţionate, pentru a se examina conţinutul și mucoasa; l Eviscerarea proventricolului cu duodenul și jejunul,care se face secţionând esofagul înaintea intrării în stomacul glandular și o a doua secţiune la intrarea intestinului; l Ultima parte a intestinului se scoate în bloc, inclusiv cloaca. O dată eviscerate, fiecare fragment se examinează separat, la exterior și la interior, practicându-se secţiuni longitudinale sau în alte direcţii, dacă este necesar.

Leziunile tubului digestiv anterior

Fig. 29 Ingluvită hemoragică – intoxicaţie (original) Gușa pendulantă

Modificări ale ciocului

Modificări de poziţie ale ciocului (ciocul încălecat) care sunt deformări congenitale. În funcţie de gradul (unghiul) de deformare este sau nu compatibil cu vârsta puiului. Eroziunile ciocului

Acestea sunt vizibile foarte des la păsările de agrement, când marginile ciocului apar franjurate, și foarte des la atingere se rup. Cauzele pot fi nutriţionale sau parazitare. Sunt însoţite și de deplumaţii la baza ciocului. Metaplazia cornoasă a glandelor din submucoasa bucală

Această leziune se întâlnește în hipo sau avitaminoza A. De cele mai multe ori este continuată și pe treimea anterioară a esofagului, fiind frecventă atât la pui cât și la adulte. Mucoasa este denudată pe zone care variază ca dimensiune de la un vîrf de ac până la acoperirea aproape în totalitate. Glandele care sunt diseminate în mucoasă și submucoasă, se simt la palpare sud forma unor particule dure și pot avea culoare galben-cenușiu.

42 Veterinarul

septembrie 2011

Apare datorită supraîncărcării cu furaje, de cele mai multe ori lipsite de celuloză. Pot să apară și datorită unor deficienţe de fermentaţie sau de creștere la reproducătoarele cu sistem de furajare “skip a day”. Este frecventă și la păsările de agrement, datorită deficienţelor de creștere și hrănire (deficit de piridoxină sau supraalimentare). Leziunea se observă și la pasărea în viaţă, când gușa este vizibilă, mare, păstoasă și purtată cu oarecare dificultate. De cele mai multe ori se complică prin obstrucţie. La deschidere, gușa este plină cu conţinut alimentar, parţial fermentat, care exală un miros caracteristic. Inflamaţia fibrinoasă a mucoasei bucale, farinxului și esofagului Prezenţa de fibrină pe mucoasa bucală, poate avea mai multe cauze infecţioase și/sau parazitare și deficienţe nutriţionale. Menţionăm: difterovariola, pseudopesta (forme cronice), candidoza, trichomonoza și fuzariotoxicoza. La începutul procesului fibrina are culoare albă, pentru ca pe măsura cronicizării să devină cenușie. Sub stratul de fibrină care poate acoperi toată mucoasa

www.veterinarul.ro

și care este foarte aderent, apare un ţesut sanguinolent. De cele mai multe ori această leziune coboară în ingluvium și pe trahee. Ingluvita fibrinoasă

Gușa prezintă pe pereţii interiori o cantitate mai mare sau mai mică de fibrină, care aderă la mucoasă și se dezlipește mai greu, lăsând sub ea zone sângerânde. Poate fi produsă de carenţele în vitamina A și B, sau de infecţiile cu Candida. Este destul de frecventă la porumbei și la canari în aspergiloză și în candidoză. Ingluvitele parazitare/micotice

Dintre cele mai cunoscute ingluvite parazitare sunt capilariozele și trichomonoza și respectiv candidoza. Toate sunt însoţite de inflamaţii fibrinoase. Continuarea textului o puteți citi în numărul următor al revistei Veterinarul.

conf.dr. Eugenia Avram consultant științific Intervet

ANIMALE SĂLBATICE În numărul trecut am făcut o prezentare scurtă a unor boli specifice leilor. Înainte însă de a continua cu patologia gheparzilor, aș vrea să mai adaug două boli raportate la lei. Virusul imunoeficienţei felin

nele cercetări arată ca leii din anumite zone au coevoluat cu acest virus. Deoarece nu există o corelaţie directă între seropozitivitate și mortalitate, nu s-a stabilit exact dacă FIV într-adevăr cauzează boală la lei. Totuși infecţia a fost asociată cu semne neurologice (agresivitate crescută, schimbări de comportament, mișcări anormale), uveita, boli renale, infecţii secundare, limfadenopatii.

