Christus vincit, regnat ut imperat Revista parohiei greco-catolice CUGIR Anul IX, Nr. 87—88, Mai—Iunie 2011 Apare lunar 12 pagini - Se distribuie gratuit ÎN ACEST NUMĂR: Întâlnirea eparhială a Tineretului Greco-Catolic din Eparhia de Lugoj ................................................................. pag 1 Impresii IETC Lugoj 2011 ..................................................................................................................................... pag 3 Mesajul Papei pentru IETC .................................................................................................................................. pag 6 Exerciții spirituale ACRO, la Timișul de Sus ........................................................................................................ pag 10 Lecția fluturelui ..................................................................................................................................................... pag 12 Programul oficiilor religioase ................................................................................................................................ pag 12
Întâlnirea eparhială a Tineretului Greco-Catolic din Eparhia de Lugoj – ediția a XII-a – un scurt popas și am ajuns la ora dorită, la reședința episcopală. Acolo am fost primiți de reprezentanți Astru eparhial Lugoj, care au înregistrat participanții, le-au înmânat logoul întâlnirii și i-au înscris în grupuri, corespunzător vârstei. De asemenea, au fost stabiliți animatorii și moderatorii grupurilor de discuții, care aveau să se formeze mai târziu. Din partea parohiei Cugir, aproape 20 de tineri au participat la animarea și buna desfășurare a acestor grupuri de discuții, introduse în programul Zilei diecezane a tineretului doar de anul trecut. După primirea tututor participanților, am plecat în procesiune spre Catedrala greco-catolică unde aveam să participăm la Liturghia celebrată de PS Alexandru Mesian alături de preoții participanți. Predica Preasfințitului a fost axată pe mottoul Zilei Mondiale a Tineretului, care în anul acesta va avea loc la Madrid, în luna august și anume ”Înrădăcinați și întemeiați în Cristos, tari în credință”. De asemenea, PS Alexandru Mesian a amintit și de mesajul Papei cu ocazia acestei întâlniri mondiale, care ne îndeamnă să ne clădim viața pe o piatră de temelie, care este Cristos și să fim tari în credința noastră.
În data de 7.05.2011, la Lugoj, a avut loc a 12a întâlnire diecezană a tineretului greco-catolic din eparhia noastră. Au participat în jur de 170 tineri, din parohiile Lugoj, Timișoara, Arad, Reșița, Orăștie, Hunedoara, Petrișani, Izvin, Vulcan, Ohaba Forgaci, Valea Lungă, Șimand, Coștei și Sânandrei. Alături de acestea au fost și aproximativ 30 de tineri din parohia Cugir, care au participat alături de preotul paroh Viorel Codrea, care este și asistent spiritual Astru eparhial Lugoj. Pentru prima dată, în organizarea acestei zile s-a implicat semnificativ Astru, ca organzație de tineret, care propovăduiește apostolatul laic, sub supravegherea și în strânsă colaborare cu Biserica. Așadar, Astru eparhial Lugoj, a cărui președinte este domnișoara Anca Jurcuța, alături de Astru Cugir, care a ajutat la pregătirea a o parte din materialele pentru întâlnire, cu ajutorul părintelui Viorel Codrea și binecuvântarea Preasfințitului Alexandru Mesian au fost cei care șiau adus aportul pentru buna organizare a acestei întâlniri. Am plecat de la Cugir, sâmbătă, la ora 6:00, după cum stabiliserăm, pentru a ajunge la Lugoj în jurul orei 9:00. Călătoria a decurs bine, am făcut și 1
să îi facem să participe activ la aceste grupuri de discuții, să își spună părerea, să fie deschiși, scopul organizării acestor discuții nefiind doar unul informativ, ci mai ales formativ. Cu răbdarea grupurilor de copii am avut un pic de muncă, dar am adaptat momentele de discuții cu energia piticilor, leam intercalat cu momente de jocuri, cu multe exemple, pe înțelesul lor. Această parte a programului s-a încheiat cu expunerea în plen a concluziilor grupurilor de discuții ale tinerilor, iar pentru copii, finalul a fost marcat de dansuri și jocuri, de care s-au bucurat cel mai mult. După terminarea grupurilor de discuții, întâlnirea a continuat cu programul artistic și sportiv, prezentat de grupurile parohiale participante. I-am urmărit pe tinerii parohiei din Șimand, ansamblul popular ”Junii Șimandului”, coordonați de părintele Roman Dubeștean, care ne-au prezentat dansuri și muzică populară. Cu tinerii de la Lugoj, surorile
Acest mesaj poate fi esențial pentru orice tânăr la început de drum, confuz sau dezorientat care nu știe sau nu a descoperit cum să își înceapă viața, pe ce să se bazeze. Să pornim așadar la drum cu Cristos și să trăim bazându-ne mereu pe el, încredințându-I viața noastră. După participarea la Liturghia de la catedrală, ne-am întors, tot în procesiune, la reședința episcopală, unde am luat prânzul și am pus în ordine ultimele detalii referitoare la organizarea momentelor următoare. Participanții au fost împărțiți îm 12 grupuri, 6 de copii și 6 de tineri, numite după numele episcopilor și mărturisitorilor credinței grecocatolice: Valeriu Traian Frențiu, loan Bălan, Alexandru Rusu, luliu Hossu, Vasile Aftenie, Tit Liviu Chinezu, loan Suciu, Ioan Ploscaru, Ioan Dragomir, Iuliu Hirtea, Alexandru Todea și Ioan Chertes. Fiecare dintre cele 12 grupuri formate, împreună cu animatorii și moderatorii desemnați pentru fiecare grup s-au retras în curtea episcopiei pentru a discuta pe tema propusă și anume biografia episcopului sau mărturisitorului care dădea numele grupului și mesajul Papei pentru Ziua Mondială a Tineretului, respectiv mottoul acesteia ”Înrădăcinați și întemeiați în Cristos, tari în credință”. Cu grupurile de tineri a fost mai ușor, am încercat să explicăm potrivit vârstei lor, am încercat
baziliene au pregătit două scenete, atât cu copii, cât și cu tineri. De asemenea, un grup de tineri de la Hunedoara ne-au cântat, iar de la Cugir, 2 perechi de tineri, formate din Alexandru Codrea și Alina Pop, Marian Codrea și Daniela Peterlăcean au dansat pe ritmuri de cha-cha, tango și vals. În scurtele pauze dintre momente, reprezentanții Astru au avut grijă să facă cunoscut imnul Astru eparhial Lugoj, „Cuvinte avem de spus”. Programul artistic este mereu partea preferată a Preasfințitului Alexandru, dar în egală măsură, ne-a făcut plăcere tuturor. Ziua a fost încheiată cu un meci de fotbal la care au participat atât copiii, cât și animatorii sau o parte din preoți, iar pentru fete s-a organizat un meci de volei. Am plecat spre Cugir la finalul Zilei Diecezane a Tinerilor din eparhia de Lugoj, în jurul orei 17:00, dar am făcut un ”popas” la Deva, la o sală de bowling, spre marea plăcere a tinerilor. Neam terminat așadar călătoria și participarea la acest eveniment într-o atmosferă veselă, relaxantă. Am ajuns acasă în jurul orei 23:00, obosiți, dar bucuroși că am mai făcut ceva împreună. 2
încearcă să investească și să participe activ la formarea și creșterea noilor generații. Suntem recunoscători celor care au în vedere organizarea acestor tipuri de manifestare, de care tinerii, într-o societate care oferă atât de multe lucruri superficiale, sunt însetați. Mulțumim așadar celor care au organizat această întâlnire, mulțumim eparhiei de Lugoj, Preasfințitului și Astru Lugoj, atât pentru implicarea lor, cât și pentru faptul că ne-au dat și nouă ocazia de a participa activ în organizare, nu doar de a fi spectatori. Nu în ultimul rând, mulțumim părintelui Viorel Codrea care a fost alături de noi și alături pas cu pas la organizarea programului acestei zile. Sperăm ca ziua aceasta petrecută împreună să rămână în memoria noastră afectivă și să ajute la formarea temeliei vieții noastre, care să se formeze în jurul lui Cristos, după cum spune Evanghelia: „Înrădăcinați și întemeiați în Cristos, tari în credință” (Col 2, 7).
