Comunitatea Femei de Succes isi sarbatoreste membrele prin publicarea povestilor lor, ca femeie de cariera sau/si femei de afaceri sau/si femeie dedicata in totalitate familiei sale. Bucurati-va de lectura povestirilor, invatati din povestirile lor si conectati cu ele. Toate cele bune, Victoria
Georgeta Suta, Recruitment Specialist Povestea carierei mele In 1999 am absolvit Facultatea de Stiinte Economice, cu specializare in Finante-Asigurari din cadrul Universitatii Babe-Bolyai, Cluj- Napoca. Dupa absolvire m-am intors in orasul meu natal, Satu-Mare, increzatoare ca voi gasi usor un loc de munca, mai ales ca la momentul respectiv piata de asigurari incepea sa se lanseze.
www.femeidesucces.yolasite.com
Din pacate realitatea a fost cu totul alta, atat pentru mine cat si pentru viitorul meu sot, asa ca ne-am hotarat atunci ca vrem sa emigram. 9/11 s-a intamplat, si procesul de emigrare a fost stopat, dar in sfarsit in Iunie 2003 am ajuns in Toronto. Intre timp am reusit sa acumulez 4 ani de experienta, 1 la o agentie de transport de persoane si 3 la Petrom ca si economist. Aceste doua locuri de munca m-au invatat ca trebuie sa lupti pentru ceea ce vrei, si nu e nevoie sa accepti tot ceea ce altii iti trimit in calea ta. Am venit entuziasmati in Toronto, dar stiam ca nu ne va fii usor…cel putin nu la inceput. Am evaluat optiunile in termen de cariera in Canada, si destul de repede am ajuns la concluzia ca ar trece mult prea multi ani pana ce as putea sa imi continui cariera ca si ecomonist in Canada, cu execptia poate a book-keeping-ului care nu ma pasiona. Asa ca am inceput sa explorez alte optiuni, si intamplarea face ca dupa cateva luni (disperate as adauga) am acceptat primul meu loc de munca “adevarat” in Toronto, ca si Administrative Assistant la o agentie de plasare de personal. Era o agentie foarte mica; in prima zii eram doar eu si propriatarul agentiei. Dupa vreo cateva zile am mai angajat inca o persoana, si eu am fost cea care i-am facut training-ul initial. Faptul ca echipa era asa de mica, si aveam oportunitatea sa impartim acelasi birou..open concept, mi-a oferit sansa de a invata atat de multe de la ei. Intre timp ce eu reformatam resume-uri pentru inginerii care aplicau pentru locuri de munca, colegii mei (eram deja 3, apoi 4 in cateva luni) erau tot timpul pe telefon, in discutii cu clientii, atat companii, cat si persoane fizice – ingineri in general. Si uite asa, dupa nici un an de zile, am inceput si eu o noua cariera – in recruitment. Pur si simplu m-a fascinat. Si aveam si instinctul natural pentru acest tip de rol. Am inceput sa iau si cursuri intensive de Resurse Umane seara, si intr-un an am terminat tot programul (9 cursuri), si am trecut si de primul examen ptr certificarea ca si CHRP (Certified Human Resources Professional). Am lucrat la aceasta agentie aproape 7 ani, si am evoluat de la Administrative Assistant la Full Desk Recruiter si Account Manager; in acelasi timp aream mana dreapta a proprietarului, fiind responasibla pentru tot ce se intampla in agentie. In toti acesti ani am invatat foarte multe, marea majoritate prin eforturi proprii si des prin greseli. Recesiunea insa batea la portile Canadei si atunci am decis ca ar fii timpul sa trec de la recrutare la nivel de agentie la recrutare interna la o companie. Cu cateva zile inainte de Craciun, am vazut o pozitie de 3 luni la compania curenta – Stantec; era tot ce imi doream…continuam sa angajez ingineri in general, dar pentru o companie mare si cu renume. Am aplicat si a doua zii am fost intervievata telephonic, apoi personal ziua urmatoare.
