Cum văd românii, astăzi, Holocaustul?

Profesor: Victor Gabriel Osăceanu Școala Gimnazială "Zaharia Stancu", Roșiorii de Vede, Teleorman

Cum văd astăzi românii Holocaustul? Cunosc românii despre ce este vorba și dacă da care este optica societății românești față de acest adevărat stigmat al istoriei omenirii? A existat un Holocaust românesc? Asupra cui apasă responsabilitatea pentru acest genocid? Care este opinia societății românești contemporane despre conducătorii țării de atunci, despre factorii responsabili sau nu în politica față de comunitatea evreiească a acelor timpuri? Ce atitudine și opinie au românii față de poporul evreu și statul Israel? De unde se informează românii? Sunt întrebări destul de delicate care, alături de altele, au făcut obiectul unor sondaje de opinie ale ultimilor ani, realizate de cunoscutul Institut Național pentru Studierea Holocaustului din România, "Elie Wiesel".

Pe baza acestor sondaje, urmărind aceste criterii, desigur, destul de pertinente, mi-am propus să realizez un studiu analitic și comparativ, pe baza căruia să se poată trage concluzii cât mai apropiate de adevăr. Am luat în calcul ultimele trei sondaje de opinie, ale ultimilor ani care relevă pulsul concret al momentului actual în raport cu această chestiune.

A. Sondajul Kantar TNS din mai-iunie 2015

a. Cu privire la viziunea românilor față de evrei în general și față de statul evreu, Israel, s-a scos la iveală faptul că românii percep pe evrei mai curând neutru, în mod echidistant, pentru peste jumătate dintre respondenți nefiind nici o problemă, dar nici un avantaj pentru România. Totuși, în parte s-a apreciat că această minoritate din România de astăzi aduce și beneficii României, 17% dintre respondenți apreciind că evreii au o contribuție folositoare în anumite regiuni și ocupații, iar 11% declarând ca această minoritate este o resursă valoroasă pentru țara noastră. Circa două treimi dintre respondenți sunt de acord că evreii au o relație bună cu restul populației, au multe personalități în diferite domenii și au multă influență pe plan internațional. Acest ultim punct este cel care întrunește și opinii mai puternice, în sensul că 34% dintre persoanele intervievate sunt total de acord că evreii au multă influență pe plan internațional.O tendință de dezacord clar se înregistrează în raport cu faptul că evreii acționează pentru destabilizarea societății în care trăiesc. Evaluarea gradului de implicare a evreilor în instaurarea comunismului în România relevă o pondere mare a lipsei de opinie cu privire la aspectul evaluat. În ceea ce privește atitudinea față de statul Israel, acesta are o imagine destul de slab conturată, în apropierea unui punct de neutralitate, ceea ce face ca părerile respondenților să fie împărțite. Uneori statul Israel este negativ perceput, ca un stat care generează instabilitate în zonă, asocierea cu această caracteristică fiind indicată de 23% dintre respondenți, dar diferența față de media răspunsurilor nu este semnificativă din punct de vedere statistic.Rezultatele studiului arată că oamenii consideră că statul Israel are relații bune cu România, trei sferturi din persoanele intervievate menționând acest lucru. Atitudinea pozitivă este întărită și de faptul că 70% dintre respondenți cred că România ar trebui să strângă relațiile cu Israel. b. În ceea ce privește Holocaustul, cei mai mulți dintre respondenți declară că au auzit despre Holocaust (73%), dar acest lucru variază în funcție de nivelul de educație și de mediul de rezidență (crește o dată cu nivelul de educație, iar cea mai slabă cunoaștere se înregistrează în mediul rural). Dintre persoanele care au declarat că au auzit despre Holocaust, majoritatea definesc acest termen spontan ca fiind “Exterminarea evreilor în perioada celui de-al doilea Război Mondial” (78%). Următoarele semnificații pe care oamenii le asociază cu Holocaustul sunt: “Lagăre de concentrare naziste” (59%), “Camere de gazare” (46%) și “Deportări în masă” (40%). Holocaustul este localizat de marea majoritate a respondenților în Germania (73%); totuși, aproape jumătate dintre cei intervievați sunt de acord ca Holocaustul a avut loc și în alte țări din Europa (49%). Aproximativ un sfert dintre persoanele intervievate sunt de acord că Holocaustul a avut loc și în România. Dacă ne raportăm la persoanele care au auzit de Holocaust, ponderea celor care știu că Holocaustul a avut loc și în România crește la 34%. În rândul persoanelor care știu că Holocaustul a avut loc în România, Holocaustul este asociat în principal cu ”Deportarea evreilor în lagăre controlate de Germania nazistă” (80%), acțiuneurmată ca pondere de “Exproprierea bunurilor și evacuarea forțată din locuințe” (49%) și “Execuții în masă ale evreilor” (47%). c. Cât despre despre factorii responsabili pentru Holocaust, Germania nazistă este considerată ca fiind principalul responsabil pentru declanșarea Holocaustului în România (69%), urmată la mare distanță de Guvernul Antonescu (19%). Per ansamblu, atunci când sunt menționați toți factorii

