Zile și Nopți - Aprilie 2022 by Zile si Nopti

MUZICĂ. ARTĂ. FILM. EAT & DRINK. FASHION & LIFESTYLE

APRILIE 2022 WWW.ZILESINOPTI.RO

FOOD & DRINK: Special Paște Mielul, drobul și pasca de prin alte locuri din lume | Sfaturi de la nutriționist pentru masa de Paște | Vinul băut de plăcere | Doamne ale cofetăriei românești.

POP-UP STORiEs: Trendul Cli-Fi + Celebrități și mediul înconjurător | MUZICĂ: Interviu MĂDĂLINA PAVĂL ARTĂ COREGRAFICĂ: Interviu Simona Deaconescu | FILM: despre public shaming cu ANDREI HUȚULEAC LIFESTYLE: Pictură vs Fashion | ECO: Magazinele Zero Waste | ARHITECTURĂ: ATRA, în sinergie cu mediul

Aprilie 2022

Editorial

POP CULTURE MAGAZINE

Mediul, clima şi noi... noi, ce? Bucureşti, Braşov, Timişoara, Sibiu, Iaşi, Cluj, Constanţa... suprafeţele acestor orase însumează aproximativ 1200 de kilometri pătraţi. A durat doar câteva secunde să fac acest calcul după ce, acum câteva zile, baleind presa online, mi s-a insinuat în minte o ştire ce anunţa că o întreagă barieră de gheaţă din Antarctica s-a dezintegrat ca urmare a valului de căldură fără precedent înregistrat la jumătatea lunii martie. Acel bloc îngheţat avea circa... 1200 de kilometri pătraţi. Cât toate oraşele pomenite mai sus la un loc. Ca şi cum, peste noapte, cele mai mari oraşe din România, în care Zile şi Nopţi ajunge inclusiv în formă tipărită, ar dispărea pur şi simplu de pe faţa pământului. S-ar dezintegra. Cu tot cu cititorii noştri. Gândul a continuat să nu-mi dea pace, chiar dacă acea ştire îndesată în vrac nu era prezentată ca “breaking news” şi n-a provocat “şoc şi groază”. Sau poate tocmai asta a fost cauza. Mai ales că, după aceea, aducând într-o discuţie amicală subiectul schimbărilor climatice, mi s-a reproşat străveziu că “ţara arde şi baba se piaptănă”, cu referire, evident, la cumulul de crize care ne alimentează fricile şi anxietăţile actuale. Da, un război îngrozitor se întâmplă aproape de noi, însă putem face mai mult decât a-i ajuta, cât şi cum putem fiecare, pe refugiaţi? Putem schimba noi soarta războiului? Nu cred. Da, pericolul pandemiei este departe de a fi înlăturat, însă putem face mai mult decât să ne protejăm, pe noi şi pe cei din jur? Putem noi da cancel virusului? Doar în vis. Da, facem ochii mari văzând cum explodează valorile facturilor, însă putem face mai mult decât propriul www.zilesinopti.ro

job sperând că banii câştigaţi ne vor ajunge pentru a le plăti? Poate că da, însă nu acum, fiindcă mai avem de aşteptat până la următoarele alegeri. Dacă în privinţa acestor crize nu putem face, în general, mai mult deatât, pentru protejarea mediului în care trăim putem face însă, fiecare dintre noi, măcar un lucru: să îl tratăm cu mai multă grijă. Grija pentru un bolnav. Cronic. Natura este bolnavă - e o realitate seacă şi nu o lamentare, mai ales după un 2021 definit prin dezastre climatice unice în istorie - iar asta o simţim din Berceni până-n Mănăştur, din Copou până în Şcheii Braşovului, prin variaţiile mari de temperatură pe parcursul unei singure zile şi disoluţia tot mai pronunţată a anotimurilor. În acest context, a stinge lumina uitată aprinsă pe scara blocului când plecăm la servici, a nu arunca deşeurile de-a valma şi a da prioritate la cumpărături produselor cu ambalaje biodegradabile sau reciclabile, gesturi mici care pot fi făcute fără efort de fiecare dintre noi, ar trebui să ne intre în comportament ca înţelegere a unei necesităţi şi nu ca aliniere la vreun trend efemer. Altfel, atâta vreme cât vom continua să privim doar amuzaţi şi nu gânditori o scenă precum cea din Armageddon, în care sondorul Bruce Willis, aflat pe o platformă marină de exploatare a petrolului, ia sarcastic la ţintă cu mingi de golf o navă Greenpeace, vom fi ca specie asemenea unui balon cu aer (prea) cald care, în lipsa lestului reprezentat de preocuparea pentru mediu, nu are şanse să-şi găsească stabilitatea şi să îşi controleze evoluţia. În spaţiu şi timp. PAGINA

SUMAR

MUZICĂ / pagina 19

POP CULTURE MAGAZINE

ARTĂ / pagina 29

Muzica şi... schimbările climatice ��19

GAUDÍ: Printre spirale, culori și clădiri colosale �� 29

MUZICĂ NOUĂ:

De vorbă cu SIMONA DEACONESCU despre

ALBUM: Staying safe with ORKID ��20

Rock & Punk – Ce ascultăm în aprilie ��21 DIALOGURI FĂRĂ NOTE: MĂDĂLINA PAVĂL ��22

ARTĂ COREGRAFICĂ:

RAMANENJANA �� 30 ART EXPO: Primăvară cu artă prin Europa 6 expoziții

ANIVERSARE:

#devăzut �� 32

INDIE STAR: AIMEE MANN: Anti-star născut din

art.raiffeisen.ro / #StagiuneVirtuala: ce găsești în

Cei ce au dat nume rock-ului românesc ��25

B.D.: Balada Miorița, în benzi desenate �� 34

eclectismul muzical ai anilor ‘80 ��26

#StagiuneaVirtuală, în luna aprilie, pe art.raiffeisen.ro: �� 35

dragoste nelimitată ��27

de artă Upcycle SARLATAN.RO �� 36

STORY: Frusciante & Red Hot Chili Peppers: OMUL CU DISCURILE

MATHIAS EICK „When We Leave” ��28

FILM / pagina 41 Mulţi au fost, nu puţini au rămas...

Premiile GOPO 2022 �� 41

PREMIERELE LUNII: �� 42

„MORBIUS”/ „SONIC THE HEDGEHOG 2” / ��44/47 „MAME PARALELE” / „NELINIȘTIȚI / LES INTRANQUILLES”

/ „NORTHMAN” ��48/49/58

FILM ROMÂNESC: ANDREI HUȚULEAC �� 50

ARTE VIZUALE: Notă de trecere pentru platforma

ARTIȘTI URBANI: HarceaPacea �� 38

EAT&DRINK / pagina 61 CULINARiA: Când alimentele devin scumpe, avem

alternative gratis.. �� 61 PE GUSTUL NOSTRU: Ana are clătite, dar... �� 62 TOP FOOD: 6 locuri din țară unde poți lua un brunch

memorabil �� 63 CEVA DULCE: Doamne ale cofetăriei românești �� 64 PE GLOB: Mielul, drobul și pasca de prin alte

SERIAL: HJERSON @Epic Drama �� 52

locuri din lume �� 66

DRACULA FILM FESTIVAL:

masa de Paște! �� 68

POINT OF VIEW:

DRINK: Să ciocnim cu doze de RTD! �� 70

GOPO 2022: ANDREEA GRĂMOŞTEANU �� 54

Interviu cu ROBERT MIANO �� 58 „Attack on Titan”: Sfârșitul unei ere �� 60

LIFESTYLE / pagina 75 STOP THE WAR!

NUTRIŢIE: Sfaturi de la nutriționist pentru

OPINIE: Ștefan Chirițescu �� 69

TOP DRINK: 6 locuri din țară unde poți să bei un gin bun �� 71

POP-UP STORIES / pagina 9 POP-UP STORiEs

RESPECT & SUPPORT UKRAINA! ��75

Reprezentări ale secundelor rămase: Cultura Cli-fi ��9

Spirits Award Gin FOUR PILLARS - Olive Leaf Gin ��77

problemele de mediu ��13

EDITORIAL FASHION:

PICTURA vs. FASHION „ATELIERUL” ��79 ECO-TREND: Magazinele Zero Waste, o necesitate, şi

nu un moft ��85 DESIGN / ARHITECTURĂ: ATRA Doftana ��87 LOOK: Street style, la Fashion Week ��94 FASHION EVENT: PreView SOIREES DE LA MODE 28

„THIERRY MUGLER WORLD” ��96 PAGINA

POVEȘTI DE SUCCES

DESCOPERĂ ECO-ROMÂNIA

CELE MAI PREMIATE PRODUSE

DIN PĂSTRĂV DE PE PIAȚA DIN

ROMÂNIA ��72

Îți recomandăm 7 destinații pentru ecoturism în România: Băile Tușnad și Împrejurimile, Colinele Transilvaniei, Eco Maramureș, Pădurea Craiului, Țara Dornelor, Țara Hațegului – Retezat, Ținutul Zimbrului.

Vacanțe Supliment

Zile și Nopți, Aprilie, 2022

Antalya, Turcia

Hurghada, Egipt

pag. ��74

DESIGN: DOINA BACALU ��78

Celebritatea, ca armă, în lupta cu

AWARDS Parfumul lunii aprilie: CARINE ��76

Kenya

Madeira, Portugalia.

www.zilesinopti.ro

Creta, Grecia

Kefalonia, Grecia

Lefkada, Grecia

Zanzibar, Tanzania

Mai multe informații despre oferte la telefon 021 9448 sau pe www.karpaten.ro

www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/ zilesinopti ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE ISSN 2559-172X Apare gratuit, lunar. Nr. 4 (546) - aprilie 2022 Tiraj: 30.000 exemplare București, Brașov, Cluj, Constanța, Iași, Timișoara. Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Director Vânzări: Simona Stoichici, Simona@simone-advertising.ro Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro Redacție Print/Online/Social Media: Vlad T. Copilu vlad.copilu@zilesinopti.ro Georgiana Grigore, site@zilesinopti.ro Corectură: Adina Chirvasă EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big ioan.big@zilesinopti.ro Online: Georgiana Grigore, bucuresti@zilesinopti.ro Distribuție: Dan Budoi EDIȚIA DE BRAȘOV: Redactor Șef: Vlad T. Copilu vlad.copilu@zilesinopti.ro Redacție: Georgiana Grigore site@zilesinopti.ro Distribuție: Andrei Paul paul.andrei@zilesinopti.ro EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro Distribuție: Pop Eugen Claudiu EDIȚIA DE CONSTANȚA: constanta@zilesinopti.ro EDIȚIA DE IAȘI: Vânzări/distribuție: Andrei Stratulat, iasi@zilesinopti.ro EDIȚIA DE TIMIȘOARA: timisoara@zilesinopti.ro Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea. Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată. Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A PAGINA

POP CULTURE MAGAZINE

Echipa de redacție IOAN BIG

PUBLISHER

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture. Este autor al volumelor „Blue, Black & White: Povestea Rolling Stones”, „Sexul... crucea lui Ken Russell”, „Eric Clapton”, „Era Punk” și „Zombies în secolul 21”. Din 2019 este Director al Dracula Film Festival și Senior Advisor al Brasov Jazz & Blues Festival. Are în lucru cartea „Cinematografia Western: Frontieră între mitologie, istorie și Pop culture"

GRUIA DRAGOMIR SENIOR EDITOR

A absolvit Facultatea de Litere, cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române. A debutat în romanul colectiv Rubik (Polirom, 2008), a tradus Jurnalul pe motocicletă, al lui Che Guevara (Polirom, 2008), și a publicat proză scurtă în revista Tataia. „MORBIUS, vampirul care va da peste cap multiversul lui Spider-Man”. / Pagina 44

ALIN GĂLĂȚESCU SENIOR EDITOR

Alin este analist de Modă și LifeStyle / Creator de Evenimente: SOIREES DE LA MODE, GALA AVANPREMIERE, FASHION MOMENTS, SPRING - SUMMER - EVENING GALA, BEST NEW COMMERS/ Consilier de Imagine și de Brand / Creator de Proiecte Speciale de Film și Fotografie Arty.  Fashion editorial: PICTURA vs. FASHION „ATELIERUL” / pagina 79

DELIA MITRACHE REDACTOR

Delia este jurnalistă și face selecția de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări. Realizează reportaje și interviuri din spațiul teatral și festivalier.  „Începutul de lună aduce pe marile ecrane un film mult așteptat de cinefili, Mame paralele / Madres paralelas, / pagina 48

HORIA GHIBUȚIU REDACTOR

Horia s-a născut la Praga, în 1969. Avea să fie adus în ţară la şase săptămâni de la naştere şi lăsat să crească aici. E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV (TVmania) şi reviste lucioase...

www.zilesinopti.ro

Aprilie 2022

POP CULTURE MAGAZINE

CLAUDIA ALDEA

Contributori: IOANA ALDEA /

REDACTOR

Studentă a Facultății de Litere din București, Claudia este pasionată de povești și de cum sunt ele trăite prin literatură și muzică.  „Indiferent dacă vorbim despre literatură, cinematografie, muzică sau jocuri video (Fuel, Battlefield 2042), în cultura Cli-fi, povestea are rolul de a ne plasa în centrul unor evenimente în care... nu mai există secunde rămase până la miezul nopții!” / pagina 9

BERTI BARBERA / ȘTEFAN CHIRIȚESCU ANA CONSULEA / MĂDĂLINA CORINA DIACONU COSMIN DRAGOMIR / ANTOANETA GALEȘ / ȘTEFAN IANCU

ALEX MUȘAT

REDACTOR

Alex Musat este toboșar și absolvent al secției de Jazz & Muzică Ușoară din cadrul U.N.M.B. Alex scrie articole despre muzică.  „Cei Ce Ne-au Dat Nume rămâne punct de referință al rock-ului românesc, o poveste despre identitate și curajul de a ține piept vremurilor asupritoare, prin folclor și rock’n’roll.” / pagina 25

MĂDĂLINA SÁNTA/ IULIANA CIOCÎRLAN / VLAD T. COPILU / ANAMARIA GRUMEZA / MIHAELA IOAN / VANIA PIERȘINARU / ROBERT FRUNZESCU /

TEODORA BRATU

ALEXANDRA BUJENIȚĂ / HEFE /

REDACTOR

Teodora este jurnalistă și scrie analize referitoare la teatru, film și artele performative.  „A vizita Sagrada Familia este o experiență cu adevărat uluitoare. Prin coloanele ce se înalță de la baza naosului, ramificându-se ca niște copaci, și vitraliile ce îmbracă spațiul într-o lumină aproape magică, catedrala a devenit o bijuterie a Barcelonei."/pagina 29

MONICA FELEA / MARIA MARTAC / SILVIA TRAȘCĂ / RALUCA MIHĂILĂ / IULIA RIPAN / BEATRICE LAPADAT /

ALINA BĂLAN REDACTOR

Alina studiază Comunicarea și scrie atât despre cum experimentează muzică și artiști noi, cât și despre tendințele fashion-ului.  „La doar câteva firmituri de biscuiți s-a încheiat ediția de la Paris iar noi, cei ce am urmărit de la depărtare și, totuși, mai aproape decât ne-am fi imaginat vreodată datorită magiei internetului, ne-am delectat atât cu colecțiile marilor designeri, cât și cu ingeniozitatea invitaților. / pagina 94

MUZICĂ. ARTĂ. FILM. EAT & DRINK. FASHION & LIFESTYLE APRILIE 2022

WWW.ZILESINOPTI.RO

Pop Culture Magazine

FOOD & DRINK: Special Paște Mielul, drobul și pasca de prin alte locuri din lume | Sfaturi de la nutriționist pentru masa de Paște | Vinul băut de plăcere | Doamne ale cofetăriei românești.

POP UP STORiES: Trendul Cli-Fi + Celebrități și mediul înconjurător | MUZICĂ: Interviu MĂDĂLINA PAVĂL ARTĂ COREGRAFICĂ: Interviu Simona Deaconescu | FILM: despre public shaming cu ANDREI HUȚULEAC LIFESTYLE: Pictură vs Fashion | ECO: Magazinele Zero Waste | ARHITECTURĂ: ARTA, în sinergie cu mediul

MĂDĂLINA LEFTER

REDACTOR

Mădălina este activă în domeniul marketingului și este pasionată de citit, scris și de câte puțin din tot ce înseamnă artă.  „De ce să alegi magazinele zero waste? Pentru că, înainte de a lua decizii care susțin planeta, îți faci ție însuţi un bine folosind produse organice, ale căror ingrediente știi cu siguranță că nu îți pot dăuna în vreun fel. / pagina 85

www.zilesinopti.ro

PAGINA

TEXT DE CLAUDIA ALDEA

POP-UP STORiEs

POP CULTURE MAGAZINE

Reprezentări ale secundelor rămase:

Cultura Cli-fi

n 1947, pentru a reprezenta vizual unde ar putea ajunge omenirea, în funcție de amenințări precum arme nucleare, tehnologii distructive și schimbări climatice, cercetătorii de la Universitatea din Chicago au înființat Doomsday Clock. După un ticăit de peste 70 de ani, astăzi, „Ceasul” se află la 100 de secunde de miezul nopții, amintind că problemele care ne amenință existența nu pot fi uitate sau ignorate. După semnarea Acordului de la Paris din 2015, prin care Organizația Națiunilor Unite a hotărât și reglementat modurile prin care statele lumii pot reduce emisiile de carbon, începând cu anul 2020, dorindu-se limitarea încălzirii globale la 1,5°C (comparativ cu perioada preindustrială), în 2021, la Glasgow, a avut loc cea de-a 26-a conferință pe tema schimbărilor climatice

www.zilesinopti.ro

foto © Impakter

(COP26), unde liderii din toată lumea, alături de activiști precum Greta Thunberg (care a numit evenimentul un eșec, din cauza puternicului aspect de Greenwashing pe care l-a

avut), Patience Nabukalu („Cred în puterea oamenilor, nu în cea a conducătorilor”) sau Xiye Bastida („Trebuie să schimbăm fundația sistemului care antrenează PAGINA

POP-UP STORiEs individualismul și epuizarea”) au discutat despre cum se pot amplifica acțiunile, în vederea reducerii riscurilor climatice. În anul 2022, Intergovernmental Panel on Climate Change a publicat primul raport întocmit în urma înțelegerii de la Paris, care prezintă, în 18 capitole redactate de oameni de știință, principalele problemele cărora ar trebui să le acordăm o atenție sporită în perioada următoare. Printre ele se numără distrugerea ecosistemelor, poluarea din oceane, impactul schimbărilor climatice asupra accesului global la apă potabilă, riscurile asupra agriculturii, silviculturii și acvaculturii, asupra zonelor urbane, problemele de sănătate cauzate de climate change, adaptarea la contextul fenomenelor meteorologice extreme, din ce în ce mai întâlnite (canicula, inundațiile, incendiile), și climate finance, în ceea ce privește comunitățile vulnerabile și marginalizate. Așa cum spune activista Txai Surui, „Temperaturile cresc, animalele dispar, râurile mor, iar plantele nu mai cresc așa cum o făceau înainte. Pământul vorbește. Ne spune că nu mai avem timp.” Pentru că ficțiunea are rolul de a pune în fața noastră o oglindă a realității, Cultura Cli-fi (termen introdus PAGINA

POP CULTURE MAGAZINE

The Drowned World/ Literary Hub

de scriitorul Dan Bloom, în 2012, ca mod de educare prin storytelling) a luat naștere pentru a trage un semnal de alarmă în ceea ce privește schimbările climatice, care, atunci când sunt trăite prin personajele care resimt tragic tot ce se întâmplă, capătă un caracter mult mai personal și urgent. Deși termenul în sine poate fi considerat unul modern, în literatură, temele și motivele specifice spațiului Cli-fi sunt prezente încă din anii '60, când J.G. Ballard vorbea în lucrările sale despre un Pământ postapocaliptic, unde oamenii pot supraviețui cu greu. The Drowned World arată ce se poate întâmpla atunci când calotele glaciare se topesc, iar nivelul Oceanului Planetar crește, The Wind from Nowhere vorbește despre evenimentele meteorologice dezastruoase, cum sunt uraganele, care pot duce la izolarea oamenilor în buncăre subterane, The Burning World prezintă umanitatea într-o secetă cauzată de deșeurile industriale aruncate în oceane, iar The Crystal World

este metafora perfectă pentru planeta care răspunde violenței prin îmbolnăvirea locuitorilor ei. În 1965, Frank Herbert a publicat Dune (revenit în atenția publicului odată cu ecranizarea din 2021), care discută în profunzime despre tema resurselor planetare și despre influența avută de cei care dețin controlul asupra lor, folosindu-le nu pentru a ajuta omenirea, ci pentru a obține avantaje monetare, reprezentând un viitor în care încălzirea globală a distrus ecosistemele planetei (Arrakis). O altă lucrare importantă pentru literatura Clifi este și distopia The Sheep Look Up (1972), în care scriitorul John Brunner a descris o lume care ilustrează perfect îngrijorările oamenilor de știință din prezent. Ne plimbăm, alături de personaje, prin orașe mult prea poluate, unde nu putem respira, apa potabilă este rară, alimentele de calitate sunt mult prea scumpe pentru oamenii de rând, care consumă hrană modificată în laborator, iar noile virusuri sunt imune la medicamentele cunoscute. www.zilesinopti.ro