Pentru noi toți a fost o mare plăcere că am participat la Ziua Diecezană a tineretului grecocatolic din eparhia de Lugoj, alături de alți tineri, din alte eparhii. A fost încă o confirmare a identității noastre ca grup, atât a grupului de tineri de la Cugir, cât și la un nivel mai mare, a grupului de tineri din eparhia de Lugoj și de ce nu, a Bisericii noastre care
Impresii IETC Lugoj 20111 A fost prima oară când am participat la ZDT Lugoj, a fost totul frumos, dansurile populare mi-au plăcut în special, dar și cele moderne. Cred că un pic programul a fost dat peste cap, dar cu toate astea copiii erau fericiți deoarece își făcuseră noi prieteni, s-au jucat și au socializat împreuna. Cât despre noi animatorii, ne-am simțit bine cu copiii și cred că iam bucurat cu bansurile interpretate de noi. Felicitări organizatorilor și domnului părinte Codrea. În concluzie a fost o zi frumoasă și sper ca și la anul să pot participa. Daniel Cheța, 18 ani, Cugir că am luat parte și aștept cu nerăbdare anul următor. A fost o zi diecezană plăcută și mă bucur am Alexandru Codrea, 16 ani, Cugir luat parte la ea și anul acesta. .A fost o zi cu vreme frumoasă și asta ne-a permis să facem activitățile pe Anul acesta se împlineau 3 ani de când nu mai care le propussesem. Pentru prima oara am luat parte fusesem la Ziua Diecezană a Tinerilor din eparhia de ca animator la această zi diecezană. Mi-a plăcut Lugoj. Îmi era dor, așadar și mă bucur că am putut fi foarte mult mai ales că anul acesta am dansat alte prezentă. A fost o zi frumoasă, am avut noroc de genuri de dansuri cea ce i-a bucurat foarte mult pe soare, iar copiii au fost foarte drăguți, ca de obicei. Întotdeauna evenimentele de genul acesta îmi fac plăcere și mă motivează, atât pe mine, membră Astru, cât și pe mine, în general, ca tânără. Îmi pare bine că, mai mult decât în anii trecuți, Astru a avut șansa să se implice mai mult în organizarea acestui eveniment. Mai avem unele lucruri de îmbunătățit, dar importantă e disponibilitatea tinerilor de a se implica. Timpul și experiența animatorilor și a organizatorilor va rezolva celelalte aspecte, important e sa fim deschiși și doritori de face parte din acest tip de manifestări. Sper să am șansa de a fi acolo și anul viitor. toți cei care au luat parte la spectacol. Sunt bucuros Sorina Marcu, 23 ani, Cugir 3
Lugoj! Dincolo de mulțumirile mele, mă rog Bunului Dumnezeu să aibă grijă de ei și să îi răsplătească cu harurile Sale îmbelșugate! De asemenea, cred că a fost un lucru foarte bun faptul că am reușit să implicam deja la nivel de pregătire (dar și de participare) pe surorile baziliene (Sr. Laurenția și Sr. Valeria) și pe surorile de caritate din Lugoj (Sr. Tereza), care au o experiență vastă în lucrul cu tinerii și cu copiii. Sperăm la anul să reușim să-i motivăm și să-i implicăm și pe călugării Sf. Cruci! Implicarea preoților din eparhie ca moderatori la grupurile de discuții a fost un lucru foarte pozitiv. Unii dintre ei au mai fost activi și în anii precedenți (Mons. Pop Angelo Narcis, Pr. Lung Inocentiu, Pr. Oprișa Răzvan), dar alții au fost pentru prima dată (Pr. Prot. Ștefănescu Ilie Marian, Pr. Prot. On. Chișărău Ioan, Pr. Bulzan Leonard, Pr. Solomon Vasile, Pr. Neiconi Ovidiu, Pr. Taichiș Alin). Am citit
Chiar dacă după un drum destul de lung, am ajuns la Lugoj bucuroși, entuziasmați și nerăbdători a afla ce o să ne aducă ziua de sâmbătă. O noua experiență, aceea de a anima un grup de discuții, revederea unor vechi prieteni sau întâlnirea unor noi tineri care ne împărtășesc opiniile, participarea la Sf. Liturghie celebrată de PS Alexandru Mesian și cuvintele acestuia, jocurile și cântecele, programul artistic... toate acestea într-un loc drag nouă, tuturora, printre prieteni și într-o atmosferă destinsă, sub soarele care strălucea pe cer încălzindu-ne. Mi-a făcut plăcere să particip în acest an la ZDT, să ajut acolo unde a fost nevoie (fie tăind/lipind, fie ca animator în mijlocul tinerilor), să simt apartenența la un grup parohial, diecezan și, mai mult, să știu că noi toți suntem parte activă a Bisericii. Roxana Beca, 23 ani, Cugir Mi-a plăcut implicarea încă de la nivel de pregătire a ZDT a tinerilor de la Cugir (pregătirea afișului, a siglelor, etc.)! Mi-a plăcut foarte mult implicarea animatorilor cugireni la eveniment! M-a făcut să mă simt mândru de ei și că sunt parohul lor! Nu-i menționez aici cu numele (lista ar fi foarte lungă), dar doresc din inimă să le mulțumesc pentru tot ceea ce au făcut pentru ZDT, atât la Cugir, cât și la
pe chipul unora bucurie și satisfacție pentru munca pe care o făceau cu tinerii! Organizarea a fost foarte bună ! Pr. Viorel Gheorghe Codrea, 38 ani, Cugir O noua zi, una foarte importantă..."Ziua Diecezană a Tinerilor" din Lugoj. Deși nu am mai participat de mult la ZDT Lugoj, anul acesta mi-a făcut plăcere să fiu prezent la această întâlnire și ca animator. Deși timpul a trecut prea repede, noi am știut să prețuim fiecare secundă, alături de tineri, comunicând, dansând, cântând, dar nu în ultimul rând rugându-ne. Această întâlnire ne-a dat posibilitatea să ne unim, să ne cunoaștem mai bine și să ne dăm seama că toți avem ceva în comun și anume credința. M-am bucurat că am putut împărtăși niște gânduri unor copii, care erau gata să ne asculte și să învețe ceva din toate acestea. Sper ca la anul să fie la fel de frumos și să păstrăm legăturile formate. Florin Calica, 20 ani, Cugir 4