Bolile felinelor sĂlBatice – partea a II a-

Chiști ai ductului biliar și neoplazii biliare

Afecţiunile au fost semnalate la leii ţinuţi în captivitate. Chistii sunt multiloculari și conţin sânge, sau sunt asociaţi cu hemoragii ale ductului biliar. Histopatologic se observă fibroză multifocală și leziuni de compresiune. Se aseamănă cu angiomatoza vasculară asociată cu Bartonella, la oameni. Bartonella a fost semnalată la leii și gheparzii sălbatici (Molia at al., 2004) Ghepard captiv, folosit în Emiratele Arabe într-un program de reproducție

Bolile gheparzilor dar cei pasionaţi de acest domeniu se vor întâlni des cu acești termeni). Acest SSP creează o imensă bază de date cu indivizii dintr-o specie, monitorizează problemele de sănătate, managementul populaţiilor captive și sălbatice și emite manuale și publicaţii menite să ajute profesioniștii din domeniu, căutând să creeze un plan pe termen lung de conservare a speciei.

Generalităţi

Astfel, s-a descoperit că patologia la gheparzii sălbatici este complet diferită de cea a gheparzilor din captivitate. Aceștia din urmă sunt supuși unui număr mult mai mare de afecţiuni degenerative și infecţioase, pe când cei din sălbăticie par să fie „ocoliţi“ de acestea.

Gheparzii sunt extrem de omogeni din punct de vedere genetic, mai exact, populaţia fiind atât de restrânsă, dispune de o foarte mică varianță genetică, și specia constituie un exemplu clasic de pupulation bottleneck (efect al „gâtului de Peritonita infecţioasă felină sticlă“). Ca rezultat, omogenitatea și drifS-au raportat epizootii de tul genetic cresc, provocând o FIP în SUA și Irlanda. După serie de boli sau crescând precum se știe, la pisicile domesdispoziţia la diferite afecţiuni. tice, între 1 și 3% în animalele Unii autori consideră că genul infectate vor dezvolta boală, Acinonyx este unic și nu ar treînsă la gheparzi acest procent bui încadrat nici în familia felieste cu mult mai mare: într-o delor nici la panteride, și, după epidemie raportată în SUA, cum voi încerca să prezint, au morbiditatea a fost de peste comportament și fiziologie com90% și mortalitatea de 60% plet distincte faţă de celelalte (Heeney et. al., 1990). Se ob„pisici“ ale planetei. servă semne clasice: abdomen AZA (Association of Zoos pendulant, exudat fibrinos în and Aquariums) a creat așa-nucavitatea abdominală, peritomitele TAG (Taxon Advisory nită etc. dar apare și forma usGroups), printre care și unul cată. Unele simptome se aseapentru feline, care a dezvoltat mănă mai mult cu infecţiile cu un SSP (Species Survival Plan) Parvovirus: leziuni ale colonuspecial pentru gheparzi (într- Container pentru contenția și transportul pe distanțe lui și intestinului subţire (coadevăr sunt multe prescurtări, scurte. Se observă zonele pentru aerisire și ușile glisante

44 Veterinarul

septembrie 2011

www.veterinarul.ro

lita cronică). Boala apare în formă sa clinică atunci când titrul antigenic este suficient de mare (în urma reinfecţiei sau unei infecţii cronice). În plus, așa cum veţi observa la multe din bolile care urmează să le enumăr, se pare că este vorba de o boală mediată imun, și apare o dominantă a celulelor T helper 2 în defavoarea celulelor T helper 1. Parvoviroza

Ca simptome și aspecte patologice pot menţiona colita cronică parvovirotica: diareea cronică, necroza a criptelor intestinale, colaps al vililor, deci leziuni tipice. În plus, mai poate apărea hipoplazia cerebelară.

Ghepard intubat, pentru o verificare de rutină; narcoză inhalatorie cu Isofluran, premedicat cu Ketamina 3mg/kg / Medetomidina 0,5mg/kg administrate IM cu o sarbacană

Infecţia cu Herspes Virus

Herpesviroza provoacă la puii de gheparzi (uneori apare și la adulţi) o dermatită ulcerativă, care iniţial apare sub formă de mici ulcere în zona ochilor, apoi se măresc, se răspândesc, se unesc și se transformă în plăci masive pe aproape toată faţa. Leziunile apar pe cap, dar și pe labele din faţă și în alte părţi unde puii se pot linge (pe flancuri, baza cozii). Boala nu răspunde la tratamentul medicamentos, și se cronicizează. Se poate încerca varianta chirurgicală de tratament, prin criochirurgie cât mai agresivă. Glandele salivare sunt infectate și constituie un rezervor de particule virale, și deci virusul se răspândește prin salivă. Răspunsul inflamator este dominat de Th2: infiltraţii tisulare eosinofilice și mastocitare. Se observă incluziunile intranucleare tipice herpesvirusurilor. FeLV și limfosarcomul la gheparzi

