Zile și Nopți, Martie 2023

Martie 2023

Pop Culture Magazine

Topul femeilor de succes din România topfemeidesucces.ro

zilesinopti.ro

facebook.com/zilesinopti

Ghidul festivalurilor

din România: zilesinopti.ro/festivaluri

POP-UP STOR iEs: PERSONAJE FEMININE ICONICE ÎN POP CULTURE | DEPECHE MODE: FANTOMELE VIITORULUI

DIALOGURI FĂRĂ NOTE: LA CHICA | „FANTOMA DE LA OPERĂ”: DESIGNERUL GARY McCANN

SPRE NORD CU NIKO BECKER | DANS CONTEMPORAN: MARTA CORONADO | CEVA DULCE: „RĂZBOIUL” MUCENICILOR ARHITECTURĂ: CONTRASTE ÎN ARMONIE | INTERVIU EXCLUSIV CU ANDREEA VASILE

Propuneri de City Break-uri culturale de primăvară

Odată cu venirea primăverii, suntem tot mai supuşi tentaţiei nu doar de a ieşi din casă, ci şi din propria urbe, în căutarea de experienţe noi, proaspete şi ludice, care să facă uitată banalitatea cotidianului, cu facturi în cutia poştală, ştiri îngrijorătoare pe TV şi frecuşuri cu semeni la fel de stresaţi ca noi. Suntem însă departe de sezonul vacanţelor, iar costurile ridicate de călătorie ne descurajează să bântuim prin metropole străine, deci n-ar fi rău să luăm în considerare scurte evadări în oraşe din ţara noastră, pe care le putem redescoperi folosindu-ne de pretexte culturale.

În primul weekend din martie am putea merge, de exemplu, la IAŞI sau BRAŞOV. Firile mai sobre ca preferinţe pot opta pentru a explora capitala Moldovei cu ocazia Festivalului Classix, ce programează concerte de muzică clasică în clădiri relevante istoric şi cultural, plus că ar putea asista la spectacolul Acum râde printre lacrimi veselul Alecsandri, susţinut la Naţionalul ieşean. Cei mai tineri vor fi însă interesaţi mai degrabă de o escapadă la Braşov, la prima ediţie Massif din Poiană, organizată de echipa Untold, cu artişti în vogă, precum Dimitri Vegas, Delia, Inna sau Killa Fonic, şi dacă tot sunt în zonă, ar fi păcat să nu asiste la premiera farsei comice Omul zilei, cu Gabriel Spahiu, de la Teatrul “Sică Alexandrescu”.

Pe 11-12 martie e de venit la BUCUREŞTI, fie pentru avalanşa de premiere teatrale extrem de promiţătoare - Nu vorbim despre asta, de Alexandra Felseghi, la Odeon, sau Punk Rock, al lui Vlad Cristache, la Excelsior, de exemplu

-, fie pentru concertul acustic al lui Ştefan Bănică, Te iubesc, femeie!, de la Sala Radio, pentru Vama live la Hard Rock Cafe sau pentru party-ul de la Club Control cu Facet şi Hard Fist. În orice caz, nu trebuie omisă vizitarea ediţiei de primăvară a Art Safari, la Palatul Dacia-România, fiindcă sigur veţi ajunge şi prin Centrul Vechi.

În jur de 18-20 martie am putea merge la CLUJ, fiindcă avem ce vedea (Festivalul de Film Francez şi cel de film italian, Visuali Italiane), dar şi ce asculta, indiferent de apetituri, întrucât la Form Space are cântare trupa finlandeză de Power Metal Beast In Black, iar la Opera Naţională Română din Cluj e programat Otello, în regia lui Mihai Măniuţiu, spectacol ce o are ca invitată pe talentata soprană orădeancă Kelle Brigitta, de la Deutsche Oper am Rhein Düsseldorf. Plus că merită întâlnirea cu fabulosul Marcel Iureş, în Creatorul de teatru, al lui Alexandru Dabija, la Casa de Cultură a Studenţilor, pe 20 martie.

Ultimul weekend din martie ar trebui să ne găsească la TIMIŞOARA, pentru că, dincolo de expoziţiile de artă must-see - Victor Brauner: Invenţii şi magie, la Muzeul de Artă, Adina Pintilie. Tu eşti un alt eu – O catedrală a corpului (Kunsthalle Bega), expoziţia colectivă Chronic desire – Sete cronică şi retrospectiva Ritzi Jacobi & Peter Jacobi. Texturi ale memoriei, de la Galeria Jecza -, în agendă trebuie trecute două premiere teatrale importante, Visul unei nopţi de vară, după Shakespeare, la Teatrul German de Stat, şi Slow Down! / Mai încet!, în regia lui Horia Suru, la Teatrul Naţional “Mihai Eminescu”.

Una peste alta, după cum se vede, avem destule opţiuni accesibile de going out din propriul oraş, aşa că hai să încercăm primăvara asta să tragem în piept câte o gură de aer proaspăt... cultural!

Ioan BIG, publisher

Martie

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti

ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE

ISSN 2559-172X

Apare gratuit, lunar.

Nr. 3 (557) - Martie 2023

Tiraj: 30.000 exemplare

București, Brașov, Cluj, Constanța, Iași, Timișoara.

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro

Publicitate agenții: Florentina Păuna, florentina.pauna@gmail.com

Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro

Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro

Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro

Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro

Redacție Print/Online/Social Media: Alina Mușina, alina.musina@zilesinopti.ro Anastase Ștefania-Antonia, stefania.anastase@zilesinopti.ro Adrian Brănescu site@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE BUCUREȘTI:

Publisher: Ioan Big ioan.big@zilesinopti.ro

Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro

Distribuție: Dan Budoi

EDIȚIA DE BRAȘOV:

Redactor Șef: Alina Mușina, alina.musina@zilesinopti.ro site@zilesinopti.ro

Distribuție: Andrei Paul, paul.andrei@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE CLUJ:

Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro

Distribuție: Pop Eugen Claudiu

EDIȚIA DE CONSTANȚA: constanta@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE IAȘI: Redactor: Laura Cozmîncă, iasi@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE TIMIȘOARA: timisoara@zilesinopti.ro

Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea.

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro

ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată. Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A

iOaN BiG PUBLiSHer

aLiN GĂLĂȚeSCU SeNiOr eDitOr

GrUia DraGOMir SeNiOr eDitOr

HOria GHiBUȚiU reDaCtOr

aLeX MUȘat reDaCtOr

CLaUDia aLDea reDaCtOr

aLiNa BĂLaN reDaCtOr

teODOra BratU reDaCtOr

MĂDĂLiNa LeFter reDaCtOr

aNaMaria GrUMeZa reDaCtOr

iULiaNa CiOCirLaN reDaCtOr

Contributori

Ioana Aldea

Berti Barbera

Ștefan Chirițescu

Ana Consulea

Mădălina Corina Diaconu

Cosmin Dragomir

Ștefan Iancu

Delia Mitrache

Alexandra Cuza

Vania Pierșinaru

Alexandra Bujeniță

Alina Mușina

Monica Felea

Maria Martac

Silvia Trașcă

Doru Pușcașu

Valentin Moraru

Elena Olariu

ARTĂ/ pag. 39

FILM/ pag. 59

EAT&DRINK/ pag. 77

LIFESTYLE/ pag. 89

POP-UP STORIEs/ pag. 23

PAGINA 4

Editorial de Gruia DRAGOMIR Senior Editor

Topul celor mai de succes femei din România 2023

Atreia ediție din „Topul celor mai de succes femei din România” ne arată încă o dată că succesul, indiferent că vorbim despre femei sau bărbați, nu poate fi atins dacă nu există determinare și perseverență, dar și dorința de perfecționare, de a investi constant în tine pentru a fi cea mai bună versiune a ta. Cam acesta este firul roșu care leagă (ca pe niște mărțișoare) toate cele 10 poziții din acest top.

Campania Zile si Nopți a avut loc în perioada 3 - 20 februarie, iar în total au votat 1724 persoane. Întrebările au fost deschise, iar fiecărui respondent i s-a cerut să propună în top 3 femei de succes din România.

Sondajul a fost făcut în parteneriat cu firma de studii de piață Brandberry (www.brandberry. ro). Pentru realizarea topului, locul 1 a primit 100 de puncte, locul 2 a primit 66 de puncte, iar locul 3 a primit 33 de puncte.

Topul final a rezultat în urma adunării numărului de puncte pentru fiecare persoană propusă.

Pe locul 1 avem un self-made icon al televiziunii, o femeie care, prin profesionalismul ei și prin consecvență, a ajuns să fie menționată chiar și în unele manuale de istorie. Pe locul 2, românii au votat o femeie de afaceri care a pus pe picioare unul dintre cele mai renumite branduri românești și care în ultimii ani a devenit și business angel. Nu este singura, căci în topul din acest an a fost votată și cea mai cea mai bogată femeie din România, cea care a fost numită și „Doamna Cash”. De asemenea, avem și artiste ale căror creații muzicale ne-au marcat viețile, unii dintre noi s-au îndrăgostit pe piesele lor, alții poate au trecut mai ușor prin despărțiri datorită pieselor lor care vorbesc despre asta. Nu puteau să lipsească nici sportivele care au făcut ca tricolorul să urce de nenumărate ori pe podiumurile de la competițiile internaționale. Nu în ultimul rând, avem și femei care salvează vieți la propriu și care fac ce autoritățile n-au reușit în ultimele trei decenii.

Luna martie este, așa cum bine știi, Luna Femeii, iar tradiția este ca în fiecare an să dedicăm suplimentul revistei Zile și Nopți celor mai de succes și celor mai puternice femei din România. Am realizat paginile care urmează cu gândul la tot ce au realizat aceste femei cu adevărat deosebite, dar și la felul în care poveștile lor pot inspira, motiva și deschide drumurile pentru alte milioane de femei din întreaga lume, nu doar din România. Bineînțeles, poveștile lor sunt mult mai complexe, dar, fiind limitați de spațiul pe care-l oferă o pagină tipărită de revistă, am ales să punctăm doar anumite aspecte și realizările lor principale.

De aceea, te îndemnăm să iei acest top ca un punct de plecare pentru a descoperi mai multe despre viețile, traseele profesionale și calitățile pe care le au cele mai de succes femei din România.

TOP FEMEI DE SUCCES

26.354 puncte

1 Andreea Esca

Anul trecut, Andreea Esca s-a clasat pe locul 2 în topul celor mai de succes femei din România. De atunci și până în prezent, ceva s-a schimbat în preferințele românilor, iar cea mai renumită „știristă” din România a cucerit locul 1 la ediția din acest an. Însă, Andreea Esca nu mai e de mult doar un om de televiziune renumit, deși conduce detașat orice fel de top al prezentatorilor de știri. Cu peste 25 de ani de carieră în televiziune, ea s-a transformat într-un simbol al profesionalismului și al dezinvolturii, devenind o vedetă absolută și un exemplu pozitiv, pe care mulți încearcă să-l urmeze. De asemenea, ea a dezvoltat și o carieră de succes în online, fiind una dintre cele mai apreciate figuri din social media. În plus, ea face parte și din echipa de reporteri „CNN World Report”, a condus timp de 10 ani revista The ONE și deține publicația A’list Magazine.

Revenind la meseria care a consacrat-o, Andreea Esca și-a început cariera la 1 decembrie 1995, aceasta fiind și data de lansare a postului Pro TV, unde a prezentat constant „Știrile de la ora 19.00”, cu mici întreruperi datorate doar concediilor de maternitate sau de odihnă. Acest lucru a transformat-o pe Andreea Esca în cea mai longevivă prezentatoare de știri din România. Popularitatea ei a fost constant confirmată de câștigarea multor premii din showbiz, dintre care menționăm doar: „Premiul pentru cel mai bun prezentator de știri” (2001, 2002, 2003), Premiul „Femeia Anului 2003”, oferit de revista Avantaje, Premiul CNA (2002), „Cel mai iubit om de televiziune” (2003), „Premiul de excelență” al TV Mania (2008).

Cu un sfert de secol de carieră în televiziune, în spatele pupitrului de știri, Andreea Esca a devenit un simbol al jurnalelor de știri și a ajuns chiar să fie menționată și în unele manuale de istorie. Astfel, e de la sine înțeles că ea conduce detașat orice fel de top al prezentatorilor de știri și că va trece mult timp până să fie devansată.

În plus, la popularitatea Andreei Esca, acum contribuie și succesul în online de care se bucură fiica sa, Alexia Eram, în vârstă de 22 de ani. Ea este unul dintre influencerii extrem de populari din România, fiind urmărită de peste 720 de mii de oameni pe pagina sa de Instagram.

Cuvânt cheie:

Cristina Bâtlan

Numele Cristinei Bâtlan se confundă astăzi cu „Musette”, brand pe care l-a pus pe picioare și care a cunoscut un succes enorm. În prezent, acesta este cunoscut drept cel mai important brand de încălţăminte realizat de o echipă românească. Pasiunea pentru lumea fashionului, cea care i-a marcat viața și a transformat-o în ceea ce este astăzi, i-a fost insuflată de bunica ei, care iubea nespus de mult moda, mai ales pantofii.

Încă de la 19 ani, Cristina Bâtlan s-a gândit că-și dorește propria afacere mai mult decât o diplomă, iar urmărind acest vis, în 1995, împreună cu soțul ei, Roberto Bâtlan, au reușit să pună bazele unei afaceri cu materiale textile. Inițial a fost vorba de o fabrică de genți, care mai apoi s-a transformat în brandul „Musette”. An de an, afacerea a crescut, iar astăzi are peste 600 de angajați, două fabrici şi 28 de magazine în toată ţara. Cifra de afaceri a magazinelor Musette se ridică la suma de 16 milioane de euro.

Pentru realizările sale, Cristina Bâtlan a fost inclusă de mai multe ori în Topul Forbes al celor mai influente femei din România.

Astfel, Cristina Bâtlan a fost opțiunea evidentă pentru a face parte din juriul emisiunii „Imperiul Leilor” de pe Pro Tv, unde, din 2020 și până în prezent, este business angel, având misiunea să găsească idei bune, în care merită investite sume importante de bani.

Simona Halep

În toamna anului trecut, Simona Halep a primit o mare lovitură, fiind testată pozitiv la un control antidoping, iar în momentul de față, ea așteaptă finalizarea anchetei și un verdict. Cu toate acestea, Simona nu o să piardă niciodată locul special pe care-l are în inimile românilor.

De-a lungul carierei sale, a reușit multe performanțe, iar câteva dintre ele au făcut ca România să fie privită la nivel mondial cu ceva mai mult respect. Merită amintit aici faptul că Simona e singura jucătoare de tenis din România care a atins prima poziție în clasamentul mondial WTA, în două rânduri, în 2017 și 2018. A ocupat această poziție timp de 64 de săptămâni, ceea ce a pus-o pe locul al 10-lea în clasamentul longevității ca lider al circuitului. În prezent, ea se află pe locul 17 mondial.

Palmaresul ei este impresionant din toate punctele de vedere, fiind cea mai renumită și de succes jucătoare de tenis din istoria României.

A câștigat la simplu 23 turnee WTA (trei în 2020 și unul în 2022), dintre care cele mai importante sunt cele două titluri de Grand Slam –Roland Garros, în 2018, și Wimbledon, în 2019 – și turneele Premier Mandatory de la Indian Wells și Madrid. A disputat și finala Turneului Campionilor în 2014. A fost desemnată Jucătoarea Anului 2018 de WTA și Cea Mai Populară Jucătoare în alți doi ani consecutivi, 2014 și 2015. În plus, trei ani la rând a fost Favorita Fanilor la simplu, în 2017, 2018 și 2019.

Iată că de această dată, abia pe locul 4 găsim o cântăreață. Este vorba despre una dintre cele mai îndrăgite și populare artiste ale momentului: Andra. Cu o carieră demnă de invidiat, Andra a muncit din greu pentru ceea ce are acum și pentru statutul de vedetă absolută cu care se poate mândri - e greu de crezut că există cineva din România care să nu o recunoască sau care poate spune că n-a ascultat niciodată o piesă din repertoriul ei.

Andra s-a lansat în muzică de la 14 ani, iar de-a lungul unei cariere ce se întinde pe mai mult de 20 de ani, ea a reușit să adune 12 albume muzicale. „De la frate la soră” (2007) a reușit performanța de a deveni cel mai bine vândut material discografic din România în anul lansării. Datorită recordului de vânzări a primit Discul de Platină, dar și pe cel de Diamant.

O altă performanță cu care se poate mândri este faptul că toate singleurile sale au intrat, la scurt timp de la lansare, în majoritatea „Top 10”- urilor din România.

De asemenea, Andra este cunoscută publicului din România și pentru cariera sa TV. Prima emisiune pe care a prezentat-o a fost „O-la-la” (ProTV), un concurs de karaoke televizat, dar din 2011, ea a devenit unul dintre jurații emisiunii „Românii au talent”, programul TV de divertisment cu cele mai mari audiențe înregistrate vreodată în România.

Succesul l-a cunoscut și în mediul online, unde a înregistrat deja mai multe performanțe. De exemplu, în 2015, single-ul „Niciodată să nu spui niciodată” a fost primul clip din România care a avut peste un milion de vizualizări în mai puțin de 24 de ore.

Andreea Marin

Andreea Marin a fost mulți ani una dintre cele mai influente voci din media și încă este, pentru că nu degeaba a ajuns să ocupe locul 5 în acest top. Întreaga Românie o cunoaște pentru emisiunea fenomen „Surprize, surprize”, difuzată pe TVR1, în perioada 1999 - 2007 - cel mai urmărit spectacol de televiziune din România timp de nouă ani la rând. Însă, ea are în spate o lungă carieră jurnalistică și de prezentatoare TV și pentru alte emisiuni foarte îndrăgite de români. De asemenea, Andreea Marin a mai fost jurat și în emisiunea „Uite cine dansează!”, difuzată de postul de televiziune Pro TV, iar din octombrie 2020 este co-producătoare și realizatoarea emisiunii „Nu există nu se poate!”, difuzată de postul de televiziune TVR 2.

Dar cariera Andreei Marin nu s-a limitat doar la prezentarea de emisiuni, ea a produs și a apărut în multe documentare filmate în locații exotice și a reușit și performanța de a fi prima jurnalistă din România care a escaladat vârful Kilimanjaro, „Acoperișul Africii”, o experiență în urma căreia a co-produs documentarul „Kilimanjaro 2001”, realizat pentru TVR. Acesta a înregistrat cea mai mare audiență la 1 decembrie 2001.

Succesul Andreei Marin poate fi măsurat și în numeroasele premii din showbiz pe care vedeta le-a câștigat de-a lungul timpului, dar și în milioanele de urmăritori pe care-i are în mediul online: 1,6 milioane pe Facebook și 640 de mii pe Instagram.

Delia

Cea de-a doua artistă din topul din acest an este Delia, o altă reprezentantă importantă a industriei muzicale autohtone. Ea este cântăreață, compozitoare, dansatoare, vedetă de televiziune și, nu în ultimul rând, fashion icon și influencer, cu 2,6 milioane de urmăritori pe Instagram.

Înainte de a se lansa în cariera solo, Delia a făcut parte, în perioada 1999-2003, din formația fenomen N&D, alături de care a scos patru albume, cunoscând astfel succesul la nivel național. Piesele duo-ului pop de atunci au devenit extrem de populare, ceea ce i-a dat Deliei curajul de a-și lansa cariera solo. Din acel moment și până în prezent, ea a lansat cinci albume solo: „Parfum de fericire” (2003), „Listen Up!” (2007), „Pe aripi de vânt” (2015), „Deliria” (2016), „7” (2020), iar un nou album este în pregătire.

Concertele ei sunt tot timpul sold-out și, de-a lungul timpului, s-au transformat în adevărate spectacole multimedia - amintim aici concertele concept Winter Wonderland (2016), Psihedelia (2017), Acadelia (2018), Cum era (2020).

Cariera ei muzicală a fost completată și de o carieră în televiziune, devenind astfel și mai îndrăgită. În 2011, ea a acceptat să fie unul dintre jurații competiției muzicale „X Factor România” și, mai apoi, „iUmor”, unde românii i-au descoperit și latura plină de umor, dar și mult mai multe aspecte din viața personală.

Nadia Comăneci

Nadia Comăneci nu mai are nevoie de nicio prezentare. A făcut ca România să fie renumită în lumea largă pentru performanțele în gimnastică, iar avântul dat de ea atunci se simte și în generațiile de astăzi. În întrecerea de la paralele inegale din cadrul Jocurilor Olimpice de la Montreal, din 1976, Nadia a obținut prima nota de 10 din istoria întrecerilor olimpice de gimnastică. Astfel, presa internațională a numit-o pe Nadia, la acel moment, „Zeița de la Montreal” și „Perfect Nadia”. Pentru rezultatul obținut de Nadia (7 note de 10), acea ediție a JO a intrat în istoria sportului drept „Olimpiada Nadia Comăneci”.

De asemenea, Nadia a cucerit primul titlu mondial la bârnă pentru gimnastica românească și două medalii de argint, la sărituri și cu echipa, la CM din 1978, de la Strasbourg. În 1979, la CM de la Forth Worth (SUA), Nadia a făcut parte din echipa de gimnastică a României care a cucerit primul titlu de campioană mondială pe echipe (389,550 p) din istoria gimnasticii.

De-a lungul carierei sportive, Nadia Comăneci a înregistrat multe performanțe și recorduri, iar în 1984 s-a retras cu un palmares de 24 de medalii câștigate la Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale și Campionate Europene, dintre care 16 de aur. În noiembrie 1989, Nadia a fugit din România comunistă în Statele Unite ale Americii. Acolo, ea s-a căsătorit cu Bart Conner, campion de gimnastică al SUA și campion olimpic.

Camelia Șucu

Camelia Șucu e cunoscută drept cea mai bogată femeie din România și ajunsese să fie cunoscută într-o perioadă și drept „Doamna Cash”. Ea este fondatoarea unor business-uri precum ClassIn, Iconic Health, Piața de Gros Abundia sau Natuzzi. Are în spate o carieră ce se întinde pe o perioadă de peste 25 de ani în business, iar în momentul de față jonglează perfect cu rolurile de mamă, bunică, antreprenor sau style icon.

Acum, averea ei este estimată la 57 de milioane de euro. Mare parte din aceasta a provenit în urma celui mai scump divorţ din România. Camelia și-a încheiat socotelile cu fostul soţ, milionarul Dan Șucu, în 2007. De pe urma acelei despărțiri, ea a rămas cu o avere considerabilă, o sumă record de aproximativ 40 de milioane de euro. Banii i se cuveneau pe deplin, având în vedere că în 1993, cei doi soți au pus împreună bazele uneia dintre cele mai mari afaceri cu mobilă din Europa - Mobexpert clasându-se printre primele 12 întreprinderi europene din industria mobilei.

Camelia Șucu a fost preocupată și să transmită mai departe valorile și lecțiile învățate în cariera sa de antreprenor, astfel a ajuns să fie un mentor pentru fiicele sale, Ioana și Cristina, care îi calcă deja pe urme cu business-uri precum: The Library, Ioana Sucu Events, Kiddo Play Academy etc.

Andreea Raicu

Andreea Raicu s-a remarcat prin frumusețea și eleganța ei. A fost una dintre cele mai cunoscute vedete de televiziune din România și a debutat ca model, iar în momentul de față este un fashion icon și influencer, pe Instagram având peste 600 de mii de fani (oricât de mult ar spune ea că detestă social media). În showbiz, Andreea Raicu și-a făcut intrarea prezentând emisiuni populare de divertisment, precum „Big Brother” (2003-2004) și „Megastar” (20062008), dar și emisiuni de fashion și stil, precum „Pro fashion” sau „Stil”.

De altfel, ea este un reper atunci când vine vorba de bun gust vestimentar și de aceea a și fost stilist pentru diverse reviste de modă și a lansat colecții împreună cu importanți designeri români, a produs, conceput și promovat proiecte media care de fiecare dată au avut în centrul lor lifestyle-ul desăvârșit prin stil și echilibru.

În ultimii ani, Andreea Raicu s-a concentrat mai mult pe propriul brand, numele ei regăsindu-se acum pe haine din colecția proprie, pe programe de dezvoltare personală, fitness, feminitate sau meditație, lumânări parfumate și agende.

Foarte mediatizate au fost și relațiile pe care Andreea Raicu le-a avut cu bărbați celebri precum fotbalistul Cristi Chivu sau Tudor Chirilă.

Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu

La finalul anului trecut, ONG-ul Dăruiește Viață a finalizat lucrările de construcție la primul spital de oncologie pediatrică din România, realizat din donațiile a peste 350.000 de persoane fizice și 7.000 de companii.

În spatele acestui demers se află Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu, fondatoarele Asociației Dăruiește Viață. Ele au oferit cea mai frumoasă definiție a succesului în acest top: pentru ele, succesul a însemnat salvarea de vieți, la propriu. În cei 10 ani de activitate au schimbat în bine viața a milioane de români, au făcut-o prin intermediul Asociației Dăruiește Viață, unde au strâns peste 45 de milioane de euro, bani care au fost folosiți pentru multiplele proiecte din sănătate în care s-au implicat - sunt toate menționate pe site-ul daruiesteviata.ro

Proiectul, demarat inițial pentru a oferi suport copiilor bolnavi de cancer, s-a extins cu un bloc operator nou și secții de anestezie și terapie intensivă, chirurgie și neurochirurgie, fiind cel mai ambițios proiect din România ultimilor 30 de ani realizat de societatea civilă, exclusiv din donații și sponsorizări. Un proiect unic în Europa! Primii copii pacienți vor putea fi tratați în noua clădire în a doua jumătate a lui 2023.

Astfel, într-o țară în care conducătorii își dezamăgesc constant cetățenii, Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu au arătat că se poate și că, dincolo de toate, există și optimism.

LOCURILE 11/30

11. Inna

ARTISTĂ

12. Cristina Neagu

SPORTIVĂ

13. Maia Morgenstern

ACTRIȚĂ

14. Anca Vlad

ANTREPRENOR

15. Melania Medeleanu

REALIZATOR TV

16. Laura Codruța Kovesi

MAGISTRAT

17. Anastasia Soare

ANTREPRENOR

18. Mirela Retegan

REALIZATOR RADIO/TV

19. Alina Marinescu MANAGER

20. Teo Trandafir

REALIZATOR TV

21. Principesa Margareta a României CUSTODELE COROANEI ROMÂNE

22. Dana Rogoz

ACTRIȚĂ

23. Atena Boca

ANTREPRENOR

24. Elisabeta Lipă

SPORTIVĂ

25. Loredana

ARTISTĂ

26. Carmen Tănase

ACTRIȚĂ

27. Mihaela Geoană

28. Adela Popescu

29. Andreea Berecleanu

30. Oana Pellea

LOCURILE 31/50

31. Rucsandra Hurezeanu

ANTREPRENOR

32. Antonia

ARTISTĂ

33. Theo Rose

ARTISTĂ

34. Monica Bârlădeanu

ACTRIȚĂ

35. Irina Rimes

ARTISTĂ

36. Liana Stanciu

REALIZATOR RADIO/TV

37. Mirela Nemțanu

MANAGER

38. Mihaela Rădulescu

REALIZATOR TV

39. Alina Ceușan

INFLUENCER

40. Mihaela Miroiu

SCRIITOR

41. Loredana Apreutese

ANTREPRENOR

42. Roxana Maftei

ANTREPRENOR

43. Alessandra Stoicescu

REALIZATOR TV

44. Mariana Gheorghe

MANAGER

45. Ioana Chicet-Macoveiciuc

SCRIITOR

46. Cristina Chiriac

ANTREPRENOR

47. Monica Tatoiu

ANTREPRENOR

48. Alexandra Ianul

AVOCAT

49. Sofia Frunză

BLOGGER & ANTREPRENOR

50. Petronela Rotar

SCRIITOR

PAGINA 20

Podcast: www.zilesinopti.ro

powered by

Podcast-urile Zile și Nopți sunt disponibile pe următoarele platforme: www.zilesinopti.ro, Youtube, Soundclound, Spotify, Google Podcast, Apple Podcast.