POP-UP STORiEs

Aprilie 2022

Având o istorie care a luat naștere înainte de apariția propriu-zisă a termenului, în prezent, literatura Cli-fi duce mai departe moștenirea lăsată de cei din urmă, aducând cititorii mai aproape de problemă. Printre cei mai cunoscuți autori contemporani se numără Margaret Atwood, care, prin MaddAddam, a încheiat o trilogie distopică în care a prezentat, în diferite moduri, sfârșitul civilizației, scriitoarea norvegiană Maja Lunde, care, în volumul Istoria Albinelor, ne plimbă printr-un 2098 unde, din cauza resurselor limitate și dispariției albinelor, populația globului scade atât de mult încât orașul Beijing devine aproape gol, și Richard Powers, care, datorită romanului The Overstory, unde vorbește despre legătura dintre om și natură, a câștigat Premiul Pulitzer pentru Ficțiune în 2019. Alături de literatură, cultura Cli-fi ocupă un loc special și în cinematografie. Dacă ne gândim la cel mai recent film produs de Hollywood, Don't Look Up, unde urgența subiectului este subliniată prin final, vom The Day After Tomorrow 20th Century Studios

www.zilesinopti.ro

observa cum temele specifice curentului sunt transpuse pe marele ecran. Putem începe, astfel, cu anul 1973, când Soylent Green a prezentat o lume distopică în care, din cauza efectului de seră, oceanele sunt pe moarte, iar oamenii rămân fără resurse, în sărăcie. În 1995, Waterworld a arătat, într-un mod „aventuros” un univers care pare scos din Drowned World-ul lui J.G. Ballard, unde temperaturile ridicate au dus la formarea unui ocean global, în care personajele trăiesc. Mai departe, pe lângă elementul de acțiune, seria Mad Max (primul film a apărut în 1979!) este și o avertizare în legătură cu efectele încălzirii globale (deșertul infinit, lipsa naturii, lupta pentru resurse), prezentând o serie de personaje care visează să ajungă într-un paradis numit The Green Place, care seamănă foarte mult cu Pământul din prezent. În SF-ul The Day After Tomorrow, după o serie de evenimente meteorologice extreme, începe o nouă eră glaciară, un motiv continuat și în Snowpiercer (în regia lui

Bong Joon-ho, creatorul oscarizatului Parasite), unde, deși lumea s-a sfârșit din cauza înghețului pentru toți oamenii, elitele, care au supraviețuit datorită averilor, trăiesc într-un tren, separați de cei care nu își permit luxul. Chiar și Avatar vorbește despre o planetă descoperită după ce oamenii realizează că Pământul este pe moarte (Pandora) din cauza schimbărilor climatice, fiind, în același timp, și o metaforă pentru natura umană care, după ce distruge ceva, nu renunță la obiceiurile dăunătoare nici când are parte de șansa unui nou început. Având un impact atât de puternic, cultura Clifi se extinde și în lumea muzicală, cu ajutorul artiștilor precum Rina Sawayama, care în piesa XS vorbește despre cum capitalismul brutal a influențat fenomenul de climate change, Grimes, care a dedicat un întreg album extincției umane (Miss Anthropocene) sau The 1975, care în melodia cu același nume au introdus un pasaj tip „spoken word” unde o auzim pe Greta Thunberg. Indiferent dacă vorbim despre literatură, cinematografie, muzică sau jocuri video (Fuel, Battlefield 2042), în cultura Cli-fi, povestea are rolul de a ne plasa în centrul unor evenimente în care... nu mai există secunde rămase până la miezul nopții! PAGINA

POP-UP STORiEs

Foto: © AFP Janek Skarzynski

Foto: ©Markus Spiske/pexles.com

Foto: © themarysue.com

Foto: © facebook.com/LeonardoDiCaprio

TEXT DE IOAN BIG

Celebritatea

ca armă în lupta cu problemele de mediu

n secolul XXI, schimbările climatice reprezintă în mod incontestabil cea mai gravă ameninţare la adresa întregii omeniri. O resimţim fiecare în bucăţica noastră de biosistem, prin anxietăţi instalate în subconştient datorită expunerii cotidiene la efectele vizibile ale deteriorării mediului înconjurător, iar termeni ca ‘sustenabilitate’ sau ‘dezvoltare durabilă’ au intrat deja în vocabularul curent. În lupta cu gravele probleme asociate încălzirii globale este însă nevoie de modele din afara sistemului politic şi administrativ (cu o credibilitate erodată de incapacitatea instituţională sau dezinteresul

individual), care să inspire la nivel de masă, eventual, prin puterea exemplului. Capitalul de notorietate a celebrităţilor din Pop culture le transformă în candidaţi ideali pentru a deveni eco-warriors, dat fiind talentul lor de a atinge emoţional şi visceral oamenii la o scară ce transcende frontierele convenţional trasate între comunităţi. Nu mulţi dintre aceşti potenţiali ambasadori emoţionali adaugă însă valoare ‘eco’ la celebrity industrial complex, preferând fie să îşi trăiască viaţa din postura de consumator de lux, fie optând pentru a milita în favoarea altor cauze.

Foto: © facebook.com/LeonardoDiCaprio

Foto: © www.weforum.org (WEF)

www.zilesinopti.ro

PAGINA

Foto: Don’t Look Up (Leonardo DiCaprio/Meryl StreepStrip

Foto: © facebook.com/GwynethPaltrowOfficial

A fi activist de mediu presupune nu doar să aparţii “megafaunei charismatice”, cum a fost caracterizată lista starurilor de top din industria entertainment-ului, ci să crezi realmente în necesitatea acţiunii şi să fii capabil să transmiţi mesaje legate de climate change într-o formă relevantă social, chiar dacă aceasta e asociată valorilor culturale Pop(ulare). Ca să facă memorabil un personaj fictiv, un actor se adresează imaginaţiei publicului, dar e cu totul altceva să convingă reprezentanţii ONU printrun speech despre viitorul planetei, argumentat ştiinţific, politic şi social, în care face apel la raţiunea auditoriului. Cum au făcut-o, de exemplu, Leonardo DiCaprio, Arnold Schwarzenegger sau Alec Baldwin. Apropo de Leonardo DiCaprio, producător de documentare despre problemele de mediu şi participant în fiecare an la People’s Climate March, care a creat un ONG ce luptă împotriva încălzirii globale încă din 1998, trebuie spus că... în principal, datorită distribuţiei “stelare” - cu el în frunte -, un film de o calitate îndoielnică a abordării (indiferent că e privit din perspectiva satirei sau a unui disaster movie), Don’t Look Up a putut stârni acel val uriaş de polemici pe marginea reacţiei umanităţii la o criză naturală globală şi, implicit, la cât de nepregătiţi suntem, ca specie, să luptăm cu înţelepciune împotriva acesteia. Este puţin probabil ca filmul să se fi bucurat de aceeaşi popularitate dacă nu ar fi avut celebrităţi pe generic. Impactul puternic ale mesajelor lui Don’t Look Up se explică însă şi prin faptul că filmul a fost scris şi regizat de Adam McKay, faimos pentru ecologismul său, membru al consiliului ONG-ului The Climate Mobilization, şi că lui DiCaprio i s-a alăturat la fel de convingătoarea Meryl Streep, activă în zona protejării mediului încă din anii ’80, odată cu campania Mothers & Others. În liga ei, cel puţin încă două personalităţi din lumea filmului sunt la fel de celebre pentru perena solidaritate cu natura: Robert Redford, un pionier al activismului de mediu, care a început să lupte pentru cauze ‘verzi’ încă din anii ’70 şi este administratorul ONG-ului Natural Resources Defence Council de 50 de ani, şi Jane Fonda, la fel de longevivă

TEXT DE IOAN BIG

Foto: © facebook.com//JaneFonda

POP-UP STORiEs

în militantismul ei, creatoare al popularului concept de protest Fire Drill Days, implementat iniţial cu Greenpeace şi organizat inclusiv în pandemie, dar în versiune online. Printre vedetele prezente la Fire Drill Days s-a numărat şi Joaquin Phoenix, militant înverşunat pentru drepturile animalelor, egalitatea de gen şi, nu în ultimul rând, combaterea schimbărilor climatice. Dacă veganul Phoenix este preocupat de impactul zootehniei asupra mediului, Matt Damon luptă pentru apa potabilă în ţările subdezvoltate, prin intermediul ONG-ului H2O Africa Foundation, iar prietenul său Ben Affleck, alături de care a jucat recent în Ultimul duel, a fondat Eastern Congo Initiative, prin care a sprijinit proiecte de dezvoltare sustenabilă ale cultivatorilor de cacao ce aprovizionează brand-uri internaţionale precum Lush Cosmetics. De altfel, şi în Fashion sau Lifestyle au început să crească numărul celebrităţilor preocupate de mediu, iar influenţa lor este deloc neglijabilă, fie şi dacă ne gândim doar la fotomodelele www.zilesinopti.ro

Aprilie 2022

POP CULTURE MAGAZINE

Foto: © facebook.com/MarkRuffalo

Foto: © facebook.com/Sting (Nicolas Gouhier)

Gisele Bündchen sau Cara Delevigne, ori la creatoarea de modă Stella McCartney care spunea: “Pot să fac un lucru mai sustenabil fără a-mi compromite designul? Da, pot, şi atunci de ce n-aş face-o?”. Doi interpreţi ai lui Hulk, Edward Norton, narator al documentarului Strange Days on Planet Earth şi membru al board-ului Conservation Lands Foundation, şi Mark Ruffalo, fondator al organizaţiei Water Defense, ce luptă împotriva fracturării hidraulice a solului, sunt prieteni buni şi au participat la People’s Climate March încă din 2014... dar nu sunt singurii Avengers implicaţi în cauze ecologiste. În vârful listei stau Don Cheadle, ce colaborează alături de Ruffalo cu ONG-ul Solutions Project pentru climate justice şi energie curată, şi, respectiv, Gwyneth Paltrow, promotoare neobosită a conceptului de sustenabilitate şi o veritabilă cruciată în lupta contra toxinelor din produsele de beauty. Cât despre “doamna Thor”, vegana Natalie Portman, ea a fost deja recompensată www.zilesinopti.ro

cu prestigiosul premiu EMA Ongoing Commitment Award, pentru sprijinul susţinut acordat cauzelor de mediu. Rosario Dawson (protejarea solului), Pierce Brosnan (inclus în Environmental Hall of Fame pentru numeroasele iniţiative de mediu), Channing Tatum (extincţia plantelor medicinale din Amazonia), Darryl Hannah (arestată de nenumărate ori pentru proteste contra abuzurilor asupra naturii), Shailene Woodley (poluarea oceanelor, defrişări), Jaden Smith (combaterea folosirii recipientelor din plastic) sunt alte exemple din lista de celebrităţi din industria filmului care militează pentru protejarea mediului, însă acest spirit se manifestă şi în muzică, unde Sting rămâne cel mai notoriu eco-warrior încă din 1988, anul când a fondat Rainforest Foundation Fund. Altfel, ca şi Dave Matthews Band, membrii trupei de Rock Pearl Jam sunt preocupaţi de reducerea amprentei de carbon şi, în 2011, au fost desemnaţi “Planet Defenders”, de către Rock The Earth. În cazul rapperului Pharrell Williams e suficient să amintim că a fost speaker la United Nations Climate Change Conference, de la Paris. Chiar şi în K-Pop există supervedete preocupate să endorseze demersuri ‘verzi’, grupul BTS asociindu-se cu singura cursă de maşini 100% electrice din lume. Fiindcă trebuie să privim spre viitor, încheiem explorarea cu un campion “environmentalist”, James Cameron, ultracelebrul regizor, care a utilizat inclusiv pe OST-urile filmelor sale teme muzicale climate-conscious şi a promis publicului că la fel va proceda şi cu următoarele patru sequel-uri la Avatar, pe care sperăm să le putem vedea începând de anul acesta. Polemicile legate de schimbările climatice au devenit “o întrecere între conştientizare şi cataclism”, observa în mod just respectata vedetă britanică Emma Thompson, susţinătoare a campaniei World Wildlife Fund, Earth Hour, iar problema noastră, a tuturor, este aceea că va trebui să optăm pentru o tabără. Înclinarea balanţei în funcţie de suma alegerilor individuale va arăta viitorul omenirii. Pentru moment, acesta... nu pare prea luminos. PAGINA

Viile Metamorfosis recomandă

ărbătoarea Paștelui înglobează ideea de metamorfoză între uman și divin, iar unul dintre simbolurile acestei sărbători este vinul, de obicei cel roșu. Vă propunem o selecție de trei vinuri pentru masa de sărbătoare de la crama Viile Metamorfosis din Dealu Mare, o investiție a grupului Antinori în potențialul viticol românesc.

Ouă roșii și vin alb sec Surprinzător, ouăle sunt printre mâncărurile cele mai greu de asociat cu un vin. Soluția cea mai potrivită este un vin alb, proaspăt. Vă recomandăm Sauvignon Blanc & Fetească Albă din gama Viile Metamorfosis, un vin care impresionează prin minimalism. Proaspăt, se deschide cu note citrice (lime) și vegetale (iarbă prospăt cosită) și evoluează înspre flori de salcâm și piersici proaspete, zemoase. www.zilesinopti.ro

Friptura de miel & Colțul Pietrei Syrah Alege această combinație dacă îți plac vinurile robuste, bine definite, echilibrate și potrivite fripturii. Vinul impresionează cu arome de fructe roșii și negre, acompaniate de condimente (nucșoară, piper negru, cuișoare) și ciocolată amăruie. Comandă Syrah atunci când ai timp să-i oferi ocazia să se deschidă în decantor și să-i asculți povestea pe îndelete.

Cadoul perfectCantus Primus Fetească Neagră Un vin gândit pentru a fi învechit și înnobilat de trecerea anilor. O Fetească Neagră elegantă, corpolentă, în care aromele de fructe negre și mai ales de prune uscate sunt completate inspirat de notele de maturare în baricuri și budane de stejar, ceea ce îi adaugă eleganța vaniliei și a aromelor de cafea. Pentru un cadou elegant alegeți și variantele magnum (1.5L) și McKenzie (5L) în cutie de lemn. PAGINA

TEXT DE CLAUDIA ALDEA

Muzică

POP CULTURE MAGAZINE  ALBUM: STAYING SAFE WITH ORKID  MUZICĂ NOUĂ: ROCK & PUNK – CE ASCULTĂM ÎN APRILIE  DIALOGURI FĂRĂ NOTE: MĂDĂLINA PAVĂL  ANIVERSARE: CEI CE AU DAT NUME ROCK-ULUI ROMÂNESC  INDIE STAR: AIMEE MANN  STORY: FRUSCIANTE & RED HOT CHILI PEPPERS  OMUL CU DISCURILE: MATHIAS EICK „WHEN WE LEAVE”

 Muzica şi...  schimbările climatice

Foto: © facebook.com/jonimitchell

În 1962, pentru a vorbi despre cum folosirea pesticidelor poate duce la distrugerea biosferei, Rachel Carson a publicat cartea Silent Spring, argumentând că omenirea nu ar trebui să stăpânească planeta, ci să acționeze ca parte egală a ei. Ideile prezentate în lucrarea sa au inspirat, de-a lungul timpului, o serie de artiști să-și folosească vocile pentru a duce mesajul mai departe. Printre ei se numără și cântăreața canadiană Joni Mitchell, care, în 1970, a compus piesa  Big Yellow Taxi pentru a trage un semnal de alarmă, amintind cum oamenii au obiceiul de a aprecia lucrurile din jur atunci când e prea târziu. În prezent, artiștii încă duc mesajul activiștilor mai departe, reușind, prin arta lor, să aducă în atenția fanilor realitatea cu care omenirea se confruntă în ceea ce privește schimbările climatice. Pentru început, în  All the Good Girls Go to Hell, piesa lansată de Billie Eilish, în 2019, artista critică, din postura unui înger căzut, care ajunge pe Pământul din prezent, înecat de fum și păcură, modul în care umanitatea a avut grijă de locul pe care îl numește „acasă”, prezentând efectele încălzirii globale prin versuri precum „Hills burn in California”, „Once the water starts to rise/ And Heaven's out of sight” sau, pentru a arăta urgența subiectului, finalul sumbru: „There's nothing left to save now.” www.zilesinopti.ro

Mai departe, tema incendiilor de vegetație este discutată și de Lana Del Rey, în  The Greatest („Hawaii just missed a fireball/L.A. is in flames, it's gettin' hot/ Life on Mars ain’t just a song”), fiind o melodie în care vorbește și despre o generație care a obosit să lupte cu cei care nu vor să asculte: „I guess that I'm burned out after all”. Motivul este continuat și de Bon Iver, în piesa  Jelemore, unde artistul se adresează în mod direct liderilor („And one by one we'll all be gone/ How long will you disregard the heat?”), în timp ce Childish Gambino ne prezintă, în  Feels Like Summer, o zi înfricoșătoare de vară: „Every day gets hotter than the one before/ Air that kills the bees that we depend upon”. O altă temă de interes, abordată de artiști precum Grimes ( New Gods) sau Short Fictions ( Cities Under Water), este și efectul consumerismului brutal asupra planetei: „I want to know who favors profit over sustainability.” În final, în  Only The Young, Taylor Swift are un mesaj important pentru cei ce luptă pentru un viitor în care omenirea nu mai numără, pe un ceas apocaliptic, secundele rămase: „Don't say you're too tired to fight!”.

Foto: © facebook.com/TaylorSwift PAGINA

ALBUM

TEXT DE HEFE

Staying safe with ORKID

hoegaze, indie, punk, post-metal și chiar black-gaze sunt nişte genuri muzicale care, dacă până acum nu v-au atras atenţia, s-ar putea să înceapă să o facă odată ce daţi peste cei de la ORKID, trupă ce a pornit la drum acum vreo şapte ani, cu un prim album scos în 2016, înregistrat cu ajutorul lui Andrei Robin Proca, de la Robin and the Backstabbers, urmat apoi de câteva EP-uri în anii ce au urmat și un concert în Club Control din București, susţinut foarte recent, pe 26 martie, prilejuit de lansarea celui de-al patrulea album din discografia grupului, de data asta înregistrat și produs alături de Adrian Despot & Sorin ‘Pupe’ Tănase, la Vdv Music Studios.

Albumul - cu un titlu absolut minunat, după părerea mea - se numește In the Light We Are Safe și are 12 piese, despre care chitaristul trupei, Vlad Ilicevici, ne-a spus: „Piesele au la bază povești și senzații ultra-personale, adunate în cele câteva zeci de ani de existență a fiecăruia dintre noi, însă felul în care ies în lumea sonoră e într-o eternă schimbare. Nu ne propunem să fim în niciun fel teziști sau să schimbăm părerile altora (radicale sau nu), doar încercăm să exprimăm întrun mod cât mai particular și distinct ce ne interesează și mișcă pe noi”. PAGINA

Orkid sunt în 2022 o trupă care, pe parcursul anilor, a devenit cumva mai agresivă și mai zgomotoasă, atât sonor, cât și ca mesaj. Dacă aveţi în playlist-uri formaţii precum Slowdive, Godspeedyou!Black Emperor sau chiar Idles și Black Midi, atunci puneţi mâna cu încredere pe acest nou material Orkid, ce găsește grupul în punctul cel mai de sus al carierei. In the Light We Are Safe este un album care umple un gol pe scena muzicală actuală de la noi... mai corect poate ar fi să zicem că o completează într-un mod frumos, mod care, pe mine cel puţin, mă mulţumește pe deplin. Muzica lor poate să fie cu ușurinţă coloana sonoră a unui film experimental, poate să te însoţească în plimbări pe vârf de munte sau, la fel de bine, poţi să o asculţi în zilele în care vrei să fii doar tu cu tine... o muzică ce îţi poate ridica întrebări și te va face să descoperi locuri și lucruri noi. foto © Cosmin Tiţa

www.zilesinopti.ro

MUZICĂ NOUĂ

TEXT DE ALEX MUŞAT

Rock & Punk – Ce ascultăm în aprilie

e la nervozitatea new wave a anilor ’80, până la colorata estetică adolescentină a începutului de mileniu, punk-ul s-a metamorfomozat în fel și chip, ajungând astăzi să domine din nou topurile muzicale. Primăvara lui 2022 ne oferă, astfel, lansări din sfera punk-ului, dar și aventuri muzicale în zona pop-ului de modă veche.

Eddie Vedder – Earthling Adepții funk-rock-ului ar rămâne surprinși la auzul veștii că Chad Smith, veteranul toboșar al trupei Red Hot Chili Peppers, a reluat colaborarea cu recent concediatul Josh Klinghoffer (chitarist al aceleiași trupe, în perioada 2009-2019), pentru a-i asigura un acompaniament instrumental solistului Pearl Jam. În plus, figuri legendare ale pop-ului, precum Elton John sau Ringo Starr, își fac și ele apariția, însoțindu-l pe Eddie Vedder pe piese precum Picture sau Mrs. Mills, un cântec ce aduce o odă pianului din studioul Abbey Road. Cum Vedder zburdă printre aceste legende precum un copil scăpat nesupravegheat întrun magazin de dulciuri, noul LP aduce un sincer omagiu muzicii cu care cantautorul a crescut, iar rezultatul este unul cât se poate de savuros. www.zilesinopti.ro

Avril Lavigne – Love Sux Dispărute sunt vremurile în care internauții își înlocuiau pozele de profil de pe Yahoo Messenger cu fotografii pixelate ce o înfățișau pe prințesa pop-punk, Avril Lavigne. Oricum, întoarcerea în prim plan a lui Lavigne nu pare să țină cont de evoluția tehnologică, deoarece noul album sună ca și cum ar fi scos din universul lui 2002. Lipsesc însă MTV-ul, programele bizare de piratat muzica și blugii cu talie joasă. În rest, rebeliunea este aceeași, iar pop-punk-ul, aflat în plin revival, pare că se strecoară fără prea mare efort în peisajul culturii pop actuale. În plus, nici n-avem de ce să ne plângem, căci milenialii trăiesc adesea din mirajul inocenței adolescentine, astfel că o călătorie până la începutul anilor 2000 este mai mult decât binevenită.

