Revista Veterinarul Stiinta si Practica seria VI nr. 26-27

știință și practică

nr. 26-27 * anul VI * 2015

Special Animale de companie

Succesul...

cu dr. Violeta Elena Simion

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România www.veterinarul.ro

b UGET

instalat în 24 ore 3 pagini galerie 10 imagini upgrade planuri administrare suport și asistență

s tart

hosting inclus instalat în 24 ore 4 pagini galerie 20 imagini upgrade planuri administrare suport și asistență

P remium

instalat în 24 ore pagini nelimitat galerie nelimitat host profesional upgrade planuri administrare suport și asistență

s hop

instalat în 24 ore pagini nelimitat galerie nelimitat magazin virtual host profesional upgrade planuri administrare suport și asistență

EXCLUSIV PENTRU MEDICII VETERINARI

prețuri de la 1 EURO 0733.96.90.91 între orele 09:00 - 17:00 detalii și asistență telefonică gratuită

UN SERVICIU GARANTAT VETERINARUL.RO. Simplu, elegant, la pachet cu asistență tehnică și hosting, poți să ai propriul tau website profesional cu doar 1 Euro.

Accesibil pe desktop, laptop, tabletă sau smartphone, cu imagini excepționale, texte elaborate de specialiști în comunicare, monitorizat și administrat de specialiști, poți ține legătura directă cu actualii sau viitorii tăi clienți. Ai la dispoziție website-uri demo, prezentări profesionale realizate exclusiv pentru medici veterinari, cabinete medicale veterinare, pet-shop și farmacii veterinare, activități independente sau alte afaceri veterinare. Totul este organizat modular putând începe cu ce ai urgentă nevoie și să adaugi apoi noi facilități. Un serviciu de blog excepțional, posibilitatea de a face campanii de informare a clienților prin email sau campanii de promovare a produselor și serviciilor oferite. Poți alege o multitudine de facilități utile pentru promovarea și marketingul cabinetului tău menite a crește semnificativ veniturile. Serviciul este destinat exclusiv medicilor veterinari și este supus unor termeni și condiții.

Cuprins

special

animale de companie

animale de fermă

animale exotice

Corpii străini radiotransparenți

12

Infestația cu helminiți ascaridioza porumbeilor

34

Diagnosticul și terapia bolilor oro-farigiene la ofidieni

36

Toxoplasmoza

16

Ulcerul gastric la bovine

44

Iepurii - considerente generale, nutriție și contenție

40

Tratamentul chirurgical al fracturii de calcaneu la pisică

20

Pot fi eliminate antibioticele la animalele de rentă

45

Bolile respiratorii la porci (I)

48

Hernia abdominală la caii aduți - aspecte clinice și terapeutice

54

Endoscopia - alternativă de diagnostic diferențial în bolile gastro-intestinale

24

Medicina bazată pe dovezi și formularea predicțiilor în oncologia animalelor de companie

26

Diagnosticuri după semnele clinice

30

Website, cărți de vizită, flyere și broșuri, afișe, formulare, programe de marketing, programe de promovare pentru afaceri veterinare

Veterinar de SUCCES Succesul: ...să îți urmezi visele, muncind pentru ele

67 3

Veterinarul Adresă corespondență: OP 8 CP 1733 Iași Office: 0733 969 091

EDITORIAL

Teme de meditațiedreptul la opinie

Fax: 0332 819 688 Email: office@veterinarul.ro Web: www.veterinarul.ro www.plus.veterinarul.ro Director Executiv: Iulia Crețu DTP: Bogdan Gavril Distribuție și abonamente: Radu Andrei Crețu Ana Maria Crețu Editorii ediției: Dr. Ana-Maria Daneliuc Dr. Cristina Roxana Dr. Ovidiu Roșu Dr. Bogdan Novenschi Dr. Ciprian Radu Dr. Ștefan Bogdan Dr. Laurențiu Tudor Dr. Constantinescu Herman Dr. Ionel Matei Dr. Liviu Gaiță Dr. Kondor Attila Dr. Kui-Bogdan Szende Dr. Wili Glaser Fondator: Dr. Iulian Vieru ISSN: 2068-5017 Revistă editată de Asociația Euroveterinarian

Influențe și interese personale și de grup există în orice economie, fie că este comunistă, capitalistă sau feudală. Până la urmă și în junglă, cel mai puternic grup de lei face legea în detrimencelorlați lei sau DR. IULIAN VIERU tul a sărmanelor ierbivore. Desigur că medicina veterinară nu este în afara acestei legi. Ne gurvernează, fie că vrem, fie că nu. Dar diferența dintre junglă și societatea umană este că noi, oamenii, avem ceea ce se cheamă rațiune. Adică, abilitatea de a judeca ce este bine sau rău și de a acționa în consecință. Ca urmare, probabilitatea ca un grup de interese să acționeze pe o perioadă nedeterminată, permanent și preponderent într-o anumită zonă sau direcție, este mică.

Dovadă este căderea comunismului. Cine ar fi crezut că interesul reprezentat de o mână de oameni, liderii comuniști, va avea o soartă atât de sumbră. Revoluția Franceză, Războiul de Independență și crearea SUA sunt alte exemple și ele pot continua.

Esența acestor evenimente este aceeași. În societatea umană, opinia celor mulți de cele mai multe ori a făcut să se schimbe istoria. Despre cine și cum a făcut să se coaguleze o idee care s-a transformat în revoluție sau a dus la schimbări sociale majore, este o altă discuție.

Dar, până la urmă, acea revoluție sau evoluție, s-a realizat prin participarea fiecărui individ din societate cu o opinie personală, coagulată în final într-o opinie colectivă. Dacă la Revoluția Franceză protestatarii nu ar fi avut o opinie pe care au susținut-o public, ieșind în stradă și ar fi comentat-o doar în familie la gura sobei, nu am mai fi avut acum conceptul de republică.

La fel și cu „revoluția” noastră autohtonă. Indiferent cine ar fi „coordonat-o” sau planificat-o, dacă nu ar fi fost oamenii care au avut o opinie susținută public, nu cred că ar fi fost vorba de vreo schimbare de regim.

Revenind la sistemul nostru, veterinar, nu înțeleg totuși de ce nu apar opiniile. Suntem oare lipsiți de opinie? Nu cred, deoarece permanent când mă întâlnesc, colegii îmi relevă tot felul de opinii despre medicamente, circulația acestora, modul de organizare al profesiei etc. Suntem oare lipsiți de curaj? Nu cred, de-

4 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

www.veterinarul.ro

oarece văd mai mereu comentarii răutăcioase și cu invidie făcute de colegi către colegi prin mediile sociale sau pe diverse site-uri, unele chiar războaie serioase.

Cu toate acestea, nu înțeleg de ce, aceeași oameni nu au opinii publice ferme despre cum să fie reglementată circulația medicamentului, cum să fie organizată profesia, cum fie organizate farmaciile, și alte chestiuni de importanță fundamentală pentru profesie. CMVRO, mi-a făcut impresia că, se chinuie pur și simplu să afle părerea medicilor veterinari. Mulți colegi îmi spun că există tot felul de interese obscure prin CMVRO și că unii urmăresc numai ca anumite interese să le fie rezolvate. Bun, înțeleg acest punct de vedere care este posibil să fie adevărat, cum de altfel este posibil să nu fie adevărat. Este ușor să acuzi și să vezi numai teorii ale conspirației peste tot. Dar acel „eu” sau acel „noi” din cadrul profesiei au avut curaj să scrie o scrisoare deschisă către conducerea CMVRO prin care pur și simplu să își expună părerea și argumentele referitor la aceste chestiuni sau la altele care sunt la fel de importante? Nu am de gând să formulez vreo opinie sau vreun curent de idei.

Doar încerc să aduc în discuție importanța opiniei ca parte a dialogului constructiv. Dacă conducerea CMVRO nu cunoaște direct interesul fiecărui medic veterinar sau a grupurilor de interese, atunci cum poate fi făcută răspunzătoare de deciziile pe care le ia. Indiferent care sunt acestea. Dorim să credem că suntem o societate democratică, dar nu facem nimic pentru a o întări. Dorim ca în deciziile care sunt luate cu privire la profesia noastră să fie reflectat și interesul nostru.

Așa și noi am făcut ceva ca interesul nostru să fie cunoscut de factorii decidenți? Nu. Ne mulțumim să comentăm pe la colțuri, pe la întâlnirile sponsorizate de unii sau de alții și eventual să nu ne audă multă lume. Dacă apare vreunul care strigă mai tare propriile opinii, ne întoarcem toți cu spatele la el și ne facem că nu e cu noi.

Am participat de-a lungul anilor la tot felul de întâlniri organizate de organizațiile din domeniul medical veterinar: sindicate, patronate, colegii, firme, etc. În marea majoritate a acestor întâlniri un personaj principal vorbea, sau mai bine spus exprima anumite idei, mai mult sau mai puțin personale și ceilalți ascultau.

Termina de vorbit toți se ridicau și plecau. Și gata, asta era tot. Și, toți așteptăm să se întâmple ceva bun sau vreo minune. continuarea pe www.veterinarul.ro

RelațII publICe & COmunICaRe

Ce înseamnă ROI-ul pentru campania ta pe Facebook Unul dintre cei mai importanți termeni în business este ROI-ul.

Randamentul investiției (ROI) este, în lumea financiară, un instrument folosit pentru măsurarea eficienței oricărei investiții. ROI-ul are la bază o formulă matematică după care poate fi calculat.

ROI= (Câștiguri în urma investiției Costul investiției)/Costul investiției Cu alte cuvinte, dacă vei reuși să crești rentabilitatea păstrând în același timp investiția la fel, atunci vei reuși să crești profitul.

Deoarece formula ROI-ului are doar două intrări, cea de câștiguri generate de investiție și costul investiției, aceasta este o modalitate simplă de a măsura și compara campaniile de marketing.

Acum, tot ce trebuie este să luăm câștigurile pe care le-am avut în urma investițiilor prin campaniile noastre social media - valoarea câștigului generat de campaniile social media pe care le-am desfășurat și să le punem în formula ROI-ului.

ROI în social media = (Câștigurile generate de investiție - Costul investiției în social media)/ Costul investiției în social media.

Simplu, nu-i așa? Pare extrem de simplu la prima vedere să introduci niște cifre și să vezi dacă rentabilitatea investiției este mare sau nu. De fapt, lucrurile în social media nu sunt chiar așa de simple. Adică, dacă este simplu să cunoști valoarea investiției, atunci când vine vorba de valoarea câștigurilor generate de investiție treburile se complică nițel. Două întrebări apar cu privire la câștigurile generate de investiția în social media și anume: cum definești câștigurile din social media și cum le dai valoare financiară acestora.

Câștigurile generate de social media sunt câștigurile obiectivelor tale în social media. Câștigul în social media este valoarea pe care ți-a adus-o campania pe care ai avut-o pe rețelele sociale. Valoarea poate fi cuantificată în bani, dacă scopul campaniei tale sunt vânzările shopului online pe care îl ai pe website-ul cabinetului, de exemplu. Sau poate fi un câștig de imagine, dacă obiectivul campaniei tale pe facebook este una de creștere a gradului de conștientizare a brandului.

Trebuie să rețineți că numărul de Fani,

Followers, Like-uri sau comentarii nu sunt obiective de campanie social media.

Pot exista câțiva parametri de performanță, vă putem da o scurtă listă de potențiali indicatori: l Creșterea numărului de vizite unice pe website-ul cabinetului; l O schimbare a numărului de mențiuni negative/pozitive; l Creșterea timpului petrecut pe website-ul cabinetului veterinar - Time on page în Google Analytics; l Număr crescut de articole shareuite, tweet-uite.

Atât investiția, cât și câștigurile trebuie măsurate însă în aceeași monedă, adică leul. 100 de like-uri nu au, în fond, nici o valoare, dacă la finalul campaniei nu aduc câștig. Indicatorii de performanță pe care i-am dat drept exemplu mai sus sunt informații metrice intermediare, ne pot arăta eventualele schimbări în comportamentul publicului nostru țintă. În final, trebuie să luați în considerare faptul că ROI-ul este strâns legat de valoarea pe viață a unui client. CLV (Customer Lifetime Value) este venitul generat de către un individ în perioada în care este client al unui brand. Adică, în cazul nostru, atâta vreme cât este client al cabinetului sau al shopului online, sau chiar al farmaciei pe care o aveți în cadrul cabinetului.

Metoda clasică este destul de simplă: atunci când se știe câte vânzări produce un client în timpul relației cu cabinetul vete-

rinar - să spunem - 1 client = 1 achiziție pe lună în valoare de aproximativ 100 lei x 1 an de zile = 1200 lei per client. Se poate stabili și cât se poate cheltui cu achiziția unui client, adică CPS – cost per sale.

Pe urmă, se iau acţiunile întreprinse.

De exemplu: Folosiți campaniile plătite pe Facebook?

Cât investiți într-o campanie?

Care e rata de conversie? - Câți clienți vă aduce campania?

Dacă din 100 de lei investiți se câștigă un client acest lucru permite aflarea costului acestei acțiuni pentru acel client; Cât din CPS-ul total pentru un client reprezintă costul acestei acțiuni? Cele două ar trebui să fie echivalente.

Mulți din cei care folosesc social media pentru promovarea serviciilor veterinare consideră că este greu să măsori rezultatele campaniilor în acest mediu. Însă, dacă de la început sunt stabilite foarte clar obiectivelede ce se dorește campania, cui se adresează ea, cât timp va dura etc. Rezultatele campaniei sunt niște calcule matematice simple, ce se reduc la investiție și la rata de conversie a acesteia.

IulIa Crețu

5

Dezastrele naturale și One Health - suntem pregătiți?

Dezastrele naturale precum inundațiile, cutremurele sau orice alte fenomene climaterice extreme provoacă sever sănătatea și bunăstarea oamenilor, animalelor și ecosistemului.

mare, animalele trebuie salvate împreună cu proprietarii lor, pentru a evita creșterea riscurilor în perioada de criză și de asemenea pentru a ajuta comunitatea locală să se recupereze rapid după aceea.

FVE, alături de Președinția din Latvia a Uniunii Europene, cu sprijinul Comisiei Europene au organizat o conferință legată de stadiul de pregătire și managementul unei astfel de situații de criză.

Aproximativ 90 de participanți s-au implicat activ în discuții, recunoscând faptul că oamenii, animalele și mediul sunt interconectate, pledând pentru necesitatea abordării conceptului One Health ca parte din întregul exercițiu. Mecanismele de protecție civilă ar trebui să considere interacțiunile om-animal ca un factor major pentru a îmbunătăți pregătirea și pentru a asigura un răspuns de succes în caz de dezastre.

Dezastrele naturale sunt în mod natural fenomene fizice cauzate fie de debutul rapid sau lent al unor evenimente care pot fi geofizice (cutremure, alunecări de teren, tsunami și activitate vulcanică), hidrologice (avalanșe și inundații), climatologice (temperaturi extreme, secetă și incendii), meteorologice (cicloane și furtuni, valuri) sau biologice (epidemii de boli și epidemii de insecte/animale).

Datorită creșterii populației de oameni și animale, precum și datorită schimbărilor climatice, interacțiunile dintre oameni, animale și mediu devin din ce în ce mai dificil de identificat și de gestionat.

Un pericol nu conduce în mod automat la dezastru. Pericolele sunt naturale sau induse de om, dar dezastrele sunt 6 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

Hrana și siguranța alimentară pot fi grav compromise în timpul unui dezastru natural.

Trebuie să fim bine pregătiți și antrenați pentru a răspunde eficient în timpul crizei.

provocate de om, pentru că populația nu este pregătită să răspundă și nu este în măsură să facă față. Consecințele multor dezastre se agravează din cauza managementului defectuos al reurselor naturale și din cauza degradării ecosistemului ca urmare a intervențiilor umane. Prin urmare, accentul ar trebui pus pe gestionarea riscurilor în loc de răspunsul în caz de dezastru.

Un animal într-un dezastru poate fi o victimă, un pericol, o sursă de hrană, un salvator sau o santinelă. Îngrijirea sănătății și bunăstării animalelor a fost identificată ca fiind un răspuns semnificativ la decalajul de capacitate.

Este recunoscut faptul că majoritatea deținătorilor de animale doresc să salveze animalele lor și își asumă riscuri pentru a face acest lucru. Proprietarii de animale de companie s-ar pune pe ei sau pe alții în pericol pentru a-și salva animalele, în timp ce fermierii încearcă să își salveze animalele deși sunt conștienți de faptul că după terminarea crizei, acestea vor fi dificil de recuperat. Prin ur-

www.veterinarul.ro

Gestionarea deșeurilor și a cadavrelor este una din principalele probleme cu care se confruntă autoritățile locale pe perioada crizei.

Recuperarea după un dezastru natural durează mult timp atât pentru societate cât și pentru mediu. Sănătatea mentală a persoanelor care sunt afectate în mod direct este un aspect care nu ar trebui trecut cu vederea. Restaurarea rapidă va ajuta comunitățile locale să se recupereze cât de repede posibil. De aceea, faza de recuperare trebuie privită cu multă atenție și inclusă în planurile de pregătire.

Pregătirea și răspunsul în caz de dezastre ar trebui să se bazeze pe abordarea că toate dezastrele încep și se termină local, de aceea ar trebui gestionate cât mai aproape de nivelul local. Pentru a putea face asta, planificarea și pregătirea trebuie să aibă loc la toate nivelurile local, național și la nivelul Uniunii Europene - cu posibilitatea de a partaja resurse între jurisdicții, după necesități.

Evaluarea riscurilor - managementul riscurilor - comunicarea riscurilor sunt legate între ele. Ar trebui să fie pus un accent egal

știri

noutăți veterinare la pregătirea și reducerea riscurilor.

Rolul medicului veterinar în managementul dezastrelor este esențial și include protejarea sănătății animalelor și bunăstarea, protecția sănătății umane și a mediului și a contribuției acestora la restabilirea condițiilor sociale și economice.

Comunicarea este de o importanță vitală. Trebuie studiate cu atenție instrumentele moderne de comunicare ce trebuie folosite pentru a îmbunătăți pregătirea și coordonarea acțiunilor.

Componentele implicate în gestionarea dezastrului sunt diverse și necesită un răspuns organizat cu o abordare multidisciplinară. Populațiile pot fi responsabile și trebuie să se implice în aceste acțiuni. Dezvoltarea coalițiilor care implică toate autoritățile de stat, organizațiile non-guvernamentale și operatorii privați ne-ar ajuta să avem o abordarea mai cuprinzătoare de pregătire și răspuns. Guvernele trebuie să investească în membrii comunităților locale, în special în medicii veterinari și alți profesioniști, care au o valoare deosebită în ceea ce privește consilierea privind siguranța alimentară și sănătatea publică, transferul și adăpostul animalelor.

Puncte de acțiune de luat în considerare de autorități și părțile interesate Dezastrele naturale și cele provocate de om necesită un angajament multidisciplinar pentru a obține o eficiență optimă și o eficacitate în planificarea, atenuarea, răspunsul și recuperarea în astfel de situații.

Modelul One Health poate contribui la eficiența pregătirii și gestionării prin evitarea duplicării eforturilor, mai ales în timpul fazei de salvare ce este sensibilă la timp.

Pregătirea pentru eventualitatea unui pericol natural trebuie să includă evaluarea adecvată a riscurilor; schimbul de experiență de la evenimentele anterioare; planificarea pen-

tru răspunsul bine coordonat rapid la apariția evenimentului; restaurarea rapidă a comunității locale și a mediului, după perioada de criză.

Trebuie înființate rețele de răspuns de urgență cu sistem One Health inclus în mod clar. Planificarea, comunicarea și colaborarea sunt esențiale pentru pregătirea pentru dezastre. Practicarea și efectuarea de exerciții care implică organizații atât din sectorul veterinar cât și din cel umanitar, vor ajuta la creșterea nivelului de pregătire și răspuns în cazul dezastrelor, ceea ce va duce la salvarea vieților oamenilor și animalelor.

Abordarea One Health trebuie inclusă în mecanismele de protecție civilă și trebuie să includă o colaborare cât mai bună cu serviciile veterinare.

Avem nevoie de o evaluare științifică în cadrul One Health pentru a asigura o mai bună identificare a lacunelor, a vitezei de răspuns, a deciziilor rapide și coordonarea eficientă a acțiunilor tuturor operatorilor, autorităților naționale și europene.

Trainingul, exercițiile și lecțiile învățate, diseminarea cunoștințelor, astfel cum se prevede în articolul 13 din decizia nr. 1313/2013 UE a Parlamentului European și Consiliului privind un Mecanism de Protecție Civilă al Uniunii, ar trebui să fie cadrul conceptului One Health și ar trebui să includă componenta de animale. O formare mai bună pentru o hrană mai sigură ar putea fi un alt instrument util pentru consolidarea pregătirii serviciilor veterinare în Uniunea Europeană.

Organizațiile internaționale, OIE, FAO, UNISDR sunt chemate pentru îmbunătățirea gradului de pregătire, prin dezvoltarea standardelor și îndrumărilor, bazate pe o abordare holistică - o abordare One Health pentru a obține o rezistență mai largă și un management al dezastrelor, pentru a promova sănătatea și bunăstarea animalelor, protejarea sănătății umane și pentru a ajuta în restabilirea economică și socială atunci când are loc un dezastru.

nt a t r o imp

CURSURI ONLINE

Lista Cursurilor Online Acreditate de CMVRO cu 10 puncte pe www.veterinarul.ro: 1. Identificarea și diagnosticarea șchiopăturii 2. Principalele afecțiuni podale la bovine 3. Consultația cabalinelor partea I-a 4. Operația cezariană la carnivorele domestice 5. Operația cezariană la capră în condiții de teren 6. Operația cezariană la oaie în condiții de teren 7. Operația cezariană la scroafă în condiții de teren 8. Operația cezariană la vacă în condiții de teren 9. Cardiologie - noțiuni introductive 10. Principiile glucocorticoterapiei la câine și pisică 11. Afecţiuni ale capsulei onglonului asociate cu laminita 12. Ovariectomia la scroafă 13. Abordare și Anestezie la Animalele Sălbatice 14. Curs Managementul veterinar pentru Start Up 15. Curs Marketing -modul întâi 16. Ajustarea ongloanelor 17. Tetanosul la suine 18. Răspunsul imun 19. Inflamația 20. Stările de hipersensibilitate 21. Stările de hipersensibilitate 22. Ecografia la iapă 23. Ecografia la vacă 24. Ovariohisterectomia la cățea 25. Însămânțarea artificială 26. Castrarea la armăsar 27. Trichineloza 28. Stomatologie pentru animalele de companie 29. Relații Publice - abordări creative

Detalii puteți afla accesând pagina www.veterinarul.ro, secțiunea cursuri.

Contactați-ne pentru ajutor utilizând sistemul de asistență și suport online sau la

0733 96 90 91

Succes!

7

Pisicile se relaxează pe fond muzical Sursă foto: Margaret Melling, Editor, JFMS

Este unanim acceptat faptul că muzica conferă numeroase beneficii. Un organism de cercetare a indicat faptul că aceste beneficii se extind chiar și la pacienții sub anestezie generală și includ durerea percepută, anxietate și stresul.

Potrivit unui studiu publicat în Jurnalul de Medicină și Chirugie Felină de clinicieni veterinari de la Universitatea din Lisabona și o clinică din apropierea orașului Barreiro din Portugalia, muzica este benefică pentru pisici în mediul chirurgical. Dar nu toată muzica este benefică pisicilor, acestea au cele mai multe beneficii de pe urma muzicii clasice.