Photo by Sound On from Pexels

Personaje feminine iconice

În universul de storytelling, unul dintre cele mai folosite arhetipuri narative este călătoria eroului, pe care o putem regăsi atât în mituri antice și literatură, cât și în cinematografie, televiziune sau jocuri video, având în centrul său trei momente importante: plecarea eroului, intrarea sa într-o nouă lume și revenirea (marcată de schimbare).

Dacă la început, monomitul era destinat personajelor masculine (care căpătau, prin procesul de inițiere, un

în Pop culture

nou statut), astăzi, când vorbim despre protagoniștii din Popular culture, nu putem exclude personajele feminine care, de-a lungul timpului, au contestat și rescris atât modelul eroului clasic, cât și rolul și locul femeilor în universul narativ.

Conform scriitoarei Amy Allen, personajele pornesc în călătoria lor pentru a-și însuși trei tipuri de putere: power-over (dominarea cuiva), power-to (puterea revendicată, personală) și

power-with (momentul în care personajul își folosește forța pentru a lupta, alături de ceilalți, împotriva sistemelor de opresiune), toate având în centrul lor un element comun: cunoașterea. Astfel, prin cunoaștere, libertate și curaj, eroinele zilelor noastre se îndepărtează de stereotipuri și prejudecăți, devenind modele ale diferitelor experiențe feminine, care ne pot inspira și în propriile povești.

Pentru început, lumea literară a reprezentat întotdeauna o puternică sursă de inspirație în ceea ce privește eroinele Pop culture. De aceea, nu putem uita de una dintre cele mai iubite vrăjitoare din toate timpurile: Hermione Granger Descrisă de Emma Watson (care i-a oferit personajului statutul de icon odată cu interpretarea sa) ca fiind un arhetip marcat prin inteligență, bunătate, empatie (după Bătălia de la Hogwarts, Hermione a lucrat alături de Ministerul Magiei pentru a susține drepturile elfilor și animalelor magice, reușind să schimbe identitatea lor în legea vrăjitorilor, amintind de modelul powerwith), curaj și integritate, eroina a devenit, din momentul în care a fost introdusă publicului, un simbol feminist. Alături de ea, tot din universul Harry Potter, le avem

și pe Ginny Weasley, care este, pe tot parcursul întâmplărilor, un personaj extrem de hotărât, loial, amuzant și talentat (devenind campioană de Quidditch, după timpul petrecut la Hogwarts)

Weasley la Hogwarts)

și pe Luna

(atât în ceea ce privește personalitatea ei, care este un exemplu perfect de power-to, cât și rolul jucat în poveste)

și lipsită de prejudecăți (bunătatea sa pură ajutând-o să vadă lucrurile diferit față de ceilalți).

Apoi, în distopia „Jocurile Foamei”, construită de scriitoarea americană Suzanne Collins, a fost introdusă una dintre cele mai emblematice personaje feminine din toate timpurile: Katniss Everdeen (adusă la viață pe marele ecran de Jennifer Lawrence). Începându-și povestea prin tema sacrificiului de sine, Katniss devine aproape un mit modern, prezentând un nou tip de erou, devenit simbol al revoluției sociale (unde avem, din nou, power-with): ea nu doar că luptă, prin inteligență, curaj, talent și putere, cu sistemul opresiv în care trăiește, unde elitele (dependente de indivizii pe care îi asupresc) se îmbogățesc prin exploatarea celor considerați inferiori prin lipsa statutului social sau monetar, dar reușește să îi inspire și pe cei din jurul său să se împotrivească modelului social, schimbând, astfel, lumea. Mai departe, nu putem uita de eroinele construite de Jane Austen, precum

, precum

Elizabeth Bennet („Mândrie și Prejudecată”), Emma Woodhouse și Elinor Dashwood („Rațiune și Simțire”), care contrazic categoric stereotipurile asociate femeilor în societatea vremurilor, de Scout Finch („Să ucizi o pasăre cântătoare”), care, la rândul ei, respinge ideea feminității convenționale și luptă pentru cei care, într-o lume a prejudecăților, discriminării și divizării sociale, nu își pot folosi vocea sau de Galadriel, Éowyn și Arwen, din universul lui Tolkien, alături de Meg, Jo, Beth și Amy March (Little Women), fiecare dintre ele reprezentând un model diferit, dar la fel de important, de feminitate și putere.

Dacă ne îndreptăm atenția asupra universului cinematografic, vom descoperi o nouă serie de personaje feminine iconice, devenite astăzi repere. Putem începe, astfel, cu Holly Golightly, care, deși este creația lui Truman Capote, a devenit ceea ce cunoaștem astăzi (un personaj care refuză să accepte normele impuse, trăind după propriile reguli) prin intermediul lui Audrey Hepburn, în 1961, odată cu ecranizarea

romanului

Breakfast at Tiffany's. O

altă eroină

îndrăgită

până în

până în

prezent este

și

Lovegood, pe care ne-o amintim ca fiind

pe care ne-o amintim ca fiind

întotdeauna neînfricată

Katniss, pentru a schimba

lumea în care trăiește ( prefera să fiu un monstru care

și Prințesa Leia (Star Wars), care își dedică viața, precum Katniss, pentru a schimba lumea în care trăiește („Aș prefera să fiu un monstru care

personaje feminine

Katniss Everdeen

crede în ceva, care ar sacrifica totul pentru a face galaxia mai bună, decât să fiu cineva care stă pe margine și privește”), devenind un simbol al revoluției și un lider demn de urmat.

Un alt icon feminist din universul de film este și Elle Woods

Legally Blonde), care, redefinind ideea eroului feminin, perceput, uneori, ca fiind puternic doar atunci când reproduce caracteristici asociate, în mentalul colectiv, genului masculin (feminitatea fiind privită, în narațiunile clasice, ca un element superficial), prezintă cum stereotipurile distorsionează modul în care îi privim pe cei din jur (amintind și de Cher Horowitz, din Clueless) și cum forța pornește din interior.

Apoi, diferită de tipologiile enumerate

mai sus, Miranda

Priestly (The Devil Wears

Prada) reprezintă un alt personaj care, deși este descris ca fiind antieroul poveștii, devine iconic prin dorința sa de a atinge, cu orice preț, perfecțiunea (element extrem de important în transformarea eroinei, Andy) și prin respectul pe care îl are

atât pentru profesia sa, cât și pentru sine (vorbind despre stereotipurile asociate femeilor de succes).

Din

Din seria revenge stories, ne putem gândi la trei personaje de neuitat: Beatrix Kiddo (Kill Bill), Amy Dunne (devenită celebră pentru faimosul monolog „Cool Girl”)

și Jennifer Check Jennifer's Body), în timp ce, în lumea televiziunii, le amintim pe genialele

Cristina Yang și Beth Harmon, pe neînfricatele

Olivia Pope (Scandal), Annalise

Keating și Rosa Diaz, pe Fleabag, personajul creat de Phoebe WallerBridge, și pe cele patru eroine din Sex and the City.

În ceea ce privește universul supereroilor, în care sunt prezentate cele mai multe mituri moderne (alături de noile lor personalități mitologice), există o serie de personaje feminine iconice, cel mai cunoscut fiind Diana Prince (Wonder Woman), care a rămas un simbol feminist până în prezent. Alături de ea, le avem și pe Carol Danvers (Captain Marvel), Natasha Romanoff și Yelena Belova (Black Widow), Harley Quinn,

Wanda Maximoff și Shuri (Black Panther), în timp ce, în lumea jocurilor video, prima și cea mai faimoasă eroină din toate timpurile rămâne Lara Croft, un personaj devenit simbolic prin inteligență, curaj, încredere și forță.

și cea mai faimoasă eroină din toate rămâne personaj devenit simbolic

În final, apropiate construcției eroinelor Marvel și DC, nu putem uita, datorită modului în care au sfidat normele sociale, nici de protagonistele Disney Ne gândim astfel la Mulan, Belle, Merida, Tiana, Moana, Jasmine, Anna și Elsa.

Indiferent dacă ne îndreptăm privirea asupra literaturii, cinematografiei, televiziunii sau jocurilor video, în universul Pop culture vom găsi întotdeauna personaje care să ne inspire prin modurile în care resping stereotipurile și prejudecățile celor din jur, făcându-ne, astfel, să avem puțin mai multă încredere în propriile călătorii.

Foto: Warner Bros., Disney, Vogue

sus, Devil Wears

CONVERSAȚII MAI PLĂCUTE

MAI PUȚIN MIROS

YOUR SMOKE FREE CHOICE

*glo™ încălzește tutunul fără să îl ardă. Generează un aerosol cu gust de tutun, cu mai puțin miros și fără scrum, comparativ cu fumatul unei țigarete convenționale. Acest produs nu este lipsit de riscuri și conține nicotină, o substanță ce provoacă dependență. **Comparativ cu fumatul unei țigarete convenționale. Produsul nu este lipsit de riscuri și conține nicotină, o substanță ce creează dependență. glo™ este un produs cu potențial de risc redus destinat consumatorilor adulți de produse din tutun sau nicotină.

Muzică

KATE BUSH,

45 de ani de inovație

în arta pop-ului experimental

În 2014, fanii cantautoarei Kate Bush aveau să se bucure de unul dintre cele mai improbabile evenimente ale culturii pop: revenirea pe scenă a artistei, după o pauză de 35 de ani. Dacă stăm să ne gândim la importanța turneelor în păstrarea artiștilor în memoria colectivă, dispariția lui Kate ar fi trebuit să o elimine complet din preferințele publicului, însă deceniile în care artista s-a concentrat pe lucrul în studio nu numai că nu i-au afectat notorietatea, dar au învăluit-o într-un mister ce a fascinat fanii, criticii și muzicienii.

De altfel, Kate Bush a reprezentat mereu o prezență atipică în peisajul art-pop, mai ales dacă luăm în considerare succesul singleului Wuthering Heights, piesă care a dominat topurile din Marea Britanie, în 1978. Însoțită de o independență creativă ce i-a marcat constant călătoria în compoziție și interpretare, Bush s-a transformat încet, încet într-un muzician care a abandonat potențialul faimei, în favoarea experimentării neîngrădite cu arta sunetelor pop. Influență masivă pentru artiste precum Alanis Morissette, Sinead O’Connor, Ellie Goulding, Katie Melua, Lily Allen, sau Fiona Apple, Bush și-a compus muzica departe de preferințele mainstream publicului, reușind însă performanța de a-și păstra creațiile proaspete și molipsitoare, chiar dacă armoniile complexe și liniile melodice curajoase i-au îndepărtat

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII

DIALOGURI FĂRĂ NOTE/ MUZICĂ NOUĂ/ OMUL CU DISCURILE/ DEPECHE MODE

WWW.ZILESINOPTI.RO/MUZICA/

constant creațiile de noțiunea universal acceptată de pop music.

Într-o eră a redescoperirii trecutului, misterul Kate Bush a început să îi fascineze și pe adolescenți, după ce piesa Running Up That Hill a fost folosită în cel de-al patrulea sezon al serialului Stranger Things. Atracția față de estetica optzecistă a unui serial care omagiază adesea creațiile SF ale regizorului Steven Spielberg pare că s-a extins și în zona muzicii pop, beat-urile automatizate ale pop-ului anilor ’80 devenind irezistibile până și pentru generația TikTok. Astfel, îmbrățișându-și noul rol de creatoare de coloane sonore pentru platforme de social media, Kate Bush ne demonstrează ceea ce bănuiam de mult: că unii artiști se nasc prea devreme, iar unele piese devin hit-uri… prea târziu.

Într-un an în care aniversăm 45 de ani de la apariția albumului de debut, The Kick Inside, redescoperim una dintre cele mai prolifice și influente creatoare ale muzicii britanice, figură marcantă pentru universul feminin al cantautoarelor pop și neînfricată exploratoare a artei sunetelor.

,,Kate își stabilește propria lume și îi rămâne fidelă”, remarca muzicianul Russell Mael. Într-o lume a pop-ului hiper-produs, Kate Bush încă ne împărtășește propriul univers muzical, plin de creativitate și aventuri sonore.

marcantă pentru universul feminin al

Fantomele... viitorului!

DEPECHE MODE – un nou single, un nou album

După o pauză de șase ani, Depeche Mode revine în actualitate cu un nou single ce precede cel de-al cinsprezecelea album al trupei, Memento Mori. Intitulată Ghosts

Again, piesa are șanse să intre în lista scurtă a pieselor memorabile ale formației, grație unei abordări synthpop clasice și a unui ambalaj comercial apetisant.

După ce în mai anul trecut, vestea trecerii în neființă, la doar 60 de ani, a lui Andrew Fletcher, membru fondator al trupei, a lovit ca un trăznet, Martin Gore și Dave Gahan au hotărât să ducă la bun sfărșit un nou album, aflat în lucru de ceva vreme. În premieră în formulă de duo, dar având alături multe perechi de urechi fine și mâini dibace, au produs un nou material, intitulat Memento Mori, ce urmează a fi lansat pe 24 martie. Inspirat de peripețiile recente ale Doamnei cu coasa, atât prin familia

DM, cât și prin lume, în general, este de așteptat ca albumul să conțină o doză consistentă de umor negru.

Din punctul de vedere al producției muzicale, este de așteptat ca el să se înscrie în discutabila linie electro a ultimelor trei materiale discografice ale trupei (Spirit, Delta Machine și Sounds of the Universe).

De altfel, asta ne arată și single-ul în discuție, Ghosts Again, care e o piesă simplă, dar catchy, cu versuri ce îmbie la nostalgie. Pare că Depeche

Mode se uită în urmă, fie în căutarea inspirației, fie doar pentru a rememora momente plăcute și a le da o nouă formă, un sens mai larg, care să cuprindă și perspectiva unui final așteptat. Și fiindcă veni

vorba, nu ar fi deloc o surpriză ca Memento Mori să fie ultimul album Depeche Mode.

Revenind la single, trebuie spus că e o melodie scufundată într-un ocean electronic aparent nemărginit, procesat la infinit, dar cu un ritm sintetic de calitate. Începe, curge, te poartă pe val, te răsucește, te dansează, iar apoi te lasă un pic amețit și posibil nedumerit de ce s-a întâmplat.

Cu siguranță, iubitorilor muzicii exclusiv electronice le vor plăcea plonjoanele dintre strofe și poate chiar și finalul abrupt. Live, cu tobe și chitară, va fi însă și mai și. Acum, gurile rele pot critica nițel producția, de la plasarea vocilor poate un pic prea în față și de la pierderea ocazională a consistenței liniei de bas, dar cum spuneam, valurile piesei duc până la urmă spre un țărm predictibil, eminamente pop, vandabil, deci e o bună ancoră comercială.

Și fiindcă tot veni vorba de promovare, Ghosts

Again a beneficiat de un videoclip marca Anton Corbjin: alb-negru, format 4:3, plin de simboluri: fantome, locuri de veci, că, deh, Ghosts Again, Memento Mori și o partidă de șah cu moartea –cadre inspirate din filmul The Seventh Seal, al lui Ingmar Bergman.

Ce ascultăm în luna martie

În martie, punk-ul, pop-ul și rock-ul se amestecă în lansări discografice demne de ascultat, fie că vorbim despre revenirea discografică a celor de la Fall Out Boy, întoarcerea înspre trecut a rockerilor U2 sau inspirația din ultimii ani a cantautoarei Lana Del Rey, influentă reprezentantă a pop-ului melancolic, de inspirație șaizecistă. Una peste alta, nu ne rămâne decât să le consumăm lansările și să ne bucurăm de prezența constantă a albumelor în lumea lui 2023, fie că o facem în mod fizic sau digital.

Fall Out Boy – So much (For) Stardust

Rockerii americani care dominau topurile pop-punk ale începutului de mileniu se întorc cu primul LP după o pauză de cinci ani. De altfel, albumul este produs de vechiul colaborator al formației, Neal Avron, cel care și-a pus amprenta sonoră și asupra discului

Folie à Deux, lansat în 2008 și primit cu brațele deschise de către critici și fani. Dacă ar fi să ascultăm single-urile deja lansate și să ne luăm după spusele solistului

Patrick Stump, noul LP pare că este construit în jurul sonorităților chitarei electrice, fără însă a fi un ,,album nostalgic”, ci mai degrabă, o îmbinare a prezentului cu esteticile care i-au făcut faimoși acum mai bine de 15 ani.

Lana Del Rey – Did You Know That There’s a Tunnel Under Ocean

Blvd

U2 – Songs of Surrender

Regina neîncoronată a esteticilor ‘60 revine cu un nou LP, iar dacă ar fi să ne ghidăm doar după copertă, ne este clar că vom fi purtați din nou către sunetele deceniului șaicezist. Albumul apare și într-o perioadă prolifică pentru cantautoarea americană, fiind al cincilea material discografic lansat din 2017 încoace. Așa cum ne-a obișnuit încă de la debut, Lana nu se abate de la estetica sa, ce a făcut-o faimoasă, aducând constant omagii trecutului și folosinduse de mitul Americii în crearea baladelor siropoase, pline de patos, dezamăgiri sentimentale și referințe constante la cultura pop a Statelor Unite.

îmbrăcând fostele

trecuți de a doua Statelor Unite. Lana Del Rey

Conceptul noului album al rockerilor irlandezi este cât se poate de interesant: reînregistrarea a 40 de piese lansate de-a lungul carierei. De altfel, reorchestrarea acestora a fost făcută, conform spuselor basistului Adam Clayton, într-o manieră acustică, diferită față de versiunile originale. Totodată, LP-ul servește drept companion al biografiei solistului Bono, Surrender: 40 Songs, noile înregistrări ale cântecelor fiind folosite și în cadrul versiunii audiobook a cărții. Așadar, la aproape 50 de ani de la debut, U2 îmbrățișează cu maturitate trecutul, îmbrăcând fostele hituri în livrări vocale și instrumentale serioase, demne de muzicieni trecuți de a doua tinerețe.

Muze ale alternativului românesc și dorințele lor în materie de industrie muzicală

Care e diferența între Valentine’s Day și 1 sau 8 martie?

Punguțe urâte, cu flori înșirate prin galaxii sau ursuleți total neatrăgători, din punct de vedere estetic, avem oricând, însă cred că ce avem în plus în luna martie, intitulată și Luna Femeii, e multitudinea de opțiuni în materie de apreciere. În viziunea mea, nu e despre gesturi colosale, „spontane” cereri în căsătorie și buchete gigantice, ci mai degrabă despre aprecierea femeilor din viața fiecăruia și a lucrurilor pe care ele ni le oferă. Astăzi vorbim despre muzica oferită de femei, de la hip-hop la muzică lăutărească, și despre viziunile pe care le au în comun, adunate prin trei întrebări. Precizez că nu sunt artiste alese la întâmplare, ci femei care sunt deopotrivă muze și creatoare, femei pe care sper să aveți ocazia să le ascultați performând live. Începem cu întrebarea „Ce ți-ar plăcea să vezi mai mult în industria muzicală din România, când vine vorba de femei?”, iar continuarea o găsiți pe zilesinopti.ro.

ANA COMAN, artista care te ia de-o parte și îți spune că a simțit cândva la fel, apoi îți lasă drept bandaj muzicaei:

„Femei care au încredere în ele. Știu din proprie experiență, dar nu numai, cât de greu e să ții frâu emoțiilor când ești pe scenă.

Și mai știu și cum e să simți că nu ai niciun cuvânt de zis, știu cum e să ți se spună că te enervezi degeaba și că ești prea emotivă și prea implicată în proiectul tău, lucruri pe care mă îndoiesc că bărbații din industrie le aud. Avem voie să tragem cu dinții de ce ne dorim, să ne luptăm pentru muzica noastră și să ne pese dacă ceva iese prost. Dacă suntem prea dedicate, cuvântul dedicat e înlocuit cu exagerat. Ar trebui și avem voie să avem încredere în noi.”

DORA GAITANOVICI, făuritoare de povești nemuritoare și rock plin de savoare, pe care să simți și să dai din cap, la unloc:

„Mi-ar plăcea să văd mai multă forță, să văd răutate și energie. Mi-ar plăcea să văd mai multe figuri feminine care se impun prin duritate și putere. Cred că i-ar prinde foarte bine țăriiăsteia. țării ăsteia.”

foto

© Cristina Oltean

LUCIA, cea cu voce soft, versuri de feeling, care te transpun în universulei:

„Mai mult «mentorat» voluntar, făcut în contexte informale. Eu așa simt că am crescut și am învățat cel mai frumos: primind sfaturi de la alte femei în muzică, care au mai multă experiență decât mine, și le mulțumesc tuturor celor care au avut răbdarea și bunătatea să le împărtășească. Și cel mai mic sprijin contează, mai ales când ești la început de drum, deci share your wisdom, ladies.”

CORINA SÎRGHI, artista care te teleportează în timp, propovăduitoare a muzicii lăutăreștiautentice:

„Mai multe femei în rochii care să cânte frumos.”

IOANA, cea care te cutremură și în folclor, și în hip-hop, echilibrul dintre feminitate șiduritate: „Mi se pare că în ultima perioadă au apărut în industrie noi personaje feminine și că se schimbă ușor, ușor totul, sound-ul, vin voci bune, personalități puternice și îmi place ce văd acum. Mi-ar plăcea să văd mai mult accent pe muzică și pe mesajul transmis, decât pe imagine, chiar dacă e importantă și ea, dar sunt de părere că muzica primează în final și trebuie să oferim oamenilor muzică de calitate, mișto și fresh și să ne aducem o contribuție, să încercăm să fim cât mai autentici. Și unitatea, când vine vorba de femei, sunt mai multe concerte de băieți, mai ales când e vorba de rap, de underground, dar am reușit toamna trecută să fiu host-ul primului eveniment Underground Queens, cu ajutorul băieților, Bean, AFO și toată brigada, am invitat niște gagici mișto și am creat un moment foarte tare împreună. Cred că lumea e dornică de acest tip deevenimente.”

MĂDĂLINA PAVĂL, artista care ne pune cu muzica ei în mijlocul apelor, munților, față în față cu originile și dorurilenoastre:

„Ca prim gând, ar fi mai multe colaborări între artiste, mi-ar plăcea să văd mai multe colaborări în industria muzicală, ar fi frumos chiar și din mainstream, combinat cu muzica de nișă pe care o facem noi. O altă idee, ar fi să existe niște întâlniri între oamenii din industria muzicală, cu scopul de a împărtăși concret, trăiri, experiențe și deși îmi dau seama că poate fi complicat la nivel de industrie, îmi imaginez că măcar noi, gagicile, am reuși cumva să dăm startul genului ăstora de întâlniri.” [...]

www.zilesinopti.ro

foto © Iustin Surpanelu

foto © Florin Bondrila

foto © Raluca Margescu

THIS IS NOT A DRILL: Roger Waters, la granița dintre veridic

și absurd

și de foștii săi colegi de trupă. Parcă hrănindu-se mereu cu polemici, după scrisori deschise adresate Olenei Zelenska sau lui Vladimir Putin, dar mai ales, după controversata intervenție de la ONU, la invitația Rusiei, fostul membru Pink Floyd a fost atacat din toate părțile.

Roger Waters, co-fondator al legendarului grup Pink Floyd, pare de neoprit și la aproape 80 de ani. După cei doi ani de pandemie și un album cu piese acustice născut în aceeași perioadă, Roger Waters a repornit în ceea ce el numește turneul de adio, This is Not A Drill.

Dacă ar fi să analizăm conceptul This is Not a Drill în comparație cu The Wall sau Us & Them (ultimele sale două turnee), observăm că muzica nu mai ocupă același loc ca înainte. Pe ici, pe colo, se simte un iz de... nostalgie a vremurilor de mult apuse. Dar politica primează. Waters a decis să-și înceapă fiecare concert din noul turneu printr-un anunț ce pare desprins din emisiunile TV

de pe vremuri: „Dacă faceți parte din acea categorie a fanilor care iubesc muzica Pink Floyd, dar nu suportă politica lui Waters, then f*ck off to the bar”. Ba chiar, în timpul pandemiei, muzicianul a compus o nouă piesă, intitulată, sugestiv sau nu, The Bar.

Cu toții știm că Roger Waters nu a ezitat vreodată în a-și exprima ideile și opiniile politice, ajungând în cele din urmă să fie tras la răspundere, nu doar de liderii ucraineni, ci

În primăvara anului trecut, David Gilmour și Nick Mason, alături de Guy Pratt și Nitin Sawhney, s-au reunit sub titulatura Pink Floyd, lansând un cântec în care-și declară deschis susținerea față de poporul ucrainean, în cadrul proiectului fiind cooptat și muzicianul Andriy Khlyvnyuk. Acum, după aproape un an în care Roger Waters nu s-a dezis, intervenind cu tot felul de comentarii și opinii politice, soții Gilmour au reacționat, acuzându-l pe Waters de antisemitism, putinism și megalomanie.

The Dark side of The Loon?! Răspunsul a venit imediat, parcă mai acid ca niciodată. Într-un interviu pentru The Telegraph, Roger Waters pare c-a uitat complet de contribuția adusă de către colegii săi albumelor Pink Floyd din perioada de glorie. Acesta îi numește „incapabili, neinspirați și fazi”, declarând totodată că va lansa curând o nouă versiune a albumului The Dark Side of The Moon, aflat anul acesta la semi-centenar.

Coincidență?! Nici vorbă!

Potrivit spuselor artistului, albumul va fi lansat în luna mai a acestui an. Până atunci, însă, Roger Waters revine în Europa cu This is Not a Drill, începând din 17 martie, dar turneul nu va ajunge, de această dată, în România.

www.zilesinopti.ro

PINK FLOYD, „The Dark Side of the Moon”

Istoria muzicii Rock marchează anul acesta 50 de ani de la lansarea lui The Dark Side of the Moon, fără doar și poate, un etalon al rock-ului, fie că e el clasic sau progresiv. Înregistrat în 1972, la prestigiosul Abbey Road, spațiul sacru al Beatleșilor (și nu numai), albumul avea să vadă lumina zilei un an mai târziu, fiind lansat la 1 martie 1973, sub atenta îndrumare (de la butoane) a genialului Alan Parsons, pe atunci simplu sunetist. Ba

chiar, Paul McCartney era cât pe ce să ajungă contribuitor al albumului-fenomen, el aflându-se în acea perioadă

în producție cu Red Rose Speedway al Wings.Chiar

dacă acest lucru nu s-a

întâmplat, câteva acorduri din Ticket to Ride se aud timid

la finalul albumului, înainte de spusele portarului Abbey Road, ‚There is no dark side of the moon, really…’.

Pornind de la titlul A Piece for Assorted Lunatics, prima sesiune de studio a fost întreruptă de o pană de curent chiar în timpul piesei Money. Ulterior a apărut numele oficial, dar problemele nu s-au oprit aici. Un alt grup britanic, Medicine Head, lansase un album cu același titlu în 1971, Pink Floyd fiind nevoiți să schimbe din nou titlul proiectului în Eclipse. Norocul a făcut ca Medicine Head să nu se bucure de un succes răsunător, astfel Eclipse revenise la denumirea inițială.