Machine Gun Kelly – Mainstream Sellout Ce au în comun Avril Lavigne și rapper-ul american Machine Gun Kelly? Colaborarea cu toboșarul și producătorul Travis Barker, cunoscut publicului în mare parte datorită activității cu trupa pop punk Blink-182. Descris de Kelly ca fiind un album ,,întunecat”, cu o sonoritate ce se învârte în jurul chitarei electrice, LP-ul a fost propulsat și de succesul single-ului Papercuts, lansat încă din vara lui 2021. La fel ca și în cazul lui Lavigne, pop punk-ul lui Machine Gun Kelly i se potrivește perfect, iar răsunetul online al pieselor demonstrează atracția genului în contextul muzical al prezentului. Produs ,,vândut” în totalitate mainstream-ului (asta dacă ne lăsăm inspirați de titlul albumului), Kelly rămâne o figură demnă de toată atenția, prins la granița rap-ului cu estetica punk. PAGINA

DIALOGURI FĂRĂ NOTE foto © Maria Zarnescu

INTERVIU DE ALINA BĂLAN

MĂDĂLINA PAVĂL „Originile ne fac să credem mai mult în valorile noastre”

n trecut, Mădălina Pavăl ne-a învățat să cântărim mai bine valoarea sentimentului căruia îi spunem dor și să ne amintim de dorurile noastre, în speranța că le vom îmbrățișa și liniști. Acum, s-a găsit cu Alexei Țurcan și alți unsprezece muzicieni de seamă pentru a ne cânta, pentru a contura un album nou, pe numele său Roiesc, și pentru a ne pune în mijlocul lucrurilor, printre munți și ape, pentru momente de respirație adâncă și limpezime. Așadar, s-ar cuveni ca în acest moment să pun acul unui pick-up pe una dintre piese sau să vă duc de mânuță la un concert, dar pentru că nu pot să fac asta, vin cu gânduri fragede și meditări despre noul proiect, chiar de la protagonistă. Mădălina mi-a povestit mai multe despre cum se simte întreg albumul, despre ce vorbesc piesele, mi le-a fredonat, când mă lăsa memoria auditivă și s-a lăudat, pe bună dreptate, cu instrumentiștii săi. Așadar, nemaistând la taclale, vă invit în universul Roiesc...

PAGINA

Ți-ai format un public odată cu Oamenii se fac dor, un public care te știe drept artista care cântă doine reinterpretate. Cum va suna albumul Roiesc? Ce influențe are? Noi, pentru albumul Roiesc, am încercat foarte mult să găsim un diferențiator, dar ne-am dat seama că nu există neapărat un cuvânt care să-l definească. La bază, atât eu, cât și Alexei Țurcan, avem drept influență toată copilăria noastră și muzicile cu care am crescut și ne-au înconjurat. Și eu, și el am avut cumva parte de multă muzică autentică în jurul nostru și, practic, albumul a venit ca o confirmare a faptului că noi avem autenticitatea respectivă, pe care am avut curaj să o transpunem în piese. Muzica are ceva românesc, eu chiar îndrăznesc să îi spun world music, pentru că mi se pare că vocea mea, care vine din folclor, se împletește foarte bine cu toate instrumentele, care sunt atât de rafinate. Mi se pare că e ca un soi de ritual al muzicii, unde fiecare vine cu ceva. Astfel, l-am și denumit Roiesc, pentru că ne-am gândit că pe fiecare ne-a făcut muzica să roim în jurul ei. Am mai avut un feeling când m-am gândit cum e muzica de pe albumul ăsta și pentru că vorbeam despre interior și amprenta noastră, cumva, simt să fac o paralelă între vechiul album. Acela era un ritual de care mă bucuram și doina, fiindcă am învățat să o cânt la 10-12 ani, a fost o chestie care mi s-a insuflat, făcea parte din educația mea și am învățat să o super iubesc, dar albumul nou îl asociez cu un cioban care stă în vârf de munte și cântă la fluier. Acolo ai o anumită www.zilesinopti.ro

Aprilie 2022

POP CULTURE MAGAZINE

trăire, o conexiune cu natura și nu numai, cu propria persoană. Primul meu album a fost ceea ce știu eu să fac cel mai bine și o confirmare a faptului că iubesc folclorul, că pot să fac asta, iar al doilea e exact imaginea pe care am descris-o, a ciobanului singur, asumat, e plăcere divină acolo, e un ritual înălțător.

www.zilesinopti.ro

foto © Vladimir Pogonariu

provin prin prisma întâlnirii cu orașul. Aș vrea să spun voi nu faceți greșeala mea, prețuiți-vă locurile. Ăsta e încă un motiv pentru care m-am apucat de atelierele cu copii, ateliere în care vorbim despre origini, sat, rădăcini, tradiții, muzică și încerc să îi fac pe cei mici să fie conștienți în întâlnirile lor cu lucrurile de genul, să fie fericiți de un drum la bunici. E complicat într-adevăr când ești mic, nu înțelegi neapărat de ce cineva îți împărtășește atâtea cuvinte noi, care țin de fapt de trecut, și nu vrei neapărat să le ții minte. Însă, chestia asta, treptat, poate să

foto © Andrei Musat

Roiesc este un proiect care își dorește repunerea în valoare a tot ceea ce numim origini și rădăcini. Crezi că putem ajunge să fim noi cu adevărat, dacă nu ne cunoaștem originile? Eu tot timpul am susținut ideea asta de legătură cu rădăcinile. Și în concerte îi încurajez pe oameni să închidă ochii și să se gândească la rădăcinile lor. Mi se pare că muzica poate exprima de multe ori ceva ce noi nu avem cum să o facem prin cuvinte și să extrapoleze, să aducă un sentiment înălțător. Eu sunt de părere că toată viața vrem să aflăm cine suntem și să ne descoperim, e un drum cu urcușuri și coborâșuri, dar cred că, dacă ne cunoaștem originile, ar putea să ne fie mai ușor să ne descoperim și chiar dacă avem o cădere, să ne ridicăm. Originile le putem stabili și noi, sunt lucrurile în care credem. Eu sunt o fată crescută la țară, care vede originile așa, în legătură cu folclorul, însă ele pot fi personificate. Dar, da, cred că originile ne fac să fim mai buni și să credem mai mult în valorile noastre și să dăm mai departe. Încerc să prezent cât mai mult povestea mea, că am venit de la Baia și am învățat să iubesc locurile din care

întărească respectul față de ce înseamnă origini. Fiecare piesă de-a ta e construită minuțios. Spune-ne povestea unei piese de pe noul album pe care abia aștepți să o audă și publicul live. Piesa 100 de ploi, o piesă despre introspecție, despre momentele tale cu tine. Cu toții avem un ritual al nostru, care ne împacă într-o zi grea. Despre asta e piesa și despre discuția cu tine. Mai multe nu pot spune, pentru că urmează să lansăm și un videoclip pentru ea, de acolo se vor înțelege mai multe. Piesa asta, de fapt, ne exprimă pe noi atât de bine, în formula asta, ascultând-o îți poți imagina cum ești în mijlocul lucrurilor și valurile, ploile dansează în jur, odată cu muzica. Doi câte doi vine cerul spre noi, /Doi din doi, vin norii cu ploi și toată lumea roiește. [...] Citiţi interviul complet cu MĂDĂLINA PAVĂL pe www.zilesinopti.ro PAGINA

ANIVERSARE

TEXT DE ALEX MUŞAT

Cei ce au dat nume rock-ului românesc

Phoenix, în anii 1972–73. De la stânga la dreapta: Nicolae Covaci, Valeriu Sepi, Mircea Baniciu, Josef Kappl și Costin Petrescu.

unct de plecare al imensei cariere PHOENIX (imensă mai degrabă prin întinderea temporală, decât prin output-ul discografic, căci am putea limita influența de necontestat a trupei la cele trei LP-uri șaptezeciste – Cei Ce Ne-au Dat Nume, Mugur de Fluier și Cantafabule), primul album al timișorenilor a dărâmat convențiile rockului românesc, încă de dinainte ca această sintagmă să intre în uzul vorbirii de zi cu zi. Căci până atunci, rock-ul românesc nu își îmbrăcase muzica în hainele unei identități proprii, ci mai degrabă, reprezenta o struțocămilă est-vest, încurajată și de relaxarea ideologică a deceniului șaizecist. Cu toate acestea, cum o mare parte din muzica est-europeană a secolului XX s-a aflat sub atenta mânuire a regimurilor politice, imensul succes Phoenix nu poate decât să ne surprindă, mai ales că sumbra prezență a realismului socialist nu i-a părăsit niciodată. Istoria muzicii scoate la iveală

www.zilesinopti.ro

o mulțime de astfel de lovituri politice date artei sunetului, de la dezolantul traseu al compozitorilor sovietici Dmitri Șostakovici și Sergei Prokofiev, până la frământarea trupelor rock românești ce au fost nevoie să renunțe (cel puțin în teorie) la estetica flower power, plete și distors. Și, totuși, cuplarea esteticii prezentului șaptecezist cu moștenirea ritmico-melodică a folclorului a dat naștere unui gen hibrid, al cărui succes a eclipsat total tentativele inspirate din Invazia Britanică ce au caracterizat discursul trupei în anii ’60. Lumea lui 2022 ne oferă astfel de exemple ale îmbinării pop-ului cu folclorul, deși multe dintre aceste aventuri sonore stau la limita kitsch-ului, fie din cauza prelucrării nefaste a moștenirii muzicale, fie dintr-o neasumare a mesajului

conținut în vers, ritm și melodie. Așadar, ușurința cu care Phoenix au jonglat cu texte și motive populare a reprezentat colacul de salvare ce a scos trupa din vârtejul cenzurii, chiar dacă LP-ul a fost cât se poate de mutilat de autorități. Coperta eliminată (și înlocuită ulterior cu o stilizare a numelui extraordinar de plicticoasă), un al doilea disc cenzurat în întregime și activitatea monitorizată constant de ochii vigilenți ai regimului au transformat LP-ul într-un manifest cultural incomplet distrus, o autentică descoperire a propriului glas muzical, într-o eră a suprimării liberelor exteriorizări artistice. La 50 de ani de la lansare, Cei Ce Ne-au Dat Nume rămâne punct de referință al rockului românesc, o poveste despre identitate și curajul de a ține piept vremurilor asupritoare, prin folclor și rock’n’roll. PAGINA

INDIE STAR FOTO © Sheryl Nields

TEXT DE IOAN BIG

AIMEE MANN

Anti-star născut din eclectismul muzical la el încă de dinainte de al anilor ‘80 lucreze molimă, întrucât piesele ar fi

PAGINA

FOTO © AP (Ron Harris)

ueens of the Summer Hotel, al 10-lea LP solo din discografia artistei americane Aimee Mann, lansat în noiembrie 2021, reprezintă unul dintre albumele trecute injust cu vederea de către publicul larg, din cauza combinaţiei descurajante (atunci) dintre contextul pandemic şi tematica lui sumbră, inspirată din experienţa reală a internării într-un spital de psihiatrie a autoarei bestseller-ului Girl, Interrupted, adaptat pentru cinema în filmul care i-a adus, la vremea sa, Angelinei Jolie premiul Oscar. Queens of the Summer Hotel - titlul e inspirat de un poem scris de Anne Sexton - nu este un disc uşor de asimilat dar, dacă te prinde în mrejele sale, ajunge apoi să te bântuie. La propriu. Aimee Mann începuse să

trebuit să constituie baza unui musical produs pentru Broadway de Barbara Broccoli, stăpâna francizei James Bond, numai că apariţia COVID-19 nu doar că a anulat planurile de producţie a spectacolului, dar, în combinaţie cu traume din copilărie, a declanşat în cantautoare o boală pe fond nervos care a împiedicat-o timp de un an de zile inclusiv... să asculte muzică! Queens of the Summer Hotel, care vine în trena întunecatului Metal Illness (premiat cu Grammy în 2018, pentru cel mai bun album Folk), este un punct de plecare bun pentru (re)descoperirea unei muziciene atipice, care a cutezat să abandoneze studiile la Berklee pentru a-şi forma propriul grup de neo-punk, Young Snakes, şi a tranzita Industrial Me-

tal-ul în anii ’80 cu Ministry, încercând să infuzeze cu melodicitate un spaţiu dominat de sonorităţi brute şi dure. Asta înainte de a intra în “Top Ten”-uri cu ‘Til Tuesday’, trupa sa de New Wave, pe care a abandonat-o în favoarea Folk-Rock-ului erudit, când inflexiunile Dance cerute de mase aproape îi aneantizaseră dorinţa de a fi autentică şi simplă în expresia muzicală. Judecând după numeroasele nominalizări şi premii răsunatoare din carieră (Oscar, Glob de Aur, MTV Video Music Award, Grammy), majoritatea pentru OST-ul filmului Magnolia, Aimee Mann poate fi considerată un superstar, doar că nonconformista şi discreta artistă n-a dat niciodată atenţie “sclipiciului” care însoţeşte succesul în Pop culture, iar label-ul Indie pe care l-a fondat la început de mileniu poartă numele ironic de... SuperEgo. Queens of the Summer Hotel deschide calea spre explorarea retrospectivă a muzicii de o eleganţă răvăşitoare, pe care Aimee Mann şi-o asumă inclusiv din perspectiva distanţei pe care o pune între arhetipurile feminine “comerciale” şi personajele ei din cântece, născute ca parte din preţul dureros pe care l-a plătit unei celebrităţi nedorite vreodată.

TEXT DE ALEX MUŞAT

STORY

Frusciante & Red Hot Chili Peppers: dragoste nelimitată

evenirea în trupă a chitaristului John Frusciante a bucurat nespus fanii grupului american de funk-rock Red Hot Chili Peppers la sfârșitul lui 2019, dar se pare că formația a mai avut nevoie de încă doi ani pentru a finaliza un nou material discografic, mult așteptatul Unlimited Love (cel mai recent album lansat alături de Frusciante a fost, până de curând, dublul LP din 2006, Stadium Arcadium). Frusciante, care nu se află la prima revenire de acest gen, el părăsind formația atât în 1992, cât și în 2009, și-a petrecut ultimul deceniu experimentând zona muzicală a art pop-ului, synth pop-ului, electronicii și esteticii lo-fi & drum and bass, aventuri sonore aflate la mare distanță de intervențiile sale funk & heavy din repertoriul RHCP. Polivalența stilistică, dar și distanțarea de stilurile de viață bombastice ale starurilor rock îl transformă pe Frusciante într-un anti-rockstar, un muzician ce preferă să-și găsească multiple identități artistice, de la muzici minimaliste până la solo-uri de chitară inspirate din violența lui Jimi Hendrix. Din

www.zilesinopti.ro

acest punct de vedere, traseul aparent bizar al chitaristului, cuplat cu stilul de viață low profile, îl aseamănă pe acesta cu George Harrison, membrul Beatles aflat într-o continuă căutare spirituală și care nu s-a împrietenit niciodată cu faima ce l-a urmărit constant. Mai rar așa dragoste sinceră pentru muzică, astfel că putem ajunge la concluzia că revenirea în trupă a lui Frusciante nu a fost motivată de vreun factor financiar, ci de sosirea într-un punct artistic de care muzicianul avea nevoie. Totuși, ne putem imagina faptul că Frusciante nu va renunța la călătoriile sale muzicale solo, căci albume precum Enclosure (2014) sau Maya (2020) sunt grozave demonstrații de cântece experimentale, create fără prezența enervantă a ego-ului care blochează creația atâtor artiști. Cât despre Red Hot Chili Peppers, aceștia par că și-au găsit din nou groove-ul și echilibrul, asta după ce chitaristul Josh Klinghoffer l-a înlocuit pe Frusciante timp de un deceniu (unii fani nu l-au acceptat niciodată pe deplin, așteptând mereu revenirea formulei de aur), noul album al americanilor întorcându-se la originile funk și marcând, totodată, o revenire nesperată a line-up-ului Kiedis, Smith, Flea, Frusciante. În plus, fanii trupei îi vor putea vedea pe aceștia în carne și oase la vară, deoarece turneul ce promovează noul LP va poposi pe stadioanele Europei în perioada iunie-iulie. Așadar, nu ne rămâne decât să consumăm nelimitat noul Unlimited Love și să ne bucurăm de una dintre cele mai siropoase (și complicate) povești de dragoste ale rock-ului modern. PAGINA

foto © ECM Records

OMUL CU DISCURILE

MATHIAS EICK „When We Leave” În 2018, trompetistul norvegian Mathias Eick lansa cu un imens succes albumul

PAGINA

TEXT DE BERTI BARBERA

„Ravensburg”, una dintre cele mai cuprinzătoare și frumoase expuneri ale platformei de improvizație născută din folclorul nordic și preluată de jazz-ul european modern. Ca o continuare a acestui superb album, mai degrabă o menținere a stării atât de original create, a apărut „When We Leave”, în aceeași formulă instrumentală, pe aceeași temă a familiei și prietenilor, cu mai mult accent pe emoții decât pe portrete, evocate de relații complexe și de evenimentele neprevăzute care ne-au schimbat tuturor viața. Deși dă impresia de spațialitate, mai mult

datorită lirismului și a căldurii timbrale, muzica lui Eick este complexă, cu mai multe straturi subtil aranjate pentru a susține frumoasele teme melodice. Lirismul compozițiilor este sofisticat, doar pe alocuri mai meditative, ca să nu spun melancolice, fiecare instrumentist oferind cea mai delicată ipostază a expresiei instrumentului, inclusiv ritmul distribuit pe două seturi de baterie. Se simte sunetul solid de grup, format în câțiva ani, pregătit să lase piese memorabile și să continue explorarea. „When We Leave” ne captează toate simțurile, de la un capăt la altul.

www.zilesinopti.ro

Aprilie 2022

TEXT DE TEODORA BRATU

Artă

CAPITOLUL ARTĂ ESTE SUSȚINUT DE

GAUDÍ: Printre spirale, culori și clădiri colosale

vizita Sagrada Familia este o experiență cu adevărat uluitoare. Prin coloanele ce se înalță de la baza naosului, ramificându-se ca niște copaci, și vitraliile ce îmbracă spațiul într-o lumină aproape magică, catedrala a devenit o bijuterie a Barcelonei. Desigur, nu este singura comoară pe care o poți descoperi plimbându-te pe străzile orașului. Casa Milà, Casa Batlló sau Palau Güell îți oferă aceeași experiență captivantă. Iar în spatele fiecărei construcții se află același nume: Antoni Gaudí - un geniu al arhitecturii și design-ului ce și-a pus amprenta asupra Spaniei la începutul secolului al XX-lea, prin opere considerate la acel moment bizare și provocatoare, dar care continuă să fascineze și astăzi. Din 12 aprilie și până pe 17 iulie 2022, Muzeul d'Orsay din Paris aduce o bucată din Barcelona și din universul creat de Gaudí, pentru prima dată în 50 de ani, o expoziție de amploare fiind dedicată în Franța acestui maestru al Art Nouveau. Antoni Gaudí a intenționat să creeze o identitate și un stil unic, ușor de recunoscut, pentru a ridica Catalonia deasupra altor regiuni. Îmbrățișând imperfecțiunile și neregularitățile

naturii și permițând formelor organice să-i ghideze opera, Gaudí nu poate fi limitat la un singur stil, lucrările sale explorând expresionismul, Art Nouveau și stilul neo-mudéjar. Fiecare proiect de-al său a reprezentat un amestec eclectic de elemente din trecut și dorința de a reînnoi arta și arhitectura. Anii săi de formare i-au influențat munca la un nivel profund, lucrând alături de tatăl său ca artizan, modelând foi de cupru. Peisajul bogat al copilăriei l-a ținut strâns legat de natură și de religie, elemente pe care le-a implementat frecvent în creațiile sale. Prima sa lucrare majoră a fost Casa Vicens, un exemplu de amestec unic de influențe orientale și maure. Fațada prezintă o manifestare timpurie a semnăturii sale, trencadis, o tehnică care descrie îmbinarea de bucăți de mozaic sparte.

Lucrările expuse în cadrul expoziției dezvăluie fascinația lui Antoni Gaudí pentru culori și spațiu. Studioul arhitectului, tehnicile sale inovatoare de lucru, colaboratorii și proiectele sale fantastice, desenele, modelele și mobilierul sunt o cale către universul monumental al lui Gaudí. Filmele, fotografiile și documentele autentice completează această expoziție și oferă o privire asupra operei și erei artistului. În prezent, 7 dintre lucrările lui Antoni Gaudí fac parte din Patrimoniul Mondial Unesco. Dacă treceţi în primăvara asta prin Paris, nu uitaţi deci să intraţi şi în Musée d’Orsay. www.zilesinopti.ro

PAGINA

ARTĂ COREGRAFICĂ

INTERVIU DE IOAN BIG

foto © Cristian Pascariu

De vorbă cu SIMONA DEACONESCU despre RAMANENJANA

AMANENJANA, docu-ficțiune performativă bazată pe evenimentele care au ajuns să definească „epidemia de dans” din 1863, din Madagascar, contribuind la răsturnarea regimului politic, realizată de coregrafa Simona Deaconescu în colaborare cu coregrafa și activista culturală malgașă Gaby Saranouffi, va avea premiera națională pe 14 aprilie, la Centrul Național al Dansului din București (CNDB), evenimentul fiind precedat de premiera internațională din 9 aprilie, de la radialsystem, în Berlin, unul dintre cele mai titrate spații de artă contemporană din Europa. Îmbinând elemente performative și multimedia, realitate și ficțiune, documente de arhivă și mărturii contemporane, spectacolul, al cărui limbaj coregrafic este bazat pe o combinație între gesturi politice și dans african, se întâmplă întrun cadru relaxat, deschis dezbaterii și discuției.