au primit....foarte bucuroși. A fost foarte frumos deoarece, deși am fost organizați...a trebuit să mai și improvizăm ...Am fost și acum câțiva ani și doresc să merg în continuare. Bianca Cîrnaț, 13 ani, Cugir Aceasta Zi Diecezană pentru mine a fost o nouă experiență în care mi-am făcut prieteni noi și m -am simțit foarte bine alături de ei. Ce mi-a placut cel mai mult a fost discuția pe grupuri unde Sr. Tereza ne-a povestit despre viata Epicopului Ioan Ploscaru și i-a făcut și pe cei mai timizi să se integreze în grup. A fost o experiență plăcuta la care Mereu o experienta care ne marchează pe toți, mi-ar plăcea să particip și în anii următori. în special pe mine..mi-a plăcut tare mult la această Daniela Peterlăcean, 16 ani, Cugir întâlnire chiar dacă vremea încerca să ne strice ziua, dar...n-a facut-o...faptul că am participat ca și Pentru mine a fost pentru prima dată când am animator la această întâlnire a fost ceva de neuitat, participat la ZDT și a fost foarte frumos. Și la anul părerea mea că acest lucru e un dar, să poți comunica cu siguranță voi merge deoarece a fost o zi frumoasă cu tinerii și să-i aduci pe calea cea dreapta...în ziua în care am avut ocazia să întâlnesc tinerii din de astăzi tinerii de rând au alte percepții în ceea ce celelalte dieceze. Felicitări organizatorilor!! privește întâlnirea cu Cristos, se retrag poate de Marius Aron, 21 ani, Cugir rușinea celorlalți care ii provoacă să nu meargă la biserică..noi însă în calitate de animatori, enoriași ai Particip de câteva ediții la această întâlnire bisericii încercăm să-i ajutam și pe ceilalți tineri să eparhială a tinerilor și în fiecare an parcă văd altfel deschidă larg porțile lui Cristos..ne bucurăm tare această zi. Cred că e normal datorită faptului că dacă mult când reușim acest lucru, noi împreună cu acum câțiva ani eram un tinerel care juca în scenete, părintele nostru căruia îi datorăm multe, părintele cânta cântece religioase, de vreo 2-3 ediții am trecut Viorel Codrea. în partea cealaltă, adică în partea organizatorilor, iar Adrian Pocan, 19 ani, Cugir lucrurile au luat o mică întorsătură, în sensul că responsabilitatea a crescut, iar munca e un pic mai ZDT de anul acesta a fost mai specială pentru mare…dar frumoasă. mine deoarece am participat și ca animator, nu doar Din punct de vedere organizatoric pot spune că ca participant . A fost o experiență plăcută care pe întâlnirea a ieșit bine, văzând părerile participanților, mine aș zice că m-a făcut să înțeleg mai multe cum au reacționat la ceea ce ai propus și bineînțeles lucruri care până acum nu le înțelegeam. Sper ca pe așteptând să vezi dacă vor mai veni la edițiile viitor să fie cât mai multe întâlniri de genul acesta, următoare. Personal m-am simțit bine, sper ca pentru că mulți tineri au de învățat din acestea, munca noastră să prindă roade, iar Domnul să deoarece nu toți merg la biserică și prin aceasta au reverse harul Lui peste noi ca să putem împărtăși cu ocazia să mai comunice cu Dumnezeu și nu numai. cei din jur cele învățate la această întâlnire. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că fac parte din grupul Sa ne vedem cu bine! tinerilor de la Cugir, cu asistentul spiritual pr. Viorel Costel Borhan, 22 ani, Lugoj Codrea. Mihai Cheța, 15 ani, Cugir Mi-a plăcut la ziua diecezană aproape totul, cu mici excepții, acestea fiind faptul că spre final s-a cam stricat vremea :( și că au fost prea multe grupe...și în fiecare grupă erau cam puțini copii. Miau placut dansurile și am rămas impresionat cand sora Valeria le povestea copiilor despre martiri și aceștia stăteau liniștiți și ascultau ce povestește sora...Pe viitor să aibă grijă la formarea grupelor. Ovidiu Mara, 18 ani, Cugir Am fost foarte impresionată de felul cum ne5
ce vorbeau despre Dumnezeu. Văzând acest lucru ma făcut să ma simt bucuroasă că am participat la aceasta Zi Diecezană și sper ca anul viitor să fie la fel de frumos și la fel de bine, mai ales ca am avut un organizator foarte bun în ceea ce face pentru noi și pentru biserica la care el este paroh. Alina Pop, 18 ani, Cugir Pentru mine a fost prima oară când participam la Ziua Diecezană a Tineretului, la Lugoj. Mi-au plăcut foarte mult activitățile cu tinerii, jocurile și grupurile de discuții, care s-au centrat pe viața episcopilor și mărturisitorilor credinței grecocatolice. Important a fost că eram împreună și toți copiii s-au bucurat de ziua aceasta. Sper să fiu prezent și anul viitor. Bogdan Glogovețan, 20 ani, Cugir
A fost pentru a doua oară când am participat la Ziua Diecezană, doar că anul acesta nu am fost doar participantă, ci ca animator. Anul acesta mi-au plăcut foarte mult grupurile de discuții unde vedeai o foarte mare fericire pe chipul participanților în timp