And if the band you’re in starts playing different tunes... Spre deosebire de Atom Heart Mother sau Meddle, The Dark Side of the Moon a trecut testul

timpului, rămânând la fel de relevant și la 50 de ani. În același timp, este inspirat din povestea de viață a celui dintâi creator, ‚fantoma’ lui Syd Barett bântuind puternic povestea muzicală. Albumul explorează natura umană, bazânduse, într-un fel sau altul, pe un soi ciudat de empatie, după spusele lui Waters. De la Time, care examinează modul în care trecerea timpului poate controla viața oricui și oferă un avertisment dur celor care rămân concentrați pe activitățile lumești, până la The Great Gig in the Sky, metafora muzicală dedicată fricii de moarte, dar și renașterii, sau la succesul comercial Money, The Dark Side of The Moon a reușit săși păstreze un loc în topuri timp de 724 de săptămâni legate, fiind vândut în peste 45 de milioane de exemplare.

Pe lângă aportul membrilor Pink Floyd, discul se bucură de prezența saxofonistului Dick Parry, pe care-l vedem și auzim alături de grup și 20 de ani mai târziu, dar și a vocalistei Clare Torry, care a transformat The Great Gig in the Sky în cea mai puternică reprezentare a emoțiilor omenești. Ajuns la 50 de ani, The Dark Side of the Moon continuă să schimbe mentalități, vieți și destine, deschizând calea spre cunoaștere și adevăr, oricât de deranjant ar fi acesta.

La Chica

Viață și moarte în muzica viselor lui Sophie

Cantautoarea franco-venezueleană Sophie Fustec a adoptat numele de scenă La Chica în urmă cu exact 10 ani, când a decis să îşi continue cariera solo, după ce se lansase cu grupul feminin 3SOMESISTERS, a cărui co-fondatoare fusese în 2010. Pariziancă prin naştere şi reşedinţă, dar strâns legată spiritual de ţara de baştină a mamei sale, pe care o vizitează în mod regulat, Sophie a început să cânte la vioară şi pian

încă din copilărie şi a studiat apoi, timp de 13 ani, muzica la Conservator şi sound design-ul la ESRA. Primul album semnat La Chica, Cambio, a fost lansat abia în 2019, însă ID-ul ei artistic foarte original, ce relevă un mix eclectic de influenţe - de la The Beatles şi sonorităţile mistice ale Americii Latine până la muzica clasică şi Hip Hop-ul made in USA - generase un cult chiar de la primele apariţii live în faţa melomanilor, care au caracterizat-o drept o Frida Kahlo a pop-ului Electronic. Abstractele texturi sonore create de Sophie Fustec aka La Chica creează un univers Synth-Pop/Electro profund imersiv şi extrem de personal, întrucât frontiera dintre realitate şi vis îşi pierde din relevanţă prin explorările ei aproape şamanice de sorginte pur emoţională. Am profitat de (re)venirea lui La Chica în România cu ocazia a două concerte susţinute în februarie la Club Control, din Bucureşti, şi Acaju Cafe, din Iaşi, pentru a sta de vorbă cu ea pe marginea modului în care evenimentele neobişnuite din ultimii ani i-au nuanţat perspectiva asupra lumii, dar şi a propriei arte.

Sophie, spune-mi câteva cuvinte despre La Loba, albumul tău lansat în pandemie, întrucât diferă semnificativ ca abordare de precedentul, Cambio. La Loba este un album foarte special pentru mine pentru că, personal, m-a ajutat să îmi vindec sufletul, să procesez experienţa morţii, a pierderii cuiva foarte drag. Fratele meu a murit în 2020 şi a fost o traumă pentru mine... o schimbare fundamentală în viaţa mea, despre care am simţit cumva că nu voi reuşi să o depăşesc fără ajutorul muzicii. Muzica ajută, muzica vindecă. Muzica este energia cea mai bună, pentru că ea transformă emoţiile. Albumul acesta este deci plin de ritualuri şi de magie. Sunt acolo mantre care pe mine m-au ajutat să mă vindec.

Foto © Adriana Berroteran

La Chica @ Control Club Foto © Andrei Musat

Mărturiseai odată că unul dintre principiile tale este: ‘Viaţa e scurtă. Trăieşte’. După acest fel de experienţă, ţi s-a nuanţat perspectiva?

Noi suntem învăţaţi că toţi vom trăi o viaţă lungă, vom îmbătrâni şi vom muri la o vârstă înaintată, dar asta nu e chiar tot timpul valabil, pentru că sunt o multitudine de cicluri de viaţă mai mici... nu scrie nicăieri că toată lumea musai ajunge să îmbătrânească. Aşa cred eu, că multe vieţuitoare de pe planeta noastră apar, îşi fac treaba pe care o au de făcut şi apoi dispar. Sunt felurite cicluri ale vieţii, unele îndelungate, altele scurte. Ideea asta, că toţi vom muri doar la bătrâneţe, nu ne permite, de fapt, să acceptăm moartea atunci când ea survine devreme, când e bruscă şi surprinzătoare. De aceea cred că trebuie să facem acum tot ceea ce vrem să facem în viaţă şi nu mai târziu. Nu vom trăi în viitor, aşa cum nu trăim nici în trecut, deci trebuie să trăim fiecare moment al prezentului şi, abia pe măsură ce clipele trec, ne vom da seama ce se întâmplă cu noi în continuare. Trebuie să trăim... acum.

Ai realitatea în care trăieşti acum şi planul viselor, în care timpul nu există. Cum reuşeşti să contopeşti aceste lumi diferite în muzica ta?

Nu ştiu... cele două lumi se întrepătrund permanent. Simt că în realitatea mea există multă visare şi cred că eu caut mereu echilibrul între partea concretă, mai conştientă, a realităţii şi aspectele cosmice şi spirituale ale vieţii. N-aş zice că trebuie să aleg între cele două, cred că ele convieţuiesc în permanenţă.

Visele nu sunt însă numai frumoase. Cum faci să eviţi... coşmarurile?

Nu le pot evita. Nu cred că e posibil să eviţi coşmarurile, dar le poţi transforma în decursul procesului de compunere a muzicii imediat ce ele apar. Cel puţin aşa procedez eu şi chiar mă întreb uneori de ce anume fac asta, dacă e ceva simbolic sau e doar o manifestare a angoaselor sau nevrozelor mele, pe care trebuie să le las să iasă din mine, să mă eliberez de ele. Ideea e însă aceea să le transform de îndată ce ele apar. Uneori, când am coşmaruri, imaginile îmi rămân apoi pe retină şi îmi schimbă starea de spirit întreaga zi şi cel mai bun lucru pe care-l pot face este să accept experienţa ca atare, să înţeleg că nu am ce face şi că aşa o să mă simt o bucată de vreme... şi că pot folosi asta în mod creativ. Iar a doua zi, totul e deja diferit.

În ce direcţii te uiţi în căutarea inspiraţiei?

Inspiraţia îmi vine din natură, din elementele naturii, din puterea

lor. Ideile apar instantaneu din realitate, din lumea înconjurătoare, de care mă simt foarte puternic legată. Mă influenţează vibraţiile, energia naturii, dar şi oamenii, şi ei mă inspiră, felul cum se comportă, ce se întâmplă din punct de vedere energetic între ei, lucruri pe care nu le putem explica întotdeauna pe deplin. Trebuie să fim deschişi, să primim energiile din jurul nostru. Asta înseamnă pentru mine să-mi trăiesc realitatea. [...]

Citiţi interviul complet cu LA CHICA pe www.zilesinopti.ro

Foto © Adriana Berroteran

Foto © Guillaume Malheiro

Când a rămas soția mea însărcinată pentru prima dată nu am știut ce m-a lovit. Eram primii din grupul nostru de prieteni care urmau să aibă copii și nu aveam nici cea mai vagă idee ce o să urmeze pentru noi. Pe lângă cea mai mare bucurie pe care am trăit-o, a apărut cea mai mare frică din lume. Mă întrebam dacă o să mă descurc ca tată, dacă o să fiu suficient de bun pentru copilul meu, dacă el o să fie bine, dacă nu cumva o să repet greșelile - cu voie sau fără de voie - făcute de cei dinaintea mea. Nu sunt nici primul, nici ultimul care și-a pus întrebările astea și care a trăit cu îndoieli despre el, asta e clar!

Nu știu cum le-a fost altora, dar pe mine m-a ajutat muzica. Am pus în ea toate fricile, toate întrebările și gândurile, m-am certat și m-am împăcat cu mine însumi, în multe rânduri, m-am războit și am căzut la pace. Am scris despre mine și am descoperit cu surprindere că, deși muzica și versurile mele pot fi interpretate în fel și chip, iar oameni de toate

vârstele și felurile se regăsesc cu adevărat în ele, de fapt, eu am scris în cele mai multe momente muzică pentru părinți. Pentru tați și pentru mame. Viitori și actuali. Pentru că acolo am fost eu și acolo m-a prins perioada asta din viața mea. Asta mi-a activat toate emoțiile de tot felul.

Acolo, în lumea părinților și a copiilor, în lumea fricii uriașe, dar și a bucuriei și recunoștinței, în lumea pașilor mici și a mersului de-a bușilea, copil sau părinte fiind. Și deși nu am spus-o niciodată cu voce tare, găsesc de fiecare dată în public oameni care știu exact despre ce vorbesc eu acolo într-un cântec sau altul. Și simt că ne conectăm cu adevărat acolo, în sala de concerte. Există o mulțime de muzici pentru copii. Există și pentru îndrăgostiți, pentru despărțiți, pentru revoltați sau neadaptați. Pentru fricoși, curajoși, războinici sau resemnați. Eu scriu despre fiecare dintre ei. Și îi prețuiesc pe toți. Dar am descoperit cu uimire că, de fapt, toate cele de mai sus sunt prinse perfect în ceea ce trăiește și simte zi de zi un părinte. Așa că, uite că eu scriu, de fapt, muzică pentru părinți. În realitate sau în spirit. Actuali și viitori.

Pe cei de la om la lună o să îi puteți vedea cântând prin țară toată această primăvară, pentru că lansează pe vinil cele trei albume de studio și pornesc în cel mai mare turneu național din istoria trupei: Om la lună | Totul pe vinil. Trei luni și 23 de concerte, în care trupa aduce în fața publicului cântecele cunoscute și deja iubite, într-un show cu multă energie și emoție. Turneul începe pe 3 martie și parcurge toată țara, încheindu-se pe 21 mai. Detalii despre concerte și bilete, pe www.omlaluna.ro

Om la lună: Muzică pentru părinți

Foto: Ruxandra Scripcariu

BUDDY GUY

„The Blues Don’t Lie”

Cred că e important să știm când un artist ca Buddy Guy lansează un album nou. Asemenea nume, cu asemenea moștenire, are multe titluri de referință pe o întindere cuprinzătoare, de aceea, noile apariții pot fi rare și prețioase. Cu cât mai rare, cu atât mai prețioase. La 86 de ani, Buddy Guy a înregistrat albumul cu numărul 34. Iar ăsta chiar e semn bun și motiv de celebrare, mai ales că discul este excepțional și cu un titlu care spune totul: „The Blues

Don’t Lie”. Dacă mai era nevoie, Buddy Guy ne arată cum e să rămâi campion de categorie grea, să mergi pe drumuri toată viața și să dai viață unor piese memorabile timp de aproape șapte decenii. Veți asculta cu mare plăcere acest disc, care nu e doar unul dintre cele mai bune ale lui 2022, ci și un vârf în discografia lui Buddy Guy.

Nu prea poți avea mai bun decât atât. Vocea, chitara, prezența, trupa, câte ceva pentru fiecare dintre noi. Nu mai zic de lista de invitați: Mavis Staples, Elvis Costello, James Taylor, Jason Isbell sau Bobby Rush. Într-o carieră plină cu albume bune, „The Blues Don’t Lie” e undeva acolo, printre primele. O veste fantastică pentru noi, un tur de forță pentru Blues!

OMUL CU DISCURILE TEXT DE BERTI BARBERA

Isbell sau Bobby Rush. Într-o

foto © Paul Natkin

TEXT DE TEODORA BRATU

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII ART EXPO/ PERFROMING ARTS/ARTIȘTI

artă Martie 2023

Î

n această primăvară, National Gallery, din Londra, propune publicului două expoziții cu totul aparte, un adevărat periplu al artei, care începe în timpul Renașterii și se încheie cu apariția artei moderne: Frumusețe și satiră în Renaștere, din 16 martie și până pe 11 iunie, și După Impresionism: inventând arta modernă, din 25 martie până pe 13 august. Prima expoziție studiază cu atenție lucrări de artă care privesc modul în care femeile,

de artă care privesc modul în care femeile,

Frumusețe și satiră în Renaștere se focusează pe una dintre cele mai cunoscute chipuri ale artei: reprezentarea unei bătrâne a lui Quinten Massys, din secolul al XVIlea, un tablou cunoscut sub numele de „Ducesa cea urâtă”. Pentru prima dată, această lucrare este expusă cu un desen înrudit după Leonardo da Vinci, „Un bătrân”. Massys ne arată o femeie ale cărei vârstă, aspect și comportament

sunt semnificativ diferite de alte femei reprezentate în colecție. Trăsăturile exagerate ale feței, coafura ca un diavol, rochia decoltată și sânul încrețit au fost folosite de Massys pentru a parodia portretul tradițional al căsătoriei. Cu toate că tabloul poate fi privit doar ca o glumă crudă, în care suntem invitați să râdem de auto-amăgirea acestei femei, atunci când privești dincolo de suprafață, descoperi o ducesă care este, de asemenea, subversivă, înverșunată și sfidătoare, încălcând convențiile din vremea ei.

Și dacă renascentismul nu este pe gustul tău, ca vizitator, te așteaptă După Impresionism: inventând arta modernă. Deceniile dintre 1880 și izbucnirea Primului Război Mondial, în 1914, au reprezentat o perioadă complexă și vibrantă

bătrânețea și diferențele faciale au fost satirizate și demonizate în Renaștere, modelând atitudini care există și astăzi, având în prim plan unul dintre cele mai faimoase opere ale lui Quinten Massys. Cea de-a doua urmărește în schimb modul în care arta modernă s-a dezvoltat odată ce impresionismul a luat sfârșit, explorând o perioadă de mari revolte, când artiștii au rupt tradiția consacrată și au pus bazele artei secolelor XX și XXI.de chestionare artistică, asumare de riscuri, inovare și căutare. Expoziția celebrează realizările a trei giganți ai epocii: Paul Cézanne, Vincent van Gogh și Paul Gauguin și urmărește influențele pe care le-au avut asupra generațiilor mai tinere de artiști francezi, asupra colegilor lor și asupra cercurilor mai largi de artiști din Europa, la Barcelona, Berlin, Bruxelles și Viena. Cu peste o sută de lucrări ale artiștilor, de la Klimt și Kokoschka, Matisse și Picasso până la Mondrian și Kandinsky, completate de o selecție de sculpturi realizate de artiști precum Rodin și Camille Claudel, expoziția urmărește crearea unei arte noi, moderne, fără convenții, cuprinzând expresionismul, cubismul și abstracționismul.

Pregătind FANTOMA DE LA OPERĂ

Premiera, în martie, de la Opera Naţională Bucureşti a celui mai longeviv Musical din istoria Broadway-ului şi al doilea din cea a West End-ului (după Les Misérables), The Phantom of the Opera, reprezintă, fără îndoială, evenimentul primăverii în artele spectacolului şi nu doar pentru că va face accesibilă live publicului român muzica lui Andrew Lloyd Webber, dar şi datorită faptului că reprezintă o producţie realmente originală, cu un look inedit şi proaspăt, independent de cel al montărilor occidentale, care se joacă din 1986 încoace în acelaşi format vizual, creat de scenografa Maria Björnson. Responsabil de noua viziune asupra costumelor personajelor şi a spaţiilor în care se consumă obsesia Fantomei pentru soprana Christine Daaé este reputatul designer de teatru Gary McCann, care a mai lucrat la noi o dată, în 2014, tot la ONB, fiind autorul scenografiei la opera La Traviata, aflată şi acum în repertoriu. Gary McCann are o activitate catalogabilă drept prodigioasă, fie şi dacă ne limităm numai la anul 2022, când a creat decorurile şi costumele pentru mai mult de 10 spectacole din întreaga Europă, de la Opera de Bilbao (Anna Bolena) la Nederlandse Opera (Hansel and Gretel), printre care se

numără şi Musical-urile Saturday Night Fever şi Titanic: The Musical. Animaţi de curiozitate în privinţa a cum va arăta Fantoma de la Operă pe scena Operei noastre, l-am descusut un pic pe Gary McCann pe tema asta, iar designerul irlandez a avut chiar amabilitatea să ne permită să privim câteva dintre schiţele lui de decor şi costume.

Gary, ai un portofoliu extraordinar în spaţiul spectacolelor de Musical, întrucât ai creat scenografia şi costumele deopotrivă pentru clasice precum The Sound of Music ori My Fair Lady şi pentru lucrări contemporane precum Cilla sau Titanic. Unde plasezi Fantoma de la Operă, în raport cu celelalte proiecte? Musical-ul The Phantom of the Opera e renumit ca fiind un

festin vizual. Este un spectacol pe care oamenii îl asociază foarte puternic, invariabil, cu decoruri şi costume extrem de spectaculoase. Aşteptările din partea publicului legate de ceea ce speră să vadă pe scenă sunt deci uriaşe, aşteptări care nu sunt însă la fel de mari în cazul unor proiecte ca Sunetul Muzicii sau My Fair Lady. Importanţa design-ului în Fantoma de la Operă este enormă, mai ales

[Interviu cu GARY McCANN, set & costume designer]

Foto & ilustraţii –Courtesy of Gary McCann

dacă te gândeşti conceptual, că trebuie să creezi ambientul complex al unei întregi clădiri destinate spectacolelor de operă, fiindcă tu trebuie să vezi ca spectator cum arată nu doar scena acestei Opere imaginare, dar şi tot restul, de la backstage până la acel ‚underworld’ din subsolul clădirii, deci volumul de spaţii de creat, de medii şi ambienturi specifice este uriaş, aş putea spune chiar... epic. Epic din perspectiva anvergurii la care se lucrează, epic în termeni de necesar de buget şi de resurse umane din partea teatrului care produce spectacolul, epic în termenii numărului impresionant de costume ce trebuie create şi produse ş.a.m.d. Sigur că, în esenţa lui, Fantoma de la Operă e un Musical, însă avem de-a face cu un Musical diferit de toate celelalte prin complexitatea dată de numărul mare de tablouri scenografice, iar ceea ce e uşor de perceput este scara la care e conceput acest spectacol, care îl face incomparabil cu oricare altă producţie de gen.

Cum ai abordat procesul de design al Fantomei de la Operă? Ce diferenţe sunt între modul tău de lucru la un asemenea Musical faţă de, să spunem, o operă modernă, precum Peter Grimes? În termeni de stil, nu-mi place să fiu categorisit sau etichetat. Cred că oricine îşi aruncă o privire la ce-am creat în ultimii 20 de ani va descoperi aproape imediat că niciun proiect al meu nu seamănă atât de bine cu altul, încât să fie considerat similar ca abordare. Există designeri care, în mod clar, au o anume estetică şi îţi poti da seama văzând un spectacol

că este creat de unul sau altul, însă, în ce mă priveşte, nu-mi place să mă repet, fiind convins că e important să abordez cu prospeţime fiecare producţie nouă. Când lucrez la un proiect sunt un număr de factori pe care îi pun întotdeauna în balanţă: oamenii cu care colaborez, ţara în care lucrez, specificul publicului local, opera artistică în sine, compozitorul şi biografia lui. Toate acestea sunt foarte importante atunci când mă apuc să creez un design nou, iar a compara Fantoma de la Operă cu Peter Grimes e un mod chiar foarte interesant de a pune în discuţie limitele muncii mele, ele fiind... extremele opuse. Fantoma este încrustată cu ornamente, acoperită în foiţă de aur, îmbrăcată în mătase şi decorată decandent cu candelabre, pe când Peter Grimes [spectacol în regia lui Paul Curran, pus în scenă la Opera La Fenice din Veneţia, în 2022 - n.r.] era completamente despuiat, o cutie de placaj în jurul căreia se mişca o rază de lumină, care se desfăcea, sugerând diverse aranjamente scenice într-un fel foarte simplu şi primitiv şi, deliberat din partea mea, foarte sărăcăcios. Fantoma e la celălalt capăt al spectrului, total excesiv şi extravagant, pentru că tocmai asta este şi aşteptarea generală dindărătul unei montări noi a acestui spectacol. [...]

Ion Theodorescu-Sion.

O viață de poveste

Peste 10 ani de studii de artă, la București și Paris

Ion Theodorescu-Sion s-a născut în comuna Ianca, în județul Brăila, dar părinții săi proveneau din Ardeal, din satul Pianu de Jos, județul Alba. A urmat primele școli în locurile natale, apoi a venit în București, unde s-a înscris la Școala de BelleArte, studiind cu pictorii George Demetrescu Mirea, Ipolit Strâmbulescu și cu sculptorul Ion Georgescu. În anul 1904, Theodorescu-Sion pleacă în capitala Franței pentru continuarea pregătirii artistice, cu o bursă acordată de Ministerul de Război. Până în anul 1907, studiază cu Luc-Olivier Merson și Jean-Paul Laurens. Din cauza unor presiuni din țară, pierde destul de rapid bursa, dar reușește să se întrețină singur, până în anul 1907. La Paris, intră în contact cu numeroși artiști români, inclusiv cu Constantin Brâncuși. La fel ca majoritatea artiştilor din generaţia sa, Ion Theodorescu-Sion a urmat studii superioare de pictură timp de peste 10 ani, în România şi în Franţa.

timpul celui de-al Doilea Război Balcanic. Theodorescu-Sion și pictorul Alexandru Satmary sunt cei care descoperă frumusețea locului, semnalat și Principesei Maria, care se hotărăște să-și construiască în această zonă o superbă reședință de vară.

Experimentele artistice

Călătorii de inițiere: prin Europa

Occidentală, Africa și Balcani

Spirit aventurier și vulcanic, Theodorescu-Sion a întreprins numeroase călătorii, ajungând în diferite zone din Franța, Italia, Belgia, Olanda, Anglia, Turcia și chiar în Algeria, unde a intenționat să se înroleze în Legiunea Străină. Artistul a fost un admirator al Mării Mediterane, pictând în portul Marsilia sau la Palermo, de exemplu. În Orientul românesc, la Balcic, ajunge chiar în anul 1913, după ce participase la campania militară din

În primele etape ale creației sale, TheodorescuSion s-a simțit atras de artistul francez André Derain, de la care preia structura compozițională, cromatica și o parte din atitudinea unor modele. Derain a fost o personalitate marcantă a artei franceze, considerat, alături de Henri Matisse, unul dintre propagatorii fovismului, un curent profund novator.

Pictorul român a admirat și creația altor mari artiști, precum: Paul Cézanne, Van Gogh, Gauguin sau Georges Braque. De la Cézanne, de exemplu, pictorul român preia tema compozițiilor cu multe personaje, reprezentate în apropierea apelor. Dar în picturile lui Theodorescu-Sion, personajele sunt înfățișate ca niște zeități, preluând grandoarea

TEXT DE ELENA OLARIU

Ovidiu la tomis (1927)

autoportret

sculpturilor greco-romane. Aceste reprezentări ne duc cu gândul și la Pierre Puvis de Chavannes, un artist pe care Theodorescu-Sion l-a descoperit în timpul studiilor sale din Franța.

Pictura cu specific românesc

Atracția lui Theodorescu-Sion pentru înțelegerea lumii satului românesc se accentuează între anii 1914-1916, care este perioada neutralității României, în timpul Primului Război Mondial. În viziunea multora, arta cu specific național trebuia să însumeze arta țărănească și arta veche religioasă, de sorginte bizantină. Decorativismul a jucat, de asemenea, un rol important în această formulă a specificității.

Anul 1925 a marcat în cariera lui Ion Theodorescu-Sion un moment de cotitură, odată cu organizarea celei de-a cincea expoziții personale, unde prezintă lucrări emblematice pentru pictura cu specific românesc: „Fântâna lui Manole”, „Izvorul Troiței”, „La șipotul din pădure”, „La izvor”, „Întoarcerea de la târg”, „Plăieșii”, „Pastorală”, „Fata lui moș Pătru” sau „Seară de vară”. În același an, Ion Theodorescu-Sion primește distincții importante, care atestă meritele sale artistice, dar și pe cele militare, „Medalia Victoria marelui Război pentru Civilizație 1916-1921”, oferită de statul român, și Ordinul „Palmele academice”, în grad de ofițer, oferit de statul francez.

Erou al Primului Război Mondial

În timpul Primului Război Mondial, pictorul Ion Theodorescu-Sion a fost mobilizat pe front, fiind repartizat la artileria antiaeriană. Pentru contribuția sa la luptele de la Brăila și Cernavodă,

Theodorescu-Sion va primi și Ordinul „Virtutea militară”, în anul 1919.

După retragerea trupelor române din anul 1917, Marele Cartier General mobilizează artiștii pentru a crea opere de artă cu subiecte de război, în scopul înființării unui Muzeu Național. Ion TheodorescuSion a susținut ideea înființării instituției muzeale, fiind și membru fondator al Societății „Arta Română”, împreună cu Nicolae Dărăscu, Camil Ressu, Nicolae Tonitza, Ștefan Dimitrescu, Francisc Șirato, Theodor Pallady, Iosif Iser, Cornel Medrea sau Oscar Han.

Marea expoziție de la Art Safari dedicată lui Ion

Theodorescu-Sion (curator: Dr. Elena Olariu) prezintă peste 150 de picturi, documente și numeroase texte explicative despre viața și activitatea pictorului. Operele de artă au fost împrumutate din 16 muzee din țară și din importante colecții private, oferind publicului un gradios spectacol expozițional, care-l are în centrul său pe acest mare maestru român.

Program de vizitare Art Safari: 01 martie – 14 mai 2023, joi-duminică (12:0021:00); Palatul Dacia-România (Muzeul Municipiului București), str. Lipscani nr. 18-20, București.

Lux in tenebris Lucet

Dr. elena Olariu

iarnă în București

Natură statică cu canceu spart

Editura Humanitas Junior anunță apariția volumului de benzi desenate Aventurile lui Mac, de Lucia Olteanu, cu ilustrații de Livia Rusz. Poveștile unui rățoi neastâmpărat alături de prietenii săi, mai mari sau mai mici, ne poartă prin Țara Poveștilor, Țara Pitilungilor, Țara Mâncăcioșilor și vă invită să vă închipuiți și dumneavoastră o țară plină de năzdrăvănii. O reeditare binevenită și dorită de mulți iubitori ai celei de a 9-a arte, având în vedere că Aventurile lui Mac a fost primul titlu din seria Mac și Cocofifi, benzi desenate publicate inițial în revista Arici Pogonici, care, într-un final, au apărut și sub forma unui volum de benzi desenate, în 1970.

a fost una dintre cele mai cunoscute autoare de cărți pentru copii din România, ocupându-se, totodată, și de editarea mai multor reviste pentru cei mici, care s-au bucurat de mare succes în anii 1960–1980, precum Luminița și Arici Pogonici. A semnat numeroase volume de benzi desenate, versuri și proză, dintre care amintim: Aventurile lui Mac (1970), Zâmbiți, vă rog! (1973), Bilete pe adresa prietenilor mei (1974), Hai în Lună! (1978), Lumea într-un degetar (1981), Liniștea cri (1983). Rățoiul Mac, maimuța Cocofifi, elefantul Singapur și motanul Grigore sunt numai câteva dintre personajele pe care le-a făcut celebre și care au încântat generații de copii, notează editura Humanitas Junior.

