6 poeți pentru Roșia Montană by Vlad Pojoga

#unițisalvăm

6 poeți pentru Roșia Montană

totul se termină în 20 de ani. dósa / țupa / xiron nițescu / pojoga / komartin

Cuprins: Andrei Dósa

imn pentru Roșia Montană / 4

Răzvan Țupa

Continuum. Roșia. ce facem cu ea / 6

Xiron Xin Marian

Ubicuitate Utopică Viața / 11 Dor De Dur / 14

Radu Nițescu

și spune-mi și mie ce zi e / 16

Vlad Pojoga

când toate astea nu vor mai fi de-ajuns / 17 Mi-e scârbă. O declarație antisistem / 18

Claudiu Komartin

Mi-e scârbă. O declarație antisistem / 20 Patriotic. România nu / 22

Rămâneți uniți.

imn pentru roșia montană de Andrei Dósa

contează tăul în care au înotat hipsterii? contează vacile de pe mal? pitorescul imaginii? butoiul cu apă de ploaie din livadă unde prunele luminau ca haina de catifea a mamei? unde am spălat fumul de pe noi? contează că nu știam ce se întâmplă? ne arătau macheta roșiei îndepărtau o piesă verde muntele dispărea puneau o altă piesă verde de această dată plată aici vor fi terenuri de tenis de golf (peste zece ani) și noi veneam cu sitele noastre mici cerneam nisipul și ne convingeam singuri că se poate și așa contează resemnarea minerilor? încă de la început eram pentru ei oamenii cu biciclete ciudate oamenii ce coboară în mină să facă poze să se distreze și să protesteze contează unde te-am regăsit după atâția ani? și că tu nu mai crezi în asta? crezi că russians are coming? crezi că nu poți folosi pe post de vacă gestantă poporul? 4

contează!(?) contează!(?) contează!(?) (doar scepticii vor ține seama de paranteze) nu contează că ne-am irosit anii tinereții la chat în miros de excitație moderată la berar blocați de frică sau de plictiseală în toaleta ecologică încercând să rămânem în preajma celor ce răspândesc încă feromonii adolescenței suntem aici gata de luptă ce contează părerile savante schimbate în galeriile de artă din provincie? ce contează diferitele grade de opacizare a minții cauzate de diferite frici de intensități diferite suntem aici avem mintea brici

Continuum – Roșia. ce facem cu ea de Răzvan Țupa

unu, doi, trei, patru bine aţi venit la teatru unu, doi, trei, patru poţi să nu fi egolatru un minut, două, patru ești propriul tău psihiatru inter-titlu: sensibilul idolatru cineva alege să se nască cineva alege să crească cineva alege să cadă cu bicicleta și să se lovească cineva alege să privească pe fereastră cineva alege să-și facă chica albastră cineva alege un cuvânt mai greu pentru urechea voastră cineva își păstrează șireturile vieţii într-o glastră cineva se întâlnește cu colegii și chiulesc de la dresura noastră cineva îţi arată o multiplicare de cantităţi sinistră: 1000 de tone de cianuri pe an în Europa pentru aur de 13 ori mai mult doar în România dar o să luăm bani și două-trei mii de oameni 6

vor fi angajaţi să lase patru gropi în loc de patru munţi Totul se termină în 20 de ani și apoi vor rămâne patru gropi frumoase pentru totdeauna doar în România cineva alege să se nască cineva alege să crească cineva alege să cadă cu bicicleta și să se lovească cineva alege să privească pe fereastră cineva alege să-și facă chica albastră cineva alege un cuvânt mai greu pentru urechea noastră cineva își păstrează șireturile vieţii într-o glastră cineva se întâlnește cu colegii și chiulesc de la dresura voastră cineva ia o viaţă și face din ea o uriașă întoarsă lustră unu, doi, trei, patru bine aţi venit la teatru unu, doi, trei, patru poţi să nu fi egolatru un minut, două, patru ești propriul tău psihiatru acesta a fost sensibilul idolatru