Virusul leucemiei felin prezintă o morbiditate relativ scăzută la pisicile domestice. Cum am menţionat și în la FIP, în cazul gheparzilor însă, virusul este mult mai agresiv și evoluţia bolii este fulminantă. Animalul afectat prezintă limfadenopatii, limfosarcom multisistemic, infiltraţie generalizată leucocitara. Gastrita asociată cu helicobacter

Helicobacter spp a fost izolat în aproape 100% din populaţia actuală. Însă foarte interesant este că boala se manifestă numai la animalele din captivitate. La oameni, zona cea mai afectată este zona pilorică, însă la gheparzi corpul și zona fundică sunt cele mai sensibile. Tot ca o deosebire de oameni, la gheparzi nu se observă atât de multe ulcere gastrice. La gheparzii afectaţi se raportează emaciere, hipertrofie concentrică stomacală

provocată de hiperplazia mucoasei enterice. Se observă infiltraţii limfocitare și plasmocitice (la oameni - infiltraţii neutrofilice), fibroză, hiperplazie, necroză și exfoliere a mucoasei gastrice.

aspect tipic, întâlnit și la alte specii. Merită menţionat pentru că la gheparzi s-a observat o prevalenţă mult mai mare decât la alte specii. Notoedres cati

Acarioza ce afectează în special animalele sub stres intens, de exemplu indivizi sălbatici, capturaţi pentru relocare. Simptomatologia poate fi atât de acută și agresivă încât s-au înregistrat cazuri mortale. Se pot observă la histopatologie/biopsie sau raclaj: hiperplazie epitelială, acantoză și acarienii în sine. Antrax

Teren împrejmuit special amenajat pentru gheparzi: se remarcă spațiul foarte larg și zonele înalte unde animalele se pot urca. Un spațiu adecvat este esențial pentru a reduce stresul de captivitate

Cum am menţionat la început, și exemplarele sălbatice prezintă aceeași populaţie gastrică de Helicobacter dar nu prezintă boala în sine, de unde rezultă că doar bacteria singură nu poate provoca gastrita. Teoria actuală este că stresul de captivitate duce la o secreţie crescută de cortizol, care are valoare de imunomdulator și provoacă exact acel „exces“ în celule Th2 în defavoarea celulelor Th1. În ajutorul teoriei vine și faptul că mulţi gheparzi captivi prezintă semne de stres cronic, prezentând hiperplazie adrenocorticală. Criptococoza

Infecţia se manifestă prin granuloame în parenchimul pulomar, și prezintă

Bacilul este contractat prin contactul cu prada infectată. Leziunile sunt observate în regiunile capului, cavităţii orale, în tractul digestiv și ia forma edemelor cutanate, hemoragii, necroze, edem faringal, limfadenopatii. Gheparzii, pe lângă faptul că par a fi mai susceptibili la infecţie, reacţionează puternic și rapid rezultând moartea acută. Uneori frotiul de sânge este negativ, deci nici nu se ajunge în stadiul de bacteriemie. Ca o notă, în cazul leilor, boala are aspect cronic (cel puţin plăcut), iar hienele s-au dovedit a fi mult mai rezistente (probabil datorită comportamentului de hrănire – prin necrofagie și oportunism s-au adaptat să consume animale bolnave sau debilitate).

Dr. Ioana Popescu outdoorvets. wordpress.com

IGIENĂ

Sanificarea în industria alimentară - partea a II-a Pricipalii factori care trebuie luaţi în considerare când alegem un detergent sunt cei enumeraţi în prima parte al acestui articol. Mă voi opri aici doar asupra câtorva factori care influenţează această alegere.