Livia Rusz (1930–2020) a reprezentat unul dintre cele mai importante nume în domeniul ilustrației de carte pentru copii din România. Vreme de peste șaizeci de ani, lucrările sale au încântat publicul de toate vârstele prin originalitatea, dinamismul și umorul lor. Livia Rusz a rămas cunoscută atât ca o entuziastă promotoare a benzilor desenate și a revistelor de gen, cât și pentru minunatele ilustrații la volumele O poveste cu un hobbit, de J.R.R. Tolkien, Cipi, acest pitic uriaș, de Fodor Sándor, Peter Pan și Wendy, de J.M. Barrie, Cântăreţul vrăjitor, de Robert Browning, Basme, de Wilhelm Hauff, și multe altele, care i-au adus o binemeritată faimă în țară și în străinătate. În 1987, în urma presiunilor regimului comunist, Livia Rusz a părăsit România și s-a stabilit în Ungaria, la Budapesta.

Lucia Olteanu (1925–2015)

„Aventurile lui Mac“, de Lucia Olteanu și Livia Rusz

Reputata coregrafă, performer şi profesoară de dans contemporan MARTA CORONADO a fost prezentă în acest început de an în România pentru a susţine un atelier pentru dansatori, Instrumente pentru un corp gânditor, în cadrul Academiei de Dans şi Performance, ediţia 2022-2023, programul intensiv de educaţie şi formare iniţiat de Centrul Naţional al Dansului (CNDB). Remarcabila ei experienţă pedagogică, complementară celei performative, îşi are fundaţia în cooptarea ei, la finele anilor ’90, ca membru încelebra companie a Annei Teresa De Keersmaeker, Rosas, după ce tânăra dansatoare din Spania îşi încheiase studiile în cadrul P.A.R.T.S. Marta Coronado, premiată în 2002 cu BESSIE (New York Dance and Performance Award), a dansat și a contribuit la crearea spectacolelor Rosas pentru o perioadă de peste 15 ani, inclusiv pe Broadway, devenind în timp şi director de repetiții al repertoriului proiectelor Rosas, precum și pentru alte

companii, precum Opera din Paris sau cea din Lyon. În afară însă de spectacolele Rosas la care este co-autoare, precum celebrul Rain din 2001, în calitate de coregrafă, MARTA CORONADO a creat spectacole remarcabile precum Because We Love, Noche Barocca, Soledad Acompañada, El Silencio de las Flores, Orfeo and Majnun sau Nebula. În 2021, Marta a devenit director artistic al TRY, program internațional de training și cercetare pentru tineri dansatori, în Lucca, Italia, şi, mai mult, este co-fondatoare a colectivului House of Bertha și a Centrului Coregrafic La Faktoria, în Pamplona. De ani buni, Marta predă workshop-uri de compoziție și tehnică în toată lumea (Theater School Amsterdam, P.A.R.T.S., Ultima Vez Company, ImPulsTanz Vienna, Charleroi Danse, La Raffinerie, Conservatorul Superior din Madrid ş.a.m.d.) şi, drept urmare, un dialog purtat cu ea chiar la CNDB ne-a dat posibilitatea să aflăm mai multe despre perspectiva ei asupra corpului şi a mişcării în raport cu legile fizicii, cu spaţiul şi timpul, dar şi cu muzica.

MARTA CORONADO

Marta, plecăm de la titlul workshop-ul tău de compoziţie, Tools for a Thinking Body, şi de la conceptul de ‘corp gânditor’. În cazul dansatorului, corpul preia comanda de la coregraf şi ‘gândeşte’, dezvoltând o variaţiune personală a acesteia?

Nu chiar. Înseamnă că, mai ales în zilele noastre, coregraful vine, de obicei, să propună material de dans conceput pentru a fi dezvoltat exclusiv cu faţa la public, însă, în realitate, tu poţi să faci cu acel material de dans incredibil de multe lucruri. Rolul workshop-ului pe care îl realizez este tocmai să dea o idee participanţilor despre modul în care o mişcare ce pare unică poate fi translatată prin simpla schimbare a poziţionării tale ca dansator. Poţi să schimbi modul în care interpretezi acea mişcare, direcţia în care o dansezi şi palierele pe care dansezi, întrucât poţi să o translatezi aproape integral, chiar pe verticală, spre nivelul solului, de exemplu. De asemenea, poţi eventual să îi schimbi tempo-ul pe anumite fragmente sau poţi lucra cu oglinzile, sunt foarte mulţi parametri diferiţi pe care îi poţi aplica aceleiaşi mişcări. Şi, prin asta, devii un corp gânditor, în sensul că acesta gândeşte, traduce, transformă propunerea care i s-a făcut. Altfel, am avea o mişcare executată la unison cu faţa către spectatori. Deci, ceea ce mă interesează pe mine în cea mai mare măsură este cum o anume mişcare poate fi declinată pe varii nivele şi în diferite dimensiuni.

Dar dacă dorinţa coregrafului e ca toată lumea să se mişte cu faţa la public?

Nu prea mai sunt mulţi coregrafi care îşi doresc asta... e ceva, clar, de domeniul trecutului. Acum, se întâmplă în general că publicul e în jurul tău şi nu doar în faţa ta, ba chiar că

acesta e împărţit în mai mult de o singură zonă, cu “al patrulea perete” pe cale de dispariţie. În aceste condiţii, dansatorul trebuie să se pregătească pentru a fi capabil de asemenea translatări, iar asta nu e simplu, întrucât nu te poţi limita numai la a învăţa un material de dans. Nu doar că trebuie să îl deprinzi, dar să îl şi lucrezi practic în asociere cu alţi dansatori, în acelaşi spaţiu, asumându-ţi însă posturi diferite... să nu dansezi, poate, la unison ori în canon, sau, eventual, să faci mişcarea într-un tempo diferit de al celorlalţi. Ideea este de a antrena dansatorul, corpul gânditor, pentru a livra toate astea, fiindcă nu e chiar uşor.

Revenind la titlu, Tools for a Thinking Body, care sunt ‘tool’-urile dansatorului astfel încât acesta să ajungă să se cunoască şi să îşi controleze mai bine corpul, fără intervenţia raţiunii?

Ei bine, în principal sunt tool-urile de a asculta şi de a propune, de a şti când să propui şi când să asculţi. Ca dansator, corpul tău e ca un muzician într-o orchestră, care nu cântă singur acasă. Sau, mai bine zis, cântă singur, de capul său, acasă... doar până învaţă, dar după ce îşi stăpâneşte vocea sau instrumentul, se duce şi cântă cu ansamblul. Acolo abia îţi dai seama ca performer când trebuie să intri sau să îţi faci ieşirea, cum să te acordezi cu celelalte voci sau cum să te integrezi, ca dinamică, în cvartetul de coarde din care faci parte... la fel se întâmplă şi cu un dansator, trebuie să fie capabil să se angreneze în aceste jocuri de învăţare cu ajutorul instrumentelor sale.

Citiţi interviul complet cu MARTA CORONADO pe www.zilesinopti.ro

Marta Coronado la CNDB (2023) foto © Mihai ivascu

foto © Beniamin Boar

Începe ediția a XI-a a turneului SoNoRo Conac

În ecare primăvară ne-am obișnuit să primim vești despre SoNoRo Conac și acestea nu se lasă așteptate nici în 2023, căci prima parte a turneului va avea loc în perioada 19-21 martie, în București, Caracal și Ploiești.

Creat din dorința de a atrage atenția asupra arhitecturii de patrimoniu și a clădirilor excepționale din România, SoNoRo Conac ajunge în acest an la ediția a XI-a, „The Fiddlers on the Roof”, titlu care se referă la cele patru viori prezente în turneu, dintre care două Stradivarius. De-a lungul turneului organizat în lunile martie și iunie, SoNoRo Conac ne va purta și de această dată în istoria a 10 clădiri importante din țara noastră, muzica fiind liantul dintre trecut și viitor. Muzicienii care vor susține concertele din luna martie sunt Tatiana Samouil (vioară), Aylen Pritchin (vioară) și Răzvan Popovici (violă).

Primul concert este programat la Templul Coraldin București, pe 19 martie. Edificat în perioada anilor 1864-1866, în stil arhitectural neomaur, acesta este o replică fidelă a splendidei sinagogi Leopoldstädter Tempel din Viena, distrusă de naziști.

Proiectul de construcție a fost realizat de arhitecții vienezi I. Enderle și G. Freiwald. Numele templului provine de la termenul cor, fiind singura sinagogă din România care încă mai are un cor, în întreaga lume existând doar aproximativ 100 de temple corale.

Al doilea concert, de pe 20 martie, va avea loc la Teatrul Național „Ștefan Iordache” din Caracal, construit în perioada 18961901, în stil eclectic, cu accente neobaroce şi neorenascentiste, după planurile arhitectului austriac Franz Billek. La Teatrul

Național din Caracal au susținut conferințe nume mari ale ştiinţei, literaturii şi artei: Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, A. D. Xenopol, Octavian Goga și mari politicieni, precum Tache Ionescu și Nicolae Titulescu. De asemenea, George Enescu a interpretat aici câteva concerte, iar actorul Constantin Nottara a obținut aprecierea publicului local.

Pentru al treilea concert (21 martie), publicul este invitat la Muzeul Județean de Artă

Prahova „Ion IonescuQuintus”, care îşi are originea în Pinacoteca Municipiului Ploieşti, înfiinţată în noiembrie 1931. Clădirea care găzduiește muzeul este un monument de arhitectură de valoare naţională, înscrisă pe lista monumentelor istorice. Palatul a fost iniţial o reşedinţă particulară, ridicată în perioada 1885-1894, după planurile arhitectului Leonida

Negrescu, format la École des Beaux Arts din Paris şi profund marcat de personalitatea lui Charles Garnier, cel mai important reprezentant al stilului Second Empire.

Templul Coral. Foto © Șerban Mestecăneanu

Literatură feministă pentru luna femeilor

În anul 1792, după ce a citit un raport al Adunării Naționale Franceze, în care se stipula că femeile ar trebui să fie educate doar în chestiuni domestice, scriitoarea britanică Mary Wollstonecraft a publicat una dintre cele mai importante lucrări feministe din istorie, pe care a numit-o A Vindication of the Rights of Woman. În ea, autoarea a contestat ideea conform căreia femeile există doar pentru a servi interesele bărbaților, vorbind despre cât de important este ca între ambele genuri să existe oportunități egale în ceea ce privește educația, munca și viața politică: „Nu îmi doresc ca femeile să aibă putere asupra bărbaților, ci asupra propriilor lor vieți”.

La începutul anilor 1900, odată cu Mișcarea Sufragetelor, în literatură au început să apară o serie de lucrări care, folosindu-se de idei filosofice, de istorie și de științele sociale, au oferit celor care luptau pentru egalitate o nouă perspectivă.

Astfel, în anul 1903 a apărut și primul roman feminist din literatura română, „Patimi”, scris de Sofia Nădejde, care a discutat, pentru prima dată, despre locul femeii în societatea vremii.

Câțiva ani mai târziu (1929) a apărut și eseul „O cameră doar a ei”, publicat de Virginia Woolf. Teoretizând că „pentru a scrie ficțiune, o femeie trebuie să aibă bani și o cameră doar a ei”, cu scopul de a vorbi despre legătura dintre independență financiară, educație, libertate și creație, scriitoarea britanică începe lucrarea ca un personaj necunoscut: „Spuneți-mi Mary Beton, Mary Seton, Mary Carmichael sau oricum vă place”. Apoi, ea își imaginează ce s-ar fi întâmplat dacă William Shakespeare ar fi avut o soră incredibil de talentată, pe care o numește Judith, ajungând la următoarea concluzie: dacă fratele său ar fi fost tot cel pe care îl cunoaștem astăzi, ea, la fel de genială, ar fi ajuns să se sinucidă din cauza societății în care s-a născut (care nu ar fi educat-o, nu ar fi încurajat-o și, mai mult, ar fi batjocorit-o pentru talentul ei).

Douăzeci de ani mai târziu, Simone de Beauvoir a publicat Le Deuxième Sexe, una dintre primele încercări de a privi istoria lumii dintr-o perspectivă feministă, care are în centrul său ideea conform căreia bărbații participă la discriminarea femeilor în momentul în care le percep pe acestea ca fiind Celălalt, adică ființa străină (căreia îi este ștearsă umanitatea), aflată în totală opoziție cu ei (sinele în raport cu obiectul imaginat).

Dacă ne îndepărtăm de literatura feministă specifică începutului de secol XX și ne apropiem de lumea contemporană, nu putem uita de lucrările activistei și scriitoarei americane bell hooks, precum Ain’t I a Woman? și Feminism Is for Everybody, în care vorbește despre sisteme patriarhale, gândire politică, intersecționalitate (cum se formează privilegiul și opresiunea în funcție de intersecția identităților sociale, cum sunt genul, rasa sau clasa), capitalism și despre noile definiții ale feminismului.

Apoi, din partea scriitoarei sud-coreene

Cho Nam-Joo avem romanul „Kim Jiyeong, născută în 1982”, care are în centrul său un personaj de tipul every(wo)man. După ce eroina, aflată la 34 de ani, începe să prezinte simptome asociate cu psihoza, autoarea ne poartă prin viața sa pentru a demonstra cum, din cauza experiențelor traumatice prin care a trecut, ca femeie, societatea i-a prescris, ca un blestem generațional, „nebunia”.

Mai departe, un nume important este și creatoarea sloganului We Should All Be Feminists, scriitoarea nigeriană Chimamanda Ngozi Adichie. În eseul său (care poartă aceeași denumire), ea discută despre feminismul secolului XXI, pornind de la primele ei interacțiuni cu termenul.

Ca răspuns la „O cameră doar a ei”, în 2019, 15 scriitoare din România au participat la crearea volumului „Dragă Virginia. Scrisori din țara mea”, în care, prin scrisori adresate Virginiei Woolf, au discutat despre experiențele și provocările lor în lumea literară și în societatea românească din prezent, ilustrate perfect, cu ajutorul statisticilor și întâmplărilor reale, și în volumul coordonat de Oana Zamfirache, „Ea. Perspective feministe asupra societății românești”.

Apoi, pentru a oferi o voce poetelor care au fost uitate de istoria rareori interesată de ceea ce spuneau și pentru a distruge mitul conform căruia nu există scriitoare importante care au activat înainte de anii '90, Alina Purcaru și Paula Erizanu au realizat proiectul „Un secol de poezie română scrisă de femei”, compus din trei antologii: Volumul I (1990-2019), Volumul II (1945-1989) și Volumul III (1918-1944), aducând în fața noastră nume care astăzi se mai găsesc doar în anticariate.

În final, ne putem orienta și către „Caliban și vrăjitoarea”, romanul Silviei Federici către scriitoarea americană Rebecca Solnit („Mama tuturor întrebărilor”), către Caroline Criado Perez, care în volumul „Femei Invizibile” prezintă cine a construit lumea (și pentru cine) și către Tara Westover, care în biografia sa, „Învățare”, vorbește despre cum sunt privite femeile în comunitățile fundamentaliste.

Expoziții de pictură must-see în metropolele europene

Cu toate că 2023 este anul jubileului morții lui Pablo Picasso și nu mai puțin de 37 de manifestări sunt dedicate genialului pictor pe tot continentul, activitatea cercetătorilor și curatorilor nu se reduce, totuși, la această celebrare, iar publicul amator de artă beneficiază în această primăvară de expoziții de pictură cu caracter special, ce n-ar trebui ratate în măsura în care călătorim în vreuna din metropolele care le găzduiesc. Și asta indiferent că sunt tematice, precum Action, Gesture, Paint: Women Artists and Global Abstraction 1940-70, de la Whitechapel Gallery din Londra, sau monografice, ca retrospectiva Matisse - Cahiers d’art, le tournant des années 30, de la Musée de l’Orangerie din Paris. Patru sunt însă expozițiile care ne plimbă cu generozitate prin spații și timpuri, acoperind tot atâtea mișcări și generații de artiști plastici cu identitate distinctă, ce merită să fie trecute în agenda personală ca must-see-uri. Ne îndreptăm deci spre...

VieNa Belvedere Museum. Klimt. Inspired by Van Gogh, Rodin, Matisse... (1 martie-29 mai)

PariS

Musée d’Orsay. Manet / Degas (28 martie-23 iulie)

Prezentând Impresionismul într-o nouă lumină, expoziția de la celebrul muzeu parizian, organizată împreună cu Metropolitan Museum of Arts din New York și Musée de l’Orangerie, aduce alături - spre a reliefa deopotrivă contrastele și analogiile - lucrările a doi foarte buni (in)amici, maeștrii picturii moderne Édouard Manet (1832-1883) și Edgar Degas (18341917). Prietenia sociabilului și ambițiosului Manet cu mult mai rezervatul și austerul Degas, născută din experiența comună în Războiul franco-prusac din 1870, s-a erodat relativ repede datorită divergențelor apărute în urma alegerilor făcute de fiecare în carieră, pro și contra legitimare artistică prin intermediul canalelor oficiale, iar “minunata coexistență”, după cum a numit-o Paul Valéry, își relevă originea - prin compararea lucrărilor din expoziție -, paradoxal, tocmai în diferențele de temperament și apetituri de consum cultural.

Realizată în cooperare cu Muzeul Van Gogh din Amsterdam, expoziția dedicată marelui Modernist vienez Gustav Klimt (1862-1918) din perspectiva influențelor sale, se bazează pe un research serios asupra modului în care a pătruns arta internațională în puțin permeabilul mediu austriac la cumpăna dintre secole. Picturile lui Klimt, alături de câteva desene și sculpturi, sunt expuse pentru comparație în compania lucrărilor unor artiști precum Monet, Whistler, Matisse, Kees van Dongen, ToulouseLautrec, Manet, Van Gogh, Edvard Munch sau Jan Toorop. Expoziția face parte din programul de celebrare a 300 de ani de la finalizarea corpului de palat Oberes Belvedere, ce adăpostește în prezent cea mai mare colecție Klimt din lume.

LONDra

Barbican Art Gallery. Alice

Neel: Hot Off The Gridle (1 martie-21 mai)

Pentru iubitorii artei secolului 20, un reper important din această primăvară îl reprezintă oportunitatea de a face cunoștință pe viu cu lucrările pictoriței americane Alice Neel (1900-1984), purtătoare în mediul artistic a coroanei de “court painter of the underground” prin înclinația ei spre subiecți marginalizați social din mediul urban. Expoziția, cea mai mare retrospectivă din Marea Britanie dedicată lui Neel, organizată în colaborare cu Centre Pompidou din Paris, prezintă circa 70 de portrete realizate de artistă, în asociere cu fotografii și filme menite să le contextualizeze, dată fiind biografia ieșită din comun a celei care se auto-declara “o colecționară de suflete”, posesoare de carnet de membru al Partidului Comunist American și ale cărei lucrări au intrat în atenția chiar și a FBI-ului. Dincolo de subtextul politic sau feminist a unora dintre picturile sale, care i-au cimentat statutul de artist-cult, nu trebuie însă omis că Alice Neel s-a impus drept una dintre cele mai importante portretiste ale secolului trecut înotând obstinată împotriva curentului și trendurilor, într-o vreme când abstractul domina în defavoarea figurativului... deci merită cu certitudine a fi (re)descoperită.

www.zilesinopti.ro

BerLiN Kunst-Werke

(KW Institute for Contemporary Art). Martin

Wong | Malicious Mieschief (1 martie-14 mai)

Un alt artist american deosebit de interesant și, poate, mai puțin familiar publicului european, este pictorul de origine chineză Martin Wong (1946-1999), reputat pentru modul în care a reflectat în lucrările sale multiplele identități etnice, rasiale și sexuale, dar și ca patron al Graffiti Art, în faza sa emergentă. Rezident în San Francisco, Wong a fost parte activă a mișcării Hippie și a Revoluției Sexuale și a explorat varii forme de expresie artistică până la a se dedica în totalitate picturii - un mix original de Realism social și Fantastic -, de la relocarea în Manhattan spre finele anilor ’70 până la moartea sa prematură din cauza unei boli asociate cu SIDA. Expoziția biografică Martin Wong | Malicious Mieschief, produsă de Kunst-Werke

Francisco, Fantastic -, de la relocarea în Manhattan ’70 până

în cooperare cu Stedelijk Museum Amsterdam, Camden Art Centre din Londra și Museo Centro de Arte Dos de Mayo din Madrid, este prima în afara Statelor Unite care e dedicată unuia dintre cei mai valoroși artiști urbani din a doua jumătate a secolului XX.

află mai multe pe zilesinopti.ro/festivaluri

Corul MADRIGAL

Turneul național de Paște

„Săptămâna Patimilor”

Corul Național de Cameră MadrigalMarin Constantin, o emblemă a vieții muzicale românești și universale, va susține turneul național de Paște „Săptămâna Patimilor” în perioada 29 martie-13 aprilie, în opt orașe din România. Spectacolele, dirijate de Anna Ungureanu, dirijor principal, și Cezar Verlan, dirijor secund, vor avea loc la Bacău, Iași, Târgu Mureș, Brașov, Sibiu, Cluj-Napoca, Oradea și București.Cea mai mare sărbătoare a

„Spectacolul Extraordinar Săptămâna Patimilor prezintă spectatorilor o retrospectivă a ultimei săptămâni din viața lui Isus. De la bucurie și viață, la agonie și apoi la extaz, de la lumină, la întuneric și iar la lumină, spectacolul introduce publicul într-o avalanșă de emoții. Așteptăm la eveniment 8.000 de persoane din toată țara și ne bucurăm, din nou, că putem fi prezenți cu Madrigalul în locuri în care nu am mai ajuns de mult timp”, a declarat Emil Pantelimon, managerul Corului Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” și regizorul spectacolului.

Structurat ca o propunere de introspecție și de redescoperire prin sunet a înțelesurilor

creștinătății va fi marcată și de corurile de copii ale Programului Național Cantus Mundi din fiecare oraș, care vor cânta alături de Corul Madrigal, în cadrul unor momente extrem de emoționante.

universale ale Săptămânii Mari, repertoriul Corului Madrigalinvită publicul să întâmpine Paștele cu o serie de 13 compoziții de factură spirituală, românești și universale. În program se regăsesc lucrări semnate de Anton Pann, Gheorghe Cucu, Gheorghe Danga, precum și de Wolfgang Amadeus Mozart, Krzystof Penderecki sau Christopher Tin. Spectacolul este completat prin scenografie

și imagine, dar și prin texte sacre din Evangheliile Noului Testament, aduse pe scenă de tinerii actori Corneliu și Pavel Ulici.

Turneul de Paște se înscrie

în programul aniversar

„MADRIGAL 60”, care include o serie amplă de peste

30 de evenimente speciale, ce se vor desfășura pe tot parcursul anului 2023. Programul marchează 60 de ani de activitate neîntreruptă, excelență în muzică și diplomație prin cultură pentru Corul Madrigal, devenit un simbol al constanței artistice naționale, dar și al relevanței culturale și de imagine a României în lume. Din momentul înființării sale, în 1963, de către dirijorul Marin Constantin (1925–2011), Corul Madrigal a susținut mii de concerte aplaudate în întreaga lume, impunându-se astfel ca un adevărat brand de țară. Este unul dintre etaloanele mondiale ale muzicii corale camerale, cu un repertoriu îndreptat către Renașterea europeană, muzica bizantină și creația contemporană românească și universală.

Săptămâna Patimilor, Corul Madrigal, Cantus Mundi

ARTIȘTI URBANI

CORINA NANI:

Corina Nani este artistă vizuală și conf. univ. dr. la Departamentul de Design și Arte Aplicate al Facultății de Arte și Design Timişoara. De asemenea, din 2011, Corina Nani coordonează Festivalul Internațional de Street Art din Timișoara (FISART), unul dintre cele mai reprezentative festivaluri de street art din România. Nu în ultimul rând, Corina Nani e și artist urban, cu numeroase picturi murale în portofoliu.

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul care te definește?

Intervențiile în spațiul public au început în 2011, odată cu organizarea primului Festival Internațional de Street Art Timișoara, în colaborare cu Primăria Municipiului Timișoara, cu instituțiile culturale din oraș, care de-a lungul anilor a dobândit valoare artistică și a devenit cunoscut pe plan internațional, datorită artiștilor internaționali de renume. Deci, aș putea spune că primele mele intervenții în spațiul public au fost timide… Faptul că experimentez și creez în multiple arii, precum grafică, ilustrații, design grafic, amenajări interioare, lucrările mele în spațiul public mi-au oferit noi posibilități de descoperire, să explorez constant noi forme și tehnici… deci pendulez între abstract și figurativ. Dar aș putea să spun că stilul care mă reprezintă are legătură cu

personaje fictive. Există un personaj drag mie, care apare mereu în spațiul public. E un motan „MIAOU” alături de copii. Fiind implicată și pasionată în tot ceea ce fac, nu am simțit acea dificultate de a ajunge să fiu cunoscută

și apreciată în țară, pentru că a venit de la sine din dorința de exprimare în spațiul public.

Cum decurge procesul tău creativ?

Demersul creativ e o adevărată aventură, plasată sub semnul jocului. Un joc despre simbioza pasională și estetică de la desen

la street art și de la street art la desen. De-a lungul anilor, lucrările au devenit o declarație de pasiune a două voci interioare, fiind o forță colectivă - printr-un dialog complicat, o mișcare dinamică și care se desfășoară între zidurile orașului și sălile de expoziții. Încep pe hârtie, pe pânză, apoi continui în spațiul public sau invers. În spații închise poți să te concentrezi pe o interioritate ce se rezumă la un fel de simbolism mai profund, iar când intervin artistic în spațiul public sunt niște extrase din modurile de exprimare și tinde să devină un joc al formelor și culorilor lăsând imaginația să curgă. Deci, e un fel de surpriză. Lucrez intuitiv pe zid, dând frâu liber imaginației, ceea ce evocă aspectul general al lucrărilor mele, al conceptului prin întâmplare sau impulsuri ale momentului (ilustrații: exemplu, lucrarea de la Pasmatex sau abstractizări:

„Încerc să mă concentrez să aduc culoare în spațiul anost al orașului”

foto © Sergio Morariu

lucrarea din cadrul evenimentului Mister Freeze Toulouse/ Franța sau Kassel/Germania). Un alt aspect pe care îl consider important este de a mă înţelege cu clădirea, aşa cum e ea, pentru că trebuie să faci pur şi simplu acea clădire unică.

Cum ți-a schimbat street art-ul felul în care percepi arta și lumea, în general? Observ cum street art-ul atrage tot mai mulți vizitatori, pentru că are puterea de a schimba orașul prin intervenții directe sau indirecte asupra vieții urbane. Deci, dacă privim în ansamblu, street art-ul dezvoltă o structură unică și care nu e perfect unificată, ci tinde spre un alt traseu al imaginarului, acela al dilatării spaţiului real de intruziunea scenariilor vizuale, dar mai ales lasă deschisă această invitaţie de a surprinde acel joc inepuizabil al intersectării pe diferite niveluri asupra evoluţiei spaţiului

public. De fapt, interesul meu pentru street art, ca subiect, constă în faptul că practica lui reflectă dinamica diferitelor moduri în care publicul înțelege cultura vizuală și viața urbană. Fiind creat la scară mare și în locuri vizibile, e posibil ca acești pereți să aibă mai mulți privitori într-o singură zi, decât picturile tuturor galeriilor și muzeelor din Timișoara într-un an. Street Art (FISART/Festival Internațional de Street Art Timișoara) atrage publicul, nu doar pe cei interesați în street art sau artă, în general. Public care, de altfel, vorbește mult despre street art, face poze, își alege favoritul…

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Fiecare lucrare/ proiect e o provocare. Îmi plac provocările. Cel mai interesant proiect a fost realizarea

Galeriei de Street Art „Undertown”, care a devenit o atracție culturală a orașului Timișoara. E un spațiu care reuneşte lucrările unor artişti recunoscuţi ai genului street art din lume și grupează toate formele de expresie artistică, stiluri și abordări diferite.