Mesajul Papei pentru IETC Mesajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea pentru Cea de-a XXVI-a Zi Mondială a Tineretului În orice epocă, şi în zilele noastre, numeroşi 16-21 august 2011 “Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în tineri simt dorinţa profundă ca relaţiile dintre credinţă” (cf. Col 2,7) persoane să fie trăite în adevăr şi în solidaritate. Dragi prieteni, Mă gândesc adesea la Ziua Mondială a Tineretului de la Sydney din anul 2008. Acolo am trăit o mare sărbătoare a credinţei, în timpul căreia Duhul lui Dumnezeu a acţionat cu forţă, creând o comuniune intensă între participanţi, veniţi din toate părţile lumii. Acea adunare, ca şi precedentele, a adus roade îmbelşugate în viaţa a numeroşi tineri şi a întregii Biserici. Acum, privirea noastră se îndreaptă spre apropiata Zi Mondială a Tineretului, care va avea loc la Madrid în august 2011. Deja în anul 1989, cu câteva luni înainte de căderea istorică a Zidului din Berlin, pelerinajul tinerilor a avut etapă în Spania, la Santiago de Compostella. Acum, întrun moment în care Europa are mare nevoie să-şi regăsească rădăcinile sale creştine, ne-am dat întâlnire la Madrid, cu tema: Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în credinţă (cf. Col 2,7). De aceea vă invit la acest eveniment aşa de important pentru Biserica din Europa şi pentru Biserica universală. Şi aş vrea ca toţi tinerii, fie cei care împărtăşesc credinţa noastră în Isus Cristos, fie cei care ezită, care sunt în îndoială sau care nu cred în el, să poată trăi această experienţă, care poate să fie decisivă pentru viaţă: experienţa Domnului Isus înviat şi viu şi a iubirii sale faţă de fiecare dintre noi. 1. La izvoarele celor mai mari aspiraţii ale voastre
Mulţi manifestă aspiraţia de a construi raporturi autentice de prietenie, de a cunoaşte iubirea adevărată, de a întemeia o familie unită, de a ajunge la o stabilitate personală şi o siguranţă reală, care să poată garanta un viitor senin şi fericit. Desigur, amintindu-mi de tinereţea mea, ştiu că stabilitatea şi siguranţa nu sunt problemele care ocupă mai mult mintea tinerilor. Da, cererea locului de muncă şi cu aceasta aceea de a avea un teren sigur sub picioare este o problemă mare şi urgentă, dar în acelaşi timp tinereţea rămâne oricum vârsta în care suntem în căutarea celei mai mari vieţi. Dacă mă gândesc la anii mei de atunci: pur şi simplu nu voiam să ne pierdem în normalitatea vieţii burgheze. 6
Voiam ceea ce este mare, nou. Voiam să găsim însăşi viaţa în vastitatea şi frumuseţea ei. Desigur, asta depindea şi de situaţia noastră. În timpul dictaturii naţional-socialiste şi în război noi am fost, ca să spunem aşa, “închişi” de puterea dominantă. Deci voiam să ieşim la vedere pentru a intra în amplitudinea posibilităţilor fiinţei umane. Dar cred că, într-un anumit sens, acest impuls de a merge dincolo de obişnuit există în orice generaţie. Este parte din faptul de a fi tânăr a dori ceva mai mult decât cotidianitatea obişnuită a unui serviciu sigur şi a simţi dorinţa pentru ceea ce este realmente mare. E vorba numai de un vis gol care dispare atunci când devenim adulţi? Nu, omul este într-adevăr creat pentru ceea ce este mare, pentru infinit. Orice alt lucru este insuficient. Sfântul Augustin avea dreptate: inima noastră este neliniştită până când nu se odihneşte în tine. Dorinţa celei mai mari vieţi este un semn al faptului că el ne-a creat, că purtăm “amprenta” sa. Dumnezeu este viaţă, şi pentru aceasta orice creatură tinde la viaţă; în mod unic şi special persoana umană, făcută după imaginea lui Dumnezeu, aspiră la iubire, la bucurie şi la pace. Aşadar, înţelegem că este un contrasens a pretinde eliminarea lui Dumnezeu pentru a-l face pe om să trăiască! Dumnezeu este izvorul vieţii; a-l elimina înseamnă a ne separa de acest izvor şi, în mod inevitabil, a ne priva de plinătate şi de bucurie: “De fapt, creatura fără Creator dispare” (Conciliul Ecumenic Vatican II, Gaudium et spes, 36). Cultura actuală, în unele zone din lume, mai ales în Occident, tinde să-l excludă pe Dumnezeu, sau să considere credinţa ca un fapt privat, fără nici o relevanţă în viaţa socială. În timp ce valorile care sunt la baza societăţii provin din Evanghelie – ca şi sensul demnităţii persoanei, al solidarităţii, al muncii şi al familiei -, se constată un fel de “eclipsă de Dumnezeu”, o anumită amnezie, dacă nu un adevărat refuz al creştinismului şi o negare a comorii credinţei primite, cu riscul de a pierde propria identitate profundă. Pentru acest motiv, dragi prieteni, vă invit să intensificaţi drumul vostru de credinţă în Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos. Voi sunteţi viitorul societăţii şi al Bisericii! Aşa cum scria apostolul Paul creştinilor din oraşul Colose, este vital de a avea rădăcini, baze solide! Şi acest lucru este deosebit de adevărat astăzi, când mulţi nu au puncte de referinţă stabile pentru a construi viaţa lor, devenind astfel profund nesiguri. Relativismul răspândit, conform căruia totul se echivalează şi nu există nici un adevăr, nici un punct de referinţă absolut, nu generează adevărata libertate, ci instabilitate, rătăcire, conformism la modele momentului. Voi tinerii aveţi dreptul să primiţi de la
generaţiile care vă preced puncte ferme pentru a face alegerile voastre şi a construi viaţa voastră, aşa cum o plantă tânără are nevoie de un sprijin solid până când cresc rădăcinile, pentru a deveni, apoi, un copac robust, capabil să aducă rod.
2. Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos Pentru a scoate în evidenţă importanţa credinţei în viaţa credincioşilor, aş vrea să mă opresc asupra fiecăruia dintre cei trei termeni pe care sfântul Paul îi foloseşte în această expresie a lui: Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în credinţă (cf. Col 2,7). Putem observa în ei trei imagini: “înrădăcinat” evocă pomul şi rădăcinile care-l alimentează; “întemeiat” se referă la construcţia unei case; “tare” face trimitere la creşterea forţei fizice sau morale. E vorba de imagini foarte elocvente. Înainte de a le comenta, trebuie notat simplu că în textul original cei trei termeni, din punct de vedere gramatical, sunt pasivi: asta înseamnă că însuşi Cristos ia iniţiativa de a-i înrădăcina, a-i întemeia şi a-i face tari pe credincioşi. Prima imagine este cea a pomului, puternic plantat în pământ prin intermediul rădăcinilor, care-l fac stabil şi-l alimentează. Fără rădăcini, ar fi luat de vânt şi ar muri. Care sunt rădăcinile noastre? Desigur, părinţii, familia şi cultura din ţara noastră, care sunt o componentă foarte importantă a identităţii noastre. Biblia dezvăluie o altă componentă. Profetul Ieremia scrie: “Binecuvântat să fie omul care-şi pune încrederea în Domnul, a cărui speranţă este Domnul. El va fi ca un pom sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; el nu se teme când vine arşiţa, frunzele lui rămân verzi, el nu -i îngrijorat în timp de secetă şi nu încetează să aducă roade” (Ier 17,7-8). A întinde rădăcinile, pentru profet, înseamnă a pune propria încredere în Dumnezeu. Din el luăm viaţa noastră; fără el n-am putea să trăim cu adevărat. “Dumnezeu ne-a dăruit viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul său” (1In 5,11). Isus însuşi se prezintă ca viaţa noastră (cf. In 14,6). 7
De aceea, credinţa creştină nu înseamnă numai a crede în adevăruri, ci înseamnă înainte de toate o relaţie personală cu Isus Cristos, este întâlnirea cu Fiul lui Dumnezeu, care dă întregii existenţe un dinamism nou. Atunci când intrăm în raport personal cu el, Cristos ne revelează identitatea noastră, şi, în prietenia lui, viaţa creşte şi se realizează în plinătate. Există un moment, tineri fiind, în care fiecare dintre noi se întreabă: ce sens are viaţa, ce scop, ce direcţie ar trebui să-i dau? Este o fază fundamentală, care poate tulbura sufletul, uneori chiar îndelung. Se gândeşte la tipul de muncă de întreprins, la care relaţii sociale să stabilească, la ce afecte să dezvolte… În acest context, mă gândesc din nou la tinereţea mea. Într-un fel am avut foarte repede conştiinţa că Domnul mă voia preot. Apoi, după război, când în seminar şi la universitate eram în drum spre această ţintă, a trebuit să recuceresc această certitudine. A trebuit să mă întreb: acesta este cu adevărat drumul meu? Aceasta este cu adevărat voinţa Domnului pentru mine? Voi fi capabil să rămân fidel lui şi să fiu total disponibil pentru el, în slujba sa? O astfel de decizie trebuie să fie şi dureroasă. Nu poate să fie altfel. Însă apoi a apărut certitudinea: este bine aşa! Da, Domnul mă vrea, prin urmare îmi va da şi forţa. În ascultarea lui, în faptul de a merge împreună cu el devin cu adevărat eu însumi. Nu contează realizarea propriilor mele dorinţe, ci voinţa lui. Astfel viaţa devine autentică. Aşa cum rădăcinile pomului îl ţin plantat puternic în pământ, tot aşa temeliile dau casei o stabilitate durabilă. Prin credinţă, noi suntem întemeiaţi în Cristos (cf. Col 2,7), aşa cum o casă este construită pe temelii. În istoria sacră avem numeroase exemple de sfinţi care au zidit viaţa lor pe cuvântul lui Dumnezeu. Primul este Abraham. Părintele nostru în credinţă a ascultat de Dumnezeu care-i cerea să lase casa părintească pentru a se îndrepta spre o ţară necunoscută. “Abraham a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat spre justificare şi a fost numit prietenul lui Dumnezeu” (Iac 2,23). A fi întemeiaţi în Cristos înseamnă a răspunde concret la chemarea lui Dumnezeu, încrezându-ne în el şi punând în practică mereu cuvântul său. Isus însuşi îi avertizează pe discipolii săi: “De ce mă numiţi «Doamne, Doamne» şi nu faceţi ce vă spun?” (Lc 6,46). Şi, recurgând la imaginea construirii casei, adaugă: “Oricine vine la mine şi ascultă cuvintele mele şi le îndeplineşte… este asemenea cu omul care, construind o casă, a săpat adânc şi a pus temelia pe stâncă. Venind inundaţia, şuvoiul s-a năpustit în casa aceea, dar nu a putut să o clatine pentru că fusese construită bine” (Lc 6,47-48). Dragi prieteni, construiţi casa voastră pe stâncă, asemenea omului care “a săpat adânc”.