responsabili, Germania nazistă este considerată ca factor responsabil de către 86% dintre respondenți, iar Guvernul Antonescu de peste jumătate dintre aceștia, urmat de URSS cu 15%. Dacă ne raportăm doar la factorii interni, principalii responsabili indicați sunt Mișcarea Legionară (57%) și Ion Antonescu – în calitate de conducător al statului (54%). De remarcat că există o asociere puternică între Mișcarea Legionară și Holocaust, 29% dintre respondenți considerând că această organizație a fost în totalitate responsabilă de Holocaustul din România. La polul opus, Regele Mihai este cel mai puțin asociat cu factorii responsabili pentru Holocaust. Despre imaginea Mareșalului Ion Antonescu, mai mult de o treime dintre respondenți nu pot face aprecieri asupra personalității sale ceea ce indică o slabă cunoaștere a activității acestuia, precum și a evenimentelor care au avut loc în perioada respectivă. Ion Antonescu este apreciat de unii dintre respondenți ca “mare patriot” (54%) și “mare strateg” (52%). 42% dintre cei intervievați sunt de părere că a luptat împotriva comunismului. În cazul asumpțiilor că Ion Antonescu “a fost un lider democrat” și că “a reîntregit România Mare” procentul indică ponderi similare a acordului și dezacordului cu privire la aspectele evaluate. Faptul că Ion Antonescu ar fi fost un “salvator al evreilor” întrunește doar 18% din opiniile pozitive, scorul indicând mai degrabă dezacordul cu acest aspect. Mareșalul Antonescu este considerat “responsabil pentru crime împotriva romilor” de 46% dintre persoanele intervievate. Deși perceput ca un dictator de 39% dintre respondenți, totuși nu se crede că el ar fi condus România la dezastru, evaluare confirmată și de procentul care indică dezacordul față de acest ultim aspect. În ceea ce privește cauzele care au stat la baza deciziei guvernului Antonescu, relația de subordonare față de Germania nazistă, dar și starea de război în care se afla țara sunt principalele cauze indicate de peste jumătate dintre respondenți. Singurul aspect legat de populația evreiască care ar fi putut duce la această decizie este asocierea cu mișcarea comunistă, factor menționat de aproape un sfert dintre cei chestionați. Percepții despre Mișcarea Legionară indică o pondere ridicată a lipsei de opinie sau a nonrăspunsurilor în ceea ce privește evaluarea acesteia. Mai mult de o treime dintre respondenți nu pot face aprecieri asupra organizației Mișcarea Legionară. Oamenii își amintesc în principal faptul că a fost responsabilă pentru crime împotriva unor oameni politici români (53%). Aproximativ jumătate dintre persoanele intervievate sunt de părere că Mișcarea Legionară a fost anticomunistă, în timp ce 46% cred că a fost fascistă. Mai mult, această organizație este percepută ca fiind teroristă de 37% dintre participanții la studiu. În raport cu evreii, Mișcarea Legionară este considerată responsabilă pentru crime împotriva evreilor de 39% dintre respondenți. Existența unor partide cu mesaj antisemit în România este semnalată de 22% dintre persoanele chestionate. Partidul România Mare este cel mai frecvent menționat ca având mesaje antisemite (49% dintre cei care au identificat o organizație politică cu acest tip de mesaje). De remarcat ponderea mare de non-răspunsuri (25%) înregistrate la această întrebare. d. În problema importanței Holocaustului în istorie și a amploarei negative ca eveniment, comparativ cu alte episoade violente din istoria României, Holocaustul este perceput ca fiind la fel de grav de aproximativ 40% dintre respondenți. Totuși, un procent de 15% consideră că evenimentele din timpul Holocaustului au fost mai grave decât crimele comise de maghiari împotriva românilor din Transilvania de Nord între 1940-1944, decât crimele și persecuțiile comise