inter-titlu: ierarhia de tartru sigur că este nevoie de o anumită ordine dar asta nu înseamnă că așteptăm deciziile ne-am obișnuit să urmărim discuţii nesfârșite a căror imprecizie ne lasă capetele deschise ca niște proteze pentru sâni încă nefolosite și toate lucrurile pe care ni le spun se depun într-un fel de coroane și sceptre prezidenţiale să întrebăm cetăţenii ca niște proteze pentru sâni încă nefolosite mecanismul trezirii am vrea să se pună în mișcare dar, cum bănuiam, când nu suntem gata, același mecanism produce vise, unele eterice, sexuale, altele teribile chirurgicale curate ca niște proteze pentru sâni încă nefolosite absenţe care îţi spun că vorbește dumnezeu dar se aude numai vocea lor transmisiuni plastifiate clișee încă nedevelopate și o vagă clasificare digitală reprogramată: s-au mirat că nu aplaudăm 8

ca niște proteze pentru sâni încă nefolosite convinse că unele poeme, ca și politica îţi arată măcar atât: că nimeni nu poate să te oblige să fii stupid e întotdeauna o alegere sunt cu toate cuvintele în fiecare formă și la orice oră oricât ai rezista într-un fruct acru aceasta a fost ierarhia de tartru inter-titlu: Un mod de trezire aspru tot ce am crezut vreodată despre cineva era numai o formă concretă de-a afla cum, cât și unde se întâmplă persoana mea și încă mai mult să descriem: ce ai zis de mine? mai devreme sau mai târziu a fost adevărat despre tine și asta ţi s-a întâmplat de fiecare dată când facem așa și siguranţa noastră a râs de noi 9

asfaltul este un instrument de percuţie la fel de subtil ca inima și șocurile sunetelor crescute în locul băuturii carbo gazoase din sticle de plastic spun același lucru: „dacă ar fi aur sub Universitate ai dărma-o?” Probabil că da. Sau? Dacă ai avea aur sub pat l-ai arunca în aer? Se pare că vrei. Sau? Dacă ai face aur sub limbă Ţi-ai smulge-o? Poate cu tot cu cap. Sau?” tot ce am crezut vreodată despre cineva era numai o formă concretă de-a afla cum cât și unde se întâmplă persoana mea unu, doi, trei, patru bine aţi venit la teatru unu, doi, trei, patru poţi să nu fi egolatru un minut, două, patru ești propriul tău psihiatru, poet, instalator, administrator, hingher, miner, savant și inginer de cadastru. 10

Ubicuitate Utopică Viaţa de Xiron Xin Marian

Se ia un OM. Se ia un om pe sine însuși și se duce în faţa oglinzii. Acolo se privește în ochi. Apoi se ia din faţa oglinzii și se duce pe sine în faţa unui perete alb. Dar omul vede ziua când peretele va deveni cenușiu, fisurat, crăpat, ciuruit de ploi acide, un simplu perete ce încă stă în picioare, fără a mai sprijini vreun acoperiș. În faţa aceluiași perete, omul de azi – Anno Domini 2003 – se vede pe sine, își vede copii și nepoţii, își vede prietenii, vecinii sau de aiure, din alte orășele mari sau mici, omul se vede pe sine și pe ceilalţi în faţa aceluiași zid în Anno Domini 2030, purtând costume complete ChemioHazard, butelii de oxigen și complicate viziere electronice ce redau condiţiile bio-chimice ale mediului ambiant din locul unde încă nu se poate trăi, nu crește iarbă, unde singurii copaci sunt cioturi moarte uscate până la pietrificare, unde viaţa încă nu s-a întors la 5 ani după închiderea exploatării de extracţie a zăcămintelor de aur, argint și metale grele prin decopertarea solului și retezerea munţilor, locul unde cratere gigantice înconjoară cu însăși sensul pustietăţii un enorm lac de decantare cu volumul lichid mai mort decât moartea însăși, locul unde Nimeni și Nimic mai poate aduce înapoi Viaţa. Omul se ia pe sine din faţa zidului și hotărăște că NU. Nu poate, Nu vrea, Nu va accepta Asta. Și Trec ani, și se îngroapă oameni în cimitirele acelui loc, se nasc alţi copii în acel loc, și se discută și se negociază într-un mare oraș 11

