Zile și Nopți Brașov | Martie 2025

editorial

Ioan BIG, publisher

CÎn căutarea primăverii... prin Europa

alendaristic, luna martie marchează

începutul primăverii, aşteptată dintotdeauna ca anotimpul revenirii la viaţă sub toate aspectele, de la natura care renaşte, plină de culoare şi parfum, până la starea noastră de spirit, în care dominante ar trebui să devină bucuria şi optimismul. Pentru cei mai mulţi dintre noi, asta rămâne însă, pentru moment, doar o aspiraţie, fiindcă realitatea în care ne ducem traiul cotidian sub spectrul imprevizibilităţii continuă să fie una hibernală, mohorâtă, puţin propice pentru a ne alimenta cu speranţă şi energie... pentru că am tot sperat să se întâmple ceva pozitiv, dar aşteptările legate de cei care ne definesc contextul şi mediul în care evoluăm s-au transformat tot mai frecvent în dezamăgiri şi apoi în frustrări. Şi atunci, ce e de făcut ca să simţim, totuşi, că vine primăvara? O soluţie ar fi să schimbăm acest mediu apăsător, să luăm pulsul Pop culture în alte zone, chiar şi pentru scurt timp, mai ales că, răsfoind filele propriilor poveşti de viaţă, realizăm că multe dintre lucrurile neprevăzute sau planificate impulsiv, care s-au arătat a fi, în final, surprinzător de frumoase sau de luminoase, au fost rezultatul experienţelor ale căror premise noi înşine le-am creat şi nu alţii. Având în fundal peisajul cultural autohton anesteziat de cataclismele socio-politice, conectarea temporară cu efervescenţa Lifestyle-ului şi dinamica Pop din marile spaţii urbane europene ar putea contribui la regăsirea echilibrului nostru interior în această primăvară, iar asemenea experienţe ne sunt relativ accesibile, gândindu-ne că un bilet de avion spre Madrid sau Oslo e mai ieftin decât cel de tren spre Maramureş sau Bucovina, iar propunerile

de evenimente acoperă o gamă vastă de preferinţe, permițând crearea de combinaţii memorabile.

Ne oprim asupra a doar două exemple despre ce-am putea face în martie într-un city break şi, evident, o opţiune o reprezintă Parisul, cu a sa joie de vivre, fiindcă acolo primăvara începe cu carnavalul Mardi Gras şi continuă apoi cu Paris Fashion Week, în paralel cu tradiţionala expoziţie a celor „1001 de orhidee”, de la Jardin des Plantes. De avut în vedere sunt şi vernisajele retrospectivei Wes Anderson de la Cinemateca Franceză, a expoziţiei dedicate mişcării Nouveau Réalisme, Tous Léger!, de la Musée du Luxembourg, şi David Bowie, Mr. Jones’ Long Hair, de la Galerie MR8, iar fanii artelor spectacolului nu ar trebui să rateze combo-ul de lucrări ale super-coregrafilor Sharon Eyal şi Mats Elk de la Palais Garnier sau punerea în scenă a lui Warlikowski a lui Don Carlos de la Opéra Bastille, cu Charles Castronovo în rolul titular.

Pentru concerte cu un public-ţintă mai tânăr, alături de Londra, Amsterdamul rămâne principala destinaţie, datorită unor artişti în vogă precum Sabrina Carpenter, Alan Walker, James Blunt, Franz Ferdinand sau Skunk Anansie, mai ales că în martie se petrec acolo şi Amsterdam Wine Festival, Restaurant Week şi Art Battle Amsterdam, ca să nu mai amintim de cele două evenimente cu “superlative”: se deschide Keukenhof, cea mai mare grădină de flori din lume, şi are loc TEFAF la Maastricht, cel mai important târg de arte frumoase şi antichităţi de pe planetă. Fie şi din această spicuire sumară, ne putem da seama că există ingrediente mai mult decât suficiente pentru a mixa cocktailuri experienţiale care să ne coloreze viaţa în acest început de primăvară. În Europa şi nu izolaţi de ea, cum şi-ar dori unii.

Martie 2025

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti

ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE

ISSN 2559-172X

Apare gratuit, lunar. Nr. 3 (581) - Martie 2025

Tiraj: 20.000 exemplare București, Brașov, Cluj, Constanța, Iași, Timișoara.

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro

Publicitate agenții: Florentina Păuna, florentina.pauna@gmail.com

Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro

Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro

Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro

Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro

Coordonator calendar evenimente naționale, zilesinopti.ro/evenimente-romania/ tibi.oprita@zilesinopti.ro

Redacție Print/Online/Social Media: Anastase Ștefania-Antonia, stefania.anastase@zilesinopti.ro Adrian Brănescu, site@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro

Distribuție: Dan Budoi

EDIȚIA DE BRAȘOV: Redactor: Adina Chirvasă site@zilesinopti.ro

Distribuție: Andrei Paul, paul.andrei@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro

Distribuție: Pop Eugen Claudiu

EDIȚIA DE CONSTANȚA: constanta@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE IAȘI: Redactor: Laura Cozmîncă, iasi@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE TIMIȘOARA: timisoara@zilesinopti.ro

Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea.

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro

ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.

Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A

Autori & contributori

iOaN BiG PUBLiSHer

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture. Din 2019 este Director al Dracula Film Festival și Director artistic al Brașov Jazz & Blues Festival.

aLiN GĂLĂȚeSCU SeNiOr eDitOr

Alin este analist de Modă și LifeStyle / Creator de Evenimente/ Consilier de Imagine și de Brand / Creator de Proiecte Speciale de Film și Fotografie Arty.

GrUia DraGOMir SeNiOr eDitOr

Gruia este jurnalist. A absolvit Facultatea de Litere, cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române.

E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV și reviste lucioase...

Alex Mușat este toboșar și absolvent al secției de Jazz & Muzică Ușoară din cadrul U.N.M.B. Alex scrie articole despre muzică.

HOria GHiBUȚiU reDaCtOr CLaUDia aLDea reDaCtOr

MĂDĂLiNa LeFter reDaCtOr

Studentă a Facultății de Litere din București, Claudia este pasionată de povești și de cum sunt ele trăite prin literatură și muzică.

Mădălina este activă în domeniul marketingului și este pasionată de citit, scris și de câte puțin din tot ce înseamnă artă.

aLeX MUȘat reDaCtOr DeLia MitraCHe reDaCtOr teODOra BratU reDaCtOr iULiaNa CiOCÎrLaN reDaCtOr

Delia este jurnalistă și face selecția de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări. Realizează reportaje și interviuri din spațiul teatral și festivalier.

Teodora este jurnalistă și scrie analize referitoare la teatru, fi lm și artele performative.

La început de carieră în marketing, Iuliana adoră muzica electronică și mâncarea (ne)obișnuită. Scrie texte pe subiecte de eat & drink și „pop-up” stories.

Contributori

Ioana Aldea

Berti Barbera

Alexandra Bujeniță Ștefan Iancu

Adina Barbălată

Răzvan Sădean

Cosmin Dragomir

Andrada Dincă Ștefan Iancu

Laura Cozmîncă

Bianca Roiu

Monica Felea Ștefan Chirițescu

Liviu Mereuță

POP-UP STORiEs:

PAGINA 23-25

Walt Disney: un secol de animație și magie

POVEŞTI DE SUCCES

PAGINA 112-113

ANDREI GÎRJOB - magician

Capitolul FILM

PAGINA 27

MONICA FELEA: Berlinale 2025 – ce s-a schimbat?

PAGINA 25-27

Premierele lunii

PAGINA 32-33

FLOW: Pisica neînfricată

PAGINA 35

The Monkey: Blestemul

PAGINA 37

Operațiunea Black Bag

PAGINA 39

Julie nu vorbește

PAGINA 41

Dl. Aznavour

PAGINA 44-45

Albă ca Zăpada

PAGINA 47

Novocaină

PAGINA 51

Durere profundă

PAGINA 48-49

FILM ROMÂNESC

INTERVIU: ȘTEFAN IANCU

PAGINA 51-53

FESTIVALURI: IZANAGI & VISUALI ITALIANE

PAGINA 55

POINT OF VIEW:

Premiile Oscar

Capitolul ARTĂ

SUSȚINUT DE

PAGINA 57

TEODORA BRATU: „Arta care a dat naștere operelor lui

Proust

PAGINA 58-59

PERFORMING ARTS: Interviu IOANA FLORA

PAGINA 61

BD: Marvel și DC Comics în 2025

PAGINA 62-63

PERFORMING ARTS: Interviu IRINA MOSCU

PAGINA 64

CENTENAR: PIERRE

BOULEZ

PAGINA 65

PERFORMING ARTS: Turneul SoNoRo Conac

PAGINA 66-67

ARTIȘTI URBANI: MIRCEA

POPESCU

Capitolul MUZICĂ

PAGINA 69

„TOMMY” De la muzică la film... după 50 de ani

PAGINA 70

LIVE LUNA AMARĂ

PAGINA 71

MUZICĂ NOUĂ

PAGINA 72-73

DIALOGURI FĂRĂ NOTE: DORU PUŞCAŞU

PAGINA 74-75

AWARDs: Premiile Grammy

PAGINA76

INDIE STAR KELLY LEE

OWENS

PAGINA 77

OMUL CU DISCURILE

Despre “Hoții de subiecte” cu actorul ȘTEFAN IANCU

IOANA FLORA „Îmi place să văd cum oamenii înfloresc cu ajutorul meu”

DORU PUŞCAŞU: „Am simțit că Solaar e gândul bun care ne poate ghida”

Capitolul EAT & DRINK

PAGINA 79

ȘTEFAN CHIRIȚESCU: Descoperă vinurile ascunse: O călătorie prin lumea soiurilor necunoscute

PAGINA 80

GURMAND: Un ciolan thailandez

PAGINA 81

TOP Eat: 6 locuri în care săți scoți mama în oraș

PAGINA 82-83

SERGIANA: Calendarul

Sergiana promite: 2025 va fi un An Bogat!

PAGINA 85

PE GUSTUL NOSTRU:

Două noi exponate pentru Muzeul Sarmalelor

PAGINA 86

Drink: Zile de băut în martie

Capitolul LIFESTYLE

SUSȚINUT DE SUSȚINUT DE

PAGINA 91

ALIN GĂLĂȚESCU:

Schimbarea de sezon şi evenimentele sale majore

PAGINA 92-93

Un

DESTINAȚII: Descoperă insulele Mallorca și Gran Canaria alături de Karpaten Turism!

PAGINA 94-95

AWARDS: Parfumul lunii martie & Spirits award, martie 2025

PAGINA 98-99

DESIGN: Interviu cu ȘTEFAN MOCANU

PAGINA 98-102

FASHION: „URBAN

WORLD” 2025

PAGINA 103-105

PAGINA 87

TOP Drink: 6 locuri din țară în care poți să bei un matcha bun

PAGINA 88-89

MIXOLOGY: Vine, vine primăvara. Cu cocktailuri

FASHION: „URBAN WORLD” 2025

ARHITECTURĂ: Unde locuim. Recuperarea unei locuințe și a unei șuri la țară

PAGINA 106-107

TRENDS: Printre straturi de primăvară: Smart layering

PAGINA 109-111

FASHION EVENT:

ERMANNO SCERVINO

A doua oară în România

PAGINA 114

VIDEO GAMES: Ce jocuri video ne așteaptă primăvara aceasta?

Calendarul Sergiana promite: 2025 va fi un An Bogat!

GURMAND:

ciolan thailandez

ARHITECTURĂ: Unde locuim. Recuperarea

Personalități Personalități feminine feminine din secolul XXi din secolul XXi

În ultimii 25 de ani, o nouă generație de femei a redefinit excelența, inspirația și influența în România, demonstrând că talentul, determinarea și viziunea pot schimba lumea. De la cultură și film, la muzică, lifestyle, gastronomie și sport, aceste personalități au modelat industriile din care fac parte și au devenit repere esențiale pentru societatea contemporană.

Pentru a celebra contribuția lor, am invitat publicul să își exprime votul și să decidă care sunt cele mai influente femei din ultimii 25 de ani. 14.153 de voturi am contabilizat la această campanie, distribuite astfel: 2.624 pentru cultură, 1.844 pentru film, 2.675 pentru muzică, 1.687 pentru lifestyle, 3.567 pentru gastronomie și 1.756 pentru sport. Aceste rezultate reflectă nu doar preferințele publicului, ci și impactul pe care aceste femei l-au avut asupra domeniilor în care activează și asupra generațiilor care le-au urmărit evoluția.

Fie că vorbim despre artiste precum INNA sau Alexandra Stan, care au dus muzica românească pe marile scene internaționale, despre actrițe precum Ana Ularu sau Maia Morgenstern, care au impresionat în producții de renume mondial, sau despre sportive, precum Simona Halep, care au scris istorie prin performanțele lor excepționale, fiecare dintre aceste femei a contribuit la modelarea identității culturale și sociale a României.

În gastronomie, nume remarcabile au schimbat percepția asupra bucătăriei românești și au transformat-o într-un domeniu de excelență recunoscut la nivel internațional. În lifestyle, femei influente au inspirat prin inovație, viziune și puterea de a schimba mentalități. Iar în cultură și film, artistele românce au demonstrat că arta poate trece dincolo de granițe, devenind un limbaj universal al emoției și al creativității.

Această selecție este mai mult decât un clasament. Este o recunoaștere a celor care au redefinit domeniile în care activează, au inspirat generații întregi și au demonstrat că excelența nu cunoaște limite.

Descoperă cine sunt doamnele care, prin pasiune și muncă, au marcat România ultimilor 25 de ani!

Personalități feminine din secolul XXi

Cultură

Categorie curatoriată de Horia Ghibuțiu

1

Ana Blandiana (literatură)

La 82 de ani, Otilia-Valeria Coman (Rusan, după căsătorie) e neobosită creativ și civic. În 2024 a lansat „Se face liniște în mine”, a primit Premiul „Prințesa de Asturia pentru Litere”, iar în 2025 l-a susținut pe Mircea Cărtărescu în fața detractorilor din Academia Română.

Ofelia Popii (teatru)

„Ioi, Iștenem”! Așa sună o replică a actriței din al doilea său spectacol de la TNB, „Proorocul Ilie”, astfel aș saluta sosirea în Capitală a artistei care, în „Faust”-ul de la Sibiu, e cel mai bun Mefisto din istorie. „A fi sau a nu fi” în București? Ofelia a răspuns!

Gabriela Adameșteanu (literatură)

Sandra Ecobescu (cultură, educație)

Aurora Kiraly (arte vizuale)

Pentru secțiunea CULTURĂ

- Personalități feminine din secolul XXI - au fost înregistrate în total 2.624 de voturi.

Oana Pellea (teatru)

O prezență magnetică sub luminile rampei din România. În „Evadarea tăcută”, one-woman-show regizat și jucat de marea actriță, recreează vocea Lenei Constante, printr-o expresie elocventă a înaltei arte interpretative românești, prezentată inclusiv pe scene europene. 2

Mariana Mihuț (teatru)

Rolul din „Regele moare”, jucat și în această stagiune, e unul dintre marile mele preferate pe podiumul interpretărilor sale. Aș mai așeza rolul titular din „Lear” (cel cu distribuție feminină, al lui Andrei Șerban la Bulandra) și, tot acolo, apariția în „Băieții de zinc”.

Andra Ursuța (sculptură)

Corina Șuteu (cultură)

Silvia Colfescu (literatură)

Maia Morgenstern (teatru)

Cum să alegi un rol din 45 de ani de activitate neîntreruptă?! Dac-ar fi, totuși, să menționez unul, ar fi spațiul curat al interpretării simple, oneste, din „Cuvântul progres rostit de mama sună teribil de fals”, ambițiosul debut la TNB al tânărului regizor Botond Nagy.

Ioana Pârvulescu (literatură)

De Crăciun, anunțând o pauză de social media, scriitoarea ne-a dăruit o traducere proprie inedită a „Îngerului” lui Rainer Maria Rilke. Căutați această versiune a unei poezii clasice, e expresia înaltă a unui om de litere hărăzit, cu amprentă majoră în literatura română.

Denisa Comănescu (literatură)

Mara Dobrescu (muzică clasică)

Adriana Grand (scenografie)

Angela Gheorghiu (operă)

Includerea „celei mai fermecătoare și talentate stele de operă din lume” (potrivit „The New York Sun”) în această ierarhie demonstrează că notorietatea a fost unul dintre cele mai importante criterii de apreciere a nominalizărilor. Rămâne o divă de relevanță globală.

Adela Zaharia (operă)

Soprana socotită revelație a scenei lirice internaționale a strălucit la Sala Radio, într-o gală de Ziua Îndrăgostiților. Un regal oferit de o mare îndrăgostită de belcanto și de Mozart, cea care a debutat strălucitor în această stagiune la Metropolitan Opera din New York.

Alexandra Pirici (arte performative)

Vava Ștefănescu (dans)

Felicia Filip (operă)

Nora Iuga (literatură)

La 94 de ani, împliniți în ianuarie, Elenora Almosnino continuă să fascineze și azi. Deși am fost mustrat pe Facebook că am preferat-o în detrimentul, de exemplu, al unei poete ca Ileana Mălăncioiu, votul publicului a validat citarea acestei poete, scriitoare, traducătoare.

Alina Cojocaru (dans)

O magnifică Gelsomina pe poante, Alina Cojocaru e admirată în turnee internaționale cu spectacolul de balet inspirat de „La strada” de Fellini. Dansatoarea care va face 44 de ani la finele primăverii rămâne una dintre cele mai apreciate balerine ale tuturor timpurilor.

Monica Petrică (dans)

Adina Pintilie (arte vizuale)

Lia Perjovschi (arte vizuale)

Personalități feminine din secolul XXi

Muzică

Categorie curatoriată de Gruia Dragomir

1

Ada Milea

Artistă folk avangardistă, Ada Milea îmbină teatrul și muzica într-un mod inedit, creând spectacole pline de umor, ironie și profunzime. Cu versuri ludice și inteligente, reușește să transforme fiecare concert într-o experiență captivantă, unde muzica și povestea devin inseparabile.

Theo Rose

Noua stea a muzicii românești, Theo Rose combină cu succes influențele tradiționale cu pop-ul contemporan, aducând un suflu proaspăt în industria muzicală. Cu o voce inconfundabilă, carismă și versatilitate artistică, a devenit rapid una dintre cele mai apreciate tinere artiste din țară.

Simona Strungaru (dirijoare)

Antonia (cântăreață)

Carina Sava (management)

Pentru secțiunea MUZICĂ

- Personalități feminine din secolul XXI - au fost înregistrate în total 2.675 de voturi.

Luiza Zan

Voce inegalabilă de jazz, Luiza Zan impresionează prin sensibilitate, tehnică impecabilă și talentul său pentru improvizație. Cu un stil versatil, trece ușor de la standarde clasice la compoziții originale, captivând publicul cu interpretări autentice, pline de emoție și expresivitate. 2

Irina Rimes

Cântăreață și songwriter prolific, Irina Rimes este apreciată pentru versurile sale profunde și capacitatea de a transmite emoții puternice prin muzica sa. Cu un stil unic, îmbină pop-ul cu elemente indie, reușind să creeze melodii autentice, care au rezonat profund cu publicul.

Loredana (cântăreață)

Codruța Vulcu (management)

Feli (cântăreață)

Angela Gheorghiu

Diva operei mondiale, Angela Gheorghiu a cucerit cele mai mari scene ale lumii prin vocea sa impresionantă și prezența scenică de excepție. Repertoriul său vast, de la Puccini la Verdi, și interpretările sale pasionale au transformat-o într-una dintre cele mai apreciate soprane ale generației sale.

INNA

Primul superstar global român, INNA a cucerit topurile internaționale cu hiturile sale energice și stilul său fresh. Cu milioane de fani din întreaga lume, a reușit să își mențină succesul de-a lungul anilor, devenind un simbol al muzicii dance și pop la nivel mondial.

Mariana Nicolesco (soprană)

Anca Lupeș (management)

Alexandra Stan (cântăreață)

Andra

Voce puternică și artistă polivalentă, Andra reușește să impresioneze publicul atât prin balade emoționante, cât și prin piese de petrecere energice. Cu o carieră de succes în muzică, televiziune și entertainment, este una dintre cele mai iubite și respectate artiste din România.

Paula Seling

Voce de aur a muzicii românești, Paula Seling este recunoscută pentru interpretările sale emoționante și timbrul vocal aparte. Talentată pianistă și compozitoare, reușește să îmbine armonios sensibilitatea artistică cu o tehnică vocală impresionantă, oferind mereu spectacole live memorabile.

Monica Anghel (cântăreață)

Irina Loghin (cântăreață)

Aura Urziceanu (cântăreață)

Laura Coroianu

Co-fondatoare Emagic și o figură esențială în industria muzicală din România, Laura Coroianu este responsabilă pentru organizarea unor concerte memorabile cu artiști internaționali de top. Prin viziunea sa, a contribuit semnificativ la dezvoltarea scenei muzicale live din România.

Delia

Artistă nonconformistă și una dintre cele mai creative prezențe din muzica românească, Delia combină pop, rock și electronic într-un stil unic. Cu spectacole elaborate, videoclipuri inovatoare și o atitudine îndrăzneață, reușește să surprindă mereu publicul și să rămână relevantă în industrie.

Mădălina Pavăl (cântăreață)

Alina Eremia (cântăreață)

Ioana Chereji (marketing)

Personalități feminine din secolul XXi

Film

Categorie curatoriată de Ioan

Big

1

Oana Pellea (actriţă)

Rolurile din Children of Men (r: Alfonso Cuarón), Haute tension (r: Alexandre Aja), Moromeţii (r: Stere Gulea) sau Bibliothèque Pascal (r: Szabolcs Hajdu) fac orice superlativ... superfluu. Rămâne una dintre cele mai apreciate şi îndrăgite personalităţi din istoria modernă a artelor spectacolului.

Olimpia Melinte (actriţă)

Capacitatea uluitoare de a se reinventa cu fiecare rol, indiferent că ne gândim la Selfie 69 sau Moromeţii 3, conferă magnetism filmelor în care joacă şi i-a adus recunoaşterea şi în afara ţării, inclusiv nominalizări la premiile spaniole Goya şi CEC pentru rolul din Cannibal

2

Maia Morgenstern (actriţă)

Adorată de public şi critica de specialitate în egală măsură, după mai mult de 20 de ani şi 50 de roluri, confirmă din nou că este un autentic simbol al culturii contemporane, interpretând-o din nou pe Maria în viitorul sequel la The Passion of the Christ al lui Mel Gibson.

Anamaria Vartolomei (actriţă)

Premiată cu César în Franța, Shooting Star la Berlinale şi ambasadoare Chanel, este acum cea mai trendy, cool & stylish tânără actriţă româncă din peisajul cinematografic internaţional. O vom revedea în toamnă în Jaful secolului, filmul scris şi produs de Cristian Mungiu.

Pentru secțiunea FILM - Personalități feminine din secolul XXI - au fost înregistrate în total 1.844 de voturi.

Irina Margareta Nistor (critic de film)

Veritabil icon al jurnalismului de film, indiferent de mediul de expresie, director artistic, selecţioner sau membru în jurii de festivaluri naţionale şi europene, contribuţia sa la promovarea valorilor celei de-a 7-a arte în beneficiul publicului larg este inestimabilă.

Luminiţa Gheorghiu (actriţă)

Valoarea adăugată pe care a adus-o prin imensul ei talent unor ‘clasice’ moderne, precum Moartea domnului Lăzărescu, 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, Aferim! sau Poziţia copilului amplifică regretul că am pierdut în 2021 o actriţă-fanion a cinematografiei româneşti moderne.

Ana Ularu (actriţă)

Ridicată din... Periferic şi dovedind o combinaţie explozivă de talent, versatilitate şi dinamism, este singura care l-a salvat pe Keanu Reeves şi a încercat să-l omoare pe Tom Hanks. Pe marele ecran. Și apoi a migrat cu naturaleţe pe TV din Emerald City în... Subteran.

Ioana Flora (actriţă)

Între rolurile antologice din Marfa şi banii (2001) şi Anul Nou care n-a fost (2024), dintr-o carieră cu peste 40 de titluri în filmografie, este suficient să amintim reperele marcate de nominalizări sau premii Gopo: Periferic, Déjà Vu, Acasă la tata, Otto Barbarul

Ada Solomon (producătoare)

Câştigătoare a 10 premii

Gopo din 2007 încoace, este prima producătoare din România cu un film nominalizat la Oscar, Deputy Chairwoman al board-ului Academiei Europene de Film și cea care a făcut să existe Aferim!, Anul Nou care n-a fost sau Toată lumea din familia noastră.

Anamaria Marinca (actriţă)

Consistentul parcurs profesional (Fury, Europa Report, Nico, 1988, The Old Guard), demarat cu apariţiile în Filantropica şi, apoi, 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, i-a întărit progresiv statutul de stea a cinematografiei internaţionale (premiată inclusiv cu BAFTA).

Personalități feminine din secolul XXi

Categorie curatoriată de Horia Ghibuțiu

1

Simona Halep (tenis)

Personalitatea feminină a secolului XXI din sportul românesc e Simona Halep. Ea a declarat după ultimul meci al unei cariere unice în tenis: „Nu mai vreau responsabilitate, nu mai vreau planuri, nu mai vreau program strict. Vreau să mă duc să joc golf, ăsta e obiectivul meu”.

Andreea Răducan (gimnastică)

Deși a luat aur olimpic cu echipa în 2000 și a fost cvintuplă campioană mondială în 1999 și 2001, fosta glorie a gimnasticii, continuatoare a Nadiei, susține că „vrem să vedem și noi că există respect real pentru foștii campioni. Azi, pare că nu mai sunt așa importanți”.

Lipă (canotaj)

Viorica Susanu (canotaj)

Luminița Huțupan (handbal)

2

Cristina Neagu (handbal)

Altă mare retrasă recent, Cristina Georgiana Neagu a fost cea mai mare handbalistă din istoria României. Cristina a strălucit în naționala României, care a câștigat bronz la Mondiale și Europene. Nimeni n-a dat mai multe goluri la Europene decât de acum fosta mare jucătoare.

Cătălina Ponor (gimnastică)

Constănțeanca e ultima mare campioană a gimnasticii românești, pe care, într-o carieră cu mai multe retrageri și reveniri, a slujit-o cu 23 de medalii la Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale și Campionatele Europene. 12 dintre acestea au fost din cel mai prețios metal.

Dumitru (judo)

Beclea-Szekely (atletism) Ionela Cozmiuc (atletism)

Pentru secțiunea SPORT

- Personalități feminine din secolul XXI - au fost înregistrate în total 1.756 de voturi.

Gabriela Szabo (atletism)

În acest secol, Szabo a prins apusul carierei, prin urmare, publicul o ține minte mai cu seamă pentru realizările din veacul precedent. După retragere, Gabriela Szabo a încercat să performeze în administrație și în politică, evident, fără realizările de pe pistele atletice.

Mihaela Cambei (haltere)

Una dintre cele mai valoroase sportive de la noi din ultimii doi ani, Mihaela Valentina Cambei e noua halterofilă de la CS Dinamo. La 22 de ani, e vicecampioană olimpică la Paris 2024 și vizează podiumul olimpic în 2028, la Jocurile Olimpice de vară, găzduite de Los Angeles.

Sandra Izbașa (gimnastică)

Jaqueline Cristian (tenis)

Diana Mocanu (natație)

Ana Maria Brânză (scrimă)

Sportiva a fost desemnată de cinci ori cea mai bună spadasină din lume, spre gloria scrimei românești, pe care a înnobilat-o cu trei medalii olimpice (una de aur şi două de argint), șapte mondiale (2-2-3) şi 13 europene (7-42), precum și cu numeroase Cupe Mondiale câştigate.

Camelia Potec (natație)

Campioana olimpică de la Atena, astăzi, șefa Federației Române de Natație și Pentatlon Modern, e o diriguitoare de succes, dacă menționăm doar faptul că înotul, reprezentat de trei sportivi la Paris, a luat aur la 200 m liber şi bronz la 100 m liber, prin David Popovici.