Căutaţi şi voi, în toate zilele, să urmaţi cuvântul lui Cristos. Simţiţi-l ca adevăratul prieten cu care să împărtăşiţi drumul vieţii voastre. Cu el alături veţi fi capabili să înfruntaţi cu curaj şi speranţă dificultăţile, problemele, chiar şi dezamăgirile şi înfrângerile. Vă sunt prezentate încontinuu propuneri mai uşoare, dar voi înşivă vă daţi seama că se dovedesc înşelătoare, nu vă dau seninătate şi bucurie. Numai cuvântul lui Dumnezeu ne arată calea autentică, numai credinţa care ne-a fost transmisă este lumina care luminează drumul. Primiţi cu recunoştinţă acest dar spiritual pe care l-aţi primit de la familiile voastre şi angajaţi-vă să răspundeţi cu responsabilitate la chemarea lui Dumnezeu, devenind adulţi în credinţă. Să nu credeţi în cei care vă spun că nu aveţi nevoie de alţii pentru a construi viaţa voastră! În schimb, sprijiniţi-vă pe credinţa celor dragi ai voştri, pe credinţa Bisericii, şi mulţumiţi-i Domnului că aţi primit-o şi v-aţi însuşito! 3. Tari în credinţă Fiţi înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în credinţă (cf. Col 2,7). Scrisoarea din care este luată această invitaţie a fost scrisă de sfântul Paul pentru a răspunde la o necesitate precisă a creştinilor din oraşul Colose. De fapt, comunitatea aceea era ameninţată de influenţa anumitor tendinţe culturale ale epocii, care-i abăteau pe credincioşi de la evanghelie. Contextul nostru cultural, dragi tineri, are numeroase analogii cu acela al colosenilor de atunci. De fapt, există un puternic curent de gândire laicist care vrea să-l marginalizeze pe Dumnezeu din viaţa persoanelor şi a societăţii, prospectând şi încercând să creeze un “paradis” fără el. Însă experienţa învaţă că lumea fără Dumnezeu devine un “iad”: prevalează egoismele, dezbinările în familii, ura între persoane şi între popoare, lipsa de iubire, de bucurie şi de speranţă. Dimpotrivă, acolo unde persoanele şi popoarele primesc prezenţa lui Dumnezeu, îl adoră în adevăr şi ascultă glasul lui, se construieşte concret civilizaţia iubirii, în care fiecare este respectat în demnitatea lui, creşte comuniunea, cu roadele pe care ea le aduce. Însă există creştini care se lasă seduşi de modul laicist de a gândi sau sunt atraşi de curente religioase care îndepărtează de credinţa în Isus Cristos. Alţii, fără a adera la aceste chemări, pur şi simplu au lăsat să se răcească credinţa lor, cu inevitabile consecinţe negative pe planul moral. Fraţilor contagiaţi de idei străine de evanghelie apostolul Paul le aminteşte puterea lui Cristos mort şi înviat. Acest mister este fundamentul vieţii noastre, centrul credinţei creştine. Toate filozofiile care-l ignoră, considerându-l “nebunie” (1Cor 1,23), arată limitele lor în faţa marilor întrebări care locuiesc în inima omului. 8
Pentru aceasta şi eu, ca urmaş al apostolului Petru, doresc să vă întăresc în credinţă (cf. Lc 22,32). Noi credem cu tărie că Isus Cristos s-a oferit pe cruce pentru a ne dărui iubirea sa; în pătimirea sa, a purtat suferinţele noastre, a luat asupra sa păcatele noastre, ne-a dobândit iertarea şi ne-a împăcat cu Dumnezeu Tatăl, deschizându-ne calea vieţii veşnice. În acest mod am fost eliberaţi de ceea ce încurcă mai mult viaţa noastră: sclavia păcatului, şi putem să-i iubim pe toţi, chiar şi pe duşmani, şi să împărtăşim această iubire cu fraţii cei mai săraci şi în dificultate. Dragi prieteni, adesea crucea ne provoacă frică, pentru că pare să fie negarea vieţii. În realitate, este contrariul! Ea este “da”-ul lui Dumnezeu spus omului, expresia maximă a iubirii sale şi izvorul din care curge viaţa veşnică. De fapt, din inima lui Isus deschisă pe cruce a curs această viaţă divină, mereu disponibilă pentru cel care acceptă să-şi ridice ochii spre Cel Răstignit. Aşadar, nu pot decât să vă invit să primiţi crucea lui Isus, semn al iubirii lui Dumnezeu, ca izvor de viaţă nouă. În afara lui Cristos mort şi înviat nu există mântuire! Numai el poate să elibereze lumea de rău şi să facă să crească împărăţia dreptăţii, a păcii şi a iubirii la care aspirăm cu toţii. 4. A crede în Isus Cristos fără a-l vedea În evanghelie ne este descrisă experienţa de credinţă a apostolului Toma în primirea misterului crucii şi Învierii lui Cristos. Toma face parte dintre cei 12 apostoli; l-a urmat pe Isus; este martor direct al vindecărilor sale, al minunilor; a ascultat cuvintele lui; a trăit rătăcirea în faţa morţii sale. În seara de Paşti, Domnul le apare discipolilor, dar Toma nu este prezent, şi atunci când i se spune că Isus este viu şi s-a arătat, el declară: “Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede” (In 20,25). Şi noi am vrea să-l putem vedea pe Isus, să putem vorbi cu el, să simţim şi mai puternic prezenţa sa. Astăzi pentru mulţi accesul la Isus a devenit dificil. Circulă aşa de multe imagini ale lui Isus care se dau drept ştiinţifice şi îi iau măreţia lui, singularitatea persoanei sale. De aceea, în timpul anilor lungi de studiu şi de meditaţie, s-a format în mine gândul de a transmite un pic din întâlnirea mea personală cu Isus într-o carte: pentru a ajuta la vederea, auzirea, atingerea Domnului, în care Dumnezeu ne-a venit în întâmpinare pentru a se face cunoscut. De fapt, însuşi Isus, apărând din nou discipolilor după opt zile, îi spune lui Toma: “Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios” (In 20,27). Şi pentru noi este posibil să avem un contact sensibil cu Isus, să punem, ca să