soarta acelui loc și a acelor copii și a acelor morminte, și se fac multe filmuleţe minunate despre cât de bine le va merge oamenilor locului odată ce se vor lăsa îmbolnăviţi, piperniciţi, smochiniţi, otrăviţi, odată ce vor începe exploatarea și vor extrage aur, argint și metale grele oameni străini de ţara, viaţa și sufletul locului, străini chiar de ar fi ai altor ţări ori chiar acesteia. Oameni cărora nu le pasă Ce moare, Câţi mor, oameni cărora nu le pasă Cât Timp va dura Moartea Atot-Prezentă în acel Loc. Cer Siniliu, Iarbă Arsă, Apă Neagră, Otravă și Moarte. Ţara este România, Locul acela este Roșia Montană. Acel Om Iniţial s-a multiplicat în progresie naturală până când cei ce a devenit Au Fost Mulţi, deopotrivă în Ţară și în Afara Ei. Şi TOŢI Aceia au spus NU! Au spus Nu împotriva celor ce au spus Da. Cum au ajuns aceia să spună Da? Se iau Mai Mulţi oameni, se iau pe ei înșiși din ţară și din afara ei, se reunesc potrivit regulilor negocierilor unde există un interes comun, se reunesc de nenumărate ori, an după an, până cad de acord că Se Poate accepta Moartea Locului, Moartea ierbii și a copacilor, Moartea apelor și a cerului, Moartea animalelor, Moartea oamenilor. Totul Acceptabil pentru ca Ei, cei care spun Da Cianurii la Roșia Montană, cei care spun Da Retezării munţilor, Răscolirii Mormintelor, Năruirii Caselor, Ei, cei din ţară și cei străini de ţară, să Poată Avea. Aur, Argint, Tăcere, Miciună, Metale Grele, Zâmbete Ușoare, Redevenţe, Negări credibile, Conturi Pline, Suflete Goale, Fericire, Nepăsare. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15 Septembrie Anno Domini 2013. Sute de mii de români din ţară au spus Da Vieţii, Zeci de mii de români din 12

diaspora au spus Da Vieţii, Mii de străini cărora le pasă au spus Da Vieţii, Toţi, Au Spus NU Morţii care Pândește la Roșia Montană!!! Între Timp, Președintele României, Premierul României și Președintele Senatului României, Guvernul României, Parlamentul României și (din fericire) DOAR Mare parte din Mass-Media României, TOŢI, Se mint și NE mint, pentru o mână de arginţi. A dracu’ de mare, dar, tot Arginţii Trădării. Trădării Noastre, Trădării Viitorului Nostru și al Urmașilor Noștri. Ei Sunt Cei Ce Trădează Viaţa. 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30 Septembrie. Şi mai departe. Mereu. Pentru Noi. Noi TOŢI, Noi cei ce am spus NU Proiectului Roșia Montană. Suntem AICI, ACUM și NU CEDĂM. Noi NU.