www.femeidesucces.yolasite.com
Nici nu am ajuns acasa, si aveam deja un mesaj ca sunt interesati sa imi ofere un loc de munca. Nu am ezitat sa imi parasesc locul de munca permanent, pentru ca am avut incredere in mine si am stiut caci odata ce compania va vedea rezultatele mele, nu ma vor lasa sa plec. Si asa a si fost. Sunt deja aproape 4 ani de cand sunt aici si imi iubesc meseria. In fiecare zii ajut ingineri, arhitecti, oameni de stiinta si tehnologisti sa tinteasca mai sus pe scara carierie lor, si in decursul anilor am schimbat radical viata multor indivizi, cat si a familiilor lor. Fiind un emigrant, incerc de cate ori posibil sa educ pe cei responsabili de anjagari despre potentialul emigrantilor, si am vazut resultate incredibile in ultimii ani. As putea spune ca marea majoritatea a angajatorilor nu mai fac vreo diferenta intre cei care si-au facut studiile aici in Canada, sau overseas. Ceea ce conteaza e experienta acumulata, dar si atitudinea candidatului. Ca si Romani in general ne-am creat un renume in America de Nord ca si oameni de caracter, care lucreaza din greu si au un work ethic greu de egalat. Sunt acum intr-o pozitie pe care o iubesc si care imi ofera un work-life balance. Unii ar zice ca am avut noroc‌dar eu sunt de parere, caci fiecare dintre noi isi face singur norocul. Daca esti pasionat de ceva, urmeaza-ti pasiunea, si eforturile iti vor fii recompensate si multiplicate. Nu te mai uita in spate‌tinteste doar spre viitor!
www.femeidesucces.yolasite.com
Tineri, frumosi si visatori. Asa ne simteam la terminarea liceului. Porneam pe drumul vietii inarmati cu mult entuziasm si un infinit optimism. Visul meu la momentul respectiv era sa devin medic. Visam toate cazurile grele pe care le voi rezolva. S-a dovedit ca unul din cele mai grele cazuri eram chiar eu. Am simtit gustul amar al infrangerii si parca cineva imi taiase aripile. Era o zi mohorata si ploua cand am luat rezultatele. Era la fel in sufletul meu. Am facut cunostinta cu o realitate nu tocmai cum mi-as fi dorit sa fie. “Trezitul” la greutatile vietii a venit cu prima mea incadrare in campul muncii. Ca … lacatus mecanic. Trasor mai precis pentru piese grele. Am simtit nimnicimea Cornelia Lupu (nu am alt cuvant sa R&D Engineer at CNUD-EFCO International explic sentimentul de Brussels Area, Belgium mic, de nesemnificant in fata celorlalti) dar totodata important in ceea ce faci. Imi doream totusi sa fac mai mult, sa fiu cineva. Am realizat R&D Engineer at CNUD-EFCO International atunci ca nu a fost de ajuns cat am invatat si ca va trebui sa Brussels Area, Belgium invat ceva mai mult. Munca de jos m-a trezit intradevar la realitate si mi-a calauzit pasii spre ceea ce voia sa fie munca de inginer. Ma fascinau toti inginerii care veneau in sectie. Aveau o prestanta, o noblete deosebita si … ii admiram. Voiam si eu sa fac parte din tagma lor. Am hotarat ca viitorul meu este in inginerie mecanica. Desenul tehnic m-a fascinat dintotdeauna si ma dovedisem destul de buna in liceu. M-a ajutat si sa ma ridic pe scara profesionala si sa devin desenator tehnic. A fost o perioada frumoasa din viata. Am intrat la facultate la seral anul urmator. Eram pe drumul cel bun, ziua desenam si seara invatam. Dupa doi ani la seral, mi-am dorit sa simt cum este sa fii student la zi si … am cerut transferul in anul 3 la zi. A fost un an foarte greu cu toate diferentele ce trebuiau date dar frumos . Recompensa a fost pe masura. Anii urmatori au trecut usor cu amintirea minunatei burse si biletelor la mare gratuite. Faptul ca fusesem muncitor inainte de a deveni inginer, m-a ajutat sa apreciez mai mult munca facuta de ceilalti si sa imi respect colegii indiferent de rangul lor. Dupa licenta am avut oportunitatea de a lucra la Facultatea de Mecanica ca instructor de AutoCad dupa care am revenit la Combinatul de Utilaj Greu dar de data aceasta ca inginer. Aici am avut sansa de a invata un soft – CATIA – care mi-a schimbat sensul vietii ca inginer www.femeidesucces.yolasite.com