n industria alimentară de transformare a cărnii a fost demonstrată validitatea folosirii detergenților spumogeni și a cel puţin a trei detergenţi: l Unul cu alcalinitate medie, pe bază de clor, detergent ideal pentru a elimina murdăria organică și mirosurile neplăcute; l Unul acid, capabil de a elimina reziduurile anorganice și încrustaţii; l Unul neutru, în cazul în care sunt prezente materiale care pot fi deteriorate de detergenţii alcalini sau acizi. Depozitele de murdărie sunt de obicei de natură complexă și sunt dificil de îndepărtat deoarece murdăria organică poate fi protejată de reziduuri de murdărie anorganică și invers. Din acest motiv este indicat să fie folosiţi detergenţii indicaţi mai sus, în mod alternativ. Tehnica aplicării detergenţilor spumogeni s-a răspândit mult în America și în Europa în ultimele două decenii datorită ușurinţei și rapidităţii aplicării spumei, compusă din detergent, apă și aer. Câteva dintre avantajele folosirii detergenţilor spumogeni sunt: l Timp de contact mare între murdărie și detergent – mulţumită capacităţii spumei de a adera pe suprafeţe; l Reducerea acţiunii mecanice; l Economisirea de timp, detergent și apă – se reduc pasajele duble, de exemplu; l Spălare optimală. Clătirea suprafeţelor și utilajelor poate fi efectuată cu apă rece, sub presiune, și pentru un timp suficient pentru a îndepărta toate reziduurile vizibile. Parametrul care condiţionează în principal această fază este debitul de apă, deoarece succesul eliminării reziduurilor de murdărie este corelat cu acest parametru și mai puţin cu presiunea apei. A fost demonstrat că sistemul de medie presiune și un debit al apei mărit,

46 Veterinarul

septembrie 2011

Factori de influenţă

Detergentul ales

Duritatea apei

Apă dulce Apă dură

Tipul de murdărie

Proteică Grăsimi Amidon Zaharuri Anorganic Aderent

Tipul de material

Sec sau ars Metalic/feros Zincat Aluminiu Oţel inoxidabil

Sistem CIP/WIP

Temperatura soluţiei detergente Acţiune

Rece Caldă De înălbire sau de eliminare a mirosului

de 20 bar și 20-30 l/minut este eficient în industria alimentară de transformare a cărnii. În plus, acest sistem nu creează aerosol și cross contamination.

www.veterinarul.ro

Detergent cu tensioactivi anionici Detergent cu tensioactivi non ionici sau cu polifosfati Detergent cu pH alcalin Detergent cu pH slab alcalin Detergent cu pH slab alcalin Detergent cu pH slab alcalin Detergent cu pH acid (acid fosforic) Detergent spumogen sau cu oxidanţi (hipocloriţi) Detergenți cu substanţe caustice Detergent cu pH alcalin (nu acid şi nu pe bază de clor) Detergent cu pH alcalin (nu acid) Detergent cu pH neutru sau slab alcalin Atenţie! Unele tipuri sunt puțin rezistente la produsele pe bază de clor Detergent care nu produce spumă sau se pot folosi agenţi antispumogeni Detergent indicat în apă rece sau caldă – a se vedea fişa fiecărei substanţe în parte Detergent cu clor activ sau peroxid de hidrogen

Un sistem nou de sanificare propus în special în industria alimentară a produselor biologice este sanificarea cu gheaţă carbonică. Este un proces în care

părticelele de anhidridă carbonică împinse de un jet de aer comprimat cu o viteză ridicată izbesc părticelele de murdărie și le elimină. Îndepărtarea murdăriei se datorează acţiunii mecanice a părticelelor de anhidridă carbonică și datorită temperaturii scăzute (T°=- 78°C). Părticelele de anhidridă carbonică se dizolvă în aer și nu lasă reziduuri. Unele dintre avantajele sanificării cu gheaţă carbonică sunt: l Sanificare neabrazivă, fără detergenţi și alţi solvenţi; l Posibilitatea de a efectua sanificarea în locul în care se află utilajele, economisind timpul dedicat demontării și reasamblării componentelor; l Posibilitatea de a sanifica puncte dificile de ajuns sau sensibile, cum ar fi aparate electrice etc.; l Nu se formează aerosol și este un sistem economic. Dezinfectarea este ultima fază și urmărește eliminarea numărului total de germeni și în special a germenilor patogeni de pe suprafeţele de lucru. Poate fi efectuată folosind metode fizice (tratamente termice, iradiații etc.) și/sau metode chimice folosind substanţe chimice germicide care pot ditruge microorganismele în timp relativ redus (10- 20 minute). Această fază este condiţionată de alegerea corectă a dezinfectantului și de eficiența acestuia, ţinând cont de: l Compoziţia chimică și concentraţia dezinfectantului; l Timpul de contact; l Temperatura; l pH-ul; l Gradul de curăţenie; l Tipul de material; l Duritatea apei; l Populaţia microbiană și gradul de adeziune pe suprafeţele de lucru (biofilm). În industria alimentară de transformare a cărnii este recomandată folosirea a doi dezinfectanţi diferiţi prin mecanismul de acţiune, folosiţi în mod alternativ, și care sunt activi mai ales asupra patogenilor întâlniţi frecvent în produse, în special în repartul de confecţionare cum ar fi Listeria monocytogenes și Salmonella spp (după o atentă analiză pericolelor). Clătirea suprafeţelor și utilajelor după dezinfectare, dacă este prevăzută, și uscarea acestora cu ajutorul mijloacelor mecanice sau aer comprimat sau ventilaţie forţată încheie acest capitol. Validarea procedeelor de sanificare poate fi efectuată predispunând con-