Ana Bărbosu Gimnastică)

Simona Pop (scrimă)

Lidia SlăvuțeanuȘimon (atletism)

Bernadette Szőcs (tenis de masă) În 2024, mureșeanca a fost desemnată sportiva anului de Federaţia Română de Tenis de Masă. A fost un an fast, ea luând două medalii de argint la Europene, un bronz la Top 16, locul cinci la Olimpiada de vară (dublu mixt) și locul patru la Cupa Mondială cu echipa României.

Sorana Cîrstea (tenis)

La retragerea Simonei, Sorana a zis: „Probabil, anul acesta va fi ultimul meu sezon. Dacă nu voi ajunge unde îmi doresc - în Top 30, Top 20 -, probabil că va fi ultimul an. Dar, în același timp, mă simt tânără. Am acest atu față de Simona: sunt sănătoasă în momentul de față”.

Anca Todoni (tenis)

Constantina Diță Tomescu (atletism)

Sabrina Ionescu (baschet)

Elisabeta

Alina

Personalități feminine din secolul XXi

Gastronomie

Categorie curatoriată de Cosmin Dragomir

Cornelia Ghișoi

Prima Lady Chef din SudEstul Europei - titulatură acordată de Asociaţia Mondială a Bucătarilor şi Cofetarilor, mentor a multor generații de bucătari, Cornelia Ghișoi a câștigat medalii pentru România la cele mai importante concursuri internaționale de profil.

Aurelia Vișinescu „Doamna Fetească Neagră” este enolog pasionat și co-owner al cramei

Domeniile Săhăteni, în Dealu Mare. Cu o viziune inovativă, Aurelia creează de peste două decenii vinuri memorabile prin tipicitate și crește compania pe plan național și internațional

Carmen Savu

Deține recordul de nominalizări și câștigări ale titlului de „Femeia anului în HoReCa”. Carmen Savu este una dintre cele mai importante și influente voci din gastronomia românească, pe care o sprijină, dar o și critică cu aceeași seriozitate.

Marinela Ardelean

Autoare a mai multor cărți dedicate vinului și gastronomiei și a unei lucrări de doctorat dedicate vinului românesc – brand de țară, Marinela Ardelean este unul dintre cei mai cunoscuți promotori ai vinului românesc, atât intern, cât și extern.

Pentru secțiunea GASTRONOMIE -

Personalități feminine din secolul XXI - au fost înregistrate în total 3.567 de voturi.

Nicoleta Scarlat

Probabil cel mai cunoscut director de marketing din industria de food de la noi, Nicoleta Scarlat (Eisberg – colorează-ți viața) este unul dintre profesioniștii care s-au remarcat prin pozițiile tranșante și discursurile sincere din toate aparițiile publice.

Ana Consulea

Specializată în Franța, Pastry Chef Ana Consulea a revoluționat cofetăria de la noi prin modernizarea cu succes a multor deserturi istorice românești. Este unul dintre cei mai cunoscuți, iubiți și respectați profesioniști din HoReCa.

Geanina Staicu Avram – Jamila

Probabil cel mai cunoscut food-blogger român (jamilacuisine.ro), deținătoare a mai multor recorduri în web-ul românesc, desemnată de mai multe ori personalitatea web a anului, Geanina Staicu Avram – Jamila este un model pentru milioane de români.

Constandina Ionescu

Co-owner TeamFresh HoReCa, Constandina Ionescu contribuie masiv la dezvoltarea și promovarea producătorilor locali de fructe și legume ale căror produse ajung direct în farfuriile clienților de restaurante și se implică în mod constant în proiecte de educație culinară.

Mihaela Bilic

Medic cu specializare în diabet, nutriție și boli metabolice, Mihaela Bilic, autoarea mai multor cărți de profil, este una dintre cele mai cunoscute nutriționiste de la noi și își folosește notorietatea în campanii de prevenire și educație.

Oana Coantă

Unul dintre cei mai cunoscuți chefi din România, co-owner Bistro de l’Arte din Brașov, care de 25 de ani performează pe o piață impredictibilă. Este unul dintre cei implicați bucătari de la noi în promovarea produselor și rețetelor locale.

Dana Pop

Adriana Sohodoleanu

Mona Petre

Silvia Ion

Mihaela Tyrel de Poix

Lara Schütz

Gabriela Berechet

Laura Laurențiu

Monica Stroe

Mihaela Sava

Oana Igrețiu & Diana Rajos Nicolin

Julia Scavo

Claudia Romana Rista

Personalități feminine din secolul XXi

Lifestyle

Categorie curatoriată de Alin Gălățescu

Nadia Comăneci, (sportivă)

Cea mai cunoscută

personalitate din lifestyle-ul românesc – pe lângă faptul că este și cea mai renumită gimnastă din România și din lume. Are o influență constantă în diaspora și în țară, este imaginea multor branduri de succes și un reper în verticalitatea morală și stilistica autohtonă.

Cristina Bâtlan, (antreprenor)

Poate cel mai cunoscut antreprenor de succes din acest top - fondatoarea brandului de accesorii de renume mondial: MUSETTE, apreciat om de televiziune, coach și specialist motivațional cu har - totul la cel mai înalt nivel.

Antonia (cântăreață)

Cristina Bălan (parfumier)

Loredana Groza (cântăreață)

Andreea Esca, (om de televiziune)

Este unul dintre simbolurile jurnalismului și televiziunii acestor 25 de ani de secol XXI. O personalitate credibilă și apreciată, inclusiv în lumea internațională a televiziunii. Este în plus creatoare de mare succes de evenimente și publicații.

Anastasia Soare, (manager)

Personalitate complexă, este cea recunoscută drept „Regina Sprâncenelor”, nu doar în țară, ci și peste hotare. Are o influență remarcabilă în diaspora și în segmentul estetic la nivel mondial în ultimii peste 20 de ani.

Andreea Berecleanu (om de televiziune)

Monica Anghel (cântăreață)

Alina Ceușan (influencer)

Pentru secțiunea LIFESTYLE

- Personalități feminine din secolul XXI - au fost înregistrate în total 1.687 de voturi.

Doina Levintza, (scenograf/ designer)

Scenograf de geniu al României, un designer vestimentar emblematic, om de televiziune – are cea mai longevivă emisiune de modă din țară - și arhitect de succes. Cariera ei însumează peste 40 de ani de creație, dintre care cei mai prolifici în secolul XXI.

Delia, (cântăreață)

Cea mai prolifică și influentă cântăreață, compozitoare, creatoare de evenimente de cel mai înalt nivel, dansatoare, om de televiziune, fashion icon și influencer de mare succes al momentului în România.

Margareta Pâslaru, (cântăreață)

Este surpriza plăcută a topului persoanelor publice din secolul XXI - cea mai longevivă personalitate a muzicii românești, devenită chiar „fashion icon” și influencer remarcabil în arealul autohton la peste 80! De ani.

INNA (Elena Alexandra Apostoleanu), (cântăreață )

Este un simbol național - prima cântăreață de muzică dance, pop și house, dansatoare și compozitoare din România, recunoscută internațional - ea a fost considerată „Regina Muzicii Dance” în întreaga lume.

Catrinel Menghia (model/actriță)

Andra Măruță (cântăreață)

Simona Pătruleasa (om de televiziune)

Andreea Marin (om de televiziune)

Gina Pistol (om de televiziune)

Dana Săvuică (influencer)

Dana Rogoz, (actriță, influencer)

O altă surpriză este oferită de tânăra generație de creative - ea se remarcă încă din copilărie în zona televiziunii și a muzicii. Devine apoi una dintre cele mai apreciate actrițe ale tinerei generații. Acum este și fashion-icon, influencer de mare succes și proaspăt regizor de film.

Andreea Raicu, (influencer)

Este poate cel mai longeviv și cunoscut influencer, jurnalist, creator de brand de modă, om de televiziune, model, fashion icon național – și asta încă de la apariția ei în rândul persoanelor publice importante din România, acum mulți, mulți ani.

Monica Bîrlădeanu (actriță)

Mădălina Ghenea (model, actriță)

Adelina Pestritu (blogger, TV)

POP-UP StOries POP-UP StOries

Walt Disney: un secol de animație și magie

În 1937, un eveniment avea să schimbe pentru totdeauna istoria cinematografiei: lansarea primului lungmetraj de animație realizat de Walter Elias Disney, Albă ca Zăpada și cei șapte pitici. La aproape 90 de ani distanță, începând cu data de 21 martie, cineastul Marc Webb (The Amazing Spider-Man, 500 Days of Summer) aduce pe marele ecran o nouă versiune a poveștii Fraților Grimm, cu Rachel Zegler și Gal Gadot în rolurile principale, oferindu-ne oportunitatea de a redescoperi istoria Studiourilor Walt Disney.

Asociat în prezent cu elemente precum imaginarul copilăriei sau magia (care devine, în universul său, o reprezentare a spiritului protagoniștilor și a puterii lor interioare), Walt Disney a definit standarde devenite sinonime cu arta animației, inspirând numeroase generații de graficieni. Printre inovațiile studioului regăsim calitatea artistică și tehnologică a producțiilor, detaliile bogate, personajele expresive, istorisirile emoționante (adesea centrate pe lupta dintre Bine și Rău) și preferința pentru coloanele sonore orchestrale.

Petrecându-și primii ani din viață într-o fermă din Missouri, despre care se spune că ar fi fost sursa de inspirație pentru faimoasa Main Street din Disneyland, Walter Disney era pasionat de pictură încă din copilărie. După

ce familia s-a mutat în Kansas City, unde tatăl se ocupa cu livrarea ziarelor, el a început să studieze desenul, participând la cursuri din cadrul Kansas City Art Institute. În 1917, după ce s-a stabilit în Chicago, Walt a devenit pasionat de fotografie și grafică. Ocupându-se de ilustrarea revistei liceului McKinley, acesta a reușit, în cele din urmă, să devină caricaturist

pentru un ziar, cariera fiindu-i întreruptă de Primul Război Mondial, în care a participat ca șofer de ambulanță pentru Crucea Roșie Americană în Franța.

Reîntors acasă în 1919, a continuat să lucreze ca grafician până când l-a cunoscut pe caricaturistul Ub Iwerks, alături de care a înființat, trei ani mai târziu, un mic studio de animație, achiziționând o cameră de filmat second-hand pe care o folosea în realizarea reclamelor animate, distribuite în cinematografele locale. Primul proiect semnificativ al fondatorului a fost seria de animații Laugh-O-Grams, pe care o considera, fiind perioada filmelor mute, o formă de jazz vizual. Aceasta a fost urmată de Alice in Cartoonland, o colecție de basme.

California, unde a redeschis afacerea

Păcăliți de un distribuitor de filme din New York, cei doi au fost nevoiți să închidă studioul și să declare falimentul în 1923. Acela a fost momentul în care Walter s-a mutat în California, unde a redeschis afacerea alături de fratele său, Roy O. Disney, visând să ajungă împreună la Hollywood. Reluând seria Alice și convingându-l pe Iwerks să se alăture echipei, cei trei au inventat un prim personaj numit Oswald the Lucky Rabbit, semnând un contract cu un nou distribuitor și câștigând, astfel, 1.500 de dolari pentru fiecare producție.

În 1927, Disney și

Iwerks au început să schițeze un nou erou: șoricelul pe nume Mickey. Având în plan două scurtmetraje, Plane Crazy și Gallopin’ Gaucho, prin care intenționau să-l prezinte publicului, odată cu succesul peliculei The Jazz Singer, care a introdus sunetul în lungmetraje, fondatorii au decis să renunțe la animațiile mute. Astfel, au creat Steamboat Willie, un scurtmetraj devenit, după lansarea din 1928, iconic datorită muzicii și vocii lui Walt Disney, care a dublat șoricelul până în 1947. Popularitatea lui Mickey Mouse și a prietenei sale, Minnie, a dus la apariția altor personaje cu trăsături umane, precum Donald Duck, Pluto și Goofy. Începând cu anii ‘30, Iwerks a trecut de la animațiile alb-negru la cele color, în timp ce Roy a extins vânzările prin produse tip merchandise (ceasuri, tricouri, jucării), care aveau în prim-plan protagoniștii din desene.

șapte pitici

Visând să producă lungmetraje animate, Walt Disney a început să lucreze, în 1934, la propria versiune a basmului Albă ca Zăpada și cei . Având în vedere restricțiile impuse de Codul Hays (un set de reguli care reglementau conținutul filmelor hollywoodiene, cenzurând materiale considerate imorale sau indecente), fondatorul a eliminat elementele neplăcute din varianta Fraților Grimm, demonstrând că animația poate fi un mijloc de exprimare la fel de eficient precum filmul. Anul 1940 a marcat lansarea proiectului Fantasia, în care animatorii au integrat, în coloana

sonoră, secvențe muzicale semnate de Stravinsky, Dukas și Tchaikovsky, pelicula fiind urmată de Pinocchio (1940), Dumbo (1941) și Bambi (1942).

Din cauza condițiilor de muncă nesatisfăcătoare din cadrul companiei, anul 1941 a reprezentat începutul grevei angajaților. Pentru că nu primeau salarii corespunzătoare, nu erau recunoscuți pentru contribuțiile individuale la succesul filmelor, iar Walt Disney favoriza un grup restrâns de graficieni, care beneficiau de anumite privilegii, mulți dintre cei mai talentați animatori au demisionat, studioul având nevoie de mulți ani pentru a ajunge din nou la calitatea poveștilor de la început.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Walt Disney a fost implicat în producția filmelor și materialelor de propagandă pentru guvernul american, care aveau scopul de a sprijini eforturile de război și de a încuraja aprecierea față de trupele americane. Printre cele mai cunoscute proiecte se numără Der Fuehrer’s Face, cu Donald Duck (o ridiculizare a regimului nazist), alături de Saludos Amigos (The Three Caballeros), conceput în colaborare cu reprezentanți din America Latină pentru a promova relațiile diplomatice și ideologia Good Neighbor Policy, începută de președintele Franklin D. Roosevelt.

După succesul peliculelor Cinderella (1950), Alice in Wonderland (1951) și Peter Pan (1953), Walter a anticipat potențialul televiziunii ca mediu popular de divertisment, începând să producă seriale. Zorro, Davy Crockett și The Mickey Mouse Club au fost foarte populare printre cei mici, iar

www.zilesinopti.ro

un show săptămânal, cunoscut sub numele de Walt Disney’s Wonderful World of Color, a devenit, pentru americani, o tradiție în nopțile de duminică. Perfecționând tehnici prin care elemente live-action sunt introduse în animații, apogeul carierei fondatorului ca producător a fost atins în 1964, datorită lansării filmului Mary Poppins. Odată cu anii ‘50, Walt Disney a început să planifice deschiderea unui parc de distracții uriaș, care urma să fie construit în apropiere de Los Angeles pentru a permite familiilor să experimenteze poveștile și personajele studioului într-un mod interactiv. Având la bază imaginarul copilăriei (într-o variantă romanțată și idealizată), primul Disneyland, finalizat în 1955, a fost gândit ca un loc magic, desprins de realitatea cotidiană și de dificultățile sale, purtând cu sine o estetică aparte, marcată de arhitectura tematică (fiecare zonă este proiectată pentru a transporta vizitatorii întrun alt univers), de costumele actorilor care interacționează cu vizitatorii și de muzica de fundal care însoțește atracțiile.

În 1966, în timpul construcției celui de-al doilea parc, situat lângă Orlando, Florida, Walt Disney a părăsit această lume, moartea sa fiind amintită ca o mare pierdere pentru industria divertismentului. Construind unul dintre cele mai mari imperii media din lume, el a transformat animația într-o formă de artă cinematografică, inspirând generații de artiști să vadă din nou lumea prin ochii celor mici: „ este atemporal, imaginația nu are vârstă, iar visurile trăiesc pentru totdeauna”.

Râsul

Mary Poppins

Berlinale 2025 – ce s-a schimbat?

Noua ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, a 75-a în istoria evenimentului, a venit cu multe semne de întrebare. O nouă conducere, o finanțare mult mai mică decât în anii precedenți și câteva scandaluri în zona social-culturală de stânga din Berlin.

Prima și cea mai mare acuzație pe care mediul cultural din Berlin a adus-o celui mai mare festival de film din Germania a fost cea a lipsei unei poziții oficiale pro Palestina. Cu câteva săptămâni înainte de festival au avut loc în Berlin câteva evenimente care au agitat apele: o conferință a unui celebru scriitor pro palestinian care a fost anulată de către municipalitate, câteva proteste ignorate.

Obișnuiți cu un Berlinale foarte ancorat în realitatea actuală, activiștii berlinezi au luat poziție. În paralel cu festivalul, în perioada 13-22 februarie, au organizat Palinale, o alternativă de cinema palestinian.

Am început scurta relatare cu această întâmplare, care doar în Berlin poate avea loc, pentru o imagine de ansamblu legată de așteptări versus realitate. Noua directoare a festivalului, Tricia Tuttle, are o moștenire grea și complicată de dus. Originară din California de Nord, stabilită în Londra, cu multă experiență în cinema (British Film Institute, BAFTA, BFI London Film Festival), trebuie să împace pe

toată lumea, să ridice calitatea selecției, care în ultimii ani a favorizat problematica socială, să își păstreze relavanța (la fel, în ultimii ani, Berlinale devenind festivalul la care industria europeană vine pentru a afla ce se va întâmpla la Cannes), să nu supere activiștii Berlinului și să mulțumească municipalitatea finanțatoare. Toate acestea cu un buget înjumătățit.

Vestea bună e că pare să îi iasă, deși cam toată lumea din market spune că i-ar trebui cel puțin trei ani să se vadă diferențele. Până în 2028 mai este, dar ediția de anul acesta a adus cu siguranță o competiție mai puternică, mai mult cinema și mai puține cote, i-a adus pe Timothée Chalamet, Robert Pattinson, Tilda Swinton, Margaret Qualley, Marion Cotillard și alte câteva zeci de vedete pe covorul roșu.

PREMIERA 7 MARTIE The Monkey: Blestemul

Titlu original: FLOW

Regia: Gints Zilbalodis

Gen: Animație, Aventuri

Durata: 84 de minute

Distribuit de: Bad Unicorn

Premieră în România: 7 martie 2025

Când ți-o iei fără să vrei

PREMIERA 7 MARTIE

Titlu original: Le larbin

Regia: Alexandre Charlot, Franck Magnier

Cu: Audran Cattin, Kad Merad, Clovis Cornillac, Isabelle Carré, Jade Pedri

Gen: Comedie

Durata: 109 minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 7 martie 2025

Julie nu vorbește  PREMIERA 14 MARTIE

Titlu original: Julie zwijgt

Regia: Leonardo Van Dijl

Cu: Tessa Van den Broeck, Grace Biot, Alyssa Lorette, Noah Lecloux, Luca de Maar

Gen: Dramă

Durata: 100 de minute

Distribuit de: August Film

Premieră în România: 14 martie 2025

PREMIERA 7 MARTIE

Titlu original: The Monkey

Regia: Osgood Perkins

Premieră în România: 7 martie 2025 FLOW: O PISICĂ

Cu: Theo James, Osgood Perkins, Tatiana Maslany, Elijah Wood, Christian Convery

Gen: Comedie, Horror

Durata: 95 de minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Școala animalelor magice 2  PREMIERA 7 MARTIE

Titlu original: School of Magical Animals 2

Regia: Sven Unterwaldt Jr.

Cu: Emilia Maier, Loris Sichrovsky, Leonard Conrads, Lilith Julie Johna

Gen: Aventuri, Comedie

Durata: 103 minute

Distribuit de: Cay Films

Premieră în România: 7 martie 2025

Operațiunea Black Bag

 PREMIERA 14 MARTIE

Titlu original: Black Bag

Regia: Steven Soderbergh

Cu: Michael Fassbender, Cate Blanchett, Marisa Abela, Naomie Harris, Pierce Brosnan

Gen: Dramă, Thriller

Durata: 93 de minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 14 martie 2025

William TelL

PREMIERA 14 MARTIE

Titlu original: William Tell

Regia: Nick Hamm

Cu: Claes Bang, Golshifteh Farahani, Jonah Hauer-King, Connor Swindells, Ellie Bamber

Gen: Acțiune, Dramă, Istoric

Durata: 133 de minute

Distribuit de: Cay Films

Premieră în România: 14 martie 2025

PREMIERA 14 MARTIE

Titlu original: Dogs at the Opera

Regia: Vasiliy Rovenskiy

Cu: Anna Starshenbaum, Diomid Vinogradov, Garik Kharlamov, Alin

Ciupercă, Amalia Uruc, Ștefan Radu

Gen: Animație, Aventuri

Durata: 75 de minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 14 martie 2025

Novocaină

 PREMIERA 28 FEBRUARIE

Titlu original: Novocaine

Regia: Dan Berk, Robert Olsen

Cu: Amber Midthunder, Jack Quaid

Gen: Acțiune, Thriller

Durata: 110 minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 21 martie 2025

Puișorii: marea aventură

PREMIERA 21 MARTIE

Titlu original: Snow White

Regia: Marc Webb

Cu: Rachel Zegler, Gal Gadot, Andrew Burnap

Gen: Aventuri, Familie

Durata: 135 de minute

Distribuit de: Forum Film România

Premieră în România: 21 martie 2025

Dl. Aznavour

PREMIERA 21 MARTIE

Dolby Atmos

Titlu original: Monsieur Aznavour

Regia: Mehdi Idir, Grand Corps Malade

Cu: Tahar Rahim, Soufiane Guerrab, Victor Meutelet, Bastien Bouillon,

Gen: Biografic

Durata: 133 de minute

Distribuit de: Independența Film

Premieră în România: 21 martie 2025

Nuntă cu surprize

 PREMIERA 28 MARTIE

Titlu original: Cocorico

Regia: Dan Berk, Robert Olsen

Cu: Christian Clavier, Didier Bourdon, Sylvie Testud

Gen: Comedie

Durata: 92 de minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 28 martie 2025

Hoții de subiecte

 PREMIERA 28 MARTIE

Titlu original: Hoții de subiecte

Regia: Tudor Petremarin

Cu: Ștefan Iancu, Karina Jianu, Dragoș Prundeanu, Ana Toda

Gen: Comedie

Durata: 110 minute

Distribuit de: TRIBE Films

Premieră în România: 28 martie 2025

„Flow” Pisica neînfricată care a cucerit lumea

Una dintre cele mai inedite și speciale animații ale anului trecut, care a devenit un fenomen în întreaga lume, sosește și în România. Flow - O pisică fără frică, animația independentă letoniană care a câștigat Globul de Aur pentru „Cea mai bună animație” și numeroase alte premii prestigioase, va fi lansată din 7 martie în cinematografe.

Regizat de Gints

Zilbalodis, filmul spune povestea lui Flow, o pisică singuratică ce locuiește în casa fostului său stăpân. Cu toate că viața umană pare să fie o amintire îndepărtată, care și-a lăsat amprenta asupra lumii doar prin construcțiile clădite și obiectele confecționate, animalele trăiesc pașnic în pădure. Însă un potop

schimbă ordinea firească a lucrurilor și Flow este nevoită să-și abandoneze casa pentru a supraviețui apelor care cresc amenințător în jurul ei. Reușește să-și găsească refugiu pe o barcă cu catarg, la bordul căreia se află un capibara, un lemur, un câine Labrador și o pasăre secretară măiastră. În ciuda diferențelor mari dintre ei, cele cinci animale învață să conviețuiască și pornesc într-o aventură incredibilă de descoperire și înțelegere a acestei lumi noi inundată. Filmul este o poveste clasică de aventură, în care protagonista necuvântătoare trebuie să se adapteze acestei lumi diferite, care prezintă noi provocări și pericole pe care trebuie să le înfrunte,

și să învețe să colaboreze cu ceilalți pentru a supraviețui. Datorită companionilor săi și a experiențelor prin care trece, Flow reușește să-și depășească temerile și să înfrunte curajos fiecare obstacol care îi apare în cale pentru a-și ajuta noii săi prieteni.

Una dintre caracteristicile definitorii ale filmului este lipsa dialogului. Filmele de animație ne-au obișnuit cu animale care pot vorbi și mima precum oamenii, însă Flow și camarazii săi reușesc să se exprime doar prin mișcările și reacțiile lor naturale. „Am fost întrebat dacă nefolosirea dialogului reprezintă o provocare, însă cred că ușurează lucrurile”, a răspuns Gints Zilbalodis într-un interviu legat de acest

subiect. „Atunci când nu există dialog, simt că am o libertate mai mare în exprimare. Pot să fiu expresiv prin muzică, sunetele de ambianță, lumină și mișcarea camerei. Este vorba de crearea unei experiențe emoționale, decât redarea unui simplu mesaj”. Și fiind un mare iubitor de animale, regizorul și-a dorit să reprezinte fidel fiecare protagonist necuvântător. Împreună cu echipa de animație, Gints Zilbalodis a studiat îndeaproape comportamentele fiecărei specii și le-a adaptat personajelor filmului.

Nici vocile lor nu sunt reproduceri umane, ci înregistrări meticuloase ale animalelor reale reprezentate. Singura excepție de la această regulă este pentru liniștitul capibara, care este dublat de un pui de cămilă. „Capibara este un animal atât de calm și pașnic, încât mi l-am imaginat întotdeauna ca fiind un personaj relaxat în film. Și vocea trebuia să se potrivească cu energia lui. Din păcate, sunetele de capibara au fost prea ascuțite pentru personaj, așa că am decis să alegem un pui de cămilă pentru vocea lui din film”, a mărturisit regizorul, într-o postare pe

contul său personal de social media. Datorită dedicației de a reda reacțiile și mișcările animalelor într-un mod cât mai real și firesc, Gints Zilbalodis creează un aer verosimil pentru aceste făpturi drăgălașe și ni le putem închipui că pornesc într-o călătorie fabuloasă pe apă și printre ruine.

Stilul de animație aparte este un alt element caracteristic al filmului. Fiind realizat în Blender™, o aplicație de modelare și animație 3D, regizorul a reușit să îmbine părțile realiste ale naturii și animalelor cu elementele jucăușe și plastice ale mediului digital. Pădurea și lumea inundată par rupte dintr-un basm, un univers mitic ce împletește elemente cotidiene, iar direcția artistică

a animalelor ne amintește de ilustrațiile cărților de povești care acum au prins viață. După premiera sa internațională de la festivalul de film de la Cannes în 2024, filmul a avut proiecții în cadrul altor festivaluri de renume din lume, unde a fost adorat de critici și spectatori. În momentul de față, pelicula se bucură de 60 de premii câștigate (printre care și Globul de Aur pentru „Cea mai bună animație”), un box office internațional de 17 milioane de dolari și două nominalizări la premiile Oscar, atât pentru „Cea mai bună animație”, cât și pentru „Cel mai bun film internațional”.

Flow este un film emoționant despre puterea de a te adapta și de a merge mai departe într-o lume în care normalul e o rămășiță efemeră a ceea ce a fost odată. Ca pe o Arcă a lui Noe, Flow și noi săi camarazi călătoresc împreună și găsesc un echilibru și o armonie pentru a traversa situații care mai de care mai neobișnuite în această lume nouă. Distribuit de Bad Unicorn, filmul ajunge în cinematografele din țară începând cu 7 martie. Pornește și tu în această călătorie incredibilă alături de cele mai expresive și drăgălașe animăluțe ale animației!

„The

Monkey: Blestemul”

O adaptare memorabilă după Stephen King

The Monkey: Blestemul, film Horror regizat de Oz Perkins, reprezintă una dintre cele mai îndrăznețe reinterpretări ale unei poveşti imaginate de către Stephen King, transpunând pe marele ecran suspansul și groaza subtilă care îi definesc opera literară. Intriga filmului se concentrează în jurul unui protagonist aparent obișnuit, al cărui destin se intersectează cu un obiect ce ascunde o forță malefică: o jucărie în formă de maimuță. Această maimuță, înzestrată cu o putere întunecată, devine catalizatorul unor evenimente supranaturale care scapă de sub control. Pe măsură ce povestea ia amploare, spectatorii sunt conduși printr-o serie de întorsături de situație neașteptate, în care trecutul bântuie prezentul, iar umbra terorii se răspândește tot mai mult. Temele abordate în The Monkey sunt universale și întotdeauna actuale. Filmul explorează ideea inevitabilității destinului, sugerând că unele evenimente par a fi scrise în stele. De asemenea, pune în balanță lupta dintre rațiune și superstiție, personajele confruntându-se cu dilema de a explica inexplicabilul prin prisma logicii sau de a ceda în fața fricii ancestrale.