Dor De Dur

de Xiron Xin Marian Mi-au spus că e ș’a mea-amea-amea. Eţarameaeţarameaeţaramea-e-amea. Neaah - nu’i a mea. Nici ţara ta și nici a lui nu nici a lui, badabim-badabum e-a celor ce-o conduc prin ridicări de umeri în timp ce trec verbal rubicoane de fum cei ce trăiesc etern într-un voios Acum încrucișând degete când spun so cool că’i a mea ș’a ta yobaby-yobaby-Acum. E Minunat! Minunat-Minunat. Logica e un Cal Sur, am nenumărate motive să visez în Mânăștur ibiși, eu sunt cel mai nou program în materie de Blur, femeia asta’i un pneumatic ursuleţ Theda Bara’ish așteptând să te’mbrăţișeze dacă-l strângi de cur dur, doar dacă știi să’njuri fin un lord în timp ce’i spui Sir. Destinul celorlaţi trei mi-a spus ‘Te’n mă-ta Gerizu-O mie alţii-au citit Qāsim Ferdousi făr’a cârmi lumea’n alte și alte mirări afar’ de sub pulpana mătușii blazaj, nici visele ei nenumărate viu satistite’n catifeaua mănușii ultraj dincolo de tot-a-toate cele știute de mult tuturor, afar’ din 14

plictis nesfârșit nesfârșit scurs erelor vânt în zadar, nepăsători întru’totul ce-cine-cât să te știe, goana ta sperând imbecil-fericită nemurire’n-amintirea lor să-ţi fie biete cuvintele tale scuipate’n dar. Eţarameaeţaramea-trebuie să ies din Acum yobadabimbabybadaboom

și-spune-mi și mie ce zi e

de Radu Nițescu

vine un crai rmgc din apus și zice c-adună într-o oală nebună supă de cianură să-i plouă-n gură lui alien dacă pică mâine pe lună oookeey capul sus tre’ să fii dus să pui botul la minciuni care te-încearcă mai ceva ca pe Noe Potopul că ne jucăm cu cuvintele dar și când îi smulgem dintele ne facem preș președintele știm că pentru unii interesul primează ca nesul după gică petrescu la amiază știi și tu știe și restul dovadă protestul în contextul în care strada cere schimbare oamenii tineri vor altă culoare respect cultură nu cianură nu coprocultură luată ieri de pe bordură servită la tv ca prăjitură altă firmitură de impostură gâlgâitură hârâitură ia o palmă peste gură c-ai ieșit din partitură odată juliți nici catena nu ne scapă de julitură 16

când toate astea nu vor mai fi de-ajuns de Vlad Pojoga

când aurul și gloanțele nu vor mai fi de-ajuns când copacii căzuți la pământ nu vor mai fi de-ajuns când copacii căzuți la pământ și făcuți case nu vor mai fi de-ajuns când otrava ne va ieși pe gât și asta nu va mai fi de-ajuns când obsesiile noastre nu vor mai fi de-ajuns când brațele puternice nu vor mai fi de-ajuns când pâinea și moartea nu vor mai fi de-ajuns când miracolele oamenii din stradă privirile celorlalți nu vor mai fi de-ajuns când o să ni se facă greață de la atâta dreptate și n-o să mai avem nici măcar morminte în care s-o luăm cu noi când lumea pe care am vrut s-o străbatem nu va mai fi de-ajuns ne vom așeza pe spate într-o țară acum pustie și vom închide ochii.

Mi-e scârbă. O declarație antisistem de Vlad Pojoga

mi-e scârbă de vulgaritatea speranţei sub care ne ascundem fetişurile puterea se asumă nu se câştigă mi-e scârbă de afişele de sloganurile lor rimate de discursul lor ca muzica house opinia colectivă a fost mereu o mare farsă mi-e scârbă de convingerea cu care activiştii îşi pictează pe faţă nişte culori care i-au renegat mereu locul mulţimii e într-o şi mai mare mulţime mi-e scârbă de luxul oamenilor de plastic mi-e scârbă de arestările pe care ni le aruncă în faţă din când în când de parcă asta ar fi dreptatea mi-e scârbă de aplaudacii de douăzeci de ani 18

care vorbesc pentru noi tu nu eşti mă al meu n-o să fii niciodată păpuşarii ne-au părăsit jazzman-ul ne-a părăsit moştenirea e şi ea o farsă răul mai mic e un mijloc al laşităţii mi-e scârbă de lucrurile care trebuie făcute mişcările de stradă fără un conducător nu există. anarhie înseamnă să te aşezi în mijlocul pieţei publice şi să plângi.