proiectant si de care m-am indragostit la prima vedere. Totul a luat o alta dimensiune (cea de a treia) si am simtit placerea de a desena, de a crea. A trebuit sa parasesc aceasta noua pasiune pentru o una adiacenta ei - calculatoarele. M-au fascinat intotdeauna si imi doream sa le inteleg cum functioneaza. Datorita acestei escapade sa ii spun spre calculatoare, pasii mi-au fost calauziti spre o firma belgiana care cautau ingineri mecanici. O sansa de a lucra intr-un mediu international, altceva decat cunosteam eu. Mi-am dorit intotdeauna sa ies din tara, sa lucrez intr-un mediu multinational, sa cunosc alte culturi, sa calatoresc. Dorinta de a „evada” din tara mi-a fost indeplinita cand mi-a fost aprobata emigrarea in Canada. O zi cum nu se poate mai fericita. Trista ca paraseam parintii si prietenii, fericita pentru ca plecam spre acel necunoscut dorit. Destinatia – Toronto. Data - 23 August 2003. O zi de neuitat. Inarmata cu doua valize, speranta si incredere in suflet si cu mult optimist am urcat in avionul spre Heathrow – London si apoi spre Pearson – Toronto. A fost o calatorie memorabila. Prima mea zi in Canada, cu prietenii la taifas, cu povestile mai mult sau mai putin reusite a conationalilor care m-au facut sa inteleg ca se poate porni cu dreptul dar este si unul stang care nu e placut. Aplicasem deja la multe firme in Canada si una imi raspunsese. Aveam un interviu deja aranjat din tara. Urma sa sun, doar. Primul telefon, primul interviu, primul job. Instructor si tehnical writer CATIA in Georgetown. Un oras in care am simtit ca m-am renascut. Am primit apoi sansa de a lucra in industria de automotive, design interior. O perioada extraordinar de frumoasa din viata. Recompensata pe deplin de placerea de a crea. O alta sansa, de alta natura de data aceasta mi-a calauzit pasii spre Belgia. Un post la aceeasi firma belgiana la care lucrasem deja in Romania, dar de data aceasta in partea belgiana si o frumoasa cerere in casatorie mi-au schimbat din nou traseul vietii. Unii vor spune ca e o noua aventura, eu o consider ca o noua provocare. O provocare din care incerc sa invat si sa daruiesc cat mai mult posibil. O provocare care aduce cu sine multe satisfactii profesionale (R&D in procesul de racire si tratare a sticlei) si de aceea ma consider un om foarte fericit.
www.femeidesucces.yolasite.com
Amalia Merisanu Stress Engineer at Bombardier Aerospace Toronto, Canada Cariera mea… care este diferenta intre o cariera si un loc de munca? Pentru mine, un loc de munca este ceva locul unde pot contribui la imbunatatirea unui avion, vorbele mamei cum cunostintele odata capatate nu ti le mai poate lua nimeni, vorbele tatalui cand imi spunea ca daca nu sunt multumita sau ma simt nedreptatita nu rezolv nimic, ci doar temporar care iti plateste facturile, pe cand o cariera este pentru o viata, un angajament care incepe cu anul I de facultate, examenul de licenta si proiectul de diploma, primul loc de munca…si asa mai departe… Am terminat facultatea de Aeronave in anul… nu spun care… oricum demult! Si multumesc lui Dumnezeu toti anii au fost ca inginer de aviatiei. Intotdeauna am considerat ca a fost floare la ureche, dar uitandu-ma in urma, imi dau seama ca au fost multi pasi intermediari pe care i-am facut si au contribuit la dezvoltarea mea personala, printre care si determinarea si increderea ca imi voi gasi trebuie sa muncesc de trei ori mai mult sa obtin ceea ce imi doresc. Recunosc ca nu ma simt comfortabil sa vorbesc despre cariera mea, nu consider ca este o grozavie, o fac doar la gandul ca poate cuiva ii va fi de folos povestea mea. Cum am gasit primul loc de munca ? Printr-un voluntariat… Dar inainte ar trebui mentionat ca in afara de facultate, am urmat si o scoala de limba engleza pentru « afaceri externe » (3 ori pe saptamana cate 4 ore…pentru 3 ani). Aceaste cursuri mi-au ajutat enorm pentru imbunatatirea englezei folosita in « business » si cum ar