Principalele clase de dezinfectanţi Unele carateristici

Iodofori

Clor

Acizi

QAC (săruri quaternare de amoniu)

Acid peracetic

Eliminarea reziduurilor grosolane Spălarea cu detergenți Dezinfectarea

troale de tipul: l Senzorial: viziv, tactil, olfactiv; l Instrumental: măsurarea pH-ului, determinarea numărului total de germeni, absenţa de germeni patogeni. La finalul acestui articol, aș vrea să fac o precizare în privinţa a doi termeni care sunt des folosiţi și anume sanificare și sanitizare. Acești doi termeni nu sunt sinonimi. În tabelul mic de mai sus am încercat să sintetizez clasificarea operaţiilor care constituie igiena mediului. Articolul și-a propus să sintetizeze principalele faze ale operaţiilor de sanificare, fără a intra în mecanismele de acţiune ale detergenţilor și dezinfectanţilor. O bună sanificare și sanitizare stau la baza obţinerii unor produse sigure din punct de vedere igienic sanitar și cred că

Efect germicid asupra celulelor vegetative; efectul este influenţat de temperatură ridicată; este coroziv. Nu sunt folosiţi pentru dezinfectarea suprafeţelor, sunt folosiţi pentru dezinfectarea mâinilor. Efect germicid bun; efectul influenţat de temperatură ridicată; esfect coroziv asupra anumitor tipuri de oţel inoxidabil. Folosit pentru dezinfectarea suprafeţelor care vin în contact cu alimentele; folosit şi în sistem CIP. Efect germicid bun; produce multă spumă – nu se poate folosi în sistem CIP; efect coroziv asupra anumitor tipuri de oţel inoxidabil. Folosit pentru dezinfectarea suprafeţelor care vin în contact cu alimentele. Efect germicid selectiv; are efect rezidual; produce multă spumă – nu se poate folosi în sistem CIP; nu are efect asupra oţelului inoxidabil. Folosit în mod special pentru controlul ambiental – pereţi, plafon, uşi – mai puţin suprafeţelor care vin în contact cu alimentele. Efect germicid bun; efect coroziv asupra oţelului inoxidabil. Folosit pentru dezinfectarea suprafeţelor care vin în contact cu alimentele; folosit în sistem CIP; folosit foarte mult în ambiente refrigerate şi în prezenţa de anhidridă carbonică. Sanificare

Igiena mediului

Sanitizare

acesta este unul dintre scopurile oricărei industrii alimentare. BIBLIOGRAFIE 1. Norman G. Marriott, Robert B. Gravani (2008), „Sanificazione nell’industria alimentare“, Ed. Springer Verlag, Italia; 2. Colavita G. (2008), „Igiene e tecnologie degli alimenti di origine animale“, Ed. PVI, Italia.

Dr. Gabriela Agheorghiesei Responsabil asigurarea calității Gruppo Fres.Co

VETERINAR DE SUCCES

Succesul... înseamnă să faci ceea ce-ți place Dr. Ferenc Korponay spune că întregul său succes a plecat de la faptul că a fost dat afară de la fostul loc de muncă, fapt pe care îl vede ca pe cel mai bun lucru care i s-a întâmplat. Și-a înființat o companie de distribuție medicamente veterinare pe care a împins-o cu forțe proprii până în pragul reușitei. Firma de succes pe care a construit-o, compania Maravet a plecat de la multă dăruire, încăpățânare și perseverență. 1. Când ați început cariera de doctor medic veterinar? De când mă știu, dorința mea a fost să devin medic veterinar, să profesez într-o circumscripție, să am cazuri multe și interesante, așa cum am citit și în una dintre cărțile mele preferate de James Herriot, „Întâmplările unui medic veterinar“, care a scris etapele parcurse ca medic veterinar absolvent. Am absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj Napoca în 1994, când fermele de animale au fost oprite, retrocedate, vândute, erau aproape inexistente, perspectivele veterinarului erau reduse mult, neclare și era perioada în care mulți prieteni sau colegi de liceu aveau afaceri înfloritoare, râzând chiar de mine că am pierdut 6 ani pe băncile facultății. Ei între timp deveniseră oameni de afaceri. Așa că m-am gandit și eu că ar fi mai bine să încep o afacere și m-am trezit conducând pentru câteva luni un restaurant în Baia Mare. Dar mi-am dat seama repede că nu este nici de departe ceea ce mi-aș dori să fac în viață. În aceeași perioadă am avut norocul să particip în Cluj Napoca, lângă dr. Iancu Morar, cu care am și rămas foarte bun prieten, la pornirea unui cabinet veterinar- cabinet care de atunci funcționează foarte bine. Atunci m-am și căsătorit și așa am ajuns să lucrez în Germania și în Ungaria – la Budapesta, unde am fost acceptat, fără a primi vreun salariu, în două cabinete veterinare, Vadaskerti Állatorvosi Rendelő, cabinet dintr-un sector de elită din Budapesta,