de comuniști împotriva românilor între 1945-1989, dar și decât omorârea soldaților români de către soldații sovietici în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ca aspect particular, existența unei zile naționale de comemorare a Holocaustului în România este cunoscută de aproximativ un sfert dintre persoanele intervievate. Această pondere crește semnificativ în rândul persoanelor care au auzit de Holocaust. Dintre aceștia, doar 4 persoane au putut menționa data precisă pentru această zi de comemorare. Interesul în raport cu problema Holocaustului nu este deosebit de ridicat în rândul populației, doar 12% dintre respondenți declarându-se mult sau foarte mult interesați de acest subiect. Deși nivelul de interes declarat este scăzut, totuși, o pondere de 32% dintre cei intervievați consideră că în România se vorbește despre Holocaust mai puțin decât este necesar. Peste jumătate dintre persoanele intervievate consideră că pentru evrei Holocaustul din România este un prilej de comemorare a unor victime nevinovate. Părerile sunt împărțite atunci când vine vorba despre faptul că evreii se folosesc de Holocaustul din România ca să câștige bani (8%) sau să dobândească proprietăți (3%). Un dezacord evident este exprimat în raport cu faptul că ”Evreii se folosesc de Holocaust ca să șantajeze sau să denigreze România”, aproximativ 60% nefiind de acord cu aceste afirmații. e. Referitor la sursele de informare pentru cei care se arată interesați de problematica Holocaustului, principala constă în posturile românești de televiziune (58%), urmate de internet (23%) și de literatura de specialitate (16%). B. Sondajul Kantar TNS din septembrie - octombrie 2017 a. Evreii sunt percepuți mai degrabă neutru, aceștia nefiind nici o problemă, dar nici un avantaj pentru România. Deși, în opinia a 16% dintre români această minoritate aduce și beneficii României, există o scădere semnificativă a proporției persoanelor care consideră că evreii sunt o resursă valoroasă pentru țara noastră (8% față de 11% în 2015). Distanța socială mai mică în raport cu evreii rezultă din faptul că aceștia sunt acceptați în familie (15%), în grupul de prieteni (16%) sau ca vecini (16%), într-o măsură mai mare decât celelalte minorități. Similar cu 2015, aproximativ două treimi dintre respondenți consideră că românii sunt în relații bune cu evreii. De asemenea, 64% sunt de părere că această minoritate are multe personalități importante în diverse domenii. Totuși, a scăzut numărul de respondenți care susțin că evreii sunt o minoritate importantă pentru România și care ar conduce la progresul societății Creșteri semnificative se observă în ceea ce privește procentul de respondenți care cred că ar fi mai bine ca evreii să trăiască în țara lor. Cu toate acestea, în 2017, mai puțini români blamează evreii pentru instaurarea comunismului în România. Tendințe de acord puternic, într-un mod pozitiv, se întâlnesc în ceea ce privește faptul că evreii au multe personalități importante în diverse domenii și faptul că au o relație bună cu românii. O tendință de dezacord clar se observă în cazul afirmației ”Evreii acționează pentru destabilizarea societății în care trăiesc”, care întrunește dezacordul a peste jumătate din persoanele intervievate. Ușor dezacord se observă și în cazul sprijinului acordat de evrei pentru instaurarea comunismului în România. b. În ceea ce privește percepția despre Holocaust, mai mulți dintre respondenți declară că au auzit despre Holocaust (68%), însă procentul este în scădere față de 2015 (73%). Dacă un respondent a auzit sau nu despre Holocaust, variază în funcție de nivelul de educație și de mediul de rezidență