Din punctul tău de vedere, cât de important e pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj social sau politic?

Încerc să mă concentrez să aduc culoare în spațiul anost al orașului. Totuși, lucrările de street art de calitate adaugă valoare culturală spațiilor publice, sprijină imaginea orașului, consolidează identitatea locală și, în același timp, pot deveni repere importante în zonele în care sunt amplasate. Funcția socială a street art-ului e, de asemenea, foarte importantă, deoarece ea are capacitatea de a schimba modul în care orașul e perceput de către utilizatorii săi. Îmbunătățirea prin street art a aspectului spațiilor publice de la periferia orașului sau a zonelor limitrofe, segregate social, generează un impact economic și social pozitiv semnificativ.

Cu ce ai vrea să rămână

cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale?

Ca trecătorii să zâmbească, să se bucure.

Berlinale 2023: Panorama

Într-olume în care suntem tot mai însingurați, în care filmele se văd mai des pe micile ecrane din sufrageriile de acasă, Berlinale se încăpățânează să adune sute de mii de oameni în sălile de cinema și teatre ale celei mai cosmopolite capitale ale Europei. Acuzați, și pe bună dreptate, de corectitudine politică exagerată, selecționerii de la Berlin și-au propus să bifeze criterii de incluziune lăsând pe planul doi cinema-ul. Rezultatul a fost o competiție mai puțin interesantă față de alți ani, în care prea puține filme s-au făcut remarcate. Norocul nostru, al celor ajunși acolo pentru a vedea filme, a fost în acest an secțiunea Panorama, mai interesantă decât în alți ani. Cu mențiunea că a fost totuși cel puțin un titlu remarcabil în competiție (superbul Past Lives, debutul regizoarei Celine Song), am să mă opresc la trei recomandări de film din Panorama, în speranța că vor ajunge pe marile ecrane din România, fie doar și în proiecții singulare din cadrul unor festivaluri:

La Bête dans la jungle / The Beast in the Jungle

Un film cât trei decenii de schimbări, din 1979 în 2004, trecând de la muzică disco la muzică tehno, prin toate tipurile de droguri și toate trendurile modei, de la alegerea lui François Mitterrand ca președinte al Franței la moartea multor tineri de SIDA, de la căderea Zidului Berlinului la 9/11. Doi tineri singuri împreună așteaptă ceva, în timp ce lumea din jurul lor se schimbă, martori ai timpului ce trece într-o lume în care nimic din ce știau nu mai există.

Das Lehrerzimmer / The Teachers’ Lounge

Câștigătorul Europa Cinemas Lab o aduce în prim plan pe actrița

Leonie Benesch, în rolul

Carlei Nowak, o profesoară de matematică nou venită într-o școală. Profesorul ideal, care pune binele elevului înainte de orice altceva și se dedică întru totul meseriei.

Când în școală se descoperă furturi și unul

dintre elevi este suspectat pe nedrept, Carla decide să afle adevărul, dar lucrurile nu sunt niciodată simple. Este nevoită să răspundă părinților furioși și să medieze certurile dintre elevi și, cu cât încearcă să facă totul corect, cu atât limitele sunt împinse, iar întregul sistem școlar este dezechilibrat. Cu suspans și dramă uneori necruțătoare, filmul devine un studiu despre relațiile de putere care demonstrează modul în care indivizii sunt uzați între poziții înrădăcinate.

Silver Haze

Timp de 15 ani, Franky așteaptă să se facă dreptate. Un incendiu pus intenționat i-a ars mare parte din corp și i-a omorât fratele. Învață să trăiască în propria piele, să se arate, să se descopere. Trăind într-o continuă furie și așteptare uită să trăiască viața de zi cu zi, până când o cunoaște pe Florence, care, alături de familia ei, îi schimbă viața, o învață să ierte și să meargă mai departe. Nu e ușor, dar câte lucruri bune se obțin ușor?

Premierele lunii

Aftersun

Dramă PREMIERA: 3 MARTIE

„Aftersun” este unul dintre cele mai bune filme ale anului 2022, o spun criticii și îl recomandă astfel și nominalizarea la Oscar, pentru Cel mai bun actor într-un rol principal, primită de Paul Mescal. În același timp, e un film care lucrează subtil și care poate incomda prin lentoarea cu care se desfășoară și prin felul apăsător în care prezintă relația dintre un tată și fiica lui.

Alis

Documentar PREMIERA: 3 MARTIE

Multipremiatul documentar Alis vine însoțit de un mesaj extrem de puternic: „Copiii sunt speranţa lumii. Copiii se nasc pentru a fi fericiţi”. Alis este numele unui copil fictiv care, asemenea unui desen realizat de un grup de copii pe asfalt, se conturează în funcţie de liniile pe care aceştia le trasează. Zece adolescente vorbesc în faţa camerei despre traumele, visurile şi idealurile lor.

Alibi.com 2

Comedie PREMIERA: 3 MARTIE

Comedia romantică Alibi.com 2, în regia lui Philippe Lacheau, vine pe marile ecrane la șase ani de la premiera primului film al seriei Alibi.com, iar premisa rămâne una originală: Greg este acum şeful unei agenţii care se ocupă cu furnizarea rapidă a oricărui fel de alibi, persoana acuzată având întotdeauna nevoie de un mijloc de apărare împotriva oricărei situaţii neplăcute în care a intrat...

Creed 3

Dramă, Sport PREMIERA: 3 MARTIE

Așa cum spune și numele, acesta este cel de-al treilea film din franciza Creed, un spin-off după Rocky. De asemenea, reprezintă debutul regizoral al lui Michael B. Jordan, care și interpretează personajul principal. Și, în același timp, din păcate, este și despărțirea lui Stallone de această franciză, după animozitățile create între el și producătorul Irwin Winkler.

Proștii

Dramă

PREMIERA: 3 MARTIE

Regizorul polonez Tomasz Wasilewski, cunoscut pentru Statele unite ale iubirii (2016), câştigător al Ursului de Argint la Festivalul de la Berlin pentru cel mai bun scenariu, revine în atenția publicului cu drama Glupcy (Proștii), o coproducţie polono-româno-germană (pentru România a fost co-produs de Ada Solomon, prin microFilm).

Scream VI

Horror

PREMIERA: 10 MARTIE

Cea de-a șasea parte a francizei se va concentra, așa cum era de așteptat, pe surorile care au supraviețuit celui mai recent val de crime cauzate de cei doi obsedați de Ghostface. Acțiunea va avea loc acum în New York, iar alături de surorile Sam și Tara, și gemenii Chad și Mindy Meeks se mută în marele oraș, lăsând în urmă Woodsboro.

Aventuri, SF PREMIERA: 17 MARTIE

Spre Nord

Thriller

PREMIERA: 17 MARTIE

apocaliptică, ci într-una în care

„65” se aseamănă foarte mult cu ce se întâmplă în serialul „The Last of Us”, doar că de această dată, salvatorul și fetița nu-și croiesc drum printr-o lume postapocaliptică, ci într-una în care omul nici măcar n-a apărut încă, Pământul fiind populat doar de dinozauri. Adam Driver interpretează un personaj (Mills) despre care se poate spune că este acel Adam biblic, primul bărbat.

Shazam!

Furia zeilor

Acțiune, Fantastic PREMIERA: 17 MARTIE

Zachary Levi revine pe marile ecrane în rolul lui Shazam, după o pauză de aproximativ patru ani de la lansarea personajului în cinema. A doua parte a seriei continuă aventurile adolescentului Billy Batson, care se transformă în supererou imediat ce rosteşte cuvintele magice. Scriitorul Bill Parker și artistul C.C Beck au imaginat personajul pentru DC Comics în anul 1939.

Dungeons & Dragons: Honor

Among Thieves

Aventură PREMIERA: 31 MARTIE

„Honor Among Thieves” are la bază un board game extrem de popular în Statele Unite și care a marcat profund cultura pop („Stranger Things”, de exemplu, este o odă adusă acestui joc, care în anii ‘80 era jucat de zeci de milioane de americani). Așadar, succesul este aproape garantat pentru această producție, cel puțin în America...

Debutul în lungmetraj de ficțiune al regizorului Mihai Mincan, realizator al unor apreciate documentare, precum Emigrant Blues sau Bondoc, se bazează pe o poveste inspirată din fapte reale şi îl are în centru pe Dumitru (Niko Becker), un tânăr ambițios, fermecat de mirajul „visului american”, care decide să urce clandestin la bordul unei nave străine şi devine astfel prizonier al vasului.

The Eight Mountains

Dramă

PREMIERA: 24 MARTIE

„The Eight Mountains” („Le Otto Montagne”) este o capodoperă cinematografică, filmată de regizorii Felix van Groeningen („The Broken Circle Breakdown”, „Beautiful Boy”) și Charlotte Vandermeersch. Adaptat după cel mai bine vândut roman al lui Paolo Cognetti, filmul prezintă prietenia de decenii dintre Pietro și Bruno.

John Wick 4

Thriller

PREMIERA: 31 MARTIE

One Fine Morning

Dramă

PREMIERA: 31 MARTIE

Rabbit Academy

Animație

PREMIERA: 31 MARTIE

Un film despre o vacanță de vară, ca o fotografie Polaroid

Aftersun, debutul în lungmetraj al cineastei scoțiene Charlotte Wells, recent premiat cu BAFTA, care are premiera în cinematografele noastre pe 3 martie, este o călătorie existențială uimitoare, care chestioneză memoria la fiecare pas.

Povestea filmului se derulează pe parcursul unei vacanțe de vară în Turcia, în anii ’90, o vară care va schimba pentru totdeauna relația dintre un tată de 32 de ani, Callum (Paul Mescal

- The Lost Daughter, God’s Creatures), și fiica lui, Sophie (debutanta Frankie Corio). O fetiță băiețoasă, dar dornică să înțeleagă lumea din jur cu detaliile și curiozitățile specifice vârstei de 11 ani, filmează fiecare moment important din vacanța petrecută împreună cu tatăl ei, cu inocența cu care citește nestingherită o carte pe plajă. Ea simte că se bucură de un timp și un spațiu privilegiat, la care nu va mai avea acces prea curând.

Mai târziu, o Sophie matură va derula caseta video din VHS la nesfârşit, în încercarea aproape disperată de a obține răspuns la câteva întrebări stringente... cum ne raportăm la amintirile noastre? Sunt lucruri

care ne scapă? Trecutul tatălui ei, Callum, și prezentul lui Sophie încep să se întretaie și se poate observa cum fiecare dintre cei doi a dus, la un moment dat, o bătălie cu memoria proprie. Regizoarea Charlotte Wells a declarat că: „Filmul acesta este o ficțiune, dar care conține un sâmbure de adevăr. Adevărul acela îl cunosc doar eu, iubirea aceea am trăit-o numai eu.” Acest adevăr recunoscut vine să întărească elementul autobiografic prezent în film.

Pelicula mizează pe un contrast permanent între o explozie de culori, nuanțe și lumini, o desfășurare de forțe, atât în scenele exterioare de pe plaja din exotica Turcie, cât şi în cele de interior, din camera de hotel, unde avem de-a face cu lumini difuze, estompate... o dinamică interesantă, de care este răspunzător directorul de imagine al filmului, Gregory Oke. Cei doi actori, Paul Mescalnominalizat la Oscar pentru Cel mai bun actor în rol principal - și Frankie Corio, se completează reciproc, iar interpretarea lor debordează de expresivitate și de libertate, indiferent că dansează sau practică scuba diving.

Un film independent, care vine cu o notă personală, pregnantă în privința relațiilor de familie, cu accent pe dinamica unei familii disfuncționale, Aftersun: A fost odată ca o vară vorbește despre iubire și pierdere, dar și despre curajul de a rămâne lângă cei dragi, indiferent de situație.

Ghostface ajunge la New York, în „Scream VI”

Se pare că Ghostface încă nu și-a terminat misiunea În luna ianuarie a anului trecut, la 25 de ani după ce o serie de crime brutale a șocat orașul Woodsboro, California, un nou criminal și-a însușit faimoasa mască și a readus teroarea, atât în liniștitul oraș, cât și în cinematografe. După ce au lucrat împreună la Scream (2022) și Ready or Not (2019), Matt Bettinelli-Olpin

și Tyler Gillett fac echipă iar pentru o nouă producție dintr-o binecunoscută franciză: Scream VI. Noul film este scris de James Vanderbilt

și Gary Busick și este bazat pe personajele lui Kevin Williamson. De data aceasta, Ghostface... pleacă la New York.

Primul film Scream, cel din 1996, a fost unul dintre primele filme

Horror care a oferit o experiență „meta”, prin care personajele

principale erau conștiente de clișeele filmelor de groază. Astfel, nu doar că publicul se putea elibera de atmosfera tensionată prin comic, dar în sfârșit părea că personajele pot lua decizii mai inspirate atunci când trebuie să scape din mâinile criminalului. Sau, cel puțin, să încerce. Scream VI continuă direct acțiunea din Scream, din 2022. Surorile Carpenter și gemenii MeeksMartin, supraviețuitorii din povestea anterioară, se mută la New York pentru a scăpa de Woosdboro și de trecutul său întortocheat. Plănuiesc un nou început, dar sunt rapid atrași într-un alt scenariu înspăimântător, când un nou Ghostface începe să omoare oamenii din jurul lor.

Courteney Cox revine în rolul lui Gale Weathers, iar Melissa Barrera și Jenna Ortega reintră în pielea

surorilor Sam și Tara Carpenter. Din filmul anterior revin și Jasmin Savoy Brown și Mason

Gooding în rolul nepoatei și nepotului lui Randy, Mindy și Chad Meeks-Martin. Roger Jackson va reveni, desigur, ca vocea lui Ghostface. Noi în distribuția francizei vor fi Tony Revolori (Spider-Man: No Way Home/ 2021), Samara

Weaving (Ready or Not/ 2019), Henry Czerny (Mission: Impossible/1996), Dermot

Mulroney (August: Osage County/ 2013), Jack Champion (Avatar: The Way of Water/ 2022), Josh Segarra (Arrow/ 2012-2020), Liana Liberato (If I Stay/ 2014) și Devyn

Nekoda (Sneakerella/ 2022). Scream VI ajunge

în cinematografele din România începând cu

data de 10 martie.

SPRE NORD

Un thriller românesc realmente impresionant

Filmat pe nave de transport ce traversează oceanul, cu dialoguri în cinci limbi şi cast internaţional, unul dintre cele mai ambiţioase proiecte româneşti din ultimii ani, Thriller-ul psihologic Spre Nord, reprezintă primul lungmetraj de ficţiune al apreciatului realizator de filme documentare Mihai Mincan (Emigrant Blues, Omul care a vrut să fie liber) şi se bazează pe o poveste inspirată din fapte reale. „În 2016 am avut ideea de a ecraniza un incident violent care avusese loc în mijlocul Oceanului Atlantic, pe un vas de tip cargo aflat în drum spre America. Deși faptele din care Spre Nord s-a inspirat parțial se întâmplaseră la mijlocul anilor ’90, mi se părea că-mi spun multe despre lumea în care trăiam...Au trecut de atunci șase ani, iar lumea s-a schimbat prea puțin de atunci”, a explicat autorul filmului, apreciat deja deopotrivă de critici (care l-au premiat la Biennale di Veneția, unde a avut premiera mondială) şi spectatori, fiind câştigătorul Premiului Publicului la Les Filmes de Cannes a Bucarest.

Încadrat în genul Thriller, o surpriză dacă ne gândim la numărul restrâns de astfel de producţii româneşti din ultimii ani, Spre Nord vine cu un concept unic, menit să asigure o adevărată experiență cinematografică. Dumitru (Niko Becker), un tânăr român fermecat de mirajul

„visului american”, decide să urce clandestin la bordul unei nave care pornește din sudul Spaniei și are ca punct terminus America de Nord. El devine astfel prizonier voluntar al vasului condus de un grup de ofițeri taiwanezi intoleranţi faţă de acest fel de pasageri, iar ajutorul vine doar din partea lui

Joel, un marinar filipinez cu credință în Dumnezeu, care își propune să-l salveze cu orice risc. Dinamica relaţiei dintre cele două personaje se schimbă însă progresiv, din cauza mai multor factori externi. Chiar prin natura plot-ului, Spre Nord se relevă ca un film aparte, tematica fugii clandestine fiind prea puţin fructificată în cinematografia noastră recentă (avem doar un exemplu, scurtmetrajul Apele tac, din 2010, de Anca Miruna Lăzărescu). De imaginile impresionante din Spre Nord responsabil este DoP-ul George ChiperLillemark (Touch Me Not, Imaculat), iar montajul a fost asigurat de Dragoş Apetri (Malmkrog, Balaur). Muzica întregește perfect imaginea, fiind concepută de profesionişti reputaţi din țară și din străinătate, precum tandemul de compozitori Marius LeftăracheAlessandro Cortini, deci un român multipremiat pentru OST-uri (Closer to the Moon, Urma) şi un muzician italian, component al trupei Nine Inch Nails, sau... câștigătorul de Oscar şi BAFTA pentru sunetul filmului Sound of Metal, sound designer-ul francez Nicolas Becker. În condiţiile date, e limpede că, din 17 martie, drumurile cinefililor duc... Spre Nord!

NIKO BECKER

Povestea călătoriei SPRE NORD a unui tânăr actor

În formidabilul thriller psihologic al lui Mihai Mincan, Spre Nord, un tânăr român obsedat de “American Dream”, îmbarcat clandestin pe un vapor de transport marfă ce traversează oceanul, se confruntă cu tributul înfiorător de mare pe care trebuie să îl plătească de unul singur realității crude și pragmatice, intolerante cu visătorii, chiar și atunci când visele sunt născute din pură disperare. Personajul e interpretat în mod absolut memorabil de către NIKO BECKER, aflat la debutul său într-un lungmetraj de ficțiune, după rolurile de mai mică anvergură din Orizont, al lui Un pas în urma serafimilor, al

ultra-talentatul

Marian Crișan, și lui Daniel Sandu.

scena

joase

Wolcz. Activitatea performativă a lui Niko a

Dacă, pentru moment, este mai puțin cunoscut cinefililor, Niko Becker (n. 1998) reprezintă, în schimb, un nume deja familiar pasionaților de teatru, întrucât a debutat pe Teatrului German de stat din Timişoara încă din 2012 și nu oricum, ci în Ţinuturile , după Herta Müller, în regia lui Niky Wolcz. Activitatea performativă a lui Niko a continuat neîntrerupt la Timișoara, inclusiv în timpul studiilor de la Facultatea de teatru și film din Cluj (UBB), cu rolurile din Leonce şi Lena, Livada cu vişini sau Katzelmacher.

Après Ski, Cehov, “upgrade” profesional pentru NIKO echipe

Dacă n-ar fi vorba despre iubire. Cel din urmă, cu premiera în 2021, a germinat colaborarea cu regizorul Eugen Jebeleanu, care i-a încredințat apoi rolul lui Treplev în controversata sa montare a piesei lui Pescăruşul, intrată în repertoriul TNB în primăvara trecută.

Anul 2023 marchează un dublu “upgrade” profesional pentru NIKO

Bucureşti, prezentat publicului odată cu premiera spectacolului regizat de Teodora Petre, alături de Adrian Titieni, Elvira Deatcu, Ioana Bugarin și Ioan Batinaș, și, respectiv, ca

Nord film

BECKER, devenit cel mai nou membru al valoroasei echipe a Teatrului Odeon din Bucureşti, prezentat publicului odată cu premiera spectacolului regizat de Teodora O casă deschisă, în care Niko joacă alături de Adrian Titieni, Elvira Deatcu, Ioana Bugarin și Ioan Batinaș, și, respectiv, ca tânăr actor de prim-plan în cinematografia românească datorită rolului din Spre , film apreciat încă de la premiera sa mondială din cadrul Bienalei de la Veneția şi care va fi lansat pe marile noastre ecrane în

care va fi lansat pe marile noastre ecrane în zilele următoare.

www.zilesinopti.ro

Cătălin Asanache

Niko, să începem prin a vorbi despre Dumitru, personajul tău din Spre Nord. Care a fost punctul de plecare în imaginarea lui, ca personalitate?

Cred că e o formulă foarte răspândită în România. Provenind dintr-un mediu mai sărac și mai simplu, fundamentul lui este dorința de a-și depăși condiția, economic vorbind. E același fenomen care îi împinge pe atât de mulți români să meargă în Germania sau în Anglia și chiar mai departe. Cumva, de la baza asta am plecat. Apoi, dacă vorbim despre valori umane, cred că despre Dumitru începe să se formeze imaginea unui om care nu are nimic de pierdut, pentru că - material, cel puțin - nu are nicio stabilitate, iar asta înseamnă că e dispus să aplice orice fel de mijloace pentru a-și atinge scopurile, iar asta se și vede în film, până la urmă, că e totuși e un act de curaj să te urci pe un vas timp de 12 zile, fără să știi dacă o să primești apă sau mâncare, dacă o să supraviețuiești, dacă te găsesc ăia sau dacă nu şi dacă, totuşi, ajungi acolo, cum vei coborî de pe vas, că vasul nu intră în port, rămâne undeva, afară...

E de discutat şi nivelul lui de maturitate, căci aduce a inconștiență să te îmbarci complet nepregătit într-o asemenea aventură.

Clar, este vorba și de o anume copilărie, adică e o fantezie a lui. O parte din Dumitru, ca personaj, este bazată pe fantezie, pe utopia asta care e reprezentată ca fiind Vestul, America, mai bine zis, mai ales că povestea se întâmplă în anii ’90, în care - mă rog, și acum o facem, de fapt - glorificam, cumva, cultura vestică. Deci, într-adevăr, e vorba și de capacitatea unui om tânăr de a visa la ceva mai măreț și de a-și urmări fantezia... și e foarte probabil ca, atunci când el atinge “nordul”, să fie dezamăgit, pentru că proiecția pe care el o face asupra țării în care vrea să ajungă este imaculată, perfectă, un paradis.

Cât de ușor sau de dificil ți-a fost să devii Dumitru și ce-ai făcut pentru asta?

A fost un proces interesant, mai ales că a fost și primul de genul ăsta prin care am trecut. Adică mai făcusem roluri în teatru, dar la film, totuși, e complet altceva ca și pregătire. Mi-a plăcut procesul, a fost intens. Cumva, mi-am împărțit în elemente ce trebuia eu să fac. Aveam pe de-o parte elementele fizice - foame, sete, frig, cald, lupte, alergături -, deci chestii strict fizice pe care trebuia să construiești senzații, şi apoi era chestia de perspectivă, “ochelarii” personajului... cum îți asumi o anumită perspectivă pe care o are personajul. Am căutat tot felul de exerciții care să mă ajute şi, de exemplu, pentru cele fizice, m-a interesat mult de la Michael Chekhov o tehnică foarte bună pentru pentru corp, ce funcționează foarte mult cu imaginația și cu, să zicem, construcția, iar pentru pentru partea de perspectivă am început să citesc din [Lee] Strasberg, din Stanislavski, adică, am încercat, cumva, să-mi culeg, să-mi construiesc fiecare element, ca mai apoi să le adun și să sper că se întâmplă, că se înfiripă ceva, odată puse toate laolaltă. [...]

Citiţi interviul complet cu NIKO BECKER pe www.zilesinopti.ro

foto © Adi Tudose

foto © Adi Tudose

„65”. Adam (Driver), dinozauri, nave spațiale

și arme cu laser

În cel mai așteptat S.F. din ultimii ani, Adam Driver interpretează un personaj (Mills) despre care se poate spune că este acel Adam biblic, primul bărbat. Dar nu pică din cer doar cu o frunză în mână, ci cu o navă spațială și arme cu laser. Totul este posibil datorită unui scenariu care spune o poveste pe cât de absurdă, pe atât de interesantă și captivantă.

După un accident catastrofal pe o planetă necunoscută, astronautul „extraterestru” Mills (Adam Driver) descoperă rapid că e blocat pe planeta Pământ... doar că în urmă cu 65 de milioane de ani. Acum, cu o singură șansă de salvare, Mills și singurul supraviețuitor, o fetiță pe nume Koa (Ariana Greenblatt), trebuie să-și croiască drum pe un teren necunoscut plin de creaturi preistorice periculoase într-o luptă dramatică pentru supraviețuire.

Întregul proiect este învăluit în mister, așa că nu ni se spune concret dacă Mills este un „ancient alien” sau un pământean din viitor care ajunge printr-o anomalie spațială să călătorească în trecut, pe modelul „Planeta Maimuțelor” (doar că acolo e vorba de viitor). E posibil ca filmul nici măcar să nu-și propună să elucideze acest mister, ci, dimpotrivă, să-l alimenteze și să lase fanii să găsească ce explicații doresc.

În orice caz, oricât de exagerat ar părea totul (nave spațiale, dinozauri, arme cu laser), n-ai cum să nu-ți dorești să-l vezi la cinema, pe un ecran cât mai mare. Mai ales că există multe garanții că filmul va fi bun, nu un „Sharknado”. Până la urmă, Adam Driver e un actor excelent, nominalizat de două ori la Oscar, cu o reputație superbă la Hollywood și care n-ar accepta să joace în orice film de categorie B. Deci, implicarea sa în „65” sugerează că scenariul și conceptul au fost suficient de puternice pentru a-l convinge. Partenera sa în fuga de dinozauri este actrița Ariana Greenblatt („Love and Monsters”). Producătorul este Sam Raimi (care a mai produs și minunatele thrillere horror „Crawl” și „Don’t Breathe”, dar care a și regizat primele trei filme Spider-Man). Nu în ultimul rând, de scenariu și regie s-au ocupat Scott Beck și Bryan Woods, duo-ul care a scris și scenariul pentru „A Quiet Place”.

Însă, abia pe 17 martie vom vedea la cinema dacă Adam (Driver) va duce la extincția dinozaurilor, dacă va supraviețui, iar din ADN-ul său vom răsări noi, oamenii, 65 de milioane de ani mai târziu.

Candoare, prospețime și emoție în luna martie, pe marile ecrane!

Cinematografele își deschid larg ușile pentru a face loc aerului de primăvară și miresmei unor lansări impresionante pe marile ecrane. În luna martie, pregătește-te să trăiești odată cu personajele o serie de emoții intense, povești de viață unice și meditații profund umane, în două drame de excepție.

„UN BeaU MatiN” (r:Mia Hansen-Løve)

(r:Felix van Groeningen, Charlotte Vandermeersch)

O poveste despre doi băieți din familii, clase și lumi foarte diferite. The Eight Mountains (Le otto montagne) este o capodoperă cinematografică, filmată de regizorii Felix van Groeningen și Charlotte Vandermeersch. Adaptat după cel mai bine vândut roman al lui Paolo Cognetti, filmul prezintă prietenia de decenii dintre Pietro și Bruno. Cei doi s-au întâlnit când erau doar niște băieți de 11 ani, într-o vară în Grana, un sat de munte din nordvestul Italiei. The Eight Mountains se bazează pe multe metafore vizuale perfecte pentru a marca apropierea dintre doi bărbați dornici să vorbească despre ceea ce îi leagă. Regizorii belgieni au fost extrem de precauți să spună o poveste atât delicată, cât și curajoasă, filmând-o cu o eleganță stoică. Filmul e o meditație inteligentă asupra capacității noastre de iubire și asupra modului în care aceasta este modelată de experiențele arbitrare și ireversibile ale copilăriei. The Eight Mountains rulează în cinematografe din 24 martie

Un film despre grija pentru oameni și pentru sine, o modalitate de a ne simți în mod crucial conectați la timpul prezent. One Fine Morning (Un beau matin), film câștigător al unui premiu la Cannes, spune povestea Sandrei, o tânără mamă care îşi creşte singură fiica. Marea provocare din viaţa familiei este tratamentul tatălui Sandrei, Georg, care suferă de o boală degenerativă. Faptul că Sandra este traducătoare nu este cu siguranță un detaliu întâmplător – munca ei este de a elucida lucruri pentru alții, de a ghida oamenii către înțelegere, în timp ce filtrează lumea prin propria matrice de cunoștințe. Sandra îl reîntâlneşte pe Clément, un vechi amic cu care se înfiripă o poveste de dragoste. Scris și regizat de Mia Hansen-Løve, filmul oferă un sentiment de devastare: indiferent de cât de mult efort depune în relații, Sandra va trebui să-și ia rămas bun de la tatăl ei, la un moment dat. Privim cum protagonista are grijă de tatăl și de fiica ei, explicându-le lumea, una la începutul timpului, cealaltă la sfârșit. Un beau matin are premiera pe marile ecrane pe 31 martie.