Autorul principal al articolului, Miguel Carreira, explică: „În sălile de chirurgie de la facultatea unde predau și în centrul medical privat unde îmi petrec timpul operând, muzica ambientală este mereu prezentă și este un element important în promovarea unui sentiment de bunăstare întregii echipe, animalelor 8 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

și proprietarilor acestora. Diferitele genuri muzicale afectează persoanele în mod diferit. În timpul consultațiilor am observat, de exemplu, că cele mai multe pisici apreciază muzica clasică, în special compozițiile lui George Handel și devin mai calme, încrezătoare și tolerante în întreaga evaluare clinică. După ce am citit despre influența muzicii asupra parametrilor fiziologici la om, am decis să pun la punct un protocol de studiu pentru a investiga dacă muzica ar putea avea efecte fiziologice asupra pacienților mei în timpul operațiilor”.

Clinicienii au studiat 12 pisici de sex feminin supuse unor intervenții chirurgicale pentru sterilizare și au înregistrat rata lor respiratorie și diametrul pupilei în diferite etape pentru a evalua profunzimea anesteziei. Pisicile, cărora le-au fost puse căști, au fost întâi supuse la 2 minute de liniște (ca și control), urmate aleator de câte 2 minute de „Adagio pentru coarde (Opus 11)” de Barber,

www.veterinarul.ro

„Thorn” al lui Natalie Imbruglia și „Thunderstruck” a lui AC/DC. Rezultatele au arătat că pisicile erau într-o stare mai relaxată (determinată prin valorile mai mici ale frecvenței respiratorii și diametrul pupilei) sub influența muzicii clasice, la muzica pop producând valori intermediare. Prin contrast, muzica heavy metal a produs cele mai ridicate valori, indicând o situație mai stresantă. Clinicienii au tras concluzia că utilizarea anumitor genuri muzicale în sălile de operații poate permite o reducere a dozei de agent anestezic necesar, reducând astfel riscul de efecte secundare nedorite și astfel, promovând siguranța pacientului.

Dr. Carreira și colegul său plănuiesc să continue studiile prin observarea influenței muzicii asupra altor parametri fiziologici, inclusiv a cortisolului si catecolaminei, la câini, precum și la pisici. În viitor, ei speră să încorporeze tehnici mai sofisticate, cum ar fi un RMN-ul funcțional și electroencefalografia în investigațiile lor.

știri

noutăți veterinare Noutăți DiN iNDustria VeteriNară Zoetis introduce MeloxicaM, un nou MedicaMent pentru ecvine În luna iunie a acestui an, Zoetis a anunțat introducerea Contacera® 15 mg/ml suspensie orală în portofoliul său de antiinflamatoare non-steroidiene pentru ecvine. Contacera® conține meloxicam, substanță activă care deține avantaje demonstrate față de Fenilbutazonă pentru ameliorarea inflamației și durerii musculoscheletice la caii de peste șase săptămâni.

Contacera® este ușor de administrat, putând fi amestecat cu alimentele sau injectat direct în gură, pentru a asigura conformitatea. Este disponibil în flacoane de 100 ml sau 250 ml, cu o seringă de măsurare și un adaptor de seringă.

paos mamar, cu sau fără antibiotic intramamar și oferă o barieră inertă în canalul mamelonului pentru a reduce în mod substanțial riscul de infecție bacteriană a ugerului în timpul perioadei uscate.

Studiul a inclus 89 de cai sănătoși din șase clinici veterinare din Marea Britanie, admise pentru proceduri chirugicale elective de rutină.

Cepralock este furnizat în tuburi cu duze scurte concepute pentru a evita riscul de rănire a mameloanelor și de administrare incorectă, dincolo de canalul mamelonului. Lansarea a fost însoțiță de training gratuit pentru medici veterinari și fermieri. Trainingul include diagnostigarea și analiza de date și va fi axat pe administrarea corectă a produsului și eliminarea acestuia după fătare, ceea ce va face posibilă o asistență medicală corectă din partea veterinarilor. Martin Behr, consultant tehnic MSD a declarat: „Un singur caz de mastită are un cost estimat între 50 - 250 de lire. În Marea Britanie, incidența mastitei este de 50 -60 cazuri la 100 de vaci pe lactație. Un program de repaos mamar corect aplicat, inclusiv cu utilizarea corectă a produselor de etanșare a mameloanelor va reduce semnificativ incidența mastitei clinic, oferind un randament evident al investițiilor”.

cepralock - un nou produs Msd MSD Animal Health lansează un nou produs din gama celor de control al mastitei - Cepralock. Cepralock este un produs de etanșare a mamelonului la bovine și va completa portofoliul de produse intramamare, alături de Cepravin DC al companiei MSD Animal Health. Cepralock este perfect pentru utilizarea în re-

în cazul anesteziei generale la cai. Un studiu randomizat, prospectiv și folosind metoda orb - realizat de medicul veterinar Polly Taylor, specialist RCVS în anestezie veterinară - a comparat nivelul durerii postoperatorii la cai folosind ca premedicație fie buprenorfină, fie butorfanol, într-un cadru clinic general.

Butorfanolul este des folosit în procedurile pe cabaline din cauza familiarității și a valorii acestuia în consolidarea sedării induse de alpha2. Cu toate acestea, ca analgezic, butorfanolul este cel mai puțin eficient opioid. Există de asemenea percepția că butorfanolul are un impact mai mic asupra stimulării locomotoare și depresia motilității intestinale, decât alte opioide. Acesta este posibil să fi contribuit la utilizarea aproape exclusivă a AINS pentru a gestiona durerea în perioada postoperatorie.

Caii din cadrul studiului au arătat mai puțină durere postoperatorie după buprenorfină decât cu butorfanolul ca premedicație. Buprenorfina nu a provocat efecte nedorite mai mult decât butorfanolul. Buprenorfina este ingredientul activ din analgezicul Vetergesic - licențiat de Ceva Animal Health.

Buprenorfina, potrivitĂ pentru analgeZia la cai Un studiu recent a arătat că folosirea opioidului buprenorfina, înainte de anestezia generală are ca efect o mai bună analgezie postoperatorie decât în cazul folosirii butorfanolului. Aceasta acționează fără a cauza o perturbare fiziologică mai mare decât este de așteptat 9

mulțumirile și aprecierile noastre contribuției aduse științei și practicii medicale veterinare românești

promovăm experți și practicieni români

Veterinari pentru Veterinari

Editorii Veterinarul

Dr. cristina roxana

Dr. bogDan novenschi

Dr. oviDiu roȘu

Dr. ciprian raDu

medic veterinar

medic veterinar

medic veterinar

medic veterinar

Dr. Ștefan bogDan

Dr. laurențiu tuDor

Dr. constantinescu herman

Dr. ionel matei

medic veterinar

medic veterinar

medic veterinar medic veterinar

Dr. konDor attila

Dr. liviu gaiță

Dr.willi glaser

medic veterinar

medic veterinar

medic veterinar

Te-ai săturat de căutat medicamente, echipamente, consumabile?

INDEXUL VETERINAR

versiunea 2.1

tot ce este necesar pentru un cabinet veterinar într-un catalog interactiv cu peste 5.000 de pagini/8.000 produse Disponibil pe CD versiunea 2.1 GRATUIT la reabonare sau prin comandă contra cost la telefon 0733.96.90.91

special

animale de companie

corpii străini radiotransparenți

Dr. AnA-MAriA DAneliuc Centrul de radiologie Radiologie 4VET

Corpii străini sunt unele dintre cele mai comune cauze ale ileusului mecanic.

Unii corpi străini radiotransparenți pot prezenta un pattern de gaz caracteristic ce permite recunoașterea radiologică (știuleți de porumb, sâmburi de fructe). Uneori și materialul textil poate fi vizibil secundar gazului ce rămâne blocat în acesta.

Totuși, în majoritatea cazurilor, semnele radiologice sunt nespecifice și strâns legate de obstrucția mecanică totală/ parțială determinată de corpii străini. Gradul de destindere al intestinelor este de obicei mai mare în cazul obstrucțiilor distale. Obstrucțiile parțiale pot să nu producă distensie intestinală. Gradul de destindere crește pe măsură ce trece timpul; inițial, cranial de obstrucție se acumulează mai mult gaz decât fluid, însă odată cu cronicizarea, producerea și acumularea de fluide tind să fie mai mari. Prezența semnului de sedimentare indică o obstrucție cronică, însă este nespecifică pentru cauza care a determinat obstrucția. În unele cazuri de obstrucție acută sau proximală, aspectul radiografic poate să fie normal.

Corpii străini liniari Sunt reprezentați de orice tip de material incluzând ață, sfoară, plastic, material textil și pot fi întâlniți atât la câine cât și la pisică, la acestea din urmă însă mult mai frecvent.

Corpii străini liniari reprezintă o problemă chirurgicală importantă.

Pentru că un astfel de corp străin să determine simptomatologie clinică un capăt- cel proximal, trebuie să fie fix, cu porțiunea distală liberă pentru a provoca 12 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

Fig.1 Corp străin radiotransparent (sâmbure de piersică) la nivel duodenal. Stomac și duoden proximal destinse cranial de un corp străin cu interiorul ocupat de gaz cu aspect ovoid.

www.veterinarul.ro

Fig.2 Metis 7ani. Corp străin radiotransparent (material textil) A.Nativ: Ușoară destindere a unei anse intestinale cu gaz; B. Acumularea substanței de contrast în aceeași ansă și impregnarea acesteia în materialul textile.

Fig3. Europeană, 7ani. Corp străin liniar prins la baza limbii evidențiat de substanța de contrast

13

A Fig.4 Europeană, 2ani. Corp străin linear: A. anse intestinale cu aspect specific pliat și prezentând o acumulare neregulată de gaz. B. Sublinierea patternului pliat cu ajutorul substanței de contrast.

B 14 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

www.veterinarul.ro

A

plierea anselor intestinale. La câine, majoritatea se blochează la nivel piloric, pe când la feline este mai des întâlnită fixarea corpului străin liniar la baza limbii.

La examinarea radiografică nativă, fără substanță de contrast, se poate observa plierea anselor intestinale și gruparea acestora de cele mai multe ori la nivelul abdomenului central. De asemenea, se poate observa prezența de bule de gaz cu aspect neregulat, de lacrimă, triunghiulare. La câine mai frecvent decât la pisici se poate întâlni ileusul intestinal.

O sechelă relativ frecventă unui corp străin liniar cronic o reprezintă perforarea anselor intestinale, mai des întâlnită la câini decât la pisici, fapt posibil datorat tipului de corp străin (perforarea apare mai frecvent în cazul plasticului și a materialelor textile- mai des ingerate de câine). În cazul perforării anselor intestinale trebuie urmărite detaliile serosale abdominale, detalii ce se modifică în cazul prezenței de lichid și eventuala prezență de gaz liber în cavitatea peritoneală.

ExaminarEa cu substanță dE contrast Tranzitul baritat poate fi de folos atunci când se suspicionează o obstrucție intestinală, putând confirma prezența și chiar natura corpului străin radiotransparent.

Dilatațiile focale de intestin pot fi puse în evidență mai ușor cu ajutorul substanțelor de contrast. De asemenea, repetarea radiografiilor la 24 h post-administrare poate permite vizualizarea unor corpi străini ce rețin bariul, cum este cazul materialelor textile.

B

Fig. 5 Metis 4ani: Prezența de efuzii și aer liber în cavitatea peritoneală.

Prezența la nivel piloric a semnului de sedimentare (gravel) indicat de săgeată.

C: Gaz liber evidențiat prin fascicul de raze X orizontal.

c

Examinarea cu substanță de contrast va permite o mai bună vizualizare a diametrului și poziției anselor intestinale și poate sublinia patternul pliat și adunat specific corpilor străini liniari.

Ocazional, un corp străin liniar poate fi recunoscut ca și defect de umplere intraluminal.

15

special

animale de companie

Toxoplasmoza DR. CRISTINA ROXANA medic veterinar

Toxoplasmoza este o boală produsă de un parazit unicelular numit Toxoplasma gondii ce se întâlnește la aproape toate animalele cu sânge cald, însă gazda primară este reprezentată doar de familia felidelor. În ciuda răspândirii ubicvitare și a seroprevalențelei mari (până la 30% în populația umană și până la 40% în populația de pisici), acesta produce rar boală evidentă clinic la pisică sau la om.

EtiologiE și patogEnEză Protozoarul T.gondi a fost prima oară descris în anul 1908 și prezintă 3 serotipuri. Felidele, cele domestice precum și cele sălbatice, reprezintă singura gazdă definitivă pentru acest parazit, în timp ce omul și alte mamifere sunt gazde intermediare. Ciclul biologic este complex și prezintă 3 stadii de dezvoltare: tachizoiții (formă rapidă de proliferare), bradizoiții (formă chistică) și sporozoiții (oochiști).

(Figura 1)

Pisiciile se infestează prin consumul de oochiști din materii fecale, prin consumul de bradizoiți din produse și subproduse din carne infestată sau prin transfer transplacentar de tachizoiți (mamă-făt).

Inițial, T.gondi inițiază replicarea la nivel intestinal. Bradizoiții liberi sau eliberați din oochiști în urma digestiei realizate în stomac și intestinul subțire invadează epiteliul intestinal, se replică și noi oochiști sunt eliberați. Noii oochiști sunt eliberați prin materii fecale începând cu a-3-a zi postinfestare și continuă să fie diseminați în mediu până la 20 de zile. În mediul extern în 1-5 zile devin activi (oochiști sporulați), rămâ-

nând viabili și capabili de infestare până la câteva luni.

De regulă, pisicile dezvoltă imunitate încă de la o primă infestare, fiind considerate imune până la 6 ani după ce au trecut prin boală.

Gazdele intermediare se infestează fie prin consumul de carne crudă cu oochiști sau insuficient preparată termic (carnivorele) sau prin consumul accidental (din apă, de pe coaja fructelor, legumelor) de materii fecale ale pisicilor (omnivorele și ierbivorele). Ciclul de replicare reîncepe și bradizoiții și sporozoții eliberați în intestin diseminează pe cale sangvină și limfatică. Noii tachizoiți formați ulterior vor infesta diverse țesu-

Figura 1 – Ciclu de multiplicare T.gondi 16 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

www.veterinarul.ro

turi (frecvent la nivel muscular, hepatic, cerebral) în cadrul cărora se vor multiplica intracelular cauzând necroze locale. În acest stadiu poate apărea mortalitatea la organismele debilitate (cei foarte tineri și/sau cu imunodeficiență); în timp ce indivizii imunocompetenți vor dezvolta un răspuns imun mediat celular puternic, controlând astfel infestația limitând tachizoiții la chistizare în țesuturi sau blocând ciclul de replicare în stadiul de bradizoiți. Chisturile sunt de mărime microscopică însă păstrează viabili sute de bradizoiți pentru ani de zile.

Mortalitatea apare în cazul infestațiilor masive datorită particularităților deosebite ale T.gondi. Parazitul prezintă un mecanism anti-apoptotic ce îi permite persistența și replicarea, precum și capacitatea de a iniția autofagia celulelor organismului gazdă.

SIMPTOMATOLOGIE Pisicile adulte, imunocompetente, pot controla proliferarea tachizoițiilor astfel încât boala se manifestă subclinic,

fără semne notabile. În schimb, puii de pisică, animalele debilitate și cele imunocompromise (indivizi FIV, FeLv, PIF pozitivi) care nu pot limita multiplicarea și migrarea sistemică a tachizoițiilor vor dezvolta semne clinice severe ce pot duce la mortalitate.

Cel mai frecvent apar: adenopatia generalizată, miozita, pneumonia interstițială, miocardita, necroza hepatică localizată, meningoencefalomielita, uveita și corioretinita. Frecvent, toxoplasmoza evoluează cu febră, dispnee, diaree, apetit diminuat, incoordonare în mers, pareze și convulsii. În cazul puilor de pisică infestați transplacentar mortinatalitatea ajunge până la 60%. Cei ce supraviețuiesc manifestă boala acut, generalizat, cu simptome ce includ: febră, anorexie, dispnee și icter.

DIAGNOSTIC Anamneza joacă un rol important în diagnosticul de suspiciune al toxoplasmozei la pisică. Examenul clinic al animalului precum și examenele paraclinice

uzuale (hemoleucograma, examen biochimic, examen coproparazitologic) ajută la conturarea acestui diagnostic. În general, pisicile ce prezintă clinic boala vor prezenta leucopenie cu neurtopenie și limfopenie, valori crescute ale alanintransferazei (ALT/GPT) și aspartataminotrasferazei (AST/GOT). Cu toate acestea, au existat numeroase cazuri în care răspunsul imun mediat celular a dus la o creștere a WBC (leucocitoză). Examenul coproparazitologic poate releva prezența oochiștilor, însă în lipsa lor nu putem abandona diagnosticul de toxoplasmoză deoarece diseminarea lor este limitată (maxim 20 zile postinfestare).

Diagnosticul de confirmare se poate face, în lipsa evidențierii oochiștilor în materiile fecale prin serologie (evidențiere IgG sau IgM), PCR și/sau imunofluorescență.

Prin determinarea anticorpilor putem diferenția o infestare cronică (IgG) față de una acută, activă (IgM). Nivelul ridicat (detectabil) al IgM din sânge se atinge la o săptămână postinfestare și persistă până la 3 luni, în timp ce valori crescute de IgG putem detecta de la 2-4

Figura 2 – Infestația cu T.gondi la om

17

săptămâni și până la un an postinfestare.

Postmortem, examenul histologic din țesutul/organul afectat (frecvent pulmon, ficat, creier) poate confirma diagnosticul de toxoplasmoză prin punerea în evidență a tachizoiților.

ZoonoZĂ Toxoplasmoza ca zoonoză reprezintă un risc pentru persoanele cu sistem imunitar disfuncțional precum și pentru femeile însărcinate. Infestația apare uzual prin consumul de carne și subproduse de carne cu oochiști insuficient preparate termic (în special porc, miel și vânat), prin ingestia accidentală de oochiști din materii fecale de pisică (fructe, legume nespălate), prin manifestarea unei igiene precare (contact mână-gură în timpul sau după grădinarit, curățarea litierelor pisicilor) sau transplacentar mamă-făt.

(Figura 2) În cazul indivizilor cu imunodeficiență (ce urmează un tratament imunosupresiv, HIV pozitivi) T.gondi se localizează preponderent la nivel cerebral rezultând în dezvoltarea meningoencefalitei. Toxoplasmoza a fost asociată cu diferite probleme medicale comportamentale, precum deficitul de atenție dobândit, sindromul obsesiv-compulsiv și chiar schizofrenia. De asemenea, numeroase studii realizate în ultimii ani demonstrează o legătură directă între acestă boală și comportamentul suicidal. „Crazy cat lady syndrome” este denumirea pe care cercetătorii au propuso pentru sindroamele comportamentale asociate toxoplasmozei. Mai des întâlnite sunt însă hipertrofia ganglionilor limfatici, afecțiunile oculare și ale sistemului nervos, bolile respiratorii și cardiace. În ceea ce privește femeile însărcinate, tachizoiții migrează transplacentar cauzând toxoplasmoza congenitală a fetusului. În aceste cazuri, în lipsa tratamentului adecvat sau în urma unui răspuns incomplet la acesta, poate apărea avortul. Nounăscuții afectați pot manifesta retard mental de diferite grade, pierderea auzului și/sau orbirea.

Actualmente nu există nici un vaccin care și-a demonstrat eficacitatea în cazul toxoplasmozei la om.

TraTamenT Tratamentul adecvat impune un prognostic favorabil, excepție făcând pisicile cu un sistem imunitar debilitat, precum și puii nou-născuți cu infestații transplacentare.

18 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

Clindamicina s-a dovedit a fi tratamentul de elecție în cazul toxoplasmozei.

Se recomandă un protocol terapeutic de 21 zile în doză de 25-50 mg/kg a 24 h. De asemenea, o combinație de Sulfasalazina (15-25 mg/kg) și Pirimetamina (0,44 mg/kg) s-a dovedit a fi eficientă în tratarea toxoplasmozei, fără însă a putea eradica infestația din organism.

Prevenție și riscuri Deși opinia publică generală consideră că expunerea ca și proprietar de pisici reprezintă cea mai importantă cale de a contacta toxoplasmoza, numeroase studii epidemologice realizate până în prezent relevă faptul că, cel mai frecvent, omul se infestează prin consumul de carne cu oochiști insuficient tratată termic sau de fructe și legume nespălate.

Astfel, cea mai bună prevenție în cazul toxoplamozei este respectarea regulilor de igienă primară. Oochiștii de T.gondi rezistă în carne și subprodusele acesteia până la 67°C si -13°C. În plus, proprietarii de pisici sunt sfătuiți să curețe litiera cu mănuși și să nu își hrănească animalul de companie cu carne crudă. Adițional, pentru pisicile cu habitat extins, care au acces în mediul exterior testarea periodică (serologie, examen coproparazitologic) este recomandată. Ironia constă însă în faptul că pisicile pozitive reprezintă un risc mai

www.veterinarul.ro

mic în transmiterea bolii deoarece rar sunt depistate în faza de eliminare activă, iar ulterior imunitatea dobândită le face nesusuceptibile la infestări ulterioare până la 6 ani.

Bibliografie 1. Hill D, Dubey JP., 2002. Toxoplasma gondii: transmission, diagnosis and prevention. Clinical Microbiology and Infection: the Official Publication of the European Society of Clinical Microbiology and Infectious Diseases 8 (10): 634–40 2. J. P. Dubey, 2010. Toxoplasmosis of Animals and Humans, Second Edition. CRC Press. ISBN 978-1-42009237-0.

3. J.P.Dubey, Lindsay DS, Speer CA, 1998. Structures of Toxoplasma gondii Tachyzoites, Bradyzoites, and Sporozoites and Biology and Development of Tissue Cysts. Clinical Microbiology Reviews 11 (2): 267–299.

4. Jaroslav Flegr, 2011. Pozor, Toxo!. Academia, Prague, Czech republic. ISBN 978-80-200-2022-2.

5.

Montoya JG, Liesenfeld O., 2004.

Toxoplasmosis. Lancet363 (9425): 1965–76.

6. Klaus, Sidney N., Shoshana Frankenburg, and A. Damian Dhar, 2003. Chapter 235: Leishmaniasis and Other Protozoan Infections. In Freedberg et al. Fitzpatrick’s Dermatology in General Medicine. (6th ed.). McGraw-Hill 7. Louis M Weiss; Kami Kim, 2011. Toxoplasma Gondii: The Model Apicomplexan. Perspectives and Methods. Academic Press. ISBN 978-0-08-047501-1.

8. Montoya JG., 2002. Laboratory diagnosis of Toxoplasma gondii infection and toxoplasmosis. The Journal of Infectious Diseases. 185 Suppl 1: S73–82.

9. Sukthana Y.,2006. Toxoplasmosis: beyond animals to humans. Trends Parasitol. 22 (3): 137–42.

ADVANCE VD Articular Care

special

animale de companie

Tratamentul chirurgical al fracturii de calcaneu la pisică Dr. WILI GLASEr medic veterinar

Am ales această temă pentru că fractura necominutivă de calcaneu la pisică este des întâlnită și nu în ultimul rând, tratamentul chirurgical al fracturilor cu ajutorul tension bandului a reprezentat lucrarea mea de specializare ca și ortoped în Israel.

Fractura de calcaneu la pisică este produsă de forțele ce apar în momentul aterizării acestora pe suprafețe dure, cu trenul posterior, în urma salturilor.

Nu o să insist prea mult pe partea de anatomie, doar vreau să menționez câteva aspecte importante ce ne ajută în stabilirea corectă a diagnosticului de fractură de calcaneu.