48 Veterinarul

septembrie 2011

care efectua majoritatea vaccinărilor obligatorii din acel sector, în aceea vreme (1997) cca. 15-16.000 vaccinări anual, și respectiv Primavet Rendelő, care este un cabinet specializat doar pe chirurgie pe animale de companie, care în schimb făcea doar cca. 100 de vaccinări anual. Acesta din urmă era focusat în special pe intervenții chirurgicale, efectuând intervenții chirurgicale mai complexe - implant de cap femural, rupturi de ligamente acum artroscopie sau MRI.

Faptul că am fost dat afară de la fostul loc de muncă a fost unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-a putut întâmpla Ce v-a determinat să începeți o afacere în mediul distribuției de medicamente de uz veterinar? Pentru că diploma din Cluj Napoca nu a fost recunoscută când eram în străinătate, fiind necesară o eventuală repetare a 3-4 ani de facultate, nu am putut lucra pentru salariu. Din acest motiv, cu ocazia unui congres veterinar, m-am prezentat la standurile unor firme expozante în căutarea unui loc de muncă și așa am avut ocazia să fiu angajat la o firmă de profil ca și reprezentant de vânzări. Acolo am avut ocazia să învăț foarte multe despre acest domeniu. După o vreme, au intervenit însă anumite neînțelegeri între fostul angajator și mine, așa că am fost dat afară. Faptul că am fost dat afară de la fostul loc de muncă a fost unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-a putut întâmpla! Mă simțeam ca și lovit în cap cu un ciocan. În acea perioadă am dormit pe la cunoștințe, la prieteni, căram saci cu haine, returnam sticle de bere ca să ne cumpărăm câte ceva de mâncare și par-

www.veterinarul.ro

curgeam kilometri buni pentru a găsi mâncare mai ieftină. Dar eram proaspăt căsătorit, așa că nu mai conta nimic, am avut convingerea, crezul că totul va fi bine. Pare ciudat, dar a te găsi într-o altă țară, fără nici o perspectivă, fără diplomă recunoscută, fără bani, fără cunoștințe – nu a fost un lucru ușor de trăit. Nu aveam idee ce o să fac, în ce direcție să o iau cu viața. Mă plimbam zile întregi pe străzile din Budapesta și mă gândeam ce anume să fac. Și așa, intrând într-un pet-shop am văzut gama de vitamine SANAL, și mi-a venit ideea de a face comerț - de a trimite acele produse în România - am luat adresa firmei respective, i-am contactat și așa s-a născut Maravet, în 1998, ca o afacere de familie. La început mă gândeam să ofer acele produse unui distribuitor deja existent în țară, însă din multele vizite și întâlniri avute, toată lumea mi-a spus că am venit prea târziu în România, piața este ocupată, nu mai este loc pentru alte firme sau alți producători (aceasta se întâmplase în 1997). Așa că mi-a mai rămas doar varianta de a porni propria rețea de vânzare. După ce am avut firma înregistrată și un furnizor „pe țeavă“, am întâmpinat un nou obstacol - nu mă gândisem anterior că o firmă străină nu îmi va da marfa pe încredere, fără să plătesc în avans. Așa că am ajuns să cer bani împrumut de la neamuri, care ulterior mi-au povestit că-și luaseră rămas bun de la acei bani chiar din momentul în care mi i-au dat. Care au fost primele provocări la începutul afacerii cărora a trebuit să le faceți față? Cred că nu o sa uit niciodată, după ce am reușit să fac primul import, m-am dus direct în București, la un medic veterinar pe care-l cunoscusem anterior, și în urma discuțiilor avute am fost foarte ușor convins să-i vând mare parte din produse. Problema a venit când acel coleg medic veterinar înțelesese termenul de plată de 21 de zile altfel decât mine - la el nici azi nu a trecut termenul de plată, după mai bine de 13 ani... Atunci neamurile, prietenii, cunoștințele mi-au spus că asta este;