spunem aşa, mâna pe semnele pătimirii sale, semnele iubirii sale: în sacramente el se apropie în mod deosebit de noi, ni se dăruieşte. Dragi tineri, învăţaţi să-l “vedeţi”, să-l “întâlniţi” pe Isus în Euharistie, unde este prezent şi aproape până acolo încât se face hrană pentru drumul nostru; în sacramentul Pocăinţei, în care Domnul manifestă milostivirea sa oferindu-ne mereu iertarea sa. Recunoaşteţi-l şi slujiţi-l pe Isus şi în cei săraci, în cei bolnavi, în fraţii care sunt în dificultate şi au nevoie de ajutor. Deschideţi şi cultivaţi un dialog personal cu Isus Cristos, în credinţă. Cunoaşteţi-l prin citirea Evangheliilor şi a Catehismului Bisericii Catolice; intraţi în colocviu cu el în rugăciune, daţi-i încrederea voastră: n-o va trăda niciodată! “Credinţa este înainte de toate o adeziune personală a omului la Dumnezeu; în acelaşi timp şi în mod inseparabil, este asentimentul liber la tot adevărul pe care Dumnezeu l-a revelat” (Catehismul Bisericii Catolice, 150). Aşa veţi putea dobândi o credinţă matură, solidă, care nu va fi întemeiată numai pe un sentiment religios sau pe o vagă amintire a catehismului din copilăria voastră. Veţi putea să-l cunoaşteţi pe Dumnezeu şi să trăiţi în mod autentic din el, asemenea apostolului Toma, când manifestă cu putere credinţa sa în Isus: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!”. 5. Susţinuţi de credinţa Bisericii, pentru a fi martori În acel moment Isus exclamă: “Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut” . El se gândeşte la drumul Bisericii, întemeiată pe credinţa martorilor oculari: apostolii. Înţelegem, aşadar, că credinţa noastră personală în Cristos, născută din dialogul cu el, este legată de credinţa Bisericii: nu suntem credincioşi izolaţi, ci, prin Botez, suntem membrii ai acestei mari familii, şi credinţa mărturisită de Biserică e cea care dă siguranţă credinţei noastre personale. Crezul pe carel proclamăm la Liturghia duminicală ne ocroteşte tocmai de pericolul de a crede într-un Dumnezeu care nu este cel pe care Isus ni l-a revelat: “Fiecare credincios este ca o verigă în marele lanţ al credincioşilor. Eu nu pot să cred fără să fiu susţinut de credinţa celorlalţi, şi, cu credinţa mea, contribui la susţinerea credinţei celorlalţi” (Catehismul Bisericii Catolice, 166). Să-i mulţumim mereu Domnului pentru darul Bisericii; ea ne face să înaintăm cu siguranţă în credinţa care ne dă viaţa adevărată (cf. In 20,31). În istoria Bisericii, sfinţii şi martirii au luat din crucea glorioasă a lui Cristos forţa pentru a fi fideli lui Dumnezeu până la dăruirea de ei înşişi; în credinţă au găsit forţa pentru a învinge propriile slăbiciuni şi a depăşi orice adversitate. 9
De fapt, aşa cum spune apostolul Ioan, “cine este învingătorul lumii dacă nu cel care crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?” (1In 5,5). Şi victoria care se naşte din credinţă este cea a iubirii. Câţi creştini au fost şi sunt o mărturie vie a forţei credinţei care se exprimă în caritate: au fost artizani ai păcii, promotori ai dreptăţii, animatori ai unei lumi mai umane, o lume conformă lui Dumnezeu; s-au angajat în diferitele domenii ale vieţii sociale, cu competenţă şi profesionalism, contribuind în mod eficace la binele tuturor. Caritatea care vine din credinţă i-a condus la o mărturie foarte concretă, în fapte şi în cuvinte: Cristos nu este un bine numai pentru noi înşine, este binele cel mai preţios pe care trebuie să-l împărtăşim cu alţii. În era globalizării, fiţi martori ai speranţei creştine în lumea întreagă: sunt mulţi cei care doresc să primească această speranţă! În faţa mormântului prietenului Lazăr, mort de patru zile, Isus, înainte de a-l rechema la viaţă, i-a spus surorii sale Marta: “Dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu” (cf. In 11,40). Şi voi, dacă veţi crede, dacă veţi şti să trăiţi şi să mărturisiţi credinţa voastră în fiecare zi, veţi deveni instrument pentru a-i face pe alţi tineri să regăsească asemenea vouă sensul şi bucuria vieţii, care se naşte din întâlnirea cu Cristos! 6. Spre Ziua Mondială de la Madrid Dragi prieteni, vă reînnoiesc invitaţia de a veni la Ziua Mondială a Tineretului la Madrid. Cu bucurie profundă, aştept pe fiecare dintre voi personal: Cristos vrea să vă facă tari în credinţă prin intermediul Bisericii. Alegerea de a crede în Cristos şi de a-l urma nu este uşoară; este împiedicată de infidelităţile noastre personale şi de atâtea glasuri care ne arată căi mai uşoare. Nu vă lăsaţi descurajaţi, căutaţi mai degrabă sprijinul comunităţii creştine, sprijinul Bisericii! În cursul acestui an pregătiţi-vă
intens pentru întâlnirea de la Madrid cu episcopii voştri, cu preoţii voştri şi responsabilii pastoraţiei tineretului în dieceze, în comunităţile parohiale, în asociaţii şi în mişcări. Calitatea întâlnirii noastre va depinde mai ales de pregătirea spirituală, de rugăciune, de ascultarea comună a cuvântului lui Dumnezeu şi de sprijinul reciproc. Dragi tineri, Biserica se bazează pe voi! Are nevoie de credinţa voastră vie, de caritatea voastră creativă şi de dinamismul speranţei voastre. Prezenţa voastră reînnoieşte Biserica, o întinereşte şi-i dăruieşte un nou elan. Pentru aceasta Zilele Mondiale ale Tineretului sunt un har nu numai pentru voi, ci pentru întregul popor al lui Dumnezeu. Biserica din Spania se pregăteşte activ pentru a vă primi şi a trăi împreună experienţa bucuroasă a credinţei. Mulţumesc diecezelor, parohiilor, sanctuarelor, comunităţilor călugăreşti, asociaţiilor şi mişcărilor ecleziale, care lucrează cu generozitate la pregătirea acestui eveniment. Domnul nu va întârzia să-i binecuvânteze. Fecioara Maria să însoţească acest drum de pregătire. Ea, la vestirea îngerului, a primit cu credinţă cuvântul lui Dumnezeu; cu credinţă a consimţit la lucrarea pe care Dumnezeu o îndeplinea în ea. Rostind“fiat”-ul său, “da”-ul său, a primit darul unei carităţi imense, care a făcut-o să se dăruiască în întregime pe sine însăşi lui Dumnezeu. Să mijlocească pentru fiecare dintre voi, pentru ca la următoarea Zi Mondială să puteţi creşte în credinţă şi în iubire. Vă asigur de amintirea mea părintească în rugăciune şi vă binecuvântez din inimă. Vatican, 6 august 2010, sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului Benedictus Pp. XVI Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Exerciții spirituale ACRO, la Timișul de Sus Timișul de Sus pentru a participa la exerciții spirituale organizate de acțiunea catolică din România. Întâlnirea, numită ”Ascultare, dăruire, servire – ieri, astăzi și întodeauna” a fost moderată cu ajutorul membrilor din echipa națională ACRO și al părintelui Iuliu-Vasile Muntean, de la Oradea. Au participat în jur de 20 de tineri din Astru Cluj, Astru Eparhial Lugoj, Astru Blaj și AC Iași. Ca reprezentanți ai Astru Eparhial Lugoj, au fost prezenți acolo 4 tineri din Astru Cugir și anume, Iulia Albu, Alina Pop, Marius Aron și Daniel Cheța. De asemenea, Roxana Beca și Sorina Marcu, chiar dacă în mod oficial participau de pe lista Astru Cluj, În perioada 31.03-3.04.2011, tineri catolici, s-au simțit parte a grupului de la Cugir. A fost o atât de rit latin cât și de rit bizantin s-au întâlnit la bună ocazie de a ne revedea. 10