Oz Perkins, cunoscut pentru abordarea sa psihologică și pentru modul inconfundabil de a construi tensiunea, semnează regia acestui film, reușind și de această dată să aducă pe marele ecran o perspectivă unică asupra miturilor contemporane. Distribuția, formată dintrun ansamblu de actori talentați, contribuie esențial la autenticitatea producției: Theo

James, Osgood Perkins, Tatiana Maslany, Elijah Wood, Christian Convery. The Monkey nu se mulțumește să fie o simplă adaptare. Efectele speciale, realizate cu o atenție deosebită la detalii, creează o atmosferă aproape palpabilă, în care granița dintre real și supranatural devine tot mai

difuză. De asemenea, utilizarea unei narațiuni non-lineare permite publicului să descopere treptat secretele întunecate ale poveștii, sporind misterul și tensiunea.

Opiniile criticilor au fost în mare parte entuziaste. The Holo Files a remarcat, de exemplu, cum filmul reușește să mențină o tensiune constantă, transformând elementele tradiționale ale horror-ului într-o experiență vizuală și narativă de excepție, într-o eră dominată de clișee vizuale. Fie că ești un fan al operei lui Stephen King sau pur și simplu cauți un film care să te surprindă prin originalitate și intensitate, această producție pare că merită vizionată pe marele ecran. The Monkey: Blestemul (premiera: 7 martie) este un must-see, nefiind doar un simplu exercițiu de jump scare, ci o explorare a reacției psihicului uman în fața unor forțe inexplicabile.

C„Operațiunea

Black Bag

” O căsnicie ca un film de acțiune cu spioni

ate Blanchett și Michael Fassbender au, la propriu, o căsnicie ca un film de acțiune cu spioni, în cel mai nou lungmetraj în regia lui Steven Soderbergh. Operațiunea Black Bag ne poartă în fascinanta, eleganta și periculoasa lume a spionajului, dar cu un twist: dacă în majoritatea filmelor cu spioni, personajele se îndrăgostesc de-a lungul misiunii, în filmul lui Soderbergh, cei doi spioni sunt deja căsătoriți și pornesc unul pe urmele celuilalt în ceea ce va fi testul suprem al căsniciei lor. Lui George Woodhouse, un agent legendar, îi este dat un nou caz, doar că suspectul principal este nimeni altcineva decât soția sa, agenta Kathryn Woodhouse. Prins între trădare, căutarea adevărului și datorie, George pornește în cea mai intensă operațiune din cariera sa, în care fiecare pas poate fi devastator, pentru că în pericol nu este doar căsnicia lui, ci și viața a mii de oameni nevinovați. Pe acest teren minat, tensiunea, dilemele personale și devotamentul față de țară se ciocnesc, ceea ce transformă filmul într-o experiență captivantă pentru iubitorii de thrillere de spionaj. Plot-ul amintește de celebrul Mr & Mrs Smith, în care un soț și o soție află că amândoi lucrează în secret ca asasini plătiți pentru organizații concurente și că au fost angajați să se omoare reciproc, dar filmul lui Steven Soderbergh pare

mai degrabă o alternativă dramatică la comedia care i-a adus împreună pe actorii Angelina Jolie și Brad Pitt, atât pe marele ecran, cât și în viața reală. Dinamica de cuplu căsătorit, în care soții nu au cunoștință despre viața secretă a partenerilor lor, este înlocuită cu doi soți perfect conștienți că mariajul cu cineva din industria spionajului este precum mersul pe sârmă. „Devotamentul față de căsnicie este punctul meu slab în această profesie”, este una dintre replicile cheie ale lui Kathryn, iar George va încerca să rezolve misterul și să afle adevărul despre soția lui.

Cu Cate Blanchett într-un rol principal de excepție și o distribuție strălucită, din care fac parte actori precum Michael Fassbender, RegéJean Page, Marisa Abela, Naomie Harris, Tom Burke și Pierce Brosnan, filmul Operațiunea Black Bag promite să fie o combinație ideală de mister, acțiune și suspans, mai ales că povestea poartă semnătura lui David Koepp, al nouălea cel mai de succes scenarist din toate timpurile în ceea ce privește încasările de box office din SUA. Operațiunea Black Bag, care ajunge în cinematografe în 14 martie, este a doua premieră din anul 2025 pentru Steven Soderbergh, unul dintre cei mai neobosiţi şi prolifici regizori americani, după ce „Presence”, un horror experimental cu actrița Lucy Liu în rol principal, a avut premiera în luna februarie.

JULIE KEEPS QUIET

(JULIE NU VORBEȘTE)

DIN 14 MARTIE ÎN CINEMA

PARTENERI MEDIA:

un film de LEONARDO VAN DIJL

Cofinanțat

„Julie

nu vorbește” O dramă în lumea tenisului de performanță

Povestea acestei drame premiate la Cannes în 2024 se petrece în lumea competitivă a tenisului de elită. Viața tinerei Juliei, o jucătoare extrem de talentată, se învârte în jurul antrenamentelor intense și a dorinței de a ajunge în Federația Belgiană de Tenis, dar atunci când antrenorul ei este suspendat brusc, în urma unui eveniment tragic, sinuciderea unei colege suspectată că ar fi avut o relație inadecvată cu acesta, tăcerea Juliei devine un ecou al unui adevăr complex și dureros. Julie nu vorbește explorează cu sensibilitate și finețe universul tăcerii, un spațiu în care traumele se ascund sub aparențe. Regizat de Leonardo Van Dijl și produs de campioana Naomi Osaka, filmul dezvăluie mecanismele abuzului de putere și impactul devastator al acestuia asupra tinerilor sportivi.

Prin interpretarea remarcabilă a debutantei Tessa

Van den Broeck, tenismenă în viața reală, filmul surprinde complexitatea trăirilor unei victime și lupta sa interioară. Totodată, particularitatea filmului constă în modul în care camera surprinde cadre intime și tăcute, în care emoțiile sunt transmise prin priviri și gesturi subtile. Însă această dramă nu oferă răspunsuri simple, ci provoacă la reflecție asupra motivelor care determină o victimă să tacă. Un alt element specific este liniștea punctată de zgomotul ritmic al rachetei, ca un fel de ecou al tensiunii interioare a protagonistei. Loviturile mingii devin șocuri violente într-o atmosferă apăsătoare, oglindind lupta Juliei cu propriile trăiri. Astfel, în debutul său regizoral, Leonardo Van Dijl

reușește să creeze un univers psihologic captivant, conturat în jurul celor două idei principale: trauma și tăcerea. Folosindu-se de experiența sa din viața reală din lumea sportului, Tessa Van den Broeck reușește să întruchipeze cu acuratețe intensitatea anxietății personajului principal și complexitatea emoțiilor precum furia, încăpățânare și dorința de a dispărea. Julie nu vorbește este o dramă psihologică intensă, o analiză a tăcerii ca formă de rezistență și a impactului traumatizant al evenimentelor trăite. Filmul lui Van Dijl, care va avea premiera pe 14 martie, oferă o perspectivă sensibilă asupra unui subiect complex, invitând la reflecție și se dovedește a fi un apel la empatie și la înțelegere, o invitație de a asculta dincolo de cuvinte și de a oferi sprijin celor care se confruntă cu trauma.

„Dl. Aznavour” O incursiune emoționantă

în

viața marelui Charles

Monsieur Aznavour aduce un omagiu emoționant și binemeritat legendarului Charles Aznavour, una dintre cele mai emblematice personalități ale muzicii franceze, al cărui repertoriu răsună până în prezent la nivel global. Premiera internațională a filmului a avut loc în octombrie 2024, iar din data de 23 martie va putea fi vizionat și pe marile ecrane din România, fiind foarte așteptat de melomani și cinefili deopotrivă.

Acțiunea acestui Biopic este plasată în Franța, Armenia, precum și în alte locuri-cheie care i-au marcat profund viața cântărețului de-a lungul anilor, avându-l în centrul poveștii pe nimeni altul decât Charles, fiul unor refugiați armeni, un bărbat mic de statură, cu o situație financiară nu foarte strălucită și cu un timbru atipic și nefiresc pentru perioada respectivă,

refugiați

rolul principal. Pelicula este regizată de tandemul creativ

motiv pentru care a fost desconsiderat de numeroase persoane care nu i-au susținut inițial parcursul muzical. Regizat cu o atenție meticuloasă, ce se remarcă încă din primele secvențe, Monsieur Aznavour impresionează prin profunzimea sa emoțională, eleganța vizuală și interpretările remarcabile, în special cea a lui Tahar Rahim (A Prophet, The Serpent) în rolul principal. Pelicula este regizată de tandemul creativ Mehdi Idir-Grand Corps Malade (Patients), în timp ce în distribuție, printre mulți alți actori francezi populari, îi regăsim pe Marie-Julie Baup Micmas, Jealous), care o interpretează pe Edith Piaf, alături

(Micmas, Jealous care o interpretează

Astfel, privitorii sunt propulsați cu ușurință chiar în atmosfera anilor ’50, perioadă ce a marcat începutul carierei sale legendare, iar pe parcurs ce acțiunea se desfășoară, cunoaștem și perspectiva vieții lui Aznavour care nu este la îndemâna publicului - sacrificiile pe care artistul trebuie să le facă pentru a atinge faima, izolarea și momentele de singurătate, acompaniate de alegeri care deși îi favorizează cariera, îi plasează familia și viața personală pe loc secund, minimizându-i importanța. Prin urmare, Charles Aznavour, artistul francez care a marcat istoria muzicii cu repertoriul său generos, format din aproape 1200 de melodii interpretate în multiple limbi, influențând artiști și ascultători de peste tot din lume, este readus la viață pe marile ecrane și invită privitorii să i se alăture în călătoria sa anevoioasă spre visul ce i-a devenit, într-un final, realitate.

de Bastien Bouillon și Camille Moutawakil.

un live-action cu pitici desenați și fără

Disney se pregătește să aducă pe marile ecrane o reinterpretare live-action a uneia dintre cele mai iubite povești din istoria animației. Albă ca Zăpada, programat pentru lansare pe 21 martie, promite o nouă abordare a filmului clasic din 1937, însă a fost marcat de controverse încă din primele etape ale producției. Alegerea actriței Rachel Zegler în rolul principal, modificările aduse poveștii și comentariile făcute de protagonistă au stârnit dezbateri aprinse în rândul fanilor și criticilor de film.

Rachel Zegler, cunoscută și apreciată pentru rolul său din West Side Story (2021), a fost selectată pentru a o interpreta pe Albă ca Zăpada, o decizie care a generat reacții mixte. Actrița, de origine columbiană (mama columbiană, tatăl polonez), a fost criticată de cei care consideră că alegerea ei nu respectă imaginea clasică a personajului, cu pielea „albă ca zăpada”, așa cum este descrisă în basmul Fraților Grimm. Deși Disney a susținut că distribuția reflectă valorile sale de diversitate și incluziune, fanii conservatori ai originalului s-au arătat nemulțumiți, susținând că schimbările radicale afectează autenticitatea poveștii. Un alt subiect de controversă a fost reinterpretarea celor șapte pitici. Într-o primă fază, Disney a anunțat că va renunța la personajele clasice, pentru a evita stereotipurile asociate cu

ele. În locul piticilor tradiționali, studioul ar fi optat pentru un grup divers de „creaturi magice”, ceea ce a provocat reacții puternice, inclusiv din partea actorului Peter Dinklage (Game of Thrones), care a criticat conceptul original al poveștii ca fiind depășit. Ulterior, Disney a revenit asupra deciziei și a confirmat că Martin Klebba va juca rolul lui Grumpy, însă nu a oferit detalii despre ceilalți membri ai grupului.

Un alt moment care a inflamat fanii a fost atitudinea lui Rachel Zegler față de filmul de animație original. În mai multe interviuri, actrița a declarat că Albă ca Zăpada și cei șapte pitici din 1937 este „învechit” și că noua versiune va oferi o protagonistă mai puternică, independentă, care nu mai așteaptă să fie salvată de un prinț. De asemenea, Zegler a sugerat că povestea de dragoste dintre Albă ca Zăpada și prinț nu va mai fi un element central al filmului, deoarece nu este „relevant pentru vremurile moderne”

Aceste declarații au fost întâmpinate cu critici dure din partea celor care cred că actrița desconsideră filmul original și moștenirea sa culturală.

În afară de Zegler, distribuția include nume importante. Gal Gadot (Wonder Woman) o va interpreta pe Regina cea Rea, un rol despre care actrița a spus că a fost „plăcut de jucat datorită complexității sale”. Andrew Burnap îl va juca pe Jonathan, un personaj nou, care pare să-l înlocuiască pe tradiționalul prinț. Patrick Page va oferi vocea și mișcarea Oglinzii Magice, iar Ansu Kabia va interpreta Vânătorul. Filmul este regizat de Marc Webb (The Amazing Spider-Man), iar scenariul este semnat de Erin Cressida Wilson. În ciuda controverselor, Disney mizează pe succesul acestui remake, urmând rețeta deja testată cu Frumoasa și Bestia, Aladdin și

Mica Sirenă (un live-action care, la rândul său, s-a confruntat cu controverse din cauza faptului

a avut încasări record). Coloana sonoră va include atât melodii clasice, cât și piese originale compuse de Benj Pasek și Justin Paul (The Greatest Showman). Totuși, rămâne de văzut dacă publicul va îmbrățișa viziunea modernă a poveștii sau dacă schimbările vor afecta succesul filmului.

că actrița care a interpretat-o pe Ariel nu avea pielea destul de albă, dar care

Cu un buget generos, o distribuție talentată și o abordare îndrăzneață, Albă ca Zăpada promite să fie unul dintre cele mai discutate filme ale acestui an. Indiferent de opiniile împărțite, un lucru este cert: Disney a reușit să creeze un val de interes uriaș în jurul acestui proiect, iar începând din 21 martie, fanii vor avea ocazia să descopere dacă această reinterpretare live-action va reuși să depășească clasicul sau dacă va rămâne în umbra controverselor.

„Novocaină” Viață de supererou:

Nathan, un bancher cu o viață comună, se infiltrează în periculoasa lume a mafioților, după ce iubita sa este răpită în timpul unui jaf bancar, iar asul din mâneca personajului interpretat de Jack Quaid este o condiție rară, care până acum l-a ținut izolat pentru cea mai mare parte a vieții, o tulburare genetică rară, care îl face pe Nathan imun la durerea fizică. Ceea ce până acum era o anomalie, ținută bine ascunsă de ochii lumii, devine în mod neașteptat cea mai de preț armă. Novocaină este o comedie de acțiune cu o premisă inedită și cu o distribuție carismatică și va va avea premiera în cinematografele din România în 21 martie. Nathan are toate caracteristicile unui supererou: este o persoană introvertită, deține o superputere de care devine conștient doar în momentul în care viața iubitei lui (Amber Midthunder) este pusă în pericol și nimic

nu-l oprește în misiunea lui de a-și recupera iubita din mâinile răufăcătorilor. „Nu ești Wolverine”, i se amintește lui Nathan, dar asta nu-l face să se îndoiască nici măcar o clipă de dragostea pe care o simte și responsabilitatea pe care o are. Chiar dacă scutul său natural împotriva durerii fizice îi oferă protecție, Nathan n-are nici cea mai mică idee cu ce se mănâncă lumea răfuielilor, în care bătăile violente, mânuirea armelor și sângele care țâșnește ca artificiile sunt la ordinea zilei. „Oh, Dumnezeule, ce mă fac?” este replica cu care Nathan se avântă în aventura vieții lui, care-l va transforma dintr-un bărbat cu o viață obișnuită într-un supererou de ocazie. Stângăcia sa în lumea interlopă

va declanșa o serie de situații și cascadorii haotice, lipsite de durere, dar care vor stârni încontinuu hohote de râs în sala de cinema.

Filmul este rezultatul unei noi colaborări între tinerii regizori și scenariști americani Dan Berk și Robert Olsen, un duo dinamic în lumea cinematografiei, care au scris și regizat împreună mai multe filme de-a lungul ultimilor zece ani, Villains fiind probabil cel mai cunoscut dintre ele. Pentru Novocaină, cei doi regizori au renunțat la pozițiile de scenariști și l-au cooptat în echipă pe Lars Jacobson.

Novocaină îi aduce pe marele ecran pe talentatul Jack Quaid, fiul actorilor Meg Ryan și Dennis Quaid, și pe mai tânăra actriță Amber Midthunder, dar cu o vastă experiență în producțiile de acțiune, precum „Prey” sau serialul „Legion”. Distribuția secundară a filmului îi include Ray Nicholson, Betty Gabriel, Matt Walsh, Lou Beatty Jr., Van Hengst, Conrad Kemp și Jacob Batalon.

Despre “Hoții de subiecte” cu actorul

ȘTEFAN IANCU

foto © Sabina Costinel

Dramedia HOȚII DE SUBIECTE, primul lungmetraj de ficțiune al regizorului Tudor Petremarin, care va avea premiera pe 25 martie, reprezintă o explorare a vieţii de liceu, deopotrivă din perspectiva relaţiilor de pe palierul de vârstă adolescentin şi a celor dintre părinți și copii, ceea ce îl face interesant inclusiv pentru generaţiile adulte, în pofida poveştii centrate pe un trunghi amoros alcătuit din liceeni care plănuiesc să vândă online subiecte la examenul de bacalaureat. Pe scurt, Sofi (Karina Jianu) are nevoie de bani pentru a studia în Elveția, Amalia (Ana Toda) dorește să-și impresioneze tatăl senator, iar Alex (Ștefan Iancu) visează să-și facă propriul studio de înregistrări şi planul pare să funcţioneze, până ajung într-un mare impas, care îi obligă să înfrunte realitatea și consecințele acțiunilor lor. Am stat de vorbă mai pe îndelete despre cum ne “vorbeşte” dincolo de aparenţe acest film despre liceeni - o rara avis în peisajul cinematografic românesc al ultimilor ani - cu talentatul actor ȘTEFAN IANCU (n. 1997), veteran al platourilor de filmare, în pofida tinereţii, care a debutat la numai 4 ani într-un film cu Keira Knightley şi de atunci a acumulat peste 30 de roluri în portofoliu, de la cel din Un pas în urma serafimilor, pentru care a primit Premiul Gopo în 2018 la categoria

‘Tânără speranţă’, la unele care i-au amplificat apoi constant popularitatea, dacă avem în vedere serialul Vlad, drama istorică Libertate sau producţii internaţionale precum Watcher sau Killing Eve.

Ștefan, fă-mi în câteva cuvinte un portret al personajului tău din Hoții de subiecte. Cine este Alex? Alex, personajul pe care îl interpretez, este arhetipul băiatului cool din liceu, poate așa cum ni-l imaginăm cu toții, care are o trupă, se îmbracă bine și e combinat cu fata cea mai populară din școală. Fac o paranteză aici: când am primit descrierea personajului, în scenariu scria: „Alex, 17 ani, atletic”, or eu, la momentul ăla, atletic, să zicem, dar în orice caz nu eram pe vârstă, fiindcă aveam 25 de ani... deci ăsta-i Alex, e băiatul care are fata, băiatul care are chitara în spate, dar care, ca orice băiat cu probleme, are niște necazuri pe care le ascunde, legate de familie, cu tatăl și fratele lui mai mic, și se apără în cadrul liceului cu scutul ăsta al coolnessului.

HOTII DE SUBIECTE

(Ana Toda, Ștefan Iancu, Karina Jianu)

Pe de altă parte, Alex vrea să facă bani vânzând subiecte la Bac, are o relație cu o fată de bani gata și mai câștigă bani făcând pe DJ-ul, deci, aparent, banii sunt cel mai important lucru din viața lui. Asta nu îl face un personaj foarte simpatic, la prima vedere... Da, să știi că m-am luptat și eu cu asta, fiindcă mi-am dat seama că he’s not the good guy și îți dai seama de asta ca spectactor mai ales spre final, însă, cu toate că pentru el merge foarte mult zicala ‘scopul scuză mijloacele’, în esență, are un scop nobil, să facă niște bani pentru fratele lui, pentru situația dificilă pe care o are acasă, dar și pentru că are un vis, acela de a-și face un studio de muzică. Tu ai însă dreptate pentru că, până în punctul ăsta, totul e bine, dar, de aici încolo, ce face el? Intrăm într-o zonă gri, știi? Nu poți să nu te întrebi dacă e bine sau nu ce face. Eu clar m-am întrebat... ce aș face în locul lui? El vede banii ca fiind cam singura salvare care l-ar scoate din acest anonimat și sărăcie, dar, în același timp, nici nu putem să-i plângem de milă, căci pe alte planuri îi merge bine.

Referitor la înțelegere, Hoții de subiecte este un film dedicat vieții de liceu din zilele noastre, deci s-ar putea să nu “vorbească” inteligibil chiar pentru toată lumea. Din punctul tău de vedere, care e vârsta... maximă la care aș putea să văd filmul să mă prindă povestea?

În cazul ăsta, nu cred că există una. Știi cum e la puzzle-urile alea unde scrie că este pentru cei între 4 și 100 de ani? La fel

e și aici... poate nu chiar în extremele astea, dar tot cam peacolo. Lucrurile s-au schimbat destul de mult între generații, adică inclusiv între generația mea și generația de acum este o diferență foarte mare, însă, cu toate că lucrurile se schimbă constant și probabil că sunt anumite lucruri mai greu de înțeles pentru niște oameni care, să zicem, au acum 30, 40 sau 50 de ani, există, totuși, destule aspecte în care toată lumea se regăsește, pentru că, până la urmă, cu toții am fost la un moment dat tineri și cred că toți s-au confruntat, sub o formă sau alta, cu

problemele de acolo. Toți neam îndrăgostit, toți am avut un vis, toți am avut conflicte cu profesorii sau dureri de cap cu Bac-ul... chestiile astea transcend cumva vârsta, sunt niște elemente universale care pot să funcționeze indiferent de generație și cred că de-asta ar putea să vină oricine să vadă filmul. Da, e-adevărat, din când în când s-ar putea să nu înțeleagă anumite referințe sau să le dea cu virgulă, dar inclusiv mie îmi dau unele chestii cu virgulă, iar eu sunt foarte apropiat de vârsta personajelor din film. [...]

„Persona”, tema Izanagi Film Festival

Ca în fiecare an, Festivalul de animație japoneză Izanagi explorează cultura niponă prin prisma manga și anime. Aflat la a V-a ediție, pe durata lunii martie, festivalul propune tema persona și invită cinefilii și pasionații de cultură japoneză din Bucureşti, Timişoara, Cluj, Sibiu, Iaşi, Galaţi, Constanţa, Craiova şi Braşov să reflecteze asupra ideii de identitate, prin intermediul unei serii de filme realizate de regizori renumiți, precum Satoshi Kon sau Naoko Yamada.

Perfect Blue (1997, r. Satoshi Kon) urmărește complexitatea identității și ororile modului în care te percep cei din jur. Mima Kirigoe, fostă vedetă J-pop, trece la actorie, doar pentru a-și vedea viața năruită. Este urmărită de un stalker, tulburată de un rol traumatizant și speriată de un site care îi urmărește fiecare mișcare. Pe măsură ce regretele și presiunea cresc, Mima pierde controlul asupra realității. Millennium Actress (2001), tot al lui Satoshi Kon, oferă o perspectivă mai tandră, definită de o iubire pierdută, unde actoria estompează granița dintre realitate și iluzie. Fosta actriță Chiyoko Fujiwara își povestește viața în fața a doi jurnaliști, dar amintirile ei se îmbină perfect cu scene din filmele sale, ștergând limitele dintre experiențele trăite și rolurile jucate.

Prezentând interacțiunile dintre adolescenți și relațiile sociale într-un mod înfricoșător, dar convingător, A Silent Voice (2016, r. Naoko Yamada) privește modul în care Shoya Ishida se raportează la noua sa colegă, o fată cu deficiențe de auz. Grupul său de prieteni i se alătură și fiecare adolescent reacționează la nou-venită într-un mod diferit, însă toate reacțiile au o conotație negativă. După ce Shōko se transferă la o altă școală din cauza bullyingului sever, Ishida este învinovățit de toată lumea, inclusiv de prietenii și profesorii săi. Cinci ani mai târziu, apăsat de vină, o caută pe fată pentru a-și cere iertare și a se revanșa.

The Girl Who Leapt Through Time (2006, r. Mamoru Hosoda) o urmărește Makoto Konno,

o elevă aflată în ultimul an de liceu, care se confruntă cu deciziile dificile pe care trebuie să le facă pentru viitor. Prinsă între presiunea academică și viața socială, descoperă că este capabilă să călătorească în timp. Cu inocență, își folosește puterea pentru cele mai frivole lucruri, dar află repede că alegerile ei influențează viețile tuturor. Seria de filme care vor fi ecranizate în cadrul festivalului Izanagi este completată de Paprika (2006, r. Satoshi Kon), The Colors Within (2024, r. Naoko Yamada) și The Anthem of the Heart (2015, r. Tatsuyuki Nagai).

PAGINA

Millennium Actress (2001)

The Girl Who Leapt Through Time (2006)

The Colors Within (2024)

Paprika (2006)

Festivalul „Visuali Italiane” Noua cinematografie italiană în România

Oferind publicului român o perspectivă relevantă asupra filmului italian actual, festivalul „Visuali Italiane”, ajuns la a patra ediție, revine cu o selecție remarcabilă de lung și scurtmetraje în șase orașe: București (3 - 9 martie), Cluj-Napoca (13 - 16 martie), Craiova (21 - 23 martie), Timișoara (27 - 30 martie), Iași (29 - 30 martie, Cinema Ateneu) și, mai apoi, într-o secțiune dedicată, în cadrul ESTE Film Festival din Sibiu (28 mai - 1 iunie).

Deschiderea festivalului la București va fi marcată de proiecția filmului Vermiglio, mireasa muntelui, regizat de Maura Delpero, câștigător al Marelui Premiu al Juriului la Festivalul de la Veneția și propunerea Italiei pentru premiile Oscar 2025. Un film care aduce pe ecran o poveste emoționantă despre supraviețuire și legături umane într-un sat alpin din 1944 și care impresionează prin autenticitatea peisajelor și profunzimea personajelor. Un alt moment de referință al festivalului este avanpremiera filmului Queer, cel mai recent proiect al renumitului regizor Luca Guadagnino. Această adaptare a romanului cult semnat de William S. Burroughs îl aduce pe marele ecran pe Daniel Craig într-o poveste intensă despre dorință, singurătate și complexitatea relațiilor umane. Festivalul propune și o reîntâlnire cu filmul care i-a adus recunoașterea internațională lui Luca Guadagnino, Io sono l’amore, ce are o distribuție remarcabilă, în fruntea căreia se află fascinanta Tilda Swinton.

Selecția festivalului reunește atât autori consacrați, cât și voci noi și

curajoase, propunând un periplu cinematografic prin diverse colțuri ale Italiei: de la străzile vibrante din Napoli, în melodrama noir

Hey Joe (r. Claudio Giovannesi), la melancolia Sienei în Diciannove (r. Giovanni Tortorici), până la atmosfera misterioasă a Siciliei în Iddu (r. Antonio Piazza & Fabio Grassadonia) sau în fortărețele militare din Friuli și Trentino din Campo di battaglia (r. Gianni Amelio). În esență, după cum spune Eddie Bertozzi, directorul artistic al festivalului:

„Motorul oricărei pasiuni este curiozitatea, iar dacă ar fi să descriem cinematografia italiană de astăzi printr-un singur cuvânt, acela ar fi «curioasă». Curiozitatea regizorilor noștri se reflectă în explorarea unor orizonturi cinematografice inedite și în felul în care reușesc să surprindă un public tot mai dornic de povești neașteptate”. Biletele sunt disponibile pe Eventbook, iar programul complet și detalii suplimentare, pe site-ul oficial al festivalului „Visuali Italiane”.