trebui sa arate un « resume », notiuni noi pe vremea Romaniei in tranzitie. Am fost prima generatie fara repartitie… Asa ca la sfarsitul facultatii, am completat un resume si am purces la cele 3 mari institutii de aviatie din Bucuresti… mica lumea in aviatie… nu prea multe variante… avantaj/dezavantaj (domeniu restrans, dar in acelasi timp cand lumea te cunoaste déjà ai o reputatie este mult mai usor) Cand aplicam ultimul resume, m-am intalnit cu un fost coleg care abia incepuse lucrul si era foarte incantat ca invata un nou software pentru proiectare, asa ca l-am rugat sa vorbeasca cu seful lui si sa-l intrebe daca vrea sa accepte sa invat si eu programul 4ore/zi si sa fac orice fel de munca are el nevoie pentru celelalte 4 ore/zi. Seful a aceptat pentru 2 saptamani de voluntariat. Amalia Merisanu
www.femeidesucces.yolasite.com
La sfarsitul celor 2 saptamani mi-a spus ca nu are nici un fel de oferta din pacate, dar stie ca la o noua companie abia in formare (de care eu nu aflasem inca) se fac agajari, asa ca mam dus din nou inarmata cu resume-ul la zi, la interviu. Am fost acceptata. In prima zi de lucru tare m-am necajit cand portarul m-a intrebat « unde lucreaza tatal tau, fetita » - ce n-as da sa ma mai intrebe si azi acelasi lucru ! Au trecut 7 ani… 7 ani intr-un institut de cercetare in care cariera era doar un hobby… pentru a-mi plati facturile dadeam meditatii la matematica de cel putin 3 ori pe saptamana, timp in care mama statea cu baiatul meu de 2 ani… A venit vremea cand o companie din Franta a adus un contract pentru un avion nou si cautau proiectanti, m-au intrebat si pe mine, dar am vrut sa schimb putin directia in cariera – devenisem foarte interesata de calcul de rezistenta. Pentru prima data am spus « nu, multumesc, ma intereseaza doar un post in calcul de rezistenta ». Nu aveau atunci… asa ca din 2 in 2 luni sunam sa intreb daca s-a schimbat ceva, déjà ma recunostea directoarea de la resurse umane… dupa un an m-au chemat la interviu si m-au acceptat in postul dorit. Toate rapoartele le redactam in engleza, lucram pentru Fairchild Dornier, un avion international. Au fost niste ani in care am invatat mult, stateam pana la 7 seara la servici, dar nu mai aveam meditatii de facut, in sfarsit imi plateam si facturile facand ceea ce-mi placea. Dupa 2 ani au inceput sa oblige inginerii sa lucreze in Franta pe contract pentru 1 an sau 2 departe de familie, n-am vrut sa fac nici un compromis pentru copilul meu asa ca am plecat de tot, in Canada. Am plecat plangand de la firma la care lucram, lasam in urma un loc sigur, placut din toate punctele de vedere, sa ma duc unde ?! in necunoscut…. Inainte de a ajunge in Canada deja aveam un plan bine pus la punct, prin intermediul internetului. Eram membra a unui forum de romani care m-au ajutat enorm sa-mi formez o idee despre ce ma astepta in tara de adoptie. Forumul se numeste EFR (Escapefromromania), acolo mi-am facut primii prieteni de pe taram canadian… Pe fórum am aflat despre acest program care te pregatea o luna cum sa faci resumeul si multe alte chestii interesante despre schimbare si emigrare, legile in munca ale canadei, etc, in plus pregatire pentru voluntariat sa poti avea experienta canadiana in domeniu din care veneai. Asa ca toate bune si frumoase, dar usor ioc… aveam de dat un interviu in limba engleza, acceptau doar pe cei cu nivel ridicat de limba engleza (7/8 ESL), spre bucuria mea am fost acceptata, asa ca dupa 2 luni de canada incepeam programul care dura 2 luni… Amalia Merisanu
www.femeidesucces.yolasite.com