Subiect tabu în Madagascar chiar și în zilele noastre, RAMANENJANA, descris ca un fenomen în care mii de oameni au dansat ca într-o transă din februarie până în mai 1863 şi s-a încheiat brusc a doua zi după asasinarea de către nobili a regelui din Madagascar, este considerat în studiile științifice o coreomanie sau o isterie de masă, gest politic sau act de rebeliune prin dans împotriva colonialismului francez. Spectacolul, ce îi are în distribuție pe performerii Haja Saranouffi, Simona Dabija și Maria Luiza Dimulescu, realizat sub mentoratul celebrei coregrafe franceze Mathilde Monnier, continuă cercetarea coregrafei Simona Deaconescu pe tema “epidemiilor de dans istorice”, o cercetare începută anul trecut cu COREOMANIACII, un spectacol despre epidemia de dans din Strasbourg din 1518, prezentat în premieră la CNDB, în mai 2021, care, anul acesta, face parte din celebra selecție PAGINA

Aerowaves, destinată celor mai promițători 20 de tineri coregrafi din Europa. SIMONA DEACONESCU, una dintre cele mai valoroase coregrafe române ale momentului, care lucrează la granița dintre spectacol, instalație și film, a fost în ultimii doi ani artistă rezidentă a proiectelor europene Moving Digits și Biofriction, iar în 2022 este Mentee Forecast și artist asociat al CNDB. Lucrările sale au fost selectate și prezentate în festivaluri de renume, scene de dans și teatru, cinematografe, galerii, muzee și situri arhitecturale, ajungând la publicul din Europa, America de Nord și de Sud. În 2014, a fondat propria companie de dans, Tangaj Collective, iar din 2015 este co-fondatoare și directoare artistică a Bucharest International Dance Film Festival. A fost nominalizată ca Artistă Aerowaves în 2018 și 2022 și ca Springboard Danse Montréal Emerging Choreographer în 2019. art.raiffeisen.ro

Aprilie 2022

Care sunt diferențele majore între Dansul Sfântului Vitus și Ramanenjana şi, drept urmare, cele de abordare ale celor două docu-fiction-uri ale tale, COREOMANIACII și RAMANENJANA? În Coreomaniacii închei spectacolul cu replica: “1863. Regiunea Bara. Madagascar. O nouă epidemie de dans izbucnește.” Astfel, mi-am setat din 2020 că voi face un al doilea episod din seria epidemiilor de dans. Ramanenjana înseamnă de fapt coreomaniac, pentru că face referire la persoanele care dansau în acest fel. Ceea ce nu am știut în 2020 este că proiectul o să ia așa amploare și că o să ajungă principala mea preocupare în anii care au urmat. Anul ăsta am mai primit o bursă de la NRW KULTURsekretariat Wuppertal pentru a face o cercetare despre epidemia de dans din jurul râului Rin, numită și Dansul Sfântului Ioan. Ceea ce reiese din documentele de arhivă este că în toate aceste așazise “epidemii”, dansul era performat ca într-o transă, cu o rezistență corporală incredibilă, dansatorii performând zile sau chiar săptămâni la rând. Dansatorii proveneau, în principal, din rândul populației foarte sărace, cu precădere femei. Culorile roșu și negru sunt cauzatoare de reacții coregrafice extreme, dar diferite ca scop și metodă de manifestare. În Strasbourg, oamenii dansau și mai agresiv atunci când vedeau roșu pe hainele observatorilor. În orașele din jurul Rinului, dansatorii spuneau că văd o mare roșie în care se îneacă atunci când dansează. În Madagascar, ochii dansatorilor se spune că erau roșii și că dansul devenea și mai www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

agresiv când vedeau culoarea neagră, mai ales pălării negre. Dacă citești în diagonală aceste lucruri, poate ți se pare că oamenii sufereau de vreo boală mentală, dar există explicații clare în legătură cu aceste culori. [...] RAMANENJANA, performance-ul în sine, ce aduce nou în practica ta? Limbajul gestual pe care-l explorăm este strâns legat de dansul Ramanenjana, care era unul gestual în sine. Mulți oameni cu care am vorbit în Madagascar ne-au spus că nu înțeleg de ce îl numim un dans, căci dansatorii Ramanenjana mai mult gesticulează și se mișcă robotic. [...] Practic, în Ramanenjana, facem două tipuri de comentariu. Primul este la nivel de creare a unui limbaj gestual paralel, care acompaniază textul din spectacol și care comentează ironic mărturiile misionarilor străini. Al doilea comentariu este mai subtil și se raportează la ritmul muzicii. Pentru că am discutat mult în Madagascar despre relația de interdependență între ritmul muzicii și starea mentală a dansatorilor, am creat secțiuni coregrafice în care deconstruim această relație, îi distrugem echilibrul, în dorința de a da naștere la o nouă realitate vizuală. [...] Citiţi interviul complet cu SIMONA DEACONESCU pe www.zilesinopti.ro PAGINA

ART EXPO

TEXT DE VANIA PIERSINARU

Primăvară cu artă prin Europa 6 expoziții #devăzut

rimăvara nu doar natura revine la viață, ci și viața culturală din muzee și galerii. Și pentru că orice ieșire din țară ar trebui să fie completată cu ceva timp de calitate petrecut în jurul artei, am încercat să vă ușurăm căutarea. Pentru pasionații de artă, dar și pentru turiștii care vizitează orașele de mai jos și au câteva ore disponibile pe care să le folosească frumos și cu scop, am realizat o listă cu cele mai interesante expoziții din Europa din această primăvară. Oferta e cât se poate de generoasă și include atât artiști contemporani moderni, cât și artiști clasici, inspirație pentru viitor. Iar în cazul în care planetele nu se aliniază corect pentru plecări pe meleaguri străine, vă invităm la o călătorie virtuală prin lumile acestor artiști remarcabili, care vă vor dezvălui modurile lor aparte de a privi și a reda lumea. Italia - DONATELLO. Până pe 31 iulie, la Florența poate fi vizitată „The Renaissance”, o expoziție istorică unică dedicată lui Donatello. Concepută ca o singură expoziție în două locații, la Palazzo Strozzi și Museo Nazionale del Bargello, aceasta reconstituie cariera remarcabilă a unuia dintre cei mai importanți și influenți maești ai artei italiene din toate timpurile. În același timp, opera lui Donatello este completată de capodopere ale altor maeștri italieni ai Renașterii, precum Brunelleschi, Masaccio, Andrea Mantegna, Giovanni Bellini, Rafael și Michelangelo. Austria – EDVARD MUNCH. La Muzeul Albertina din Viena este deschisă, până în iulie, o expoziție superbă dedicată lui Edvard Munch: In Dialogue. Spectacolul vizual este surprinzător din mai multe puncte de vedere: cele peste 60 de lucrări ale artistului demonstrează influența revoluționară a acestuia asupra artei moderne. În cadrul expoziției, șapte artiști contemporani importanți, precum Georg Baselitz, Andy Warhol, Miriam Cahn, Peter Doig, Marlene Dumas, Tracey Emin și Jasper Jones, intră în dialog cu arta lui Munch și, prin grupurile de lucrări selectate și expuse de aceștia, ilustrează impresionanta influență a lui Munch asupra artei până în prezent, fie prin întâlnirile cu aceștia, fie prin tehnicile propuse, care au rămas o referință în istoria artei.

PAGINA

art.raiffeisen.ro

Aprilie 2022

POP CULTURE MAGAZINE

Marea Britanie – RAPHAEL. La National Gallery din Londra poate fi vizitată, până pe 31 iulie, expoziția dedicată întregii opere a lui Raphael, care cuprinde toate palierele explorate de artist. Pictor, desenator, arhitect, arheolog și poet, Rafael a surprins în arta sa umanul și divinul, dragostea și prietenia, învățătura și puterea. Deși existența sa a fost scurtă, Raphael a modelat cursul culturii occidentale și, astfel, moștenirea sa rămâne nemuritoare. Realizată cu împrumuturi de la Luvru, Galeria Națională de Artă, Washington, Muzeul Prado, Muzeul Uffizi și Muzeul Vatican, expoziția oferă oportunitatea de a descoperi amploarea priceperii, creativității și ingeniozității lui Rafael. Franța – CHARLES RAY. Dacă ai drum la Paris până pe 6 iunie, expoziția sculptorului american Charles Ray este un must see. Colecția Bourse de Commerce – Pinault îi consacră artistului o prezentare spectaculoasă, prima de acest fel din Franța și Europa, cu două expoziții prezentate în comun: una la Centrul Pompidou, cealaltă la Bursa de Comerț. O figură majoră pe scena artei contemporane, Charles Ray este cunoscut pentru sculpturile și basoreliefurile sale enigmatice de o precizie desăvârșită, asemănătoare unor halucinații, care îl fac pe privitor „să se uite de două ori”. Sculpturile lui Ray sunt prezentate de obicei la nivelul privitorului, fără suporturi sau piedestaluri. Olanda – ALPHONSE MUCHA. Inventatorul stilului Mucha, devenit deja sinonim pentru Art Nouveau, mișcarea de artă modernă care a ajuns să definească aspectul Parisului, va avea parte de o expoziție fenomen până în luna iulie la Haga, la Muzeul Kunst. Expoziția va prezenta o selecție largă a lucrărilor care l-au făcut pe Alphonse Mucha atât de faimos, alături de articole din colecția proprie de sticlă colorată a Kunstmuseum și costume spectaculoase de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care să ofere o impresie unică despre Parisul lui Mucha – locul de unde a început totul. Elveția – GEORGIA O’KEEFFE. Primăvara aceasta, până pe 22 mai, Fundația Beyeler din Basel dedică prima expoziție a anului unia dintre cei mai importanți artiști ai secolului XX și unei figuri remarcabile din arta modernă americană: Georgia O’Keeffe. De la primele lucrări abstracte până la reprezentările ei iconice ale florilor și peisajelor din sud-vestul american, expoziția va oferi un studiu aprofundat al lucrărilor artistei, inclusiv picturi rar văzute, din colecții publice și private, concentrându-se asupra modului îndrăzneț și radical de a privi al lui O’Keeffe. „Rareori cineva își face timp pentru a vedea cu adevărat o floare. Am pictat-o suficient de mare pentru ca alții să vadă ceea ce aș vedea eu.” www.zilesinopti.ro

PAGINA

B.D.

TEXT DE MĂDĂLINA C. DIACONU

Balada Miorița, în benzi desenate

levii se pot bucura, începând cu această primăvară, de o nouă bandă desenată ce vine să-i încurajeze nu doar să citească, ci să descopere și redescopere operele literare românești. Cuprinsă în programa școlară, balada Miorița este o creație populară specific românească, reușind să traverseze granițele plaiurilor... mioritice. Autorul și profesorul de benzi desenate Mihai I. Grăjdeanu continuă astfel seria revistelor Comics Didactic, publicații menite să ajute în studiul gimnazial și liceal.

„Când am aflat că balada Miorița este răspândită în peste o mie de variante, miam dat seama că este vorba despre un întreg fenomen, ceva mult mai mult decât cântecul cules de Alecu Russo, în 1848, și versurile popularizate de Vasile Alecsandri, în 1850. Mi-am dorit să împărtășesc acest lucru mai ales cu elevii de liceu, deoarce balada, chiar dacă se studiază în gimnaziu, cred că este mai bine înțeleasă în anii de liceu. Am recurs astfel la o cercetare aprofundată și am descoperit lucrarea lui Adrian Fochi, doctor în filologie, folclorist renumit, premiat de Academia Română în 1966. Am descoperit un întreg univers al Mioriței și transpunerea sa în bandă desenată a venit aproape natural. Am lucrat în stilul romanului grafic, alb-negru, cu tentă realistă, o bandă desenată care iese din tiparele clasice, inspirată de conceptul spațiului continuu întâlnit în benzile desenate ale maeștrilor Sandu Florea și Valentin Tănase. Textul din banda desenată este o variantă mixtă; am încercat să am toate elementele – pe cât posibil – din cele mai interesante variante ale acestei balade renumite.” Mihai I. Grăjdeanu PAGINA

Cadre BD în exclusivitate pentru revista Zile și Nopți

„Realitatea folclorică nu ține cont decât într-o mică măsură de existența variantei lui Alecsandri. În orice studiu trebuie să se pornească de la toate variantele. Dincolo de ceea ce ne-a obișnuit să gândim manualul de școală, există altceva, deosebit de viu și de bogat, ceea ce nu se poate și nu trebuie să reducă la o formulă/variantă unică. Nu

doar o variantă, fie ea chiar atât de meșteșugită de Alecsandri, trebuie să ne intereseze de acum înainte, ci oglindirea în nenumărate variante a acestei forțe. Această singură variantă cunsocută și popularizată nu trebuie absolutizată.” - Adrian Fochi (Miorița - Tipologie, Circulație, Geneză, Texte, ed. Academiei Republicii Populare Romîne, 1964). www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

art.raiffeisen.ro / #StagiuneVirtuala

Descoperă noutățile lunii aprilie în #StagiuneaVirtuală: seria Saloanele SoNoRo de filme despre muzică și muzicieni și turul virtual gratuit despre liceele centenare din România

outățile lunii aprilie te așteaptă să le descoperi în #StagiuneaVirtuală, aka platforma web art.raiffeisen.ro ! Ai de ales între filme despre muzică din seria Saloanele SoNoRo, spectacole online, concerte, filme pe diverse teme interesante și tururi virtuale ghidate, de explorat locuri inedite, arhitectură frumoasă și povești ascunse. Totul, la un click distanță și cu acces gratuit!

Iată ce găsești în #StagiuneaVirtuală, în luna aprilie, pe art.raiffeisen.ro:

Filmul The Cellist on the Roof – cu și despre talentatul Valentin Răduțiu, ardeleanul bavarez stabilit la Berlin, violoncelist de profesie, dar pasionat de diferite alte subiecte, îngrijorător de contrastante. Un film plin de energie bună și o poveste plină de miez, spusă cu umor și antren, asezonată cu incursiuni prin Berlin și o întreagă colecție de muzică minunată, de la Bela Bartok, la Robert Schumann sau Ennio Morricone. Filmul Rhapsodie Roumaine – din 7 aprilie. Un making-of care ne duce în culisele realizării CD-ului cu același nume. Îi descoperim pe violoniștii Gilles Apap și Alexander Sitkovetsky, violistul Răzvan Popovici, violoncelistul Bernhard Naoki Hedenborg și pianista Diana Ketler și îi însoțim pe cele mai importante scene ale lumii, printre care Carnegie Hall, din New York, sau Concertgebow, din Amsterdam, interpretând minunata Rapsodie Română, de George Enescu. Seria Întâlnirile Oanei Pellea – cu 5 eseuri video în care celebra actriță vorbește altfel despre mari scriitori români, precum Marin Sorescu, Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Nichita Stănescu și Gellu Naum. www.zilesinopti.ro

Filmul Sound Waves – din 21 aprilie. Petrecem o zi în însorita Californie alături de Gilles Apap, reputatul enfant terrible al viorii. Gilles este o pasăre rară – un violonist admirat la nivel mondial de colegii săi violoniști, de orchestre, de cântăreți de muzică tradițională din California, până în Irlanda, de surferi și de rechini. „Nebunia” sa artistică nu cunoaște limite – trece de la Mozart, la ritmuri din Transilvania și de la Bach, la tonuri irlandeze vechi, cu eleganța unui magician de clasă mondială. Pe 28 aprilie, de la ora 19.00, te invităm să descoperim povestea liceelor centenare din România, într-un tur virtual live, de aproximativ 90 de minute, ghidat de minunata și pasionata Anita Sterea, istoric plin de har și povești din echipa Interesting Times Bureau. Filmele despre Via Transilvanica – care îți dezvăluie fragmente din fabulosul drum care descoperă România minunată. #StagiuneaVirtruală / www.art.raiffeisen.ro aprilie / 2022 PAGINA

ARTE VIZUALE

TEXT DE IOAN BIG

Notă de trecere pentru platforma de artă Upcycle SARLATAN.RO

ondat în pandemie de către reputata scenografă şi designer de costume Cristina Milea, câştigătoare în 2020 a Premiului UNITER pentru scenografia Legăturilor primejdioase, de la Teatrul Mic din Bucureşti, şi nominalizată în 2022 pentru cea a spectacolului Steaua fără nume, de la Teatrul Maria Filotti din Brăila, Sarlatan.ro este un cerc independent de consolidare a unei comunități artistice aflate într-un stadiu perpetuu de formare, fără granițe delimitate între formele de manifestare. Scopul inițial era acela de a tranzita domenii - modă, teatru, film, performance - și surse noi de inspirație, aflate atât în interiorul, cât și în exteriorul scenei artistice românești. Acest cerc a devenit însă, în scurt timp, o platformă Upcycle, unde curiozitățile, experimentele și comentariile sociale ale artiştilor din grup sunt expuse de cele mai multe ori sub obiectivul camerei, focusul principal fiind relația dintre sculptură și costumul scenic. Fiecare costum-sculptură este rezultatul unui proces de lungă durată, fiind construit prin tehnici Upcycling (reutilizare creativă) ale deșeurilor organice și sintetice (plasticul, latexul, deșeurile textile, pigmenți toxici comestibili, nitriți, aditivi). alimentară. “E aproape un statement, Conceput de către Cristina iar numele Şarlatan de aici vine”, Milea ca brand de instalaţiene-a declarat Cristina la acea vreme. costum, Şarlatan a luat naștere “Experimentez cu tot ce înseamnă în 2020, în timpul izolării, ca conservanţi, gelatină şi pigmenţi răspuns la întrebarea dacă mai pe care îi foloseşte astăzi industria are arta sens și forță într-un alimentară în toate produsele care context în care lumea noastră există la raft. Ceva ce noi consumăm interioară sau exterioară părea fără să ne dăm seama. Am făcut că „se destramă”, însă un exces de astfel de materiale şi acest răspuns a început să m-am intoxicat de nu mai puteam capete valențe noi și neașteptat de Cristina Milea să respir... de la ceva ce este legal optimiste odată cu formarea să foloseşti pentru conservarea alimentelor sau echipei-nucleu, implicit primele piese, create pentru întreţinere sau aspect estetic!”. exclusiv din materiale folosite de industria După doar câteva luni, echipa s-a extins: Bogdan Catargiu (fotograf ), Bogdan Dincă (fotograf ), Alex Halka (artist vizual și compozitor), Vlaicu Golcea (compozitor), Valentina Oprescu (makeup artist), Mihai Păcurar (design grafic) și un număr impresionant de artiste și artiști pe care le/îi puteți (re)cunoaște pe site-ul platformei, sarlatan.ro. Ce a urmat? “În 2021 am

PAGINA

realizat o colecție inspirată din viețile unor specii de pești și păsări - unele dintre ele fiind pe cale de dispariție -, cât și din personalitățile artistelor pentru care au fost concepute pieselesculpturale. Dacă omitem faptul că păsările și peștii nu folosesc cuvinte pentru a comunica, putem vedea cum personalitățile, stilul de viață, obiceiurile lor sunt foarte asemănătoare cu propriile noastre identități și instincte.”, ne aminteşte Cristina Milea.

Raluca Aprodu foto © Bogdan Catargiu art.raiffeisen.ro

Aprilie 2022

POP CULTURE MAGAZINE

Blanca Doba foto © Adi Bulboaca

Georgiana Saraev & Nicholas Catzianis foto © Bogdan Catargiu

Acum, după aproape doi ani, Şarlatan și-a păstrat eticheta experimentelor Upcycling într-un nou stadiu de cercetare în desfășurare: studiul texturii și al încărcăturii simbolice reinterpretate la nivel de fibră, inserat în costumul sculptural. Scopul actual este acela de a implica tehnologia în crearea unor noi piese, pe lângă păstrarea tradiției hand-made. Unul dintre cele mai incitante asemenea experimente se consumă chiar luna aceasta, pentru că sarlatan.ro a creat instalaţia textilă din cadrul spectacolului-eveniment Notă de trecere, realizat de Teatrul Postnaţional Interfonic în coproducţie cu Institutul Polonez Bucureşti şi cu sprijinul Goethe-Institut, care va avea premiera naţională la GoethePavilion, pe 20 şi 21 aprilie. Notă de trecere reprezintă o formulă nouă și inovatoare în teatrul românesc, care se remarcă prin absența fizică a performerilor, actrițele fiind www.zilesinopti.ro

Georgiana Saraev foto © Bogdan Catargiu

Olga-Diana Torok foto © Bogdan Catargiu

Silvana Mihai foto © Bogdan Catargiu

înregistrate audio. În mijlocul spațiului se află un corp sculptural suspendat format din zahăr - substanță binecunoscută pentru proprietățile ei gustative, calorice și toxice - zahăr ce va fi topit în timp real de către un laser. “Picăturile” de zahăr vor cădea pe instalația textilă imaginată de sarlatan.ro, printre altele o metaforă a felului în care ne îmbrăcăm pentru a fi acceptați în societate, atât ca mod necesar de integrare, cât și ca folosire a costumului drept poziționare ierarhică/statutară. Până la contactul offline cu sarlatan.ro din cadrul reprezentaţiilor cu Notă de trecere, nu trebuie însă omis un alt reper relevant pentru platforma de artă: pe 14 şi 15 aprilie, la CNDB, costume create prin tehnica de Upcycling de către Cristina Milea vor recontextualiza acuratețea temporală a „epidemiei de dans” din 1863, apropiindu-l de atmosfera străzilor de azi, în premiera naţională a originalei docu-ficțiuni performative Ramanenjana, realizată de coregrafele Simona Deaconescu și Gaby Saranouff. Modă, teatru, muzică, film, arte vizuale şi performing arts, fragmente din fiecare se reaşează într-un mod inedit, dar totuşi coerent prin fiecare rotire a “caleidooscopului” Şarlatan, platformă de artă Upcycling ce merită cu certitudine a fi urmărită şi în anii care vor veni. PAGINA

ARTIȘTI URBANI

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

foto © Thin Bro

HarceaPacea

„Arta are un scop dincolo de cel de a ne distra, sau, mai bine zis, distrage”

arceaPacea este un artist din Iași, are 32 de ani, ca și formare, este arhitect. Pe lângă activitatea artistică, este și co-fondatorul Asociației Artipic, prin care încearcă să realizeze diferite activități culturale în orașul Iași, cât și în vecinătățile acestuia. Operele sale se regăsesc pe pereții multor orașe din România și atrag întotdeauna privirile trecătorilor.