Premiile Oscar

Cine cred și cine sper să le ia

Cel mai bun actor în rol principal: cred că va lua Adrien Brody, sper să ia Ralph Fiennes. Brody are pe departe cea mai nuanțată și bine închegată partitură dintre toți cei nominalizați și vine la pachet cu un film care e și marele favorit. Chalamet mai poate să aștepte, că sigur o să-l ia la un moment dat, la fel și Sebastian Stan. Fiennes dispune de un film care mi-a plăcut foarte tare și cred că un Oscar la momentul ăsta al carierei ar fi meritat, deși cred că sunt slabe șanse.

Cel mai bun actor în rol secundar: cred că va lua Kieran Culkin, sper să ia Jeremy Strong. O luptă între doi actori din Succession. Pe de o parte, Culkin a cam luat tot ce se poate și îmi vine greu să cred că n-o să primească și Oscarul, dar pe de altă parte, nu pot să nu mă gândesc la următorul lucru: e cam personaj principal, nu secundar. Și… face ceva diferit de ce face de obicei? Nu prea. Pe de altă parte, Strong, în stilul caracteristic, s-a aruncat cu totul în rolul lui Roy Cohn și cumva a reușit să transforme unul dintre cele mai oribile personaje din istoria Americii în cineva cu care…empatizezi. Un plus mare și pentru Yura Borisov, din Anora, dar și pentru Pearce și Norton. E cea mai echilibrată categorie.

Cea mai bună actriță în rol principal: cred că va lua Demi Moore, sper să ia Mikey Madison.

Aici s-ar putea să fie unul dintre momentele alea când premiul se acordă mai mult pentru întreaga carieră decât pentru rol, în sine și de-aia tind să cred că i-l vor da lui Moore. Să nu ne înțelegem greșit, face un rol foarte bun în The Substance, dar Mikey Madison în Anora este fantastică.

Cea mai bună actriță în rol secundar: cred că va lua Zoe Saldana, sper să ia Monica Barbaro.

Emilia Perez e probabil cel mai prost film de anul ăsta, dar cumva, Saldana a cam luat toate premiile și nu văd să nu se întâmple același lucru și acum. Barbaro, în schimb, mi se pare că face o treabă excepțională în A Complete Unknown și o văd ca fiind una dintre actrițele care vor domina Hollywood-ul în următorii ani.

Cel mai bun film: cred că va lua

The Brutalist, sper să ia Anora.

Probabil favorit la toate categoriile „mari”, The Brutalist e într-adevăr un tur de forță, un adevărat epic movie foarte

bine legat și cu un subiect pe măsură. Bifează cam toate căsuțele pentru a primi și marele premiu, dar asta nu mă face totuși să nu sper că poate Anora face vreo surpriză. Dune II și Conclave sunt amândouă acolo sus în topul preferințelor mele.

Cel mai bun scenariu

original: cred că va lua Anora, sper să ia Anora.

Dacă e o categorie unde am încredere că se va întâmpla așa cum îmi doresc eu, asta e. Anora e pe departe cel mai original scenariu dintre toate cele nominalizate, chiar dacă

The Brutalist și A Real Pain au o șansă reală și pe bună dreptate. Nu m-ar deranja niciuna, dar sper totuși să primească Sean Baker Oscarul.

zilesinopti.ro/arta-cultura

Vodafone sustine capitolul

Artă & Cultură din Zile și Nopti. În print și online.

PerFOrMiNG artS

Interviu cu IOANA FLORA: „Îmi place să văd cum oamenii în oresc cu ajutorul meu”

Capitolul Artă & Cultură este susținut de arteLe SPeCtaCOLULUi

Interviu cu IRINA MOSCU: “Scenogra a nu este ceva zic, e o experiență oferită publicului”

PMuzeul Național Thyssen-Bornemisza din Madrid găzduiește, în perioada 4 martie - 8 iunie, o expoziție care dezvăluie modul în care arta a influențat opera scriitorului parizian: Proust and the Arts. Picturile, desenele, sculpturile și manuscrisele expuse reflectă aspecte ale operei, personalității și vieții sale. Într-una dintre primele cărți publicate, Les plaisirs et les jours (1896), își exprima deja interesul pentru arte, muzică, teatru, pictură și vizitele sale frecvente la Luvru, iar același interes s-a reflectat și în lucrările sale ulterioare, precum romanul În căutarea timpului pierdut (1913-1927), considerat una dintre capodoperele literaturii franceze și universale. Unele dintre locurile în care este plasat romanul, și anume coasta din nordul Franței, Bois de Boulogne, ChampsÉlysées sau palatele din cartierul Faubourg Saint-Germain sunt portretizate în operele lui Manet, Pissarro, Renoir sau Monet.

Expoziția subliniază, de asemenea, una dintre

Arta care a dat naștere operelor lui Proust

entru a-l înțelege pe Marcel Proust este important să cunoaștem Parisul în care a trăit, acea capitală cosmopolită și marile sale transformări venite în urma reformelor urbane ale baronului Haussmann, precum introducerea electricității, a mașinilor, a spectacolelor publice, a restaurantelor și a cafenelelor. Proust a fost fascinat nu doar de arte, ci și de modernitatea de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Această imagine imortalizată de pictorii impresioniști prin reprezentările lor ale străzilor din Paris se află în centrul esteticii proustiene, iar toate acestea i-au influențat atât viața, cât și operele.

cele mai importante teme din opera lui Proust - crearea și consolidarea unei discipline noi și moderne din ultimele decenii ale secolului XIX, și anume istoria artei. Această secțiune pune accent pe fascinația sa pentru un oraș precum Veneția, pe care l-a vizitat de două ori, interesul său pentru arhitectura gotică, precum și pe mai puțin cunoscuta sa legătură spaniolă prin intermediul unor figuri precum Mariano Fortuny y Madrazo și Raimundo de Madrazo.

În galeriile expoziției sunt expuse câteva dintre hainele și țesăturile create de Fortuny, pentru a ilustra tema modei, care a avut o importanță fundamentală în scrierile lui Proust. Pe lângă picturi de Rembrandt, Vermeer, Van Dyck, Watteau, Turner, Fantin Latour, Manet, Monet, Renoir și Whistler, o sculptură de Antoine Bourdelle și desenele lui Fortuny, expoziția pune la dispoziția publicului și o selecție de cărți de Proust de la Bibliothèque Nationale de France și Biblioteca del Ateneo de Madrid.

„Îmi place să văd cum oamenii înfloresc cu ajutorul meu”

Pe 22 martie, valoroasa actriţă IOANA FLORA împlineşte vârsta de 50 de ani, motiv cum nu se poate mai potrivit pentru a o atrage într-un dialog despre cariera ei jalonată de roluri memorabile, care a început în teatru în 1997, cu Scandal cu publicul, în regia lui Vlad Mugur, şi în film, cu deja clasicul Marfa şi banii, al lui Cristi Puiu, din 2001. De altfel, cititorii revistei Zile şi Nopţi au inclus-o recent în Top 10 personalități feminine din cinematografia românească a secolului XXI, neuitând că, până la multipremiatul Anul Nou care n-a fost, încă foarte proaspăt în conştiinţa publică, Ioana Flora a reprezentat de-a lungul ultimilor 25 de ani o remarcabilă şi constantă prezenţă pe marile ecrane în producţii apreciate deopotrivă de critică

Ioana, în ce stare de spirit te găsește împlinirea vârstei de 50 de ani?

Este o ușoară și vagă trecere de la a fi mereu pe drumuri - cum am fost eu toată viața, adică mereu cu ‘Ce urmează?’

şi ‘Hai să mai facem ceva!’spre a fi, cumva, mai relaxată cu mine însămi, ceea ce eu

IOANA FLORA

şi spectatori din varii generaţii, precum

Pescuit sportiv, Periferic, Déjà Vu, Acasă la tata, Zavera sau Otto Barbarul. Talentul, versatilitatea şi forța artistică a Ioanei

Flora sunt mai mult decât evidente, fie şi dacă ne-am limita doar la baleierea celor cinci spectacole prezentate în premieră în 2024, din a căror distribuţie face parte:

Absolventul (Teatrul “Alexandru Davila” Piteşti), SENS (Asociaţia Prezent Continuu/ Teatrul Metropolis), Zborul şi Romeo şi Julieta, ambele puse în scenă la Teatrul “Elvira Godeanu” din Târgu Jiu, şi, nu în ultimul rând, one woman show-ul FRAGIL/E de la Teatrul de Comedie din Bucureşti. De la aceste repere ale prezentului am plecat în acest periplu aniversar de (re)descoperire a universului actriţei IOANA FLORA.

cred că îmi prinde bine și aveam nevoie, asta neînsemnând că nu mai iubesc la fel de tare meseria, adică păstrând același raport cu lucrurile pe care le fac. Probabil că s-a adăugat însă un pic de înțelepciune, cred eu, și un pic de grijă față de sănătatea mea, adică încep să învăț să mă las puțin în moment, să dau voie

Anul Nou care n-a fost (regia Bogdan Mureșanu)

și lucrurilor să vină spre mine, să las un pic de spațiu în care să văd cam ce o să vină, ce o să se întâmple, dar generând în continuare idei, lucruri, discuții și întâlniri cu oameni, doar că într-un mod mai relaxat.

Spune-mi câteva cuvinte despre ce simți că ar putea veni spre tine anul acesta... Sunt mai multe categorii, începând cu proiecte de teatru pe care le gândesc și mi le-aș dori sau, mă rog, care îmi doresc să se întâmple, dar nefiind încă finalizate și formulate până la capăt, aleg să nu vorbesc despre ele, că știi cum e, lucrurile se întâmplă atunci când se întâmplă și vorbim despre ele abia în momentul în care se întâmplă ori s-au întâmplat deja. Cealaltă categorie este reprezentată de proiectele legate de asociația pe care o avem Rucsandra Pop, Iuliana Dumitru și cu mine, Fragile Society, în care gândesc un nou proiect social, care este foarte la început și are nevoie de multe resurse, dar mi se pare foarte important, fiindcă e vorba despre dependențe în rândul tinerilor. Mă rog, e doar în stadiul de formulare, dar vorbesc despre el pentru că avem nevoie de aliați,

de alte asociații care pot face lucruri mai concrete, fiindcă e nevoie de multă cercetare în privința asta, ca să vedem ce există în prezent ca variante de ajutor pentru adolescenții care intră în acest cerc vicios al dependențelor. Repet, mi se pare însă un lucru important, despre care simt nevoia să vorbesc cumva. Dincolo de gândurile mele cu asociaţia şi de rolurile pe care le joc în teatru, în momentul de față am filmări la serialul Ana, mi-ai fost scrisă în ADN și sunt foarte bucuroasă că exist acolo, iar ca film urmează Blindsight al lui Adrian Sitaru, dar nu știu exact când va avea premiera. Deci cam atât pot să spun, deocamdată... îmi pare rău dacă nu sunt lucruri mult mai concrete de atât, dar cam astea îmi sunt în plan şi pe toate cele trei direcții am discuții și întâlniri cu oameni.

Te apropii de o vârstă rotundă, având o carieră jalonată de realizări remarcabile. În faza asta a existenţei, ce-ți place sau ce cauți mai mult... să joci sau să te joci? Să mă joc. Eu, înainte de a intra în spectacol, zic mereu: ‘Mă duc să mă joc!’. Este fraza care mă ajută cel mai tare să-

mi dau seama că mă duc să împărtășesc ceva. Am trecut de ceva ani de emoțiile alea de a fi în faţa publicului, iar paradigma asta de a merge să te joci, de fapt, scoate în evidență bucuria. Atât. Bucuria. Punct. Așa cum ai și spus, la mine s-au așezat anumite lucruri, sunt multe proiecte în spate, în toate zonele, și teatru, și film, și televiziune, și au fost pe munca mea, adică au trecut 30 de ani în care eu am căutat, am generat, mi s-au oferit, am dat nenumărate teste ale acestei compatibilități cu ceea ce cereau oamenii, astfel încât acum pot să-mi spun: ‘Bine, hai să te relaxezi puțin și să vezi despre ce e vorba în toată povestea asta’. Și, până la urmă, realizezi că e vorba despre echipe care se formează, pentru că tu nu te mai cauți pe tine sau vrei să afli cât de bun ești, adică ai apucat deja să-ți dovedești niște lucruri şi să-ți construiești un bagaj destul de mare de cunoștințe despre meseria asta, încât nesiguranțele nu mai sunt atât de arzătoare. [...]

Citiţi interviul complet cu IOANA FLORA pe www.zilesinopti.ro

Zborul (regia Ștefan Lupu), Teatrul Elvira Godeanu, 2024

FRAGIL/E (concept Ioana Flora), Teatrul de Comedie, 2024

Marvel și DC Comics în 2025

Piața americană de benzi desenate este actualmente împărțită între DC Comics și Marvel Comics, cea din urmă fiind în proprietatea The Walt Disney Company din 2009, dar un concurent serios este și Viz Media, în special pe partea de manga. Marvel a fost fondată în 1939, dar DC Comics a precedat-o, fiind una dintre cele mai mari și mai vechi companii de benzi desenate, cu primele publicații apărute în 1937. Ambele grupuri editoriale sunt într-o permanentă concurență și promit și anul acesta titluri care să le mențină statutul.

După 23 de ani, DC Comics revine cu originalul Batman: Hush, una dintre cele mai apreciate benzi desenate cu Batman publicate vreodată. Hush 2 apare în luna martie și va avea șase numere. Printre titlurile ce vor atrage cititorii de benzi desenate anul acesta se mai numără o nouă serie din Aquaman, Absolute Superman și miniseria Little Batman: Month One, o legătură cu filmul de animație Merry Little Batman,

continuându-și povestea și conducând la viitorul serial TV

Bat-Family. DC Comics continuă seria New Gods și în 2025, publicații în care scriitorul Ram

V și artistul Evan Cagle creează zei noi pe care îi integrează în complexul concept integrator

DC All In, ce va continua să se dezvolte pe temelia Darkseid şi Absolute Universe, prin includerea lui Absolute Flash, Green Lantern şi Martian Manhunter încă din luna martie.

Marvel reunește echipa creativă „X-Force”, formată din scriitorul Benjamin Percy și artistul Joshua Cassara, și continuă seria Deadpool & Wolverine, benzile desenate pe cât de amuzante, pe atât de întunecate și violente. O nouă colaborare între Charles Soule și artistul Luke Ross ne oferă Star Wars: Legacy of Vader, noi aventuri ale lui Kylo Ren ca urmare a evenimentelor din The Last Jedi și The Rise of Skywalker, publicația urmând a fi disponibilă și în variantă digitală. Marvel schimbă status quo-ul într-un mod semnificativ pentru Venom, un personaj ce va cunoaște modificări mari atât pe marele ecran, cât și în paginile de comics și relansează anul acesta, în luna aprilie, The Amazing Spider-Man. Chiar dacă Peter Parker se luptă să-și găsească un loc de muncă, el va avea de-a face cu întoarcerea multor răufăcători cunoscuți, în timp ce este manipulat, în conflict, cu inamicii săi. Rămâne acum de văzut câte dintre aceste benzi desenate vor ajunge și pe marile ecrane sau vor fi transformate în popularele jocuri video.

PAGINA

IRINA MOSCU

“Scenografia nu este ceva fizic, e o experiență oferită publicului”

Anul acesta se împlineşte un deceniu de când talentata artistă multidisciplinară

IRINA MOSCU imaginează scenografia

şi costumele spectacolelor puse în scenă de către Radu Afrim, indiferent că ne gândim la memorabilele Pasărea retro de la Târgu Mureş, Măcelaria lui Iov de la Iaşi, Casa cu suricate de la Craiova sau Trei surori de la Bucureşti, dar creativitatea şi originalitatea ei şi-au pus amprenta în egală măsură pe montări teatrale lucrate în întreaga țară cu regizori ca Mihai Măniuțiu, Bobi Pricop, Alexandru Dabija, Eugen Jebeleanu, László Bocsárdi sau Andrei Şerban. Ţinând cont de faptul că, dincolo de postura de arhitect-scenograf, este creatoare de performance-uri artistice inedite, precum Artistic Rehab şi Visible Invisible de la MNAC, şi, de asemenea, regizoare emergentă, al cărei spectacol aici.melancolia, de exemplu, este inclus în repertoriul Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, am profitat de recenta premieră de la TNB la care și-a adus contribuția, Proorocul Ilie, în regia lui Botond Nagy, pentru un dialog cu IRINA MOSCU despre modul în care se raportează la artă, în general, şi cum îşi canalizează creativitatea pentru a face ca... invizibilul să devină vizibil.

Irina, având o carieră jalonată de reușite, eşti în poziția de a selecta spectacolele în realizarea cărora te implici. Ce trebuie să aibă un proiect pentru a te convinge să mergi mai departe?

Eu lucrez ca freelancer, ceea ce, într-adevăr, îmi oferă această posibilitate de a-mi curatoria anul creativ, stagiunea, dar nu tot timpul această curatoriere vine în urma unor foarte multe propuneri din care eu să încep să selectez. Pentru că așa este viața de artist liber, de multe ori spui ‘Da!’ unor proiecte care sunt anunțate din timp, iar apoi, pe parcurs, apar și alte invitații și, la un moment dat, trebuie să alegi, pentru că e clar că nu vei putea să le faci pe toate. Atunci când ajung în asemenea situaţii, le aleg ținând cont în primul rând de legătura pe care o am cu artiștii care mă invită în proiect, cât de provocatoare sunt proiectele și colaborarea cu ei, iar în al doilea rând, iau în considerare spațiile în care urmează să lucrăm, pentru că fiecare loc din țară ridică anumite dificultăți, dar și oportunități şi, într-un final, trebuie să pun în balans toate aceste date. Bineînțeles că şi textul se poate dovedi important în alegerile pe care le fac, doar că nu tot timpul știu textele pe care urmează să lucrăm, adică

nu ar fi neapărat o curatoriere în funcție de asta. Cu Radu Afrim, de exemplu, de multe ori, textul cu care am pornit la drum s-a tot schimbat până să avem premiera efectiv. Inclusiv în mijlocul procesului creativ, Radu a renunțat la niște autori dramatici contemporani și a început să scrie el sau, invers, s-a oprit să scrie el și a ales un text gata pregătit, încercând să se adapteze el la scenografia mea, nu eu cu scenografia mea la ideile lui.

Despre punctul de plecare în procesul creativ, ai spus la un moment dat că „îmi extrag esenţa din text, esenţializez în schiţă ce am citit, sentimentul pe care mi l-a transmis piesa”. Cum duci, de fapt, sensul cuvântului în schiță, în imagine?

În timp ce citesc, bineînţeles, înmagazinez niște idei principale... sunt cele care, la finalul lecturii, rămân acolo, în aer, şi formează un fel de constelație de puncte pe care apoi, la o lectură ulterioară, încep să le conectez. Liniile cele mai puternice de legătură creează niște relații importante ce gravitează de obicei în jurul ideilor - care nu sunt multe, dar esențiale în generarea acestei constelații - şi în jurul cărora textul este scris. Încerc deci să ajung la esența textului printrun proces constant de epurare, de dezbrăcare a cuvintelor până aproape de structură și, după aceea, către inima textului. De acolo, din inima textului, urmează un proces către afară, de îmbrăcare din nou într-o formă materială, într-un obiect,

într-o sculptură... când vorbesc de sculptură nu mă gândesc neapărat la obiectul fizic de pe scenă, cât la felul în care experiența publicului poate să fie sculptată prin felul în care manipulez spațiul.

Astfel ai creat şi conceptul scenografic al noului spectacol pus în scenă de Botond Nagy la TNB, Proorocul Ilie?

La Proorocul Ilie, procesul a fost un pic diferit, pentru că aici, până să ajungem la varianta finală a schițelor, am trecut prin câteva propuneri care nu și-au găsit un dialog cu regizorul, adică el nu a reușit să își imagineze spectacolul construit în contextul respectiv, iar ceea ce am făcut a fost să vin la câteva

repetiții muzicale şi, până la urmă, muzica a fost cea care a generat soluția proiectului. S-a nimerit să prind o repetiție cu Florentina Țilea [interpreta sfintei/păcătoasei Wiera în Proorocul Ilie - n.r.], care cânta muzică bisericească și atunci am discutat cu Botond despre faptul că și-ar dori mult ca acest spectacol să meargă într-o zonă mult mai spirituală. Știind că sunetul este un element foarte important în spectacolul lui Botond şi muzica era deja prezentă în repetiții, am zis să pornesc de la acest spațiu auditiv și să construiesc în felul ăsta spațiul material. Cu alte cuvinte, în acest caz, muzica a fost generatoare de spațiu. [...]

PAGINA

aici.melancolia (regia Irina Moscu), Teatrul Tineretului Piatra Neamț, Foto - Marius Șumlea

Proorocul Ilie (scenografie Irina Moscu), TNB, 2025 Foto - Constantin Șimon

PIERRE BOULEZ

Ultimul mare radical al muzicii clasice

În 2025, lumea muzicii clasice marchează centenarul nașterii lui Pierre Boulez, unul dintre cei mai influenți și revoluționari compozitori și dirijori ai secolului XX. Figura sa rămâne emblematică pentru compozițiile sale avangardiste și pentru impactul profund asupra modului în care muzica contemporană a fost percepută, interpretată și înțeleasă. Boulez a fost, pe rând, un artist radical, un teoretician exigent și un dirijor de excepție, iar moștenirea sa culturală continuă să fascineze și să provoace întreaga industrie muzicală.

Pierre Boulez, 1964 foto ©TheVinylFactory.com

Născut în Montbrison, Franța, pe 26 martie 1925, Pierre Boulez a studiat inițial ingineria înainte de a se dedica complet muzicii. Fascinația sa pentru tehnica dodecafonică și serialismul integral a pus bazele unui stil compozițional care a schimbat radical peisajul muzical al vremii. Boulez a crezut cu tărie în distrugerea convențiilor muzicale tradiționale, fiind autorul celebrei afirmaţii „Schoenberg est mort”, care nu a fost doar o provocare, ci și o invitație la explorarea noilor forme și structuri sonore.

PAGINA 64

Compozițiile sale, precum

Le Marteau sans maître (1955), sunt considerate repere ale Serialismului, în care complexitatea ritmică și sonoră creează o experiență auditivă fascinantă. Le Marteau sans maître combină poemele lui

René Char cu o orchestră de cameră ce include instrumente neconvenționale, explorând relațiile subtile dintre sunete și tăceri. Lucrarea a fost apreciată

pentru delicatețea și precizia construcției sale, devenind una dintre cele mai importante creații ale secolului XX. Boulez a fost un compozitor care și-a revizuit constant lucrările. Pentru el, o compoziție nu era niciodată finalizată, ci mereu deschisă reinterpretării și perfecționării. Această atitudine reflectă filosofia sa asupra muzicii ca proces în continuă evoluție. Pli selon pli, o lucrare monumentală inspirată de poeziile lui Stéphane Mallarmé, a fost revizuită de autor de-a lungul anilor, fiecare versiune adăugând profunzime și claritate. Pierre Boulez era convins că viitorul muzicii stă în combinarea expresivității artistice cu progresele tehnologice şi a fondat Institutul pentru Cercetare și Coordonare Acustică/ Muzică (IRCAM) la Paris, un centru dedicat explorării relației dintre muzică și tehnologie, devenit un loc de întâlnire pentru compozitori, ingineri și cercetători. În calitate de dirijor, Boulez a fost recunoscut pentru interpretările sale clare și analitice ale muzicii lui Stravinsky, Mahler și Wagner. În anii 1970 a ocupat poziții importante, precum director muzical al New York Philharmonic și dirijor principal al BBC Symphony Orchestra. Criticii și colegii săi l-au considerat pe Pierre Boulez un spirit liber al vremurilor sale – un gânditor care a refuzat să accepte limitele impuse de tradiție. A fost văzut ca „ultimul mare radical” al muzicii clasice, o figură ce a continuat moștenirea modernismului muzical.

TEXT DE DELIA MITRACHE

foto © Philippe Gontier

„Când se așterne praful”

Muzică de cameră și arhitectură de patrimoniu în turneul SoNoRo Conac

Prin intermediul muzicii de cameră, turneul SoNoRo Conac atrage atenția asupra arhitecturii de patrimoniu din România, iar ediția #13, programată în perioada martie-iunie 2025, se intitulează Când se așterne praful, care face referire la inspirația pe care compozitori precum Béla Bartók, Zoltán Kodály, Josef Suk, Franz Schubert sau Antonín Dvořák au găsit-o în spațiul central și est-european pentru a crea lucrări cu influențe folclorice de o frumusețe pură.

SoNoRo Conac va începe luni, 3 martie, la Biblioteca Centrală Universitară Mihai Eminescu din Iaşi, cea mai veche bibliotecă universitară din Moldova, un loc care se bucură de continuitate începând cu anul 1835, ca Bibliotecă a Academiei Mihăilene, și care însumează fonduri din fostele biblioteci ale Academiilor domneşti. Miercuri, 5 martie, turneul se va opri la Casa NUMAÀ din Cluj-Napoca. De mai bine de 140 de ani, începând cu 1884, această clădire a fost construită de oamenii de afaceri, ca loc de întrunire pentru conducătorii industriilor și a elitei orașului. Conduși de istorie, creatorii NUMAÀ au readus la viață acest edificiu, după 20 de ani de restaurare, înnobilată cu artă contemporană, în parteneriat cu Muzeul de Artă Cluj-Napoca. Joi, 6 martie, publicul este invitat la concertul SoNoRo Conac de la Sinagoga din Bistrița Edificată în anul 1856, această sinagogă se află din 2015 pe Lista monumentelor istorice din județul Bistrita-Năsăud și a devenit unul dintre cele mai importante repere culturale ale oraşului Bistrița. Fundația Culturală Societatea de

Concerte Bistrița a obținut Sinagoga din Bistrița în anul 2005, prin contract de comodat, de la Federația Comunităților Evreiești din România, pe care a renovat-o în interior și exterior. Prima parte a turneului SoNoRo Conac include vineri, 7 martie, un concert la Palatul Principilor Transilvaniei din Alba Iulia. Palatul a fost ridicat în secolul XV, extins și modificat între secolele XVI-XVII, fiind considerat cea mai importantă clădire administrativă din Transilvania.

importantă clădire administrativă din Transilvania.

Ultimul concert din această primă parte a turneului este programat sâmbătă, 8 martie, la Muzeul Național de Artă din

Timișoara – Palatul Baroc. În cei aproape 300 de ani de existenţă, Palatul Baroc şi-a schimbat de mai multe ori denumirea, în funcţie de politicile dominante şi de reorganizarea administrativă a oraşului, iar în prezent găzduiește Muzeul de Artă Timişoara, o instituţie de referinţă a vieţii culturale contemporane. Accesul la concerte este liber, în baza unei rezervări pe site-ul festivalului.

PAGINA

Palatul Principilor, Alba Iulia

Sinagoga din Bistrița

Palatul Baroc, Timișoara

MMirCea POPeSCU

„Prin street art, oamenii au început să relaționeze mai intens cu arta vizuală”

ircea Popescu s-a născut la Craiova, în 1985. Și-a făcut studiile în Timișoara, la Secția Grafică a Facultății de Arte și Design. În ultimii ani de master a ajuns fascinat de gravură, tipar și modul în care s-au transformat și s-au adaptat tehnicile tradiționale de gravură în artă contemporană. Astfel a decis să aprofundeze aceste cercetări într-un doctorat finalizat în 2014. În urmă cu cinci ani s-a mutat în București și, din necesitatea de a avea un atelier, a descoperit spațiile care mai apoi au devenit Atelierele Malmaison, comunitate de artiști din care în prezent face parte. Activitatea profesională o împarte între proiecte comerciale, care implică graphic și surface design, și proiectele personale, care pot însemna picturi murale, desene și asamblaje.

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul care te definește?

Stilul meu are legătură cu modul în care s-au sedimentat toate cunoștințele și experiențele pe care le-am acumulat de-a lungul timpului. După facultate și doctorat am avut liniștea de a mă regăsi, de a reveni la subiectele care mă pasionau în copilărie și adolescență, îndepărtându-mă de abordarea artistică academică. Nu sunt adeptul găsirii „acelui stil” care să mă definească și nu îmi place să consider stilul ca un fel de brand care trebuie modificat în funcție de trenduri. Consider că

stilul se poate construi doar în timp și are legătură cu modul în care ne dezvoltăm, cu valorile în care credem, cu felul în care învățăm să înțelegem lumea din jurul nostru.