„tHe eiGHt MOUNtaiNS”

„Dungeons & Dragons: Honor Among Thieves”, Un board game transformat în blockbuster

Dacă tot am început anul cu transformarea unui joc video într-un serial de mare succes („The Last of Us”), de ce nu am continua cu ecranizarea unui board game? „Dungeons & Dragons: Honor Among Thieves” fix asta este și nici măcar nu este prima dată când e transformat în film. „Dungeons & Dragons” a mai fost adaptat pentru TV prin anii 2000, într-o trilogie care n-a avut mare succes. În schimb, această versiune pentru marele ecran promite să devină un blockbuster și punctul de plecare pentru o nouă franciză.

„Honor Among Thieves” ne prezintă o echipă de hoți (așa cum spune și titlul) care a ajutat persoana greșită să fure un artefact extrem de puternic, ce ar putea distruge lumea. Odată ce-și dau seama de greșeală, hoții decid că nu pot lăsa răul suprem să preia lumea lor. Echipa hoților transformați în salvatori este compusă din Elgin (un bard, care este și planificatorul grupului), Holga (un barbar), Xenk (un paladin), Simon (un vrăjitor) și Doric (un druid). În mod evident pentru oricine a jucat board

games sau RPG-uri fantasy, acestea sunt categoriile de personaje pe care le poți alege pentru a intra în joc.

Pentru a se asigura de succesul la public, producătorii au reușit să aducă pe tabla de joc și pe marele ecran unele dintre cele mai mari nume de la Hollywood. Chris Pine îl va interpreta pe Elgin, iar actorul și-a descris personajul drept „planificatorul suprem al grupului”. Pine este deja un abonat al blockbusterelor, fiind cunoscut pentru rolul căpitanului James Kirk, în recentele filme Star Trek, dar și pentru rolul luni Steve Trevor, în Wonder Woman.

Michelle Rodriguez este barbarul pe nume Holga, iar numele ei este în mare trending în 2023 și pentru că-și va relua rolul din următorul Fast and Furious, „Fast X”. Antagonistul este un aristocrat corupt pe nume Forge Fletcher și este interpretat de Hugh Grant, care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Grant a povestit în interviuri recente că a fost încântat de scenariu, deoarece acesta i-a adus aminte pe alocuri de Monty Python.

Judge Smith, pe care spectatorii îl vor recunoaște din „Jurassic World: Fallen Kingdom” sau „Detective Pikachu”, va juca aici rolul vrăjitorului, pe nume Simon. Regé-Jean Page, da, Simon Basset din Bridgerton, va juca rolul paladinului, pe nume Xenk. Sophia Lillis va intra în pielea druidului Doric, iar Jason Wong joacă rolul lui Dralas. În ceea ce privește filmările, acestea au avut loc în Irlanda de Nord, dar și în Islanda, ceea ce înseamnă că vom avea parte de peisaje superbe, care vor aduce aminte de alte filme fantasy celebre: „Lord of the Rings”, „Game of Thrones” etc. Apropo de acesta din urmă, Chris Pine a descris filmul „Dungeons and Dragons” ca un amestec de „Game of Thrones” cu „Princess Bride”, o picătură de „Monty Python and the Holy Grail” și un strop de „Goonies”. Ceea ce n-are cum să nu te facă să vrei și mai mult să-l vezi.

Pentru fanii jocului D&D, regizorul și scriitorul John Daley a dat asigurări că au fost incluse vrăji, artefacte și multe detalii din jocul original, plus o tonă de easter eggs, ce abia așteaptă să fie descoperite, începând cu 31 martie.

De ce ecranizarea unui board game?

Jocul D&D e puțin cunoscut în Europa, dar este extrem de popular în State. Acesta a fost lansat în 1974 și este recunoscut ca precursorul jocurilor de rol moderne și al industriei jocurilor de rol și, de asemenea, a influențat profund jocurile video, în special pe cele de tipul RPG.

D&D se diferențiază de jocurile de război tradiționale, permițând fiecărui jucător să-și creeze propriul personaj pe care să-l joace, în locul unei formații militare. Aceste personaje pornesc în aventuri care se desfășoară într-un cadru fantastic. Ca regulă, un Dungeon Master (DM) servește ca arbitru și povestitor al jocului, menținând în același timp cadrul în care au loc aventurile și jucând rolul locuitorilor lumii în care se desfășoară jocul, denumite și personaje non-player (NPC). Personajele formează o echipă și interacționează cu locuitorii și între ei. Împreună rezolvă quest-uri, se angajează în tot felul de lupte împotriva unor personaje malefice, explorează și adună comori și cunoștințe. În acest proces, personajele câștigă puncte de experiență (XP) pentru a crește în niveluri și devin din ce în ce mai puternice în timpul unei serii de sesiuni de joc separate.

Succesul mare de care s-a bucurat D&D încă de la începuturi a dus la apariția mai multor variante și copii, dar în ciuda concurenței, D&D a rămas lider de piață în industria jocurilor de rol. Așa se face și că în 2004, D&D era încă cel mai cunoscut și cel mai bine vândut joc de rol din SUA, cu aproximativ 20 de milioane de oameni care l-au jucat și peste un miliard de dolari încasați din vânzarea de cărți și echipamente în întreaga lume. De asemenea, anul 2017 a înregistrat cel mai mare număr de jucători din istoria D&D — 15 milioane doar în America. În plus, vânzările ediției a 5-a din D&D au crescut cu 41% în 2017 față de anul precedent și au crescut cu încă 52% în 2018, devenind anul cu cele mai mari vânzări ale jocului de până acum.

D&D este cunoscut și dincolo de jocul în sine, având numeroase referințe în cultura populară, dar și unele controverse. De exemplu, în anii 1980, în jurul său s-a creat o adevărată panică de genul Balena Albastră, care-l leagă în mod fals de satanism și sinucidere. Acest lucru este transpus și în serialul fenomen

„Stranger Things”, cel mai de succes produs Netflix. De fapt, întreaga premisă a serialului începe cu și de la acest joc, personajele fiind prezentate încă din primul episod jucând D&D, iar fiecare sezon are un mostru care poartă o denumire din acest joc.

Povestea lui JOHN WICK a ajuns la Capitolul 4

Așteptarea a luat sfârșit! Cel de-al patrulea capitol al francizei John Wick va putea fi urmărit în cinematografe, începând cu 31 martie. Thriller american Neo-Noir, în regia lui Chad Stahelski, realizat după scenariul scris de Shay Hatten și Michael Finch, John Wick: Capitolul 4 este primul din serie care nu a fost finalizat de creatorul francizei, Derek Kolstad. Din distribuţie, alături de Keanu Reeves, fac parte Ian McShane, Donnie Yen, Bill Skarsgård, Laurence Fishburne, Scott Adkins, Natalia Tena, Hiroyuki Sanada și Shamier Anderson, iar filmările au avut loc pe parcursul anului 2021, în Berlin, Paris, Osaka și New York City.

John Wick este un univers în continuă expansiune, fără egal în acest gen, întreaga franciză fiind prezentată de critici, cât și de fani deopotrivă, drept cea mai bună serie de filme de acțiune din prezent. Ca un scurt memento, protagonistul apare în primul capitol drept un asasin în prag de pensionare, hotărât să pună stop parcursului său violent, după ce s-a căsătorit cu marea lui iubire, care moare însă subit. Când sadicul mafiot Iosef

Tarasov (Alfie Allen) îi fură lui John mașina și îi ucide cățelul, un ultim cadou primit din partea soției sale, John se tranformă într-o adevărată legendă a lumii interlope privită ca o mașină de ucis, fără scrupule, mereu în căutarea unei modalități de a se răzbuna.

În capitolele II și III apar jurămintele de sânge, lumea asasinilor își dezvăluie încetul cu încetul dedesubturile.

Planurile lui John Wick de a-și relua viața plictisitor de banală sunt întrerupte de gangsterul italian Santino D’Antonio, ce îi cere să-și plătească datoriile din trecut. Wick, îndemnat să respecte codul organizației asasinilor, acceptă cu reticență misiunea de a călători la Roma pentru a o elimina pe sora lui D’Antonio, întorcându-se împotriva celor cărora le fusese odată aliat. Întors în New York, acesta devine ținta celor mai nemiloși asasini.

parte de împușcături în cluburi de noapte, lupte

alături de doi câini vicioși,

În cel de-al patrulea capitol, John Wick descoperă o cale de a învinge The High Table, organizația mondială a asasinilor care se afla pe urmele lui, dar operațiunea devine din ce în ce mai primejdioasă, odată ce recompensa oferită celui care îl elimină pe Wick crește. Regizorul Chad Stahelski a spus că pentru noul proiect a ridicat foarte mult ștacheta. Dacă până acum am avut parte de împușcături în cluburi de noapte, lupte extravagante cu cuțite, ninja pe motociclete și Halle Berry luptând alături de doi câini vicioși, John Wick: Chapter 4 se pregătește să ne ofere un adevărat spectacol, după spusele lui

Reeves, care consideră

că acest al patrulea capitol este filmul din serie cu „cea mai multă acțiune”.

foto © Alex Gâlmeanu

Andreea, ştim că în serialul Spy/Master e vorba despre o săptămână din viaţa unui consilier al lui Ceauşescu, care, agent dublu fiind, alege să fugă în SUA. Ce-mi poţi spune despre rolul tău şi care e raportul dintre ficţiune şi realitatea istorică?

ANDREEA VASILE

Cu rolurile din Ramon , Rom-Com ce a ocupat locul întâi în box-office-ul românesc, și cel din serialul de spionaj Spy/Master , care a avut premiera la sfârșit de februarie, în cadrul Festivalului de Film de la Berlin, îndrăgita actriţă

ANDREEA VASILE revine în mod strălucitor în atenția cinefililor, nostalgici încă după Nico din serialul Umbre sau Rodica din Charleston . A vorbi de revenire nu înseamnă că Andreea Vasile și-ar fi luat o pauză de lucru sub scuza pandemiei, nici pe departe, ci, pur și simplu, filmele ei din ultimul timp (încă) nu s-au difuzat la noi, fiind producții internaționale, indiferent că ne gândim la comedia de un extraordinar succes anul trecut în Cehia și Slovacia, V lete ti piovem , în care joacă și Pavel Bartoș, drama de epocă The World to Come , cu Casey Affleck și Vanessa Kirby, ce a avut premiera la Festivalul de la Veneția în 2020, sau la nelansatul Biopic britanic Seacole , despre o asistentă medicală în timpul Războiului din Crimeea. Actriță de film, teatru și televiziune de certă valoare, Andreea Vasile a participat pentru a treia oară la Berlinale, Spy/Master fiind primul serial produs în România selectat în competiția prestigiosului festival și acesta a fost punctul de plecare pentru o şuetă relaxată, de primăvară, despre personajele și experiențele ei profesionale de dată recentă.

Să știi că serialul respectă destul de mult realitatea din perioada aceea, a anului 1978, vârf al Războiului Rece. Sigur, este o ficțiune, dar se respectă chiar foarte mult din povestea de atunci, e foarte bine documentat și foarte bine scris. De când am citit prima dată scenariul m-am îndrăgostit de el, pentru că era o poveste cu spioni, o poveste care nu se mai văzuse în România sau, cel puțin, eu n-o mai văzusem spusă sub forma asta. Eu joc soția personajului principal, ea însăşi un personaj problematic - pentru că e un impas și în viața lui personală, nu doar în deciziile pe care trebuie să le ia în cea profesională - şi mi-a fost foarte frică, fiindcă nu mai făcusem tipul ăsta de personaje. Am avut o perioadă lungă de căutare, căci o să vedeţi că e o femeie cu multe probleme... e hăituită de ce se întâmplă și pusă față în față cu o realitate care devine cruntă și care-i schimbă total viața, așa, la 180 de grade. Adică o experiență pe care noi nu avem “șansa” să o trăim, slavă cerului! Este într-o situație în care trebuie să ia niște decizii realmente de viață și de moarte. [...]

„Mi se pare că nu exiști ca actor, dacă nu ai încredere”

Nominalizarea lui Spy/ Master la Berlinale reprezintă un important succes profesional, dar primăvara ţi-a adus şi un mare succes de public, deci nu doar de critică, şi anume Ramon . Cum ai receptat căldura cu care ai fost întâmpinată la revenirea pe marile ecrane?

A fost ceva total neașteptat. Totuşi, joc un homeless acolo, chiar dacă o fac într-un fel foarte romantic. Experiența de a vedea filmul odată cu oamenii [ la premieră ], pentru mine - și nu e niciun fel de bullshit -, a fost cu adevărat copleșitoare, pentru că-i vedeam râzând la lucruri pe care tu le ai în cap şi crezi în ele... dar, de fapt, nu știi cum vor funcționa la public, iar oamenii aceia râdeau și se bucurau, realmente se lăsau purtați de poveste, fără să chestioneze. Nu am văzut oameni care să plece din sală, ceea ce, pentru mine, a fost uluitor. Pentru că este, într-adevăr, un film pentru toată lumea, la care poți să te duci cu copilul, poți să te duci cu bunica, cu părinții, cu cine vrei tu și... fiecare își ia ce vrea din filmul acela.

Care e scena ta favorită din Ramon ?

La prima mână, aș zice scena de final, că e foarte emoțională, dar mie altceva mi-a plăcut, de fapt, la personajul ăsta... nu neapărat vulnerabilitatea, cât un soi de aroganță, un soi de jemanfișism al omului frust din stradă, care zice una şi chiar aia face, nu are niciun fel de subînțelesuri, nu are niciun fel de straturi. E foarte onest el, așa, de fapt, asta mi-a plăcut la personajul ăsta... toate scenele alea, cu furat de mâncare, mie alea mi-au plăcut, fiindcă vedeai un om care se descurcă foarte bine

cu ceea ce noi, în societatea de astăzi, am zice că e copleșitor și că nu am putea să rezistăm. El se descurcă foarte bine cu puținul pe care îl are și asta se vede în naturalețea lui de a rezista într-un sistem care poate să fie văzut din exterior drept crunt. Rezistă cu zâmbetul pe buze, fără a-şi pierde nici din inocență, nici din tupeu, nici din agresivitate, atunci când e cazul... este, de fapt, un personaj care calibrează tot timpul, în funcție de situația pe care o are. [...]

Citiţi interviul complet cu ANDREEA VASILE pe www.zilesinopti.ro

foto

© Alex Gâlmeanu

foto © Stefanie Schmid Rincon

Ramon

Ramon

Echipa Spy/Master la Berlinale

Cinema pentru Cinema BABYLON

La Land este filmul pe care aș fi vrut să îl scriu eu, Whiplash este filmul în care aș fi vrut să joc, iar Babylon este filmul în care aș fi vrut să trăiesc. Damien Chazelle este unul dintre regizorii Hollywood-ului actual care iubește cinema-ul, iar asta se simte în fiecare dintre proiectele sale.

Cu Babylon, a reușit să readucă la viața o epocă de mult apusă. O epocă în care a ales să pună lupa pe trei personaje din medii diferite în timpul tranziției din anii ’30, în Statele Unite, de la filmele mute la cele cu sunet.

Diego Calva este Manny, un băiat venit din Mexic care încearcă să își împlinească visul american, Margot Robbie este Nellie LaRoy, o tânără actriță nedescoperită care vrea să ajungă în lumina reflectoarelor iar Brad Pitt este Jack Conrad, unul dintre numele grele ale industriei, care se luptă să rămână relevant.

Poveștile celor trei se întrepătrund într-un univers absolut nebun, aproape rupt de realitate, cu petreceri demne de The Great Gatsby,

unde depravarea, decadența și excesul sunt la ele acasă. Pe lângă firul narativ al celor trei, Chazelle face și o radiografie a Hollywood-ului acelor ani, când totul era într-o continuă schimbare, o continuă agitație, în care filmele trebuiau făcute cu orice preț pentru a satisface nevoile marilor studiouri, precum MGM sau Paramount.

Asemeni lui Whiplash, are un ritm alert, care nu îți dă drumul și nu te lasă să ai niciun moment de respiro. Și cu toate că are trei ore, nu simți asta nicio secundă.

Chazelle jonglează cu poveștile celor trei personaje în așa fel încât pare că totul face parte dintr-o mașinărie bine pusă la punct,

dar reușește în același timp să te facă să te atașezi de ele sau măcar să înțelegi motivația din spatele acțiunilor lor.

Margot Robbie debordează de energie, prestația ei e un tur de forță, care nu te lasă să îți iei ochii de la ea. Dansează, fuge, fumează, țipă, râde, plânge și toate astea în timp ce păstrează o candoare specifică unei tinere actrițe care speră că va ajunge cineva într-o lume atât de nebună precum cea din acel timp. Nu ar fi corect să-l menționez și pe Brad Pitt, care încă o dată demonstrează că este probabil unul dintre ultimele „staruri” în adevăratul sens al cuvântului ale cinema-ului contemporan. Dacă Margot Robbie este o improvizație alertă de jazz, Pitt este un jazz lent, suav, scos parcă dintr-o piesă de Chet Baker. Simpla lui prezență pe ecran e suficientă pentru a face orice secvență mai valoroasă.

Babylon este unul dintre puținele exemple de film care spun cu adevărat o poveste. Și atât. Nu vrea să te învețe ceva, nu simte nevoia să te certe sau să îți arate toate problemele lumii. Și asta e un mare lucru în peisajul

precum MGM sau Paramount. filmul cinematografic de azi!

TEXT DE ȘTEFAN CHIRIȚESCU

eat&Drink

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII

CULINARIA, GURMAND, PE GUSTUL NOSTRU, HORECA, DRINK, CĂLĂTORIE CU GUST

WWW.ZILESINOPTI.RO/EAT-DRINK/

Martie vine cu vinurile noi

Înultimii ani am învățat și descoperit multe tipologii de consumatori de vin. Fiecare are teoria lui, care poate începe de la „trebuie sa aibă prețul peste x lei, că altfel nu e vin”, până la „vinul meu de casă e cel mai bun!”

Și cum dreptatea în vin poate fi foarte subiectivă, iar ce simți tu în paharul tău te cam privește, aș vrea doar să-ți povestesc un pic despre cum îmi place

să mă uit la vinuri. Sigur, și mie îmi place să consum un vin cu pedigri, nici eu nu mă dau la o parte să beau vinul bătăturii unui prieten, să mai fac un șpriț, vara. Dar cel mai mult îmi place un moment al anului: atunci când ies vinurile noi sau, prețios zis, vintage-ul anului trecut.

Din motive logistice (nu e ușor să călătorești în fiecare zi într-o altă țară), dar și din empatie locală (îmi plac vinurile românești), sunt mai aproape de vinurile noi de pe la noi. Februariemartie este momentul perfect să

încerci vinurile noi, ca să vezi cum a fost anul trecut, iar 2022 a fost un an cu siguranță interesant, căci am avut secetă și o lipsă de ploaie în momente importante ale „facerii” strugurilor.

A nu se citi că a fost un an rău pentru industria vinurilor, dar cu siguranță e un an cu o producție mai mică, însă, în multe zone, cu o calitate mai mare. Deci, un prim argument este că e interesant să vezi cum simți vremea lui 2022 în vinurile lui 2023. Apoi, poți să vezi cum „stă” un vin nou la început de an și cum este tras recent în sticle. E interesant, căci dacă o să-l deguști de mai multe ori în timpul anului, o să-i suprinzi evoluția din sticlă. În limbaj mai avansat, o să vezi cum vinul se așează, cum îl ajută odihna din sticle să devină complet, ca senzație olfactivă și gustativă.

Îți vând un pont, vizitează acum o cramă de lângă tine ca să simți vinurile noi sau alege unul dintre târgurile de vin de primăvară ca să compari vinuri noi din diverse regiuni. Ideal, poți face o combinație între o vizită la cramă și prezența la un târg. Experiența ta va fi diferită de fiecare dată. Să avem poftă la vinurile noi! Vine primăvara și ne putem bucura de toate culorile vinului.

Alimente pentru sănătatea pielii

Pe măsură ce oamenii de știință învață mai multe despre dietă și metabolism, este din ce în ce mai clar că tot ceea ce mâncăm poate afecta în mod semnificativ aspectul, sănătatea și grăbește îmbătrânirea pielii. Mai jos sunt câteva alimente, care, incluse în mod constant în dieta noastră, ne ajută să menținem integritatea și suplețea țesutului cutanat.

 Peștele gras (somonul, macroul și heringul) este excelent pentru o piele sănătoasă. El reprezintă o sursă bogată de acizi grași omega-3, importanți pentru o piele suplă și hidratată. O deficiență severă de acizi grași omega-3 poate determina aspectul de piele uscată.

 Avocado este bogat în grăsimi sănătoase și vitaminele E și C. Aceste vitamine sunt importante pentru o piele sănătoasă și conțin compuși care protejează pielea după arsuri solare.

 Nucile și semințele de floarea soarelui sunt o sursă bună de grăsimi, de zinc, vitamina E, seleniu și proteine vegetale, toate acestea fiind nutrienți de care pielea noastră are nevoie pentru a rămâne sănătoasă.

Cartofii dulci sunt o sursă excelentă de beta caroten, care acționează ca un ecran de protecție solară natural.

 Ardeiul gras conține beta caroten și vitamina C, antioxidanți importanți pentru pielea noastră. Vitamina C este necesară și pentru a crea colagen, proteina structurală care menține pielea elastică și rezistentă.

 Broccoli este o sursă bună de vitamine, minerale și carotenoide. De asemenea, conține sulforafan, care poate ajuta la prevenirea cancerului de piele și ne poate proteja pielea de arsuri solare.

 Roșiile sunt o sursă bună de vitamina C și licopen, care ne protejează pielea de arsuri solare și poate ajuta la prevenirea ridurilor.

 Soia conține izoflavone, care s-a dovedit că reduc ridurile, îmbunătățesc cantitatea de colagen și previne uscarea pielii.

 Cacao conține antioxidanți, care ne pot proteja pielea împotriva arsurilor solare. Acești antioxidanți reduc ridurile, mențin grosimea și hidratarea pielii, fluxul de sânge și catifelează pielea.

 Ceaiul verde conține antioxidanți puternici, care ne pot proteja pielea și pot reduce roșeața în caz de arsură solară. Acest aliment îmbunătățește hidratarea și elasticitatea tegumentului.

 Strugurii roșii conțin resveratro, celebrul antioxidant care poate încetini procesul de îmbătrânire al pielii prin distrugerea radicalilor liberi nocivi care dăunează pielii.

Pe lângă alimentele enumerate mai sus, este absolut necesar să ne hidratăm constant cu apă și să ne protejăm pielea de razele puternice ale soarelui. Este bine să folosim zilnic creme de tratament și/sau hidratare, de calitate, adecvate vârstei, tipului de ten și anotimpului.

Maria Martac este biolog, tehnician nutriționist, health coach. www.mariamartac.ro

Și burta de vită se plictisește

doar de ciorbă

Aproape invariabil, atunci când vorbesc de faptul că homo sapiens sapiens a învățat, din nevoie, dar și din respect pentru natură, să valorifice toate părțile unui animal sacrificat, apelez la acest exemplu: în unele zone, la sacrificiul porcului, unghia acestuia, curățată temeinic, este folosită drept țoi pentru țuică. Această unghie e singura parte a suinei care nu ajunge la fiert, tocat, topit. Cumva, gestul ăsta ritualic, ce însoțește pomana porcului, spune destul de multe despre raportarea țăranului la ceea ce-l hrănește, dar indică și o adaptare și ingeniozitate care astăzi ni se pot părea barbare. Pe de altă parte, același individ inventiv se arată ultraconservator în ceea ce privește felurile de mâncare.

Un studiu de caz ar putea fi burta de vită. Cum sacrificiul unui animal care este mult mai important pentru lapte și tracțiune decât pentru carne era ocazie excepțională la sat trebuie să subliniem contagiunea conservatorismului chiar și în mediul urban. Burta de vită era la îndemână și frecventă în târgurile mari, locuri de sacrificiu, devenite ulterior abatoare. Pe lângă aceste zone specializate, breasla măcelarilor a dezvoltat și o altă industrie: cea a zahanalelor (zalhanale pe vremuri) cu grătar cu fleici și organe fripte „la botul calului”. Burta de vită ajungea în ciorbă și tuslama, ambele preparate târgovețe și

cu valențe de întremare a chefliilor cu dureri de cap. Și mai mult în Sud, în Muntenia, prin porturile dunărene și prin Dobrogea (via otomana işkembe çorbası). Comunismul, prin standardizarea meniurilor restaurantelor, a transformat-o în delicatesă națională, nelipsită din restaurantele din Huși sau Salonta. E și în treaba asta comunistă un fel de evitare a risipei, burta de vită, fiind mai puțin ochioasă pentru export, a trebuit să devină, vrând nevrând seducătoare pentru localnici. Mai mult, ciorba a luat fața tuslamalei, ultima fiind preferată de bucureștenii interbelici, în defavoarea zămii. O posibilă explicație pentru această schimbare a preferinței vine tot din strategia socialistă: zeama se înmulțește (diluează) mai ușor, asta ca să nu mai vorbim de faptul că tuslamaua avea varianta regală și, implicit, indigestă pentru noii conducători.

Doar că, ahtiați fiind după ciorbă, nu ne-am mai bătut capul să încercăm să facem și alte feluri de mâncare cu burtă. Câteva rețete vechi amintesc de snițelul cu burtă (e bun, l-am mâncat la Paninaro), Păstorel vorbește despre chiftele din burtă dată prin mașina de tocat (pe astea nu le-am întâlnit nicăieri), iar prin Ardeal și Banat se mai fac (dar tot excepții) niscaiva tocane (am mâncat la Pecica). Dar nu înțeleg de ce sunt mâhnit de lipsa unor altfel de preparate, când chiar și în București nu sunt decât vreo câteva locuri unde poți savura o tuslama cum trebuie…

„Războiul” mucenicilor: muntenești sau moldovenești?

Există două tipuri de mucenici în România, fapt care a dat naștere unei dezbateri aprinse, cu atât mai mult cu cât sunt implicate și două regiuni istorice, fiecare cu tradițiile și mândria ei. Team mucenici moldovenești sau team mucenici muntenești? Aceasta este întrebarea. La noi, la Zexe Braserie, găsiți ambele variante, bineînțeles în vitrine separate, ca să nu se certe. Dar până aflăm „câștigătorii”, haideți să-i cunoaștem mai bine pe „jucători”. până

Cum au apărut mucenicii în viața noastră?

Pe 9 martie, creștinii ortodocși îi comemorează pe cei 40 de Mucenici din Sevastia, oraș din Armenia antică. Conform legendei, 40 de soldați au refuzat ordinul impus de voievodul Agricolae de a renunța la credința lor creștină și a se închina zeilor. Drept urmare, au fost întemnițați și torturați timp de opt zile. Refuzând cu îndârjire să se supună, soldații au fost aruncați în apele înghețate ale lacului Sevastia. Dar, printr-o minune, apa s-a încălzit,

gheața s-a topit, iar din cer au coborât 40 de cununi strălucitoare pe capetele mucenicilor.