Alte povesti si acolo si in ziua de azi mai tin legatura cu unii colegi. Un program foarte intens… statistica lor spunea ca trebuia sa ai 50 de companii sa le suni, 10 iti primeau resume-ul, 5 te chemau la interviu si 1 te chema pentru voluntariat ! Le-am dat statisticile peste cap… eu aveam doar 3 companii de proiectare, ca sa largesc cercul am sunat si la cele de « productie » tot degeaba, raspunsul era invariabil « nu ne intereseaza sa vedem resume-ul »… intr-o zi, am sunat la o companie micuta privata, am vorbit direct cu presenditele, a spus sa-i trimit resumeul, si ma cauta. A trecut o saptamana fara sa ma sune, colegii au intrebat de ce n-am sunat si am zis ca mai astept 2 zile daca nu ma suna, mai sun eu odata. Inca o data increderea in valoarea mea si faptul ca stiam ca am experienta suficienta si-a spus cuvantul. Exact in ultima zi de curs dupa o saptamana, m-a sunat, m-a chemat la un interviu si a spus ca de a doua zi pot veni la voluntariat, imi platea el transportul. Mi s-a parut ceva extraordinar, tinand cont de faptul ca faceam 2 1/5 h dimineata si inca 2 1/5 h seara cu transportul in comun… n-aveam masina (si n-am avut pentru inca 5 luni). Dupa 2 saptamani, a fost extra incantat de ceea ce am demonstrat si m-a intrebat daca as vrea sa lucrez pentru el, evident ca am acceptat primul loc de munca in Canada… plata era ca pentru un « undergraduate » dar nu a mai contat, stiam ca am de platit un pret, si stiam ca este ceva doar de inceput de drum… Am lucrat acolo 3 ani, dupa care n-au mai avut contracte si a trebuit sa renunte la angajati, inclusiv la mine. Ironia sortii, era intro zi de Vineri, 13… A urmat o perioada de trei luni de cautari, telefoane, intrebari cu mine insami, incotro o apuc, cum platesc facturile. Dupa 2 luni, am avut 2 interviuri incheiate cu doua oferte, dintre care una la Bombardier. Postul de aici se potrivea manusa pe experienta mea. Asa ca am inceput sa lucrez la Bombardier, unde lucrez si acum. De atunci incet incet simt ca s-a stabilizat viata mea in Canada si ma simt acasa, necunoscutul a devenit cunoscut si placut. Sigur - nu, in aceasta societate locul de munca nu este sigur, dar cu atat mai mult este adevarat ca odata castigate cunostintele/experientele, nu ti le poate lua nimeni, oriunde te duci, le iei cu tine, in plus bucuria unui lucru bine facut iti da o satisfactie enorma !
www.femeidesucces.yolasite.com
Am absolvit Medicina Generala la Universitatea din Timisoara, cu dorinta de a-mi indeplini visul meu din copilarie-acela de a salva vietile oamenilor. In 2002, am decis sa il urmez pe sotul meu in Canada, unde, desi eram tineri, am cunoscut o multime de probleme de sanatate. In 2004, mi-a fost prezentata compania USANA si produsele ei. De asemenea, am hotarat sa studiez naturopatia (medicina naturista), terapia si igiena colonului in Montreal. Nu eram deloc genul de om de antreprenoriat la momentul erspectiv, dar viata m-a invatat sa aleg oamenii cu care lucrez si ca pot sa lucrez pe cont propriu chiar daca aveam doar 3 ani de cand eram in Canada. Vreau sa va spun ca am avut un sprijin enorm al sotului meu, pentru care ii multumesc zilnic! In 2006 am fondat clinica mea de naturopatie si de Liliana Suciu hidroterapie a colonului. In 2007 am devenit asociat International leader in the field of independent al USANEI si am decis sa vorbesc health and wellness, naturopath despre aceste produse tuturor oamenilor, dar mai (Quebec), MD (Romania) ales romanilor. Laval, Quebec, Canada In 2011 am devenit Directoare Aur in compania USANA, iar in 2012 Directoare Rubin. USANA, care era planul meu B financiar, a devenit inca din 2010 planul A, asigurandu-mi o libertate , o flexibilitate enorma in viata mea si un stil de viata de zi cu zi pe care multi si l-ar dori si este posibil. In 2012, am participat oficial la deschiderea USANEI in Franta si in Belgia, iar in 2013, datorita echipei mare de romani cu care lucrez, am deschis Romania ca si piata USANA pentru clientii privilegiati. Dar visul meu nu s-a oprit aici. La inceputul lui 2014, am mers in Columbia, unde am pus bazele unei echipe care acum are mai mult de 130 de membri USANA. Pentru anul 2015, echipa mea si eu, ne propunem ca sa cladim o echipa de romani in Toronto, Chicago, New York, Franta, Belgia si Marea Britanie si sa deschidem Romania pentru afacerea USANA. Toate acestea nu erau posibile daca eram singura, echipa