Din punct de vedere anatomic, tarsul este o articulație compusă din șapte oase și anume: 1 calcaneu, 2 talus, 3 os navicular, 4 os tarsian I, 5 os tarsial II, 6 os tarsial III și 7 os tarsial IV. Pe calcaneu se află inserția tendonului calcanean, care, la rândul lui este format din tendonul mușchiului gastrocnemian (cel mai mare extensor), tendonul bicepsului femural, semitendinosul, gracilis și tendonul mușchiului flexor digital superficial.

Semnele clinice ce apar în fractura de calcaneu sunt evidente, ușor de observat, pisica nu mai realizează sprijin pe membrul afectat, zona este inflamată, dureroasă, iar la palpație se simte fragmentul liber al calcaneului. Foarte important este faptul că membrul este ținut în extensie, distal de fractură. După examinarea clinică efectuată avem suspiciunea de fractură de calcaneu, următorul pas este efectuarea examenului radiologic pentru 20 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

a ne confirma diagnosticul, să nu avem surpriza unei avulsii de tendon calcanean.

www.veterinarul.ro

Din acest moment urmează întrebarea „Ce facem?”, „Ce metodă să utilizăm?”. Eu propun tratamentul

chi­rurgical­cu­ajutorul­tension­bandului din­mai­multe­considerente,­nu­le­enumăr­pe­toate,­ci­doar­câteva:­este­simplă și­nu­necesită­o­dotare­extraordinară­din punct­de­vedere­al­instrumentarului­folosit.­Datorită­forțelor­ce­acționează­asupra­calcaneului­este­necesară,­pe­lângă tije­sau­șuruburi­și­o­contraforță,­care,­în acest­caz,­este­dată­de­tension­band.

Instrumentarul­de­care­avem­nevoie este­cel­utilizat­în­mod­frecvent­la­orice intervenție­chirurgicală,­în­plus­avem­nevoie­de­burghiu,­tije­sau­șuruburi­și­cerclaj.

Dupa­anestezia­generală­a­pisicii,­ea se­poziționează­lateral­cu­membrul­fracturat­dorsal,­începem­tunderea­și­asepsia regiunii­afectate.­Incizăm­pielea­pe­partea­laterală­a­tarsului­(incizia­are­aproximativ­2­cm­lungime),­iar­apoi­dilacerăm pielea­pentru­a­evidenția­articulația,­calcaneul­și­fragmentul­liber­de­care­se­află atașat­tendonul­calcanean.

După­ce­am­identificat­toate­aceste trei­lucruri­poziționăm­fragmentul­liber pe­calcaneu,­iar­cu­ajutorul­burghiului introducem­oblic­o­tijă­prin­el,­prin­calcaneu­și­prin­articulația­tarsiană.­În­momentul­ în­ care­ introducem­ tija­ în fragmentul­liber­al­calcaneului­trebuie­să fim­atenți­pentru­a­nu-l­fragmenta.­După ce­am­introdus­această­tijă,­prin­mișcări latero-laterale­ușoare­ale­acesteia,­verificăm­dacă­este­stabilă.­Următorul­pas­este reprezentat­ de­ introducerea­ unei­ tije dorsal­de­prima­și­perpendicular­în­porțiunea­dorsală­a­calcaneului.­Ambele­tije fiind­introduse­problema­este­pe­jumătate­rezolvată.­Acum,­cu­ajutorul­cerclajului­ vom­ realiza­ o­ ligatură­ în­ opt­ pe după­cele­două­tije. În­acest­moment­îndoim­tijele­peste cerclaj,­în­exterior,­după­care­le­secționăm­ lăsând­ câțiva­ milimetri­ deasupra cerclajului.

21

22 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

www.veterinarul.ro

Următorul pas pe care îl recomand este realizarea unei radiografii de control, dacă dispuneți de un aparat Roentgen, în cabinet, iar dacă totul este în ordine, puteți trece la sutura pielii.

După ce ați efectuat închiderea plăgii

aplicarea unui bandaj Robert –Jones pe membrul operat este utilă, el va fi menținut cel puțin o lună de zile. Bandajul are rolul de a imobiliza membrul având în vedere că pisicile sunt animale energice, iar post-operator acestea vor avea

tendința de a-și folosi în mod excesiv membrul afectat.

Administrarea de antibiotice și analgezice este recomandată cel puțin cinci zile după efectuarea intervenției chirurgicale, iar ca dietă alimentară Mobility.

23

special

animale de companie

enDoSCoPia - alternativă de diagnostic diferenţial în bolile gastro-intestinale Studiu de caz Dr. KonDor attila medic veterinar

Dr. Kui-BogDan SzenDe medic veterinar Spital Veterinar K2, Sfântu Gheorghe

Bolile gastro-intestinale ale animalelor de companie sunt problemele majore din cazuistica unui clinician veterinar din zilele noastre. Frecvenţa acestora se dato24 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

rează în primul rând condiţiilor precare de întreţinere și alimentaţiei inadecvate ale prietenilor patrupezi, gastro-enteropatiile fiind mai frecvente la câine decât la pisică. Care sunt etapele diagnosticării unei entităţi gastro-intestinale? Întrebare simplă, dar câteodată neglijată de clinician, evitarea unui amănunt poate să conducă la un diagnostic eronat, fără răspuns la tratamentul aplicat și înrăutăţirea stării de sănătate a pacientului. Anamneza și metodele semiologice aplicate uzual nu sunt suficiente pentru un diagnostic de certitudine în gastropatii și enteropatii.

Câteodată, nici analizele biochimice efectuate, ecografia sau examenul radiologic - cu sau fără substanţă de contrast- nu conduc la conlcuzii clare, pe baza cărora s-ar putea aplica tratamentul corespun-

www.veterinarul.ro

zător. Endoscopia vine în ajutorul clinicianului, nu ca și o ultimă metodă de diagnosticare, ci mai degrabă ca o metodă care atestă într-adevăr un diagnostic corect, coroborând toate datele obţinute prin examenele înșirate anterior.

Pentru a demonstra importanţa introducerii endoscopiei în diagnosticarea bolilor gastro-enterologice, vă prezentăm cazul lui Tano, un mascul de labrador retriever în vârstă de 6 ani.

Anamneza ne-a oferit date despre tratamentele anterioare eșuate în cazul câinelui, care de 6 luni de zile are probleme gastro- intestinale. Câinele s-a prezentat cu o stare generală bună, fără modificări ale apetitului și prezenta dischezie și hematochezie. Dietele aplicate și tratamentele medicamentoase efecuate până în

momentul sosirii la clinica veterinară nu s-au soldat cu rezultate. Prin examenul general nu s-au constatat modificări. Hemoleucograma pacientului era fără modificări, din biochimia sanguină valoarea amilazei pancreatice era ușor peste limitele fiziologice maxim admise, în schimb insuficienţa pancreatică exocrină nu este diagnosticul de certitudine care să explice patologia câinelui. Ecografia, în acest caz, nu era o alternativă de diagnosticare, astfel încât pacientul a fost pregătit pentru colonoscopie.

Procedura endoscoPică Pregătirea pentru efectuarea unei gastroscopii sau colonoscopii constă în primul rând în respectarea unui regim strict de dietă alimentară de 48-72 de ore. Pacientul a fost anesteziat urmărind protocolul de anestezie cu medetomidină și ketamină. După o clismă cu apă călduţă simplă, colonul a fost curăţat cu ajutorul unor tampoane sterile în vederea îndepărtării materiilor fecale și mucusului aderent la mucoasa colonului.

Procedura endoscopică necesită o echipă medicală alcătuită minim din 2-3 medici veterinari pentru manipularea aparaturii și supravegherea pacientului (figura 1).

diagnostic și tratament Prin colonoscopie s-a depistat în cazul labradorului o proliferare de ţesut tumoral la nivelul mucoasei colonului, care la suprafaţă era bine vascularizat cu cheaguri de sânge (figura 2-3).

Colonul pe porţiunea lui ascendentă nu a prezentat modificări structurale ale mucoasei. Leziunea fiind bine localizată s-a decis ablaţia formaţiunii tumorale și efectuarea unui examen histopatologic în vederea realizării unui tratament postoperator adecvat. După intervenţia chirurgicală, Tano a fost internat pentru observaţie și tratament post-operator. În a 4-a zi i s-a oferit ca hrană conserve dietetice, iar la două zile pacientul a prezentat scaun normal, bine legat, fără mucus și cheaguri de sânge. Prognosticul este rezervat, se poate enunţa doar după obţinerea diagnosticului histopatologic.

Figura 2-3: pe aceste două imagini endoscopice se pot observa mucoasa colonului, care prezintă zone cu peteșii, și formaţiunea tumorală aflată pe peretele stâng a colonului. Marginile formaţiunii sunt rugoase, cu proliferare abundentă de ţesut tumoral nou format, neovascularizaţie pe suprafaţă și zone de ulceraţii cu cheaguri. Delimitarea macroscopică a formaţiunii este clară, fără caracter invaziv.

concluzii

când se recomandă endoscoPia?

Colonoscopia în cazul lui Tano a fost singura procedură prin care diagnosticul de certitudine putea fi realizat. Multe cazuri asemănătoare rămân nediagnosticate sau sunt tratate inadecvat din cauza lipsei de posibilităţi pentru efectuarea

În primul rând, gastroscopia este recomandată pentru biopsia mucoasei gastro-intestinale în toate cazurile de boli cu semne clinice de vomă, diaree, anorexie, pierdere în greutate și hipoalbuminemie, în caz de suspiciune de corp străin gas-

unei endoscopii sau din cauza lipsei solicitării unei gastroscopii sau colonoscopii de către medicul veterinar curant.

tric, în caz de obstrucţie de pilor, pentru depistarea originii hemoragiilor esofagogastrice, pentru depistarea și tratarea stricturii esofagiene.

Colonoscopia este indicată pentru biopsia mucoasei colonului în caz de hipoalbuminemie, slăbire și boli cronice care nu răspund la tratamentul medicamentos și diete speciale, pentru determinarea originii hematocheziei și discheziei, pentru depistarea formaţiunilor tumorale de la nivelul intestinului gros.

25

special

animale de companie

Medicina bazată pe dovezi și formularea predicțiilor în oncologia animalelor de companie Dr. LIVIU GAIȚĂ

medic veterinar, Clinica veterinară Ortovet

Cancerul la câine și pisică a fost de mult timp identificat drept un bun model pentru boala similară la om, din punct de vedere al căutării de metode de tratament. Morrison consemnează [1] că prima utilizare a chimioterapiei la un pacient veterinar a fost raportată în 1946 în The Veterinary Journal din Marea Britanie, respectiv tratamentul cu uretan al unui câine diagnosticat cu limfom și leucemie limfocitică. Tratamentul a indus o scurtă perioadă de remisie clinică și o perioadă de supraviețuire de 82 26 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

de zile de la debutul tratamentului. Semnificativ este că tot 1946 este și anul în care s-a consfințit în lumea medicală introducerea chimioterapiei, a tratamentului bazat pe citostatice pentru cancerul la oameni, medicamentele fiind din clasa agenților alchilanți (ciclofosfamidă, ifosfamidă, clorambucil, melfalan) derivați din compușii studiați în laboratoarele militare de dezvoltare a armelor chimice. În timp, mijloacele terapeutice folosite în oncologia umană au cunoscut o dezvoltare cu totul excepțională, oncologia veterinară preluând doar o parte dintre terapiile pentru uz uman. Am listat în [2] o parte dintre motivele pentru această discrepanță, aflată în creștere: l Resursele materiale sunt mai reduse în oncologia veterinară, atât în laboratoarele de cercetare cât și la nivelul aplicării terapiilor în practica obișnuită; l Diagnosticul și tratamentul în prac-

www.veterinarul.ro

tica oncologică veterinară sunt îngreunate de capacitatea redusă de comunicare cu pacientul și de a obține cooperarea sa pentru unele proceduri terapeutice solicitante; l Uniformizarea și standardizarea practicilor de diagnostic și tratament este îngreunată deontologic de variabilitatea raporturilor dintre pacient și proprietarul sau ocrotitorul său: de la animal de serviciu, cu valoare strict economică, până la membru de facto al familiei extinse.

Cu toate acestea, cazurile de cancer prezentate în clinica de animale mici sunt în număr din ce în ce mai mare, astfel încât în SUA moartea datorată cancerului este stabilită de peste 10 ani drept principala cauză de moarte (naturală sau prin eutanasie) între animalele de companie, câini și pisici [3], iar studiile din Marea Britanie indică o situație similară.

O clasă aparte de probleme în practica

oncologică o reprezintă răspunsul la întrebări de tipul „cât mai are pacientul de trăit?” pe un traseu terapeutic sau pe altul. În continuare vom detalia câteva dintre conceptele și instrumentele utile în abordarea chestiunii prognosticului.

Factori de prognostic și Factori de predicție Factorii de prognostic sunt cei care sunt în relație cu durata de supraviețuire (timpul de la diagnosticare până la moarte), indiferent de traseul terapeutic urmat după acel moment. Ei sunt, de regulă, evaluați la momentul diagnosticării și se referă la caracteristicile individuale ale pacientului, la aspectele bolii așa cum sunt constatate la momentul diagnosticării și la toate aspectele istorice relevante de dinainte de momentul diagnosticării.

Exemple de factori de prognostic: vârsta, sexul, gradul histologic la tumorii, implicarea limfonodurilor, nivelul unui marker tumoral la momentul diagnosticului, „statusul de performanță” (performance status) din oncologia umană – evaluat pe scările Karnofschy sau OMS/Zubrod.

Unii factori de prognostic evaluați pe pacientul vindecat pot fi puși în relație și cu riscul de recurență.

Factorii de predicție sunt tot factori care sunt în relație cu durata de supraviețuire, dar intervenind după momentul diagnosticării, în proporții variabile care țin de circumstanțe sau de traseul terapeu-

tic ales. Exemple de factori de predicție: elemente sau caracteristici de dietă administrată în timpul tratamentului, recursul la terapie chirurgicală, recursul la radioterapie, utilizarea unui protocol de chimioterapie, nivelul unui marker tumoral în diverse momente de decizie privind ajustarea terapiei. Factorii de predicție se pun în relație uneori nu numai cu durata de supraviețuire dar și cu durata de remisie (revenirea stării clinice în limitele considerate normale), care poate fi remisie parțială sau totală, dar și cu riscul de recurență.

Merită subliniat că acești factori „sunt în relație cu” durata de supraviețuire.

Această formulare subliniază că, de cele mai multe ori, ceea ce putem stabili în situația definită pe un pacient sunt corelații statistice între acești factori și durata de supraviețuire pe cazuri similare anterioare și nu relații deterministe de tip patogenetic. Durata de supraviețuire nu e determinată de factorii de prognostic sau de predicție, doar se corelează statistic cu ei.

Asumarea acestui tip de fundamentare a deciziilor medicale se încadrează în abordarea de tip Evidence Based Medicine – EBM (Medicină Bazată pe Dovezi).

Datorită progresului spectaculos înregistrat de biologia moleculară și genomică, numărul factorilor de prognostic și de predicție despre care se anunță rezultate promițătoare crește exponențial în ultimii ani.

Puțini rămân însă confirmați de studii ample și de practică. De exemplu, UICCUnion Internationale Contre le Cancer

lista în 1995 un număr de 76 factori de prognostic pentru cancerul de sân. Lista a crescut mult în câțiva ani, așa încât American Society of Clinical Oncology, în ghidul său EBM pentru această patologie organiza factorii în 13 categorii dar concluziona că un număr foarte redus dintre ei (sub 20) sunt susținuți de dovezi clinice solide de relevanță. Numărul mare de factori noi propuși de diverși cercetători a impus sistematizarea matriceală a acestora [5] în esențiali/adiționali/noi și promițători pe de o parte și în asociați tumorii/gazdei/mediului pe de altă parte. Și în oncologia animalelor de companie sunt identificați câteva zeci de factori de prognostic, asociați fiecăruia dintre tipurile de cancere cele mai frecvente.

Cuantificarea impactului lor este însă pentru foarte puțini bazată pe studii suficient de ample și riguros organizate pentru concluzii definitive [3,6].

De asemenea, practic fiecare nouă terapie sau nou medicament propus în practica oncologică este evaluat și promovat prin evaluarea utilizării lui - considerată drept factor de predicție, prin comparație cu ne-utilizarea sau utilizarea unui mijloc alternativ: cu cât crește durata de supraviețuire a pacienților.

diagramele de supraviețuire Kaplan-meier În esență, aceste diagrame sunt o reprezentare a ratei de supraviețuire a indi-

Figura 1: Diagramă de supraviețuire Kaplan-Meyer pentru un grup de pisici diagnosticate cu carcinom mamar tratate (cel puțin) prin mastectomie. După [2].

27

Figura 2 Grafic Cox de regresie a probabilității cumulate de supraviețuire, pisici diagnosticate cu carcinom mamar, funcție de vârstă la diagnosticare. După [2].

vizilor dintr-un grup studiat, definită ca S(t) = numărul de indivizi din grup care supraviețuiesc mai mult decât t / numărul total de indivizi din grup Pe un exemplu preluat din [2] putem urmări elementele principale ale unei diagrame Kaplar-Meier (Figura 1): Pe abscisă este reprezentat numărul de zile t de la momentul diagnosticării până la ieșirea din evidență (încheierea studiului sau moarte) iar pe ordonată este reprezentată proporția relativă a pacienților care au trăit mai mult de t zile.

Un parametru sintetic, care rezumă rezultatul unui astfel de studiu este MST – Median Survival Time (timpul median de supraviețuire), care este, de fapt, aria de sub curbă. Pentru MST se determină, prin diverse metode statistice (în cazul de față metoda Brokmeyer-Crowley), un interval de încredere pentru o probabilitate de 95%, consacrat drept 95% CI (confidence interval).

Pentru grupul studiat, durata de supraviețuire a pisicilor s-a încadrat cu probabilitate de 95 % în intervalul 429 28 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

zile – 1.193 zile, cu o durată mediană de supraviețuire de 539 zile.

Modelele de regresie Cox Modelele Cox se mai numesc și modele de regresie a riscului proporțional și sunt dezvoltate pentru a descrie impactul pe care una sau mai multe variabile îl au asupra duratei de supraviețuire.

Din nou, pe un exemplu (Figura 2), pe ordonată este reprezentată probabilitatea cumulată ca o pisică din grup să trăiască între 0 și t zile. Aceasta este semnificația caracterului cumulat al probabilității, pentru a o diferenția de probabilitatea ca o pisică din grupul studiat să moară în ziua t de când a fost diagnosticată.

evidenCe-Based MediCine – eBM (MediCina Bazată pe dovezi) Medicina bazată pe dovezi a fost definită [7] ca „utilizarea conștientă, expli-

www.veterinarul.ro

cită și judicioasă a celor mai de încredere informații în adoptarea deciziilor privind îngrijirea pacienților individuali.”

Această abordare a căpătat o pondere mereu crescândă în medicina umană cu începere din ultimul deceniu al secolului trecut, în contrapondere la abordarea tradițională, deductivă (Oppinion-Based Medicine), bazată extensiv pe informațiile asimilate, experiența și intuiția personale ale medicului în exercitarea așa numitei ars medicae [8].

EBM promovează standarde deosebite de exigență pentru ca o corelare între realități medicale să fie acceptată drept utilizabilă în adoptarea unei decizii de diagnostic sau terapie. Corelațiile între fiecare semn clinic și o boală, între valori de parametri fiziologici și boală, între o terapie și efectul asupra pacientului trebuie să fie confirmate prin informații înregistrare, verificabile și supuse unei examinări critice foarte exigente sub aspectul eventualelor distorsiuni (biases), al relevanței statistice, al consis-

tenței cu alte informații disponibile.

Această examinare critică a informației disponibile conduce, pentru fiecare astfel de corelatie la un nivel de evidență (level of evidence), care fundamentează un grad de recomandare (grade of recommendation). În oncologia umană, EBM este în curs de generalizare în cadrul procedurilor oficiale de evaluare a noilor terapii, cu politici sistematice în domeniu, inclusiv de promovare/finanțare de studii randomizate și metaanalize. În oncologia veterinară, EBM câștigă teren cu mai multă dificultate, una dintre cauze fiind lipsa unor registre oncologice cuprinzătoare, care face ca majoritatea experienței clinice să nu fie înregistrată într-o formă sistematică și accesibilă.

registre onCologiCe Registrele oncologice în medicina umană sunt de câteva decenii o realitate medicală în majoritatea statelor occidentale, cu grade diferențiate național de calitate și accesibilitate a bazelor de date generate. Registrele oncologice sunt nu

numai sursă de informații generate prin analiza retrospectivă, cu mijloace analitice și euristice moderne, a informației incluse în ele, dar creează și o bază rațională solidă pentru proiectarea cercetării medicale și pentru stabilirea referențialului de evaluare a rezultatelor acestei cercetări.

Utilitatea registrelor oncologice depășește cadrul restrâns al profesioniștilor ultraspecializați. Bazele de date organizate în SUA de National Cancer Institute au permis încă de mai mulți ani oferirea directă, on line, a posibilității pentru orice femeie care a fost supusă unei mamectomii pentru carcinom de glandă mamară, să afle cu cât au trăit mai mult femeile aflate într-o situație similară, individualizată, care au recurs la chimioterapie adjuvantă, pe un protocol sau pe altul, față de cele care au optat să nu recurgă la chimioterapie: www.adjuvantonline.com .

Registre oncologice veterinare sunt în prezent operaționale numai în SUA, Canada, Norvegia și Danemarca [9]. La ORTOVET am inițiat o bază de date cu pacienții oncologici, bazată pe mediul Epi InfoTM pus la dispoziție de CDC Centers for Disease Control and Prevention din SUA.

Referințe 1.W.B. MORRISON, Cancer Chemotherapy: An Annotated History, Journal of Veterinary Internal Medicine, 2010, Vol. 24, 1249-1262 2.L. GAIȚĂ, C. GAL, D. PÂRVAN, M. MILITARU, Fractal Analysis and Neural Networks Used for Survival Time Estimation in Cancer Patients, Romanian Biotechnological Letters, 2014, Vol. 19, No. 5, 9742-9754 3.S. J. WITHROW, D.M. VAIL, Small Animal Clinical Oncology, Saunders 2007 4.S. E. PINDER, G. C. HARRIS, C. W. ELSTON, The role of the pathologist in assessing prognostic factors for breast cancer in Prognostic and Predictive Factors in Breast Cancer, 2nd Edition, Informa 2008 5.M. GOSPODAROWICZ, B. O’SULLIVAN, Prognostic factors in cancer, Seminars in Surgical Oncology, 2003;21(1):13-8 6.C.J. HENRY, Prognostic Factors for Veterinary Oncology, Proceedings of the World Small Animal Veterinary Association, Sydney, Australia, 2007 7.D. MAYER, Essential Evidence-Based Medicine, Cambridge Univerity Press, 2010 8.E. TOADER, Medicina bazată pe dovezi: definiție, concept, istoric, suport de curs, UMF Iași 9.L.B. BRØNDEN, A. FLAGSTAD, A.T. KRISTENSEN, Veterinary cancer registries in companion animal cancer: a review, Veterinary and Comparative Oncology, 2007, Vol. 5:3, 133-144

Noutăți cursuri pe veterinarul.ro Curs online word pentru înCepători Un nou curs va fi publicat pe website-ul veterinarul.ro pentru abonații revistei. Cursul de Word pentru începători vă va permite să creați și să editați documente pe computer în cel mai ușor mod. Cursul este însoțit de fotografii pentru a fi ușor să finalizați cu ușurință documente de afaceri, articole sau rapoarte în care să inserați fotografii, figuri, hărți, tabele etc.

Curs de faCebook pentru mediCii veterinari În era în care social media este un canal de comunicare din ce în ce mai important, să știi să îți prezinți afacerea este un lucru esențial pentru un cabinet veterinar. Acest curs vă arată elementele de bază în crearea unui cont de Facebook exclusiv pentru uz profesional și construirea unei pagini care să identifice în mod clar cabinetul veterinar. De asemenea, veți afla cum să postați mesaje interesante și actualizări ale paginii, precum și o mică strategie pentru construirea și menținerea unui comunități înfloritoare.