(crește o dată cu nivelul de educație). Dintre persoanele care au declarat că au auzit despre Holocaust, majoritatea asociază acest termen cu “Exterminarea evreilor în perioada celui de-al doilea Război Mondial” (61%). Următoarele semnificații pe care oamenii le asociază cu Holocaustul sunt: “Lagăre de concentrare naziste” (54%), “Camere de gazare” (40%) și “Deportări în masă” (39%). Topul acestor asocieri este neschimbat comparativ cu cel obținut în 2015. În afară de evrei, românii consideră că și romii sunt victime, aproape jumătate indicând că romii sunt cei care au suferit cel mai mult de pe urma Holocaustului. Majoritatea respondenților localizează Holocaustul în Germania (63%). 1 din 3 români cunosc faptul că Holocaustul a avut loc și în România, fiind cu 5 puncte procentuale mai mare față de 2015. Holocaustul din România este asociat mai ales cu deportarea evreilor în lagăre controlate de Germania (71%). Se observă și o creștere a procentului de respondenți care știu că evreii au fost deportați în Transnistria în perioada Holocaustului (38% față de 28% în 2015). Germania nazistă este considerată ca fiind principalul responsabil pentru declanșarea Holocaustului în România (55%), urmată la o distanță destul de mare de Guvernul Antonescu (22%). Atunci când sunt menționați toți factorii responsabili, Germania nazistă este considerată ca factor responsabil de către 77% dintre respondenți, iar Guvernul Antonescu de peste jumătate dintre aceștia (52%). c. Dacă ne raportăm la factorii care au declanșat și susținut Holocaustul în România, principalii responsabili indicați sunt Ion Antonescu (în calitate de conducător al statului - 54%) și guvernele României din perioada 1990-1994 (49%). În opinia respondenților, Regele Mihai are cea mai mică responsabilitate pentru Holocaustul din România, însă este percepută ca fiind semnificativ mai mare în 2017 (19% față de 6% în 2015). Aproximativ 2 din 5 respondenți nu pot face aprecieri asupra personalității Mareșalului Ion Antonescu, ceea ce indică o slabă cunoaștere a activității acestuia, precum și a evenimentelor care au avut loc în perioada respectivă. În 2017 a scăzut ponderea respondenților care consideră că Antonescu a fost patriot (44% față de 54% în 2015) și strateg (46% față de 52% în 2015). De altfel, românii nu sunt de părere că ar trebui reabilitat pentru faptele sale și nici nu i se asociază meritul de a fi întregit România Mare. Există un trend ascendent al persoanelor care consideră că Antonescu a avut un impact negativ asupra României și a fost un criminal de război și al evreilor. Politica antisemită a guvernului Antonescu este pusă majoritar în baza influenței Germaniei asupra guvernului. Așadar, deși per total predomină o opinie oarecum pozitivă despre Ion Antonescu, există o scădere semnificativă a evaluărilor pozitive. Față de 2015, mai mulți români îl condamnă pe Antonescu ca fiind un conducător slab, conducând România la dezastre. Rezultatele studiului indică o pondere ridicată a lipsei de opinie sau a non-răspunsurilor și în ceea ce privește evaluarea organizației Mișcarea Legionară, astfel că aproximativ 4 din 10 respondenți nu își pot exprima un punct de vedere. Despre Mișcarea Legionară oamenii își amintesc în principal, similar cu anul 2015, faptul că a fost responsabilă pentru crime împotriva unor oameni politici români (45%). 43% dintre persoanele intervievate sunt de părere că Mișcarea Legionară a fost anticomunistă (în scădere față de 2015). Mai mult, această organizație este percepută ca fiind teroristă de 37% dintre participanții la studiu. Mai mulți români decât în 2015 sunt total de acord cu faptul că Mișcarea Legionară a fost o organizație patriotică, creștină și democrată (+4 puncte