Pentru că niciun efort de a-i pedepsi pe soldați nu dădea roade, călăii au decis să le zdrobească fluierele picioarelor. După ce și-au dat ultima suflare, corpurile le-au fost arse, iar rămășițele aruncate în lac, pentru a le pierde urma. Însă, din nou, ca prin minune, pe fundul apei, oasele străluceau precum stelele pe cer. Mucenicii de azi reprezintă un omagiu adus vitejiei și loialității celor 40 de soldați.

Mucenicii moldovenești sunt făcuți din aluat de cozonac, împletiți în formă de 8, copți, apoi unși cu miere și asezonați cu nucă. Pe cei muntenești îi găsim tot în formă de 8, dar mult mai mici, fierți într-o zeamă aromată, cu nucă și scorțișoară. Ca orice desert din vitrina Braseriei noastre, și mucenicii au o poveste.

Cum înveți să iubești moldoveneștii

Trebuie să vă spun sincer că până acum 15 ani, pentru mine, existau doar mucenicii muntenești. Cei înecați zdravăn în „ciorbă”. Am descoperit mucenicii fără zeamă târziu, în timpul facultății, datorită colegilor de grupă veniți din alte zone ale țării.

Deși eram convinsă că aceștia sunt mai puțin cunoscuți și iubiți în favoarea celor muntenești, mare mi-a fost mirarea când am descoperit, mai apoi, o cerere enormă și din partea clienților de la Braserie pentru mucenicii din cocă. După lungi dezbateri, moldoveneștii au ajuns și ei în vitrina de pe Aviatorilor 65, fiind de la început (mi-e greu să recunosc, dar, da) vedetă în detrimentul celor muntenești.

Dacă inițial consideram acest tip de mucenici destul de plictisitor, astăzi îi iubesc și apreciez finețea, coca aerată și aromată, stratul fin de sirop cu miere și nucile crocante, ușor caramelizate. Executate corect, produsele simple transmit mult mai multe decât cele complicate.

Am considerat întotdeauna că supa mucenicilor merita mai multă personalitate, așa că Mircea, șeful nostru de laborator de la acea vreme, a venit cu minunata idee de a schimba apa cu laptele, de a carameliza nucile și de a adăuga scorțișoara proaspăt măcinată. Bineînțeles, opturile sunt făcute de mână, cu APARATUL. Pe câți mucenici, pe atâtea bătături în palmele cofetarilor.

Recunoaștem că pentru producție, începutul de martie este devastator – mărțișoare, babe, ziua mamei, totul terminându-se spectaculos cu mii de opturi decupate manual, din zecile de kilograme de aluat pregătit și întins artizanal.

În vitrina Zexe Braserie nu există câștigător, când vine vorba de consacratul duel al mucenicilor. Așa că vă recunoaștem sincer că iubim mucenicii, de orice fel ar fi aceștia. Dacă răspunsul vă surprinde, sunteți invitați, în luna martie, pe Aviatorilor 65 să vă convingeți singuri.

Faptul că oaspeții noștri preferau mucenicii moldovenești m-a bucurat, pentru că mi-a dat timp mie și echipei mele să îmbunătățim, în stilul caracteristic, ceea ce nu ne plăcea la varianta clasică de muntenești.

Ana Consulea este chef cofetar & owner Zexe Braserie şi Zelato. A studiat cofetăria în Franța, la Școala de Cofetari din Montbeliard. În 2017, 2018 și 2019, a primit titlul consecutiv de „Cel mai bun Chef Cofetar din România”, la Gala Horeca Awards, iar în 2019 a primit titlul „Pastry Chef of the Year”, din partea ghidului Gault&Millau.

Și cum îi înveți pe alții să iubească munteneștii

O gustare la îndemână – consistentă dimineața, satisfăcătoare la prânz și ispititoare la ceasul din noapte când dai iama-n frigider – vine din bucătăria daneză.

Se numește „smørrebrød” și e un sandviș deschis, care capătă popularitate pe mapamond, dacă iau în considerare Fine Dining Lovers, o sursă care dă ora exactă în materie de tendințe culinare. Deoarece se circumscrie curentului Do It Yourself, se poate face și într-o țară cu ieșire la Marea Neagră, nu-i musai să fii pe coasta Mării Nordului, acolo unde Hans Christian Andersen a început „Mica sirenă” în felul următor:

„Departe-n largul mării apa e albastră ca albăstrelele şi limpede cum e cristalul, dar e şi foarte adâncă, atât de adâncă încât nici o ancoră nu poate ajunge până la fund; ar trebui să pui o mulţime de turnuri de biserică, unele peste altele, ca să ajungi de

la fund până la luciul apei”. Am fost în Danemarca de mai multe ori, e o țară în care aș putea trăi bine, iar datorită specificului culinar, chiar foarte bine.

„Smørrebrød”, sandvișul bazat pe felii de pâine neagră de secară și unt pe care pui te-miri-ce ingrediente, de la pește afumat sau prăjit la cartofi fierți și salată, e și pentru carnivori, și pentru vegetarieni. Ba și pentru pretențioșii cu apetit pentru livresc, dovadă poemul scris la jumătatea veacului al XVlea de către Johan Herman Wessel, pe jumătate danez, pe jumătate norvegian, care ne-a spus așa: „Acel Smørrebrød nu-i mâncare/ iar dragostea nu-i ură/ asta-i tot ce am afl at până acum/ despre Smørrebrød și dragoste”.

Păi și ce, veți replica! N-avem și noi „smørrebrød”ul nostru?! Ba bine că nu, voi riposta, în amintirea unui sandviș deschis înfulecat la Muzeul Astra din Sibiu, în aer liber, care a făcut și mai gustoasă felia zdravănă de pită îmbunată cu pastă de jumări și cu bucăți de cârnați, peste care plouase cu petice de ceapă verde proaspătă și cu boia ungurească. Dar așa cum îmi spunea bunica maternă, cu cât cunoști mai multe limbi, cu atât ești mai om. Și aș adăuga: cu cât guști mai multe rețete străine, cu atât ești mai cetățean al planetei. De aceea, vă propun atenției câteva gustări selectate de Fine Dining Lovers, pe care le puteți face foarte ușor la domiciliu.

Încep cu una dintre cele mai gustate versiuni daneze ale sandvișului deschis, o rețetă clasică – hering murat în saramură, cu ceapă roșie și capere. Continuăm cu un sandviș „meat-free”, adică pe placul vegetarienilor: ce părere aveți despre o felie sănătoasă de pâine neagră de secară, acoperită generos cu unt, peste care s-a întins apetisant o frunză de salată, iar apoi s-au pus felii de cartofi fierți, maioneză și bucățele din cozi de ceapă verde? Încheiem micul tur al artei culinare daneze cu un festin porcesc: pâine unsă cu unt, răsfățată cu felii transparente de ceafă afumată, varză roșie murată, castravete proaspăt și decorată cu fâșii crocante de șorici. Scuze, am bălit. Gata!

Sandviș deschis, cu dichis

6 restaurante cu specific italienesc

În fiecare an, prima lună de primăvară mă duce cu gândul la Italia. Poate și pentru că unele dintre cele mai frumoase primăveri le-am trăit în această țară, dar cu siguranță se datorează și bucătăriei italienești, a cărei diversitate o asociez cu explozia de culori proaspete care are loc în piețe în fiecare primăvară. Cu acest gând am făcut lista de mai jos:

BUCUREȘTI SARDIN

 Bd. Mircea Vodă nr. 39H

 0729.520.111

Sardin e un restaurant cu aer mediteraneean, bucătărie responsabilă și ingrediente de origine controlată sau produsele tradiționale autentice. Nu trebuie ratat de iubitorii de pește și fructe de mare, însă și pastele sunt un dish special aici. Dacă le combini, vei pleca mai mult decât mulțumit.

BRAȘOV DEI FRATI

 Piața George Enescu 16

 0724.216.028

E deja un lucru bine știut că dacă ești în Brașov și vrei să mănânci la un italienesc bun, te duci țintă la Dei Frati. Pastele sunt excelente, dar nu sunt de neglijat nici celelalte preparate din meniu. E necesară rezervare ca să prinzi loc, căci e la mare căutare!

CLUJ DA PINO

 Universității 8

 0734.881.010

Da Pino a apărut prin 2016, cu scopul declarat de a propune senzații culinare cu accente italienești veritabile. De asemenea, conceptul de restaurant-băcănie a fost unul dintre elementele de inovație pe care Da Pino le-a adus în Cluj. Acum este unul dintre localurile foarte apreciate din oraș.

IAȘI

IL PELLICANO

 Costache Negruzzi 3

 0730.514.000

La Il Pellicano gătește Chef Massimo Amoriello, iar de-a lungul timpului, se poate spune că a adus un mic colț din Italia în Iași și și-a educat clientela fidelă în ceea ce privește adevărata bucătărie italienească, arome, gusturi și texturi.

TIMIȘOARA LE MONELLINE

 Augustin Pacha 5  0784.270.210

Le Monelline este un restaurant cu paste 100% handmade, proaspete. Dar vine și cu o ofertă generoasă de mic dejun italienesc, aperitive, feluri principale pe bază de carne și tot felul de alte lucruri care te vor face să te simți ca în Italia, doar că în Timișoara.

CONSTANȚA

OSTERIA GIOIA

 Aleea Universității 6

 0731.700.600

Osteria Gioia s-a deschis la sfârșitul anului trecut și este un local cu adevărat deosebit în peisajul constănțean. Preparatele sunt cum nu se poate de italienești, iar atmosfera e pe măsură. Un plus este că te afli la mică distanță de Mamaia, dar departe de prețurile practicate în stațiune.

Mâncăm ceva interesant de St. Patrick’s Day?

Nu știu de voi, dar eu în secunda în care aud Sf. Patrick, mă gândesc la spiriduși și curcubee și, chiar dacă nu sărbătorim St Patrick’s Day, mâncarea specifică acestei sărbători s-ar putea să ne tenteze.

Mai țineți minte când mergeați în vizită la cineva și primul lucru pe care îl puneau pe masă era bolul cu pâine? Tot în această notă

deschidem și lista preparatelor de Sf Patrick cu soda bread Acest tip de pâine se prepară destul de repede și nu are nevoie de drojdie. Avem nevoie de lapte bătut, ouă, făină, zahăr, bicarbonat de sodiu, sare, unt și stafide. În funcție de cât zahăr adăugăm, acest preparat se poate încadra în categoria pâinii clasice sau în cea a deserturilor nu foarte dulci. foarte dulci.

Pentru felul I nu avea cum să lipsească supa, astfel că, spre bucuria oltenilor, supa cremă de cartofi cu praz este nelipsită de la masa de Sf. Patrick. Avem nevoie, pe lângă cele două ingrediente-vedetă, de: usturoi, fenicul, țelină, cub-bază pentru mâncare cu găină, cimbru, frunze de dafin, suc de lămâie și ulei de măsline. Interesant la această supă este faptul că legumele nu se fierb, ci se țin în ulei la foc mic până se înmoaie, pentru ca apoi să fie puse în blender.

Soda bread

Supa cremă de cartofi cu praz

Pentru felul principal avem colcannon, ce aduce foarte mult cu clasicul piure de cartofi. Avem nevoie de: cartofi, unt, praz, usturoi, varză albă, varză kale, frișcă lichidă și ceapă verde. Alte variante de colcannon au ca ingrediente ceapa albă sau roșie, diverse brânzeturi, precum parmezanul sau cheddarul, sau în unele cazuri chiar ouă fierte.

Dacă v-ați săturat de varză călită, poate vă tentează o varză gătită întreagă. Pentru prepararea verzei e nevoie de: unt, muștar dijon, sirop de arțar, sos Worcestershire, pudră de usturoi, țelină, morcov, ceapă albă, salvie, rozmarin, cimbru și pătrunjel. Acest preparat are și un sos cu ceapă, unt, ciuperci, salvie, rozmarin și făină. Varza asezonată este pusă la cuptor până se rumenește, mai apoi se taie felii și se adaugă sosul și brânzeturi la alegere. Feliile sunt lăsate apoi câteva minute în cuptor până se topește brânza.

Iubitorii de carne și plăcinte pot încerca Cottage Pie. Deși cade în categoria plăcintelor, crusta acestui preparat este din piure de cartofi. Pe lângă cartofi, e nevoie de unt nesărat, ceapă, morcovi, carne tocată de vită, pastă de tomate, scorțișoară, bere, pătrunjel și cimbru. Carnea și piureul se pregătesc separat, ca mai apoi să fie băgate la cuptor împreună, până când se rumenesc cartofii.

Cum berea Guinness nu putea lipsi din meniul de Sf. Patrick, la desert am pregătit tort din ciocolată neagră și bere Guinness, cu glazură de Baileys. Pe lângă cele trei ingrediente, mai este nevoie și de unt, cacao, zahăr brun, smântână, ouă, făină, bicarbonat de sodiu și cremă de brânză. Mulți au descris acest tort ca fiind asemânător cu prăjitura Red Velvet, dar cu un strop de alcool.

Nu ar fi un meniu complet dacă nu am avea și băuturi, astfel că primul cocktail pe care îl recomand este Flat White Martini.

Cu doar trei ingrediente, este probabil unul dintre cele mai simple cocktailuri de realizat. Avem nevoie doar de lichior Bailyes, un shot de espresso și vodka. Opțional, se poate orna cu un bob de cafea.

Și cum nu ar fi o sărbătoare de Sf Patrick dacă nu ar exista și ceva verde, Green Dublin reprezintă alegerea perfectă. Băutura se prepară cu whiskey irlandez, suc de merișoare și lichior de mere verzi. Pentru ornare se folosesc frunzele de mentă și feliile de mere verzi.

Încheiem sărbătoarea cum se cuvine, cu un shot de Irish Flag. O combinație de lichior de mentă, lichior Baileys și lichior de portocale, acest shot este printre preferatele celor care iubesc shot-urile dulci și menta. Dacă menta nu este printre aromele preferate, Irish Slammer, un clasic irlandez care combină berea Guinness cu lichiorul Bailyes este o alegere la fel de bună.

Deși Sf. Patrick nu se numără printre sărbătorile românilor, preparatele ce se gătesc de această sărbătoare ar putea să își facă apariția printre meniurile restaurantelor, întrucât reprezintă o ocazie de a încerca ceva nou sau de a descoperi o altă metodă de preparare a mâncărurilor clasice, precum... piureul de cartofi.

Colcannon

Cottage Pie

Tort din ciocolată neagră și bere Guinness, cu glazură de Baileys

Cel mai vechi vin nou

Îngăduiți-mi să mă laud că am dat de un vin special – e drept, asta se întâmplă aproape invariabil când ies în oraș cu prietenul meu, supranumit The Social Drinker. Vinul e ceea ce se numește „Orange Wine”, cu o ascensiune fulminantă din Lumea Veche până-n Lumea Nouă, unde face furori, fiindcă americanii au aderat la „mișcarea vinurilor naturale”, iar această băutură se bucură de faima că e naturală, cu foarte puţini sulfiţi.

Denumirea acestui vin n-are a face cu portocalele, ci cu nuanța cu pricina, e făcut din struguri, nu din citrice. Vinul portocaliu e cel mai vechi vin nou sau, dacă preferați, cel mai nou vin vechi de pe piețele de aiurea. Provine din

străvechea Georgie – niște excavări arheologice au găsit „qvevri”, amforele din lut ars îngropate în pământ în care se face vinul portocaliu și care puteau „găzdui” până la zece mii de litri, din urmă cu cinci mii de ani. Iar semințe de struguri au fost descoperite pe plaiurile georgiene de acum opt mii de ani, ceea ce demonstrează că era viețucă și-n Antichitate. E adevărat, georgienii nu i-au spus acestui vin că ar fi portocaliu, ci că era de culoarea ambrei (poate merge de la un galben rășinos până la nuanța cuprului). Până în 2004, vinul a fost cunoscut ca având culoarea ambrei („karvisperi”), până când un comerciant englez l-a botezat „Orange Wine” și așa i-a rămas numele.

Unii georgieni mai folosesc și azi acele amfore, în care sunt utilizați struguri albi din soiurile Rkatisiteli, Kisi și Mtsvane. Moda preparării acestui vin, care presupune macerarea şi fermentarea laolaltă cu pieliţele, seminţele şi ciorchinii strugurilor și lăsarea vinului în amfore până la un an, s-a răspândit în toată lumea. În Italia, bunăoară, vinul portocaliu se cheamă „ramato”, un vin produs în istorica zonă viticolă Friuli, și e făcut exclusiv din struguri din soiul Pinot Grigio. Dar și italienii precizează că vinul portocaliu e de sorginte georgiană.

Și fin, și tare!

Am băut, nu m-am abținut!, un vin portocaliu grozav la Bucataria.localfood, localul făcut celebru de amicul și colegul meu Gruia Dragomir. Îi zice „Dradara”, acronimul unei crame, și e obținut din vinificarea unui soi alb, Palava, cu tehnologia pentru vinul roșu, cu fermentaremacerare pe pielițe. E sec, fin, se servește la temperaturi de 7ºC-8ºC, îți pune podgoria Miniș Măderat pe hartă și te ia, delicat, de nas. Fiindcă, am uitat să menționez una dintre cele mai importante calități ale vinului portocaliu, e tare! Alcool: 15%. După consumarea, responsabilă, desigur, a unei sticle, poveștile din Antichitate se invită singure la masă. După a doua sticlă, vei constata ca prin farmec că te poți exprima fluent în georgiană, melodioasa limbă caucaziană.

Să ciocnim un pahar de „orange wine”! Nu e din portocale, ci din struguri, făcut după un meșteșug antic.

6 locuri unde să bei un Cold Brew Tonic

În primele zile de primăvară, când afară nu mai e frig, ci doar răcoare și se poate sta pe terasă cu ochelari de soare, îmi place ca dimineața să dau Long Black-ul pe un Cold Brew Tonic. Ceea ce îți recomand și ție să faci într-unul dintre aceste șase locuri:

BUCUREȘTI FRUDISIAC

 Intrarea Bitolia 4

 021.231.0411

Frudisiac este o cafenea de specialitate gândită să arate întocmai ca un Swedish house barn. Are o terasă generoasă perfectă pentru un Cold Brew Tonic și un mic dejun gustos, servite în soarele lunii martie.

BRAȘOV MERON

 Michael Weiss 11

 0731.346.514

Cei de la Meron pregătesc un Cold Brew Tonic excelent. În plus, este locul ideal de a-ți începe dimineața cu un mic dejun onest, mai ales atunci când preferi să te lungești și cu un pic de work remote. Găsești aici și o mică terasă pe una dintre cele mai frumoase străzi din centrul vechi.

CLUJ COFEELS

 Gheorghe Șincai 9

 0749.883.350

Cofeels e mai mult decât o cafenea, e un loc cu adevărat special, de care sigur te vei atașa de la prima vizită. Pe lângă faptul că aici fac un Cold Brew Tonic excelent, fiecare cafea și produs comercializat reprezintă un ajutor pentru persoanele cu dizabilități de vedere.

IAȘI GIST

 Cuza Vodă 4

 0748.808.019

Cafenea de specialitate, cocktail bar, loc de brunch și spațiu care organizează constant concerte. Cam asta înseamnă Gist, un spațiu foarte versatil, dar care păstrează foarte bine în centru cafeaua de specialitate, pentru că așa începe totul, cu o cafea bună sau cu un cold brew tonic.

TIMIȘOARA BREWNO

 Gheorghe Lazăr 6

 0731.936.426

Brewno este una dintre cele mai cool cafenele de specialitate din oraș. Te vei convinge de asta de la prima cafea comandată. Dacă nimerești când e soare afară și te lungești la discuții pe terasă, încearcă neapărat un Cold Brew Tonic de aici.

CONSTANȚA BOTANICA

 Mircea cel Bătrân 129  0736.077.136

Botanica este unul dintre cele mai frumoase locuri din Constanța: o florărie / cafenea / cocktail bar / terasă. Ești doar la 11 minute de mers pe jos de plaja Neversea și e cu siguranță locul ideal pentru a bea un Cold Brew Tonic într-o zi de primăvară, înainte de o plimbare pe faleză.

Lifestyle Ne pleacă Marii Maeştri ai Modei

Perioada pandemică/post-pandemică, deceniul doi al secolului XXI, reprezintă parcă închiderea unui ciclu apărut undeva în perioada ’60 - ’80... Epoca Marilor Maeştri. În aceşti ultimi doi-trei ani, aproape toţi cei care au creat valurile de maximă amploare şi definire a ceea ce înţelegem azi prin FASHION internaţional au plecat dintre noi.

Dacă în zona jurnaliştilor - după dispariţia coloşilor Andre Leon Talley şi Hilary Alexander, în februarie 2023 - au mai rămas, totuşi, iconicii Anne Wintour, Carine

Roitfeld, Tim Blanks şi Suzy Mekes, în zona modei, situaţia maeştrilor este una de-a dreptul dramatică. Au dispărut, unul după

dreptul dramatică. Au dispărut, unul după mediile lor.

altul: ALBER ELBAZ (59), KARL LAGERFELD (85), THIERRY MUGLER (73), EMANUEL UNGARO

(86), ISSEY MIYAKE

(84), PIERRE CARDIN

(98), HANAE MORI

(96), RENATO

BALESTRA (98), NINO CERRUTI

(91) şi, mai recent, VIVIENNE

WESTWOOD (81), în decembrie 2022, şi PACO RABANNE (88), în februarie anul acesta.

Din toată garnitura

creatorilor de istorie a modei, putem spune că au mai rămas

GIORGIO ARMANI (89), YOHJI

YAMAMOTO (80) şi JEAN PAUL GAULTIER (70). Dintre aceştia, Jean Paul Gaultier este deja retras din activitate, punând doar casa sa de Haute Couture în fiecare sezon la dispoziţia câte unui designer inspirat, ales cu grijă, să creeze o colecţie în spiritul casei sale, în timp ce Armani şi Yamamoto sunt aşteptaţi

să-şi numească viitorii designeri. Odată cu ei, partea romantică, de geneză a modei, o să dispară. Deja nu îi mai avem alături de noi nici pe Martin Margiela, Ann Demeulemeester, Martine Sitbon, Veronique Branquinho, A. F. Vandevorst şi atâţia alţii, ultracreativi şi generatori de curente estetice în mediile lor.

Apare în plus şi fenomenul de scoatere din sistem a unor mari nume ale modei: CHRISTOPHER

BAILEY şi RICARDO

TISCI – de la BURBERRY / TOM

FORD – prin vânzarea casei de modă / MIUCIA PRADA – care şi-a anunţat intenţia de retragere / DOLCE & GABBANA – vor închide casa la dispariţia unuia dintre ei / ALESSANDRO MICHELE –de la Gucci, surpriza perioadei... iar lista poate continua.

Ne pregătim de schimbări majore în abordarea fenomenului Fashion la nivel global. Marketingul şi comitetele de conducere duc imparabil la dispariţia modei designerilor-reper. Trist! De neoprit! Speranţa însă există în noua generaţie de creativi. Poate or să creeze noi lumi, în paralel cu vânzările, ne-ucigând ARTA!

Parfumul lunii martie: ARCHILIBRIUM de CALE Fragranze D’Autore, prin ELYSEE Perfumery

NOTE

Note de bază: Vetiver / Nalbă de mosc / Mosc / Cărbune / Amyris / Răşină benzoică

Note de mijloc: Magnolie / Iris / Labdanum / Răşină Elemi / Mastică / Note minerale

ARCHILIBRIUM face parte din noua generaţie de arome, creat fiind în 2022, ca parfum unisex. El este un joc de cuvinte şi de viziune între ARHITECTURĂ

şi ECHILIBRU. Este o reflectare a noii abordări a umanului în raport firesc şi ne-agresiv cu natura, cu mediul înconjurător.

ARCHILIBRIUM reprezintă o traducere rafinată a integrării Arhitecturii Organice, avându-l ca părinte pe renumitul Frank Lloyd Wright, în climatul general, fiind un răspuns al celui ce vieţuieşte în aceste spaţii la criza climatică şi identitară a omului modern. El combină spaţiul interior cu natura înconjurătoare, dovedindu-se parte a acesteia.

ARCHILIBRIUM este o aromă de cuib cald, uman, în perfect balans cu viaţa cotidiană şi cu lumea din care face parte, exact dezideratul celor mai noi căutări în tot ceea ce înseamnă artă şi lifestyle de secol XXI.

Simţul mirosului este invitat astfel într-o simfonie de note în perfect balans, o compoziţie în care structurile de lemn, metal şi sticlă sunt asimilate şi ajung în osmoză perfectă cu îmbrăţişarea naturii înconjurătoare, protectoare ale acestora.

PAGINA 90

Note de vârf: Ienupăr / Lămâie / Ghimbir / Şofran / Galbanum / Cafea / Piper de Sichuan

Spirits Award, martie 2023:

„GRAY WHALE” Gin

„GRAY WHALE” GIN este un tip de spirit de secol XXI. Cu toate că este multi-premiat, brandul se preocupă în primul rând de relaţia cu natura, de protecţie al oceanului, în mod special. Creat în California, într-o distilerie nouă şi ultramodernă - „Golden State Distillery” -, în 2016, „GRAY WHALE” are, de exemplu, dopurile bio-degradabile şi gluten-free, iar vopseaua de pe sticlă este organică, totul făcând parte dintr-un complex de acţiuni focusate pe calitate şi sustenabilitate.

„GRAY WHALE”

Aşa cum îi spune şi numele, „GRAY WHALE” este conceput într-o călătorie specială pe traseul de migraţie a balenelor cenuşii, veche de 30 milioane de ani, şi care se întinde pe o lungime de 12.000 de mile. Ingredientele de bază sunt: IENUPĂR din Big Sur, coasta Californiei / LIME, dar şi o cantitate redusă de portocale şi lămâi, din Temecula Valley / ACE DE BRAD, recoltate manual exclusiv din renumita Sonoma Valley / MENTĂ de Santa Cruz, cu puternic accent de ocean / MIGDALE specifice Capay Central Valley (cele mai ample şi faimoase culturi din lume) / ALGE KOMBU de pe Coasta Mendocino, care dau accentul unic al Oceanului Pacific, particularitate esenţială al acestui „Gin de Coastă”.

GIN este apoi creat prin distilarea separată a fiecărui ingredient, iar vaporii rezultaţi sunt răciţi şi condensaţi, apoi ţinuţi timp de 48 de ore la fuziune, pentru o aromă unică în lume. E un gin plin de personalitate, light, dar bogat în arome particulare, combinate cu eleganţă şi artă. Credo-ul este că viaţa e făcută din momente şi bucurii mici, dar cu produse de mare calitate şi originalitate, având constant grijă de planeta pe care vieţuim.

Martie

Povești despre feminitate

Spiridon, designer de bijuterie]

MĂDĂLINA SPIRIDON creează

bijuterii discrete și gingașe pentru femei iubitoare de poveste, feminitate și frumos. Prima ei colecție a fost inspirată de tema „Visul unei nopți de vară”, tematică abordată la nunta ei, după piesa ei preferată de teatru. Are în familie cel mai exigent purtător – mama ei - pentru care face bijuterii din aur cu iubire și emoție.

Cum ai început să faci bijuterie contemporană?