Curs engleză pentru mediCi veterinari - modul înCepători Cursul de limbă engleză pentru medicii veterinari dorește să pună bazele unui vocabular pentru a ajuta medicii veterinari în conversațiile clinice.

Dotat cu informații de vocabular, fișiere audio de pronunție, precum și instrumente de conversație, acest prim curs dorește să devină un instrument de lucru pentru medicii veterinari ce comunică în limba engleză.

Curs relații publiCe - instrumente de luCru Studiul relațiilor publice vă permite realizarea cu succes a unor instrumente de comunicare eficientă. Acest curs își dorește să vă familiarizeze cu crearea și folosirea broșurilor și newsletterelor, căi de comunicare indispensabile unei afaceri de succes.

29

laborator

Diagnosticuri după semnele clinice slăbiCiune

Dr. Ionel mateI

Slăbiciunea poate fi continuă sau episodică. Slăbiciunea continuă se referă la o stare generalizată de lipsă de energie, cu oboseală musculară sau leșin. Slăbiciunea episodică are loc la exercițiul fizic și se diminuează cu odihna. Semnele includ ataxia, pareza, gâfâiala, rezistență la ridicat sau mers, colapsul.

medic veterinar

Panoul de sânge și testele speciale de laborator pot dezvălui cinci categorii ale bolii care cauzează slăbiciunea. Testele de sânge pot dezvălui condițiile inflamatorii, boli nutriționale, câteva cauze ale hipoxemiei, câteva boli musculare și multe boli metabolice. Testele speciale sunt necesare pentru a diagnostica bolile cardiovasculare și neuromusculare.

sChimbări În pAnoul de sânge

dA

nu

testul tensilon

eCg AnormAlă

dg.

dg.

miAsteniA grAvis

testAre măduvA spinării AnormAlă

dg.

boAlă inimă

boAlă măduvA spinării

pierdere În greutAte

↓ Xiloză ↓ AbsorbțiA grăsimii

dg.

mAlAbsorbție

30 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

www.veterinarul.ro

↓ tripsină ↓ tli

dg.

mAldigestie

număr gloBule roșii din sânge rBc (eritrocite) anormal

Boli care afectează panoul de sânge

↑ rBc ↑rBc nucleate ↑ reticulocite

rezultate teste cHimice anormale

WBc anormal

↓ rBc

stări Hipoxice dg. anemie radiografii anormale

insuficiență cardiacă congestivă

dg.

Boală plămâni

test viermi la inimă pozitiv

feBră

dg.

↑ WBc

dirofilarioză

↓ WBc

dg.

infecție Bacteriană

↑cpk, ↑ ast

↑gloBulina

dg.

inflamația cronică

dg.

nu are feBră

dg.

↓glucoză, ↑insulină

dg.

miozita

tumoare cu celule insulita

infecție virală

↑ WBc

dg.

necroză țesuturi

Hipoadrenocorticism

dg.

↑ Bun

↓ raport na:k

dg.

↓ WBc

dg.

sepsis

↑alk pHos, pattern stres, ↑cortisol

dg.

uremia

Hiperadrenocorticism

↑ glucoză, ↑ cetone

dg.

cetoacidoză diaBetică

31

laborator Vărsături scHimBări în Panoul de sânge

da

nu

dg.

dg.

dg.

afecțiuni neurologice

afecțiuni gastrice

dg.

Boala sistemului metaBolic

Boli care afectează Panoul de sânge

↑ glucoză, ↑ cetone

dg.

↑ acizi Biliari, ↑ amoniac

dg.

cetoacidoză diaBetică

32 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

↑ Bun

dg.

encefaloPatie HePatică

n

medicamente care stimulează centrul de Vărsături

faringită

www.veterinarul.ro

↑ Bun ↑ eozinofile ↑ limfocite

dg.

uremie

HiPoadrenocorticism

afecțiUni intraaBDominale

↑ liPază, ↑ amilază, ↑ WBc

↓WBc saU ↑WBc, raDiografii anormale

Dg.

Dg.

Pancreatită

Dg.

Ulcerația saU eroziUnea stomacUlUi

↑ BUn, ↑Proteine Urină, fiBrină

↑alt, ↑ast, BilirUBinUria

↑ aBsorBția zaharozei

↑ WBc, mărire Uter

Dg.

Peritonită

Dg.

↑ WBc, PiUria

Boală hePatică

VărsătUri Vărsatul (voma) este un reflex complex care scoate conținuturile gastrice înapoi pe esofag și afară pe gură.

Este controlată de centrul emetic în medula pe căile de la viscere, aparatul vestibular, centrii superiori SNC și zona de declanșare chemoreceptor.

Panoul de chimie serică și hemograma pot releva anumite boli care cauzează vărsăturile, dar multe din cauzele

PiometrUl

Dg.

Boală renală

Dg.

Prostatită

acestora nu cauzează anomalii ale sângelui. Panoul de chimie serică și ecranul hemogramei pentru bolile pancreasului, rinichilor, ficatului și glandelor suprarenale, precum și inflamația sau infecția concomitentă.

Pentru cele mai bune rezultate, analizele de sânge ar trebui combinate cu radiografii. Testele noi, cum ar fi testul de excreție/ absorbția zaharozei oferă o modalitate noninvazivă de evaluare a eroziunii sau ulcerației stomacului.

33

parazitologie

infestaţia cu helminţi – ascaridioza porumbeilor Dr. constantinescu herman medic primar veterinar, MS, PhD

Viermii paraziţi se întâlnesc în intestinul subţire și pot fi viermi filiformi, reprezentaţi de Capillaria obsignata, viermii cilindrici reprezentaţi de Ascaridia columbae și viermii plaţi sau tenii, reprezentaţi de Hymenolepis columbae și Railletina columbae.

Simptomele generale și nespecifice cum ar fi apetitul scăzut, slăbirea, penajul zbârlit, prostraţia respectiv diareea și anemia ne duc cu gândul la endoparazitoze.

Diagnosticul cert poate fi pus clinic prin prezenţa viermilor în fecale, morfopatologic și prin examen microscopic (coproparazitologic).

Diagnosticul diferenţial se face faţă de o multitudine de boli cu care inclusiv parazitozele se pot asocia. Astfel enterobacteriozele, paramixoviroza, coccidioza sunt principalele boli cu care se poate confunda (coevolua).

Cea mai importantă parazitoză produsă de viermi este ascaridioza.

Ascaridioza porumbeilor este o parazitoză intestinală (helmintoză) care afectează în special tineretul la care poate evolua chiar letal, iar la adulți entitatea este benignă. Conform statisticilor 20-30% din porumbei sunt infestaţi cu ascarizi și în unele cazuri incidenţa bolii ajunge la 35-40%.

Boala este determinată de Ascaridia columbae, un vierme cu corpul cilindric de culoare albă-sidefie, translucid. Masculul măsoară 15-30 mm și 1 mm grosime. Femela măsoară 20-37 mm lungime și 1,5-2,5 mm grosime.

Se întâlnesc în tractul digestiv superior, dar în infestaţii masive invadează toată lungimea intestinului. Prin migrare, ajung în stomacul glandular, în stomacul muscular, gușă chiar în esofag. Paraziţii acţionează toxic, spoliator, iritativ.

Paraziţii adulţi depun ouăle de dimensiuni microscopice care sunt elimi34 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

nate prin excremente și dispersate în mediul înconjurător, unde ouăle evoluează și devin infestante în 7-35 de zile.

Contaminarea se realizează prin ingestia ouălelor infestante cu furaje și apă.

Odată ajunși în intestin, după o oră eclozionează larvele care vor pătrunde în peretele intestinal și după o perioadă de 10-20 zile revin în lumenul intestinal și devin adulţi.

Ouăle eliminate în mediul ambiant pot supraveţui chiar un an, dar căldura mare, radiaţiile solare, temperaturile sub zero grade le distrug în câteva ore.

Parazitul determină inflamaţii intestinale, întâzieri în creștere, rahitism, hipotrepsie, perturbări ale ouatului, ocluzii.

Sistemul imunitar va fi perturbat și vaccinările împotriva paramixovirozei și difterovariolei nu vor fi eficace.

La tineret se constată abatere, lipsa voiciunii, apetit schimbat, sporadic diaree, puii rămân în urmă cu creșterea, slăbesc. În infestaţii masive inclusiv la adulţi apare slăbirea, cașexia și chiar marasmul, porumbeii ajung să aibă musculatura hipotrofiată, cu carenă sternală deviată ceea ce denotă o tulburare generală a întregului metabolism.

Producţia de ouă este perturbată, luciul penajului dispare. Mușchii pectorali se hipotrofiază, zborul este afectat și pot apărea semne nervoase cum ar fi răsuciri ale capului, pareze, paralizii.

Diagnosticul se pune pe baza examenului coproparazitologic. De cele mai multe ori, paraziţii sunt depistaţi necropsic sau apar în fecale în cazul infestaţiilor masive.

Tratamentul: devine esenţial tratamen-

www.veterinarul.ro

tul individual al întregului efectiv și controlul microscopic al efectivului. Cele mai sigure rezultate se obţin prin tratament individual cu medicamente antihelmintice în special pe bază de albendazol. Se utilizează cu rezultate bune de exemplu Rombendazolul, sub formă de tablete. Fiecare tabletă conţine 10 mg de albendazol.

Posologia un sfert de tabletă pentru un porumbel cu greutatea corporală de 250 g (+/-50 g); o jumătate de tabletă pentru un porumbel cu greutatea corporală de 350 g (+/-50 g). Tratamentul se repetă a doua zi.

Produsele pe bază de Fenbendazol și Levamisol sunt de asemenea eficace, dar și produsele pe bază de ivermectine utilizate în practica columbofilă. Se va asigura o alimentaţie corespunzătoare pentru refacerea organismului. Sărurile de piperazină folosite cândva (au dat) dau rezultate parţiale.

Profilactic se repetă tratamentul din trei în trei luni.

Profilaxia se realizează prin respectarea măsurilor de igienă, curăţarea regulată a adăpostului, dezinfecţii periodice cu hidroxid de sodiu 3-8 % chiar 10 % (dezinfectantele obișnuite distrug bacteriile și virușii, dar nu au efect asupra ouălor de paraziţi) și controlul coproparazitologic.

Ouăle de paraziţi trebuie distruse în mediul amibiant altfel porumbelul se reinfestează, așadar deparazitarea este la fel de importantă ca și distrugerea ouălor. Dezinfectantele alcaline să fie fierbinţi, dar unii afirmă că numai flambarea ajută, desigur dacă adăpostul permite acest lucru. Îndepărtarea solului pe o adâncime de 20 cm și înlocuirea lui este o acţiune bine venită.

cursurile veterinarul.ro

29 cursuri acreditate animalederentă

animaledecompanie

1. Identificarea și diagnosticarea șchiopăturii; 2. Principalele afecțiuni podale la bovine; 3. Consultația cabalinelor partea I-a ; 4. Operația de cezariană la capră în condiții de teren; 5. Operația de cezariană la oaie în condiții de teren; 6. Operația de cezariană la scroafă în condiții de teren; 7. Operația de cezariană la vacă în condiții de teren; 8 . Afecţiuni ale capsulei onglonului asociate cu laminita; 9. Ovariectomia la scroafă ; 10. Ajustarea ongloanelor; 11. Tetanosul la cabaline și suine; 12. Ecografia la iapă; 13. Ecografia la vacă; 14 Însămânțarea artificială; 15. Castrarea la armăsar; 16. Trichineloza

1. Operația cezariană la carnivorele domestice; 2. Cardiologie 1 noțiuni introductive; 3. Principiile glucocorticoterapiei la câine și pisică; 4. Anestezia la animalele sălbatice;5 . Răspunsul imun; 6. Inflamația; 7. Stările de hipersensibilitate 1; 8. Stările de hipersensibilitate curs 2 ; 9. Ovariohisterectomia la cățea; 10. Stomatologie la animalele de companie.

business 1. Curs Managementul veterinar pentru Start Up; 2. Marketingul în cabinetele medicale veterinare; 3. Relații Publice - abordări creative Cursuri online acreditate de către CMVRO cu test final de 10 puncte SNEC. Detalii pe www.veterinarul.ro, meniul cursuri sau la telefon 0733.96.90.91

animale exotice

Diagnosticul și terapia bolilor oro-faringiene la ofidieni Dr. laurențiu tuDor medic veterinar

Patologia reptilelor include în zona oro-faringiană boli ale cavității bucale, ale faringelui și a deschiderii orale esofagiene. Consecutiv afectării acestor zone în general se constată anorexie, salivație (uneori cu scurgeri de salivă filantă), leziuni la nivelul limbii uneori chiar cu paralizie linguală, gingivite evolutive, iar în formele avansate se ajunge până la pierderea dinților și eroziuni bucale grave. La ofidieni în mod particular patologia orofaringiană are cel mai adesea etiologie bacteriană și mai rar cauze virale, fungice sau parazitare.

Virozele oro-faringiene evoluează mai frecvent în perioadele de trecere de la sezoanele reci la sezoanele calde, acestea favorizând acțiunea unor virusuri Herpes la nivel gingival. La șerpii întreținuți în captivitate stomatitele cu Herpesvirus apar cel mai des în perioadele de reproducere, suprapunându-se peste probleme ale metabolismului general (în aceste perioade șerpii refuză hrănirea) și o serie de disfuncții imunitare. Diagnosticarea precoce permite intervenția terapeutică rapidă, în general fiind recomandate administrări de acyclovir sub formă de unguente care se aplică zilnic în toată regiunea bucală. Se poate utiliza chiar preventiv la femelele care inițiază perioada reproductivă, de regulă 2 – 3 administrări gingivale la interval de 48 ore. Diagnosticul tardiv presupune suprapunerea unor factori bacterieni sau micotici care complică leziunile. În aceste situații este necesară administrarea de acyclovir pe cale generală (doze de

Recoltarea tampoanelor cu exsudat bucal pentru examen microbiologic și confirmare diagnostic 36 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

www.veterinarul.ro

până la 80 mg/kg) în paralel cu antibiotice sau chimioterapice pentru a combate infecțiile secundare. Administrarea de doze mari de acyclovir la speciile de șerpi veninoși conduce frecvent la inapetență (refuză orice fel de hrană) fiind obligatorie administrarea de fluide prin gavaj pentru a preveni deshidratarea și pentru a limita apariția unor probleme metabolice agravante.

Micozele oro-faringiene nu sunt foarte des diagnosticate la ofidieni. De regulă, se produc candidoze bucale la șerpii vivipari în ultima perioadă de creștere a puilor, când femelele încetează hrănirea (situații mai frecventă la specii de viperide și colubride) și manifestă disfuncții imunitare severe. Se pot produce candidoze sau aspergiloze oro-faringiene care manifestă tendința de extindere la nivel sistemic în cazul cazării șerpilor în terarii care nu oferă condiții optime de microclimat (în general acestea apar dacă umiditatea este prea mare sau temperatura este prea scăzută). În cazul viperidelor am constatat cazuri de stomatite cu Chrysosporium sp. care se grefează pe leziunile generate de administrarea hranei în formă congelată (nu este complet decongelată și rămân cristale mari de gheață) sau hrana care conține fragmente ascuțite de oase. Diagnosticul este relativ simplu, clinic fiind ușor de identificat glositele și gingivitele cu depozite albicioase abundente, formarea de crevase pe toată suprafața mucoaselor, uneori fiind identificate chiar sângerări bucale spontane. Se recoltează tampoane de exsudat faringian și se confirmă diagnosticul prin examene de laborator. Protocoalele terapeutice trebuie să includă administrarea de antifungice (fluconazol 5 mg/kg, ketoconazol 25 mg/kg sau nistatină 100.000 U.I./kg) asociate cu antibiotice cu spectru larg pentru a preveni asocierile bacteriene secundare. În formele avansate șerpii nu se mai pot hrăni, fiind necesară susținerea metabolică cu fluide administrate prin gavaj. Este importantă debridarea și îndepărtarea depozitelor formate pe mucoase și badijonarea sau ungerea cu ungvente cu antifungice (eventual asociate și cu antibiotice cu spectru larg).

Parazitozele oro-faringiene sunt rare,

Fluidoterapie prin gavaj până în prezent doar câteva specii fiind identificate și asociate cu afecțiuni ale acestei zone. Mai frecvent au fost identificate forme de Trichomonas sp. sau Cryptosporidium serpentis. Ambele protozoare parazitează în tot tractusul digestiv, la nivel bucal putând genera modificări ale mucoasei oro-faringiene, sensibilitate la deglutiție și consecutiv acesteia șerpii manifestă refuzul de a se hrăni. Este important să se intervină terapeutic rapid prin administrări de metronidazol în doze de 15 – 20 mg/kg, iar pentru susținere generală se asigură fluido-terapie (inclusiv cu complexe de vitamine și minerale) prin gavaj.

Cel mai frecvent în bolile oro-faringiene la ofidieni sunt diagnosticate bacterioze. În majoritatea situațiilor din leziuni sunt izolate Pseudomonas (în general Psd. aeruginosa și mai rar Psd. fluorescens) și Aeromonas hydrophila.

Atât Pseudomonas cât și Aeromonas fac parte din flora normală care populează tractusul digestiv (inclusiv zona oro-faringiană) la ofidieni. Mai mulți specialiști consideră că intervin o serie de factori favorizanți care permit acestor specii bacteriene să determine infecții. În general, la șerpii constrictori factorii primari sunt mușcăturile sau zgârieturile provocate de pradă în cazurile în care acestea sunt încă vii sau agonice, iar șerpii se grăbesc să o înghită (la constrictorii de dimensiuni mari sunt relativ frecvente leziunile provocate de șobolani sau iepuri care în momentul introducerii în terariu se comportă paradoxal și devin extrem de agresivi). La Viperidae am constatat în două episoade cu mai multe

Administrarea orală directă de substanțe cu rol terapeutic cazuri letale (Vipera ammodytes), că factorul primar era reprezentat de administrarea de șoareci decongelați incomplet care generau „arsuri” bucale și chiar o serie de leziuni în momentul înghițirii.

Administrarea de șoareci vii a condus brusc la stoparea cazurilor letale.

Atât Pseudomonas cât și Aeromonas determină stomatite cu inflamarea puternică a mucoaselor, cu peteșii sau sufuziuni extinse, depozite linguale și gingivale cu aspect cazeos. În formele cronicizate pot fi detectate hemoragii gingivale spontane și scurgerea de salivă cu aspect filant, uneori amestecată cu

sânge. La pitoni au fost descrise stomatite cu depozite fibrinoase, cu aspect necrotic la nivelul limbii și gingiilor. Exsudatul însămânțat pe medii de cultură a permis izolarea speciei Salmonella arizonae.

La viperide și colubride au fost identificate și descrise cazuri de stomatită ulcerativă, cu chistizarea glandelor oro-faringiene, evoluția fiind letală. Examenul bacteriologic a relevat că patogenul a fost Serratia marcescens, specie care face parte din flora normală oro-faringiană a ofidienilor, fiind dificil de stabilit mecanismul patogenetic care a permis bacteriei să determine patologia respectivă.

37

Badijonarea mucoaselor oro-faringiene

Scurgeri spontane de salivă (stomatită bacteriană)Badijonarea mucoaselor oro-faringiene

În toate bacteriozele oro-faringiene trebuie instituit rapid tratament antiinfecțios de lungă durată (10 – 14 zile).

Fiind implicate în general gram-negativi se pot utiliza macrolide (2,5 – 3 mg/kg), cefalosporine (cca. 40 mg/kg până la 80 mg/kg) sau quinolone (cca. 10 mg/kg).

Este obligatorie terapia locală prin badijonări cu clorhexidină și betadină zilnic, iar pentru a evita suprapunerea micozelor se recomandă badijonarea zonei orofaringiene cu o soluție slabă de acid 38 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

acetic (0,5 – 1 %) la 48 ore. În situația cronicizărilor în care se constată formarea de depozite groase și aderente pe mucoase, este importantă debridarea folosind tamponarea blândă cu apă oxigenată (aceasta asigurând și reducerea hemoragiilor locale). În cazurile grave este obligatorie fluidoterapia (20 – 25 ml/kg) și hrănirea forțată prin gavaj (ca alternativă se poate utiliza stimularea apetitului prin administrarea unei doze unice de metronida-

www.veterinarul.ro

zol 100 – 125 mg). În stomatitele cu erodare a mucoaselor și salivare abundentă se poate folosi atropinizarea (0,04 mg/kg) în doză unică sau repetată la 48 ore.

Este importantă înțelegerea patogeniei pentru a putea descoperi factorii primari care au permis grefarea bacteriilor, prevenind recidivele (mai ales bacteriozele), fiind esențială verificarea parametrilor de microclimat din terariu, corectarea acestora asigurând succesul terapeutic.

BUSINESS

un nou concept

Veterinarul

o nouă revistă

format ușor accesibil design inovator

informații business de excepție

abonare la 0733.96.90.91 între orele 09:00 - 17:00 15 puncte la abonamentul pentru 1 an in Programul de Pregătire continuă CMVRO

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România www.veterinarul.ro

animale exotice

Iepurii - considerente generale despre rase, comportament, nutriție și contenție Dr. Ștefan BogDan medic veterinar

Iepurii au devenit și în România animale de companie destul de des întânite.

Medicamentele dedicate speciei au început să recupereze din handicap iar iepurii încep să facă parte semnificativă din numărul de cazuri tratate de medicii veterinari. Proprietarii de iepuri ca animale de companie se așteaptă ca medicii veterinari să asigure un standard ridicat de îngrijire și investigații pentru aceștia. Și totuși, bănuim că patologia clinică a acestei rase este documentată de practician mai rar decât în cazul pacienților felini sau canini. Iată de ce am început să prezentăm din acest număr al revistei câteva informații importante legate de iepuri, de comportamentul și contenția acestora, urmând ca în numerele viitoare să lărgim aria subiectului cu valorile hematologice normale, diagnostice diferențiale, radiografii normale, urgențele și altele.

Rase comune și varietăți l Iepurii nu sunt rozătoare, ei sunt lagomorfe;

l Multe rase de iepuri în diverse culori și combinații de blană sunt populare ca animale de companie; l Cele mai întâlnite rase de iepuri ca animale de companie: Angora: Engleză, Franceză, Germană; Pitic: Florida White, Pitic olandez, Polonez; iepuri din rasa cu urechi blege, berbec: francez, englez, olandez sau mini. l Iepurii din rasa cu urechi blegi, berbec, au urechi care pot atinge podeaua atunci când iepurele se ridică în două lăbuțe; mini-lop se referă la dimensiunea urechilor, nu la dimensiunea iepurelui. l Alte rase de iepuri ca animale de companie: Chinchilla, Olandez, Alb de Hotot, Alb neozeelandez, Gigant flamand, Rhinlanders. l Rase de iepuri de laborator: Olandez, Alb Neozeelandez, Lop francez. l Rase de iepuri de carne: Gigantice: Uriaș Belgian, Marele Alb, Californian, Himalayan. l Rase de iepuri pentru blană: Rex, Angora.

Comportament: Iepurii sunt animale de companie tăcute, plăcute și blânde; cei mai mulți dintre iepurii de casă au dispoziții docile.

Bocăneala din lăbuță este folosită ca și metodă de prevenire - ca un semnal de avertisment.

Cecotrofia - reingestia crotinelor este

Fig. 3 40 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

necesară, este un act fiziologic normal deosebit de important în hrănirea iepurelui, de obicei are loc în zorii zilei. Crotinele moi, denumite și cecotrofe au forma de ciorchini de 4 mm, legate cu un mucus. Culoarea suprafeței este verzuie, iar iepurele le înghite fără să le mestece.