procentuale). În raport cu evreii, Mișcarea Legionară este considerată responsabilă pentru crime împotriva acestora de către 35% dintre respondenți. Existența unor partide cu mesaj antisemit în România este semnalată de un sfert dintre persoanele chestionate (în creștere față de 2015). UDMR (Uniunea Democratică a Maghiarilor din România) este cel mai frecvent menționat partid care ar avea mesaje antisemite (39% dintre cei care au identificat o organizație politică cu acest tip de mesaje). De remarcat ponderea mare de nonrăspunsuri (34%) înregistrate la această întrebare, ceea ce ar putea indica faptul că există o cunoaștere slabă a mesajelor partidelor politice. d. În ceea ce privește importanța și locul în istorie, în comparație cu alte episoade de acest gen din istoria României, Holocaustul este perceput ca fiind la fel de grav de aproximativ 2 din 5 respondenți, datele fiind asemănătoare cu cele obținute în 2015. Existența unei zile naționale de comemorare a Holocaustului în România este cunoscută de aproximativ un sfert dintre persoanele intervievate (23%). Această pondere crește semnificativ în rândul persoanelor care au auzit de Holocaust și mai ales în rândul celor care știu că Holocaustul s-a petrecut și în România. Dintre aceștia, 30 de persoane au menționat data precisă pentru această zi de comemorare. Interesul în raport cu problema Holocaustului este destul de scăzut în rândul populației adulte, doar 10% dintre respondenți declarându-se mult sau foarte mult interesați de acest subiect. Cu toate că nivelul de interes declarat este foarte scăzut, 1 din 3 români consideră că în România se vorbește despre Holocaust mai puțin decât este necesar. Peste jumătate dintre persoanele intervievate (57%) consideră că, pentru evrei, Holocaustul din România este un prilej de comemorare a unor victime nevinovate. Se observă creșteri în ceea ce privește opinia despre folosirea Holocaustului de către evrei pentru a câștiga bani și proprietăți. Cu toate acestea, sunt mai puțini români care consideră că evreii se folosesc de Holocaust pentru a șantaja și denigra România, comparativ cu 2015. e. Cât despre mijoacele de informare mass-media, deși televiziunea rămâne pe primul loc în topul surselor de informare cu privire la Holocaust, este în scădere cu 16% față de 2015 (42% față de 58% în 2015), pe când internetul a câștigat +11% (34% față de 23% în 2015).

C. Sondajul Kantar TNS din octombrie-noiembrie 2019

a. În ceea ce privește opinia față de evrei, 11% dintre respondenții români apreciază că evreii sunt o amenințare sau o problemă, iar pentru romi nivelul de respingere crește la 61%. Distanța socială negativă, măsurată prin acceptarea apropierii de minorități, este de 22% față de evrei. Astfel 7% au răspuns că evreii „nu ar trebui să vină în România” și 15% că evreii doar „să viziteze” această țară. Iar 21% vor ca ei „să trăiască în România”. Ceilalţi 57% acceptă o „apropiere” mai directă faţă de evrei. Față de romi, distanța se dublează, 30% răspund că nu ar trebui să vină în România și 11% doar să viziteze România. b. În privința Holocastului, sondajul arată că termenul este cunoscut de populația României, mai cu seamă în rândul persoanelor cu educație superioară și a celor rezidente în București și în mediul urban, iar cel mai slab grad de cunoaștere (notorietate) se înregistrează în rural. Deci în general, românii știu prea puține lucruri despre Holocaust. Cei mai mulți dintre respondenți declară că au