Iași

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul care te definește și cât de greu a fost pentru tine să ajungi cunoscut și apreciat în România? Încă nu știu ce e definitoriu la el. Cred că pe lângă măștile de gaz sau abordarea unor topicuri mai delicate, ce mai au în comun lucrările mele sunt naivitatea stilistică/tehnică. Mă consider mai mult un artist autodidact, cu excepția unor puține cursuri la Palatul Copiilor din fragedă copilărie, nu am urmat vreo școală de artă. Arhitectura m-a învățat într-adevăr multe, dar mai mult pe partea de cum te raportezi la un oraș și la comunitatea lui. Cum să aleg ce imagine să reprezint, în funcție de locul și clădirea pe care intervin. Îmi place să mă joc cu particularitățile clădirii pe care intervin și încerc mereu ca ele să ilustreze mesaje puternice și pertinente, poate și pentru a compensa lipsa fidelității anatomice ale personajelor sau lipsa de aptitudini tehnice. Chiar și în schițe exersez mai mult ilustrarea conceptelor decât schițe cu studii anatomice sau de compoziție. Am experimentat, am riscat, am ieșit din zona de confort și am perseverat (dacă ar exista o rețetă, cred că asta e), iar cu cu timpul, a apărut și aprecierea. Cum decurge procesul tău creativ? Cum intri în mind set-ul necesar pentru a crea ceva de la zero? Depinde, uneori mă surprinde plăcut și mi se dezvăluie totul cursiv în minte. Inspirație se găsește la tot pasul, contează să fim suficient de prezenți pentru a o recepta. Însă, de cele mai multe ori, încep cu a mă documenta cu simț de răspundere despre ce intenționez să reprezint, să surprind poate niște particularități ale locului (fie ele din prezent sau din trecut). Apoi fac o schiță foarte rough, detaliată suficient cât să ajute beneficiarul să-și facă o idee despre ce va fi pe perete și pe mine pentru a-mi face un necesar de materiale. Schița o modific mai mereu, în funcție de realitatea de pe teren. Îmi place să-mi ofer libertate creativă și când sunt pe schelă, nu doar când schițez propunerea. Cum ți-a schimbat street art-ul felul în care percepi arta și lumea, în general? Când l-am descoperit a fost ca o epifanie de împuternicire. Că eu pot modela vizual orașul în

PAGINA

art.raiffeisen.ro

Aprilie 2022

Tg. Jiu foto © Daniel Padure

Casa Sindicatelor foto © Marius Moldoveanu

care trăiesc. Că am puterea de a transforma un colț de clădire neglijat în ceva apreciat de către lume și că se poate face și ieftin, cu câteva tuburi de vopsea și 2 găleti de lavabil. Tot street art-ul mi-a oferit ocazia să și călătoresc puțin prin țară, să pictez și să cunosc mai intim alte orașe și sper că pe viitor și alte țări. Mi-a oferit plăcerea de a trăi dintr-o activitate care îmi aduce mari bucurii, dar cel mai important, m-a făcut să privesc lumea mai puțin aspru, să realizez că nu e totul atât de corupt, groaznic și nedrept pe cât îmi închipuiam eu. Cât de mult te-a ajutat social media în cariera ta? Și cum crezi că influențează social media evoluția și percepția artei? Sunt unelte extrem de utile, sunt platforme unde îmi pot expune fotografii cu munca mea (care adesea e efemeră) în fața unei audiențe planetare. Majoritatea oamenilor care vor o lucrare de la mine, tot pe social media mă contactează. Cred

POP CULTURE MAGAZINE

că social media are rolul de a democratiza arta și a o aduce mai aproape de consumatorul uzual. Îți oferă oportunitatea de a fi artist și fără a parcurge tot circul din lumea artei tradiționale, unde opinia unui singur galerist/ critic e mult mai importantă decât opinia generală a consumatorului de artă. Social media are puterea de a răsplăti arta care este mai aproape de omul obișnuit, în detrimentul artei hyper abstractizate și adesea greu de înțeles, din galerii. Cu toate acestea, încă prefer să pictez în primul rând pentru omul de rând, din stradă, abia după pentru urmăritorii de pe social media, pentru că am multe desene pe care nu le-am postat. Din punctul tău de vedere, cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj social/politic? Eu, personal, sunt un fan al artei cu acest tip de mesaj, fie ea artă vizuală, muzică etc. și cred că arta are un scop dincolo de cel de a ne distra, sau, mai bine zis, distrage. Cred că arta trebuie să ne provoace, să ne dea de gândit asupra unor chestiuni reale, să ne instige. Dar aici, intervine foarte mult ce urmărește artistul. De regulă, e recomandat artiștilor care vor să se facă plăcuți să se țină departe de tematici delicate sau polarizatoare, deoarece orice instigă poate foarte ușor și să supere. Poate din cauza faptului că nu am studiat arta din punct de vedere profesional, să nu am suficient de dezvoltat simțul fin care să mă ajute să percep toate subtilitățile care fac o lucrare bună sau rea, doar din considerente estetice.

Iași

Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale? Cu un zâmbet, dacă nu, cu o mică lecție.

Ce urmează pentru HarceaPacea? Chiar acum lucrăm la conceperea de noi proiecte pe care să le abordăm anul acesta. Cu siguranță urmează și alte murale și sper să ajung să desenez și în orașe unde nu mi-am lăsat încă amprenta creativă. PAGINA

TEXT DE IOAN BIG

Foto: © ISorin Florea

Film

POP CULTURE MAGAZINE  PREMIERELE LUNII: „MORBIUS”/ „SONIC THE HEDGEHOG 2” / „MAME PARALELE” / „NELINIȘTIȚI / LES INTRANQUILLES” / „NORTHMAN”  FILM ROMÂNESC : ANDREI HUȚULEAC  SERIAL: HJERSON  GOPO 2022 : ANDREEA GRĂMOŞTEANU - (RE)NAŞTEREA UNEI STELE  DFF : INTERVIU CU ROBERT MIANO  POINT OF VIEW: „ATTACK ON TITAN” SFÂRȘITUL UNEI ERE

Mulţi au fost, nu puţini au rămas... Premiile GOPO 2022

e anunţă o Babardeală cu bucluc fiindcă, După 40 de zile, Ies trenurile din gară pline de Complet necunoscuţi, printre care şi-un amărât de Berliner, alungat dintr-un Câmp de maci de Investitorii conduşi de Otto Barbarul. Ăsta nu ştie însă că şi Mia îşi caută răzbunarea, după ce s-a bârfit c-ar fi Mireasă nebună din cauza lui şi e obligată să locuiască acum cu Luca în Casa cu păpuşi din Întregalde. Doar că degeaba Tata mută munţii încercând să afle cine sau ce e aia Malmkrog, că adevăratul vinovat, Omul cu umbra, rămâne Neidentificat, iar fugarul din România sălbatică, ce tot repetă speriat Tatăl nostru, agăţat de Scara trenului, ajunge cu bine în Tabăra unde are parte de Zăpadă, ceai şi dragoste. Dragoste pură, nu Pornobalamuc, fiindcă nu suntem Noi împotriva noastră. Şi, uite aşa, eroul anului trecut de pe marile noastre ecrane Poate mai trăieşte şi azi ca să se întrebe, după ce a găsit Copiii pierduți pe plajă: Şi atunci... ce e libertatea? Acum, în 2022... nu atunci. Cam aşa ar putea arăta o variantă de sinopsis a etapei de desemnare a nominalizărilor la Premiile Gopo, care celebrează și recompensează realizările cinematografiei românești, desfăşurată în prima parte a acestui an, în care s-au înscris în cursă aproape 100 de filme lansate în cinematografe, festivaluri sau pe platforme de VOD în 2021. www.zilesinopti.ro

Multe, nene, multe, dar a venit juriul de preselecție care a mai simplificat stufoasa poveste, a tăiat pe ici pe colo, stabilind nominalizările pentru cea de-a 16-a ediție a Galei Premiilor Gopo. Care nu sunt nici ele puţine, dar măcar am aflat distribuţia finală. Iar “actorii” din rolurile principale ale celei mai noi producţii din “franciza” de succes sunt Otto Barbarul (13 nominalizări), Malmkrog (11 nominalizări), Babardeală cu bucluc sau porno balamuc (7 nominalizări), Neidentificat (7 nominalizări), Câmp de maci și Luca (câte 7 nominalizări), Tata mută munţii și România sălbatică (câte 5 nominalizări). Importanţa celor aleşi la “casting” nu se judecă însă după numărul de nominalizări, pentru că genericul filmului “Gopo 2022” continuă, acoperind nu mai puţin de 19 categorii de premii, de la cea mai bună muzică sau imagine la cel mai bun scurtmetraj documentar sau film de debut. Mulţi au fost, câţiva nu s-au regăsit în montajul final, însă nu puţini sunt cei care pot spera anul acesta la recunoaşterea de către breaslă a valorii aportului lor la cinematografie. Nouă, cinefililor, nu ne mai rămâne decât să vedem cum vor vota cei peste 650 de profesionişti din industria de film românească pentru desemnarea câştigătorilor trofeelor, aceştia urmând să fie anunţaţi în Gala Premiilor Gopo 2022, de pe 19 aprilie. PAGINA

Aprilie 2022

POP CULTURE MAGAZINE

Premierele lunii Morbius

PREMIERA: 1 APRILIE 2022

Acţiune, Aventuri, Dramă

Străjerii Deltei Dramă PREMIERA: 1 APRILIE 2022

Născut și crescut în Grecia, Michael Morbius a avut ghinionul de a avea o copilărie cât se poate de izolată și tristă din cauza unei boli rare de sânge cu care a venit pe această lume și care-i și conferă aspectul bolnăvicios și neplăcut. Dar este și un geniu și, în timp, ajunge să fie un biolog foarte respectat și care câștigă un premiu Nobel pentru descoperirile din domeniul hematologiei.

Sonic the Hedgehog 2 Animaţie, Comedie, Aventuri

PREMIERA: 1 APRILIE 2022

Robotnik se întoarce, de data asta cu un nou partener, Knuckles, în căutarea unui smarald care are puterea să clădească, dar și să distrugă civilizații.

Mame paralele Dramă

Neliniștiți Dramă PREMIERA: 8 APRILIE 2022 PREMIERA: 1 APRILIE 2022

Janis și Ana, două femei singure care au rămas gravide accidental, se întâlnesc pe coridorul spitalului în care urmează să nască. Janis nu regretă și se simte împlinită. PAGINA

Mai mulţi copii îşi petrec vacanţa de vară într-o tabără din Delta Dunării, unde învaţă cum să supravieţuiască în sălbăticie. Într-o zi, în timp ce curăţă apele Deltei de sticle de plastic, dau peste doi braconieri care pescuiesc ilegal, folosind un dispozitiv electric. Acum, copiii au o misiune importantă!

Afecțiunea de care suferă Damian, artist bipolar predispus la episoade maniacale, îi pune relația la încercare. E gata să facă totul pentru Leila, înțelegătoarea lui soție, și pentru fiul lor, în vârstă de 8 ani. Dar și dragostea are limitele sale. Cu: Leïla Bekhti, Damien Bonnard, Gabriel Merz Chammah.

Aprilie 2022

POP CULTURE MAGAZINE

Animale fantastice: Secretele lui Dumbledore

PREMIERA: 8 APRILIE 2022

Dramă, Romantic, Dragoste

Puține filme din istoria cinematografiei se pot lăuda cu faptul că fac parte dintr-o serie de succes. Deși cele două pelicule „Fantastic Beasts” nu pot concura ca popularite, cu seria mamă, „Harry Potter”, chiar dacă din punct de vedere cronologic se desfășoară înainte, nu putem să le știrbim succesul. Foarte adevărat este faptul că aceastea, au un avantaj, un univers deja existent, care a zguduit primii ani ai noului mileniu, în materie de film și literatură fantasy.

The Bad Guys

Acţiune, Crimă, Dramă, Thriller

Nimeni nu a eșuat vreodată atât de lamentabil în încercarea de a fi bun, ca Băieții răi. În noua comedie de acțiune de la DreamWorks Animation, bazată pe seria de cărți best seller New York Times, o echipă criminală de haiduci patrupezi este pe cale să înfăptuiască cea mai provocatoare escrocherie de până acum - să devină cetățeni model.

#dogpoopgirl Dramă PREMIERA: 15 APRILIE 2022

#dogpoopgirl este o satiră socială cu elemente tragice despre epoca internetului. Inspirat din fapte reale, scenariul ne propune o localizare în spațiul românesc a primului caz de online shaming din istoria internetului.

PREMIERA: 15 APRILIE 2022

Vikingul

Acţiune, Aventuri, Dramă, Istoric

PREMIERA: 29 APRILIE 2022

Vikingul este un thriller epic despre răzbunare, care explorează cât de departe poate merge un prinț viking pentru a căuta dreptate pentru tatăl său ucis. www.zilesinopti.ro

PAGINA

PREMIERĂ

TEXTE TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

, vampirul care va da peste cap multiversul lui Spider-Man Chiar dacă „Morbius” este un film din Universul Spider-Man Sony, e din ce în ce mai clar că misiunea sa este aceea de a face legătura între personajele de aici și ce se întâmplă în lumea lui Spider-Man din Marvel Cinematic Universe. Nu o să intru în detaliile schismei dintre Sony și Marvel. Important este că întregul univers Spider-Man începe să se lege și să se închege din ce în ce mai bine, un lucru confirmat la sfârșitul lui 2021 și de Kevin Feige. Povestea acestui anti-erou sună astfel: născut și crescut în Grecia, Michael Morbius a avut ghinionul de a avea o copilărie cât se poate de izolată și tristă din cauza unei boli rare de sânge cu care a venit pe această lume și care-i și conferă aspectul bolnăvicios și neplăcut. Dar se dovedește a fi un geniu și, în timp, ajunge să fie un biolog foarte respectat și care câștigă un premiu Nobel pentru descoperirile din domeniul hematologiei. Ca mulți dintre adversarii lui Spider-Man, Morbius este un om de știință care, în urma unor experimente, ajunge PAGINA

să se transforme, mai mult sau mai puțin accidental, întrun pericol pentru societate. În încercarea de a se vindeca și de a duce o viață normală, el începe un tratament cu electroșocuri și cu ADN de liliac, iar în urma acestora ajunge să se transforme într-un vampir care nu-și poate stăpâni pofta pentru sângele uman și nici nu poate supraviețui fără el. În mod evident, Venom și Morbius se aseamănă destul de mult: sunt personaje cu intenții bune, dar posedate și transformate în monștri care au un apetit pentru oameni. De asemenea, amândoi sunt adversari de temut ai lui Spider-Man, dar ocazional sunt și aliați ai acestuia, iar după ultima parte a trilogiei cu Omul Păianjen, Morbius pare a fi presărat cu indicii care ne arată că multiversul din „No Way Home” începe să afecteze sau cel puțin să se reflecte și în această serie de filme dezvoltate de Sony cu antieroi ai lui Spider-Man. Din benzile desenate știm și că www.zilesinopti.ro

Aprilie 2022

Morbius și Dr. Strange ajung chiar să formeze o oarecare relație de prietenie. Știm și că Morbius e direct legat și de povestea lui Blade (un alt film Marvel care trebuie să apară în 2022, cu Mahershala Ali în rolul vânătorului de vampiri), pe care chiar el îl transformă într-un semi-vampir după ce îi suge sângele; dar și de cea a lui Ghost Rider (ecranizată în două episoade în 2007 și 2011, cu Nicolas Cage în rolul principal). Mai mult, într-unul dintre trailere pentru Morbius vedem că revine și Michael Keaton în rolul anti-eroului Vulture, din „Spider-Man: Homecoming”, iar asta nu e tot. Se pare că Morbius există într-un univers marcat de toți Oamenii Păianjen de până acum, de cei din toate cele 3 francize… sau poate pseudovampirii ca el pot sări dintr-un univers într-altul. O altă presupunere este că Morbius există într-un univers în care avem un Spider-Man diferit, malefic, de unde și scenele din trailer cu pereții pe care stă scris că Omul Păianjen e un ucigaș. Tot în primul trailer pentru Morbius apare și o scenă în care putem observa o pictură murală cu Spider-Man, dar cu cel în costumul din filmele lui Sam Raimi, cu Tobey Maguire în rolul principal. În alt trailer apare un ziar în care există o știre despre Rhino și Black Cat, doi răufăcători din „Amazing Spider-Man 2”, cu Andrew Garfield în rolul lui Spider-Man. Mai avem și o scenă cu o clădire pe care se poate vedea logo-ul companiei Oscorp, același din filmele cu Garfield în rolul Omului Păianjen. Și, pentru ca totul să fie și mai bulversant, ziarul de care spuneam mai devreme are logo-ul Daily Bugle, pe care-l vedem în Venom 2. E destul de clar că acel „There’s a web of opportunity”, pe care-l spune Morbius la un moment dat, într-un trailer, se referă la multiversul din „No Way Home” și la situația complicată creată de Peter Parker și Dr. Strange. www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Printre puterile pe care Morbius le deține în benzile desenate și care s-ar putea regăsi și în personajul interpretat de Jared Leto sunt vindecarea accelerată și folosirea curenților de aer pentru a zbura pe distanțe mari. El va fi un adversar de temut pentru Spider-Man, dar mai mult ca sigur în acest film, ca și în filmele cu Venom, va fi vorba de alte conflicte. De exemplu, știm că în film va apărea și Loxias Crown (interpretat de Matt Smith), un agent Hydra care în benzile desenate îl răpește pe Morbius pentru a face experimente pe el. Tot pe hârtie, Loxias este transformat la un moment dat de către Morbius într-un pseudovampir și își schimbă numele în Hunger. E de așteptat ca în filmul cu Jared Leto acesta să fie antagonistul. Mai mult, Morbius va fi vânat pentru crimele pe care le comite pentru a-și potoli setea de sânge și de agentul FBI Simon Stroud, interpretat în film de către actorul Tyrese Gibson. Acesta este un fel de supererou, deoarece are brațul drept transformat într-o armă hi-tech, care cel mai probabil folosește tehnologie Chitauri, identică cu cea pe care Adrian Toomes/Vulture (Michael Keaton) o vinde pe piața neagră și o folosește pentru a-și construi costumul-armură din primul SpiderMan cu Tom Holland, „Homecoming”. Premiera „Morbius” are loc pe 1 aprilie și este foarte posibil ca acesta să fie doar primul film dintr-o franciză în care se vor contopi și personaje din MCU, dar și Venom și altele care urmează să fie dezvoltate de Sony, cum ar fi Kraven the Hunter (care va fi interpretat într-un viitor film de Aaron Taylor-Johnson) sau Madame Web (care va fi jucată de Dakota Johnson, într-un viitor film Sony). PAGINA

PREMIERĂ

TEXT DE SILVIA TRAȘCĂ

„Sonic the Hedgehog 2” Aventura și magia continuă la cinema, cu Jim Carrey și Idris Elba

egizorul Jeff Fowler revine în luna aprilie pe marile ecrane pentru cea de-a doua parte a francizei „Sonic the Hedgehog”. Noul film de comedie și aventuri continuă cu și mai multe întâmplări magice ale îndrăgitelor personaje, interpretate de o pleiadă de staruri de la Hollywood.

Ariciul antropomorf Sonic este acum hotărât să-și pună amprenta ca erou și decide să rămână în Green Hills, în timp ce Tom și Maddie pleacă în vacanță. Această a doua parte a francizei îi urmărește pe Sonic și Tails, noua lui parteneră, care se îmbarcă împreună într-o aventură pentru a găsi smaraldul înainte ca acesta să cadă pe mâini greșite. Robotnik se întoarce, de data asta cu un nou partener, Knuckles, în căutarea acestei pietre care are puterea să clădească, dar și să distrugă civilizații. „Sonic the Hedgehog 2” este plin de celebrități care dau voce personajelor din jocurile video. www.zilesinopti.ro

Knuckles, care uneori este un prieten și un dușman al lui Sonic în jocuri, este jucat de Idris Elba. Personajul animat este o echidnă roşie, care a apărut pentru prima dată în jocul video „Sonic the Hedgehog 3”, lansat în 1994. Manipulat de Doctor Robotnik, care îl face să creadă că Sonic este duşmanul lui, el va sfârşi prin a deveni aliatul rapidului arici albastru. Sonic are vocea actorului Ben Schwartz, cunoscut în special pentru rolul lui Jean-Ralphio din serialul de comedie TV, Parks and Recreation, în timp ce

faimosul actor Jim Carrey intră din nou în pielea personajului Dr. Robotnik. Starurile din primul lungmetraj lansat în 2020 revin așadar în distribuţie, alături de James Marsden şi Tika Sumpter (Tom şi Maddie Wachowski), Colleen O'Shaughnessey, Natasha Rothwell, Adam Pally și Shemar Moore. Un film optimist și revigorant de la studiourile Paramount Pictures și Sega Sammy Group, bazat pe franciza de jocuri video, scris de scenariștii Pat Casey și Josh Miller, împreună cu John Whittington. O continuare și o serie spinoff care se concentrează pe Knuckles au fost confirmate oficial a fi în dezvoltare. „Sonic the Hedgehog 2” este un must see atât pentru copii, cât și pentru adulți, și rulează în cinematografe începând cu 1 aprilie 2022. PAGINA

PREMIERĂ

TEXT DE DELIA MITRACHE

Mame paralele,

noul film al lui Pedro Almodóvar, în cinematografe

nceputul de lună aduce pe marile ecrane un film mult așteptat de cinefili, Mame paralele / Madres paralelas, scris şi regizat de Pedro Almodóvar. Lungmetrajul a fost prezentat în premieră internațională în deschiderea Festivalului de Film de la Veneția din 2021. În România, filmul va apărea în cinematografe începând cu 1 aprilie. Mame paralele spune o poveste emoționantă despre familie, legăturile dintre strămoşi, maternitatea imperfectă și adevăr istoric. Două femei din generații diferite, care au rămas însărcinate accidental, se întâlnesc întâmplător pe coridorul spitalului în care sunt internate. Între cele două se creează o conexiune puternică, ce nu poate fi descrisă în cuvinte, care le va schimba, într-un final, destinul. Fiecare dintre ele internalizează diferit experiența, Janis, aflată la vârsta a doua, nu are regrete, pe când Ana, adolescenta, este traumatizată. Distribuția este una de excepție: Penélope Cruz, Milena Smit, Israel Elejalde, Aitana Sánchez-Gijón, Rossy de Palma şi Julieta Serrano. Pedro Almodóvar, autorul lungmetrajului, a început să schițeze scenariul încă din anii ‘90. În 1999, în timpul turneului de promovare pentru Totul despre mama mea/Todo sobre mi madre, i-a propus lui Penélope Cruz rolul tinerei Ana. În timpul pandemiei a rescris scenariul, iar filmările au avut loc în primele luni din 2021. Mame paralele i-a adus lui Penelope Cruz prestigiosul premiu Coppa Volpi pentru Cea mai bună actriță și o nominalizare la Oscar 2022. Alberto Iglesias, creatorul coloanei sonore, a fost și el nominalizat la Oscar, la categoria Cea mai bună coloană sonoră originală. Mame paralele / Madres paralelas este cel de-al 22-lea lungmetraj semnat de regizor. Producătorul filmului este Agustín Almodóvar, director de imagine José Luis Alcaine, cu care Almodóvar a mai lucrat și la Dolor y gloria sau Volver.