Ele ajung în stomac și se amestecă cu hrana proaspăt ingerată, de unde ajung în intestin. Aici sunt absorbite elementele nutritive conținute în acestea.

Iepurii elimină și o cantitate mare de crote dure, sferice, cu diametrul de circa 1 cm, cu un conținut mare de fibre.

Iepurii pot fi învățați în lesă, cu ham și să facă la litieră.

Pentru că iepurii tind să-și mănânce așternutul, cel mai bine este să se folosească lucerna, produse de hârtie, fân, turbă sau scoarță de plop. Sunt bune și așternuturile pentru pisici, dar trebuie evitate cele de lut, cele parfumate, știuleții, rumegușul de pin sau de cedru.

Masculii, uneori și femelele pot stropi cu urină atunci când sunt stresați sau nervoși.

www.veterinarul.ro

Nutriție Iepurii sunt ierbivori și se hrănesc întruna - sunt rozători profesioniști.

Dieta recomandată zilnică include: l Fân din iarbă sau iarbă proaspătă vara. Fânul de lucernă nu este recomandat pentru majoritatea iepurilor maturi cres-

Fig. 4

Fig. 1 Examinarea abdomenului ventral al iepurelui cuți ca animale de companie din cauza faptului că este prea bogat în calciu și are un conținut caloric ridicat, dar poate fi oferit fără probleme iepurilor tineri. l Cerealele sunt recomandate în hrana iepurilor. Acestea se administrează ca suplimente 20- 60 g/zi/cap sub formă de grăunțe măcinate. Cele mai importante cereale în alimentația iepurilor sunt, în ordinea importanței lor biologice: ovăz, grâu, orz, porumb. Nutrețurile leguminoase precum: mazărea, lintea, bobul, fasolea sunt surse importante de proteine și au o valoare deosebit de ridicată. l Morcovul, sfecla furajeră și sfecla de zahăr, guliile, sunt bogate în vitamina A și pot fi folosite împotriva scabiei și năpârlirii. l Potbalul poate fi dat uscat, de maxim două ori pe săptămână, el împiedică apariția balonării. l Legumele și fructele cu care se hrănește iepurele trebuie să fie mereu curate, spălate, însă niciodată umede. După spălare, uscați-le bine sau așteptați să se usuce de la sine și apoi puneți-le în cușca iepurelui; l De două ori pe săptămână, iepurii pot fi hrăniți cu fructe: până la trei feluri maximum: măr, piersică, pară, prună, papaya, afine, coacăze, căpșuni, ananas. Evitați fructele cu un conținut mare de zahăr: bananele sau strugurii.

Fig.5

Îngrijire Îngrădirea trebuie să fie suficient de rezistentă astfel încât să se evite „ronțăirea” completă a acesteia de către iepure.

Este recomandat ca podeaua să fie parțial solidă. Iepurii crescuți cu podeaua murdară sau complet din sârmă pot dezvolta ulcerații serioase la nivelul labelor, ce necesită tratament.

Cușca trebuie să ofere adăpost de vânt, ploaie sau zăpadă și să fie ferită de soare direct. Culcușul trebuie construit astfel încât să se evite umezeala, fluctuațiile de temperatură și să ferească iepurii de alte animale - domestice sau sălbatice.

La iepurii crescuți afară, fecalele adunate ar trebui să fie făcute compost departe de cușca acestora, pentru a nu le permite să se adune sub adăpost - muștele sau alte animale ar putea fi atrase de gunoi.

Dacă aveți iepuri ca animale de companie în casă, atunci aceasta trebuie făcută sigură pentru ei - de exemplu, ascundeți cablurile electrice astfel încât iepurii să nu le poată roade etc.

Îngrijire preventivă Curățenia și igiena sunt foarte importante, chiar dacă adăpostul este făcut să lase fecalele și urina să treacă prin podea, acestea

Fig 2 Iepurele poate fi mângâiat înainte de examinare nu trebuie lăsate să se acumuleze sub cușcă. l Blana trebuie curățată și periată de 1-2 ori pe săptămână, rasele cu blana lungă au nevoie de îngrijire zilnică. l Unghiile trebuie tăiate ori de câte ori este necesar. l După toaletare, se poate administra o doză mică de laxativ sau suc de ananas pentru a preveni acumularea de ghemotoace de păr la nivelul tractusului gastrointestinal, mai ales dacă iepurele trăiește în interior. l În anumite zone, este necesară aplicarea de produse sigure pentru iepuri împotriva puricilor/insectelor o dată sau de două ori pe săptămână. l Cântărește iepurele cel puțin o dată pe lună. l Verifică dantura regulat.

Contenționarea iepurelui Manipularea inadecvată a iepurelui poate duce la zbaterea acestuia și la producerea de zgârieturi severe. Iepurele se poate răni pe el - își poate disloca sau fractura coloana.

Iepurii nu trebuie ridicați sau contenționați de urechi. Cuștile pentru transportul pisicilor oferă spațiu și ventilație adecvate pentru călătoriile mai lungi.

Pentru o examinare fizică în condiții de siguranță este imperativ ca masa de exami-

Administrare medicație

41

nare să fie acoperită cu un material ne-alunecos, acoperită cu o pătură sau cu un prosop. Iepurilor nu le place la înălțime, examinarea poate fi așadar făcută cu medicul veterinar așezat pe podea sau pe un scaun și plasarea unui prosop în poala sa.

Fig. 3, Fig 4.

După scoaterea iepurelui din cușca în care a fost transportat și punerea lui pe masa de consultație, este important să se respecte curbarea naturală a spatelui, arcuit descendent, pentru a preveni răsucirea și de asemenea este important să nu fie întins în lungime, ce ar genera riscul de luxație vertebrală sau de fracturi. Fig. 5. Înainte de examinarea în sine, este important să se calmeze iepurele. Acest lucru poate fi realizat cu ușurință prin mângâierea ușoară peste cap și corp și prin acoperirea ochilor. Unii iepuri sunt capabili să se liniștească în așa măsură încât încep

42 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

să toarcă sau să scrâșnească din dinți.

Imaginile de mai jos prezintă metode generale și sigure de contenționare a iepurelui. Asistentul stă de o parte a mesei și se apropie de iepure din lateral sau din spate cu mișcări lente și calme. În funcție de experiența medicului veterinar, mărimea și greutatea iepurelui, abordările pot fi ușor diferite.

Ca o regulă generală: iepurele nu trebuie lăsat niciodată fără supravegehere pe masa de examinare. Fig. 6 Iepurele stă într-o postură compactă, cu două mâini amplasate ușor peste umerii săi.

O examinarea bună se poate face doar pe un iepure calm. Acest lucru este imposibil atunci când contenția este prea strânsă iar iepurele va încerca să muște și să zgârie mâinile care îl țin și să scape.

Astfel, chiar și iepurii agresivi sunt contenționați ușor iar asistentul este păzit de eventuale tentative de a fi mușcat.

O altă posibilitate este de a ține iepurele cu o mână pe umeri, iar cu cealaltă pe partea posterioară.Fig. 7 Dacă iepurele este timid sau foarte sperios, asistentul poate acoperi ochii și urechile acestuia cu ambele mâini. Procedura calmează iepurele, prin prevenirea contactului vizual cu mediul. Se evită de asemenea și tentativele de evadare.Fig.8, Fig. 9, Fig. 10 Iepurii sunt animale curioase din fire și au tendința de a cerceta mediul nou. Se poate întâmpla astfel ca iepurele să se ridice pentru a inspecta noul mediu. O mână plasată ferm pe spate și membrele posterioare va face iepurele să se oprească și să se ghemuiască. Fig. 11, Fig. 12.

Dacă trebuie examinat abdomenul, iepurele este ținut ferm din zona pieptulului, susținând partea inferioară a corpului. Acest tip de contenție poate fi executat și stând pe un scaun. Fig. 14

Fig. 6

Fig. 10

Fig. 7

Fig. 11

Fig. 14

Fig. 8

Fig. 12

Fig. 15

Fig. 9

Fig. 13

Fig. 16

n

www.veterinarul.ro

În cazul în care iepurele trebuie plasat în culcat lateral sau dorsal pentru examinarea regiunii ventrale pentru prezența unui abces sau pentru radiografie, se recomandă sedarea sau anestezia animalului. Majoritatea iepurilor vor începe să se zbată când sunt puși în aceste poziții iar consecințele pot fi catastrofale.

Pentru a evita rostogolirea pe o parte sau pe alta sau căderea pot fi rulate prosoape pe părțile laterale ale iepurelui.Fig.13, Fig. 15 Iepurii pot fi de asemenea contenționați pentru injecții prin învelirea cu un prosop sau cu un cearșaf/pătură. Dacă iepurele este înfășurat, se simte în siguranță și nu va protesta. Injecțiile intravenoase în vena marginală a urechii la iepuri pot fi făcute ușor dacă iepurele este imobilizat cu un cearșaf. Fig. 16

Imobilizarea sigură a unui iepure într-un prosop - iepure burrito Iepurii se stresează ușor și administrarea unui medicament, testarea pentru diagnosticarea unei boli sau luarea unei probe de sânge din ureche poate fi o provocare pentru medicul veterinar. Contenția corectă este așadar de cea mai mare importanță.

Contenția iepurelui într-o pătură, cearșaf sau pelincă trebuie să se facă cu mișcări calme și cu atenție. Este important să se încheie strâns materialul în jurul corpului, dar suficient de larg pentru a evita compresia abdomenului și a permite o respirație normală. După ce sunt înfășurați într-un prosop, majoritatea iepurilor tind să se liniștească și nu mai încearcă să scape.

Ca o regulă generală: iepurele nu trebuie lăsat niciodată nesupravegheat pe

Fig. 17

Fig. 21

Fig. 18

Fig. 22

masa de examinare.

Tehnica burrito presupune puțină practică, înainte de a fi utilizată. Dacă iepurele este calm, tehnica se poate desfășura pe masa de examinare. Dacă iepurele este nevos sau agresiv, cel mai sigur mod de a efectua această procedură este pe podea. Dacă iepurele nu este bine înfășurat în material, poate încerca să se elibereze, în scopul de a scăpa. Consecințele pot fi devastatoare: fracturi la nivelul membrelor, leziuni musculare, luxații ale coloanei vertebrale etc.

Metoda de contenție burrito este individuală. Iată câteva puncte importante care trebuie luate în considerare.

Prosopul se așează pe o suprafață plană iar iepurele este plasat pe mijloc. Iepurele este ținut cu o mână din zona cefei și cu cealaltă asupra regiunii șoldului sau prin plasarea ambelor mâini pe spate - poziție care îl calmează și ajută la evitarea evadării.

Fig. 17 Iepurele este pus pe material în poziția puiului de găină. Persoana trebuie să stea în picioare în spatele iepurelui pentru a preveni căderea acestuia, dacă animalul face o mișcare înapoi sau evadează.Fig. 18 Materialul este înfășurat strâns în jurul bazei gâtului pentru a asigura contenția completă a membrelor anterioare.

Părțile laterale ale pânzei sunt aduse apoi la nivelul greabănului, una după alta și înconjoară strâns regiunea pieptului și gușa iepurelui.Fig. 19 O parte a prosopului este pusă strâns în jurul iepurelui și ascunsă sub abdomenul acestuia, fără a comprima pieptul sau plămânii. Fig. 20, Fig. 21. Cealaltă parte a prosopului este de asemenea înfășurată în jurul iepurelui și ascunsă sub abdomen. Partea din spate este adusă în față, pentru a preveni evadarea înapoi. Fig. 22, Fig. 23 Surse: http://www.medirabbit.com/EN/Transport/Table/Restraining.htm http://www.ahwla.org.uk/site/tutorials/BVA/BVA08Rabbit/Rabbit.html

Fig. 19

Fig. 23 La finalul procedurii de înfășurare, o mână trebuie pusă pe umerii iepurelui. Acest lucru calmează iepurele înfășurat în prosop, tricou sau material.

Fig. 20

Folosirea unei pungi de contenție special adaptată pentru dimensiunea iepurelui este soluția ideală pentru imobilizarea acestuia. Acestea pot fi achiziționate de la magazinele specializate sau pot fi confecționate la comandă.

43

Ulcerul gastric la bovine bacteriile joacă un rol minor Oamenii de știință au cercetat dacă ulcerele gastrice la bovine sunt legate de prezența anumitor bacterii. Pentru studiul lor, aceștia au analizat bacteriile prezente în stomacul bovinelor sănătoase și în stomacul bovinelor cu ulcer și au găsit foarte puține diferențe în diversitatea microbiană. Prin urmare, bacteriile par să joace un rol minor în dezvoltarea ulcerului. Subiectul Diversitatea microbiană prezentă în stomacul bovinelor a fost publicat acum pentru prima oară în Revista de Microbiologie Veterinară Europeană.

Gastrita și ulcerul gastric la om sunt adesea cauzate de bacteria Helicobacter pylori. Și alți factori, precum stressul și alimentața joacă un rol important în sănătatea stomacului. La bovine, vremea și creșterea joacă un rol suplimentar. Rolul etiologic al bacteriilor în ulcerele abomasale a fost investigat de medicul veterinar Alexandra Hunt de la Clinica de Medicină a Rumegătoarelor împreună cu Stephan Schimtz-Esser de la Institutul pentru Igiena Laptelui. „Abomasumul este ultimul compartiment din stomacul bovinelor. Celelalte trei compartimente - rumenul, reticulum-ul și omasumul servesc la predigerarea hranei.

Abomasumul este de fapt stomacul și este similar în anatomie și funcție cu stomacul uman. Gastritele dureroase și ulcerele pot avea loc în abomasumul bovinelor, slăbind animalele, ceea ce duce la perforări ale stomacului și chiar la cazuri de moarte”, explică Alexandra Hund.

Comunitățile miCrobiene ale stomaCurilor sănătoase și ulCerate sunt aproape identiCe Microbiologistul Schimtz- Esser a analizat mostre de stomac de la animale abatorizate. Aproape jumătate din mostre erau luate de la vaci sănătoase, cealaltă jumătate de la vaci cu un grad scăzut de ulcere abomasale. „Animalele foarte bolnave nu sunt permise la abatorizare”, spune Alexandra Hund.

Cercetătorii au izolat și secvențiat 44 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

ADN-ul bacterian din mostrele de stomac. Secvențele de ADN au fost folosite pentru a determina tipul de bacterii prezente. „Cele mai frecvente au fost speciile Helicobacter, Acetobacter, Lactobacillus și tulpini noi de Mycoplasma. Bacteria Helicobacter pylori, întâlnită în mod obișnuit la oameni, nu a fost prezentă deloc. Am văzut aproape aceleași bacterii la animalele sănătoase cât și la cele ulcerate, ceea ce sugerează faptul că bacteriile joacă un rol minor în etiologia ulcerelor abomasale”, spune Schmitz -Esser. „Cu toate acestea, acest lucru este un ceva ce am dori să susținem, în studiile viitoare.”

baCterii diferite în stomaCul vițeilor Stomacul vițeilor conține o biomasă microbiană relativ imatură. Aceasta înseamnă că diversitatea bacteriană trebuie încă să se dezvolte. Bacteriile principale descoperite în stomacul vițeilor erau bacteriile benefice ale acidului lactic. vAceste bacterii intră în stomacul vițeilor

www.veterinarul.ro

prin laptele care formează principală lor sursă de hrană.

ulCerele abomasale sunt difiCil de deteCtat „Din cauza simptomelor extrem de subtile, ulcerele abomasale sunt dificil de diagnosticat de persoanele care nu sunt experte. Abomasumul este al patrulea compartiment al stomacului, deci nu este accesibil pentru gastroscopie. Lucrăm acum la o metodă pentru diagnosticul rapid și timpuriu al acestui tip de ulcere. În orice caz, eliminarea stressului din viața bovinelor este o modalitate bună de a preveni ulcerele gastrice”, recomandă Alexandra Hunt.

Journal Reference: 1. Alexandra Hund, Monika Dzieciol, Stephan Schmitz-Esser, Thomas Wittek. Characterization of mucosa-associated bacterial communities in abomasal ulcers by pyrosequencing. Veterinary Microbiology, 2015; 177 (1-2): 132 DOI: 10.1016/j.vetmic.2015.02.023

știri

noutăți veterinare

Pot fi eliminate antibioticele folosite în creșterea animalelor pentru hrană?

Un cercetător din domeniul sănătății animalelor a dezvoltat o metodă de a proteja animalele crescute pentru hrană împotriva infecțiilor comune fără antibiotice.

Inovația vine pe fondul creșterii grijii legate de rezistența la antibiotice care a făcut ca giganți uriași din industria FOOD precum McDonalds, Tyson Foods și alții să anunțe reduceri majore a consumului de antibiotice în producția de carne. Aproximativ 80% din antibioticele folosite în Statele Unite sunt utilizate de către agricultori, datorită faptului că ajută la creșterea rapidă în greutate a animalelor de fermă, dar le și protejează împotriva bolilor.

Excesul de antibiotice folosite în agricultură și medicină a creat o criză a infecțiilor rezistente la medicamente în domeniul sănătății publice, cum ar fi Staphylococcus aureus rezistent MRSA și „bacteriile mâncătoare de carne”. „Nu poți controla bacteriile pentru totdeauna, ele vor evolua mereu și vor găsi o modalitate de a învinge medicamentele”, spune Mark Cook, profesor de științe animale în cadrul Universității Wisconsin-Madison din Statele Unite.

Activitatea curentă a omului de știință se concentrează pe comutarea unei componente fundamentale a sistemului imunitar numită Interleukin 10 sau IL-10, manipulată de bacterii și alți patogeni pentru a învinge sistemul imunitar în timpul infecției. Împreună cu cercetătorul Jordan Sand, au învățat cum să dezactiveze acest comutator în interiorul intestinului, locul unor infecții majore la animalele de fermă - cum ar fi boala diareică coccidioza.

Cook vaccinează găini ouătoare pentru a crea anticorpi la IL-10. Găinile pun anticorpii în ouă, care sunt pulverizate apoi pe hrana animalelor pe care vrea să le protejeze. Anticorpul neutralizează comutarea componentei IL-10 la aceste animale, ceea ce permite sistemului lor imunitar să lupte mai bine cu boala. În experimentele pe 300.000 de pui,

cei care au mâncat materialul cu anticorpi au fost pe deplin protejați împotriva coccidiozei.

Testele cu animale mai mari arată de asemenea rezultate promițătoare. Dan Schaefer, profesor în științe animale, împreună cu asistentul său Mitch Schaefer au înjumătățit rata bolilor respiratorii bovine la tăurașii de carne prin hrănirea lor cu anticorpul IL-10 timp de 14 zile. „Acesta este un rezultat extrem de ispititor”, spune Dan Schaefer. Boala respiratorie la bovine este riscul de sănătate numărul unu pentru vaci. El plănuiește să dezvolte studiul pe un număr mai mare de animale, în colaborare cu alte universități. Într-un test asupra vițeilor de lapte nou-născuți, Sheila McGuirk, profesor de științe medicale la Școala de Medicină Veterinară a constat că numărul bolilor respiratorii la vițeii care au mâncat anticorpii timp de 10 zile a scăzut la jumătate, în comparație cu cei care nu au mâncat anticorpii IL-10. Vițeii tratați au prezentat, de asemenea mai puțini purtători de Cryptosporidium parvum, o protozoare care provoacă diaree, deși diferența nu a fost semnificativă statistic. „Aceste boli cauzează deficiențe de reproducție, producție și creștere în efectivele de animale”, spune McGuirk. „Animalele

afectate sunt sub valorile optime în ceea ce privește sănătatea, performanța și profitabilitatea. Să ai ceva accesibil, sigur și nonantibiotic care controlează aceste boli foarte importante este absolut minunat. Suntem dornici să studiem aceasta în continuare”. În ultimi ani, oamenii de știință au descoperit că un grup mare de agenți patogeni - inclusiv bacterii, paraziți uni și pluricelulari chiar și anumiți viruși eliberează o substanță chimică numită factorul inhibitor al migrării macrofagelor sau MIF care activează mecanismul IL-10 pentru a închide sistemul imunitar al animalului gazdă. „Acest lucru pare că a apărut cu mult în trecutul evolutiv și este o piratare a sistemului imunitar”, spune Sand. „Oamenii au manipulat sistemul imunitar de zeci de ani, dar noi o facem în intestin. Nimeni nu a mai făcut asta înainte”, spune Cook.

Cook și Sand care au lucrat la sistemul IL-10 din 2011 au înființat Ab E Discovery LLC pentru a comercializa cercetarea lor. Le-a fost acordat deja unul din cele patru brevete depuse prin intermediul Fundației Wisconsin Alumni Research și WARF a acordat un grant de 100.000 de dolari ca accelerator de program pentru ca inventatorii să continue cercetarea în tehnologia de înlocuire a antibioticelor.

45

MANAGEMENT Eficiența stoarsă din munca în echipă Cum să împingi un bolovan pe marginea prăpastiei

MARKETING Strategii de succes pentru cabinete Planul de marketing și strategii de implementare

între orele 09:00 - 17:00

BUSINESS

Veterinarul

abonare la 0733.96.90.91

15 puncte la abonamentul pentru 1 an in Programul de Pregătire continuă CMVRO

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România

www.veterinarul.ro

infecțioase

Bolile respiratorii la porci partea I ETIOLOGIA DR. CIPRIAN RADU medic veterinar

Bolile respiratorii pot provoca un stres imens pentru animale. Ele au de asemenea un efect grav asupra performanțelor și producției în efectivele de porci afectate.

Bolile respiratorii sunt o mare problemă pentru industria porcului și costul potențial al focarelor de boli respiratorii este ridicat. Un număr mare de porci poate muri și poate exista o reducere a eficienței conversiei hranei și o scădere a calității cărnii la cei care supraviețuiesc. Porcii care supraviețuiesc dar rămân cu leziuni patologice, pot fi trimiși cu ușurință la sacrificare.

48 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

Au fost identificate diverse cauze ale bolilor respiratorii: virușii, micoplasmele, bacteriile sau paraziții. De asemenea apare destul de frecvent și infecția secundară bacteriană a țesutului pulmonar deja compromis. Biosecuritatea deficitară predispune la introducerea și răspândirea bolilor respiratorii. În mare parte din cazuri, agenții cauzali sunt foarte contagioși. Aceștia se pot transmite pe cale directă sau prin contactul cu aerosolii între porci și pot fi transmiși de către păsări și vehicule, în plus față de răspândirea pe calea aerului între unități.

EPIDEMIOLOGIE Sistemul respirator poate fi afectat de un număr mare de boli. O unitate poate fi afectată de mai multe boli respiratorii în același timp. Sistemul respirator al porcului are mecanisme mecanice și fi-

www.veterinarul.ro

zice de apărare împotriva bolii. Aceste mecanisme pot fi depășite de nivelurile covârșitoare ale infecției, imunitatea slabă, managementul prost, factorii adverși de mediu sau de prezența altor boli.

Ventilația proastă și izolarea, dieta săracă, o alimentară cu apă necorespunzătoare, supraaglomerarea și nivelurile ridicate de praf sau amoniac sunt factori de risc deosebit de importanți. Studiile efectuate de-a lungul timpului au arătat că expunerea la niveluri ridicate de praf și amoniac nu duc neapărat la o creștere a bolilor respiratorii. Eșecul în recunoașterea și tratarea bolilor respiratorii la un stadiu incipient predispune la focare severe de boli respiratorii. Acestea exacerbează efectele negative ale bolii respiratorii asupra creșterii și producției.