Vă considerați un medic veterinar de succes? Aș spune - NU, ca și medic veterinar practician, pentru că dacă la începutul activității firmei mă mai duceam să profesez meseria în cabinetul fratelui meu, dr. Korponay Barna, acum mă focusez doar pe firmă. O să spun DA, dacă privesc din perspectiva familiei, financiar etc. Trebuie să spun că fata mea cea mare, la doar 14 ani, dorește să fie medic veterinar, fără să se gândească la vreo altă meserie. Nu în ultimul rând trăiesc și pentru o altă plăcere, ca fost handbalist, am o echipă de handbal, „EXTREM“ Baia Mare, cu care doresc ca la anul să promovăm în Liga Națională de handbal. Dacă ar fi să o luați de la capăt, ce ați face la fel? Ce ați schimba? Dacă ar fi să o iau de la capăt aș face sigur același lucru, pentru că îmi place foarte mult ceea ce fac. Eu spun că am trei copii: două fete și firma. Deci probabil că nu aș schimba cu nimeni, pentru că sunt foarte fericit. Ce aș schimba? Foarte puține, de exemplu, aș combina mai mult activitatea actuală cu cea de veterinar practician.

nu-i o problemă uriașă, se mai întâmplă, dar ne recomandă să o lăsăm baltă, să ne căutăm un loc de muncă, sau să refac câțiva ani de facultate în străinătate și să dau examenele de diferență pentru recunoașterea diplomei. Din fericire, două persoane au crezut contrariul: nevastă-mea și cu mine, așa că am decis să nu ne lăsăm, să mergem mai departe. Este important să crezi în ceva, să focusezi pe acel ceva și în mod sigur se va întâmpla! Câte ore munciți pe săptămână și cum arată o zi tipică de lucru din viața dumneavoastră? Hmm..., este o întrebare interesantă. Aș putea spune că săptămânal minim 6 zile, cca. 10 ore. Dar am un alt răspuns la această întrebare: dacă faci în viață ceea ce îți place, ceea ce iubești, atunci toată viața o să ai un hobby și nu un loc de muncă! Iar oboseala vine întotdeauna de la munca efectuată și niciodată de la hobby!

Produse veterinare de la un medic veterinar

Sunteți managerul unei companii considerate de succes în mediul veterinar. Care credeți că sunt secretele unei afaceri de succes? Cred că se pot menționa mai multe lucruri, cum ar fi: existența unei viziuni, perseverența, crezul, planificarea, răbdarea, respectarea cuvântului dat, încrederea și foarte important: echipa cu care lucrez- iar eu sunt foarte fericit să am colegii actuali în jurul meu! Mă simt bine cu o echipă bine sudată. Mă ghidez pe principiul produse veterinare de la un medic veterinar, dorind să se înțeleagă că produsele oferite sunt selectate tot de către un medic veterinar, nu de un simplu comerciant oarecare. Pentru aceasta aș face comparația următoare: Dvs. de unde v-ați cumpăra medicamentele pentru dvs. sau pentru copiii dvs. - de la un medic uman sau de la un inginer constructor ? Cred că nu este tot același lucru… Cum definiți succesul din perspectiva dvoastră? Așa cum am spus și anterior, dacă reușești să faci ceea ce-ți place și dacă reușești să o combini și cu un nivel de viață OK, reprezintă succesul - orice meserie ai avea.

Care este primul lucru pe care ați dori să îl știe un medic veterinar proaspăt ieșit din facultate? Care ar fi cele 5 „reguli“ fundamentale pe care ar trebui să le cunoască atunci când se gândește să înceapă o carieră în domeniul veterinar? Sfaturi și reguli cred că toată lumea poate să dea foarte multe, foarte diversificate, dar cred că este important să iubească ceea ce face. Să caute până găsește ceea ce-i place. Să nu se mulțumească cu puțin. Să-și urmeze inima, intuiția. Este important să creadă că întotdeauna se poate crea ceva nou și să nu spună niciodată că nu se poate, să nu uite că pe lângă vindecarea animalelor este importantă și existența materială rezultată din activitate, chiar dacă multora nu le place să discute despre aceasta, să creadă în ceva- instinct, dorință, soartă etc. și nu în ultimul rând recomand să citească și neapărat să aplice recomandările din cartea lui Rhonda Byrne: „Secretul“. Sunt sigur ca nimic nu s-ar fi întâmplat așa cum este dacă nu aș fi fost dat afară! Salutări tuturor colegilor! Dr. Korponay Ferenc Infoveterinar & Maravet