PAGINA

„Deși conține elemente specifice melodramei, am decis încă din faza de scenariu că Mame paralele va fi o dramă intensă, greu de jucat și cu o protagonistă departe de a fi un model de urmat, dar care tocmai din acest motiv mă atrage. Janis este cel mai dificil rol pe care Penélope Cruz a trebuit să-l joace vreodată, cu sau fără mine, și probabil și cel mai dureros. Rezultatul este splendid, Penélope a dat, ca de obicei, tot ce era mai bun. Alături de ea, tânăra Milena Smit devine marea revelație a acestui film. Puritatea și inocența personajului ei (Ana) accentuează partea întunecată a lui Janis. Ambele sunt excelent acompaniate de Aitana Sánchez Gijón și Israel Elejalde. La final, ei formează o mare și diversă familie, un lucru neașteptat, real și autentic.” - spune Pedro Almodóvar. www.zilesinopti.ro

PREMIERĂ

TEXT DE MONICA FELEA

Neliniștiți/Les Intranquilles, despre dragoste și alți demoni

ovești de dragoste s-au spus „Bonnard și Bekhti devin a încerca să răspundă la toate nenumărate în cinema. aceste personaje - planete aceste întrebări fără a împovăra Unele dintre ele au rămas vii gemene, fiecare posedând spectatorul cu problemele lor. În ciuda situației dramatice în care în memoria spectatorilor, altele au un simț al gravitației se află, iubirea lor este caldă și trecut neobservate. Ce face o poveste magnetic, orbitând dătătoare de speranță, iar familia de dragoste memorabilă? Ce rămâne armonios uneori, iar lor trăiește clipe de fericire: „Nu e dincolo de rețetele de Hollywood cu alteori - lovindu-se happy end? violent unul de celălalt.” ușor să joci roluri care înfățișează epuizare emoțională fără a atrage Regizorul Joachim Lafosse publicul în gaura neagră care propune o altă abordare a iubirii: o amenință să înghită un astfel de personaj, legătură profundă între doi oameni, pusă la grea însă Bekhti găsește raza de lumină de încercare de tulburarea bipolară de care la capătul acestui tunel și ne împinge suferă Damien. O situație în care nici unul într-acolo prin simplă voință. Se poate dintre cei doi nu doresc să se regăsească, spune că Bonnard este pentru film ca și totuși nu au de ales. Cum reușești să o ambarcațiune extravagantă menită trăiești cu asta? Este iubirea suficientă să atragă toată atenția, însă ea este pentru a învinge boala? Ce faci când în ancora întregii producții.” - Variety această situație este prins și un copil? Marele atu al filmului stă chiar în cei doi Implicarea celor doi actori atât de actori - Damien Bonnard („Les misérables”, „The experimentați a adus rezultatele intuite: selecția French Dispatch”) și Leïla Bekhti („Paris, je t'aime”, filmului în competiția Cannes, prezența lui în „La source des femmes”, „Un prophète”) -, care își selecția oficială a Festivalului de Film de la San împrumută viețile, numele și sentimentele pentru Sebastian, 2 nominalizări la Premiile Cesar, la categoriile „Cel mai bun actor în rol principal” și „Cea mai bună actriță în rol principal”, o primire călduroasă din partea publicului din întreaga lume. Din 8 aprilie, „Neliniștiți” rulează în cinematografele din România, distribuit de Bad Unicorn. www.zilesinopti.ro

PAGINA

FILM ROMÂNESC

INTERVIU DE IOAN BIG

foto © Sorin Miron

ANDREI HUȚULEAC

„Mă sperie cât de repede se încarcă oamenii de energia pe care o propagă o știre” #dogpoopgirl, lungmetrajul de debut al tânărului actor şi cineast Andrei Huțuleac, va avea premiera în sălile de cinema din toată țara începând cu 15 aprilie. Într-un context social dominat de fake news și public shaming, amplificat în această perioadă de războiul din Ucraina, filmul, inspirat de evenimente reale, este o satiră tragicomică cu elemente absurde care dezvăluie pericolele cu care se confruntă societatea modernă din cauza răspândirii fulminante a informațiilor false pe internet și în special în social media. Intrigați fiind deopotrivă de natura aparte a subiectului filmului şi de apetitul, relativ recent descoperit, pentru regie (Fantasy-ul Copacul dorinţelor: Amintiri din copilărie, al doilea lungmetraj pe care îl semnează ca scenarist şi regizor, rulează deja pe ecrane) al unui actor de teatru deja consacrat, fie şi dacă ne gândim doar la Premiile UNITER câştigate pentru rolurile din Amadeus şi Zbor deasupra unui cuib de cuci, l-am provocat pe ANDREI HUŢULEAC la un dialog, căutând să aflăm sursa fascinației sale pentru puterea devastatoare a internetului, precum şi circumstanțele care favorizează pendulările sale între scena de teatru - fie acesta Metropolis, Unteatru sau TNB - şi platourile de filmare, de la scurtmetraje multipremiate ca Offstage şi Havana, CUBA, la un demers provocator în toate privințele, precum #dogpoopgirl, o poveste cu victime vinovate şi agresori inocenţi... sau invers. PAGINA

Andrei, prin ce ți-a vorbit atât de puternic realitatea încât să-ţi doreşti să o transformi în scenariu pentru debutul tău în lungmetrajul de ficţiune? Prin faptul că este primul caz de online shaming din istoria internetului. Este punctul zero, dacă vrei, al unui fenomen care a devenit, 15 ani mai târziu, atât de prezent și ramificat în tot felul de versiuni ale lui, e punctul zero al felului în care internetul poate afecta individul atunci când o masă lipsită de formă atacă o singură persoană pe baza unei singure informații pe care o are despre

www.zilesinopti.ro

Aprilie 2022

POP CULTURE MAGAZINE

Televiziunea e un factor complementar şi, desigur, cu ea a început totul, iar internetul nu a făcut decât să ducă la puterea a treia sau a zecea tot acest efect emoțional puternic pe care orice informație îl are acum.

ea. Asta m-a impresionat, mi s-a părut că e un fel de poveste de origine a unui fenomen pe care eu, nefiind nici antropolog sau sociolog, deci nu foarte priceput în a face analize sociale complexe, mi-e greu să-l descriu. Și am avut nevoie cumva să reduc totul la absurd ca să descriu cantitatea și intensitatea la care există el... fac un joc de cuvinte, dar fix asta e și filmul [#dogpoopgirl], e o reducere la absurd a acestui fenomen. Deci, cred că asta m-a impresionat cel mai tare, faptul că efectiv a fost prima dată când o persoană a fost atacată online și apoi și în viața reală pe baza unei fotografii cu ea care a apărut pe un blog de opinie. Se întâmpla în Coreea de Sud, în 2005. O femeie s-a urcat în metrou cu câinele, câinele a făcut caca pe podeaua metroului, a fost fotografiată de o bloggeriță, a fost postată pe blogul respectiv. Trebuie să ne imaginăm că internetul atunci nu era atât de monopolizat de platforme sociale, ci era ca o pădure unde trebuia să dai crengi la o parte ca să găsești câte ceva... dar chiar și atunci când informația nu era atât de puternic comprimată într-un singur loc, efectul acelei postări a fost tot unul devastator. www.zilesinopti.ro

Pentru că, în decurs de o lună, femeia a ajuns să fie dată afară din universitate, a început să primească amenințări cu moartea, părinții ei la fel... adică, eu râd pe tema asta, dar râd nervos pentru că mi se pare aberant, mi se pare deplasat. [...] Cu ceva timp în urmă ai mărturisit că îți e frică de această putere crescândă a internetului. Te-ai mai eliberat între timp de acele temeri? Această frică legată de puterea internetului recunosc că îmi revine și în perioada asta, pe care o traversăm acum, pentru că nu pot să nu observ viteza cu care se asimilează idei fără analiză prealabilă, ideile nefiind toate radical greșite, dar nefiind nici toate absolut corecte... şi asta, recunosc, e ceea ce mă înspăimântă. Văd efectul în jurul meu, în oamenii cu care trăiesc sau cu care interacționez. Cum să zic? Am ajuns să văd aproape la nivel energetic efectul unei știri în ochiul cuiva care o privește aici lângă mine și mă sperie cât de repede se încarcă de energia pe care acea știre o propagă. Și cât de repede împrumută ideea aia fără să o mestece şi cred că ăsta este un efect al internetului în primul rând, nu al televiziunii.

Povestea care te-a inspirat s-a întâmplat în Coreea, dar #dogpoopgirl o spune în versiune românească. Ai fost expus personal unor situații de public shaming care să-ţi fi servit în creionarea scenariului? Am fost în contact și ca persoană, adică am resimțit public shaming-ul și pe propria piele, în instanțe mai mici sau mai mari, și, la rândul meu, postări pe Facebook pe care le-am făcut au afectat oameni. Fără ca intenția mea inițială să fie aia, într-adevăr, dar acum, că sunt un pic mai stăpân, să zicem, pe fenomen, am mult mai multă grijă la felul în care formulez sau în care mă exprim. Aleg să nu răspund la primul instinct de a face o postare, de exemplu, care e un instinct pur emoțional... ştii, când îți vine să pui mâna pe tastatură și să te răzbuni pe cineva sau să-ți spui părerea despre o chestie doar pentru că vrei să te ipostaziezi prin opoziție față de o părere care e foarte populară la momentul ăsta. Și eu am făcut asta. [...] Citiţi interviul complet cu ANDREI HUŢULEAC pe www.zilesinopti.ro PAGINA

SERIAL

EPIC DRAMA

Detectivul Agathei Christie prinde viață într-un modern serial polițist, la Epic Drama

foto © Epic Drama / copyright Johan Paulin

n aprilie, debutează la Epic Drama spin-off-ul modern al Agathei Christie despre Sven Hjerson. Un serial TV de 8 episoade despre un psiholog criminalist, cândva renumit, care a ales să se retragă brusc din lumina reflectoarelor, și despre o producătoare TV, Klara Sandberg, care vrea să-și reseteze cariera printr-un show de investigație avându-l pe Sven în rolul principal. Greu de găsit ceva unic în boom-ul de seriale actuale, însă Detectivul Agathei Christie este un astfel de caz. Istoria creării thrillerului suedez contemporan nu este mai puțin fascinantă decât intriga în sine. Aflați cel puțin cinci motive pentru care nu ar trebui să ratați acest serial.

PAGINA

Prima poveste pe micul ecran despre Sven Hjerson Sven Hjerson nu a apărut niciodată pe ecran. În plus, viitoarea premieră este primul spin-off oficial al acestui personaj al Agathei Christie din lume. Hjerson nu are o poveste de sine stătătoare în romanele acesteia. El este detectivul fictiv al autoarei fictive a lui Christie, Ariadne Oliver, prietenă a lui Hercule Poirot. Considerată a fi o versiune caricaturală a lui Christie, ea a apărut în șase romane Poirot și în „The Pale Horse”. Oliver a avut o relație tensionată cu acest finlandez pedant Sven Hjerson, reflectând gândurile lui Christie despre faimosul ei personaj Poirot. Oliver s-a săturat de protagonistul ei, dar a continuat să scrie despre el, mulțumind cititorii și editorii. Christie se plictisise și ea de Poirot. Serialul spune o poveste cu totul originală Filmul a preluat trăsături de caracter și nume din lucrările Agathei Christie, dar scenariile și cazurile sunt originale, scrise special pentru acesta. Niciun caz nu www.zilesinopti.ro

Aprilie 2022

este o adaptare completă din vreun roman. El reprezintă imaginea contemporană a lui Sven Hjerson, de investigator cândva prosper și faimos, care trăiește o viață calmă în Suedia. Asta până când Klara Sandberg, producător de reality show, a intrat intempensiv în viața lui. Căutând ceva nou, ea a decis să promoveze ideea unui nou serial criminalist cu Hjerson, deși nu-l mai întâlnise până atunci. Hjerson nu a mai apărut public de ani de zile și nimeni nu știe unde se află. Personajele principale se întâlnesc pe un vas de croazieră. Când un tânăr jurnalist este ucis la bord, cei doi formează o echipă puțin probabilă, un Hjerson reticent și o zeloasă Klara începând să lămurească misterul. Se confruntă, însă, cu diverse probleme: un bărbat care dispare într-un costum de pui, un complot de roman polițist care devine puțin prea real și moartea dramatică a unei persoane importante. O altă sursă de originalitate a Detectivului Agathei Christie este decorul modern Evenimentele descrise în romanele Agathei Christie s-au petrecut în prima jumătate a secolului al XX-lea. Însă acțiunea din drama suedeză se desfăsoară în vremea noastră și oferă o perspectivă proaspătă, chiar unică, asupra operei scriitoarei. Distracția și umorul sunt elemente cheie ale serialului. Nu este o serie cu detectivi întunecată și realistă. Filmele clasice ale lui Christie au servit drept inspirație, la fel și filme și seriale noi precum „Knives Out” și „Killing Eve”. „Cea mai mare provocare a seriei și cea mai mare sursă de distracție a fost să-i aducă elementul whodunnit în epoca modernă. Ne-am propus să continuăm moștenirea ficțiunii polițiste nordice de calitate, dar să facem ceva diferit de Nordic Noir, mai ușor, mai jucăuș, un spectacol suedez anglofil care se joacă în termeni contemporani cu configurația whodunnit”, a spus Patrick Andersson, unul dintre producătorii serialului.

POP CULTURE MAGAZINE

Serialul a fost filmat pe o insulă pitorească din Suedia Pentru a rămâne fidel originii personajului, Sven provine din insulele Åland, un arhipelag de limbă suedeză din Marea Baltică, lângă coasta de vest a Finlandei, singura provincie autonomă a Finlandei. Guvernul din Åland a fost unul dintre co-producătorii și finanțatorii serialului, frumusețea acestor insule este o parte esențială a sa. Filmările au avut loc între decembrie 2020 și mai 2021. Multe scene au fost filmate în apropierea oceanului, temperaturile fiind la limita înghețului, din pricina vântului și zăpezii. Cu toate acestea, este un loc fantastic și destul de exotic pentru a filma. Suntem siguri că nu ați mai văzut niciodată un serial filmat în Åland. Actorii principali au creat un tandem grozav Johan Rheborg și Hanna Alström s-au întâlnit pentru prima dată chiar înainte de producție, fiecare fiind îngrijorat de cum se vor înțelege. Însă, „Johan a fost minunat încă de la început”, a spus Hanna Alström, interpretând-o pe Klara Sandberg. „Am filmat serialul cronologic, așa că Johan și cu mine ne-am cunoscut în același ritm cu personajele noastre. A fost un lucru foarte bun pentru noi. A fost multă distracție și multă muncă grea”. Suntem siguri că vă veți îndrăgosti de aceste personaje și vă invităm să vedeți premiera filmului Detectivul Agathei Christie, la Epic Drama, începând cu 4 aprilie.

www.zilesinopti.ro

PAGINA

GOPO 2022

INTERVIU DE IOAN BIG

(Re)Naşterea unei stele

ANDREEA GRĂMOŞTEANU Andreea, amintindu-ţi că toată facultatea ți s-a zis că nu ai față de film, cum ai primit nominalizarea la Premiul Gopo de anul acesta? Acum, sincer vorbind, în contextul actual, cu războiul şi pandemia, orice vine din zona asta pare... ușor ieșit din peisaj, dar o să-ţi spun cum s-a întâmplat. Mă întorceam de la piață cu Amza [băieţelul Andreei – n.r.] și, la un moment dat, mi-am deschis datele de pe internet, că le închisesem, și am găsit câteva sute de “bombardamente” pe WhatsApp şi un missed call de PAGINA

ominalizată anul acesta la Premiul Gopo în categoria ‘Cea mai bună actriţă într-un rol principal’, pentru Complet necunoscuţi, versiunea românească a popularei dramedii italiene Perfetti sconosciuti, pe care o puteţi vedea pe Netflix, Andreea Grămoşteanu a fost o prezenţă surprinzător de rară în filmele destinate marelui ecran, ţinând cont de notorietatea semnificativă dobândită cu mai bine de un deceniu în urmă prin seria de parodii TV Mondenii. Remarcabila actriţă de teatru care a câştigat pe parcursul timpului respectul şi simpatia spectatorilor prin roluri complexe din piese de Shakespeare, Brecht sau Neil Simon, interpretate atât pe scena mainstream (în special a Teatrului Mic, din echipa căruia face parte actualmente), cât şi în teatrul independent, a revenit abia recent în atenţia cinefililor, după ce ultima ei apariţie notabilă în cinema fusese în Ursul lui Dan Chişu, din... 2011. A făcut-o însă realmente într-un mod exploziv în ultimii doi ani, prin personajele din Otto Barbarul, Complet necunoscuţi şi, nu în ultimul rând, #dogpoopogirl, al lui Andrei Huţuleac, ce va avea premiera tot luna aceasta, iar nominalizarea absolut meritată la Gopo nu face decât să îi reconfirme talentul şi versatilitatea în spaţiul dramatic şi să ne alimenteze speranţa că o vom putea reîntâlni pe ANDREEA GRĂMOŞTEANU mai des de acum înainte în sălile de cinema.

la Strunilă [Octavian Strunilă, regizorul filmului Complet necunoscuţi – n.r.]. ‘Ce-o vrea?’ L-am sunat şi el a fost cel care mi-a dat vestea, după care m-am uitat pe WhatsApp și toată lumea deja începuse să mă felicite, eu fiind, oricum, într-un context destul de... amuzant. Eram cu sacoșa, cu Amza care spunea ‘Mami, hai să mergem!’, că voia să-i cumpăr o carte pe care i-o promisesem, deci cam ăsta a fost contextul. Sigur că a fost neașteptat. Sincer, nu m-am așteptat niciodată. Cum, de fapt, nu m-am așteptat să fac film. Pentru mine, asta a venit

chiar într-un moment în care închisesem orice dorință pe care o avusesem... închisesem ușa. Probabil că figura mea nu se încadra în prejudecățile celor care făceau film. E adevărat că eu am fost tot timpul o figură atipică, așa, şi când făceam televiziune m-am tot izbit de asta, că nu mă încadram în forma aia în care se aşteaptă ei să intri... Îmi nuanţez atunci întrebarea. Te-ai fi așteptat să fii nominalizată pentru un film de public larg, ţinând cont că, în general, sunt favorizate filmele de autor? www.zilesinopti.ro

Aprilie 2022

POP CULTURE MAGAZINE

Sub nicio formă. În viața vieților mele nu m-aș fi așteptat la așa ceva. Poate m-aș fi gândit la nominalizare, dar nu m-aș fi gândit la mine neapărat, ci să fie luat în considerare filmul lui Andrei, dar care abia urmează să aibă zilele astea premiera [#dogpoopgirl al lui Andrei Huţuleac, cu Andreea Grămoşteanu în rolul principal, se lansează în cinematografe pe 15 aprilie – n.r.]. Să fiu nominalizată însă pentru Complet necunoscuţi... niciodată nu m-aș fi gândit la așa ceva. Vorbește-mi despre modul în care ai construit rolul Dorei, fiindcă însuși Octavian Strunilă, regizorul filmului, a spus că l-ai bombardat cu o mulțime de recomandări. Asta înseamnă că nu numai că te-ai atașat de rol, dar în mintea ta s-a conturat o viziune proprie asupra lui. Da, eu văzusem varianta franțuzească și varianta italienească înainte să ne apucăm de treabă și aveam senzația că ceva... nu funcționa. Când vii, când te apuci de ceva, ai a priori o viziune personală, mai ales că eu sunt obișnuită să iau lucrurile destul de personal și destul de frontal în meserie. Avându-l și pe Leonid [actorul Leonid Doni, interpretul soţului Dorei în film – n.r.] ca partener, mi se părea că într-un punct era o secvență care nu ducea mai departe lucrurile și țin minte că eram cu 20 de minute înainte să filmăm secvența, iar eu știam că... nu e ce trebuie. Nu știam ce-aş putea să fac, dar știam că trebuie să fac ceva pentru ca lucrurile să se ducă www.zilesinopti.ro

mai departe. Și stând de vorbă cu bărbatul meu, căruia i-am zis că ceva nu e în ordine, că ceva nu se leagă, dar că nu știu ce să fac, mi-a luminat mințile când mi-a scris: ‘Iubire, nu tu ești victima în situația asta!’. Și în momentul ăla, când am dat vălul ăsta de pe față, mi-am dat seama, întorcându-mă la text, că lucrurile aveau nevoie să fie echilibrate. Din moment ce el află la final că face sacrificiul ăla pentru ea, trebuia să fie un echilibru, trebuia ca ea să pună ceva în balanță, şi atunci am zis că nu se poate ca într-o relație de genul ăsta, după atâția ani, cu copii şi soacre, să zgâriem

așa, numai la suprafață, că trebuie să fie și altceva. Nici nu i-am zis lui Strunilă, am făcut-o pur şi simplu în filmare, el s-a entuziasmat foarte tare, a zis că nu s-ar fi gândit la asta și de acolo, lucrurile au luat un pic o altă turnură. Dar ăla fost un moment definitoriu, fiindcă atunci am zis ‘OK, deci asta e!’ şi am pornit pe direcția aia. Sigur că, în mare, lucrurile trebuiau păstrate cumva față de varianta originală, dar poate că am adus ceva, un plus de omenie sau de adevăr, într-o relație de genul ăsta. Cam asta a fost. [...]

Citiţi interviul complet cu ANDREEA GRĂMOŞTEANU pe www.zilesinopti.ro PAGINA

PREMIERĂ

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

„The Northman” sau Hamlet cu vikingi

ână acum, Robert Eggers ne-a oferit două film geniale: „The Witch” și „The Lighthouse”. Fiecare a lăsat o puternică amprentă în memoria celor care le-au văzut. „The Witch”, de exemplu, este de departe cel mai înfricoșător horror pe care l-am vizionat în ultimii 10 ani. „The Lighthouse” e o nebunie în cel mai adevărat sens al cuvântului, o izolare în sala de cinema cu doi oameni care ajung să o ia razna, să se înnebunească unul pe celălalt. Din nou, o experiență înfricoșătoare și marcantă. Însă, cel de-al treilea film al lui Eggers, „The Northman”, pare un Hamlet cu vikingi, aproape un blockbuster a cărui misiune e să rupă la box office în stilul filmelor lui Nolan, cu acțiune multă, dar și o poveste densă. „The Northman” are un buget de 60 de milioane de dolari și aduce o distribuție plină de nume cu greutate: Alexander Skarsgård, Nicole Kidman, Ethan Hawke, Willem Dafoe şi Claes Bang, actorul danez devenit cunoscut în întreaga lume după apariţia sa în „The Square”.