Cum decurge procesul tău creativ?

Nu am vreun ritual anume înainte să mă apuc de lucru. În general, îmi privesc lucrările ca pe niște proiecte care presupun parcurgerea într-un mod organizat a anumitor etape, iar partea tehnică este strâns legată de partea de concept. Subiectele variază, la fel și sursele de inspirație care vin de cele mai multe ori din realitatea imediată – muzică, discuții auzite pe stradă, feed-urile din online. Îmi place să fac lucrări on-site care să relaționeze cu mediul în care vor fi plasate și mă inspiră partea de inginerie pe care o presupune realizarea lucrărilor de artă.

Racheta, Artown, 2024 foto © Cristian Sisea

Cum ți-a schimbat street art-ul felul în care percepi arta și lumea, în general?

Street art-ul era total în afara zonei academice în momentul în care l-am descoperit. Apoi a ajuns rapid să aibă ramificații în aproape toate genurile artistice contemporane și să devină cea mai de impact mișcare artistică. Mi se pare că, într-un fel sau altul, prin street art, oamenii au început să relaționeze mai intens cu artă vizuală. Puterea pe care o are o lucrare de arta în spațiul public a fost speculată și de marile companii, acest lucru fiind deopotrivă și bun, și rău. Bun, pentru că au apărut foarte multe lucrări comisionate pentru artiștii de street art și pentru că publicului îi este livrată o reclamă într-un mod mult mai creativ, crescând nivelul de educație vizuală din societate. Și rău, pentru că pictura murală a ajuns să fie comisionată la metru pătrat și această uzură face uneori ca lucrările de artă să își piardă valoarea, devenind o unealtă care să vândă un brand. Personal, street art-ul m-a făcut să-mi pot gândi lucrările ca mici fragmente ce pot fi incluse în viața unui oraș. Aproape toate lucrările pe care le fac în atelier mi le imaginez integrate în spațiul public și mă gândesc cum ar putea relaționa cât mai armonios cu un public aleatoriu de pe străzile unui oraș sau cum ar putea crea un environment integrat într-un mediu natural. Cu alte cuvinte, street art-ul m-a făcut să-mi gândesc lucrările la o altă dimensiune și mi-a întărit convingerea că între genurile artistice nu ar trebui să existe granițe.

Povestește-mi un pic care e lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România sau din afară.

Lucrarea preferată ține de moment; toate îmi sunt și preferate, și în același timp, imediat după ce termin o lucrare, mă concentrez doar la următoarele care vor veni. Acum, lucrarea favorită aș putea spune că este „Fragmente dintr-un viitor trecut”, pictură murală cu neon integrat, realizată în 2024, la festivalul

Artown din Ploiești. Este ca un mic mostrar de elemente abstracte, frânturi din iluzia viitorului imaginat în copilărie.

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

În general, provocările sunt de natură tehnică, iar la acest capitol se încadrează ultimele două picturi murale pe care le-am realizat la Festivalul Artown 2024. A fost vorba de picturi în care am intervenit cu desen din neon luminos. A fost necesar ca desenul să fie creat întâi digital, să pot folosi aceleași șabloane produse digital atât pentru pictură, cât și pentru instalația cu neoane. O altă provocare a fost și realizarea lucrării „Intergalactic boat ride” din cadrul evenimentului Memoriile Cetății 2021.

Lucrarea a fost realizată în timp ce pluteam pe exteriorul plafonului unui vaporetto, sub un pod de pe râul Bega. Însă, majoritatea lucrărilor din spațiul public au o doză de imprevizibil, depind de o infrastructură aparte, care nu are legătură cu procesul creativ.

Ce urmează pentru Mircea Popescu?

Urmează noi experimente la nivel de tehnică și materiale, proiecte de surface design, iar la vară se anunță tabere de creație. Mi-ar plăcea să îmi pot continua și desenele din neon luminos inserate în picturi murale, să explorez mai mult zona de sculptură/obiect și să folosesc în produsul meu artistic cât mai mult din noile tehnologii. Toate pe rând sau împreună.

Fragmente ale unui viitor trecut, Artown, 2024 foto © Alex Baciu

Tramvai, Memoriile Cetatii, 2019 Foto © Seba Tataru

A„TOMMY”

Povestea? Tommy (Roger Daltrey), băieţel născut în 1945, suferă o traumă în momentul în care tatăl său (Robert Powell), dat dispărut în război, se întoarce şi îşi surprinde soţia (AnnMargret) convieţuind cu un speculant (Oliver Reed), iar acesta îl ucide accidental. Tommy devine din acel moment orb, surd şi mut, iar tratamentele, inclusiv cele administrate de The Acid Queen (Tina Turner) sau de medicul “specialist” (Jack Nicholson), par inutile până când acesta ajunge să se lupte cu propria imagine - ‘Smash the Mirror!’ - şi să redobândească accesul la realitate prin intermediul simţurilor. Doar că, între timp, devenise un idol al tinerilor la... pinball, unde, în marea finală, îl învinsese pe marele The Pinball Wizard (Elton John). Revenit în lumea “normală”, Tommy generează un cult care sfârşeşte nu tocmai fericit, din cauza reacţiei convertiţilor... “We’re Not Gonna Take It!” . Muzica The Who şi filmul lui Ken Russell, definesc împreună o frescă socială cu accente subversive foarte interesantă (încă) pentru pasionaţii de Pop culture, fiindcă, la fel ca autorii operei Rock, Tommy este parte a tineretului

De la muzică la film... după 50 de ani

trecut o jumătate de secol din martie 1975, când în cinematografe a avut premiera fantezia muzicală concepută de iconoclastul cineast Ken Russell (Mahler, The Music Lovers), după celebra operă Rock a grupului The Who, asa că Tommy merită o revizitare din partea melomanilor şi cinefililor deopotrivă, pentru că, dincolo de muzica în sine, continuă să fie caracterizat de o actualitate, consistenţă şi subtilitate surprinzătoare, în ciuda anacronismelor inerente generate de contextul în care este plasată naraţiunea. Interpus între două mari succese de public, perpetuate până în prezent (Jesus Christ Superstar şi The Wall), Tommy nu avea cum să beneficieze de aceeaşi notorietate din cauza criticilor acide la adresa consumerismului transformat în religie, mai ales că Russell nu s-a limitat doar la a ilustra muzica The Who, el convingându-l pe Pete Townshend să mai compună unele teme de legătură pentru a accentua dramatismul, motiv pentru care OST-ul diferă de albumul de studio.

care avea să introducă în vocabular sintagma “generational ownership”, având Rock’n’Rollul ca formă de expresie a identităţii acesteia... care îşi conservă o parte din nuanţe în era consumerismului digital. Tommy (1975) s-a dovedit aproape profetic la adresa superficialităţii şi inconsecvenţei comportamentului noilor generaţii care, în contextul evoluţiei explozive a societăţii, au devenit tributare acesteia prin schimbări radicale şi rapide de atitudine, poziţionare şi reacţie socială, iar asta continuă să îl facă un must-see & listen.

Luna Amară este una dintre puținele trupe din provincie care încă mai bate țara-n lung și-n lat pentru concerte și festivaluri. Așa au ales să marcheze și cei 25 de ani de activitate muzicală, printr-un dublu turneu național, unul acustic, în prima parte a anului, și unul electric, în toamnă - iarnă. Este modul lor de a se înclina în fața publicului și de a-i mulțumi că i-a motivat în toți acești ani să nu își „agațe în cui” dragostea pentru muzică.

Deși au trecut 25 de ani, clujenii de la Luna Amară sunt încă îndrăgostiți de ceea ce fac: muzică. Și nici nu mai contează că momentele de glorie în mainstream au fost puține sau că au concertat în fața a 15 sau 15.000 de oameni, pentru că „dincolo de numere și marketing, trebuie să iubești ceea ce faci”, crede basistul Sorin Moraru, care s-a alăturat trupei în 2001. Chiar dacă au avut parte de concerte fantastice și au împărțit aceeași scenă cu nume colosale, precum Ozzy Osbourne, Alice in Chains sau Rammstein, unul dintre cele mai memorabile concerte rămâne tot cel de la Sighișoara, în fața a 15 oameni, dar care „s-a simțit atât de intens”, își amintește Sorin. „Și dacă sunt 15, ca la Sighișoara, sau 5.000, ca la Electric Castle, sau 15.000, ca înainte de Ozzy Osbourne, noi cântăm cu aceeași ardoare”, punctează basistul.

Entuziasmul de la început îl păstrează și astăzi, doar amestecul de acustic și electric de pe primele două albume nu-i mai încântă atât de mult. Așa că ulterior au lansat fie albume acustice, precum Don’t Let Your Dreams Fall Asleep (2009) și Aproape (2016), fie albume

electrice, precum Pietre în Alb (2011) și Nord (2018), iar de atunci, și concertele lor sunt împărțite, întocmai ca dublul turneu aniversar de 25 de ani. Până acum, pe harta turneului acustic au bifat Timișoara, Oradea, Reșița, Iași, Suceava și urmează București (6 martie, în Quantic), Galați (7 martie, în Daily Pub), Tulcea (8 martie, în La Liman), Baia Mare (14 martie, în Log Out), Cluj-Napoca (25 mai, la Folk Fest). Pe lângă repetiții, concerte și planurile pe care le fac deja pentru turneul electric din toamnă - iarnă, Luna Amară a intrat în studio, nu doar pentru a pregăti piese noi, ci și pentru a reînregistra albumul de debut, Asfalt, într-o nouă variantă. La 21 de ani de la apariție, materialul discografic urmează să fie lansat, la cererea fanilor, pe vinil. Poate nu întâmplător culoarea Lunii Amare, care s-a schimbat de-a lungul timpului, este gri în prezent, cel puțin după feeling-ul lui Sorin. Precum Gri dorian, piesa care deschide albumul. Indiferent de fazele Lunii, muzica și fanii au fost combustibil continuu timp de 25 de ani pentru „o lună amară ce se stinge încet”, vers din piesa Gri dorian.

Ce ascultăm în luna martie

În prima lună a primăverii, ascultăm revenirea surprinzătoare a muzicii dance și ne delectăm cu lansări complexe ale rock-ului progresiv. Bizară combinație, ar putea spune unii, însă ultimele câteva săptămâni ne-au oferit lansări eclectice, fie că vorbim despre întoarcerea lui Lady Gaga asupra esteticilor ce au făcut-o faimoasă sau despre constanta prezență relativ obscură a rock-ului progresiv în topurile muzicilor ,,supărate”.

Lady Gaga Mayhem

După ce a șocat industria muzicală cu alegerile vestimentare, coregrafiile scandaloase și piesele cu tente synth-dance, Lady Gaga revine cu un nou material discografic, aducându-ne aminte de vremurile în care piesele sale dominau preferințele adolescenților, iar scrolling-ul constant prin videoclipuri scurte pe social media părea mai degrabă un scenariu preluat din episoadele Twilight Zone. Ce-i drept, nu mai suntem în 2011, dar având în vedere direcția noului album, am putea la fel de bine să ne imaginăm că nu a trecut atât de mult timp de când Gaga lansa piese precum

Jethro Tull

Curious Ruminant

Dream Theater

Parasomnia

După 13 ani de absență, bateristul și co-fondatorul

Judas sau Alejandro

.

piesele noului album nu

A trecut ceva timp de când pionierii rock-ului progresiv dominau topurile, însă Ian Anderson, care ne-a tot obișnuit cu îmbrățișarea sa bizară a flautului cu agresivitatea chitarelor electrice, pare de neoprit. Într-o formulă relativ nouă, Jethro Tull nu se abat de la sonoritățile consacrate ale anilor ’70 și ne oferă o porție de rock progresiv updatat, care însă ar putea la fel de bine să vină din lumea lui 1976. Însoțite de flaut, mandolină, acordeon, flaut și chitare acustice, piesele noului album nu vor surprinde atât de mult prin originalitate, cât prin abilitatea rară a lui Anderson de a păstra filonul Jethro Tull, fără însă a abandona esteticile moderne de producție.

Dream Theater, Mike Portnoy, și-a anunțat revenirea în trupă în toamna lui 2023. Un an și jumătate mai târziu, cei cinci lansează Parasomnia, un album conceptual ce spune povestea diverselor tulburări de somn, împachetate în măsuri compuse și solo-uri aparent interminabile. Deși revenirea lui Portnoy oferă un suflu proaspăt întregului LP, Parasomnia pare că îi prezintă pe virtuozii americani în zona de confort ce le caracterizează lansările de peste un deceniu, în ciuda entuziasmului fanilor. Produs mult prea modern, dar cu oarecare tente vintage, albumul ne demonstrează că Dream Theater încă nu își pierd inspirația, reprezentând în continuare una dintre cele mai influente trupe ale genului la nivel global.

Lady Gaga

DORU PUȘCAȘU (om la lună)

„Am simțit că Solaar e gândul bun care ne poate ghida”

Solaar este titlul noului album semnat de grupul bucureştean de rock om la lună, care va fi lansat pe 26 martie şi promovat apoi printr-un turneu în mai multe oraşe din România. Apărută în 2018, ca proiect solo, iar în toamna lui 2019 transformată în full band, trupa are deja la activ trei albume de studio: Dans (2020), compus și înregistrat în perioada de lockdown, În caz de om la lună strigați om la lună, stânga-dreapta, după caz (2021) și Echilibru (2022), precum și un album live, Fazele Lunii (2024), înregistrat la Teatrul Național București. Cu Solaar, care conține 13 cântece și a fost compus în toamna anului 2023, om la lună duce mai departe drumul început odată cu Echilibru, acela de a experimenta sunete și emoții noi, păstrând însă, ca de fiecare dată, elementul care dă o semnătură personală trupei, poezia. De la fondatorul grupului, DORU PUŞCAŞU, am căutat să aflăm mai multe detalii despre modul în care s-a cristalizat acest produs artistic “solar”.

Doru, cum s-a născut un album numit Solaar în acest context care e departe de fi luminos?

Mi-am dat seama că toată viața este o chestiune de alegeri și de perspectiva prin care o privești. Suntem destul de învățați cu răul și cu ideea că nu se poate, că nu ne este dat, că totul are un final. E mult mai ușor de acceptat răul decât binele. În toată lupta asta continuă cu noi înșine și cu alegerile noastre e mare nevoie să știm că se poate și altfel, că lumina e acolo, pe undeva, și chiar dacă nu o vedem cu ochii, o putem intui. Și că merită să ducem lupta cu întunericul din noi și din lumea care ne înconjoară. De dragul frumosului și binelui și luminii. Faptul că dincolo de asta e ceva reprezintă de fapt gândul bun, acela care ne poate ghida pe drumul ăsta întunecat. Asta am simțit că e Solaar, gândul bun care ne poate ghida.

Spuneai la un moment dat că, pentru voi, acest e album “este tare iubit”. Ce-l face diferit sau special faţă de discurile anterioare înregistrate de om la lună? Noi am dus mereu o luptă cu timpul. Poate pentru că ne-am găsit așa de târziu, poate pentru că ne-a ieșit așa târziu. Nu mai suntem

www.zilesinopti.ro

foto

© Roxana Cociorva

foto

© Ruxandra Scripcariu HR

la vârsta în care simțim că avem tot timpul în față, însă tocmai pentru că ne-am găsit în acest moment al vieților noastre face prietenia noastră ceva foarte special. E o prietenie matură și plină de respect și dragoste. Și faptul că descoperim în permanență lucruri noi despre muzica noastră și despre noi înșine ne dă o mare încredere că suntem fix acolo unde trebuie să fim. Pe albumul ăsta ne-am simțit ca niște copii care descoperă lumea, care descoperă culorile și gusturile, l-am primit cu multă curiozitate și nerăbdare, l-am lăsat să ne ducă unde vrea el, cu mintea deschisă și fără nicio prejudecată, întocmai ca un copil care nu are nimic de pierdut, ci doar totul de descoperit. Noi am scris acest album în tabăra noastră de creație de la Corbu, din Constanța, și am stat izolați de lume două săptămâni. Și tocmai izolându-ne de tot ceea ce ne era familiar am putut să ne apropiem mai mult de noi înșine, să privim frumusețea și măreția naturii, să nu ne mai raportăm la lucruri fără importanță, ci mai degrabă să căutăm sens lucrurilor pe care le trăim. Asta a fost cea mai mare bucurie, să vezi că poți găsi inspirație în cele mai neobișnuite locuri, din cele mai neobișnuite și aparent lipsite de importanță lucruri.

După inspirație au urmat însă experimentele în procesul creativ, fiindcă aţi lăsat albumul să vă scoată din zona de confort. Încotro v-aţi îndreptat cu explorarea?

Pentru noi a fost mereu extrem de important să nu ne repetăm, să nu refacem de fiecare dată rețeta de succes. Adică să nu cântăm la nesfârșit același cântec. Înainte de orice e important să ne placă nouă ce iese, să ne bucure rezultatul. Plecând mereu de la ideea asta, am încercat să explorăm direcții stilistice noi, păstrând totuși ceea ce ne face pe noi ceea ce suntem. A fost mereu o combinație de ceva vechi, cu ceva nou, ceva provocator și nemaiauzit, cu ceva cunoscut și familiar. Pe Solaar am introdus și mai multe elemente electronice, am combinat temele de chitară cu cele de synth, am ales de multe ori beat-uri electronice în locul ritmului clasic de tobă. E bucuria descoperirii sunetelor noi, a rezultatului diferit, tot cu curiozitatea unui copil.

Cum vă manifestaţi dragostea pentru Solaar în faţa publicului?

Lucrurile au crescut enorm de la ultimul album încoace. Și noi, ca trupă, și oamenii care fac parte din lumea noastră. Ne bucurăm de o comunitate de fani care ne urmează peste tot, care se regăsesc în povestea noastră și care ne dau foarte mult curaj și încredere. Așa că turul de promovare pentru acest album va fi cel mai provocator, din punct de vedere al producției. Vom avea câte două concerte diferite în șase orașe, iar fanii noștri vor putea trăi o experiență de neuitat, ceea ce ne dorim și pentru noi patru. Este o conectare fantastică între noi și public, e multă dragoste și bucurie acolo la concerte, așa că încercăm să facem din turul Solaar o sărbătoare a noastră, a oamenilor la lună de peste tot. www.zilesinopti.ro

Citiţi interviul complet cu DORU PUŞCAŞU pe www.zilesinopti.ro

foto © Ruxandra Scripcariu HR

Premiile Grammy, la granița dintre nou și vechi?

Recent, vloggerul și muzicianul american Rick Beato începea unul dintre videoclipuri cu următoarea întrebare: „Oare atât de puțină muzică rock mai există în 2025, încât oferim premiul Grammy pentru cea mai bună interpretare rock celor de la Beatles și premiul pentru cel mai bun album rock celor de la The Rolling Stones?”. Se pare că ediția de anul acesta a Premiilor Grammy, ținută luna trecută pe Arena Crypto.com din Los Angeles, a împărțit mulți dintre iubitorii muzicii în două tabere: cei cu aplecări oldschool, care se bucură de recunoașterea ,,muzicii adevărate”, și nemulțumiții care se întreabă dacă nu cumva încă glorificăm muzicieni ai trecutului. Ce-i drept, sub bagheta tânărului producător Andrew Watt, Hackney Diamonds, LP-ul care le-a adus un trofeu Grammy veteranilor de la The Rolling Stones, sună cât se poate de proaspăt, îmbrăcând clasicul sound al trupei în haine moderne. Tobele sunt agresive, chitarele sunt ultra-procesate, Mick Jagger se află într-o formă de zile mari, iar Paul McCartney (unul dintre invitații de pe disc) cântă cu un efect fuzz pe chitara bas în piesa Bite My Head Off, decizie estetică ce îi întinerește sunetul cu câteva decenii, transformându-l într-un muzician ce ar putea împărți scena cu St. Vincent sau Jack White.

Nici McCartney nu a plecat acasă cu mâna goală, căci Now and Then, cântecul promovat drept „ultima piesă Beatles”, a câștigat premiul pntru cea mai bună interpretare rock, trofeu ridicat de Sean Lennon, fiul lui John și al lui Yoko. În contextul evoluției fulminante a Inteligenței Artificiale, piesa nu a scăpat de controverse, căci A.I.-ul a fost folosit cu bună știință în producția noului single. În apărarea lui Paul și a lui Ringo, Inteligența Artificială nu a făcut decât să curețe zgomotul de fundal al casetei

Artificială nu de fundal

ce conținea înregistrarea originală a lui Lennon, făcând-o ușor de folosit în procesul de înregistrare. Now and Then devine, așadar, un mult așteptat goodbye al celor de la The Beatles, în contextul în care Beatlemania pare că încă face furori: la finalul lunii trecute, sute de fani s-au înghesuit în fața clubului Bowery din New York, în speranța că vor prinde un bilet mult râvnit la concertele surpriză ale lui McCartney, anunțate cu doar câteva ore înainte de începere. Astfel, la 61 de ani de la debutul american pe scena show-ului de varietăți al lui Ed

prinde de la debutul

Sullivan, nici nu este de mirare că un Grammy s-a îndreptat către John, Paul, George și Ringo, cei patru concurând cu artiștii mult mai tineri ai prezentului.

, albumul-memă al cântăreței

nepremiat, mai ales dacă ne gândim la impactul cultural al materialului discografic ce a

Și, totuși, prezentul nu a fost deloc marginalizat, căci trofeul pentru albumului anului a mers către Beyoncé și al său Cowboy Carter, materialul discografic de 78 de minute care îmbină muzica country cu producții moderne, revitalizând scena muzicilor country și Americana într-o lume în care acestea nu prea mai făceau furori. Descris drept albumul cel mai discutat al secolului XXI, Cowboy Carter a schimbat atât de mult peisajul pop al anului 2024, încât un studiu a arătat faptul că 60% dintre britanici au început să asculte muzică country după ce au dat play LP-ului lui Beyoncé. Nici nu este de mirare că albumul a dominat topurile în Statele Unite și nici nu ar trebui să fim surprinși că iar ne împiedicăm de McCartney, căci una dintre piesele prezente pe Cowboy Carter este Blackbird, piesa compusă de Paul pentru albumul Beatles, The White Album, lansat în 1968. În plus, nu putem vorbi despre prezent fără a aduce în discuție masiva influență a TikTok-ului în industria muzicală, mai ales că Espresso, piesa Sabrinei Carpenter care a captivat atenția influencerilor de pe platformele de social media, a câștigat premiul pentru Best Pop Solo Performance. Îmbinând pop-ul de tip bubblegum cu o abilitate bizară de a-ți rămâne înfiptă în minte mult timp după prima ascultare, Espresso a devenit o adevărată memă a lui 2024, transformând-o pe fosta vedetă Disney Channel întruna dintre cele mai admirate vedete pop ale prezentului. Nici Brat, albumul-memă al cântăreței britanice Charli XCX nu a scăpat nepremiat, mai ales dacă ne gândim la impactul cultural al materialului discografic ce a influențat inclusiv campania lui

Kamala Harris, într-o posibilă

Kamala Harris, într-o posibilă încercare de aliniere la valorile

Generației Z.

www.zilesinopti.ro

La polul opus, departe de pop-ul dansabil și fredonabil, St. Vincent a plecat acasă cu trei premii Grammy pentru albumul All Born Screaming: premiul pentru cel mai bun album alternativ, premiul pentru cel mai bun cântec rock (Broken Man) și premiul pentru cea mai bună interpretare alternativă (Flea). Cantautoarea americană a cărei prezență îmbină o oarecare accesibilitate a popului cu un amalgam de influențe muzicale precum jazz, rock progresiv, art rock și art pop reprezintă una dintre cele mai originale prezențe ale muzicii autohtone, cu riscul de a nu pătrunde temeinic în cultura pop, precum Beyoncé sau Charli XCX. Una peste alta, dacă ne gândim inclusiv la artiștii invitați să cânte în cadrul transmisiunii live, printre care se numără Lady Gaga, Bruno Mars, The Weeknd, Sabrina Carpenter sau Billie Eilish, Grammy-urile de anul acesta nu au fost atât de orientate înspre trecut. Din contră, se pare că premiile au fost acordate unor artiști cât se poate de diverși, demonstrându-ne că industria americană de entertainment încă ne domină gusturile și așteptările muzicale.

sau Billie Eilish, Grammy-urile de anul înspre trecut. Din contră, se pare

Beyoncé

St. Vincent

KELLY LEE OWENS

Anatomia stării de visare

Lansat spre finele anului trecut, Dreamstate, noul album al artistei şi producătoarei galeze Kelly Lee Owens reprezintă o surpriză foarte plăcută într-un peisaj Techno în care experienţele ce ţin de latura „umană” a muzicii sunt tot mai rare. Este primul său LP scos la label-ul Indie britanic Dirty Hit, care are în portofoliu nume precum The 1975, Wolf Alice sau Pale Waves, după ce precedentele Kelly Lee Owens (2017), Inner Song (2020) şi LP.8 (2022) au apărut sub egida norvegienilor de la Smalltown Supersound (Neneh Cherry, Sonic Youth, Mats Gustafsson), iar diferenţa principală este că Owens nu mai e cu mintea în viitor, ci se concentrează pe a celebra timpul prezent. Dacă experimentalul LP.8 a fost înregistrat de artistă la Oslo cu avangardistul Lasse Marhaug, care i-a amplificat capacitatea aproape supranaturală de a crea texturi de „cârlige” sonore foarte dense chiar şi pe cele mai minimale track-uri, Dreamstate, co-produs de bateristul George Daniel de la The 1975,se relevă ca un produs creativ mult mai visceral, capabil de a converti emoţii profunde într-un format aural şi a crea o stare de anticipare, cea a pulsului crescut în aşteptarea atingerii persoanei iubite sau a brizei reci autumnale pe care o simţi înainte ca un val îngheţat să te lovească. Dreamstate este precum cele mai frumoase vise pe care îţi doreşti să le ai cât mai frecvent, iar Owens confirmă încă o dată - prin muzica ei, care se constituie întrun portal între Dream-Pop şi Techno - că rămâne una dintre puținele artiste care s-au impus în ultima vreme ce au în egală măsură credibilitatea şi încrederea în sine pentru a atrage oamenii în spaţiul Avangardei prin condimentarea pieselor cu doza ideală de sonorităţi accesibile publicului larg. Adeptă a principiului enunţat de Bjork, acela că

„if there’s no soul in music, that’s because

you haven’t put it there”, Kelly Lee Owens merită cu certitudine descoperită de melomani prin intermediul acestui album, dar, evident, nu mă refer la cei cărora le-a atras deja atenţia atunci când a fost aleasă de Depeche Mode ca opening act pentru turneul lor din 2023, în State, şi nici la pasionaţii de Pop culture care-şi amintesc de faptul că piesa ei Arthur a fost utilizată de Alexander McQueen pentru prezentarea colecţiei de toamnă în 2016. Va deveni Kelly Lee Owens o supervedetă a muzicii Pop, mai ales că gravitează pe orbita lui Charli XCX şi a început să îşi pună în valoare tot mai mult calităţile vocale? La cum arată şi se aude „Kelly’s World” în ultimii ani, nu ar fi deloc exclus.

foto © Sarah Stedeford

Cuvinte nespuse, Words Unspoken, o aluzie la conexiunea dintre muzicienii cooptați de saxofonistul britanic John Surman pentru un material muzical care adună idei noi, oferă un sens al direcției, dar lasă în același timp un spațiu deschis contribuției

colective. Personalitatea lui Surman, exprimată prin stare și timbralitate, inconfundabilă, de altfel, în acea combinație dintre saxofon soprano, bariton și bas clarinet, atrage spontaneitatea unei noi formule. Alături de chitaristul Rob Luft, vibrafonistul Rob Waring și bateristul Thomas

Stronen, totul se potrivește instantaneu. Fără muzicienii potriviți, ideile pot rămâne într-un stadiu incipient. Words Unspoken se bazează pe reacția instrumentiștilor la temele melodice și pe imaginația cu care acestea sunt parafrazate. La 80 de ani, John Surman arată aceeași vigoare, aceeași pasiune, adăugând un album excepțional la impresionanta lui discografie.

cele mai tari evenimente | articole captivante din universul pop culture știri | direct în inbox-ul tău

PAGINA

John Surman Words Unspoken

GUrMaND

HORIA GHIBUȚIU | Un ciolan thailandez

Capitolul Eat & Drink

este susținut de

Pe GUStUL NOStrU

COSMIN DRAGOMIR | Două noi exponate pentruMuzeul Sarmalelor

Descoperă vinurile ascunse:

călătorie prin lumea soiurilor

necunoscute

În lumea vinurilor, există multe soiuri care nu au ajuns încă la apogeul popularității în rândul publicului larg, dar care merită cu siguranță atenția noastră. Ca pasionat de vin, vă invit să descoperiți împreună cu mine câteva dintre cele mai interesante și mai puțin cunoscute soiuri de vin.