auzit despre Holocaust (76%), procent în creștere față de 2016 (68%). Dintre persoanele care au declarat că au auzit despre Holocaust, majoritatea asociază acest termen cu “Exterminarea evreilor în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial” (66%) și “Lagăre de concentrare naziste” (54%). Următoarele semnificații pe care oamenii le asociază cu Holocaustul sunt: “Camere de gazare” (40%) și “Deportări în masă” (39%). Topul acestor asocieri este neschimbat comparativ cu cel obținut în 2017 și 2015. În afară de evrei, românii consideră că și romii au fost victime, jumătate indicând că ei sunt cei care au suferit cel mai mult de pe urma Holocaustului. Majoritatea respondenţilor localizează Holocaustul în Germania (71%), o mare majoritate a auzit despre Auschwitz și ororile petrecute acolo. Însă când vine vorba despre istoria României lucrurile se schimbă dramatic, doar circa unul din patru români ştie că Holocaustul a avut loc şi în Romania și consideră că și evreii au avut parte de discriminare, deportare, exterminare, spoliere de bunuri etc., fiind cu 3 puncte procentuale mai mare față de 2017. Holocaustul din România este asociat mai ales cu deportarea romilor în Transnistria (49%). c. În privința responsabilității, lucrurile nu stau mai bine. Predomină aceeași prejudecată de decenii, respectiv externalizarea responsabilității. Astfel, din cei 28% care au informație despre Holocaustul din România, și la care facem referire în continuare, 69% consideră Germania principalul responsabil și numai 19%, regimul Ion Antonescu. În același registru se înscrie și identificarea acțiunilor care ar duce la Holocaust. Tot din acest grup de persoane, marea majoritate (80%) consideră că evreii români au fost duși în lagăre de concentrare ale Germaniei naziste. Numai 28%, în scădere față de 2017, amintesc deportările în Transnistria, acțiune care în realitate a fost de cea mai mare anvergură pentru distrugerea populației evreiești din România de după iunie 1941. La identificarea categoriilor de făptași, confuzia este de asemenea prezentă. Așa cum se menționează, dintre factorii interni, Mișcarea Legionară și Ion Antonescu, în calitate de conducător al statului, sunt principalii responsabili indicați, dar există o asociere mai puternică între legionari și Holocaust. În fapt situația este inversă: Ion Antonescu este marele responsabil, iar în perioada septembrie 1940-august 1944, după patru luni de guvernare, legionarii ies din scenă. d. Cât despre importanța fenomenului istoric, Holocaustul nu reprezintă o problemă de interes pentru cei intervievați. Numai 12% s-au declarat interesați. e. Sursele de informare sunt televiziunea (58%), internetul (23%), iar literatura de specialitate (16%) și școala (14%) se situează pe poziții slabe. Concluzii: Raportat la percepția din perioada de după Revoluția din 1989, și, în general dinainte de 2010, situația ultimilor ani este oarecum schimbată, fapt care reiese din paralela cu sondajele anterioare, De exemplu, la ultimul sondaj menționat, cel mai recent, din 2019, față de cel făcut în 2007, numărul celor care afirmă că au auzit despre Holocaust este în creștere cu 12%, la fel și numărul celor care știu că Holocaustul a avut loc și în România (în creștere cu 6%) Procentul celor care consideră Guvernul Antonescu responsabil pentru declanșarea Holocaustului în România este în creștere cu 8%, iar cel al persoanelor care atribuie responsabilitatea Germaniei naziste este în scădere cu 10%. Este drept, la modificarea viziunii față de această chestiune a Holocaustului evreiesc, care conduce la o situație mai apropiată de realitatea istorică, stă și propaganda informațională și