Imposibilitatea de a separa grupele de vârstă în unități diferite poate, de asemenea, predispune la focare de boală, inclusiv la cele care afectează sistemul

respirator. Acest lucru se întâmplă mai degrabă acolo unde spațiul aerian este comun pentru porcii de toate vârstele.

SEMNELE CLINICE Unul din primele semne ale bolii respiratorii este tusea, care poate fi deosebit de vizibilă atunci când porcii se ridică din repaus. Tusea este deosebit de gravă în cazurile de pneumonie enzootică când un număr mare de porci dintr-un efectiv sunt afectați. Dispneea însoțește un număr considerabil de afecțiuni respiratorii.

Dacă respirația este lentă și însoțită de fârnâieli poate indica obstrucția nazală, care însoțește adesea rinita. Compromisul sever al funcției pulmonare este indicat de dispneea cu hiperpnee. În cazul afecțiunilor respiratorii severe, porcii afectați pot respira pe gură și pot avea o linie respiratorie cauzată de strângerea mușchilor abdominali în încercarea de a forța aerul din țesutul pulmonar inelastic.

Insuficiența cardiacă și cordul pulmonar se pot dezvolta la animalele care suferă de boli respiratorii cronice sau severe. Pleurezia cu aderențe între țesutul pulmonar și peretele pieptului poate compromite în continuare funcția respi-

ratorie și eficiența acesteia. La porcii cu afecțiuni respiratorii este posibilă doar o examinare limitată. Poate fi efectuată o scurtă ascultație a pieptului și pot fi sonore sunetele pulmonare sau cele specifice pneumoniei. Ralurile pulmonare pot indica îngustarea căilor aeriene. Bolboroselile pot indica blocarea intermitentă a bronhiolelor. Șuierăturille ascuțite pot indica prezența pleuritei iar sunetele dure de frecare pot indica pleurezia. În unele cazuri, se poate identifica care parte din plămân a fost afectată și dacă există semne de boli cardiace sau pleurezie. Orice încercare de contenție a porcului poate crește severitatea semnelor clinice, ceea ce poate duce la punerea vieții porcului în pericol, în cazurile severe.

Animalele cu boli respiratorii sunt de cele mai multe ori anorexice. Pot prezenta secreții oculare sau nazale, în cazurile de rinită. Moartea porcilor netratați precum și morți subite pot apărea ca urmare a unor boli respiratorii. Examinarea post mortem poate fi extrem de utilă în confirmarea diagnosticului cauzei bolii respiratorii. Trebuie observate distribuția și natura leziunilor și trebuie prelevate probe în scopul diagnosticării. Unele boli respi-

ratorii, precum pneumonia enzootică și sindromul respirator și de reproducție la porcine PPRS, devin cu ușurință endemice în efectivele afectate. La început, pot apărea în formă acută, apoi cronică. Bolile acestea au un efect negativ asupra bunăstării animalelor și asupra producției. Alte boli, precum gripa porcină sau unele focare de pleuropneumonie sunt mai acute și pot avea un curs mai scurt pe efectivele afectate. Bolile respiratorii la porcine rămân o provocare pentru industria porcului. Focarele acestor boli trebuie investigate rapid și complet. Măsurile de tratament și prevenire trebuie puse în aplicare pentru a vă asigura că efectele adverse ale bolilor sunt reduse la minimum.

DIAGNOSTICUL Un diagnostic precis al cauzelor este esențial în focarele de boli respiratorii. Istoricul unității, examinarea clinică și observația pot oferi un diagnostic preliminar.

Acest trebuie confirmat de un teste specializate de laborator și de o examinare completă post mortem. Informațiile oferite de sistemele de siguranță din cadrul abatoarelor pot indica natura și nivelul al oricărei boli respiratorii existente. Într-un efectiv

49

se pot regăsi mai multe afecțiuni respiratorii în același timp. Este esențial ca toate cauzele posibile să fie identificate pentru a se asigura faptul că pot fi instituite metode eficiente și specifice de control.

TraTamenTul Odată ce diagnosticul a fost pus, poate începe tratamentul și planurile pentru profilaxia viitoare pot fi discutate cu proprietarul. În ultimii ani, au fost dezvoltate o serie de vaccinuri eficiente pentru multe din principalele boli respiratorii porcine. Noile antibiotice dezvoltate au îmbunătățit penetrarea în țesutul pulmonar, ceea ce permite un tratament mai eficient al infecțiilor primare și secundare. De fiecare dată când sunt folosite antibiotice trebuie ținut atent sub observație timpul de așteptare pentru carne. Terapia cu antibiotice este de obicei prescrisă și poate fi adminsitrată în apă sau alimente animalelor afectate sau celor ce prezintă riscul de a fi afectate.

Porcii bolnavi sunt de obicei tratați parenteral, de cele mai multe ori ei fiind prea bolnavi pentru a mânca sau a bea.

Animalele grav bolnave pot fi eutanasiate pe considerente umane sau economice.

ConTrolul În mod ideal, bolile respiratorii ar trebui eliminate din unitate sau incidența și severitatea lor ar trebui reduse la niveluri controlabile. Odată eliminate sau ținute sub control trebuie monitorizate de asemenea nivelurile viitoare ale bolii. Acest lucru se poate face prin observare atentă, examinare clinică și examinare post mortem. Sistemele respiratorii ale porcilor sarcrificați trebuie monitorizate la abator.

Trebuie identificate toate infecțiile prezente. Eliminarea bolilor respiratorii poate fi încercată prin diverse metode. Pe unele din ele le vom aborda în cadrul fiecărei afecțiuni descrise în paginile acestei reviste. Toate necesită multă determinare și dăruire, mai ales din partea proprietarilor de fermă și a personalului. O metodă posibilă de eliminare include stabilirea unei turme indemne- libere de patogeni (SPF). Alternativ, se poate opta pentru înțărcarea precoce și utilizarea de formulare medicamentoase după un program prestabilit. După ce este atinsă starea de sănătate dorită, aceasta trebuie menținută în turmă prin aplicarea măsurilor de biosecuritate. Există și vaccinuri disponibile pentru unele afecțiuni respi50 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

ratorii care pot fi folosite. O analiză comparativă privind unele boli infecțioase la porc sunt prezentate în tabelul 1.1.

Pneumonia enzooTiCă Aceasta este o boală foarte importantă a porcilor care cauzează pierderi economice grave prin boala clinică și efectul negativ de conversie a hranei și creșterea în greutate.

inCidența Această boală are o răspândire largă în lume. Aceasta este, probabil, cea mai importantă și cea mai frecventă boală respiratorie în unitățile de creștere intensivă a porcilor. Are mortalitate scăzută dar morbiditate ridicată.

eTiologie Cauza este Mycoplasma hyopneumoniae, cu frecvente suprainfecții, în special cu Pasteurella multocida (tipul A). Boala poate fi de asemenea agravată de prezența

www.veterinarul.ro

Tabelul 1.1 simultană a rinitei atrofice și ascaridozei.

Mycoplasma hyopneumoniae poate provoca singură leziuni pulmonare, dar de obicei aceasta se rezolvă spontan. Problemele de mediu și suprainfecțiile sunt responsabile pentru semnele cronice și performanța slabă. Infecția poate fi indusă de culturi de aerosoli de Mycoplasma hypneumoniae.

ePidemiologia Mycoplasma trăiește în sistemul respirator al porcului, unde poate compromite funcția epitelială. La intrarea în corp, se atașează de celulele ciliate ale traheei, bronhiilor și bronhiolelelor.

Mycoplasma supraviețuiește o scurtă perioadă de timp în afara organismului.

Răspândirea se face prin contact, de la porc la porc, prin aerosoli. Umiditatea excesivă, temperatura scăzută, excesul de amoniac, alimentația deficitară, supraaglomerarea, amestecarea porcilor de diferite vârste și din diferite surse, toate predispun la o severitate mai mare a bolii. Numeroșii factori

Pnemonia enzootică: modificare ventrală a plămânului

etiologici care contribuie la boală fac evaluarea fiecărui factor dificilă. Imunitatea poate fi de scurtă durată și nu există un transfer de imunitate colostral de la scroafă la purcei. Infecția se poate transmite de la scroafă la purcei în primele zile de viață.

Infecțiile turmei indemne pot duce la semne ale pneumoniei la toate vârstele, de la purcei de 10 zile până la scroafe. În efectivele infectate cronic, porcul aflat în creștere - post înțărcare- este cel mai adesea afectat clinic. Până la 90% din porcii din turmele viitoare pot arăta patologie la nivelul plămânilor la abatorizare.

Creșterea zilnică în greutate poate scădea cu până la 17 procente și eficiența hranei cu 14%. Zilnic se pierd în 23 și 37 de grame în greutate pentru fiecare 10% din plâmân afectat de pneumonie. Aspectul plâmânilor la sacrificare, deși util, nu este neapărat un bun indicator al situației reale al infecției șeptelului.

Semnele clinice Tusea prelungită neproductivă, agravată de exercițiile fizice este semnul prin-

cipal al bolii în efectivele afectate. Animalele afectate, în special cele cu suvprainfecții de P. multocida pot prezenta semne de stres respirator sever. Aceste animale au de regulă temperatura 40 - 42 ° C și respiră pe gură. Poate fi auzită și o tuse mai productivă la aceste animale, precum și sunete pulmonare crescute, dacă medicul veterinar poate asculta pieptul. Pleurezia și pericardita pot complica unele cazuri.

DiagnoStic Diagnosticul se bazează pe istoricul șeptelului, semnele clinice și pe testele de laborator. Sunt disponibile metodele: testul ELISA, de titrare imunoenzimatică și reacția PCR - reacția de polimerizare în lanț. Mycoplasma hyopneumoniae poate fi detectată în țesut- printr-un test ELISA, cultură, sau reacția PCR. Cu toate acestea este dificil să faci o cultură de Mycoplasma hyopneumoniae.

Post mortem - pot fi observate zone modificate ale părților ventrale ale lobilor plămânilor apicali, cardiaci, diafragmatici înconjurat de țesut normal.

DiagnoStic Diferențial Diagnosticele diferențiale includ alte boli respiratorii ale porcului, în special următoarele: l Actinobacillus pleuropneumoniae - afecțiunea tinde să fie mai acută și are o rată de mortalitate ridicată. Post mortem, la studierea plămânilor, aceștia au un aspect brut, ca și caracteristică patologică. Afectează părțile dorsocaudale ale lobilor plâmânilor, mai degrabă decât zonele cranioventrale. l Infestarea cu Metastrongylus apri la porcii crescuți în aer liber - paraziții se găsesc în bronhii. l Gripa porcină: are un curs scurt și este mai puțin frecventă. Schimbările patologice au loc cu precădere în tractul respirator superior. l Boala Glasser: debut brusc de poliserozită cu afectarea articulațiilor. Cultură: Haemophilus parasuis.

51

TRATAMENT Cazurile acute răspund la terapia cu antibiotice - tilozină, tiamulin sau enrofloxacin. Florfenicolul și Tulathromicina au fost destul de recent (2003- 2004) aprobate pentru folosirea la porc. Tratamentul timpuriu este esențial și trebuie urmată întreaga cură de tratament. Tilmicosinul poate fi administrat în hrană timp de 15 zile.

Pot fi administrate premixuri cu valnemulină, lincominica fiind de asemena eficientă. Medicamentele steroidiene sau antiinflamatoarele non-steroidiene pot fi de ajutor în cazurile acute. În unele

ferme poate fi necesară dozarea strategică la porcii în creștere, dacă apar semne ale bolii respiratorii.

CONTROLUL BOLII Sunt posibile numeroase strategii în funcție de severitatea bolii și de considerentele economice. Acestea includ următoarele: l îmbunătățirea mediului și a managementului. Asigurați-vă că toate aspectele creșterii, cum ar fi ventilația și separarea animalelor pe grupe de vârsta sunt extrem de bine puse la punct.

Tabelul 1.2

52 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

www.veterinarul.ro

l managementul seriilor. După fiecare lot, clădirea trebuie spălată cu turbo-jetul, igienizată și decontaminată înainte de următoarea serie de porci. l depopularea șeptelului infectat și, după o temeinică curățare - repopularea cu porci indemni de pneumonie enzootică. l depopularea parțială și tratamentul. În acest sistem, se încearcă menținerea șeptelului de reproducție inițiali, dar eliminarea celorlalți porci din unitate.

Porcii de reproducție sunt tratați cu Tiamulin în apă și hrană timp de 10 zile.

Viitorii purcei ar trebui să fie imuni la pneumonie enzootică.

l sistemul medicamentos timpuriu. În acest sistem, scroafele gestante sunt hrănite cu o rație care conține Tiamulin până ce purceii fătați au 5 zile de viață.

Purceii sunt apoi îndepărtați de la scraofă și crescuți în izolare. Li se administrează Tiamulin în hrană până la vârsta de 10 zile. Sunt crescuți separat de ceilalți porci din fermă. l vaccinarea

Monitorizarea incidenței pneumoniei enzootice Aceasta include examinarea loturilor de plămâni la sacrificare și testarea efectivului folosind teste ELISA.

VACCINAREA Vaccinurile inactivate adjuvante împotriva Mycoplasma hyopneumoniae au ajutat la controlul pneumoniei enzootice într-un mod extrem de eficient în unele turme. Se administrează, în unele cazuri, o singură doză de vaccin la purceii de 1 săptămână, sau în unele cazuri, se administrează și a doua doză, 3 săptămâni mai târziu. Fișele vaccinurilor trebuie studiate cu atenție înainte de administrare.

Studiile acestora au arătat o rată de mortalitate mai mică, o mai bună conversie a hranei și costuri reduse. Pentru controlul pneumoniei enzootice și a bolii Glas-

ser este disponibil de asemenea un vaccin inactivat. Au fost efectuate studii pentru a compara eficacitatea vaccinării împotriva pneumoniei enzootice vs medicație administrată șeptelului. Ambele s-au dovedit de ajutor, însă se pare că există puține beneficii ale folosirii ambelor metode, în același timp.

Surse: Peter GGJackson, Peter D Cockcroft, Handbook of Pig Medicine, Elsevier Health Sciences, 73-84, 2007 Graham R. Duncanson, Veterinary Treatment of Pigs, CABI, 86, 2013 K. V. F. Jubb, Peter C. Kennedy, Pathology of Domestic Animals, Elsevier, 2013

53

chirurgie

Hernia abdominală la caii adulți aspecte clinice și terapeutice Hernia abdominală este penetrarea organelor interne printr-un defect sau o deschidere anatomică în peretele abdominal. La caii adulți, hernia abdominală inlude hernia ventrală, incizională și hernia dobândită, inghinală/scrotală.

Hernia ventrală Cel mai des întâlnită la iepele gestante, în ultimul parte a gestației. Sunt predispuși caii de rasă grea.

Hernia incizională - eventrație Este o complicație a celiotomiei ventrale întâlnită la 10 - 15% din cai. Nu există predispoziție de rasă sau sex.

Eventrația se poate dezvolta până la trei luni după celiotomia ventrală, dar formele acute se dezvoltă la 8 zile de la intervenția chirugicală.

Hernia ingHinală/Hernia scrotală Hernia inghinală semnalează trecerea intestinului și/sau omentumului prin inelul vaginal în canalul inghinal.

Hernia scrotală descrie prezența conținutului herniei în scrot.

Jejunul distal și ileonul sunt cel mai frecvent implicați dar și colonul și omentumul pot hernia.

Hernia inghinală și cea scrotală apar de regulă la armăsari, dar au fost raportate și cazuri izolate de hernie inghinală la iepele sterilizate.

Rasele grele de cai pot fi cel mai frecvent afectate de hernie, atât ca predispoziție de rasă, cât și ca hernie dobândită.

Hernia incizională O scurgere maro serosanguină din incizie și o creștere progresivă de lichid peritoneal drenat sunt observate frecvent înainte de dehiscență. Se observă o umflare ventrală deasupra locului inciziei abdominale. Locurile goale din peretele abdominal dintre suturi pot fi palpate.

Hernia scrotală/inghinală Umflarea scrotului poate fi ușoară la hernia inghinală, dar bine definită la caii cu hernie scrotală. Testicolul de pe partea cu hernia este de obicei mai ferm și mai rece în comparație cu testiculul opus.

Durerea poate varia de la ușoară până la o formă severă în funcție de gradul de strangulare intestinală.

cauze și factori de risc Hernia ventrală Apare la iepele gestante, iepele gestante bătrâne și la iepele cu gestație gemelară.Se asociază frecvent cu modificări degenerative în peretele corpului. Poate fi asociat traumei sau hydraallantoisului.

Umflarea și infecția inciziei, durere și endotoxemie postoperatorie, operații repetate și folosirea firelor de sutură cu

Hernia ventrală Iepele cu hernie ventrală merg încet și se întind. Herniile sunt dureroase, de aceea caii care suferă de această afecțiune au un ritm cardiac și o rată respiratorie crescute. Se poate observa o umflătură mare peste flanc sau în zona abdomenului ventral caudal. Orientarea pelvisului și a glandei mamare este normală. Pot apărea semne de colici, dacă conținutul herniei este compromis. n

nr. 26 și 27

n

Hernia inghinală/scrotală Hernia inghinală/scrotală urmează adesea activității de reproducție sau ca urmare a exercițiilor atletice obositoare.

Inele vaginale mari pot predispune la hernie, dar poate apare și la cai cu inele vaginale mici spre normale.

diagnostice diferențiale Hernia ventrală ruptură de tendon prebubic Semnele clinice sunt similare, cu toate acestea pelvisul devine înclinat cranioventral. Deplasarea cranioventrală a ugerului poate duce la ruptura alimentării cu sânge, care poate fi observat în lapte.

Hernia incizională Infecție rană postoperatorie, edem peri-incizional sever, serom, iar formarea sinusirilor este ușor de diferențiat de hernia incizională - peretele abdominal fiind intact la palpare și la examinarea ecografică.

Hernia incizională

semne

54 Veterinarul

crom predispun la formarea herniei după celiotomie.

www.veterinarul.ro

Hernia inghinală/scrotală Torsiunea cordonului spermatic, epididimită infecțioasă sau orhită, tromboză

de arteră testiculară, hidrocel, hematocel și neoplazie testiculară.

Biochimie/Sumar de urină/cBc Valori normale în absența obstrucției intestinale secundare.

imagiStică ultrasonografie abdominală Examinarea ultrasonografică abdominală transcutanată cu un traductor de 3,5 sau 5 MHz este folosită pentru a diagnostica hernia, pentru a evalua gradul de afectare a peretelui abdominal si pentru a identifica conținutul herniei. Poate, de asemenea să dezvăluie prezența intestinului herniat în hernia inghinală/scrotală și exlude hidrocelul, hematocele sau neoplazie testiculară.

alte proceduri de diagnoSticare palparea externă Este eficientă în definirea herniei de disc și a conținutului herniei, dar este dificil în cazul iepelor cu edem abdominal extins. Iepele cu hernie ventrală rezistă la o palpare profundă a zonei afectate. Palparea regiunilor inghinale și scrotale este obligatorie la armăsarii cu semne de colici. palparea rectală Eliminarea rupturii tendonului prepubic prin palparea rectală poate fi dificilă, în funcție de locația defectului și de mărimea fătului. Palparea anselor dilatate ale intestinelor asociate cu durerea abdominală justifică o laparotomie exploratorie.

tratament hernia ventrală și hernia incizională Inițial, hernia ventrală și cea incizională sunt tratate conservator prin sprijinirea peretelui abdominal ventral, scăderea inflamației și edemului local și prevenirea înrăutățirii stării. Caii afectați ar trebui să se odihnească, să fe hrăniți cu cantități mici de furaje iar semnele obstrucției intestinale trebuie monitorizate.

Ar trebui aplicat un bandaj care să preseze zona abdominală, bandaj ce trebuie purtat 24 de ore/pe zi și scos doar pentru cele două ședințe de câte 20 -30 minute de hidroterapie rece - faza inițială și caldă - faza cronică. Hernia incizională și cea ventrală se pot trata cu abordarea conservatoare, dar pentru închiderea chirurgicală a defectului abdominal este nevoie de 8-12 săptămâni de la producerea acestuia. Va fi aplicată o plasă, în funcție de

mărimea peretelui defect și de preferința chirurgului. Caii cu dehiscență incizională severă sunt candidați pentru intervenție chirugicală de urgență.

hernia inghinală/hernia scrotală Tratamentul herniei scrotale/inghinale este chirugical. În timpul fazei inițiale, înainte de a surveni strangularea intestinală, este posibil ca hernia să fie redusă prin masaje inghinale/scrotale externe sub anestezie în poziție culcată dorsală.

infecției incizionale.

după operație Hernierile inghinale și cele scrotale justifică un prognostic favorabil. După intervenția chirurgicală sunt necesare 35 luni de odihnă.

Bibliografie: Veterinary Guide to Horse Breeding, Kjersten Darling,James M. Giffin, Lulu Press, Inc, 26 iun. 2014 Clinical Veterinary Advisor: The Horse, David Wilson, Elsevier Health Sciences, 28 nov. 2010

medicamentație hernia incizională și ventrală Pentru reducerea edemului abdominal, înainte de corecția chirgicală, unii autori recomandă folosirea de fenilbutazonă 2,2 mg/kg POq 12 ore. Antibioticele cu spectru larg sunt de asemenea necesare. Înainte de încercarea de corectare pe cale chirugicală, este obligatorie rezoluția

DR. BOGDAN NOVENSCHI medic veterinar

55

animale sălbatice

Îndepărtarea chirurgicală a unui antlerom la un căprior (Capreolus capreolus)castrat tardiv

dr. ovidiu roșu medic veterinar

Introducere Masculii din familia cervidelor își schimbă coarnele în fiecare an în funcţie de activitatea hormonilor androgeni, care sunt influenţaţi de perioada de lumină a zilei (fotoperiodism). Coarnele cervidelor sunt formaţiuni osoase diferite structural de coarnele celorlalte specii de animale. Dacă la celelalte specii se dezvoltă direct din craniu precum niște mâneci de natură cheratinică, cele ale cervidelor se formează dintr-un pedicul (periost antlerogenic), ce se mineralizează și se transformă în os (Fig 1 [4]). În zonele temperate, coarnele noi încep să crească primăvara, dezvoltânduse sub o membrană catifelată până în toamnă, când aceastea se descuamează, iar ţesutul se mineralizează și capătă aspectul osos. După terminarea perioadei de rut, iarna, acestea cad și sunt progresiv înlocuite de unele noi [4].

Creșterea, descuamarea membranei și căderea coarnelor sunt influenţate de nivelul de testosteron al gonadelor, nivel care fluctuează în funcţie de durata zilei.

Dacă pe timpul primăverii și verii, coarnele cresc datorită nivelului scăzut de testosteron, toamna, în perioada de rut, testosteronul crește și se produce o ischemie a membranei catifelate de pe coarne.

Ischemia asociată cu descuamarea oprește hrănirea și creșterea coarnelor.

Acestea mai rezistă câteva luni pe capul masculilor până când se detașează și cad de la nivelul pediculilor (Fig 2 [4]).

Fig. 1 1

IstorIc Un căprior în vârstă de 2 ani crescut în captivitate și castrat la un an, a început să dezvolte formaţiuni amorfe și papilomatoase la nivelul ambelor coarne, carac-

MaterIale șI Metode

Fig. 2 56 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

www.veterinarul.ro

teristice antleroamelor: creșteri tumorale benigne ale coarnelor cervidelor, care în principal sunt cauzate de un dezechilibru al hormonilor sexuali [1,2,3].

Coarnele căpriorului nu au căzut în iarnă și pe parcursul a patru luni (martie-iunie 2015) au crescut căpătând progresiv forme similare unor ciorchini catifelaţi de consistență dură, ce au acoperit mare parte a feţei (Foto 1).