La ora 18 am participat toți la Sf. Liturghie oficiată de părintele Iuliu, apoi am avut cina, iar seara s-a încheiat cu alte discuții interactive între tineri și părinte și rugăciunea de seară. Sâmbătă, ora meselor, și a Sf Liturghii a rămas aceeași și am vizionat încă un film ”No man’s land”, care ne-a purtat mai apoi în ample discuții, atât în grupuri, cât și toți alături de părintele Iuliu. Am vorbit despre prietenie, despre trădare, despre natura omului, despre nevoia lui de Dumnezeu, despre credință, despre libertate, despre nevoia tinerilor de a acționa, de a lua decizii și de a schimba în viața lor lucrurile care îi îndepărtează de Dumnezeu. Dar...despre ce nu am vorbit? Părintele a stat mereu cu noi și a încercat să ne ofere o rezolvare la Am ajuns acolo în după masa zilei de joi, problemele noastre, într-o viziunea creștină, care îl 31.03.2011 și am făcut cunoștință cu ceilalți tineri pune pe Dumnezeu și iubirea în centrul vieții ajunși înaintea noastră. La puțin timp după cină, noastre. Seara s-a încheiat cu exprimarea părerii părintele Viorel, fiind prin apropiere, nu s-a abținut să nu ne facă o scurtă vizită, să vadă cum se simt tinerii lui. Ne-a bucurat foarte mult surpriza. Încet, încet ne-am acomodat cu atmosfera, care exprima liniște, ca și cand știam toți ca vor urma două zile pline, dar în același timp, zile aducătoare de pace. Spre seară a ajuns și părintele Iuliu, cel care avea să fie cu noi în toate zilele următoare, oferinduși toată disponibilitatea spre a ne oferi lămuriri, răspunsuri la problemele care ne preocupau, dar de asemenea pentru a ne face să ne punem întrebări esențiale în ceea ce privește parcursul nostru viitor. Ziua de vineri a început cu micul dejun și rugăciunea, a continuat cu vizionarea filmului ”Be still”, cu discuții pe grupuri, atât pe marginea participanților referitor la acestea exerciții spirituale filmului, cât și pe marginea altor întrebări sugerate care erau pe final și cu o rugăciune Taizé. de părinte. În aceeași zi am facut și o drumeție în Duminică dimineața, după Sf. Liturghie și împrejurimi, profitând de soare și de vremea bună. micul dejun, am plecat toți spre casele noastre, cu convingerea că aceste zile petrecute împreună, în liniște, rugăciune și discuții cu subiecte esențiale: Dumnezeu, credință, libertate, datorie, adevăr, valori, implicare – nu pot să nu aibe nici o influență în viața la care ne întorceam. Nu pot să nu închei acest mic articol, citându-l pe părintele Iuliu ”Ești regizorul și protagonistul propriei tale vieți, nu uita de regula celor 3 i: informează, inspiră, implică-te!” – îndemn de un real folos pentru orice tânăr. Sorina Marcu
Dragostea noastră de adevăr trebuie să fie așa de mare, încât toate cuvintele noastre să aibă valoarea unui jurământ. Sf. Paulin de Nolla
11
Lecția fluturelui Atunci omul a decis să ajute fluturele. A luat un cuțit și a deschis coconul. Fluturele a ieșit imediat. Însă corpul fluturelui era slab și anemic. Aripile sale erau puțin dezvoltate și aproape că nu se mișcau. Omul a continuat să observe crezând că dintr-un moment în altul aripile fluturelui se vor deschide și vor putea suporta greutatea fluturelui pentru ca acesta să poată zbura. Însă acest lucru nu s-a întâmplat! Fluturele și-a trăit restul vieții târându-se pe pământ cu corpul său slab și cu aripile chircite. Nu a putut zbura niciodată! Ceea ce omul, prin gestul său de bunătate și prin intenția sa de a ajuta, nu a înteles, este că trecerea prin gaura strâmtă a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele să trimită lichidul din corpul său către aripile sale pentru a putea zbura. Era chinul prin care viața îl punea să treacă pentru a putea crește și pentru a se dezvolta. Într-o zi într-un cocon a apărut o mică gaură. Un om, care trecea din întamplare prin preajmă, s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forța să iasă prin această gaură mică. După multe încercări se părea că fluturele a abandonat și gaura rămăsese la fel de mică. Părea că fluturele a făcut tot ce putea și nu mai era în stare de nimic altceva.
Morala: Uneori, efortul este exact lucrul de care avem nevoie în viață. Dacă ni s-ar permite să ne trăim viața fără a întâlni obstacole, am fi limitați. Nu am putea fi atât de puternici cum suntem. "Nu am putea zbura niciodată!"
Nimeni nu poate cunoaște adevărul, fără Adevăr (Isus Hristos) și nimeni nu poate fi mântuit fără El. Sf. Ioan Gură de Aur Fericirea este o stare de împlinire continuă a ființei noastre. Această împlinire o dobândește creștinul viețuind după voia lui Dumnezeu. Părintele Constantin Galeriu Programul oficiilor religioase Zilnic
Sf. Liturghie
Ora 0800
Duminici şi sărbători
Sf. Liturghie
Ora 1000
Sf. Spovadă
Ora 1700
Sf. Liturghie
Ora 1800
Prima Vineri
Notă: Spovada: În fiecare zi, înainte sau după seviciul religios. În Prima Vineri spovada şi liturghia vor fi după-amiază. Tot în prima vineri din fiecare lună se vor spovedi bătrânii și bolnavii la domiciliu. Colectivul de redacţie:
Adresa redacţiei:
Pr. Viorel-Gheorghe Codrea (paroh), Ec. Grigore Mureşan (prim-curator), Cristina Laslău, Sorina Marcu, Roxana Beca, Alexandru Codrea, Iulia Albu, Florin Calica, Diana Comșa
Str. Victoriei, Nr. 6/10 515600 – Cugir, Alba tel./fax: 0258-753829 revista@parohiacugir.ro office@parohiacugir.ro
12
Redacţia nu-şi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor, acesta revenind în totalitate semnatarilor.