Carmenère. A fost odată... unul dintre cei mai importanți struguri din regiunea Bordeaux. După o perioadă de declin, acest soi și-a redescoperit valoarea în Chile, unde a devenit unul dintre cei mai apreciați struguri. Vinurile de Carmenère sunt cunoscute pentru aroma lor complexă de fructe și condimente, fiind ideale pentru cei care caută un vin cu personalitate puternică.

Petite Sirah. Deși adesea confundat cu Syrah, Petite Sirah este un soi distinct, originar din Franța. Vinurile produse din acest strugure sunt intens aromate, cu un conținut ridicat de tanin, ceea ce le face ideale pentru cei care preferă vinurile puternice și pline de caracter.

Pinotage. Acest soi a fost creat în Africa de Sud, prin încrucișarea Pinot Noir cu Cinsaut. Pinotage ne dă vinuri cunoscute pentru gustul lor consistent de fructe și condimente, fiind o alegere excelentă pentru cei care caută un vin cu un profil unic.

Tămâioasa Românească. Un soi autohton românesc (deşi are rude prin multe alte ţări), este cunoscut pentru vinurile sale aromate și pline de viață. Aceste vinuri sunt ideale pentru cei care apreciază un gust puternic și aromat, fiind perfecte

pentru a fi savurate în compania unor preparate tradiționale românești.

Primitivo. Născut în Croația, dar trăit în Italia, Primitivo este un soi care produce vinuri bogate în arome și uneori vinificate în varianta lor dulce. În California, unde-l găsim plantant în peste 10% din podgorii, Primitivo își schimbă numele în Zinfandel, fiind o alegere excelentă pentru cei care preferă vinurile cu un conținut ridicat de zahăr și un gust plin.

Dar ce merge lângă vinurile acestea?

Carmenère: Asociați-l cu carnea de vită sau cu preparate condimentate pentru a evidenția aroma sa complexă. Petite Sirah: Ideal pentru carnea de porc sau pentru mâncăruri picante, datorită taninilor săi puternici. Pinotage: Pătrundeți în bucătăria sud-africană cu acest vin, asociindu-l cu carne la grill sau cu sosuri picante. Tămâioasa Românească: Alăturați-o cu sarmale sau cu mămăligă pentru o experiență culinară autentic românească. Primitivo: Asociați-l cu deserturi sau cu brânzeturi puternice pentru a echilibra dulceața vinului.

Consumă moderat, dar când consumi, încearcă un vin nou care îți va deschide o altă lume!

Un ciolan thailandez

Khao Kha Moo de la Tom Yum e cel mai bun preparat

care l-am mâncat vreodată.

Până să ajung la restaurantul Tom Yum de pe Calea Victoriei, eram un mare iubitor de carne de porc. Dar, deși consumam frecvent și testam tot felul de preparate din diferite părți ale lumii, bâjbâiam. Cu Khao Kha Moo, mi s-a arătat lumina orbitoare a celui mai gustos preparat din ciolan.

Mă dau în vânt după afumături, mi-e greu să identific vreun preparat porcin care să-mi displacă și cred cu tărie că sărbătorile de iarnă sunt sărbători adevărate atunci când ai pe masă slănină afumată, cârnați proaspeți fierți și apoi fripți, cârnați uscați pe care să-i mănânci din ochi, lebăr, sângerete, ciolan afumat cu carne doar un pic crocantă la suprafață, dar nespus de delicată pe os. Lângă orice produs gătit din porc, cum ar fi o tocăniță cu bucățele pline de grăsime, aș atașa fără ezitare găluști de pomină sau varză roșie călită, peste care am scăpat niște smântână groasă de stă lingurița dreaptă în ea. Așa fac ungurul, cehul, slovacul, polonezul, neamțul și, în general, toți iubitorii de porc din Mitteleuropa. Cu toate generalizările, astea sunt strict gusturile mele. Nesofisticate, aproape primitive, conservatoare, cam provinciale.

Iar în topul personal, cea mai bună mâncare pe bază de porc a fost, până luna trecută, un fel gătit la Milano de Rodrigo Sandor, un Chef din Ungaria avându-l ca mentor pe Adi Hădean la campionatul mondial culinar din 2016. Preparatul pe care l-a propus Sandor a fost contemporan și universal, creativ și epatant, surprinzător și, așa

cum zicea bunica atunci când aprecia o mâncare, a vorbit nenumărate limbi străine: obraz de porc Mangalița cu piure de conopidă caramelizată, sos de stafide și tortellini cu sfeclă roșie umplute cu rinichi de porc.

Însă luna trecută am rezervat, incognito, o masă la Tom Yum, autoproclamat cel mai bun restaurant thailandez din București (greșit, e cel mai bun restaurant pur și simplu). Iar preparatul fine dining de la Milano, ca orice alt preparat din porc pe care l-am consumat într-o viață în care tot pierd cu seninătate lupta cu propriile mele kilograme, a fost surclasat de Khao Kha Moo, adică ciolan de porc, ou, ierburi mixte, ciuperci shirtake, soia, servit cu orez Jasmine, ouă fierte și sos picant.

Acest ciolan e chintesența mâncării stradale thailandeze. Fiecare bucătură se topește în gură. Împrumută din savoarea anotimpului cald thailandez, cum știm de la The Pogues („când e vară în Siam/ Iar luna e plină de curcubeie”) și e palpitant precum sezonul 3 al serialului „White Lotus” (tocmai a intrat pe Max).

Când am văzut că în jurul meu, la altminteri nepretențiosul Tom Yum, e plin de străini, m-am bucurat - e un criteriu personal de evaluare gastronomică: ei știu să aprecieze mâncarea bună, pentru că au la dispoziție multe termene de comparație. Când am terminat ciolanul de porc thailandez, cu arome și texturi contrastante, am știut că e cel mai strașnic preparat devorat vreodată.

6 locuri în care să-ți scoți mama în oraș

Fie că vrei să-i faci o surpriză mamei tale, să sărbătoriți

8 Martie sau pur și simplu să petreceți timp de calitate

împreună, alegerea locului potrivit este foarte importantă. Un brunch relaxant sau o cină elegantă într-un ambient sofisticat, cu o atmosferă caldă și primitoare sau care oferă o experiență gastronomică deosebită reprezintă o opțiune perfectă pentru o ieșire memorabilă.

București MOM

 Regina Elisabeta 28

 031.229.5089

MOM s-a mutat pe Regina Elisabeta 28, iar acum este ceva mai spațios și cu o mică terasă. Pentru cei care nu-l cunosc de pe vremea când era pe strada Franceză, MOM e un proiect gastronomic a cărui identitate a fost creată în jurul conceptului de „energie feminină”.

Brașov

Artegianale

 Mureșenilor 27

 0775.332.211

Restaurantul Artegianale se adresează oamenilor pasionați de gastronomie, care sunt dornici să exploreze și să cunoască istoria produselor, în timp ce reușesc să-și rafineze gustul. De asemenea, localul arată foarte bine, iar în unele seri poți avea parte de muzică live.

Cluj

Livada

 Clinicilor 14

 0722.111.115

Livada are o terasă superbă și un meniu cu preparate pe măsură. Bineînțeles, au și tot felul de „mâncăruri ca la mama acasă”. Așa că vei merge la fix atunci când vei vrea să-ți scoți mama în oraș.

Timișoara

Homemade

 Gheorghe Doja nr. 40

 0730.832.299

Homemade este un restaurant creat din dorința de a oferi oaspeților un spațiu cald și primitor, cu un aer intim și plin de personalitate. Această viziune a devenit realitate, deoarece locul te întâmpină cu o atmosferă atât de plăcută, încât ai senzația că ești în vizită la cineva drag, nu într-un restaurant.

Iași

Mamma Mia

 Bld. Ștefan cel Mare 4

 0729.136.518

Cu o tradiție de peste două decenii, Mamma Mia îmbină rafinamentul și confortul într-o atmosferă primitoare. Fie că îți dorești un burger savuros, o pizza autentică sau preparate atent aranjate într-o prezentare spectaculoasă, meniul variat și selecția de băuturi sunt pregătite să îți satisfacă orice poftă.

Constanța

Mangia-Mangia

 Bulevardul Tomis 105  0733.797.973

Mangia-Mangia a adus Italia

în Constanța. Te convingi de asta imediat ce iei masa la ei, iar pastele de aici sunt printre cele mai bune din oraș. În serile călduroase, la terasa de aici o să te simți fix ca la o trattorie din Italia.

Calendarul Sergiana promite: 2025 va fi un an Bogat!

Sergiana ocupă un loc din ce în ce mai vizibil în industria ospitalităţii

româneşti, în acelaşi timp crescând semnificativ şi numărul oaspeţilor de peste hotare care apreciază restaurantele

Grupului. Dezvoltare a reţelei şi creşterea notorietăţii brandului au condus la apariţia

Sergiana Horeca, divizia specializată în managementul restaurantelor. Evoluţia

Grupului în acest sector a început în 1999, prin preluarea şi relansarea Restaurantului

Ceasu’ Rău (Braşov).

Au urmat alte nouă restaurante, cel mai nou proiect Horeca semnat de Sergiana derulându-se în 2022. Şi de această dată a fost vorba de o preluare urmată de relansare, însă poziţionarea geografică a reperezentat o premieră. Pentru că vorbim despre Calul Bălan (Neptun), prima locaţie Sergiana de pe litoral. Ca o precizare semnificativă, trebuie să reamintim că patru dintre cele zece restaurante – Ceasu’ Rău, Stâna Turistică, Sub Cetate şi Calul Bălanau fost preluate în stare nefuncţională, reabilitarea şi redeschiderea rămânând în sarcina managementului Sergiana. Iar ca o concluzie a acestor 25 de ani, putem afirma că succesul a devenit o caracteristică definitorie pentru reţeaua Horeca, ceea ce atestă nivelul expertizei acumulate de Sergiana în cei 25 de ani de activitate în acest domeniu.

Ar mai fi de spus că fiecare locaţie este definită prin atribute specifice, reţeaua lansând astfel o ofertă generoasă şi variată. Aceasta porneşte de la bucătăria tradiţională românească, cu un filon ardelenesc bine evidenţiat, ca să continue cu delicatese ale bucătăriei internaţionale, ajungând să cocheteze, mai nou, cu tendinţele gastronomiei actuale urbane. Exemplul Kronburger - una dintre mini reţelele din Sergiana Horeca - este elocvent în acest sens.

Ceasu Rău - În loc de Bun Venit!

Kronburger - Poft ă de Kron...BUN!

Casa Tudor - Gătim şi franţuzeşte!

Sergiana - Bunătăţuri Ardeleneşti în Centru’ Vechi.

Calul Bălan

Când prietenii de la Niculiţel vin şi ei cu cai, Caii de la Letea!

Referindu-ne tot la Grup, merită să subliniem densitatea de evenimente şi campanii care jalonează calendarul anual al reţelei. După un februarie efervescent, în care Valentine’s Day, Dragobete şi Mărţişor s-au reunit sub emblema

Vremea Dragostei, rezultând o suită de oferte speciale şi campanii eveniment, putem spune că întreg 2025 se anunţă ca un an extrem de dinamic. Doar dacă ne referim la seria aniversărilor fiecărei locaţii, lista este lungă şi bogată. Începem cu Sergiana Coresi - Martie, Stâna TuristicăAprilie, Sergiana Mureşenilor - Iulie, Sub Cetate - Iulie, Ceasu’ Rău – August, Casa Tudor - August, Sergiana AFI – Octombrie, şi Sdelivery – Decembrie.

Alăturaţi acestor momente toate marile sărbători ortodoxe care adună românii la masă ori tradiţii şi obiceiuri cunoscute, sau mai puţin cunoscute, pe care ţinem să le păstrăm în memoria colectivă şi canalizăm creativitate şi energie să transformăm o dată din calendar într-o zi specială, memorabilă. Ignatul, de pildă, generează o zi – eveniment în fiecare decembrie la Stâna Turistică.

Mutându-ne la mare, avem deschiderea anuală a sezonului estival pe litoral, iar prin Calul Bălan, momentul figurează între Evenimentele Sergiana. Să nu uităm Sărbătoarea Vinului şi a Bucătăriei Româneşti, cea care a devenit un reper al toamnei pentru oaspeţii noştri. Chiar dacă ne-am opri aici - însă lista continuă cu proiecte noi, pe care le veţi descoperi în 2025 - rezultatul este, aşa cum am spus, un calendar dinamic, plin de evenimente.

Mai multe despre acest subiect nu spunem acum, ci doar vă asigurăm că vom rula noi tipuri de concursuri şi campanii, iar premiile şi cadourile pe care le pregătim sunt mai multe şi mai valoroase decât cele de anul trecut. Va trebui să ne credeţi şi atunci când spunem că pornind de la experienţele din 2024, premiile surpriză au devenit o categorie constantă prin care ne vom răsplăti oaspeţii. Dar despre toate acestea veţi afla la timp urmărind restaurantele Sergiana Horeca în social media şi pe site-ul www.sergiana.ro. Şi nu uitaţi, la orice sărbătoare a noastră, Voi sunteţi Invitaţii de Onoare!

Calul Bălan - Petreceri de vară, la ceas de seară!

Stâna Turistică - Decembrie

fără zăpadă, dar Ignatu’ e Ignat!

... şi Degustări de Vinuri!

Sergiana Coresi - Premieră 2024 -Charcuterie şi...

Vremea Dragostei, 2025 - Actul 2, Dragobete

Două noi exponate pentru Muzeul

Sarmalelor

Postfață la volumul Sarmale și serotonină, despre un mainstream gastro-cultural de Camelia Burghele, editura GastroArt 2025.

(...) Ei bine, odată cu acest volum, colecția Muzeului Sarmalelor – pe care sper să îl inaugurez în acest an - se îmbogățește cu două exponate: acest studiu fabulos despre preparatul ritual, ceremonial și național, plus tabloul original cu ilustrația de pe copertă cu semnătura lui Mihail Coșulețu. Lor li se adaugă alte sute de exponate: meniuri vechi și foarte vechi care conțin sarmale, toate timbrele din lume cu sarmale, multe zeci de borcane, conserve, ambalaje de sarmale, condimente, cărți poștale, reclame și obiecte promoționale cu sarmale de pe patru continente, zeci de cărți internaționale cu sarmale pe copertă și alte zeci cu rețete de sarmale. Instalații artistice, sarmale croșetate, printate 3D, picturi, cusături, un vitraliu și inventarul continuă. La loc de cinste, și un exponat viu – subsemnatul, posibil singurul individ cu tatuaj cu sarmale.

al identității gastronomice

naționale. Camelia Burghele, prin volumul de față, demonstrează încă o dată că sarmalele sunt ȘI românești și că în astfel de discuții, apelul la istoria culinară și scotocitul până în ieslea lumii în căutarea sarmalelor originare nu își au rostul. Istoria lor este încâlcită și încă neelucidată de specialiști. Mai mult, subiectul e cât se poate de sensibil și creează tensiuni diplomatice între diferite națiuni. Când statistica arată că sarmale se fac în peste

Camelia-Burghele foto: Arhiva personală

Un muzeu al sarmalelor care arată atât universalitatea lor, cât și unicitatea rețetelor noastre și subliniază tradiționalismul preparatului nu este doar un demers unic în lume, ci și un element diferențiator pentru turismul culinar și cultural. Mai mult, el valorifică parte din patrimoniul culinar material și imaterial și poate deveni element

50% din țările de pe glob, analiza diversității culturale din jurul unui singur preparat dintr-o singură regiune ar trebui să ne facă să regândim întreaga epopee sarmalologică. Camelia Burghele fix asta face: o analiză antropologică modernă a tradiționalului, la care adaugă zeci de rețete – variațiuni la temă. Și o face la pas, la firul ierbii și al cotorului de varză, din sat în sat, din casă în casă. Cartea are ca fundament sute de interviuri cu bătrânii din Sălaj și nu numai. Unii dintre ei nu mai sunt printre noi – zeci, sute, mii de cărți de bucate pierdute în cimitire. Munca unor specialiști precum autoarea de față întreține vie parte din identitatea națională și demonstrează că patrimoniul gastronomic material și imaterial nu are doar valoare muzeală.

Zile de băut în martie

Câteva prilejuri strașnice

Am cules zilele de băut dintr-o sursă americană, Drink Days, așa se explică termenul „național” din titulatura zilelor de băut, chit că turnatul pe gâtlej e cât se poate de internațional.

Vom încerca să abordăm aceste zile din perspectiva unor consumatori experimentați, care nu glumesc atunci când ridică paharul, halba sau de-a dreptul sticla. Pentru aceștia, vinul fiert, Espresso-ul Martini sau cocktailul sunt mofturi pe care le servești distinselor musafire. Asupra absintului păstrăm tăcerea, așa cum se așterne uitarea după o experiență cu această licoare misterioasă, care toarnă plumb în încălțările și celor mai competitivi meseni.

Vă supun atenției data de 20 martie, când putem studia o bere Lager germană, puternică, berea Bock. Bock tradițională e o bere blondă dulce, tăricică (6,3%-7,2% ABV), ușor piperată. Doppelbock, o variantă mai tare și mai „malțată”, a fost fabricată pentru prima dată la München, de frații Paulaner. Aflu că Eisbock e o specialitate tradițională de bere din Kulmbach (tot Germania) - o versiune mult mai tare, fabricată prin înghețarea parțială a berii

IATĂ PROGRAMUL DE CELEBRAT DIN MARTIE:

3 MARTIE

Ziua whiskey-ului irlandez

Ziua națională a vinului fiert

5 MARTIE

Ziua națională a absintului

15 MARTIE

Ziua Espresso Martini

17 MARTIE

Ziua Sfântului Patrick

20 MARTIE

Ziua berii Bock

24 MARTIE

27 MARTIE

Ziua internațională a whisk(e)y-ului

Ziua națională a cocktailului

și îndepărtarea gheții rezultate. A, un ultim detaliu, purtarea coarnelor de țap în timp ce beți această bere a devenit pur opțională.

Cât privește ziua whiskeyului irlandez, St. Patrick’s și ziua de 27 martie, iată cea mai relevantă anecdotă: doi bărbați beau unul lângă altul la Murphy’s Pub din Londra. Unul dintre ei zice: „nu pot să nu mă gândesc ascultându-te, n-oi fi din Irlanda?”. Celălalt răspunde cu mândrie: „da, de-acolo mi-s!”. Primul spune: „și eu! Și de unde anume din Irlanda ai putea fi?”.

„Și eu la fel! Maică Mărie și

Celălalt răspunde: „Apăi din Dublin, dară”. Primul zice: „Și eu la fel! Maică Mărie și sfântă uluială! Și pe ce stradă ai locuit în Dublin?”. Celălalt spune: „era o zonă mică și frumoasă din centru, strada McCleary, în partea veche a orașului”. Primul exclamă: „pe cinstea mea, ce mică-i lumea! Și la ce școală vei fi umblat?”. Celălalt răspunde: „Ei bine, la St. Mary’s, desigur”. Primul face ochii mari: „Și eu la fel! În ce an ai absolvit?”. Celălalt răspunde: „Ia să vedem, să tot fi fost 1964”. Primul exclamă: „Bunul Dumnezeu trebuie că ne zâmbește! Nu-mi cred ochilor că am avut norocul să fim în același loc în seara asta. Eu însumi am absolvit St. Mary’s la ‘64!”. Ăst timp, Vicky merge la bar și comandă o băutură. Barmanul Brian se apropie de Vicky clătinând din cap și murmură: „va fi o noapte lungă”. „De ce zici asta, Brian?”. „Iar s-au îmbătat gemenii Murphy!”.

spune: „era o zonă mică și frumoasă din centru, strada

„pe cinstea mea, ce mică-i lumea! Și la ce școală vei fi

6 locuri din țară în care poți să bei un matcha bun

Dacă ești un iubitor de matcha sau pur și simplu vrei să încerci

această băutură plină de beneficii, ai noroc, pentru că a devenit din ce în ce mai populară în cafenelele din oraș, iar barista pasionați îmbină tradiția japoneză cu inovația modernă pentru a crea cele mai delicioase variante de matcha latte, smoothie-uri sau chiar deserturi pe bază de ceai verde pudră.

București

Noi2 Cafe

 Tirana 3

 0768.484.984

Noi2 Cafe se află la demisolul unei clădiri din zona Dorobanți și aici vei găsi

doar sortimente alese cu atenție de la prăjitorii de specialitate, iar când vine vorba despre ceaiul matcha, acesta provine de la Matcha Bar Shop, un magazin online dedicat special matcha-ului, importat chiar din Japonia.

Brașov

Shakespeare Coffee & Poetry

 Grigoraș Dinicu 1

 0771.056.762

Cafeneaua Shakespeare are una dintre cele mai frumoase priveliști din Brașov. E și locul ideal atunci când vrei să lucrezi remote, dar și pentru a încerca un matcha bun, dacă tot suntem la acest capitol.

Cluj

Demmers Teehaus

 Piața Unirii 9

 0731.307.897

Demmers Teehaus este o ceainărie care a făcut istorie

Timișoara

Común cafe

 Bld. 16 Dec.1989

 0744.146.999

La Común, designul este unul deosebit și construit în jurul unui spirit comunitar, elementul central fiind masa comună, care se extinde natural din barul espressorului, oferind locuri pe ambele părți pentru oaspeți. În afară de cafeaua de specialitate, găsești aici și matcha.

Iași

Tucano Coffee

 Bld. Ștefan cel Mare

 0770.493.058

Dacă ești în Iași, cei de la Tucano te invită în mod deschis să descoperi magia matcha la ei. Această băutură deosebită, plină de antioxidanți, îți oferă un boost de energie naturală și o experiență unică de relaxare.

în Cluj, având în vedere că a împlinit 17 ani de la deschidere. În tot acest timp a strâns în jurul ei o comunitate care este pasionată de ceaiuri și de toată cultura din jurul acestei licori. Matcha e la loc de cinste în meniu.

Constanța

Haute Cup

 Bd. Tomis 67

 0727.123.381

Haute Cup - Coffee Addicts este o altă cafenea unde constănțenii obișnuiesc să-și bea cafeaua de specialitate. Locul aparține unor oameni foarte pasionați de cafea și „greu de mulțumit”, după cum se descriu singuri. În meniu, la loc de cinste vei găsi și matcha.

TEXT DE IULIANA CIOCÎRLAN

Vine, vine primăvara. Cu cocktailuri

Cu zile din ce în ce mai lungi și soarele tot mai prezent, primăvara care doar ce a sosit cere și ea cocktailuri pe măsură: răcoritoare, aromate și (poate) neîncercate. Pentru cine nu știe ce să comande de la bar, acum că sezonul cald e la început, sau își dorește să încerce ceva nou, există câteva cocktailuri numai bune de testat primăvara aceasta.

Începem light, pentru amatorii de Prosecco, cu un Prosecco Mint Julep. Pentru preparare, avem nevoie de: mentă, sirop de zahăr, whiskey bourbon, prosecco și angostura bitter. Pentru ornare se folosesc frunzele de mentă, iar acest cocktail este, de cele mai multe ori, servit cu gheață zdrobită.

Pentru cei care iubesc ceaiul, indiferent de vremea de afară, odată cu începutul primăverii, s-ar putea ca Spiked Arnold Palmer să se regăsească tot mai des printre comenzile acestora. Pentru a-l prepara acasă avem nevoie de ceai negru, zahăr brun, limonadă și vodcă, iar pentru ornare, de coaja unei lămâi și de frunze de mentă.

Dacă vă gândeați că bezelele se folosesc doar la focul de tabără, cocktailul Peeptini vă contrazice. Pentru acesta vom avea nevoie de sirop de vanilie, zahăr, fulgi de cocos, vodcă, bezele, frișcă lichidă și sirop grenadine. Ceea ce face acest cocktail și mai interesant este faptul că bezelele nu sunt utilizate exclusiv pentru ornare, ci și pentru a infuza vodca, iar pentru a ne duce cu gândul și mai tare la primăvară, se utilizează celebrele bezele Peeps, cunoscute ca favorite în perioada sărbătorilor pascale.

Toată lumea a vorbit anul trecut despre faimosul Negroni Sbagliato (cu prosecco în el), dar pentru cei care sunt în căutare de ceva la fel de sofisticat, am plăcerea de a vi-l prezenta pe predecesorul acestuia, Americano, care, în ciuda numelui, nu conține cafea. Pentru un Americano veritabil vom avea nevoie de: Campari, vermut, apă minerală și o felie de portocală pentru ornare.

Deși numele lui ne-ar putea sugera altceva, un Painkiller nu ne va scăpa de durerile fizice, dar cu siguranță ne va face serile cu prietenii mai frumoase. Pentru preparare vom avea nevoie de: suc de ananas, rom brun, suc de portocale, lapte de cocos, nucșoară și o felie de portocală pentru ornare. Un lucru interesant despre acest cocktail este faptul că a fost descris ca verișorul unui Pina Colada.

Primăvara apar primele flori și parcă ar fi păcat dacă nu le-am adăuga și în cocktailuri. Fleur de Paradis este poate cea mai florală băutură pe bază de gin pe care o putem testa primăvara aceasta, iar pentru preparare avem nevoie de: gin, lichior de soc, suc de grapefruit, suc de lămâie, sirop de zahăr, lichior de portocale, șampanie, iar pentru decor vom avea nevoie de panseluțe. Este totuși de reținut faptul că acest cocktail se servește rece, însă fără gheață.

Pentru cei ce caută ceva cu adevărat inedit primăvara aceasta, recomand Black Spring, care se prepară cu whiskey din secară, vin Byrrh, lichior Amaro și bere de ghimbir. Acesta se servește alături de trei cireșe maraschino puse pe o scobitoare.

Pentru că iepurii sunt un simbol al primăverii, de ce să nu încercăm și un White Rabbit pentru care avem nevoie de: gin, amaretto, frișcă lichidă, cremă de lămâie, pastă de vanilie și panseluțe. Dacă totuși White Rabbit ne sună mai tare ca o prăjitură, decât ca un cocktail, nu trebuie decât să adăugăm mai multă cremă de lămâie și să batem frișca până ce devine solidă și am obținut un desert cu alcool numai bun de consumat primăvara aceasta.

Din aceeași categorie de cocktailuri mai (ne) obișnuite face parte și Early Spring, pentru care avem nevoie de vodcă cu rubarbă, sirop de lavandă, suc de lămâie și apă minerală, iar pentru ornat se vor folosi rozmarinul și panseluțele.

Încheiem seria de cocktailuri primăvăratice cu un Scarlet Glow, menit să atragă toți iubitorii de ceai hibiscus. Pentru acesta avem nevoie de Pisco, lichior Chartreuse galben, suc de grapefruit și sirop din ceai hibiscus. Totuși, pentru aceia care își preferă „ceaiul” ceva mai dulce, o alternativă este adăugarea de sirop grenadine. Orice început merită sărbătorit ca atare, fie el și început de primăvară. Fie că încercăm un cocktail inedit sau unul clasic, propun să sărbătorim zilele călduroase ce urmează pe care, cu siguranță că le vom petrece în compania persoanelor dragi din viața noastră.

Karpaten susține capitolul LIFESTYLE din Zile și Nopți.

VIAȚA CA VACANȚĂ!O

karpaten.ro

DeSiGN Artă, știință și emoție: cum transcende designerul ȘTEFAN MOCANU tradiția

Capitolul Lifestyle este susținut de FaSHiON

„URBAN WORLD” 2025 - o re ectare a celui mai recurent TREND din fashion-ul ultimei perioade.