Datorită invazivității și creșterii accelerate a formaţiunilor papilomatoase, a infectării și supurării zonei, și a apatiei progresive datorate incapacităţii de a vedea corespunzător și de a evita obstacole, s-a decis amputarea coarnelor și a formaţiunilor adiacente.

Căpriorul a fost evaluat la aproximativ 40 de kg și a fost tranchilizat în scopul transportului cu 0,05 mg/kg medetomidină cu ajutorul sarbacanei. Efectul s-a produs în 10 minute, căpriorul așezându-se sternal și cu capul aplecat.

Ochii au fost acoperiţi cu un prosop, animalul fiind capabil să-și ridice capul, dar nu să și reacţioneze la manipulările

ușoare. A fost transportat la clinică în poziţie sternală.

Pe timpul transportului, care a durat aproximativ 60 de minute, oxigenarea periferică a scăzut progresiv de la 98% la 80%, fiind restabilită prin poziţionarea ortopneică a capului și suplimentarea cu oxigen intranazal.

Odată ajuns la clinică, a fost amplasată o linie venoasă pe vena safenă laterală, unde s-a administrat soluţie salină la picătură (1p/s). Inducţia a fost făcută cu un bolus IV de 0,075 mg/kg butorfanol și 1,75 mg/ kg ketamină. Au fost amplasate un pulsoximetru pe limbă, electrozi EKG la nivelul pliului iei și axilar, și un tub de oxigen a fost introdus câţiva centimetri într-o nară cu un debit de 4L/min. Datorită deschiderii limitate a gurii și a laringelui îngust și lung, specific acestei specii, nu s-a reușit intubarea (Foto 2).

Au fost monitorizate Pulsul, Oxigenarea periferică (SpO2), EKG, Temperatura, Respiraţia și notate pe o fișă de anestezie la fiecare 10 minute.

Coarnele și craniul au fost rase și dezinfectate în limita posibilităţii oferite de formațiunea tumorală.

Foto 3

REZULTATE Căpriorul a fost poziţionat sternal pe masa chirurgicală iar un asistent a imobilizat capul. S-au tras în lateral cele două coarne, până când cornul drept a cedat, producându-se o desprindere de la nivelul pediculului antlerogen. A fost tăiată pielea de la baza cornului și îndepărtat cornul.

Mai multe vase de sânge de la nivelul pielii au trebuit să fie prinse și suturate (Foto 3, 4).

Cel de-al doilea corn a fost necesar să fie tăiat de la baza implantării pe craniu cu un fierăstrău. Pe lângă vasele de sânge ale pielii a avut loc o sângerare din mijlocul cornului. Ambii pediculi ai coarnelor au fost tăiaţi cu fierăstrăul cât mai aproape de zona de implantare în cutia craniană.

De asemenea, zona de secţiune a fost cauterizată și a fost administrată topic o pastă de ecornare. În final, pielea a fost suturată în „U” peste zona de secţiune a coarnelor (Foto 5, 6, 10).

Probe din formaţiunea tumorală au fost trimise la laborator pentru confirmarea antleromului (Foto 9).

Pentru a menţine o liniște operatorie adecvată au fost administrate la fiecare 25 de minute bolusuri de 0,6 mg/kg ketamină cu 0,03 mg/kg diazepam IV. Momentele administrării au fost alese în funcţie de modificarea parametrilor monitorului de

Foto 4

Foto 5 57

anestezie și a unor mișcări ale membrelor posterioare. Au fost administrate 3 bolusuri pe întreaga perioada operatorie.

Operaţia a durat 75 de minute din momentul primei incizii până la ultima sutură. Pe timpul recuperării căpriorul a fost ţinut sternal și au fost monitorizate funcţiile vitale (Foto 7,8). I-au fost administrate 2mg/kg enrofloxacină SC și 2mg/kg funixin meglumine IV. Pe timpul recuperării, căpriorul a fost transportat înapoi la padocul său. După aproximativ 4 ore de la sedarea iniţială a fost administrat 0,03 mg/kg atipamezole IM. După 7 minute căpriorul s-a ridicat subit și a început să alerge prin padoc (Foto 11, 12).

Pe perioada întregii operaţiuni, parametrii vitali au fluctuat între 80-98% SpO2 (cu un minim de 75%), respiraţia de 28 R/min, puls 50-65 B/min (cu un maxim de 100), și temperatura în jurul a 38 °C.

Foto 6

Discuţie Căpriorul a fost găsit orfan la câteva zile de la naștere și a fost hrănit la mână. În astfel de cazuri, datorită habituării cu prezenţa umană, eliberarea în sălbăticie este contraindicată. Totuși, în perioada de rut aceștia capătă un comportament agresiv și pot deveni periculoși faţă de persoanele și animalele din jur, fapt pentru care se recomandă castrarea înainte de 6 luni. În cazul acestui căprior castrarea a fost făcută tardiv, la vârstă de un an.

Decizia de a interveni chirurgical și nu prin tratament hormonal, ce în teorie ar fi maturat procesul de mineralizare a ţesutului coarnelor și care ar fi căzut în final, s-a luat datorită evoluţiei galopante și debilitante a formaţiunii tumorale cât și a procesului infecţios.

Pe parcursul operaţiunilor de transport, chirurgicale și de recuperare, protocolul de tranchilizare și de anestezie s-a demonstrat a fi unul corespunzător oferind atât liniște operatorie cât și posibilitatea unui transport adecvat fără incidente.

Singura problemă întâmpinată a fost scăderea temporară a oxigenului arterial periferic, o complicaţie frecventă la cervidele anesteziate. Această a fost remediată odată cu suplinirea de oxigen.

Amputarea coarnelor nu a întâmpinat dificultăţi, fiind totuși necesară ligaturarea atentă a vaselor pielii și a controlării hemoragiei provenite din pediculul osos al cornului. Aceste vase sunt bine definite și au un aport sangvin considerabil.

Formaţiunea amputată s-a încadrat în parametrii morfologici ai unui antle58 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

www.veterinarul.ro

Foto 7

Foto 8

rom. Antleromele, cunoscute și sub denumirea de coarne cactus sau peruques (peruci), sunt creșteri tumorale benigne ale coarnelor cervidelor, care în principal au cauza un dezechilibru al hormonilor androgeni. Acestea sunt de natură fibrocartilaginoasă, cu aspect papilomatos, multilobular, acoperite de membrană catifelată, cu protuberanţe osoase [1,2,3].

Se întâlnesc la masculii cervidelor care suferă traume la nivelul testiculelor și la cei care sunt castraţi tardiv, după vârstă de 6 luni.

Datorită lipsei de testosteron, coarnele nu cad, cresc continuu și capătă forme amorfe [2]. Spre deosebire de coarnele masculilor intacţi, coarnele celor castraţi prezintă semne histologice de imaturitate ce indică o reducere a procesului normal de mineralizare [1].

Creșterea continuă a acestor formaţiuni poate deveni debilitantă, se pot dezvolta infecţii, poate afecta compresiv cutia craniană și poate duce la moarte [3].

Prin cauterizare și cu ajutorul pastei de ecornare s-a încercat distrugerea periostului antlerogen al pediculelor coarnelor.

Prin această operaţie se dorește ţinerea sub control a creșterii coarnelor căpriorului.

Totuși, trebuie ţinut cont de capacitatea de regenerare a ţesutului osos de la nivelul pediculilor coarnelor, astfel că se poate aștepta la un proces recurent cu creșterea de noi formaţiuni amorfe și papilomatoase odată cu noul sezon. Pentru a gestiona această patologie pe viitor se va lua în considerare administrarea de testosteron ce ar trebui să controleze creșterea, mineralizarea și căderea coarnelor.

Autorul acestui articol recomandă ca în cazul masculilor cervidelor crescuţi în captivitate ce trebuie castraţi, operaţia să fie făcută până la vârstă de 6 luni. Se vor reduce șansele dezvoltării unor astfel de formaţiuni tumorale.

Foto 9

Foto10

Foto11

Referinţe 1. Goss RJ. Tumor-like growth of antlers în castrated fallow deer: an electron microscopic study. Scanning Microsc. 1990 Sep; 4(3):715-20; discussion 720-1.

2. Kierdorf U, Kierdorf H, Schultz M, Rolf HJ. Histological structure of antlers în castrated male fallow deer (Dama dama).Anat Rec A Discov Mol Cell Evol Biol.

2004 Dec;281(2):1352-62.

3. Munk BA, Garrison E, Clemons B, Keel MK. Antleroma în a free-ranging white-tailed deer (Odocoileus virginianus). Vet Pathol. 2015 Jan; 52(1):213-6.

4. Price JS, Allen S, Faucheux C, Althnaian T, Mount JG. Deer antlers: a zoological curiosity or the key to understanding organ regeneration în mammals? J Anat.

2005 Nov; 207(5): 603-18.

Foto12 59

relații publice

Strategia de PR - extras din Cursul Relații Publice 1. Cum să-ți faCi reClamă fără prea multe Costuri A ști să îți faci reclamă înseamnă să atragi atenția publicului tău țintă - în cazul dvoastră al proprietarilor de animale - prin orice mijloc de comunicare în masă astfel încât să obții fie un articol despre afacerea ta, fie un material video despre afacerea ta, fie un viral pe internet distribuit prin diverse site-uri de social media.

Ca să atragi atenția mass-media, trebuie să știi că există atenție pozitivă, și atenție negativă. Dacă un proprietar de animale recurge la un canal de informare - ziare, posturi tv - pentru a se plânge de serviciile tale - vei avea parte de publicitate negativă. Dacă unul din serviciile pe care le oferi sau una din intervențiile pe care le-ai făcut are ceva inedit, care trebuie spus, pentru informarea publicului - o nouă tehnică chirurgicală- o operație care nu s-a mai făcut până acum, un serviciu nou oferit proprietarilor de animale - castrări gratuite la cel de-al doilea câine deținut - sterilizări gratuite pentru pisici, toaletare gratuită pentru câini și pisici , abonamente anuale pentru animalele de companie. Dacă faci ceva care este inedit, actual, este de interes pentru publicul respectivului canal mass media, atunci cu siguranță vei atrage atenția presei, care va scrie/ publica materiale despre tine. Dacă faci ceva ilegal, imoral sau care aduce atingere principiilor după care se ghidează lumea, atunci din nou vei reuși să atragi atenția presei. De data aceasta însă, publicitatea va fi una negativă.

Studiu de caz - dr. Nicolae Bercaru expunere presă În 2010, dr. Nicolae Bercaru realiza prima operație de implantare a unui stimulator cardiac la un câine. Cazul, o noutate medicală veterinară în România a fost acoperit atât în presa scris, cât și de televiziune. http://stirileprotv.ro/stiri/eveniment/b oxi-primul-catel-din-romania-cu-stimulator-cardiac.html 60 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

http://adevarul.ro/news/bucuresti/cainel e - rob o cop - i es e - afara - d ata - z i 1_50bdee7c7c42d5a663d05ff7/index.html

Studiu de caz - medic veterinar malpraxis După nenumărate reușite în domeniul profesional, dr. Lucian Fodor de la clinica veterinară Happy Pet din Timișoara a ajuns în atenția presei din cauza unei plângeri de malpraxis. Cazul, preluat de presa centrală i-a adus medicului veterinar o atenție nedorită de niciunul din profesioniștii din medicina veterinară. http://adevarul.ro/locale/timisoara/veterinarul-s-a-ocupat-cainele-gica-hagiacuzat-malpraxis-moartea-unui-pisic-1_5 3306ec90d133766a830d8e6/index.html Deci, cum poți să te faci cunoscut în mass media?

Majoritatea persoanelor care au o afacere, nu neapărat un cabinet veterinar, ci orice tip de afacere trăiesc cu impresia, greșită de altfel, că pentru a reuși să apari în presă, să îți faci publicitatea gratuită și pozitivă pe deasupra- ai nevoie de cunoștințe serioase de marketing și relații publice. Nu este deloc adevărat.

Esența publicității constă în cronometrare, inventivitate și perseverență.

Trebuie să știi că va trebui să dai dovadă de un pic de creativitate pentru a transforma lucrurile care ție ți se par banale, în evenimente inedite, pentru ca presa să le găsească subiecte interesante.

Pentru a obține rezultatele pe care le doriți, trebuie să vă adresați publicațiilor/canalelor media potrivite. Trebuie, de asemenea, ca știrea sau evenimentul pe care doriți să îl promovați, să prezinte interes pentru cineva. Ca medici veterinari, desigur, veți spune că orice material de prevenție prezintă interes pentru proprietarii de animale. De acest lucru nu va trebui însă să îi convingeți pe ei, ci pe editorii de ziar sau redactorii șefi, care trebuie să își dea acordul cu privire la publicarea unui material scris/video despre știrea ta.

Majoritatea persoanelor care se

www.veterinarul.ro

ocupă de PR ca mod de viață vă vor spune că este greu, dacă nu imposibil, să te ocupi de imaginea ta, la modul profesionist și că publicitatea nu este pentru oricine, să și-o facă. Eu spun însă că nimeni, mai presus de tine nu va reuși să reprezinte mai bine afacerea pe care o ai în domeniul sănătății animalelor și că nimeni nu se va dedica, mai bine ca tine, creării unei imagini pozitive asupra ei.

Pasiunea cu care îți exerciți profesia, entuziasmul pe care îl ai în salvarea pacienților tăi sunt cele care stau în spatele poveștii tale de succes. Cum o vinzi? Nu delega puterea altora, educă-te să o faci singur, pentru că tu ești inima propriei tale afaceri. Trebuie să fii conștient că, pentru a obține rezultate în promovarea afacerii tale în mod gratuit în presă, va trebui să depui atât timp, cât și efort.

Cum poți să începi?

Poți începe prin a scrie pe o hârtie ce face afacerea ta deosebită de altele. Ce servicii oferi, ce servicii plănuiești să oferi, ce face afacerea ta pentru comunitatea în care îți desfășori activitatea și ce cazuri deosebite ai avut până acum. Dacă răspunsurile la aceste întrebări îți oferă o imagine de ansamblu perfectă asupra afacerii tale, atunci este timpul să te pui pe treabă.

Ia ziarele/revistele/săptămânalele din orașul tău la puricat și vezi care dintre ele obișnuiește să publice materiale educative pentru sănătatea populației. Fă o listă cu editorii publicațiilor respective, ia numele redactorilor șefi și realizeazăți o proprie bază de date cu persoane care pot lua decizia publicării unui material scris de tine. Acest lucru presupune, ca să lucrezi organizat, să treci într-un fișier excel câteva date precum: l Numele publicației l Tipul acesteia - Ziar/revistă/săptămânal l Acoperirea acestuia: local, regional, național l Numele persoanei responsabile de categoria sănătate: editor șef, șef departament, redactor șef l Adresa de contact a publicației: adresa de email a responsabilului sau adresa de email oficială a publicației.

l Numărul de telefon al redacției, ca apoi să poți face ”rost” de numărul de telefon al redactorului șef sau al editorului care se ocupă de departamentul de sănătate Pregătește unul, două, trei materiale, articole educative despre sănătatea animalelor de companie, necesitatea realizării unor proceduri precum vaccinarea, deparazitarea, microciparea, sterilizarea sau castrarea acestora și citește-le până ești convins că acestea au cap, mijloc și coadă.

Trimiterea materialului pentru publicare este ultima etapă pe care o poți controla.

Până atunci însă, ia-ți o dimineață liber de la activitățile de cabinet și pune mâna pe telefon și sună la publicațiile în care ți-ai dori să apari. Dacă nu ai făcut rost de numărul de telefon personal/de serviciu al redactorului șef, sună la numărul de telefon al redacției și cere să ți se facă legătura cu acesta. Dacă afacerea ta este una din provincie, acest lucru nu va fi unul greu de realizat. Dacă ești din capitală însă, trebuie să dai dovadă de ceva mai multă imaginație, să ajungi să fii pe paginile unui ziar de acoperire națională.

Dacă ai reușit să ajungi la redactorul șef, spune-i cine ești, ce cabinet deții și spune că ai dori să deschizi o cale de colaborare cu ziarul respectiv. Că ți-ar plăcea să scrii, săptămânal sau lunar, cum îți convine mai bine, un articol legat de sănătatea animalelor, cu teme stabilite de comun acord. Cere-i o adresă de email și roagă-l să se uite pe unul, două, materiale din cele

propuse de tine, pentru a-și forma o părere. Fii pregătit pentru refuzuri. Orice profesionist știe că acest lucru face parte din meserie de a te „vinde”. Nu lua refuzurile în serios și încheie conversația cu persoana pe care ai abordat-o în mod deschis, lăsând loc unei viitoare colaborări, exprimându-ți disponibilitatea pentru a apărea în presă, fără a insista.

Continuă însă să trimiți, periodic articole pe acea adresă de email, de interes pentru proprietarii de animale, chiar dacă nu primești un DA din prima.

Majoritatea redactorilor șefi de la ziarele locale vor fi deschiși unor colaborări viitoare, dacă le sunt trimise materiale, scurte, fără limbaj specific, care se adresează persoanelor din orașul dvoastră.

Scriitura materialului este esențială și uneori decisivă pentru publicarea/nepublicarea unui material trimis de tine în orice publicație locală. Sunt câteva reguli simple pe care trebuie să le urmezi, ca să ai un articol scris corect, gata pentru a fi publicat.

Înainte de a scrie un articol - de știut 1. Cui de adresezi În primul rând, atunci când te așezi în fața foii de scris, trebuie să știi care este publicul căruia tu te adresezi. Dacă scrii pentru un ziar sau o revistă locală sau de interes general, atunci stilul de scris trebuie să fie adecvat audienței tale.

Dacă vei publica un articol într-o revistă sau pe un website de specialitate, atunci limbajul trebuie să fie unul științific.

2. Care sunt necesitățile cititorilor tăi Ce trebuie cititorii tăi să știe? Cum se potrivesc cunoștințele tale cu informația de care aceștia au nevoie? Răspunsurile la aceste două întrebări îți vor aduce suficiente subiecte pe care poți să le abordezi în articole. Caută și citește apoi articole scrise de alte persoane pe aceeași temă pentru a vedea metodele lor de abordare a subiectului și modalitatea lor de a scrie.

3. Fii unic Dacă scrii un articol despre un subiect pe care l-au mai abordat și alte persoane, fii unic în abordarea subiectului.

Subiectul ales de tine trebuie să fie în stare să atragă cititorii, care să înțeleagă că informația vine de la un specialist și să caute să te mai citească. Încearcă să abordezi subiectul ales într-o manieră unică.

Exemplu Dacă alți colegi medici veterinari au ales să descrie o boală prin cuvinte, tu caută să folosești mai multe poze. Dacă nu este suficient, adaugă un material video articolului tău, pe care să îl poată publica editorii ziarului pe website-ului publicației.

61

4. Alege subiecte care te pasionează

CUM SCRII ARTICOLUL

Atunci când alegi un subiect pe care dorești să îl abordezi într-un articol, fă-l să fie unul la care te pricepi și unul care te pasionează. Entuziasmul tău se va resimți în scris iar cititorii tăi ar putea înțelege astfel de ce este important un anumit comportament preventiv legat de animalul lor de companie.

După ce ai realizat toate etapele de mai sus, ești pregătit să începi să așterni informația într-un articol. Sunt câteva reguli și termeni de bază pe care trebuie le le știi, așa că le prezint mai jos:

1. Fii clar 5. Documentează-te Fie că îi dai o căutare pe internet, pe website-uri de specialitate, fie că documentarea o faci din materialele scrise pe care le ai la dispoziție în propria ta bibliotecă de medicină veterinară, atunci când publici un articol, nu vrei să fii luat pe nepregătite de eventualele întrebări ce decurg din el. Nu te baza pe informațiile publicate pe website-uri de către „nespecialiști”. De regulă acestea sunt copiate sau traduse din surse care nu sunt întotdeauna corecte.

Caută material de informare direct de la ”sursă”, nu de la intermediari.

6. Găsește date statistice Este greu să găsești date statistice cu privire la diferite afecțiuni în România, dar le poți găsi pe website-uri ce aparțin unor publicații din străinătate. Cercetarea în afară este la mare rang iar datele statistice susțin uneori mai bine ideea pe care vrei să o dezvolți, decât orice altă metodă.

7. Pune poze Ideal este ca pozele să fie făcute de tine în cabinet, după ce ai luat acordul proprietarului animalului de companie ce ți-e pacient, pentru o eventuală publicare. Proprietarul de animale se va simți mândru că prietenul necuvântător poate să ajungă vedetă, iar tu ai material propriu, mai valoros decât orice poză „furată” de pe internet.

8. Decide lungimea articolului Dacă te-ai documentat cu privire la articol, ai adunat mai multe date statistice și ai și poze pentru exemplificare, atunci trebuie să știi care este lungimea permisă de articol. Dacă este o revistă de specialitate, atunci lungimea articolului este dictată de politica editorială a acesteia. Dacă vei publica un articol pentru proprietarii de animale, într-un ziar sau o revistă locală, atunci urmărește care este lungimea articolelor asemănătoare publicate până acum în paginile acesteia și asigură-te știi cât anume ai de scris, în număr de caractere.

62 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

Ca să atragi cititorul, ideea pe cae o abordezi, stilul și maniera de scris, toate trebuie să fie clare. Ideal ar fi ca, atunci când vă așezați în fața calculatorului, să nu existe elemente perturbatoare gen: telefon, email, televizor deschis, ci să fiți doar dvoastră și documentul. Claritatea este un „must” pentru articolele de presă, deoarece ziarele și revistele sunt citite adesea în locuri aglomerate și gălăgioase, de către oameni care fac și alte lucruri în timp ce citesc.

2. Începe articolul cu un rezumat Fă un scurt rezumat al articolului, întro frază care să conțină informații de natură să capteze cititorul. Așa numitul „șapou” trebuie să fie un text de sine stătător, ca un promo al articolului ce urmează, care are un paragraf, maxim două.

3. Cititorul nu cunoaște subiectul Nu porniți de la ideea că cititorii ar cunoaște deja subiectul pe care îl abordați sau că l-ar cunoaște în amănunt.

Dumneavoastră, ca medic veterinar, aveți pregătire de șase ani în facultate și ani de experiență și pregătire continuă în spate. Nici unul din cititorii dvoastră nu are backgroundul dvoastră de informații, așa că trebuie să fiți convins că abordați subiectul pe înțelesul tuturor.

4. Explicați termenii de specialitate Este greu să scrii un articol despre o anumită afecțiune și să fii și înțeles de către proprietarii de animale care nu sunt experți în medicină veterinară. De aceea, de preferat ar fi ca termenii de specialitate pe care îi folosiți să îi explicați pe înțelesul tuturor.

5. Încercați să evitați clișeele Cuvintele sau frazele familiare, prea familiare sunt o problemă la redactarea articolelor pentru presă. Clișeele trebuie înlocuite cu un limbaj proaspăt, lipsit de ambiguități, care nu lasă loc interpretărilor. Mesajul trebuie transmis simplu și clar, pentru a putea fi înțeles corect.

www.veterinarul.ro

6. Feriți-vă de automatisme Evitați să folosiți adjective, cuvintele acelea care descriu în exces anumite stări sau anumite situații. De regulă, acestea fac imposibilă relatarea cu acuratețe a subiectului ales de dvoastră.

7. Atenție la cuvintele și frazele „în trend” Adesea, anumite situații mediatizate excesiv de către ziare și televiziune au „prostul” obicei de a ne lăsa implantate anumite cuvinte pe care le folosim fără a ne da seama. Nu de mult am auzit „succesuri” folosit de o persoană în mod evident greșit.

8. Elimină cuvintele sau frazele de prisos Orice publicație serioasă se bazează pe un principiu simplu. Concentrează maximum de informație în minumum de cuvinte, acesta este una din poruncile jurnalismului modern.