Până să ajung creator de bijuterie contemporană am avut o lungă căutare a formei de exprimare artistică potrivită pentru mine. Prima dragoste a fost și rămâne pictura. Sunt o persoană care iubește detaliile, iar asta mă face să acord atenție deosebită fiecărei piese pe care o concep. Bijuteria

a apărut în viața mea în momentul în care am fost pregătită să o înțeleg. Mi-am dorit să fac ceva care rămâne

în timp, ceva ce pot să fac de la zero, cu mâinile mele.

Mi-am dorit să dau naștere unor piese care să bucure, să fie admirate, purtate, iubite.

Mi-am dorit să las povești în urma mea, lucru pe care

reușesc să îl fac prin fiecare nouă colecție sau piesă unicat. Stâlp la acest început de drum mi-a fost Școala de Bijuterie Contemporană Assamblage, începând cu anul 2019.

Profesorii m-au încurajat să avansez pe acest drum, mi-au dat încredere că am ce să ofer.

Care este prima ta colecție și care este povestea ei?

Prima mea colecție poartă titlul „Vis de vară” („Mid-summer dream”). Fiind prima colecție, am legat-o de cel mai recent eveniment din viața mea, la acea vreme, nunta.

Nunta mea a avut ca și tematică „Visul unei nopți de vară”. Fiind piesa mea preferată de teatru a lui W. Shakespare cuprinde tot ce îmi este drag: dragoste, visare, năzbâtii. Piesa este plină de contraste, ca și noi, oamenii.

Într-un cuvânt: Poveste. Am cochetat cu scenografia, chiar înainte să încep cursurile de bijuterie, astfel a fost cea mai bună modalitate de a-mi începe discursul pe acest drum. Am avut piese versatile. Accesorii de păr din metal prețios, broșe care pot fi purtate atât de doamne, cât și de domni, elemente organice, florale.

Ce te inspiră?

Care sunt temele abordate în bijuteriile tale?

Poveștile. Poveștile mele sau ale altora. Poveștile create din elementele naturii, emoții, amintiri. Mituri și legende. Teatrul, florile, oglinzile, lemnul, apa. Iubirile, pasiunile, suferințele și bucuriile oamenilor din jur. Feminitatea. Toate acestea îmi oferă trăiri cu care mă conectez și astfel începe povestea unei piese sau chiar a unei întregi colecții. Până acum, în fiecare colecție am căutat să

INTERVIU DE ALEXANDRA BUJENIŢĂ

[Mădălina

introduc forme organice. Asta îmi pare cel mai fascinant. Să poți păstra pentru totdeauna o floare, o scoarță, o ciupercă, etc., transformând-o într-un element prețios, completând oricare poveste.

Cine sunt purtătorii bijuteriilor tale?

Până acum, purtătorii au fost mai mult doamne și domnișoare, deși am onorat comenzi și pentru domni. Cele care au ales să îmi poarte creațiile sunt doamne discrete, iubitoare de poveste, feminitate și frumos. Și emanau încredere în sine. Doamnele care au ales cele mai excentrice piese au fost și cele care s-au hotărât foarte repede în a achiziționa podoaba. Conexiunea a fost instantă.

Ce spun bijuteriile despre purtătorii lor (raportându-ne în special la femei)?

Cred că noi, oamenii, avem mereu măști. Nu percep asta ca pe un aspect negativ. Suntem într-un fel la muncă, atunci când avem anumite responsabilități. Suntem într-un fel cu familia, prietenii ș.a.m.d.. Aici intervin bijuteriile. Eu le văd ca și purtătoare de mesaj, fiind piesa

de autenticitate care ne însoțește în orice mediu. Ea spune adevărul.

Și cred că este o modalitate mai discretă ca oamenii cu aceleași valori sau orientări artistice, politice sau de orice altă natură, să se recunoască între ei. Pot chiar să spun că este o modalitate diplomatică de a transmite un mesaj. Desigur, este o interpretare foarte personală, dar cred că sunt multe cazurile în care bijuteria este privită în acest mod. Am văzut un reportaj, în care Regina Angliei își purta broșele cu un anumit scop. Ea își îndeplinea îndatoririle, dar părerea ei personală era mereu expusă prin bijuteria aleasă, uneori chiar contrastantă cu situația.

Mama ta poartă bijuterii? Ai creat ceva special pentru ea?

Desigur! Primele bijuterii în aur, de la cursurile de GOLD I și GOLD II, le-am făcut cu gândul la ea. Și i le-am dăruit, mai apoi. Este vorba despre două inele. I-am mai dăruit și o pereche de cercei din aur cu ametist, cadou de ziua ei. Mereu vreau să îi fac câte o surpriză, dar este și cea mai mare provocare, gusturile ei fiind foarte exigente. În primul rând, fiind piese mereu din aur, sunt atentă să fie delicate și diferite față de ce se găsește pe piață.

Care este bijuteria ta preferată?

Îmi este foarte greu să aleg o singură bijuterie. Dar pot să amintesc de o piesă mai sculpturală, care se numără printre preferatele mele, realizată din aur galben de 14 k, smaralde și ametiste naturale și quartz fumuriu, aparține lui Salvador Dali și se numește „Grapes of Immortality”. În schimb, ca și categorie, preferații mei sunt cerceii. [...]

Îmi este foarte greu

Citiţi interviul complet cu MĂDĂLINA SPIRIDON pe www.zilesinopti.ro „Grapes of Immortality”.

Editorial de ALIN GĂLĂȚESCU

DREAMS 2025

Imediat după prima Gală caritabilă din 2023, „DREAM’S Balloon”, ce a găzduit întâiul eveniment de fashion al anului - „DREAMS” - a avut loc un shooting cu totul special, creat împreună cu excelentul fotograf GABRIEL HENNESSEY.

„DREAMS 2025” a fost o explorare vizuală a unei abordări vizionare a reflectării modei prin mijloace umane, depășind chiar reușitele obținute alături de noile curente ce folosesc AI. De aceea, el reprezintă o incursiune pe noi teritorii estetice, de avanpost.

Designerii care au participat la Gala caritabilă, RALUCA SOARE îmbrăcând cele 15 doamne invitate, învingătoare ale cancerului, și ALEHA TONCEA, alături de MARY STEN by Mariana Stan, care și-au prezentat colecțiile create special pentru finalul de fashion al evenimentului „DREAMS”, au fost cele care au oferit creațiile acestui editorial Arty cu totul special. Inițiatoarea galei, talentata pictoriță MANUELA HOLBA, a creat make-up-ul.

Modelele au fost alese din două generații distincte: MARIA

TALPEANU, consacrată la doar 22 de ani, și RAISA PERIJOC, alături de MARIA CATERINA IMPERIALE, de 14-15 ani, reprezentantele noului val din modelling-ul românesc.

Reușita este una deplină și spectaculoasă, o combinație de Futurism / Visare / Modernism / Speranță / Căutare / Dinamism și Mister.

Contraste în armonie Vila Nura

În peisajul rural al zonelor turistice de pe întreg teritoriul țării apar construcții noi, cu dotări și materiale moderne, care se integrează în peisaj. Materialele naturale, prezența unor elemente de arhitectură tradiționale chiar stilizate sau reinterpretate amintesc de satul de odinioară. Investițiile noi care păstrează

scara locului, încadrându-se în peisajul arhitectural fără să iasă în evidență prin dimensiune, ci prin armonia și rafinamentul volumetriei și al detaliilor, nu mai sunt o raritate. În același timp, cererea pentru unități de cazare care oferă intimitate, o experiență relaxantă și autentică, departe de aglomerația urbană, a crescut constant.

„Arhitectura este jocul savant, corect și magni c al formelor reunite sub lumină.”

Le Corbusier

Ocasă de vacanță cu toate facilitățile și dotările actuale poate fi un spațiu perfect pentru conectarea cu natura și prietenii. Acest tip de construcție este versatilă, ea putând oricând să devină o reședință permanentă sau o afacere profitabilă. În ceea ce privește tema de proiectare, câteva elemente se disting față de o locuință permanentă comună. Aici putem menționa în special dotarea camerelor cu băi proprii și o zonă de zi generoasă, cu acces facil atât din spațiile de dormit, cât și deschisă către spațiul exterior.

Situat pe malul vestic al lacului Paltinu, terenul pe care echipa de arhitecți au conceput vila Nura oferă o priveliște spectaculoasă asupra acestuia. Amplasamentul situat într-o zonă turistică în plină dezvoltare, încă nesufocată de investițiile disproporționate și goana după folosirea fiecărui metru pătrat din proprietate, oferă un cadru ideal pentru o dezvoltare sustenabilă. Geometria sinuoasă a malului participă la imaginea sălbatică a zonei. Terenul desfășurat de-a lungul drumului, între acesta și malul apei, a condus la o dezvoltare desfășurată în plan a construcției paralelă cu acesta. Pentru a ajunge la vilă, drumul în interiorul parcelei coboară către malul lacului într-un traseu dublu pietonal și carosabil.

Perspectiva descendentă

dinspre drum se deschide către construcție printr-un element arhitectural ce aduce aminte de pridvorul locuințelor rurale, un spațiu protejat și în același timp deschis, care conduce oaspetele către intrarea în casă. Către spațiile de parcare amenajate pe latura nordică a terenului, la capătul aleii pietruite de acces, se regăsește o fațadă compactă, austeră și, în același timp, delicată, prin alăturarea de texturi în nuanțe de negru și gri închis. Din acest punct, imaginea este aproape simetrică, acoperișul în șarpantă cu coama centrată pe corpul construcției este delimitat, pe latura estică și vestică, de câte o terasă acoperită, ca un traseu public-privat. Diferența de nivel a terenului care coboară către latura de sud este preluată de o rupere de nivel atât în spațiul exterior, cât și în interior.

Camerele de cazare sunt grupate în zona nordică a clădirii. Aici sunt amplasate patru camere dotate cu băi proprii, cu acces dintr-un hol comun, paralel cu terasa de acces. Fiecare cameră are ieșire către o terasă intimă, amplasată aproape de mal. Zona de zi ocupă secțiunea sudică a clădirii. Bucătăria este deschisă către spațiul de luat masa și zona de relaxare. Spațiul interior se deschide către priveliștea lacului prin două elemente distincte. Terasa dedicată locului de masă în aer liber este amplasată în cel mai sudic punct al casei, în timp ce terasa de acces către grădină este delimitată de un spațiu verde. În acest loc se află și platforma pe care este montat ciubărul pus la dispoziție oaspeților. Lăsând în spate vila, putem parcurge traseul prin grădină către un ponton spectaculos.

Cu un aspect apropiat de arhitectura nordică, definită prin simplitatea formelor, acuratețea detaliilor și o cromatică subtilă, perfect integrată în mediul în care este amplasată, imaginea casei de oaspeți Nura impresionează de la prima vedere. Pardoselile teraselor exterioare, din beton aparent finisat, cu o textură antiderapantă, pun în evidență lambriul gri antracit al pereților. Spațiile vitrate sunt continuate până la nivelul tavanului exterior, care constituie în sine un registru cromatic cald, în nuanța natur a stejarului. Singurele elemente deschise la culoare verticale amplasate în exterior sunt stâlpii structurali din lemn, montați pe elemente metalice vopsite negru. Acoperișul și timpanele fațadelor nordică și sudică sunt placate cu tablă neagră fălțuită. Imaginea simplă și cursivă a exteriorului este armonizată de detalii bine gândite și executate, care au fost concepute în strânsă legătură cu terenul natural.

Pășind în interior, registrul de texturi se schimbă. Acesta se îmbogățește cu nuanțe cu tentă colorată, mochete moi în spațiile de dormit, draperii grele și elemente de mobilier tapițat. Zona de zi este aerisită și luminoasă, într-o conexiune cu spațiul exterior. Elementul principal de construcție revine și la interior, unde putem descoperi în fiecare spațiu elemente din lemn în nuanțe și texturi diverse.

ART SAFARI vs. FASHION = LifeStyle de Top, 2023

Am pus moda în raport cu noua ediție Art Safari într-un performing light prin care am demonstrat că dialogul între viziuni, între arte, reflectă perfect evoluția profundă a lifestyle-ului autohton. Pornind de la conceptul unic ce presupune schimbarea completă a expozițiilor și experiențelor odată la trei luni, primul sezon expozițional Art Safari 2023, ce are loc între 10 februarie și 14 mai, în Palatul Dacia-România (Muzeul Municipiului București), situat pe Lipscani 18-20, este evenimentul Nr. 1 de LifeStyle al momentului.

Am creat astfel o ședință foto exploratorie, chiar la deschidere, în care creațiile unui designer român de top, Antonia Nae, licențiată la Londra, reflectă osmoza și tipul unic de reflectare al fashion-ului de înalt nivel, pus în raport cu celalte arte –pictura / grafica / fotografia – părți componente ale acestei ediții noi și speciale a Art-Safari 2023, ediția 11.

Accentul a fost pus pe creațiile complexe și diverse ale artiștilor români din Generația Z și cu elementele de modernism divers sau modă atemporală, găzduite și ele de palatul gazdă. Rezultatul a fost unul remarcabil, esență a ideii de LifeStyle modern.

„Art Safari este un muzeu al expozițiilor temporare, fresh, care oferă o experiență completă de petrecere a timpului liber, un cadru perfect în care te bucuri de artă, dar și de o ieșire cu prietenii sau petreci timp de calitate alături de familie; un spațiu de relaxare, distracție, joacă, dar și un spațiu de învățare (...)” - Ioana Ciocan

www.zilesinopti.ro

Layering sau cum să

utilul cu frumosul în fashion

Stratul de mijloc reprezintă, de fapt, ținuta propriu-zisă. Aici putem alege orice, de la pulovere sau blugi la rochii, și putem încerca și culori îndrăznețe. Pentru extra-căldură, putem opta pentru bluze cu mânecă lungă și blugi sau pantaloni, dar dacă e ceva mai cald afară și vrem să încercăm ceva nou, putem alege fuste sau pantaloni scurți. În timp ce negrul pare să fie culoarea dominantă a ținutelor casual iarna, nu înseamnă că întreaga ținută trebuie să fie „all black”. Petele de culoare dau viață și reprezintă o alegere populară atunci când ne dorim ca accentul să cadă pe un anumit element din ținută. Printre culorile sezonului se numără viva magenta (culoarea anului 2023), portocaliul, rozul aprins și albastrul.

Primăvara, vremea este instabilă și pun pariu că ai oricând la îndemână geaca aia neagră din fâș din dulap. Lăsând la o parte faptul că toți avem o variantă a aceleiași geci în garderobă, decât să o porți zilnic și să te simți ca un balon pe stradă, mai bine încerci câteva trucuri de fashion care să îți țină de cald și să te facă să și arăți bine, chiar și când e frig.

Layering-ul există de când lumea și pământul - să ne amintim cum mama insista să ne punem dresuri pe sub blugi sau maiou pe sub bluze - și, realizată meticulos, această practică ne poate ajuta să purtăm chiar și pantaloni scurți iarna, așa cum mai vedem din când în când la outfit-urile de pe Pinterest.

Pentru orice ținută „pe straturi” reușită sunt necesare trei niveluri. Nivelul de bază e cel care va asigura păstrarea căldurii în corp și e alcătuit din articole vestimentare care se mulează pe noi, deci putem alege, după preferințe și temperaturi, dintre maiou, helancă, tricou, dres, colanți sau jampiere. Culoarea acestora, în contextul de față, este irelevantă, întrucât nu sunt piese de rezistență ale ținutei noastre, fiind încorporate doar pentru a ne aduce căldură.

Stratul de exterior este cel menit să ne apere de eventuale condiții meteo nefavorabile. Aici putem opta pentru paltoane sau geci, mai lungi sau mai scurte, dar accentul într-o ținută în care s-a dorit acel efect de layering cade pe accesorii. Cele pentru cap, precum beretele sau bentițele, sunt opțiuni populare, dar nici eșarfele sau mănușile nu ar trebui să lipsească, iar dacă nu sunteți fani ai materialelor textile pe mâini, în buzunarele gecii puteți strecura pernuțe de încălzire și vor avea același efect.

Deși layering-ul presupune alegerea tacticoasă a viitoarei ținute, rezultatul final este un look armonios, numai bun de pus pe rețelele de socializare și, chiar dacă necesită timp de gândire, n-ar strica să mai dăm o șansă, din când în când, dresului pe sub blugi, în defavoarea uzualei șube negre din fâș.

îmbinăm

5 oraşe de vizitat primăvara

E oficial! A venit primăvara și odată cu aceasta, încă un motiv în plus de a călători. Chiar dacă temperaturile încă ne insuflă senzația anotimpului rece, putem începe totuși să ne planificăm vacanțele pentru perioada imediat următoare, pentru că natura va renaște cât de curând și ne dorim ca aceste momente să ne găsească în cele mai frumoase locuri!

Așadar, fără prea multă aglomerație, la prețuri relativ decente (nefiind sezon estival) și cu temperaturi în creștere, iată câteva orașe din Europa pe care să le vizitați în această primăvară:

MONTREUX, Elveția

În regiunea Vaud, Elveția, se află orașul Montreux, unde domină liniștea și, totodată, splendoarea orașului, care poate fi privit drept o întoarcere în timp, în perioada Belle Epoque, datorită îmbinării de vechi și nou care îl descrie. Aici puteți avea parte de lungi promenade pe malul Genevei, bucurându-vă de vegetația mediteraneană, de pomii fructiferi, magnoliile, migdalii și de toate încântările oferite de oraș.

acesta vine cu un bagaj istoric și cultural foarte generos. Astfel, acompaniat de frumusețea orașului, aici vei putea vizita Amfiteatrul Roman, centrul vechi al orașului, ruinele așezării tracice Eumolpias, Forumul Roman, Turnul cu Ceas, Muzeul Aviației și lista continuă.

AMSTERDAM, Olanda

Din această listă nu putea lipsi consacratul Amsterdam, una dintre cele mai populare destinații de vacanță din Europa. Lalele, arhitectură impresionantă, biciclete, muzee, cafenele, apă și iar apă – fiind un oraș construit pe apă, despre care se zice, de asemenea, că s-ar scufunda încetul cu încetul. Deci, încă un motiv pentru a-l vizita chiar primăvara aceasta!

PLOVDIV, Bulgaria

Ei bine, Bulgaria nu trebuie vizitată de români doar vara! Plovdiv, cunoscut drept capitala culturală a Bulgariei, este un oraș numai bun de vizitat pentru cei pasionați de istorie, întrucât

STAVANGER, Norvegia

Situat pe Coasta de Vest, orașul Stavanger este descris mai degrabă de echilibru și pace, dar tocmai armonia aceasta îi dă farmec. Chiar dacă imobilele

sunt aproape identice, în aceeași culoare și în același stil, florile multicolore, iarba perfect verde și străduțele pietruite aduc pata de culoare.

PORTO, Portugalia

Porto, orașul de pe malul Atlanticului, vă va cuceri cu arhitectura gotică, cu apusurile feerice de pe podul Dom Luis, cu muzica fado, cu emblematicul vin de Porto și chiar și cu peștele bacalhau. Aici, vă veți putea plimba cu funicularul, vizita cramele lor renumite, Biserica Sao Francisco, spectaculoasa lor gară sau poate optați pentru o croazieră pe râul Douro.

Acestea fiind spuse, să avem o primăvară cât mai „plimbăcioasă”!

BE CLOCKWISE

Afacerea autohtonă care-ți face ceasul așa cum vrei

Be Clockwise este un proiect la care își aduc contribuția mai mulți oameni, cu idei sau o mână de ajutor, ori mai simplu cu timpul lor. Fondatorul este Tudor Petrican, născut în 1983, la Sfântu Gheorghe, Covasna. La școală a studiat informatică, inginerie electrică, drept și comunicare. A avut câteva job-uri, de scurtă durată, pe perioada primei facultăți, dar a ajuns să considere că dacă va lucra pentru el, va putea să se dezvolte multilateral. Astfel, în 2010 a luat naștere proiectul său cu ceasuri: Be Clockwise.

Cum a apărut Be Clockwise?

Primele ceasuri au prins formă în sufrageria unui apartament din Brașov, unde împreună cu Andreea și Edi am învârtit primele roți. Primii clienți au fost prietenii și cunoștințele. Am ocupat concomitent posturile de creație, copywriter, web design, marketing, vânzări,

fotograf, achiziții, distribuție, curier și maker de ceasuri. În 2017 am obținut o finanțare prin Start-Up Nation, iar experiența dobândită în cei șapte ani m-a ajutat să știu de ce am nevoie ca să creștem mai departe. Dar, pe lângă efortul personal, am avut și avem în continuare colaboratori și colegi minunați.

Cât e de greu să faci un ceas unicat? Cât timp îți ia?

Într-un fel, toate ceasurile făcute de noi sunt unicat. Totul începe cu o scânteie de idee. O aprinde un eveniment, o simțire sau un obiect. Acestea sunt ceasurile personale, la care lucrăm și ani, până la o formă concretă. Dar avem și ceasuri unice, pe care, în funcție de model, le realizăm într-una sau câteva zile. La unele lucrează mai mulți specialiști strungari, operatori CNC, laser imprimantă 3D, electroniști și programatori. Indiferent de natura ceasurilor, analogice ori digitale, toate au nevoie de mâini îndemânatice, care să controleze diferitele procese.

Ce nu se știe despre acest meșteșug?

Ceasornicarul este cel ce repară ceasuri sau le vinde. Noi suntem designeri de ceasuri. Planificăm atent și creăm aceste obiecte cu funcție, ce au și parte de artă. Căutăm să oferim clientului o experiență pe termen lung, „mai mult decât se vede la suprafață”.

Povestește-ne un pic despre ceasurile voastre. Prin ce se deosebesc ele de altele de pe piață?

În primul rând, ceasurile noastre chiar funcționează. Suntem

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

contactați de clienți ce au cumpărat ceasuri din alte locuri și se strică. Oferim service și după perioada de garanție. Pe urmă, sunt făcute la comandă, după specificațiile clientului. Se deosebesc prin design și funcții unice. Realizăm ceasuri care merg invers, cu 24 de ore, cu zilele săptămânii, pendule, cu LED-uri, afișaj digital, cu sincronizare radio, GPS și internet.

Care au fost cele mai interesante/ ciudate comenzi pe care le-ați primit?

Am mâncat foarte multe zile paste cu ton, după 25 de ceasuri realizate din conserve cu ton.

Mai recent, am făcut ceasuri cu sens levogir și 13 ore. Ceasul VINCI este o provocare. Aveam o idee, un lanț de bicicletă și un client răbdător. Este un ceas industrial, minimalist, la realizarea căruia participă strungari, frezori, ingineri. Fiecare ceas ar putea zice o poveste. Este o experiență să duci pe capota unui autovehicul un ceas cu diametrul de 2 metri.

Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit până acum?

Când am pornit, în 2010, termenul de „antreprenor” nu era așa de cunoscut și nu am

avut un model sau pe cine să

www.zilesinopti.ro

întreb, de multe ori, cum să fac. O provocare personală a fost să învăț business singur. Apoi să îi las și pe alții să se implice și să am încredere în ei. Pentru afacere, provocările sunt acolo și sunt multe: resurse financiare limitate, ceea ce face grea investiția în tehnologie, marketing sau dezvoltarea de produse noi. Mai este concurența cu alte firme mari, dar și cea mai actuală provocare, pentru multe domenii: lipsa resursei umane.

marketing sau dezvoltarea de

firme mari, dar și cea mai actuală resursei umane.

Aveți și comenzi din afara țării? Doriți să vă extindeți?

Nu am întreprins prea multe demersuri în această direcție, dar am avut comenzi. Este în plan să ne extindem.

Care e impactul pe care-ți dorești să-l aibă afacerea ta?

care-ți dorești să-l aibă

Aș vrea să facem pentru

Aș vrea să facem pentru fiecare ceasul perfect, care să-l ispitească să își valorifice timpul cu cât mai multă înțelepciune.

multe lecții pe care le-am învățat în 13 ani de activitate: să fiu mai răbdător cu mine și cu ceilalți; respectul trebuie să fie reciproc; banii nu sunt cei mai importanți. Viața este un război format din multe bătălii și este normal să mai pierdem unele dintre ele. Un sfârșit este mereu un început. Pot să zic și ce nu am învățat încă: să nu mai las lucrurile în ceasul al doisprezecelea.

Ce planuri ai pentru Be Clockwise în 2023?

Din oprească și să se întrebe dacă îi este bine, dacă face

o fabrică de ceasuri în România. Îmi doresc în

alte afaceri locale, să ne

Din când în când, să se oprească și să se întrebe dacă îi este bine, dacă face bine. Vreau să construiesc o fabrică de ceasuri în România. Îmi doresc în continuare să colaborez cu alte afaceri locale, să ne dezvoltăm împreună.

Care e cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o din perioada în care ai dezvoltat acest brand? Errando discimus. Sunt mai

În anul 2021 am început să construim propriile

În anul 2021 am început să construim propriile mecanisme de ceas hibrid, smart. Deja le folosim cu succes la ceasurile stradale și de mari dimensiuni.

Acum implementăm

și mai multe funcții, ce le vor face unice

pe piața internațională. Doresc să ne facem treaba cel puțin la fel de bine, să creștem echipa, notorietatea, vânzările.

Prima expoziție Formula 1 se deschide

la Madrid

Deși ceea ce numim astăzi era modernă a Formulei 1 a luat naștere în anul 1950, cursele Grand Prix au o istorie care începe în anii 1880, în Franța, când, pe drumurile publice dintre orașe, piloții (însoțiți întotdeauna de mecanicii lor) se întreceau pe traseele considerate, pentru standardele de astăzi, mult prea lungi. Astfel, prima cursă propriu-zisă a avut loc în 1885, când Émile Levassor a parcurs, plecând din Paris și ajungând în Bordeaux, distanța de 1.200 de kilometri.

Începând cu data de 24 martie, după cinci ani de pregătiri, în spațiul IFEMA, din Madrid, se va deschide prima expoziție dedicată fenomenului, istoriei și eroilor de Formula 1, sub sloganul „Experience the past, present and future of Formula 1”, oferind vizitatorilor o imagine completă asupra universului sportului, prin intermediul a șase camere de expoziție.

Prima încăpere, denumită

The Human Race, va fi dedicată începuturilor F1, fiind construită sub forma unei săli în care va fi prezentat un scurtmetraj ce va explica, alături de istoria sportului, și de ce oamenii au fost întotdeauna atrași de elementele aflate la baza curselor de mașini. Următoarea încăpere, Once Upon a Time in Formula 1, va reprezenta o galerie în care vor fi expuse, în premieră, fotografii, obiecte și videoclipuri

(printre care și peste 100 de noi interviuri, realizate alături de cele mai importante personalități din domeniu).

Mai departe, Design Lab este un spațiu construit sub forma unei fabrici (amintind din nou de Levassor, care a fost și inginer auto), dedicat procesului prin care echipele de F1 dezvoltă diferite componente pentru mașinile folosite în competiții, fiind locul în care vor fi expuse și piesele utilizate de campioni. El va fi urmat de Drivers & Duels, camera dedicată celor mai faimoase circuite, care va

funcționa precum un Hall of Fame, având în structura sa un perete format dintr-un display interactiv, pe care publicul îl va putea controla, alături de o colecție de echipamente și obiecte care aparțin celor mai cunoscuți piloți din întreaga lume.

Apoi, spectatorii vor fi primiți în Revolution by Design, sala în care sunt expuse machetele și prototipurile mașinilor de curse, unde va exista și un projection environment de 360 de grade, iar expoziția se va încheia cu Pit Wall, un performance de 6 minute, realizat cu ajutorul luminilor, sunetelor și imaginilor interactive, care va funcționa ca o concluzie a celor 73 de ani de F1. Așa cum spune CEO-ul Stefano Domenicali, evenimentul reprezintă „o experiență imersivă și obligatorie pentru toți iubitorii de Formula 1”.

Foto: F1Exhibition