Schimbarea de sezon și evenimentele sale majore

Martie este poate cea mai intensă şi bogată Lună a Modei din întregul an. Cum sezonul de toamnă-iarnă este unul „scurt” (15 septembrie - 5 decembrie), accentul cade pe sezonul de primăvară-vară, iar acesta începe cu prima zi din luna martie şi evenimentele specifice începutului de primăvară (1 şi 8 Martie), după care continuă până în iunie, ba chiar are şi o intensă conexiune cu sezonul intermediar de Cruise, ajungând astfel aproape de finele lui august.

Niciodată până acum sezonul internaţional de show-uri nu a intrat atât de adânc în luna martie. MILANO FASHION WEEK a ajuns, în premieră, până pe 3 martie, iar PARIS FASHION WEEK este asimilat acum aproape total lunii, durând până pe 11 martie, o altă premieră organizatorică, dar de mare impact pentru lumea modei. În plus, lifestyle-ul mondial este atras de cel mai mediatizat red carpet, cel al Premiilor OSCAR, din 9 martie, un reper grafic şi de trend pentru întregul an. Revenind la fashion, Milano şi Parisul sunt în prezent în plină revoluţie creativă şi niciodată în istorie nu au avut loc atâtea schimbări de designeri la marile case de modă ca acum, deci, implicit, atâtea debuturi surprinzătoare, ale căror rezultate sunt aşteptate cu un interes enorm. În România, perioada marilor evenimente de modă începe pe 17 martie, cu primul SOIREES DE LA MODE din acest an, în fapt, a 37-a ediţie a celui mai

longeviv show de fashion de la noi, care se va petrece tot la Athénée Palace, gazda sa de peste un deceniu. De această dată, tema ediţiei este una generoasă:

„FASHION ICONS”. Invitaţi, printre alţii, sunt: ALEHA TONCEA / ALEXANDRA CALAFETEANU / RALUCA SOARE / THE BLACK SHEEP / MAAM WITH LOVE / KATI SZALAI / CARMEN R. / DENIS PREDESCU / IDYLLIC / LIA ARAM. Luna se finalizează cu ediţia a doua a MB-Bucharest Fashion Week, din perioada 26-30 martie, aceasta urmând să prezinte colecţiile designerilor români AMI AMALIA, RHEA COSTA, MURMUR, ALEXANDRA ŞIPA, CARMEN SECĂREANU, NISSA, M.MARQUISE, ALMAZ, ANA RADU, MEDEEA şi VOL, alături de o serie de designeri străini care se anunţă a fi extrem de interesanti. Astfel, o nouă lună de „start de sezon” devine un inedit posibil jalon în lifestyleul de pretutindeni.

Descoperă

insulele Mallorca și Gran Canaria alături de Karpaten Turism!

Vara aceasta alege să descoperi țara tapasurilor și a petrecerilor: Spania!

Insulele Spaniei din Oceanul Atlantic sau din Marea Mediterană sunt ideale pentru escapade alături de cei dragi sau de gașca de prieteni. În timpul verii, temperaturile sunt perfecte pentru a te bucura de momente de răsfăț pe plajele cu nisip auriu sau negru, pentru a practica sporturi nautice, dar și pentru a vizita principalele atracții turistice. Un alt punct forte al acestor insule este gastronomia: fructele de mare proaspete, preparatele din pește, fructele de sezon și vinurile locale sunt un adevărat deliciu.

Cei de la Karpaten Turism, sunt de părere că obiceiul de a călători nu ar trebui să fie considerat un lux, ci o nevoie, iar asta îi motivează să creeze pachete turistice interesante și accesibile unui public cât mai

larg. Din acest motiv au pregătit noi surprize pentru cei dornici să descopere farmecul Spaniei. Prima surpriză este lansarea zborurilor charter către insula Mallorca din patru noi orașe: Craiova, Iași, Oradea și Timișoara, ajungând astfel la un total de șapte orașe cu zboruri charter către Mallorca. A doua surpriză este crearea pachetelor turistice cu zboruri directe din București către insula Gran Canaria.

 Gran Canaria

 Mallorca

Mallorca, perla Insulelor Baleare

Insula Mallorca face parte din Insulele Baleare, fiind cea mai mare și dezvoltată din acest grup. Abundă de clădiri istorice și monumente, de-a lungul timpului fiind ocupată de cartaginezi, romani, vandali, mauri, francezi și britanici. Mallorca a devenit o destinație turistică importantă încă din anii 1960.

Portul din Parma este punctul 0 atunci când alegi să vizitezi insula. Palmierii de pe malul mării, caselele elegante din secolul al XVIIIlea, portul cu mii de bărcuțe și iahturi și, nu în ultimul rând, impunătoarea catedrală gotică La Seu îi împresionează și fascinează pe cei ce aleg să-și petreacă vacanța aici.

Tarifele pentru un sejur în Mallorca pornesc de la 539 de euro/persoană și include: transport cu avionul, bagaj de cală, bagaj de mână, transferuri locale, 7 nopți de cazare cu regimul de masă ales și asistență turistică în limba română. Zborurile charter sunt disponibile în perioada iunie – septembrie 2025, din orașele: București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Oradea, Sibiu și Craiova.

Gran Canaria, o insulă de poveste

Gran Canaria este declarată rezervație mondială a biosferei și este locul ideal pentru a vă relaxa pe plaje cu nisip fin sau pentru a face drumeții în natură. Insula se remarcă prin peisaje fascinante de la plaje cu nisip negru spălate de valurile Oceanului Atlantic, la dune de nisip asemenea celor din deșertul Sahara (Dunele Maspalomas), până la creste montane impresionante acoperite cu păduri de pin. Gran Canaria este de asemenea, locul ideal și pentru iubitorii de astronomie, fiind o destinație de top pentru admirarea cerului înstelat.

Las Palmas de Gran Canaria este capitala insulei, dar și cel mai mare oraș din insulele Canare. Orașul este recunoscut pentru zona veche numită Vegueta, unde poate fi admirată catedrala cu turnuri gemene, dar și Casa de Colon construită în stil renascentist, unde cei curioși pot afla mai multe despre opririle lui Cristofor Columb pe insulă, în drumul său către America.

Tarifele pentru un sejur în Gran Canaria pornesc de la 569 euro/persoană și include: transport cu avionul, bagaj de cală, bagaj de mână, transferuri locale, 7 nopți de cazare cu regimul de masă ales și asistență turistică în limba română. Zborurile charter din București sunt disponibile în perioada Iunie – Octombrie 2025.

Așa cum ai putut observa, cele două insule sunt destinația ideală atât pentru iubitorii de natură și liniște, cât și pentru cei aflați în căutarea aventurii și senzațiilor tari. Hotelurile recunoscute la nivel internațional, calitatea serviciilor, varietatea activităților de petrecere a timpului liber, istoria tumultoasă și gastronomia incredibilă vor face ca următoarele tale vacanțe în Mallorca sau Gran Canaria să fie unele de neuitat.

Tu unde pleci în vacanță?

foto: karpaten.ro

https://www.karpaten.ro/oferte-vacante-sejururi/spania/

 Gran Canaria

 Mallorca

Parfumul lunii MARTIE: RUE DE LA PAIX

by ISABEY Paris, prin ELYSEE Perfumery

RUE DE LA PAIX este parfumul dedicat femeilor, emblematic pentru parfumeria franceză în anul care s-a încheiat recent, acesta fiind creat special pentru sărbătorirea centenarului renumitei Case ISABEY, prezentă din 1824 în Paris, întrucât primul magazin Isabey a fost deschis chiar pe Rue de la Paix.

Parfumul este într-o notă florală scânteietoare, marcând amestecul optim de atemporal şi de modern, de bogăţie rafinată şi echilibru, toate simbolice pentru cei 100 de ani de creaţie ai celebrei case franceze.

În RUE DE LA PAIX se combină aromele florilor albe, nobile, cu cea fructat de piersică, aducând povestea în zona degustării unui pahar de şampanie fină într-o seară nostalgică de petrecere pariziană, care ne poartă prin istoria clipelor de fericire, senzuale şi intense, din 1920 până în secolul XXI. Totul într-un echilibru olfactiv de înalt nivel, specific celor mai noi şi complexe creaţii ale parfumierilor de azi.

NOTE

Note înalte: piersică şi bergamotă de Calabria

Note de mijloc: iasomie, narcisă, tuberoză şi ylang ylang

Note de bază: vanilie, papirus, balsam de Peru, santal, mosc şi benzoin

Spirits Award, MARTIE: „MOONLIGHT” by WOLFPACK, prin ROBESCU 14

Cea mai cunoscută gamă de ginuri româneşti

– WOLFPACK – este creată de distileria

„Măgura Zamfirei”, un spaţiu plin de legende, în care Zamfira este un personaj magic îndrăgostit de licori şi de călătorii, care duce arta creării de băuturi speciale în lumea largă. Notă: Alexandru Haită [„Wolfpack”] este chiar fondatorul acesteia. Gama conţine o serie de titluri premiate la numeroase concursuri internaţionale: DRY GIN

NR. 4, ELIXIR TWENTY GIN şi MOONLIGHT GIN, cel din urmă fiind desemnat, de către noi şi de specialiştii de la Robescu 14, ginul lunii martie.

„MOONLIGHT GIN” este un gin remarcabil prin prezenţă, distilat sub clar de lună plină din 15 plante atent selecţionate. Culoarea spectaculoasă de albastru ultramarin se obţine prin infuzarea cu flori de Clitoria Ternatea. Acesta ne încântă vizual inclusiv cu un mic „spectacol de magie”, atunci când este mixat într-un gin tonic trecând, ca într-un basm, de la acel ultramarin aparte la un spectaculos violet deschis.

În reţeta creată cu răbdare şi har regăsim: ienupăr, coriandru, portocale, lime, scorţişoară, piper roz, ghimbir, coacăze negre, angelica, păstăi de vanilie, rădăcină de lemn-dulce, iris florentin, grăuntele paradisului, cardamon, flori de Clitoria Ternatea. Aceasta e adevărata „magie a Lunii Pline” şi a legendelor munţilor, cuprinsă într-o licoare de vis... Made in Romania.

DESIGN

Artă, știință și emoție: cum transcende designerul ȘTEFAN MOCANU tradiția

Pentru designerul

Ștefan

univers

Mocanu, acest univers creativ a început ca o pasiune adolescentină și s-a transformat într-o explorare profundă a formelor, materialelor și tehnologiilor avansate. Cu o educație solidă la Glasgow School of Art, Ștefan și-a rafinat stilul prin îmbinarea meșteșugului tradițional cu inovația digitală, experimentând cu materiale neconvenționale, precum titanul și bioplasticele. Inspirat de tematica interstelară și de misiunea Voyager 1, el creează bijuterii care sunt artefacte speculative ale unei civilizații viitoare, obiecte care redefinesc granițele dintre artă, știință și tehnologie. În acest interviu descoperim cum echilibrează tehnicile tradiționale cu noile tehnologii, provocările pe care le întâmpină în procesul creativ și cum vede viitorul bijuteriei într-o eră dominată de sustenabilitate și inteligență artificială.

Ce te-a inspirat să urmezi o carieră în designul de bijuterii și cum a influențat experiența la Glasgow School of Art stilul tău artistic?

Am descoperit bijuteria la 15 ani ca pe o activitate care îmi oferea liniște și echilibru, o modalitate de a mă deconecta și de a explora creativitatea prin lucru manual. Ceea ce a început ca un simplu exercițiu de destindere s-a transformat treptat într-o pasiune profundă pentru măiestria formelor, materialelor și detaliilor fine. Pe măsură ce mi-am perfecționat tehnicile și am înțeles complexitatea acestui domeniu, am realizat că bijuteria nu este doar un accesoriu, ci un limbaj vizual puternic, capabil să transmită emoții, concepte și

PAGINA 96

identități. Această evoluție m-a făcut să înțeleg că designul de bijuterii nu este doar o pasiune, ci o direcție firească pentru mine, un domeniu plin de oportunități pentru inovație, experimentare și expresie vizuală. Glasgow School of Art a avut un impact profund asupra stilului meu artistic, oferindu-mi o platformă unde am putut îmbina meșteșugul tradițional cu explorările conceptuale. Acolo, am fost încurajat să văd bijuteria dincolo de limitele convenționale și să experimentez cu materiale neobișnuite, tehnologii emergente și idei multidisciplinare. Această abordare m-a ajutat să dezvolt un stil care reflectă un echilibru între precizie tehnică și libertate creativă, între trecut și viitor. [...]

INTERVIU

Lucrezi la intersecția dintre tehnicile tradiționale și cele moderne – cum echilibrezi aceste două direcții în creațiile tale și ce provocări ai întâmpinat în acest proces?

Lucrez la granița dintre tradiție și inovație, deoarece consider că ambele direcții sunt esențiale pentru evoluția bijuteriei ca formă de artă și expresie. Tehnicile tradiționale, precum traforarea, cizelura, si colorarea metalelor prin flacără, oferă un caracter unic fiecărei piese, o măiestrie ce nu poate fi reprodusă perfect de mașini. Pe de altă parte, tehnologiile moderne, cum ar fi modelarea

scopul meu este să le aduc o dimensiune tactilă

3D, tăierea cu laser sau imprimarea digitală, îmi permit să creez structuri complexe și să explorez forme care nu ar fi posibile prin metode clasice. Echilibrarea acestor două abordări este o provocare constantă. Unul dintre cele mai mari obstacole a fost integrarea armonioasă a detaliilor fine realizate manual cu precizia rigidă a tehnologiilor digitale. Uneori, elementele generate digital pot părea sterile, lipsite de viață, iar scopul meu este să le aduc o dimensiune tactilă și organică. Am descoperit că cele mai interesante rezultate apar atunci când tehnologia este utilizată ca un instrument de extindere a creativității, nu ca un substitut pentru meșteșug.

Ce te-a atras către utilizarea titanului și a materialelor biodegradabile în bijuterii și cum influențează acestea interacțiunea dintre purtător și piesele tale? Titanul este un material fascinant din multiple perspective. Pe lângă faptul că este incredibil de ușor și durabil, el are și proprietăți unice de anodizare, ceea ce îmi permite să obțin o

paletă cromatică spectaculoasă fără utilizarea de pigmenți artificiali. Această versatilitate m-a atras, deoarece îmi oferă posibilitatea de a crea bijuterii care nu doar arată bine, dar sunt și funcționale, și confortabile de purtat. Mai mult, titanul este hipoalergenic, ceea ce îl face ideal pentru persoanele cu sensibilități la metale. Materialele biodegradabile, precum bioplasticul sau rășinile sustenabile, îmi oferă posibilitatea de a explora noi forme și texturi, dar și de a reduce impactul asupra mediului. Prin aceste alegeri, încerc să schimb modul în care bijuteria este percepută—nu doar ca ornament, ci și ca o extensie a identității și responsabilității purtătorului.

responsabilității purtătorului. pentru fie

Ce sentimente sau gânduri ai vrea să trezești în cei care poartă bijuteriile tale și cum le vezi, dincolo de a fi simple accesorii, devenind povești sau simboluri ale viitorului?

Bijuteriile mele sunt concepute pentru a stârni curiozitatea și a încuraja reflecția. Îmi doresc ca fiecare piesă să fie mai mult decât un simplu obiect decorativ, devenind un element narativ ce îmbină estetica cu simbolismul. Prin designul lor, bijuteriile pe care le creez explorează teme precum călătoria interstelară, relația dintre om și tehnologie și misterele spațiului cosmic. Scopul meu este ca fiecare lucrare să inițieze un dialog între purtător și bijuterie, transformând-o într-un canal de comunicare vizuală și conceptuală, un artefact al unei lumi speculative, în care trecutul și viitorul se împletesc. [...]

Citiți interviul complet cu ȘTEFAN MOCANU pe www.zilesinopti.ro

FASHION

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

„URBAN WORLD” 2025

Editorialul lunii este o reflectare a celui mai recurent TREND din fashion-ul ultimei perioade: NEO-MINIMALISMUL. Acesta a fost lansat „oficial” în New York, în 1995, dar a revenit în actualitate în 2020-2025. El este dublat de o „seriozitate” stilistică şi de croiala de sorginte scandinavă, pe fondul obsesiei constante pentru MASCULIN LOOK. Trendul este eminamente URBAN, reflectând dorinţa spre simplitate, geometrizare, confort şi adaptare la tumultul vieţii marilor oraşe, specific oamenilor zilelor noastre.

Am ales ca perfectă reflectare a acestui NEO-MINIMALISM al anului 2025 creaţiile brandului MAAM WITH LOVE by Alexandra Sandu / Modelele: Viorica Neagu şi Meg Mihăiţă (perfecte pentru personajul vizat de acest trend esenţial) / Foto: Laurenţiu Pirnea / Locaţie: Clădirea „H” / Mulţumiri: Larisa Movilă.

Unde locuim. Recuperarea unei locuinţe şi a unei şuri la ţară

Alegerea locului în care ne desfăşurăm viaţa are un impact considerabil asupra bunăstării noastre, iar arhitectura joacă un rol fundamental în acest proces. În contextul unei existenţe din ce în ce mai agitate, integrarea elementelor din natură devine esenţială, iar reutilizarea construcţiilor din mediul rural se dovedeşte a fi o soluţie sustenabilă şi inspiratoare. Prin renovarea şi reconversia clădirilor tradiţionale, putem păstra istoria şi caracterul comunităţilor rurale, transformându-le în locuinţe adaptate nevoilor moderne sau spaţii de lucru care promovează o conexiune profundă cu mediul înconjurător. Această abordare nu numai că valorifică resursele existente, dar şi contribuie la conservarea peisajului şi biodiversităţii locale.

Încorporarea conceptelor moderne de arhitectură în aceste proiecte poate aduce natura mai aproape de locuitori, prin utilizarea luminii naturale și a materialelor sustenabile. Spațiile exterioare devin refugii care încurajează locuitorii să se reconecteze cu natura, creând momente de liniște și reflecție. Astfel, reutilizarea construcțiilor din mediul rural nu doar că oferă un adăpost sănătos, ci și promovează o relație armonioasă cu tehnologia, oferind soluții eficiente pentru un stil de viață echilibrat, în ciuda ritmului tot mai alert. Prin aceste inițiative, putem să ne bucurăm de exemple de bună practică sustenabile, care respectă atât specificul locului, cât și natura.

Un proiect relevant, situat in județul Cluj, este recuperarea unei locuințe și a unei șuri la țară. Proiectul este realizat de către biroul de arhitectură Vlad Sebastian Rusu B.I.A., înființat în anul 2009, în Cluj-Napoca. Proiectele biroului acoperă o gamă largă de teme, de la arhitectură și restaurare la urbanism și design urban. Activitatea sa profesională este recunoscută și premiată la nivel național și internațional: nominalizări și premii la secțiuni din cadrul

Bienalei Naționale de Arhitectură (B.N.A.B. 2016, 2021, 2023), Bienalei de Arhitectură Transilvania (B.A.TRA. 2011, 2017, 2019, 2021, 2023), Bienalei de Arhitectură Timișoara (B.E.T.A. 2024), Marele Premiu al Uniunii Europene pentru Patrimoniu

DESIGN/ ARHITECTURĂ

Cultural 2017/ Premiile Europa Nostra și trei nominalizări la Premiul Uniunii Europene pentru arhitectură contemporană Mies van der Rohe în 2017, 2021 și 2024.

Ansamblul alcătuit dintr-o locuință pentru oameni și un hambar pentru animale este arhetipul gospodăriei din mediul rural românesc. Odată cu trecerea timpului, aceste gospodării și-au schimbat funcțiunile și proprietarii inițiali, ele devenind una dintre principalele resurse pentru locuirea tihnită din afara orașelor aglomerate. Locuința și hambarul se află într-un cătun pitoresc premontan, înconjurat de păduri de stejari și frasini.

În cazul de față, arhetipul locuinței și al hambarului îl reprezintă niște construcții simple din lemn de esență tare, provenit din vecinătatea imediată a satului, acoperite cu țigle arse. Prin proiect s-a urmărit recuperarea celor două construcții aflate într-o stare avansată de degradare și investirea lor cu un confort contemporan pentru locuire. Prin proiect, atât locuința,

PAGINA

cât și hambarul păstrează volumetria și materialitatea inițială, în încercarea de a conserva acest arhetip al gospodăriei tradiționale, alterat de cele mai multe ori prin proiectele de modernizare. Folosind tehnici inițiale de montare a lemnului, imaginea exterioară se păstrează neschimbată, singurele modificări fiind cele de lărgire a ferestrelor locuinței, pentru o relație vizuală mai generoasă din interior către peisajul natural din vecinătate. În acest fel, noile spații locuite ale casei se orientează fiecare spre câte un punct de interes sau spre peisajul situat în jurul parcelei.

În completarea materialităților inițiale, proiectul propune repararea și completarea soclurilor și a zidurilor din piatră cu calcar provenit dintr-o carieră din vecinătate.

Prin amenajarea terenului, apele pluviale au fost direcționate gravitațional înspre o zonă umedă a parcelei, prin realizarea unui iaz cu pești și vegetație specifică.

La final, locuința și hambarul păstrează în continuare discreția și firescul integrării în cadrul natural a construcțiilor din mediul rural, oferindu-le tototadă o viață nouă acestora: locuința va fi locuită de noii beneficiari ai acesteia, iar hambarul are mai departe rolul de depozitare a diverselor unelte pentru grădinărit.

Autori: arh. Vlad Sebastian Rusu, arh. Andra Vlădoiu, Vlad Sebastian Rusu Birou Individual de Arhitectură Photos: ywp.studio

Printre straturi de primăvară: Smart

layering

Capricioasă și duală prin excelență, luna martie pare scenariul perfect pentru plimbări sub așa-zisa căldură a soarelui. Și, totuși, de ce ne e frig? De ce fusta și jacheta tocmai scoase din dulap pentru a celebra primăvara nu sunt suficiente? După ce pare că am traversat un deceniu în lunile de iarnă, majoritatea entuziastă se confruntă cu probleme vestimentare la trecerea dintre anotimpuri. Pentru astăzi, ne-am propus să venim în atenția voastră cu o soluție smart, simplu numită layering, care-și propune să vină-n ajutorul fiecăruia atunci când vremea se arată prin excelență nehotărâtă.

Layering sau „stratificarea”, în contextul fashionului, reprezintă o metodă strategică de a combina piesele vestimentare astfel încât stilul tău să fie bine definit, adăugându-i un strat de confort și de căldură. Esența, dar și frumusețea acestei tehnici constau în adaptabilitatea ei, permițând ajustări în funcție de vreme, ajutându-ne să trecem prin dimineți răcoroase șidupă-amiezi de primăvară mai calde. Există o regulă de trei și în cadrul sferei de fashion, nu doar la orele de matematică. Pentru subiectul abordat astăzi de noi, aceasta presupune combinarea unei piese din fiecare categorie de mai jos, pentru a obține acel smart layering dorit.

Stratul de bază – make it breathable

Pentru stratul de bază puteți opta pentru tricouri din bumbac, bluze cu mânecă lungă, rochii, jeans, pantaloni de stofă sau fuste. Importante la nivelul acestui strat, și nu numai, sunt materialele. Asigură-te că le alegi pe acelea care permit pielii să respire, precum bumbac sau in, spre exemplu, ce te vor ajuta să reglezi temperatura corpului și să te simți confortabil.

Stratul intermediar – make it warm

Acest strat își dorește să aducă acel plus de căldură de care avem nevoie, astfel, orientați-vă spre piese precum precum pulovere sau cardigane, ideale în diminețile reci; sacouri ce conferă atât eleganță, cât și versatilitate ținutei sau chiar hanorace, potrivite pentru un look casual, adesea fiind purtate sub o jachetă.

Stratul exterior – perfect match for the weather

DO’s: Joacă-te cu proporțiile. Stratificarea de succes constă în echilibru. Combină straturi mai lungi cu altele mai scurte pentru a crea un efect vizual și pentru a oferi profunzime ținutei. Ține cont de vreme! Cum primăvara este imprevizibilă prin excelență, alege să creezi straturi într-un mod care îți permite să adaugi sau să elimini cu ușurință piese pe parcursul zilei. Culori și modele. Cine a spus că layeringul este monocrom? Adăugați modele, culori complementare, pete de culoare care să aducă un plus ținutei, fără a o copleși, însă.

Ultimul strat se dorește a fi perechea ideală pentru vreme, ce are în vedere protejarea împotriva vântului, a ploii sau a schimbărilor meteo de pe parcursul zilei. La nivelul acestuia clasăm jachetele – fie ele din denim, cropped, bomber sau din piele, trench-urile - piese versatile ce pot fi adăugate peste celelalte straturi, fără a oferi un efect de bulk.

Accesoriile joacă și ele un rol important la nivelul stratificării, fiind practice și chic în același timp. Spre exemplu, o eșarfă ușoară poate adăuga o notă de culoare unei ținute neutre sau poate adăuga o textură diferită, o curea poate ajuta la definirea siluetei, o pălărie e binevenită pentru briza de primăvară, în timp ce ochelarii de soare trec drept o bună opțiune pentru zilele luminoase. Totuși, ideea de stratificare include câteva puncte, în plus ce sunt sau nu recomandate. Astfel, ne putem plasa în categoria DO’s sau DONT’s.

DONT’S : Nu adăuga mai mult de trei. Deși este tentant să punem cât mai multe piese pentru a ne asigura confortul termic, prea multe straturi pot părea voluminoase și vor deveni inconfortabile. Nu fi neglijentă! Chiar dacă straturile, prin definiție, adaugă volum, fiecare piesă trebuie să fie complementară celeilalte. Asigură-te că-ți urmezi în continuare liniile corpului pentru a-ți etala silueta, care, indiferent de tipul ei, merită să fie apreciată. Nu adăuga prea multe texturi! Deși acestea stârnesc interes la nivelul ținutei, prea multe pot crea confuzie la nivel vizual.

Disconfortul resimțit la ieșirea din sezonul de iarnă poate fi „îmblânzit”. Prin juxtapunerea pieselor potrivite și puțină creativitate, vremea imprevizibilă poate rămâne un impediment din domeniul trecutului. Nu uita de importanța cifrei trei în basme și în fashion și... Happy layering!

multe

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

ERMANNO SCERVINO

A doua oară în România

Ne apropiem de începutul unui nou sezon primăvară-vară 2025. La noi, acesta a debutat deja, de la finele anului 2024, prin remarcabilul show al renumitului brand Italian ERMANNO SCERVINO – în România prin TOFF – din cadrul primei ediţii a MB-BFW.

Găzduit de Ambasada Italiei, cu domnul şi doamna Ambasador în public, am urmărit cea mai recentă colecţie ERMANNO SCERVINO pentru 2025 – brand aflat pentru a doua oară în România –, inclusiv Mr. Scervino fiind prezent la evenimentul care a fost un real succes.

Am regăsit aici toate icon-urile casei de modă: rochiile fluide, costumele masculine, contrastul fluid-rigid din stilism, rafinamentul şi aplecarea casei pentru culorile calde şi sofisticate. Totul pe fondul feminităţii şi al unei senzualităţi şi atenţii remarcabile pentru detalii şi finisaje... „MADE IN ITALY”. A fost o seară de modă autentică, greu de uitat. Povestea continuă!

POVEȘTI DE SUCCES

ANDREI GÎRJOB

Magicianul care transformă un simplu pachet de cărți într-un spectacol

Andrei Gîrjob este unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai magiei din România, specializat în iluzionismul cu cărți de joc. Este membru al prestigioasei societăți internaționale Magic Circle din Londra, din 2017, și expert în arta magiei close-up. Din 2013, promovează magia în destinațiile importante din HoReCa în București și în țară. Prezența sa a fost remarcată atât la TV, în cadrul unor emisiuni precum Românii au Talent, iUmor, Neața cu Răzvan și Dani, cât și în mediul online și la radio. Andrei a contribuit la popularizarea magiei care se adresează în primul rând unui public adult, demonstrând că iluzionismul poate fi mai mult decât divertisment. În prezent, Andrei Gîrjob este magicianul oficial al emisiunii Vorbește lumea, de la Pro TV, iar de curând și-a lansat și primul său performance public, „Imperfect, dar imposibil”.