Mi-e scârbă. O declarație antisistem de Claudiu Komartin

mi-e scârbă de agitația lor de televiziunile de discursurile și de ura lor mi-e scârbă de oratoria demagogilor de sfaturile boșorogilor comuniști și de fățărnicia celor care i-au condamnat din gură pe comuniști mi-e scârbă de ștampila de vot mi-e scârbă de votul nul pe care l-am dat din nou inutil oamenii de treabă se uită la mine și cască orice aș alege e ca și cum aș înghiți iar o broască mi-e scârbă de hăhăiala unuia de scălămbăiala ăluilalt mi-e scârbă de oratorul înalt care-i de fapt un pitic cu vorbă întortocheată și lașă mi-e scârbă de răul mai mic răul mai mic e întotdeauna răul mai mare mi-e scârbă de fanfaron de marele om de carton spune-mi cât să mai am răbdare mi-e scârbă de gnom și de cucuvea de discursurile ăluia din parcare mi-e scârbă de „șeful statului” cu flacăra democrației în mână mi-e scârbă de zdrențele care stau în spatele lui și-l îngână Ceaușescu era șeful statului, tu ești un cetățean ca și mine pus acolo să cârmuiască mai bine 20

decât nebunul sau fonful sau măscăriciul vopsit cu henna mi-e scârbă de adevărul negociabil de regulile de cauciuc de care tragi ca hiena pentru ca apoi să mă scuipi pe mine-n obraz politician execrabil

Patriotic. România nu

de Claudiu Komartin

Așteaptă. Înainte de a începe, trebuie să stabilim câteva lucruri. România nu e „cântecul răgușit al unei păsări prinse în laț”. România nu e o insulă de latinitate etc. România nu e o icoană. România nu este sfântă. Nici vorbă de asta. România nu e „Trei culori cunosc pe lume” sau „Deșteaptă-te, Române”. România nu este o fatalitate. Nu mai mult decât Armenia, în orice caz. România nu e un borcan spart din care se scurge dulceață de corcodușe. România nu e membrul fantomă în care mai bine nu te sprijini. România nu e de o disperată vitalitate. România nu e o bicicletă cu lanțul căzut. România nu e un baros și nu e un ciocănel. România nu își umilește minoritarii, nu îi tratează ca pe niște bolnavi incurabili. Țiganii și pederaștii sunt frații noștri. Fucking bastards. România nu e un dovleac umplut cu dinamită. România nu e obsedată de felul în care o văd alții. România nu se baricadează în aceleași vechi povești de adormit naivii. România nu e patru lacuri de cianură în care să te tot scalzi. 22

România nu e o fereastră aburită spre curtea interioară a unui spital de nebuni. România nu se bâțâie ca un copil handicapat, în ’90, la Cighid. România nu e niciunul dintre aceste lucruri. Vreau să-ți vorbesc din inimă, dar în ce limbă? Nu îmi da drumul și nu mă lăsa să mă bâlbâi. Vom învinge.

Totul se termină în 20 de ani şi apoi vor rămâne patru gropi frumoase pentru totdeauna doar în România - Răzvan Țupa

eram pentru ei oamenii cu biciclete ciudate oamenii ce coboară în mină să facă poze să se distreze - Andrei Dósa

şi să protesteze ştii şi tu ştie şi restul dovadă protestul în contextul în care strada cere schimbare oamenii tineri vor altă culoare - Radu Nițescu

Aur, Argint, Tăcere, Miciună, Metale Grele, Zâmbete Uşoare, Redevenţe, Negări credibile, Conturi Pline, Suflete Goale, Fericire, Nepăsare. - Xiron Xin Marian

unul lângă altul suntem mult mai puternici creierul nostru e un simulator de mitralieră - Vlad Pojoga

Nu îmi da drumul și nu mă lăsa să mă bâlbâi. Vom învinge. - Claudiu Komartin