mea si sotul meu au un rol major in tot ceea ce am realizat si de aceea, de fiecare data le multumesc din suflet pentru implicare. Pentru a face cunoscuta USANA si naturopatia printre romani, am construit 5 site-uri internet. Doua destinate produselor USANEI www.teamlilianasuciu.com si www.teamlilianasuciu.net (ambele sunt in engleza, franceza si romana) si alte 3 site-uri de naturopatie destinate nutritiei ortomoleculare si terapiilor naturiste, in RO www.lilianasuciu.com , in FR www.demieuxenmieux.ca , in EN www.gettingbetter.ca Misiunea mea este de a ajuta cat mai multi oameni pentru sanatatea lor. www.femeidesucces.yolasite.com
M-am gindit destul de mult….oare ce sa scriu despre cariera mea ? Majoritatea experientelor de acest gen se rezuma la a dezvolta datele din cv-ul meu in timpul unui interviu sau a compune o scrisoare de motivatie. Aceasta invitatie de a scrie citeva rinduri m-a determinat sa fac o evaluare succinta, pe hirtie, a vietii mele profesionale – si nu numai – de pina acum. Am fost o adolescenta oarecum rebela, dar cu un simt dezvoltat al autoprotectiei, atit fiziologice cit si emotionale. Nu realizasem inca ce doream sa fac, ma gindeam sa fiu biolog, medic, avocat, traducator….insa eram curioasa, stiam ca lumea se extinde mult peste granite. Raluca Ioana Panican, ACA IPSAS Specialist Accountant at Datorita unui set fericit de circumstante, am obtinut – OPCW prin intermediul clubului Rotary – o bursa de studiu de The Hague Area, un an in SUA, unde am facut absolvit liceul. Intoarsa Netherlands acasa, le-am spus parintilor: “Vreau sa fiu independenta”. Am realizat ca, desi departe de casa, eram capabila de a lua cele mai bune decizii pentru mine, la momentul respectiv. Si ca totul era posibil. Si ca acelasi obiectiv poate fi atins pe mai multe cai, important este sa te bucuri de experienta calatoriei. Obiectivul meu era sa fiu fericita…..calatorind. Am terminat facultatea in Iasi. De ce? Un capriciu de-al meu, ma identificam cu Romania in acest fel. Poti ajunge oriunde, indiferent de unde vii. Nu aveam bani sa plec in strainatate, asa incit am cautat un program de Master care oferea burse. L-am gasit in Frankfurt. Nu era exact ce imi doream, dar asta era mai putin relevant. In acest fel am obtinut stagii in Germania. Miam facut prieteni buni si, in acelasi timp, am inceput sa-mi creez o retea profesionala. Imi doream sa ajung in Londra, voiam o diploma in raportare financiara recunoscuta international si experienta londoneza. Nu am reusit in primul an, se incheiase cota pentru vize. Am ajuns, in schimb, in Spania, unde m-am bucurat de clima si mincarea mediteraneene. M-au trimis in Olanda, unde mi-am facut buni prieteni, dar am lucrat 15 ore pe zi. Un an si jumatate mai tirziu, am ajuns in Londra si 3 ani dupa, aveam diploma pe car mi-o dorisem. Dupa citeva alte job-uri in Londra, am hotarit ca era timpul sa imi echilibrez viata profesionala cu cea personala. M-am dus – singura, cu grup organizat – in Bolivia si Peru si am fost foarte fericita….stiam ca vreau sa calatoresc pentru propria-mi descoperire spirituala, mai mult decit pentru rapoarte si meeting-uri financiare in camere de hotel si restaurante scumpe. Am vrut sa www.femeidesucces.yolasite.com
lucrez pentru un scop mai inaltator decit atingerea target-urilor pentru Wall Street. Am aplicat la OPCW ( www.opcw.org ) si 5 saptamini mai tirziu m-am intors in Olanda. Mi-am reluat prietenii din prima sedere in aceasta tara si mi-am facut si mai multi prieteni‌.si am calatorit. Mult. Maroc, Iordania, Dubai, Gran Canaria, Grecia‌.si am inceput sa dansez. Mult. Salsa, zouk, tango. Si OPCW a cistigat Premiul Nobel pentru pace. Sint fericita si abia astept sa descopar noua oprire in calatoria mea spre fericire. Am studiat in Romania si am pasaport romanesc. Nu am mai fost in Romania de citiva ani, dar imi port identitatea peste tot unde merg. Atunci cind iti doresti ceva nu exista granite, doar fericirea de a putea calatori."
