Iloaiei Bridge

În ziua de 30 iunie 1941, au plecat din Gara Iași două trenuri încărcate cu evrei care urmau să fie deportați. Acele trenuri au fost denumite ulterior "trenurile morții". Primul tren a plecat spre Călărași, parcurgând acest drum în șapte zile, iar cel de-al doilea a mers spre Podu Iloaiei, făcând până acolo opt ore. Al doilea tren a plecat spre Podu Iloaiei în dimineața zilei de 30 iunie 1941, pe la orele 5-6 dimineața. El avea 18 vagoane și transporta 1.902 evrei, în ultimul vagon aflându-se cadavrele a 80 de evrei care fuseseră împușcați, înjunghiați sau bătuți. Vagoanele de lemn erau mici și erau folosite pentru transportul materialelor de construcții. În fiecare vagon au fost înghesuiți peste 100 de evrei ieșeni. Deși distanța între Iași și Podu Iloaiei este de 23 km pe calea ferată, "trenul morții" a parcurs-o în opt ore. Condițiile în care a avut loc călătoria au fost inumane: evreii erau înghesuiți în vagoane strâmte, cu gemulețe de 25x60 cm închise cu obloane, căldura de afară era de peste 35 grade, iar oamenii nu au primit hrană și apă de băut, așezați pe marginea șinelor, iar a doua zi au fost aduși evreii supraviețuitori pentru a-i încărca pe morți în căruțe și a-i duce la cimitirul evreiesc din localitate unde au fost îngropați în gropi comune. Din cei 1.902 evrei care au plecat din Iași (conform raportului oficial), au ajuns la destinație doar 708. Sute de evrei au murit pe drum din cauza extenuării și deshidratării. Pentru a supraviețui, au trebuit să-și bea urina și transpirația stoarsă din haine. Cei care se prăbușeau mureau pentru că alții cădeau peste ei și nu se mai puteau ridica de jos. La Podu Iloaiei, când s-a oprit trenul și au trebuit să coboare, s-a constatat că majoritatea erau morți, iar cei care supraviețuiseră arătau ca niște cadavre vii. Cei care au scăpat cu viață au fost cazați la familiile evreiești din localitate. În timpul nopții au fost descărcate cadavrele din tren și au fost îngropate în gropi comune

Student-Mira Raluca Technological High School Costesti Coordinating teacher: Dragut Violeta

Podu Iloaiei is a city in Iași County, Moldova, Romania, consisting of the component localities of Budai and Podu Iloaiei and the villages of Cosițeni, Holm and Scobâlțeni. The city is located in the center of the county, on the banks of the Bahlui River, at the mouth of the Bahluieț River. It is crossed by the national road, which connects Iași with Roman. At Podu Iloaiei, from this road branch the county roads. The first leads north to Erbiceni, Belcești, Cotnari, Ceplenița, Scobinți and Sirețel. The second leads south to Popești and Mădârjac. The city is a small railway junction, with a station on the Pașcani-Iași railway, from this station a secondary line branching leading to Hârlău.

Three objectives from Podu Iloaiei are included in the list of historical monuments in Iași county as monuments of local interest, all being classified as architectural monuments located in the urban locality of residence: the church "Saint Nicholas" (1832), the hospital (former inn, 1830) and the train station. In June 1870, the Pașcani-Iași railway line was put into operation, built by concession by the Austrian concern Offenheim. The small fair Podul Iloaiei is located on this railway route, at a distance of 23 km from the city of Iași. At the end of the 19th century, a one-storey railway station was built at Podu Iloaiei. On June 30, 1941, Podu Iloaiei Station was the end of the route of a "death train". In the morning of that day, a freight train left Iasi with about 2,000 Jews from Iasi deported by the authorities, two thirds of them dying due to exhaustion and dehydration in the eight hours that the road lasted. Currently, the town of Podu Iloaiei is located on the railway line 606 (Iași - Târgu Frumos Pașcani), which has a length of 76 km. The distance of 23 km to Iasi is covered in a time of 25 minutes. On June 30, 1941, two trains loaded with Jews were about to be deported from Iași Station. Those trains were later called "death trains". The first train left for Călărași, traveling this road in seven days, and the second went to Podu Iloaiei, making it eight hours. The second train left for Podu Iloaiei on the morning of June 30, 1941, around 5-6 in the morning. It had 18 wagons and carried 1,902 Jews, the last wagon containing the bodies of 80 Jews who had been shot, stabbed or beaten. The wooden wagons were small and were used to transport construction materials. More than 100 Jews from Iași were crammed into each car. Although the distance between Iași and Podu Iloaiei is 23 km by rail, the "death train" traveled in eight hours. The conditions in which the trip took place were inhumane: the Jews were crammed into narrow wagons, with 25x60 cm gems closed with shutters, the heat outside was over 35 degrees, and people did not receive food and drinking water. Of the 1,902 Jews who left Iasi (according to the official report), only 708 reached their destination. Hundreds of Jews died on the road from exhaustion and dehydration. In order to survive, they had to drink their urine and sweat squeezed from their clothes. Those who collapsed died because others fell on them and could no longer get up. At Podu Iloaiei, when the train stopped and they had to get off, it was found that most of them were dead, and those who had survived looked like living corpses. Those who escaped alive were housed with local Jewish families.