9. Scrie lizibil Lizibilitatea este determinată de patru elemente. l Numărul de cuvinte dintr-o frază l Simplitatea l Alegerea corectă a cuvintelor l Construcția logică a articolului

10. După ce ați terminat de scris textul, editați-l Este greu să editezi textul cu detașarea necesară pentru a observa cât mai multe din inadvertențele lui. Un bun editor, încearcă să vadă: l repetițiile l cuvintele nepotrivite: inadecvate, prea slabe, prea tari l formele neîngrijite ale unor grafii l topica - adică ordinea cuvintelor din sintagme, a părților de propoziție în propoziții și a propozițiilor în fraze l pleonasmele - adică folosirea mai multor cuvinte decât sunt necesare pentru exprimatrea unei idei: de exemplu: m-am întors înapoi, vă rugăm să avansați înainte, coboară jos, urcă sus, hepatită la ficat, dar însă etc l locurile comune Sfat: Dacă aveți cel mai mic dubiu despre sensul unui cuvânt, folosiți dicționarul. Așa cum informația pe care o prezentați trebuie să aibă mai multe surse, așa și cuvintele trebuie verificate pentru o folosire corectă.

CUM ALEGI UN TITLU Abia după ce l-ați citit recitit și răscitit un text, alegeți un titlu. Niciodată titlul nu se alege înainte de redactarea unui text. Motivul este logic. Titlul trebuie să promoveze textul. Or, dacă textul nu există, nu avem ce promova, corect?!

1. Prima regulă este să evitați titlurile prea lungi sau prea scurte. Unii spun că titlul ar trebui să conțină maxim 7 cuvinte. Trebuie să înțelegeți că titlurile lungi sunt obositoare iar cele prea scurte sunt de regulă, prea vagi.

2. Un titlu bun este un titlu clar, un titlu pe care îl înțelegi ușor, fără să depui efort și fără să existe riscul să fie interpretat greșit.

3. Nu creați așteptări false legate de articol și nici nu mințim în titlu. Dacă alegeți ”cum să menții pisica sănătoasă fără nici un efort” ca titlu, dar în articol menționați necesitatea a nenumărate vizite la medic, recomandați doar mâncarea super premium de la o anumită firmă sau tratamentele naturiste costisitoare, titlul, nu prea se potrivește în peisaj, corect?

Atunci când puneți un titlu care crează așteptări pe care articolul le dovedește a fi false, îți pierzi încrederea cititorilor tăi.

4. Nu folosiți în titluri cuvinte mai puțin cunoscute. Neologismele, cuvintele abstracte, termenii de specialitate au șanse mari să nu fie înțeleși de către cititori. De aceea, locul lor nu este în titlu.

5. Nu folosiți titlurile interogative.

Nimeni nu dorește să citească un text care întreabă cititorul ceva.

6. Încearcați să reduceți semnele de punctuație. Nu „încărcăm” titlurile cu puncte de suspensie, cu virgule folosite în exces, semne de exclamare sau alte semne.

EXEMPLE DE TEME PENTRU ARTICOLE Teme de interes pentru proprietarii de animale

1. Articole legate de sănătate Majoritatea proprietarilor de animale sunt interesați de sănătatea animalelor lor de companie și de posibilitățile pe care le au pentru a preveni diverse afecțiuni. Dacă consideri sănătatea orală importantă, scrie un articol despre necesitatea perierii regulate a dinților animalelor de companie.

Scrie un articol despre îngrijirea puilor de câine sau de pisică, sau mai bine, scrie despre importanța deparazitării interne și externe a companionilor noștri.

2. Articole legate de îngrijirea de bază Întotdeauna vor fi de interes subiecte precum îngrijirea blănii, despre nevoile de bază ale animalelor de companie, despre pericolele pe care trebuie să le ai în vedere atunci când ai un animal de companie în apartament, în curte, despre îngrijirea animalelor de companie în vârstă sau pe timp de vară/iarnă.

3. Articole legate de comportament Modul cum reacționează sau cum poate reacționa câinele sau pisica în anumite situații, precum cele când familia se întregește cu un nou membru, uman sau animal, despre lătratul excesiv al câinelui sau despre cum să dezobișnuiești câinele de anumite comportamente neplăcute, toate sunt posibile subiecte de articole.

4. Articole legate de dresajul câinelui Poate nu sunteți specialist în dresajul câinelui, dar știți noțiunile de bază ce stau la baza unui dresaj corect. De aceea, proprietarii de animale de companie pot afla direct de la dvoastră cum să îți dresezi câinele să își facă nevoile afară, cum să te asculte sau cum să efectueze câteva comenzi de bază. Surse de inspirație pentru astfel de articole găsiți pe internet, fără doar și poate.

5. Articole legate de tipurile de rasă de câini și de pisică Slavă domnului aici aveți subiecte la alegere pentru câte rase de câini și de pisici există, nu veți epuiza prea curând articolele legate de diferitele tipologii ale fiecărei rase, boli specifice ei și ce anume trebuie făcut pentru îngrijirea acestora.

Cursul poate fi parcurs în întregime pe platforma www.veterinarul.ro.

carte veterinară PRACTICAL VETERINARY DIAGNOSTIC IMAGING, 2ND EDITION Practical Veterinary Diagnostic Imaging este un ghid esențial și practic despre modalitățile variate de diagnosticare imagistică ce sunt folosite în practica veterinară. Sunt abordate subiecte despre principiile matematice și fizice de bază dar și despre echipamentele și metodele practice utilizate. De asemenea, sunt discutate și tehnicile radiografice utilizate atât la animalele mari cât și la cele mici.

Există un capitol separat dedicat ultrasunetelor și tehnicilor avansate de imagistică precum fluoroscopia, tomografia computerizată și rezonanța magnetică.

Cartea cuprinde, de asemenea, probleme legate de legislație și siguranță în contextul impactului lor în practica veterinară.

Conținând diagrame clare și fotografii, cartea oferă și puncte de revizuire și întrebări pentru auto-evaluare la fiecare capitol pentru a facilita studiul. Este un ghid ideal pentru studenți și asistenți veterinari calificați. Este, de asemenea, o referință pentru studenți și veterinari în practica uzuală care doresc un ghid de bază pentru radiografii și alte modalități de imagistică.

Caracteristici cheie: l Tot ce trebuie să știi despre imagistica de diagnostic în practica veterinară într-un limbaj accesibil; l Principiile de bază ale fizicii prezentate în termeni simpli; l Îmbunătățește tehnicile de poziționare cu sfaturi practice pentru cele mai

bune rezultate; Orientări clare cu privire la utilizarea imaginilor digitale pentru a îmbunătăți calitatea și a reduce dozele de radiații pentru pacienți; Site partener cu resurse adiționale (disponibil la www.wiley.com/go/easton/diagnosticimaging) Editura: Wiley-Blackwell Anul apariției: 2012 Nr pagini: 256

GRACEY’S MEAT HYGIENE, 11TH EDITION

ANESTHESIA AND ANALGESIA FOR VETERINARY TECHNICIANS Această carte este un ghid despre principiile administrării anesteziei la animale combinând informațiile esențiale și practice cu ilustrații remarcabile și cu o lizibilitate îmbunătățită. Anesthesia and Analgesia for Veterinary Technicians te pregătește pentru a administra anestezia cu informații privind pregătirea pacienților pre-anestezie, proceduri de inducție, monitorizarea semnelor vitale ale animalelor pe durata anesteziei și îngrijire post-operatorie. Autorii experți în domeniu John A. Thomas, DVM, și Phillip Lerche, BVSc PhD, Dipl ACVA includ și discuții despre acțiunile și efectele secundare ale agenților anestezici, psihologia respirației, a ritmului cardiac și a tensiunii arteriale, răspunsul de urgență, echipamentul de anestezie și tehnicile specializate.

Editura: Elsevier Anul apariției: 2010 Nr pagini: 432

64 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

www.veterinarul.ro

Gracey’s Meat Hygiene este referința definitivă pentru veterinarii ce lucrează în domeniu controlului igienei a cărnii. Această nouă ediție reflectă recentele schimbări semnificative în domeniul științei, legislației și a implementării practice a controlului igienei cărnii în UK, Europa și peste tot în lume de la ultima ediție ce a fost publicată în 1999.

Un excelent ghid practic pentru a-i învăța pe studenți despre igiena alimentară la animale, în plus față de bazele anatomiei alimentare, patologiei și boli. Cartea cuprinde capitole noi ce abordează subiecte ca preocuparea sporită atât a publicului cât și a inspectorilor sanitari privind bunăstarea animalelor și a protecției mediului înconjurător.

Caracteristici cheie: l Ediție nouă actualizată într-un design bogat în imagini color și ilustrații; l Include conținut nou privind inspecția igienei cărnii ce curprinde componentele sistemului de manangement al siguranței alimentare, precum și al controlului de sănătății și bunăstării animalelor din ferme; l O abordare practică privind sănătatea și siguranța în procesarea cărnii este descrisă prin identificarea pericolelor și explicarea modurilor de control; l Cu contribuții din partea experților veterinari și a celor din industrie, această ediție poate fi folosită atât ca ajutor în predarea studenților cât și ca o referință practică pentru veterinari și a tuturor operatorilor din sectorul alimentar.

Editura: Wiley Blackwell Anul apariției: 2015 Nr pagini: 352

Succes... să îți urmezi visele, muncind pentru ele Promovează imaginea medicului veterinar român prin intermediul unei emisuni televizate pe care o realizează, cu o mică echipă, de mai bine de un an. Succesul reprezintă pentru Violeta Simion satisfacțiile din activitatea pe care o desfășoară, atât în media cât și în mediul academic, dar și să descopere mereu noi provocări în profesia pe care a ales-o. Citiți un interviu marca Veterinarul cu doamna conferențiar universitar doctor Violeta Elena Simion.

Cum a fost începutul, care erau provocările unei profesii de practician veterinar în 1996?

Am fost prima generaţie de studenţi veterinari care au studiat ,,post-decembrist’’ ceea ce a fost cu siguranţă un plus, dincolo de neajunsurile vremii; cel mai mare, a fost cu siguranţă, lipsa accesului rapid la informaţie în general și la cea de specialitate în particular, așa cum nu se întâmplă astăzi. Mai concret spus, nu existau telefoane, abia apăruseră pagerele, iar de PC, internet, google… nici vorbă ! Exista însă multă emulaţie, sete de cunoaștere și o reală pasiune pentru această meserie frumoasă, de medic veterinar.

Dacă informaţiile despre animalele de rentă și patologia acestora erau la îndemână, pentru animalele de companie … era momentul în care abia se deschideau primele cabinete medicale în București! Am avut ocazia să lucrez încă din anul II într-un pet shopfarmacie, pionier și el în peisajul capitalei la aceea dată și am rămas fidelă acestui concept având ulterior, inclusiv propria firmă în acest domeniu.

Poate mai puţin academic spus, cea mai mare provocare a acelor ani consider că era ,,să știi chiar și ceea ce nu știai încă’’ despre ceea ce va trebui să aplici sau să tratezi și ce medicamente, în ce doze le poţi folosi astfel încât, la final, să ai un animal sănătos și un proprietar fericit.

Când ați început cariera de doctor medic veterinar și care au fost primele cazuri pe care le-ați avut de tratat ca medic?

M-am născut și am crescut într-o familie în care am avut de-a lungul anilor, cred că aproape toate speciile de animale: păsări de curte, porc, oaie, capră, vacă și cal precum și nelipsiţii ,,câinele și pisica’’ specifici unei gospodării. Primele tratamente, încă studentă fiind, au fost aplicate la animalele din curte, mai precis la oi; ulterior, cele mai multe provocări au fost evident către zona animalelor de companie; era momentul importurilor de broaște ţestoase de Florida, de exemplu și apăreau deseori afecţiuni datorate îngrijirii necorespunzătoare sau a unei alimentaţii neadecvate. Totodată, începeau să apară pe piaţa românească produsele comerciale pentru hrana animalelor și, practic cunoscând ,,de la zero’’ acest subiect, m-am orientat către acest segment al medicinii veterinare – alimentaţia animalelor.

La doar doi ani de la începutul carierei dumneavoastră ați început o activitate didactică. Când v-ați dat seama că vă interesează și o carieră în partea universitară? Cum a fost trecerea de la practician la cadru didactic?

Au fost chiar ceva mai puţin de doi ani, începând iniţial prin a asista la orele de curs și lucrări practice alături de profesor, la disciplina de Nutriţie și control sanitar veterinar al furajelor, așa cum se numea atunci; în 1998 am devenit preparator, apoi un an mai târziu asistent universitar și am mers câţiva ani în paralel, până în 2003,cu ambele cariere. Odată cu obţinerea titlului de șef de lucrări, din 2004 am ales să urmez doar cariera universitară întrucât timpul nu îmi mai permitea să le îndeplinesc 67

la fel de bine, pe amândouă. A urmat o școală doctorală și încă una postdoctorală în cadrul Institutului Naţional de Cercetări Economice ,,Costin Kiriţescu’’ al Academiei Române, obţinerea gradului de conferenţiar universitar și muncă de cercetare specifică activităţii didactice universitare.

A fost și este cu siguranţă ceea ce îmi doresc să fac, deși, în activitatea didactică satisfacţiile sunt cu totul altele, mai puţin vizibile, decât în practica veterinară.

Care au la început provocările noii cariere în domeniul universitar? Care sunt acum provocările unei astfel de activități?

Consider că cea mai mare provocare în domeniul universitar a fost și este cea de transmitere a unor valori, dincolo de informaţie.

O altă provocare, valabilă atunci dar și acum, să fii la zi cu informaţia, cu tehnologia și, dacă s-ar putea, chiar să deschizi drumuri!

Am avut satisfacţia formării și a practicării meseriei întrun mediu privat care, anul acesta împlinește 25 de ani de existenţă, iar acest avantaj a fost cu siguranţă unul important; la fel de adevărat însă, este și faptul că a venit ,,la pachet” cu unele dezavantaje – o societate românească care încă nu știe să funcţioneze în acest cadru peste care s-a suprapus o situaţie economică imprevizibilă și mai degrabă în declin decât înfloritoare.

Sunteți cadru universitar dar în același timp dedicați timp din timpul dvoastră liber pentru a promova, prin intermediul unei emisiuni televizate, profesia de medic veterinar. Cum a început acest proiect și care sunt provocările cărora a trebuit să le faceți față?

A fost unul dintre avantajele de care vorbeam mai devreme – apartenenţa la o universitate privată care a dezvoltat acest segment al educaţiei, inclusiv prin intermediul televiziunii. A face în ziua de astăzi o emisiune educativă, informativă este o mare provocare, chiar o ,,sinucidere’’ raportându-ne la ce cere piaţa sau mass-media în momentul de faţă. Emisiunea Academia Veterinară a împlinit peste 50 de ediţii și este dedicată în continuare, de mai bine de un an, aducerii în faţa telespectatorilor a unor aspecte interesante din activitatea medicilor veterinari și prezentării unor informaţii utile pentru crescătorii și iubitorii de animale. Nu în ultimul rând, formatul emisiunii a permis prezenţa unor oameni minunaţi, care sunt un exemplu în societate și mai presus, împărtășesc această pasiune pentru necuvântătoare, dincolo de profesia pe care o au și o fac cu o remarcabilă dăruire: Monica Davidescu, Paula Seling, Rita Mureșan, Raluca Aprodu, Steliana Sima, Valeria Arnăutu, Lidia Fecioru, Cristian Ţopescu, Dan Puric, Constantin Bălăceanu Stolnici, Ioan Gyuri Pascu, Andi Vasluianu. Mulţumesc pe această cale, încă odată, în numele

echipei, tuturor invitaţilor care ne-au onorat cu prezenţa; știm că nu le-a fost ușor să rupă din timpul lor pentru a ne fi alături – a fost nu doar o onoare, ci și o plăcere de a petrece clipe mi68 Veterinarul

n

nr. 26 și 27

n

www.veterinarul.ro

nunate, împreună. Nu abordăm subiecte ,,care vând’’, încercăm să păstrăm calitatea informaţiei și totodată să supravieţuim pe piaţă.

De altfel, motto-ul emisiunii este ,,să iubim responsabil necuvântătoarele”, iar acest lucru spune tot. A face lucruri responsabile, serioase și cu un buget limitat, mai ales în mass-media, este cu siguranţă o provocare, nu doar pentru România.

Care parte din cariera dvoastră profesională vi se pare cea mai solicitantă? Care vi se pare că vine cu cele mai multe satisfacții?

Atunci când vrei să îţi faci corect meseria, nu ai cum să nu te implici, să nu fii solicitat și să nu muncești foarte mult; așa vin și satisfacţiile. În plan academic, satisfacţie înseamnă fiecare generaţie de medici veterinari care absolvă, bucuria lor de a practica acestă meserie și satisfacţia ta că o cărămidă mică din formarea lor ai zidit-o și tu; totodată, rezultatele din cercetare, satisfacţia că ai obţinut un rezultat plecând de la o idee, că poţi împărtăși cu alţi colegii din ţară și din afară această muncă, este o satisfacţie.

Ca realizator TV, aș exprima satisfacţia prin faptul că pot arăta și prezenta telespectorilor, rezultate foarte frumoase și nu doar de senzaţie, din activitatea colegilor mei, însă necunoscute decât de către câţiva; de asemenea, satisfacţia că odată preluată informaţia audio-video brută, reușești cu ajutorul echipei – mică în cazul nostru – să predai un material frumos, valoros și competitiv pe piaţă. În general, aflăm doar ca ,,știri’’ despre o boală nou apărută la animale, ce s-a mai găsit la un control prin pieţe sau ce s-a mai întâmplat cu căţelul vreunei vedete; la Academia Veterinară avem o oră întreagă, săptămânal, dedicată mediatizării responsabile a acestei profesii.

Cum definiți succesul din perspectiva dvoastră?

Foarte pe scurt spus: să am încă satisfacţii în activitate, să descopăr încă noi provocări și să am sentimentul clar că nu aș face altceva - acestea consider că definesc pentru mine, succesul.

Vă considerați un medic veterinar de succes?

Pentru că vorbim la secţiunea succes, pot să afirm fără rezerve că am fost o generaţie de succes. Etica, pregătirea continuă și pasiunea vor face parte totdeauna din ,,fișa postului’’ de medic veterinar în primul rând și apoi de cadru didactic universitar, în ceea ce mă privește. Mai știu iarăși că poţi să obţii lucruri și să ai satisfacţii în această meserie dacă îţi urmezi visele, muncind pentru ele și crezând în împlinirea lor.

Dacă ar fi să o luați de la capăt, ce ați face la fel? Ce ați schimba?

Nu aș schimba nimic, aș face același lucru beneficiind în schimb de oportunităţile zilei de azi – tehnologia, accesul la informaţie și globalizarea.

Care este primul lucru pe care ați dori să îl știe un medic veterinar proaspăt ieșit din facultate? Care ar fi cele 5 "reguli" fundamentale pe care ar trebui să le știe atunci când se gândește să deschidă un cabinet?

Pentru un proaspăt absolvent – să știe clar că și-a dorit această meserie și că asta va face; ar fi bine ca acest lucru să îl știe încă din primul an ! Ulterior, după absolvire, în funcţie de unde va lucra – avem, ca meserie avantajul unei palete largi de profesare – să respecte Codul de deontologie profesională, să se pregătească continuu și să fie conștient că a fi medic veterinar înseamnă nu doar sănătatea animalelor ci și a omului. Cred că cele 3 reguli sunt suficiente !

IulIa Crețu

69

Talon de Abonare Suntem o organizație independentă, non-profit și liberi să inovăm fără compromisuri

Acumulează 30 puncte în Sistemul Național de Educație Continuă astfel: 15 puncte din abonarea la Revista Veterinarul Știință și Practică + 15 puncte din abonarea la Revista Veterinarul Business.

AVANTAJE MAXIME: 1. 8 reviste, la abonamentul pe un an pentru Revista Veterinarul Știință și Practică 2. 4 reviste interactive, la abonamentul pe un an pentru Revista Veterinarul Business.

3. primești Unicul Catalog INDEX VETERINAR în format CD 4. Accesul GRATUIT pentru abonați la unele CURSURI organizate online pe veterinarul.ro. sau participarea la cursuri cu prețuri speciale pentru abonați.

5. Conexiunea și partajarea de informații veterinare cu peste 2500 de medici veterinari, in Clubul Veterinarul - componenta socialmedia a secțiunii online a revistei www.veterinarul.ro.

6. Accesul la peste 3000 de articole indexate și catalogate pe specii, specializări și cuvinte cheie publicate pe www.veterinarul.ro.

7. Posibilitatea de a-ți prezenta afacerea veterinară în Directorul Veterinar cu informații complete, imagini, text și film, alături de

peste 2500 de cabinete medicale veterinare.

8. Realizare website profesional, cărți de vizită sau materiale promoționale, suportând doar costurile de hosting sau de tipărire.

9. Primești 10 puncte SNEC la fiecare articol publicat pe www.veterinarul.ro și 20 puncte la fiecare articol publicat in REVISTA ediția tipărită.

10. Accesul la Veterinarul TV, program de marketing profesional doar pentru abonați - instalare gratuită în cabinet a unui monitor pe care rulează filme pentru proprietarii de animale. (ofertă valabilă în limita stocului disponibil).

11. Vei fi conectat permanent la informația veterinară de ultimă oră primind prin serviciul de Newsletter săptămânal sau ori de câte ori este nevoie informații proaspete iar prin serviciul de Vet Alert vei primi prin sms cele mai fierbinți informații necesare în practică.

12. Partener în programul SENSA, care vă pune în directă legătură cu proprietarii de animale, prin serviciul de asistență și suport pentru aceștia pe veterinarul.ro.

Colecția Veterinarul la zi:

Veterinarul - Știință și Practică

CUM POT SĂ MĂ ABONEZ LA REVISTELE:

Sună sau trimite SMS la

și

Veterinarul Business

0733.96.90.91

între orele 09:00 - 17:00 și primești asistență telefonică gratuită de la personal specializat în relații publice pentru a alege cel mai bun plan de abonare și pentru a beneficia de toate avantajele abonării

cursurile veterinarul.ro 29 cursuri acreditate

animalede rentă

animaledecompanie

1. Identificarea și diagnosticarea șchiopăturii; 2. Principalele afecțiuni podale la bovine; 3. Consultația cabalinelor partea I-a ; 4. Operația de cezariană la capră în condiții de teren; 5. Operația cezariană la oaie în condiții de teren; 6. Operația cezariană la scroafă în condiții de teren; 7. Operația cezariană la vacă în condiții de teren; 8 . Afecţiuni ale capsulei onglonului asociate cu laminita; 9. Curs Ovariectomia la scroafă; 10. Ajustarea ongloanelor; 11. Tetanosul la cabaline și suine; 12. Ecografia la iapă; 13. Ecografie vacă; 14 Însămânțarea artificială; 15. Castrare armăsar; 16. Trichineloza

1. Operația cezariană la carnivorele domestice; 2. Cardiologie 1 noțiuni introductive; 3. Principiile glucocorticoterapiei la câine și pisică; 4. Anestezia la animalele sălbatice; 5. Răspunsul imun; 6. Inflamația; 7. Stările de hipersensibilitate 1; 8. Stările de hipersensibilitate curs 2 ; 9. Ovariohisterectomia la cățea; 10. Stomatologie

business

1. Curs Managementul veterinar pentru Start Up; 2. Marketingul în cabinetele medicale veterinare; 3. Relatii Publice - abordări creative 71 Veterinarul

n

Cursuri online acreditate de către CMVRO cu test final de 10 puncte SNEC. nr. 24 și 25 n www.veterinarul.ro Detalii pe www.veterinarul.ro, meniul cursuri sau la telefon 0733.96.90.91