emoțională pe seama celor întâmplate atunci, prin învățământ, prin manifestările și simpozioanele tematice organizate și mai puțin prin mass-media. O altă concluzie, desprinsă din cifrele, din procentele prezentate, este aceea că nu se poate spune însă că viziunea de astăzi a românilor față de evrei și problema Holocaustului este una pozitivă, favorabilă, e drept niciuna prea rea. Există încă mentalități anitisemite, cum se observă. Practic, putem afirma că românii, în situații în care nu sunt implicați nu se apropie. Dacă se trezesc alături de evrei, în diverse conjuncturi de-a lungul vieții, stau lângă ei, dar nu caută neapărat să se apropie de ei. Există manifestări, este o situație care se poate transforma în anumite situații de criză în manifestări directe de antisemitism. Ce se întâmplă în spațiile de socializare și în spațiul online dovedește că în România sunt încă multe mesaje ale urii cu caracter antisemit. Sunt grupuri de Facebook care promovează ura față de evrei. În consecință, poate că nu este întâmplător că, recent, în Parlamentul României, s-a votat o lege care este împotriva manifestărilor de antisemitism din România și caută să le penalizeze, să le sancționeze. Pe o posibilă grilă a interpretărilor există cel puţin trei tipuri de discurs al memoriei circumscrise între negare şi recunoaştere a Holocaustului din România prin asumarea responsabilităţii: 1. memorizarea victimelor, 2. memoria necritică a Mişcării Legionare cu două subcategorii, eroizarea liderilor politici şi a militanţilor şi cea a elitei culturale extremiste şi 3. minimalizarea memoriei victimelor prin „etnicizarea” memoriei Holocaustului. Cu alte cuvinte, în concepția românilor, tragedia exterminării evreilor din România este oare o invenție? Acesta este unul dintre riscurile promovării unei memorii publice inversate sau a uneia deformate. Cazul limită îl reprezintă recunoaşterea în public, astăzi, a lui Ion Antonescu ca pe un model al conducătorului de stat. A treia categorie, deşi recunoaşte Holocaustul, victimele şi responsabilii, consideră că promovarea publică a memoriei este una proprie evreilor. Mai mult, etnicizarea memoriei ar favoriza mascarea unor aşa numite tare ale militanţilor impunerii memoriei Holocaustului, cum ar fi apetenţa pentru marxism, (neo)comunism şi alte derivate de stânga. Dar simbolistica memoriei Holocaustului este cu atât mai puternică cu cât este una instituţional statală. Pe de altă parte, elita culturală, cea academică sau cu vizibilitate media s-a poziţionat în favoarea promovării, fără bariere, a tot ce este sau consideră că este valoare spiritual naţională. Una dintre concluziile puternice ale sondajelor este orientarea românilor mai ales după valori civice conservatoare şi tradiţionale. Cu alte cuvinte, există încă la nivel de masă valori civice nemoderne, prejudecăţi xenofobe, etnice, rasiale sau acceptarea facilă a unor noi mituri lansate în postcomunism care departe de a stimula inhibă spiritul critic, participative ori solidarizarea pe considerente umaniste, etc. Aceste informații pot fi sursa primară pentru a înțelege unele reprezentări publice eroizante ale memoriei responsabililor de crime de război sau împotriva umanității. Unele opinii se opun în mod spontan discursului memorialistic al Holocaustului Neinformați, unii oamenii acceptă cu ușurință o simbolistică recuperatorie, care este însă unilaterală și reinventează personaje care, cel puțin etic, sau aflat în tabăra celor responsabili de discriminare, deportare, exterminare. De altfel, alături de evenimentul de la 23 august 1944, Holocaustul românesc rămâne unul dintre cele mai controversate