Când ți-ai dat seama că magia poate deveni nu doar o pasiune, ci și un brand personal? În 2010 am terminat facultatea de Instalații din Politehnica Timișoara și trebuia să aleg un drum. Eram deja magician amator de prin 2004 și simțeam că asta este chemarea mea, nu aveam niciun as în mânecă în poziția de inginer instalator. Așa că fost o decizie ușor de luat, iar din 2013, când am avut primul contract de muncă, cu carte de muncă, unde eram trecut magician, am primit confirmarea că sunt pe drumul cel bun. M-am identificat de la bun început cu pasiunea mea, dar cred că în 2013 a devenit evident că sunt all in.

Ai reușit să-ți creezi un stil propriu, recognoscibil. Cum ai ajuns la această identitate și ce te diferențiază de alți magicieni? Am citit multe cărți de teorie scrisă de performeri și una dintre teorii spune că trebuie să „fii natural“. Sună simplu, dar este poate cel mai greu de pus în practică. În fața audienței trebuie să-ți rămâi fidel, cu atuurile expuse, îmbunătățite și defectele ascunse. Ce vede publicul meu este o variantă curatoriată a lui Andrei Gîrjob. Și, de multe ori, cenzurată. Când fac magie, nu este doar despre mine, ci despre relația pe care o creez cu publicul, de aceea pun accent pe povestea din spatele umorului și implic spectatorii, pentru că de acolo vin și naturalețea, și spontaneitatea. Rămân fidel misiunii de a crea momente memorabile pentru spectatori. Și fiecare efect de magie este construit plecând de la această bază.

Într-o industrie în care originalitatea este esențială, cât de important este storytelling-ul în actele tale de magie?

Pentru mine, așa cum practic și cum m-am îndrăgostit eu de magie, povestea este mai importantă decât magia în sine. Povestea este

cea care-ți vinde efectul. Spun mereu că publicul iubește să fie mințit de un gentleman. Asta aud cel mai des, este feedback-ul pe care-l primesc mereu, că spectatorii mei sunt captați de povestea care îmbracă numărul de magie. Bineînțeles, și numărul de magie trebuie să fie puternic, iar combinat cu o prezentare pe măsură, asigură că lumea va fi cu adevărat vrăjită.

Ai reușit să-ți impui numele în HoReCa, televiziune și mediul online. Care au fost cele mai mari provocări în această călătorie? Să educ publicul că magia este diversă și poate fi o artă premium și pentru adulți. Până mi-am format brandul personal, mi-am luat această misiune de a expune publicul român la un tip high-end entertainment. Că magia nu înseamnă doar petreceri pentru copii, joben și iepuri. Mi-am dat seama că am reușit în momentul în care nu mi-a mai sunat telefonul pe 1 Iunie.

Ce strategie ai folosit pentru a-ți promova brandul personal?

A fost o strategie mai degrabă organică, manifestată în timp. Am pus foarte mult accent pe prezența mea în showurile mele, mi-am construit personajul pe care l-am declinat din personalitatea mea. Am foarte multe apariții media, dar au fost mai degrabă un rezultat, după ce oamenii făceau cunoștință cu mine. Am participat la multe evenimente și am susținut

multe colaborări foarte diferite. Viziunea clară de la început a fost și este să fiu cel mai bun magician cu un pachet de cărți pentru omul din fața mea.

Cum ai ajuns să colaborezi cu emisiuni TV și ce impact au avut aceste apariții asupra carierei tale?

Așa cum spuneam, toate aparițiile au fost organice, pentru că am fost invitat în atâtea emisiuni, în repetate rânduri, care să aducă pe micul ecran senzațiile pe care oamenii le-au trăit în realitate la întâlnirea cu mine. Cu siguranță mi-au crescut vizibilitatea și au avut un impact asupra notorietății mele, m-au ajutat să-mi cresc credibilitatea și expunerea în fața unui număr mare de spectatori. După prima apariție de la „Românii au talent”, a doua zi am oprit pe DN1 la o benzinărie. La coadă, un domn a venit și m-a felicitat pentru „show-ul de aseară”. Am avut parte de multe astfel de întâlniri în care nu a fost nevoie să mă prezint, fără să fiu conștient că asta este puterea televiziunii.

Care sunt lecțiile de business pe care le-ai învățat din parcursul tău ca magician? Cât de important este să fii proactiv. Să dau mereu 101% când performez, căci nu știu niciodată cine se află în fața mea. Majoritatea businessului meu a venit din word of mouth și recomandări. Dacă vrei să fii cerut și ocupat, trebuie să ai grijă de relații, să fii activ și prezent.

Ce jocuri video ne așteaptă primăvara aceasta?

În urmă cu 20 de ani, industria jocurilor video era încă tânără, dar nu se oprea din a uimi prin autenticitate. Astăzi, ea se aproprie cu pași repezi în reprezentarea cu exactitate a realității și rămâne doar să ne întrebăm: cum va arăta peste 10 ani? Până atunci, aparițiile din această primăvară sunt impresionante, demonstrând progresul rapid al tehnologiei.

În luna martie apare un nou joc dintr-o serie celebră: Assassin’s Creed Shadows. Acțiunea se petrece în Japonia feudală, unde sunt introduse două personaje: Naoe, un shinobi, și Yasuke, un samurai. Jocul îmbină faptele istorice cu experimentarea modului în care japonezii își trăiau viața în acel veac: lupte sângeroase și tradiții strict respectate. Altă lansare în luna mărțișorului este: The First Berserker: Khazan. Jucătorii vor lua rolul lui Khazan, un general acuzat pe nedrept de trădare, care pornește într-o călătorie a răzbunării. Stilul de luptă tactic și antrenant amintește de clasica serie Dark Souls, punând accent pe sincronizare și strategie.

Aprilie, luna păcălelilor, este marcată de lansări cât se poate de serioase, precum South of Midnight parte la povestea lui Hazel, o tânără de 19 ani, care, după ce un uragan îi devastează orașul natal,

. Luăm

este forțată să intre într-o lume cu aspect gotic, unde primește puteri magice pentru a înfrunta creaturi mitice. În aceeași lună ne putem bucura de: Fatal fury: City of the Wolves. Este un joc de lupte, similar cu Mortal Kombat, unde poți alege unul dintre cele 17 personaje. Jocul este accesibil atât pentru veterani, cât și pentru începători, având controale ușor de învățat. De asemenea, modul Poveste permite explorarea destinelor luptătorilor.

Luna mai este marcată de o apariție legendară: Doom: The Dark Ages. Seria Doom este cunoscută ca un important pilon pentru genul first-person shooter, iar spre deosebire de titlurile anterioare, acest joc pune accent pe o experiență de luptă mai dificilă, oferind arme noi, abilități îmbunătățite și o nouă coloană sonoră, marcată de piese heavy metal. La final de primăvară va apărea și RoadCra , un joc de simulare. Jucătorii conduc o companie specializată în restaurarea zonelor afectate de cataclisme naturale. Folosind diverse utilaje de construcție, sarcinile oscilează de la curățarea resturilor până la reconstrucția

la curățarea resturilor până la reconstrucția drumurilor și podurilor.

Jocurile acestei primăveri impresionează prin povești captivante, lumi spectaculoase și acțiune experiențe tot mai realiste și

Jocurile acestei primăveri impresionează prin povești captivante, lumi spectaculoase și acțiune intensă, marcând faptul că industria evoluează rapid și oferă experiențe tot mai realiste și inovatoare.

Doom: The Dark Ages

PREMIERĂ

„Hoții de subiecte”, interviu cu brașoveanca Alexia Galeș

INTERVIU

Luna Muramatsu, o altfel de „Marguerite Gautier” a Operei Brașov

ZILE ȘI NOPȚI RECOMANDĂ

listă de locații recomandate de Zile și Nopți și, totodată, locurile unde poți să găsești REVISTA NOASTRĂ.

Brașov Brașov

Salut, Brașov!

Adina CHIRVASĂ

Redactor-șef

Zile și Nopți Brașov

΄Primăvară” în agenda culturală a orașului

n luna martie, Brașovul pare că intră lin în buna dispoziție adusă de zilele ușor mai lungi, mai însorite, dar și ceva mai „blânde” cu gradele din termometre. Și agenda culturală intră în spiritul primăverii, propunând mai multe evenimente, mai ales în afara instituțiilor de stagiune, astfel că și motivele pentru a ieși în oraș se înmulțesc. Dacă este să vorbim de instituțiile de stagiune, între evenimentele acestei luni se remarcă spectacolul pe care îl propune

Filarmonica Brașov în 6 martie – un concert eveniment cu cele mai frumoase melodii de dragoste și nu numai, interpretate de Luiza Zan (voce) și Andrei Petrache (pian), sub bagheta dirijorului Cristian Oroșanu – „When I fall in love”. Tot în 6 martie, dar în Piața Enescu 14 va fi un nou episod de jazz la Via Enescu. De această dată, scena îi aparține Sorin Zlat Quintet, iar seara devine și mai specială cu vocalistul Robert Patai. În 7 martie se anunță un concert Compact 100% Live, la Rockstadt, iar în 8 martie, o zi dedicată iubirii, respectului și recunoștinței pentru toate mamele, Paula Seling ne propune, la Centrul Cultural Reduta, un concert special, intitulat „Inima ce inimă mi-a dat”. Dacă vrei un 8 martie … altfel, ai opțiunea Rockstadt, căci byron îți vor cânta rock cu influențe diverse. În următoarea seară, 9 martie, evadăm din realitate cu Ada

Milea şi Bobo Burlăcianu, tot la Rockstadt, într-un spectacol unic, Concert în 2 – Amintiri şi Chirițe, care combină umorul inteligent și vibrația artistică inconfundabilă a celor doi artiști. Intrăm un pic, în 10 martie, și în lumea creată de neobositul Horațiu Mălăele, în al său spectacol „Sunt un orb”, unul care împletește perfect inteligența și umorul actorului și pune în valoare întreaga sa măreție și carismă, garantând emoții imprevizibile: lacrimi, tristețe, surâs, burlesc, fantezie. Spectacolul va fi prezentat la Centrul Cultural Reduta. În 17 martie ajungem și la segmentul folcloric, iar iubitorii acestui gen se vor bucura, la Centrul Lux Divina, de un eveniment în care cap de afiș sunt Sofia Vicoveanca, Mioara Velicu, Laura Lavric. Acompaniază Taraful Nicu Troncea. Luna o încheiem tot pe acorduri muzicale. În 20 martie, la Deane’s suntem așteptați la un concert extraordinar al trupei Iris Unplugged (Cristi Minculescu, Valter & Boro), cu care să cântăm „Floare de Iris”, „Strada ta”, „Baby” sau „Somn bizar”. În fine, în 22 martie, la Rockstadt avem parte de un concert tribut ABBA, adus de ABBA Tribute Band Revival, votată pentru a treia oară consecutiv de Asociația Agenților Muzicali britanici drept cel mai bun tribut ABBA. Dincolo, însă, de aceste evenimente, cel mai frumos spectacol îl face chiar natura și merită urmărit zi de zi!

Alexia Galeș: „Tot ce pot face eu este să mă străduiesc să trăiesc sincer în fiecare zi”

Hoții de subiecte”, lungmetrajul de debut al regizorului Tudor Petremarin, aduce pe marile ecrane secvențe din adolescența vremurilor contemporane, dar și ceva din spiritul rebel al adolescenților din toate timpurile. Pelicula prezintă pe scurt modul în care mai mulți liceeni pun la cale un plan pentru a strânge bani prin vânzarea subiectelor de la Bac, înainte de examen. Mai trebuie să le obțină, iar de aici lucrurile se complică. În ce mod, rămâne să aflați în cinematografe, din 25 martie. Atunci când o veți vedea pe marile ecrane și pe brașoveanca Alexia Galeș, care, asemenea lui Luci, din film, este pasionată de teatru, pentru care muncește de ceva vreme, iar de la 18 ani s-a implicat în proiecte de actorie și performance în Germania. De altfel, repetă pentru „Die Schone Susanne”, spectacol inclus în programul Chemnitz European Capital Of Culture 2025. Am vrut să o cunoaștem pe Alexia Galeș dincolo de prezentarea oficială. Iată ce a ieșit.

Cine este Alexia Galeș?

Am 21 de ani și sunt din Brașov. Am locuit câțiva ani la Sibiu, când eram foarte mică. Mama făcea un master la momentul respectiv, tata era manager la o fermă bio pe lângă Sibiu… Ai mei au încercat să mă învețe mai multe limbi străine, când eram mică, era super la modă atunci: bunica vorbea română cu mine, mama engleză și franceză și tata germană. Aveam un babysitter la Sibiu care nu știa română, vorbea doar germană. La un moment dat, știu doar că am început să o înțeleg. La grădiniță i-au spus mamei să renunțe la câteva limbi… că vorbeam în patru limbi simultan și lumea nu mă înțelegea :)) Am făcut grădinița germană la Brașov și, din clasa I-a până în clasa a XII-a am studiat la Colegiul Național „Johannes Honterus” din Brașov. Am crescut între două lumi la Brașov,

genul „un actor joacă și dacă îi mor părinții în ziua aia, e de datoria lui”. Această jertfă pentru artă, cu care nu am rezonat niciodată, acest sentiment fals de sacrificiu care ni se transmitea zilnic... Pe lângă asta, atingeri total neprofesionale de la profesorul nostru de lupte scenice și… tăcere… nimeni nu vorbea despre asta cu voce tare. Am ales să plec, chiar dacă m-a durut. Era un mediu toxic, dar asta îmi dorisem să fac de mică. Am înțeles că după mine, au plecat mai mulți. Îmi doresc sincer să se schimbe aceste metode de educație în facultățile de artă din țară.

un oraș care le încorporează pe ambele: și sași, și români, și germană, și română. Mă gândeam să fac actorie din liceu. Am făcut actorie la Școală Populară de Arte „Tiberiu Brediceanu” din Brașov și în 2019 am fondat o trupă de teatru - ImpACT. Eram o grupă de prieteni de la Școala Populară care au închiriat pe ascuns o sală la Casa Armatei și care și-o plăteau din ce bani aveau strânși pe acasă :)) Mamei cred că i-am spus de toată chestia asta doar anul trecut. A venit pandemia, însă, și nu am mai continuat. M-am pregătit un an pentru admiterea la UNATC, la Actorie. Am oprit întâlnirile cu prietenii sau orice tip de „distracție” ca să prioritizez pregătirea mea la Actorie. (…) Nu am luat la UNATC și am fost distrusă. M-am înscris la SNSPA (Școala Națională de Studii Politice și Administrative – n.r.), la Communication and Emerging Media (facultate pe care o termin anul asta). Un an mai târziu am dat admitere la Sibiu, la Actorie și am intrat. Totuși, am renunțat după un semestru. Am început să înțeleg, încet-încet, tiparul de educație din universitățile de artă din România. Un dezinteres îmbrăcat în vorbe goale la clase, profesori care întârziau și o oră jumătate la cursuri, comentarii sexiste cu privire la corpurile fetelor din clasă, de genul „o actriță trebuie să emane sexualitate și asta o vei face doar dacă slăbești”. Alte comentarii total nepotrivite, de

la Actorie. (…) Nu am luat la UNATC și comentarii total nepotrivite, de

Cum ai ajuns parte din distribuția filmului „Hoții de subiecte”?

Woow! Foarte, foarte, foaaarte random! Aveam 18 ani, picasem la Actorie la UNATC, eram distrusă, aveam atacuri de panică zilnic și mă luptăm cu mine să integrez durerea asta în mine. Scrollam într-o seară pe Instagram și am văzut un anunț de casting. Ceva atunci s-a format în mine, un gând, o dorință, o curiozitate. Cum ar fi să mă duc? Cum ar fi să fac acest lucru super mega nebunesc să încerc? Simțeam că nu am dreptul să aplic… doar am picat la facultate, ce să caut eu acolo? M-am ambiționat, „m-am luat de mână” și miam pus, pentru prima dată în viață, alt scop decât „performanță și succes”. Voiam să văd dacă pot să fac asta. Fără frică.

de panică zilnic și mă luptăm cu mine să integrez durerea asta în mine. un dorință, o curiozitate. Cum ar fi să mă super

nu am dreptul să aplic… doar am picat Voiam să văd dacă pot să fac asta. Fără frică.

Soluția modernă pentru închirierea textilelor hoteliere la Brașov

Cum funcționează?

1. Creează-ți cont în platformă, pe 24linen.ro

2. Deplasează-te la unitatea 24 Linen preferată

3. Accesează locația prin scanarea codului QR care te identifică

4. Urmează instrucțiunile din locație pentru a închiria textilele curate de care ai nevoie sau a preda textilele

5. Bucură-te de textile curate și verifică toate informațiile de care ai nevoie în contul tău 24 Linen

Luna Muramatsu, o altfel de „Marguerite Gautier” a Operei Brașov

Unul dintre spectacolele de balet care a traversat peste un secol jumătate pe toate scenele lumii, Dama cu camelii este acum parte și din repertoriul Operei Brașov, fiind primit de public cu entuziasm la premiera prezentată în două seri consecutive, la sfârșitul lunii februarie. În rolul

Margueritei Gautier, pe scenă a strălucit Luna Muramatsu, o balerină venită tocmai din Țara Soarelui Răsare. Luna este parte a colectivului brașovean din 2023 și, deși e foarte activă și în diverse alte spectacole, este extrem de discretă în afara instituției. Motiv pentru care am invitat-o la o scurtă discuție, pentru a o cunoaște și dincolo de scenă.

Cine este Luna Muramatsu, de unde vine, când a ajuns în Brașov?

Am început baletul la vârsta de 3 ani, în Japonia, și am dobândit experiență pe scenă prin intermediul mai multor concursuri. Când aveam 17 ani, mama mi-a adus un afiș pentru o audiție la Școala de Balet Tallinn din Estonia, iar acest lucru mi-a schimbat viața. Am trecut audiția și m-am înscris la Școala de balet din Tallinn, unde am primit cursuri de balet în stilul Vaganova timp de un an și jumătate, înconjurată de ruși și estonieni. După absolvirea școlii, m-am alăturat Teatrului Național de Operă și Balet Oleg Danovski, unde am acumulat trei ani de experiență profesională, sub îndrumarea lui Horațiu și Monica Cherecheș. M-am alăturat Operei Brașov în 2023 și de atunci sunt acolo.

Foto credit Opera Brașov

Foto

credit Arhiva

personală

Luna

Muramatsu

Luna Muramatsu

INTERVIU

În Dama cu camelii, Luna este Marguerite Gautier. Ce a însemnat pregătirea pentru acest rol, care au fost provocările, pentru că dai viață unei figuri feminine foarte cunoscute, pe care de această dată, tu o spui în pași de dans. A existat o tehnică anume aplicată? Cum ai defini acest rol?

Pentru a interpreta Dama cu camelii, am început să citesc cartea. Știam că există un balet numit Dama cu camelii, dar a trebuit mai întâi să cunosc personajul. Când am început repetițiile cu coregrafa Cristina Uță, am aflat că ea este foarte specifică în privința emoțiilor și trăirilor atunci când stabileam coregrafia pentru Marguerite și mi s-a amintit cât de dificil este să exprimi ceva prin intermediul corpului, și nu al cuvintelor. Minunata ei coregrafie era atât de naturală și de frumoasă, încât a fost dificil pentru mine, care făcusem doar balet clasic până atunci, să mă exprim în mod natural pe scenă. Sunt plină de o deosebită bucurie și recunoștință pentru ocazia de a fi putut interpreta această piesă minunată, pe care, prin coregrafia proprie, dânsa a adus-o la viață pe scenă prin personajul Marguerite.

De cât timp dansezi? A existat un moment exact în care ai știut că vei deveni balerină, o experiență însemnată?

Anul acesta împlinesc 21 de ani de când am început baletul. Când eram în liceu, mă gândeam dacă ar trebui să renunț la balet și să mă angajez la o companie obișnuită sau să urmez o carieră de balerină. Pentru a-mi găsi răspunsul, am lucrat la un magazin de ramen, la un magazin de sushi, la un magazin de înghețată și la un hotel, în timp ce continuam să practic baletul. Cam în aceeași perioadă, am participat la un concurs de balet în Japonia și am câștigat locul I, ceea ce m-a făcut să mă decid să urmez o carieră de balerină.

Au fost lucruri la care a trebuit să renunți pentru balet?

Nu în mod special.

Care sunt spectacolele care îți sunt cele mai dragi de până acum și de ce? Și care sunt spectacolele în care ai vrea să fii parte în viitor? Până acum am fost implicată doar în câteva proiecte de balet ale Operei Brașov, așa că

deocamdată este vorba doar de Dama cu camelii. Aștept cu nerăbdare să văd mult mai multe proiecte de balet de la Opera Brașov în viitor.

Ce înseamnă viața de balerină? Există o dietă specifică? Există în rutina săptămânală și o zi în care să „înșeli” regulile dietetice?

Nu am restricții alimentare, dar mănânc o masă pe zi în timpul săptămânii și mănânc cât vreau din orice îmi place în weekenduri. De exemplu, în weekend mănânc shaorma la ora 23:00...

Prețuiesc atât timpul în care sunt activă, cât și timpul liber.

În afara scenei, cine este Luna Muramatsu? Ce pasiuni are, cu ce se ocupă?

Îmi place să mănânc mai mult decât orice, așa că în mod constant caut cafenele și restaurante care arată foarte bine și îmi petrec timpul acolo.

Ce alte proiecte ai în plan?

Scopul meu este să continui să mă antrenez în fiecare zi pentru a-mi îmbunătăți și mai mult abilitățile, astfel încât să pot participa la viitoarele proiecte ale Operei Brașov în cele mai bune condiții posibile.

Foto

Arhiva personală Luna Muramatsu Luna Muramatsu

Restaurante din grupul Sergiana

Restaurant Sergiana

Str. Mureșenilor nr. 28

Bucătărie ardelenească. Jumări din partea casei.

Tel. rezervări: 0723.294.923

Ceasu' Rău

Str. Iuliu Maniu nr. 56

Bucătărie românească.

Tel. rezervări: 0723.297.993

Casa Tudor

Str. Avram Iancu nr. 58

Bucătărie românească și internațională.

Tel. rezervări: 0728.830.340

Stâna Turistică Sergiana Drumul de Poiană

Str. Păstorului, nr. 5, Poiana Brașov Specific românesc.

Nu-i loc mai bun decât o poiană

pentru așezat o stână. Iară dacă poiana-i Poiana Brașov, stâna nu poate fi alta decât Stâna Turistică, loc de ospețe și plăcut popas, căci de-acum, Sergiana vă poftește aci la masă. În toată zîua!

Tel. rezervări: 0726.366.147

Sub Cetate Sergiana Strada Cetății nr. 34, Râșnov Specific românesc. Preparate gustoase la ceaun, la grătar sau la cuptor.

Tel. rezervări: 0721.200.017

Kronburger by Sergiana Food Court AFI Brașov etajul 1 sau la intrarea în food court-ul de la Coresi Shopping Resort (afară). Burgeri gustoși din vită Angus, porc sau pui, brânză halloumi, veggie.

Încearcă specialitățile restaurantelor Sergiana și la mall, în Coresi Shopping Resort și AFI Brașov (zona food court).

Restaurant Sergiana

Ceasu' Rău

Casa Tudor

Zile și Nopți recomandă!

Iată o listă de locații recomandate de Zile și Nopți și, totodată, locurile unde poți să găsești gratuit revista noastră.

Cultură

Centrul Cultural Reduta, Strada Apollonia Hirscher 8

Filarmonica Brașov, Bulevardul 15 Noiembrie 50A

Muzeul Casa Mureșenilor, Piața Sfatului 25

Muzeul Civilizației Urbane, Piața Sfatului 15

Muzeul de Artă, Bulevardul Eroilor 21

Opera Brașov, Strada Bisericii Române 51

Teatrul Sică Alexandrescu, Piața Teatrului 1

Mall & Cinema

Coresi Shopping Resort, Strada Zaharia Stancu 1

Cinema One Laserplex

Strada Zaharia Stancu 1

Cinema City AFI, Bulevardul 15 Noiembrie 78

Cafenele

Cafeteca Patria, Bulevardul 15 Noiembrie 33

Céline Café, Strada Crișana 6

CH9 Specialty Coffee, Curtea Honterus 9

contrast.hub, Strada Nicolae Bălcescu 10

Gloria Jean’s Coffees, AFI Brașov, Bulevardul 15 Noiembrie 78

Shake Coffee, Strada Sfântul Ioan 30

Shakespeare Coffee & Poetry

Strada Grigoraș Dinicu 1

Baruri, pub-uri

Aftăr Hours, Bloc C2, Strada Mihail Kogălniceanu 13

Aftăr Stube, Strada Alecu Russo 4

Bodegá Wine & Tapas, Strada Apollonia Hirscher 9

Kayus Lounge, Șirul Livezii 2a

Deane’s Irish Pub & Grill, Strada Republicii 19

Tâmplărie, Strada Grigoraș Dinicu 2

Restaurante

Albert Social Bistro, Strada Republicii 38

Artegianale, Strada Lucian Blaga 13

Artegianale, Strada Mureșenilor 27

Bella Musica, Piața Sfatului 19

Bistro de l’Arte, Piața George Enescu 11Bis

Brasserie Luther, Piața Sfatului 10

Cartofiserie AFI, Bulevardul 15 Noiembrie 78

Coresi Shopping Resort

Aft ăr Stube Deane’s Irish Pub & Grill

Casa Hirscher, Strada Apollonia Hirscher 5

Casa Tudor, Strada Avram Iancu 58

Ceasu’ Rău, Strada Iuliu Maniu 56

Cucinino Pasta & Pizza Bar, Strada Diaconu Coresi 6

Dei Frati, Piața George Enescu 16

Haplea D’ale Gurii Magnolia, Strada Crișului 18

Haplea D’ale Gurii Cartier Coresi, Str. Zaharia Stancu 6E

Haplea D’ale Gurii Weiss, Strada Michael Weiss 23

Haplea D’ale Gurii zona Tribunal, Strada Iuliu Maniu 68

KronBurger, Strada Iuliu Maniu 43

Le Petit Bistro, Strada Gheorghe Barițiu 12

Millenium Pub & Cafe, Strada Negoiu 14

Mori Di Sicilia, Strada Michael Weiss 14

Next Door, Piața George Enescu 11 bis Pilvax, Strada Michael Weiss 16

Pizza Delicio, Strada Transilvaniei 21

Pizza Hot, Strada Prahova 25

Sara Gourmet Bistro & Băcănie, Strada Mihai Viteazul 6

Serenity Resort, Codlea, Drumul Județean 112A

Sergiana, Strada Mureșenilor 28

Sergiana AFI, Bulevardul 15 Noiembrie 78

Sergiana Coresi, Strada Zaharia Stancu 1

Trattoria Del Chianti, Strada Brândușelor 100

Cofetării & patiserie

Brutăria Simplu, Strada Bisericii Române 112

Brutăria Simplu, Strada Grigoraș Dinicu 2

Cofetăria Andrei Răcădău, Bulevardul Muncii 22 A

Cofetăria Andrei Tractorul, Strada 13 Decembrie

Hoteluri

Aro Palace, Bulevardul Eroilor 27

Casa Chitic, Strada Nicolae Bălcescu 13

Drachenhaus, Strada Nicolae Bălcescu 12

Gott, Strada Johann Gott 2

Hotel Belvedere, Str. Stejerișului 11, Km 2 Dr.Poieni,

Residence Hircher, Strada Apollonia Hirscher 14

Safrano, Piața Sfatului 23

Schuster Bording House, Strada Peneș Curcanul 5

Poiana Brașov

Ana Hotels, reservation-hotelsport@anahotels.ro

Hotel Alpin, reservation@hotelalpin.ro

Stâna Turistică Poiana, stanaturistica@sergiana.ro

Sura Dacilor, office@hotelbelvederebv.ro

Top Mountain, topmountain3@gmail.com

Vila Diana, rezervari@vila-diana.com

Alte locații

Frizeria Chițibuș, Strada Michael Weiss 24

Inspiratio Gift Studio, Johannes Honterus 8

Mori Di Sicilia

Le Petit Bistro