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Un singur gand ma ajuta sa merg mai departe :Perseverenta si gandirea pozitiva ..si aceleasi activitati de nenumarate ori. Asta le spuneam si eu studentilor mei din Iasi dar aici parca lupta pentru un loc de munca e mult mai acuta mai ales daca esti peste o anumita varsta. Multi vor spune ca trebuie luata in considerare si experienta pe care o ai din tara, scoala, specializari acolo si mai ales aici. Le ai pe toate si atunci alegi ca disperatul de dimineata pana seara intre cafele si autostrazi , magazine alimentare si dispensare cateodata. Daca mai timp si esti sanatos si nici foarte obosit te mai vezi cu prietenii..la ei . la tine sau pe la malluri..cafenele..pe teren neutru. Ca si ei sunt obositi si erodati de stress ca si tine.
Felicia Dana Pop Materials Engineer - Looking for new opportunities Toronto, Canada
Si uite asa am devenit cu mic cu mare Canadieni :) Cu simpatie, Felicia POP
www.femeidesucces.yolasite.com
Irina Ioana Pelligra Junior System Developer - National System Underwriting at Aviva Canada Toronto, Canada Am ajuns in Canada in 2009 si toti stim ca odata ajunsi aici trebuie sa inveti totul de la inceput. Am mers la multe seminarii despre cum sa scrii un resume in stil canadian si cum sa te prezinti la un interviu. Am intrat si intr-un program care iti gaseste un mentor pentru cariera ta profesionala menit sa te ajute cu sfaturi de la cineva care lucreaza deja intr-un domeniu in care vrei sa iti incepi cariera. Prin acest program am intalnit-o pe Gabriela Casineanu cu care am mentinut legatura prin intermediul emailurilor. Ea este un exemplu care a inceput totul de la zero. Intalnind-o pe ea m-a facut sa nu pierd speranta de a gasi un job. Absolvind facultatea de Matematica si informatica Transilvania din Brasov m -am gandit ca voi gasi un job in care sa imi folosesc aptitudinile. Am invatat ca aici sunt mult mai multe denumiri folosite pe piata de joburi decat in Romania. Am mers la cateva targuri de locuri de munca, metoda prin care am obtinut si primul meu post de receptionista la o firma mica apoi prin intermediul unor prieteni am auzit de un job la Aviva de bilingual technical support. M-am pregatiti si am mers la interviul cu viitorul meu manager care s-a dovedit a fi de succes caci am luat postul si incepand cu august 2010 sunt angajata lor. Am invatat sa apreciez scoala romanesca caci asa am inceput cariera mea aici. Scoala m-a invatat cum sa invat, iar aici un angajat dornic sa invete este apreciat. Pe langa asta mai trebuiesa ai si un dram de noroc sa intalnesti oameni buni. Am avut noroc cu colegi foarte buni si manageri care m-au apreciat ca om si ca angajat. Sa nu credeti ca exista doar parti roz in povestea mea, la inceput mi-a fost greu, fiind independenta din fire si vazand ca dupa cateva luni aici nu aveam loc de munca. Familia mea ma sustinut si mai ales sotul. Oricine isi poate gasi loc de munca dar trebuie sa inveti totul de la capat. Am avut momente in care duceam dorul de tara unde am lasat in urma parinti, am avut o cariera si o casa. Dar sunt o persoana ambitioasa si temeinica din fire si cum am spus sunt si oameni buni pe care am avut norocul de ai intalni in calea mea. Trebuie sa crezi in tine si in faptul ca poti reusi aici dar va dura. Nu m-am gandit niciodata ca voi lucra in asigurari si iata dupa 4 ani de Aviva sunt acum la un alt departament business analyst si inca multe lucruri de invatat. Ce pot spune este ca odata ajunsi in Canada nu trebuie sa veniti cu asteptari foarte mari, dar e cert ca prin munca si speranta, cu ajutorul familiei si altor oameni veti reusi. www.femeidesucces.yolasite.com