Într-un interviu, chiar Eggers și-a descris filmul ca Halmet în versiunea vikingă sau „un Lion King cu vikingi”. Adevărul este că „The Northman” e bazat pe aceleași povești din folclorul scandinav din care Shakespeare s-a inspirat atunci când a scris celebra piesă de teatru. Prințul danez Amleth este interpretat aici de Skarsgård, iar povestea este aceea a unui tânăr viking care dezvoltă o obsesie pentru a-și ucide unchiul, care şi-a asasinat propriul frate (Hawke) pentru a-i fura tronul. Dacă rearanjezi literele din numele prințului nordic, vei obține: Hamlet. Însă, având în vedere că tatăl www.zilesinopti.ro

lui Eggers este profesor de literatură engleză, specializat în Shakespeare, la Universitatea din New Hampshire, totul începe să devină destul de evident și psihanalizabil, în ceea ce-l privește pe cineast. Anya Taylor-Joy face din nou echipă cu Eggers (el a lansat-o pe actriță, oferindu-i rolul principal în „The Witch”, când actriţa avea doar 18 ani) și o va juca pe Olga, femeie care-l ajută pe Amleth în misiunea sa de răzbunare. Nicole Kidman i se alătură din nou lui Skarsgård, după ce au jucat un cuplu fucked up în serialul „Big Little Lies”, doar că aici o va interpreta pe mama lui, forțată să se căsătorească cu ucigașul și fratele tatălui său (că tot menționam psihanaliza mai devreme). În film va avea un rol episodic și Björk, la două decenii de la trauma provocată de Lars von Trier la filmările pentru „Dancer in the Dark”. Aici, ea va interpreta rolul unei clarvăzătoare. Cum spuneam, filmele lui Eggers se joacă mult cu mințile spectatorilor și sunt construite astfel încât să lase o puternică și de durată impresie. E de așteptat ca „The Northman” să facă același lucru, chiar dacă la o primă vedere de trailer pare mai mult un film de acțiune, cu lupte cu sabia și săgeata și toporișca. Întrebarea e cum a ales Eggers să ne șocheze de această dată. Filmul va apărea pe marile ecrane pe 29 aprilie. PAGINA

INTERVIU DE IOAN BIG

Night Caller

Exorcism at 60.000 Feet

ROBERT MIANO De la Shakespeare la Lovecraft Prolificul actor şi producător newyorkez ROBERT MIANO, pe care inclusiv cinefilii lipsiţi de apetit pentru genul Horror şi-l amintesc din filme precum Donnie Brasco, Fast & Furious sau The Funeral al lui Abel Ferrara, şi care a acumulat aproape 300 de titluri în filmografia personală, împlineşte anul acesta 80 de ani. Nominalizarea la Dracula Trophy în cadrul Dracula Film Festival de la Braşov al filmului Night Caller, în care are un rol principal, a fost un bun prilej pentru o incursiune retrospectivă din care să aflăm mai multe despre cum PAGINA

s-a transformat un performer de Broadway, şcolit în faimosul studio al lui Lee Strasberg, într-un actor-cult a cinematografiei SF/ Horror. Robert Miano şi-a facut intrarea în lumea entertainmentului prin muzică, fiindca la doar 15 ani înregistra primul său disc, Kingdom of Love... de altfel, continuă să cânte şi în prezent ca interpret din portofoliul Columbia. Descoperit în musical-ul Satyricon prezentat în cadrul festivalului Stratford Shakespearian din Ontario, Robert Miano a debutat în cinema ca figurant în clasicul Death Wish cu Charles Bronson din ’74 şi, din acel moment, a renunţat la scenă pentru că propunerile de roluri în filme au venit pe bandă rulantă, indiferent că au fost producţii cu mafioţi (tribut plătit probabil copilăriei sale din Bronx), drame originale (Broken Blood), adaptări de jocuri (Dungeons & Dragons) sau după scrieri de H.P Lovecraft (The Deep Ones). Firesc, am plecat în dialog de la cel mai recent film al său. www.zilesinopti.ro

Aprilie 2022

Night Caller

Robert, cum a fost experienta lucrului cu Chad Ferrin, regizorul si scenaristul celui mai recent film in care joci, Night Caller? Chad este un regizor al actorilor şi m-a lăsat să-mi fac treaba, dându-mi suficientă libertate să creez, să explorez şi să descopăr rolul. Pentru mine, fiecare film reprezintă un prilej de a explora. Inclusiv rolul din Night Caller mi l-am pregătit singur. Citind scenariul pe care l-am găsit interesant, mi-a plăcut rolul tatălui şi de-acolo nu mi-a mai rămas decât să îmi spun replicile pe care le învăţasem... într-un fel care să pară cât mai veridic. În cazul lui Night Caller a mai fost însă şi altceva. Eu sunt cel care a găsit finanţarea pentru film şi n-a fost deloc simplu să pun totul cap la cap. Cu numeroasele personalităţi implicate, foarte diferite între ele, au fost momente dificile când am crezut realmente că nu vom mai ajunge să-l vedem terminat. Au fost concedieri peste concedieri, angajai actori şi pe alţii îi puneai pe liber, la fel şi cu directorul de imagine. Am renunţat la un tânăr actor pentru unul iconic care, în prima lui zi de filmare, şi-a fracturat şoldul... exact asta am păţit cu Steve [Steve Railsback]. În prima zi! Nu vreau să intru în alte detalii www.zilesinopti.ro

DRACULA FILM FESTIVAL însă a trebuit să redistribuim rolul. Ioan, îţi spun, n-a fost deloc simplu, de la început şi până la sfârşit, dar, cumva, am scos-o la capăt. Într-un mod ce ţine aproape de miracol. Asta dacă mă gândesc, de exemplu, la Bai Ling, cu care lucram a doua oară, cu toate că, de data asta, relaţia a fost ceva mai simplu de gestionat. La prima experienţă, pur şi simplu nu am ştiut cum să reacţionez dat fiind faptul că ea este o persoană extrem de directă şi ţi-o aruncă în faţă... aşa că atunci am făcut şi eu ce-am putut ca să mă înţeleg cu ea. Se întâmpla la filmările pentru Exorcism at 60,000 Feet. A urmat şi o a treia întâlnire cu ea într-un Thriller filmat foarte recent în Croaţia. Cum e să faci film în plină pandemie, la mii de kilometri de casă? Vorbeşti de Someone Dies Tonight, unde am fost cu Michael Paré şi Costas Mandylore. A fost o întreagă aventură încă de la bun început, fie şi ca să ne deplasăm doar până în Germania, şi nu numai cu filmările ci şi cu planurile noastre personale, fiindcă noi ne-am fi dorit să ajungem în Sardinia, ceea ce n-am reuşit, pentru că am sfârşit prin a eşua în Elvetia ca să îi vizităm pe părinţii Silviei. Dar şi asta a făcut ca deplasarea să merite... a fost cireaşa de pe tort. Altfel, m-am bucurat mult să lucrez din nou cu Michael şi Costas, pentru că sunt ambii nişte oameni şi actori minunaţi.

Mi-a plăcut şi regizorul croat, Vjekoslav [Katusin], un om bun ca pâinea caldă. Una peste alta, a fost o călătorie agreabilă, de care chiar m-am bucurat. Revenind la activitatea ta de producător, ai debutat în această postură în 2000 cu foarte serioasa dramă Luckytown, ce avea o distribuţie de primă mână... James Caan, Kirsten Dunst şi Luis Guzman. Aceea a fost cu certitudine, în ce mă priveşte, o experienţă autentică de învăţare, fiindcă am lucrat cu Paul Nicholas, un foarte bun prieten al meu la vremea respectivă, care nu doar că a regizat, dar a făcut rost şi de finanţare... eu doar i-am dat o mână de ajutor să îi conving pe ceilalţi actori să accepte să joace în film. Spun că Luckytown a fost o experienţă foarte utilă pentru că mi-a dat posbilitatea de a asimila ce trebuie făcut şi ce nu ca producător, de ce ai nevoie şi cum poţi să închegi totul laolaltă în proces. Deci totul s-a întâmplat datorită unui concurs de împrejurări favorabil şi nu a fost ceva ce mi-am planificat în carieră în mod conştient. Pur şi simplu, în anumite momente... s-a întâmplat. [...] Citiţi interviul complet cu ROBERT MIANO pe www.cinemap.ro PAGINA

POINT OF VIEW

TEXT DE ŞTEFAN IANCU

„Attack on Titan”: Sfârșitul unei ere

un sentiment foarte ciudat când niște desene japoneze (anime-uri) ce au la bază o serie de benzi desenate (manga-uri) reușesc să stârnească o emoție infinit mai puternică decât trei sferturi dintre așa-zisele seriale „de calitate” de pe platformele de streaming și de pe micul ecran. De-a lungul vremii am avut norocul de a mă întâlni cu diverse astfel de seriale, printre care Death Note JoJo’s Bizzare Adventures și serialul despre care am ales să scriu aici câteva gânduri, Attack on Titan (Shingeki no Kyojin). La prima vedere, premisa poate părea ușor patetică, clasică: mânat de moartea mamei sale ucisă de titani (creaturi cu chip de om ce mănâncă oamenii neajutorați), Eren Jaeger jură să se răzbune pe această specie de monștri care au distrus zidurile în spatele cărora oamenii s-au adăpostit și au trăit în

PAGINA

pace timp de 100 de ani. Ca în marea majoritate a anime-urilor de tip shonen (anime-uri destinate tinerilor care au la bază un subiect centrat pe o zonă de acțiune), povestea îl urmează pe protagonist, în acest caz pe Eren, care, alături de prietenii săi, devine cadet ai academiei orașului unde cei mai curajoși dintre tineri se înscriau pentru a învăța cum să lupte contra titanilor, folosind un echipament special și tehnici specifice. Dacă primele 2 sezoane s-au dus în direcția confruntării dintre omenire și bestiile aparent fără scop care sunt titanii, oferind o mulțime de momente demne de un film Marvel, în care cei slabi și neajutorați aproape că reușeau să triumfe în fața celor puternici, scenariștii s-au hotărât să se joace puțin cu spectatorii odată cu sezonul al treilea. Episod cu episod, se aflau tot mai multe lucuri despre titani și, odată cu asta, s-a des-

coperit și originea acestora. Iar de acolo, lucrurile nu au mai fost deloc la fel. Este aproape nemaiîntâlnit cum un serial care părea că avea o traiectorie și un gen atât de clare s-a transformat deodată cu totul în ceva mult, mult mai profund și mai important. După ce 3 sezoane ți s-a arătat doar un singur punct de vedere, dintr-o dată, tot ceea ce credeai tu despre protagoniștii la care ajunseseși să ții cu dinții se pune la îndoială. Începi să chestionezi dacă nu cumva ai ținut cu cei răi. Hajime Isayama, creatorul Attack on Titan, reușește performanța de a-l pune pe spectator în postura de a se confrunta cu dileme morale. Când e normal să omori și ce anume poate să justifice o crimă? Când e mai bine să închizi ochii și să îi lași pe alții să moară, ca să poți să scapi tu? E normal ca două popoare să se urască între ele din cauza unor greșeli din trecut? L-ai lăsa pe prietenul tău cel mai bun să își salveze poporul, chiar dacă asta ar presupune un genocid? Cine sunt cu adevărat monștrii în lumea asta? Acestea sunt doar câteva întrebări (fără prea mult context pentru a evita spoilere) pe care eu mi le-am pus odată cu acest ultim sezon din Attack on Titan. Abia aștept să văd cum se termină. Și nu, n-am nici cea mai vagă idee.

www.zilesinopti.ro

TEXT DE MĂDĂLINA SÁNTA

Eat&Drink

CULINARiA  PE GUSTUL NOSTRU: ANA ARE CLĂTITE, DAR...  TOP: 6 LOCURI CU BRUNCH BUN  CEVA DULCE: DOAMNE ALE COFETĂRIEI ROMÂNEȘTI  PE GLOB  NUTRIȚIE  OPINIE: VINUL BĂUT DE PLĂCERE  DRINK: SĂ CIOCNIM CU DOZE DE RTD!  TOP: 6 LOCURI DIN ȚARĂ UNDE POȚI SĂ BEI UN GIN BUN

Când alimentele devin scumpe, avem alternative gratis Oamenii se tem de tot ce e „sălbatic”, vor siguranță și confort la caserolă În ultima vreme, fiecare eveniment major din proximitatea noastră, fie că a fost vorba de pandemie, război sau vreo schimbare majoră a prețului la utilități, a generat valuri de panică. Oamenii și-au burdușit cămările cu drojdie, ulei, făină, terorizați cumva de perspectiva lipsei ingredientelor sau a scumpirii lor necontrolate. Oamenii nu mai sunt obișnuiți cu natura, sunt speriați de tot ce crește în sălbăticie, vor siguranță absolută. Într-o cultură obsedată să controleze tot ce întâmplă în jurul nostru, viziunea „sănătoasă” asupra naturii a dispărut. Trăim de ani de zile cu mâncare în ambalaje de carton sau de plastic, cu semipreparate care sunt paradoxal sigure, dar nesănătoase. Uităm că bucătăria ne dă posibilități nelimitate, iar în natură găsim enorm de multe resurse gratis, alternative la ceea ce consumăm în mod obișnuit. Noroc că naturii nu-i pasă că ne grăbim. Ea are propriul ritm, de care dacă învățăm să ținem cont, totul devine mai simplu. Există sute de plante sălbatice delicioase, fructe, alune, ciuperci, semințe sau chiar „buruieni” din specii invazive, pe care le privim adesea cu nepăsare și indiferență, însă, în spatele acestui nemeritat termen de „buruiană” se află numeroase vitamine și minerale, care ne pot ajuta să trăim bine și sănătos. În plus, majoritatea lor sunt gratis, trebuie doar să ridicăm privirea din telefon și să încercăm să le identificăm. Iar pentru asta există nenumărate cărți și aplicații. Cu siguranță, în ritmul cotidian în care trăim nu putem să supraviețuim doar cu aceste plante sălbatice, însă ele ne pot ajuta să fim mai conștienți de ce este în jurul nostru, dincolo de rafturile de supermarket. Ne www.zilesinopti.ro

pot face să respectăm sezonalitatea și să mâncăm legumele care se strică pe rafturile țăranilor din piață. Logica e simplă, totul ține de cerere și consum. Atâta vreme cât continuăm să cumpărăm căpșune aduse de la 1000 de km depărtare iarna, oferta va exista pe piață și va defavoriza alimentele sezoniere locale. Prin cumpărăturile pe care le facem, prin alegerile noastre, dar și prin întoarcere la natură, putem influența industria către sezonalitate. Frunze de fragi sălbatici, frunze de zmeur sau de mur, podbal, nalbă, usturoiță, leurdă, banala păpădie, roinița, crețușca, urzica, salcâmul, fel și fel de ciuperci sunt doar câteva exemple banale de plante din jurul nostru care ne pot ajuta să trăim mai bine. Trebuie doar să citim mai multe despre plantele uitate și să încercăm ingrediente noi tot timpul. Hrișca, meiul, cânepa, arpacașul ar trebui să fie în regimul nostru constant, însă ele prea puțin se mai găsesc în meniurile de restaurante, cu atât mai puțin în cele care fac livrări la domiciliu. Sunt aproape o raritate și în bucătăria domestică, dar la țară, în gospodăriile sărace, ele au fost ani la rândul sursă de nutrienți și de diversitate în farfurie. Așa că hai să nu ne mai panicăm din orice, cu ochii deschiși și mintea orientată către alternative, putem găsi oricând ingrediente mai sănătoase pentru trupul nostru și mai prietenoase cu portofelul. Până la următoarea „întâlnire”, să aveți poftă bună și curaj în „experimentele” culinare. Mădălina Sánta are 30 de ani, este Chef și de curând antreprenor. A absolvit o facultate de comunicare și a lucrat 7 ani în publicitate, apoi a decis să se dedice gastronomiei, specializându-se la Lyon, la Institutul Paul Bocuse. Își pune în valoare pasiunea la restaurantul „Szikra”, deschis în Sfântu Gheorghe, județul Covasna. PAGINA

PE GUSTUL NOSTRU

TEXT DE COSMIN DRAGOMIR

Ana are clătite, dar... ... clătitele Anei sunt cvasinecunoscute chiar și în Banat, locul lor de baștină. Așa cum nici despre friptura sau pesmeții de Turda nu prea știm mare lucru. Oare n-ar putea concura cu ciorba rădăuțeană sau cu varza a la Cluj?

n acest caz Ana este Ana Lugojana, numele unui vestit han din Banat. Nu este cert că aici a fost inventat acest desert, dar este sigur faptul că locanta l-a făcut celebru. Cum sunt aceste clătite bănățene? O las pe Laura Laurențiu (lauralaurentiu.ro) să ne spună: „Sunt fine, umplute cu brânză cremoasă și stafide, înotând într-un sos de vanilie și acoperite de bezea caramelizată”. Poate acum le-ați identificat. Cum restaurantele cu specific regional au dispărut de pe harta HoReCa de la noi, clătite bănățene mai găsești doar prin Banat. Ceea ce nu e neapărat rău, că dacă mă duc la Iași nu caut varză a la Cluj. Dar, e clar că în maldărele de clătite vândute în România (un desert conservator, simplu și tern, cu care nu dai greș) și-ar putea face loc, cu ușurință, și această variațiune la temă (mai complexă, opulentă chiar) și ar avea succes. Garantez. Dar de clătitele brașovene ați auzit? Clătite pane, în crustă de pesmet, cu

PAGINA

Clătite bănățene foto © lauralaurentiu.ro

diferite umpluturi, fie dulci, fie în variante sărate. Nici pe alea nu le prea găsiți. Și nu vorbesc de restul țării, nici sub Tâmpa nu prea sunt. Măcar la Brașov, Breasla Cârciumarilor a reușit să promoveze la comun un alt desert: ișlerul (pentru cei care nu îl știu, e un fel de indiană aplatizată, blat de biscuite, glazură de ciocolată iar la mijloc dulceață). Uite un exemplu de bune practici pentru promovarea specificului gastronomic local sau regional. Și dacă tot suntem în mijlocul țării, de pesmeți de Brașov ați auzit? Pe timpuri (chiar și în urmă cu destule veacuri) erau celebri. Dictai un brand local ușor de monetizat. Și avea deja amploare (awareness & pr), ceea ce ușura munca departamentului de vânzări. Scriu în acest an o istorie a dulciurilor din România. Și pe când documentam pesmeții de

Brașov, hop!, din cărțile vechi de bucate mi s-arată niște alți pesmeți. De Turda! Habar nu aveam de ei. Păi nu am putea să îi transformăm în brand culinar local, alături de friptura de Turda (o iubesc pe Marta Pozsonyi, de la Slow Food Turda, pentru demersurile în acest sens)? De câțiva ani, coliva a devenit trendy. E bine. O găsim la capitolul deserturi în câteva restaurante, avem și înghețată de colivă, putem gusta și dishuri sofisticate cu colivă finedining. Adriana Sohodoleanu (biscuit.ro) - partenera de nădejde în povestea cu istoria dulciurilor - mă sună într-o zi, entuziasmată, și mă întreabă dacă știu ceva despre „Tarta de Botoșani”. Nu știam. E un fel de budincă de colivă. Locală. O altfel de colivă. Dar unde putem găsi „Tartă de Botoșani”? Nicăieri. www.zilesinopti.ro

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

6 locuri din țară unde poți lua un brunch memorabil Cea mai importantă masă a zilei nu este micul dejun, ci brunch-ul. Deci, o idee bună e să transformi această ocazie într-una memorabilă și pe care să-ți dorești s-o transformi într-un obicei. Iată 6 locuri din țară în care poți să faci asta cu brio:

BUCUREȘTI EVER AFTER  Mendeleev 5  0729.088.081 Ever After e un local de poveste, din mai multe motive. Bineînțeles, mâncarea - e suficient să arunci un ochi pe pozele pe care le pun pe rețelele de socializare pentru a te convinge că vrei să iei următorul brunch aici. Un alt motiv este designul interior, dar mai sunt și cocktailurile de basm.

TIMIȘOARA HOMEMADE  Gheorghe Doja 40  0730.832.299 Meniul de la Homemade e unul sezonier, cu preparate delicioase reinterpretate, schimbat o dată la trei luni și urmărind ciclurile naturii. De reținut că multe dintre preparatele de aici pot fi catalogate fără nicio ezitare drept „comfort food”.

BRAȘOV OGRADA  Piața Sfatului 14 Ograda are în meniu multe lucruri bune, gătite cu ingrediente în mare parte de proveniență locală. Locul arată bine, fără să fie pretențios, iar un brunch aici te poate convinge să pleci acasă și cu câteva produse locale cumpărate din vitrine.

IAȘI BISTRO LA NOI  Ștefan cel Mare și Sfânt 8  0753.353.956 Iată și un bistro mic, chic, unde vei găsi oameni primitori și o atmosferă plăcută. Bistro La Noi e o mică oază de liniște în centrul orașului, dar și locul unde mâncarea delicioasă face echipă bună cu băuturile românești, cafeaua de specialitate și ospitalitatea oamenilor. E cu siguranță unul dintre cele mai plăcute locuri unde poți să iei un brunch în Iași.

CLUJ CIMBRU  Decebal 37  0732.043.710 La Cimbru Restaurant imaginația și măiestria în bucătărie sunt la ele acasă. Aici se face ceea ce se numește Author Cuisine, adică se gătește în funcție de inspirație și săptămânal, în meniu mai apar și alte nebunii. Mâncarea e demențială.

CONSTANȚA POPINA  Mihai Eminescu 29  0730.042.244 La doi pași de plaja Neversea (Modern), dar ferit de îmbulzeala turistică se află restaurant Popina, cu un meniu ce se vrea un manifest al gustului simplu, local și modest autentic dobrogean. Fiecare brunch luat aici e o aventură prin bucătăria minunată a acestei zone.

www.zilesinopti.ro

PAGINA

CEVA DULCE

Doamne ale

cofetăriei românești

TEXT DE ANA CONSULEA

Ciocolată de casă

m profitat de faptul că în martie sărbătorim femeile pentru a deschide o discuție care îmi stătea de mult „în condei”, despre doamnele cofetăriei românești. Continuăm și în aprilie cu cele care au influențat cultura gastronomică locală încă din secolul trecut, care au modelat gusturile și obiceiurile gospodinelor, soților, copiilor și prietenilor. Cele care au adus rafinamentul francez, îndrăzneala grecească și simplitatea austriacă în cofetăria autohtonă. Dacă în articolul trecut am vorbit despre Ecaterina (colonel) Steriady, Maria (general) Dobrescu și Sanda Marin, lista noastră continuă în cele ce urmează cu alte două nume mari în istoria culinară românească – Maria Maurer și Silvia Jurcovan. Mai mult decât o lecție despre gastronomie, o lecție despre cultură, istorie, antropologie. Vă invit să le cunoașteți!