interviu realizat de Iulia Crețu

Doresc să mă abonez la revista Veterinarul - Știință și Practică

Abonament 6 luni - 6 numere - 90 lei Abonament 12 luni - 12 numere - 180 lei Nume......................................................................................................... Prenume.................................................................................................. CNP............................................................................................................. C.I. și seria................................................................................................ Doresc factură pe .............. persoană fizică firmă Adresă domiciliu .................................................................................. Localitate................................................................................................ Sector/Județ .......................................................................................... Cod poștal ............................................................................................... Telefon..................................................................................................... E-mail........................................................................................................ Nume Societate................................................................................... CIF ............................................................................................................... ORC.............................................................................................................

150 lei/an

Adresa fiscală ....................................................................................... Localitate................................................................................................ Sector/Județ.......................................................................................... Cod poștal ............................................................................................... Telefon/Fax........................................................................................... E-mail........................................................................................................ Adresa unde doriți să primiți revista Domiciliu.................................................................................................. ...................................................................................................................... Firmă ......................................................................................................... ...................................................................................................................... Doresc să efectuez plata prin: Mandat Poștal Fan Courier Ordin de plată

IMPORTANT! După completare, vă rugăm să trimiteți talonul însoțit de dovada plății la adresa: OP 11 CP 2429 Iași, prin fax la +40 332 819 688 sau scanate pe adresa de email: abonamente@veterinarul.ro. Mulțumim

CUM POT SĂ MĂ ABONEZ LA REVISTA Veterinarul - Știință și Practică 1. Prin plata contravalorii abonamentului la Banca prin Ordin de plată sau Internet-Banking cu următoarele date de contact: ASOCIAȚIA EUROVETERINARIAN cu sediul în Iași, Străpungere Silvestru nr. 31, bl T1 parter, adresa de corespondență OP 11 CP 2429 IAȘI, având Codul de Înregistrare Fiscală 27376180, cont bancar: RO38 BACX 0000 0005 2606 4001 cont RON, RO11 BACX 0000 0005 2606 4002 cont EURO, deschis UNICREDIT ȚIRIAC BANK – Sucursala Ștefan cel Mare Iași ATENȚIE: DUPĂ EFECTUAREA PLĂȚII TRIMITEȚI DOVADA ACESTEIA SCANATĂ PE EMAIL la sau pe fax la 0332819688 împreună cu adresa de corespondență unde doriți să primiți revista sau sunați la unul din numerele de telefon afișate mai jos pentru a confirma toate datele. 2. Prin mandat poștal la Oficiul Poștal de care aparțineți sau la poștaș, specificând următoarele

date de plată: a. tipul abonamentului un an = 150 lei b. ASOCIAȚIA EUROVETERINARIAN cu sediul în Iași, Străpungere Silvestru nr. 31, bl T1 parter, adresa de corespondență OP 11 CP 2429 IAȘI, având Codul de Înregistrare Fiscală 27376180, cont bancar: RO38 BACX 0000 0005 2606 4001 cont RON, RO11 BACX 0000 0005 2606 4002 cont EURO, deschis UNICREDIT ȚIRIAC BANK – Sucursala Ștefan cel Mare Iași c. trimiteți o copie a mandatului poștal de unde să se vadă clar numele persoanei sau cabinetul care a plătit abonamentul și numărul dvs. de telefon pe email la sau pe fax la 0332819688 sau sunați la unul din numerele de telefon afișate mai jos pentru a confirma toate datele. 3. Prin FAN COURIER la doar un telefon distanță. Este necesar să ne contactați la unul din numerele de telefon afișate mai jos sau la adresa de email

oﬃce@veterinarul.ro. Un reprezentant al Revistei Veterinarul vă va răspunde sau vă va contacta și veți comunica adresa dvs. de corespondență unde să primiți revista. La prima livrare, care se va realiza prin FAN COURIER, veți primi primul număr din cele 12 reviste alături de certiﬁcatul cu 15 puncte și factura cu suma de 150 lei reprezentând contravaloarea abonamentului pentru un an. Dvs veți achita la curier contravaloarea abonamentului de 150 lei și comisionul FAN COURIER de transport (între 13 - 17 lei în localitățile unde există puncte de lucru). Restul de 11 reviste le veți primi prin serviciile Poșta Română fără nici un cost suplimentar la adresa menționată de dvs. Telefoanele redacției sunt: COSMOTE.........0763 296 455 VODAFONE......0729 463 047 ORANGE............0747 897 703