Amandină

MANUAL PENTRU FETELE DE LA PENSION Una dintre pionierele gastronomiei românești este Maria Maurer, prima femeie care a publicat o carte de bucate în Țările Române, în 1849. „Carte de bucate. Coprinde 190 răţete de bucate, prăjituri, creme, spume, jalatine, îngheţate şi cum se păstrează lucruri pentru iarnă. Toate alese şi încercate de o prietină a tutulor femeilor celor casnice” a fost inițial redactată ca material de studiu pentru fetele de la pension. Cartea conține o serie de rețete simple, ușor de pregătit, PAGINA

fără ingrediente complicate și pe înțelesul tuturor, astfel încât tinerele domnișoare, viitoare gospodine, soții și mame, să nu întâmpine dificultăți în prepararea acelor bunătăți. „Această carte așa de trebuincioasă pentru căsnicie fu întocmită de mine acum doi ani numai în favorul iubitelor mele eleve, pe care le-am crescut de mititele, și a căror fericire privesc la cea dintîi dorință a vieții mele”, spune Maria Maurer, dezvăluind și motivul din spatele deciziei de a o face publică. „Dar aflând-o mai multe cocoane cinstite și înțelepte, m-a îndemnat foarte, rugândumă, s-o dau în tipar, ca să se folosească și altele dintr-însa,

fiindcă aceasta este cea dintâi carte de bucate, scrisă în limba și cu măsurile Țării Rumânești”. Despre viața Mariei Maurer nu se cunosc foarte multe detalii. Deși nu există dovezi foarte clare care să susțină nici măcar aceste lucruri, am aflat din diverse surse că Maria era de origine săsească, educată în școlile de menaj și în instituțiile pedagogice ale Imperiului Austro-Ungar. Venise în București pentru a profesa. Din fericire, cartea ei a fost reeditată și într-o variantă modernă (2019) și poate fi găsită astăzi în librării, pentru ca noi să ne bucurăm nu doar de rețetele ei, ci și de o altfel de lecție de istorie. www.zilesinopti.ro

Aprilie 2022

POP CULTURE MAGAZINE

NEVOIA TE ÎNVAȚĂ, FILOZOFIA SILVIEI JURCOVAN Alături de „almanahul” Sandei Marin, „Cartea de bucate pentru tinerele gospodine” a Silviei Jurcovan, publicată prima dată în 1975, este în topul celor mai citite cărți de bucate românești din ultimele aproape cinci decenii. Silvia Jurcovan este ardeleancă get-beget, născută într-un sat din Cluj, în anul 1913, absolventă a Școlii Superioare de menaj din Cluj Napoca. Aici a deprins nu doar arta gătitului, ci și croitoria, și lucrul de mână. Pe scurt, și-a cultivat toate acele deprinderi care transformau orice tânără din epoca respectivă într-o gospodină și o amfitrioană desăvârșită. După absolvirea școlii, Silvia s-a stabilit cu familia la Sibiu, dar vocația de autoare și-a descoperit-o mult mai târziu, abia după ce fiul său a terminat facultatea și s-a stabilit la București, de unde îi tot trimitea scrisori cerându-i rețete simple și deslușite, pe care să le încerce. Examinând cu ochi de inginer reţetele primite de acasă, fiul semnala constant nevoia de detalii – Câtă făină înseamnă „făină cât cuprinde”? Cum se numără „două-trei clocote”? Așadar, Silvia începe să „transcrie” în limbaj de începători, cântărind şi cronometrând totul cu grijă. Se conturează, astfel, nucleul viitoarei „Cărţi de bucate”, pe care n-ar fi avut niciodată de gând s-o prezinte unei edituri, dacă în 1975 n-ar fi surprins o discuţie între doi tineri care îşi reproşau lipsa de pricepere în

Fondante

Selecție checuri

bucătărie. „Am întocmit acestă carte de bucate din dorinţa de a veni în ajutorul tinerilor căsătoriţi, care nu au avut timp să-şi însuşească arta de a pregăti bucate gustoase. Sunt convinsă că un interes mai mare din partea tineretului pentru această îndeletnicire considerată minoră i-ar scuti de multe necazuri majore", scrie Silvia Jurcovan în prefaţa primei ediţii a cărţii. Ceea ce confirmă încă o dată vechea vorbă din popor, conform căreia „dragostea trece prin stomac”. Oricât de complicate ar părea la prima vedere, reţetele din carte sunt însoţite de explicaţii temeinice şi ușor

de ținut minte, demne de o ardeleancă răbdătoare. Înainte să învăţăm cum se face salata de vinete, ne sunt dezvăluite secretele alegerii vinetelor perfecte. Tot de la ea aflăm şi cum se drege mâncarea prea sărată, cum se păstrează pâinea de casă, cum se fac ciorba de burtă, alivencile moldoveneşti, tortul „Doboş” sau „sufleul de caise”. Cartea Silviei Jurcovan este un manual perfect și pentru dulciurile care ne-au conturat gustul în copilărie lapte de pasăre, socată, tort de bezele, şodou, bomboane din fondant, checuri. Școlite în diferite universități ale Europei, unde au deprins obiceiuri, cunoștințe și tehnici culinare, doamnele gastronomiei românești s-au întors pe meleagurile natale, pregătite să ajute gospodinele să descifreze tainele bucătăriei, să educe gusturile maselor și, totodată, să contureze o cultură culinară autentică, plină de personalitate, rafinată și cosmopolită. - rețetele pentru fondante și checuri apar în cartea Silviei Jurcovan, „Carte de bucate"; - amandina a fost unul dintre cele mai populare deserturi din cofetăriile românești de odinioară; - piersici cu ciocolată și ciocolată de casă sunt deserturi ale copilăriei, erau pregătite de bunici și mămici.

na Consulea este chef cofetar & owner Zexe Braserie şi Zelato. A studiat cofetăria în Franța, la Școala de Cofetari din Montbeliard. În 2017, 2018 și 2019, a primit titlul consecutiv de „Cel mai bun Chef Cofetar din România”, la Gala Horeca Awards, iar în 2019 a primit titlul „Pastry Chef of the Year”, din partea ghidului Gault&Millau. PAGINA

PE GLOB

TEXT DE IULIANA CIOCÎRLAN

Mielul, drobul și pasca de prin alte locuri din lume

m putea mânca pască sau friptură de miel în orice alt moment al anului, însă parcă în nici o altă perioadă nu sunt la fel de gustoase ca în cea a sărbătorilor pascale. Nu ar trebui să fim surprinși de faptul că și alte țări au variante ale preparatelor noastre clasice, în cele ce urmează urmând să vedem cum sunt reinventate în cadrul altor culturi.

Souvla este un preparat specific Ciprului, care adesea se consumă în Săptămâna Mare. Bucăți de carne de miel sunt puse pe o frigăruie și gătite pe un grătar cu cărbuni. Deși numele par asemănătoare, Souvla este diferit de preparatul grecesc Souvlaki, unde carnea este tăiată în bucăți mult mai mici. Când Souvla sunt aproape gata, se stropește cu un mix realizat din oregano, sare, piper, ulei și vin alb. Preparatul mai este consumat și în perioada Crăciunului.

Le Gigot d'Agneau Pascal

La noi, friptura de miel la cuptor n-ar fi completă fără un sos realizat din foarte multă ceapă și usturoi verde. Totuși, friptura francezilor este asezonată cu un mix de ierburi aromatice, făcută la grătar și servită adesea alături de cartofi la cuptor și fasole roșie. Preparatul se numește Le Gigot d'Agneau Pascal și de cele mai multe ori se servește alături de vinuri precum: Pomerol, Côtesdu-Rhône sau Coteauxdu-Layon. Tradițional sunt folosite coapsele mielului, însă rețeta poate fi adaptată și la celelalte părți ale animalului. PAGINA

Souvla

Friptura de miel mai este servită și în Georgia, sub forma unei supe. Aceasta se numește Chakapuli și pe lângă carne i se mai adaugă vin alb, frunze de tarhon, tkemali (prune verzi), arpagic și ardei gras (de preferabil verde). Acest preparat este consumat și în restul anului, însă numai primăvara și, implicit, în perioada Paștelui pare să fie gătit în masă, întrucât prunele nu sunt încă coapte. Chakapuli

Pascualina Pie

O versiune a tradiționalului drob regăsim în Argentina, sub denumirea de Pascualina Pie. Aluatul acestui preparat este alcătuit din 33 de foi de plăcintă, iar umplutura include: spanac, anghinare, pătrunjel tocat și brânză ricotta. La fel ca la drob, ouăle fierte sunt așezate în așa fel încât la tăiere să fie vizibile în mijlocul feliei. Același preparat poate fi mâncat și în Italia, sub denumirea de Torta Pasqualina. www.zilesinopti.ro

Aprilie 2022

Drob Sarma

Un alt fel de drob se consumă și în Bulgaria și poartă denumirea de Drob Sarma. Printre diferențe se numără utilizarea mentei și a orezului, dar și lipsa ouălor fierte. Acestea sunt prezente în cadrul preparatului, însă sunt amestecate și turnate deasupra pentru a forma crusta drobului bulgăresc. De cele mai multe ori este servit alături de smântână sau iaurt. După friptură și drob, cu siguranță ni s-a făcut poftă de o pască. Totuși, alte popoare au ales să nu includă brânza dulce în variațiile acestui preparat, ceea ce posibil să situeze pasca românească printre cele mai bune. Astfel, în Ucraina, Paska reprezintă o pâine dulce ce poate conține, însă nu este obligatoriu, stafide, migdale, esență de vanilie sau șofran. Aluatul de Paska este adesea împletit, întrucât se crede că doar așa pot fi alungate spiritele rele. Paska

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Mona de Pascoa

O altă variantă de pască regăsim în Spania, sub denumirea de Mona de Pascoa. Aceasta are de cele mai multe ori formă rotundă, iar în mijloc sunt plasate ouă fierte tari. Cu timpul, ouăle au fost înlocuite de ciocolată și Mona a ajuns să arate mai mult cu o prăjitură, decât cu o turtă. Mona poate fi cumpărată și în timpul anului, însă fără oul din mijloc, purtând și alte denumiri, precum: tonya, panou, pa socarrat sau coca bova. Tradițional, Mona sunt oferite copiilor de către părinții spirituali, în Duminica Paștelui.

Considerate un simbol al prieteniei în Marea Britanie, Hot Cross Buns pot fi găsite astăzi pe tot parcursul anului, pâinile dulci fiind umplute cu ciocolată sau nuci, însă, inițial, erau consumate doar în perioada sărbătorilor pascale și conțineau fructe confiate.

Hot Cross Buns Pinca

Preparat inițial pentru a arăta începutul primăverii, Pinca este o versiune de pască ce conține atât stafide, cât și coajă de lămâie, dar ingredientul ce o face specială este prošek, un vin foarte cunoscut în zona Sloveniei și Croației, unde este și preparată turta, de altfel. De cele mai multe ori, Pinca este consumată în Duminica Paștelui.

Deși majoritatea preparatelor menționate sunt consumate cu precădere în perioada Paștelui, nu excludem posibilitatea de a le găti și în alte momente, întrucât multe dintre mâncărurile menționate par a se rupe de tradiție și a fi prezente în magazine pe întreg parcursul anului. Poate nu ar strica să încercăm, măcar o dată, să vedem și ce gust are drobul de... Crăciun. PAGINA

NUTRIŢIE

TEXT DE MARIA MARTAC

Sfaturi de la nutriționist pentru masa de Paște

asa de Paște vine după o perioadă în care este posibil să fi postit, de aceea organismul nostru ar trebui să primească mâncare în cantități rezonabile, fără

excese. În zi de mare sărbătoare, nu suntem pe fugă, avem timp să discutăm, să ascultăm și să ne bucurăm, putem să mâncăm încet, cumpătat și să ne oprim atunci când ne simțim sătui. Obiceiul de a umple masa cu toate preparatele, de la început, nu este o idee bună, pentru că suntem tentați să mâncăm repede și mult. E bine să prelungim timpul, să luăm bucăți mici, pe care să le mestecăm bine, lăsând tacâmurile din mână. Pentru mine, Sărbătoarea Învierii este despre ouă roșii, friptură de miel, drob și pască și le putem avea pe toate, atent pregătite, dar în cantități moderate. Oul este un aliment super sănătos și hipocaloric (80 kcal), putem consuma 2 pe zi (dar fără maioneză).

Salata verde, asezonată cu ulei de măsline, zeamă de lămâie, sare, piper, trebuie să ia locul salatei boeuf. Ciorba de miel, mâncată cu ardei iute, pătrunjel sau leuștean proaspăt, poate fi o variantă inspirată atât pentru prânz, cât și pentru cină. După ce preparați ciorba, înlăturați grăsimea care se adună la suprafață, astfel, o porție de ciorbă de miel va avea 100 kcal. Maria Martac este biolog, tehnician nutriționist, health coach www.mariamartac.ro PAGINA

Drobul preparat din organe interne, tocate și fierte, la care se adaugă multe verdețuri și ouă, puse în final la cuptor, poate fi aperitivul perfect, din punct de vedere nutrițional, deoarece o felie subțire de drob are 80 kcal.

Stufatul din carne de miel înăbușită și apoi fiartă împreună cu ceapă, usturoi verde și, la final, suc de roșii ajunge la 300 kcal o porție cu două bucăți de carne.

Pasca din făină semi-integrală cu brânza dulce și cu stafide, coajă de lămâie, arome și puțin zahăr este de preferat în locul cozonacului. În ceea ce privește alcoolul, este de bine să alegem vinul sec, alb sau roșu, care are un conținut caloric redus și ajută digestia (un pahar de vin are 80 kcal). Putem consuma și prosecco sau șampanie, pentru festin. Și nu uitați de hidratarea cu apă! Pentru fiecare pahar cu alcool, consumați două pahare cu apă. Nu este recomandat să ciugulim fructe sau dulciuri între mese, iar finalul mesei, o ceașcă de cafea neagră, neîndulcită, este ideală.

EXEMPLU DE MENIU:  Micul dejun: un ou fiert, o felie subțire de drob cu legume crude, o cafea. Ca desert, o felie de cozonac/pască. Până la prânz facem pauză alimentară și consumăm doar apă.  Prânz: 100-150g de friptură, ideal alături de salată și legume crude, verzi, de sezon. Un ou de ciocnit, un pahar cu vin de calitate.  Cina: O porție de ciorbă de miel încheie ziua cu o senzație perfectă de sațietate. www.zilesinopti.ro

TEXT DE ȘTEFAN CHIRIȚESCU

POP CULTURE MAGAZINE

Vinul băut de plăcere

n 2010, după niște ani în care băusem niște vagoane (flote de vagoane, mai exact) de bere, niște noi parteneri de business și apoi, unii dintre cei mai apropiați prieteni, m-au introdus în lumea vinului. Nici ei nu erau niște specialiști, mai beam un șpriț, mai „greșeam” cu un demi-dulce, dar ușor, ușor, am descoperit o lume nouă. Au început niște călătorii tematice în superba Mendoza, unde ne-am bucurat de Torrontes, de Malbec, apoi de niște cupaje minunate, mai apoi în Africa de Sud, unde am descoperit minunația numită Pinotage și alte cupaje minunate. Uitându-mă în spate, îmi dau seama că nu știam aproape nimic despre vin, dar aveam o bucurie enormă a descoperirii. Și această pasiune a adus o altă întâlnire neașteptat de frumoasă, o colaborare profesională pentru un vin de puști numit ZAZ, gândit și produs de noua generație a Cotnariului.

În acel moment a început profesionalizarea (mai) serioasă. Am învățat despre aciditate, despre tanini, despre tipuri de fermetație și multe alte concepte tehnice. Practic, am început să beau vin nu doar temeinic, dar mai ales științific. Mă simțeam mai deștept când descriam un vin (e incredibil cât de des poți să zici fructe roșii de pădure), mă simțeam mai elevat când ghiceam nivelul de alcool și restul de zahăr. Mai mult, mi-am luat și o certificare WSET (nivelul de preșcolar în vin), deci aveam și un act care să demonstreze că sunt în liga profesionistă (doar se știe că, în România, fără patalamă nu exiști), dar ușor, ușor, am început să pierd ceva elementar și, în același timp, fundamental: plăcerea de a bea un vin fără a-l judeca, bucuria de a-ți simți papilele îmbogățite de arome, fără să cauți repere geografice din care provine un terroir. Toată această mărturisire

vine ca urmare a faptului că trebuie să răspund în diverse contexte sociale la o întrebare pusă onest, dar inutil: „care este cel mai bun vin roșu/alb/ roze/spumante? ”. Oamenii îmi cer topuri, cunoscuții mă sună din fața rafturilor pentru recomandări. Multă vreme m-am străduit să răspund la aceste întrebări. Cumva, îmi hrăneau ego-ul de cunoscător. Dar asta e doar o iluzie. Vinul cel mai bun e cel care îți place ție. Că e dulce, că e sec, că are gheață în el (sacrilegiu), că îl bei din cană și nu din paharul ăla șmecher, contează mai puțin. Contează însă să te bucuri de el și de oamenii cu care îl consumi. Contează să te lași purtat de aromele lui minunate, fără să-l judeci. Ștefan Chirițescu, Publicitar și marketer PAGINA

DRINK

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Să ciocnim cu doze de RTD!

eady To Drink, curent izvorât din pandemie, ca un contraatac al industriei de alcool, se menține în trendul băuturilor 2022.

Previziunile analiștilor indică o creștere a pieței RTD la un procent de 8%, dublu față de acum doi ani. Îmi place enorm un barbarism folosit să descrie trendul global: „premiumization”. Adică feliuța pe care o revendică segmentul de băuturi gata să fie consumate devine premium, pentru că tot mai multe branduri se prind în horă. Dar nu vreau să vă plictisesc cu analize macroeconomice care argumentează faptul că băuturile RTD mușcă din cota de piață a berii la nivel mondial, a spirtoaselor în UK și Australia, a cidrului în Africa de Sud. Fiindcă băuturile RTD există și la noi. Și au venit ca să rămână. Bun, ce e cu aceste RTD? Reprezintă acea categorie de băuturi împachetate și gata preparate, pregătite pentru consum, spre deosebire de băuturile ambalate clasice, distribuite în forme ce presupun o anumită pregătire. Pot PAGINA

fi limonade, dar și cocktailuri – ultimele sunt acel soi de băuturi gata de consumat care au făcut ochi în pandemie, pentru că activitatea restaurantelor fusese limitată și a fost modul industriei de a întâmpina consumatorii care vor totul de-a gata, la botul calului. La noi, un RTD care mi-a făcut cu ochiul este Mionetto Il Hugo, cocktailul la sticluță având la bază vin alb și flori de soc. Îl știți pe Hugo, e un aperitiv de nădejde, v-am mai zis eu de el: „În urmă cu destui ani, un prieten foarte bun, cunoscut în oraș ca The Social Drinker, m-a chemat acasă la el pentru o testare: voia să-și desăvârșească arta de a prepara cocktailul Hugo. Și a desăvârșit-o până pe la trei dimineața, când, în pofida faptului că îndemn pe toată lumea

să consume responsabil, e posibil să mi se fi împleticit un pic limba. Ba și auzul, așa că n-am fost pe fază când mi-ar fi zis că apăruse o aplicație pe telefon prin intermediul căreia poți chema un taxi. Ne-am despărțit greu, iar în fața porții sale am avut surpriza să văd o mașină parcată, cu o luminiță verde deasupra. Întrucât casa prietenului meu era situată într-un cartier mărginaș, m-am gândit care erau șansele să găsesc un taxi liber parcat fix unde avusesem eu treabă. Și am crezut că e un mister care merită nedeslușit. După ce am făcut ochi, l-am sunat, totuși, pe prietenul meu să-i expun coincidența. A râs și mi-a zis să-i mulțumesc lui Hugo”. Ei bine, la acest Hugo, Mionetto folosește vinul alb obţinut prin metoda Charmat pentru a conferi cocktailului un caracter semi-acidulat, proaspăt și crocant. Se bea ușor și se dă la fel, dacă nu ești un pic atent, hop, se epuizează stocul. Bun-bun! www.zilesinopti.ro

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

6 locuri din țară unde poți să bei un gin bun În umbra celor mai celebre băuturi ale lumii s-a dezvoltat timid ginul, singura spirtoasă care nu se clasifică după vechime, fiind totuși una dintre cele mai savuroase băuturi din lume și care are în spate o poveste foarte interesantă. De câțiva ani, consumul de gin este și în România un trend care strânge din ce în ce mai mulți adepți. Lista asta e pentru ei și nu numai.

BUCUREȘTI GINOTECA  Plantelor 25  0751.446.446 Ginul este o băutură care poate fi folosită în foarte multe cocktailuri, dar care poate fi savurată și singură în pahar. De aceea, dacă ești în București, treci pe la Ginoteca pentru a descoperi și pentru a gusta mai multe tipuri și cocktailuri cu gin. Nu o să pleci dezamăgit și nici foarte lucid. BRAȘOV HOME COCKTAIL BAR  Sf. Ioan 26  0742.222.995 Home Cocktail Bar este un bar în care te simți, așa cum îi spune și numele, „ca acasă”, asta pentru că are o atmosferă foarte cozy și personal prietenos. Cealaltă parte a numelui indică faptul că are un meniu cu multe băuturi, iar ginul nu lipsește și e tratat cu multă seriozitate. CLUJ VISUIN  str. Universității 6  0730.551.813 Visuin este un bistro la care se mănâncă foarte bine, dar se și bea bine. De fapt, localul se recomandă ca o „băutorie” cu șmâc - la prima vedere e un bar, la prima gustare e clar peste. Găsești aici unele dintre cele mai bune cocktailuri din oraș, iar cele cu gin sunt deosebite. www.zilesinopti.ro

TIMIȘOARA COCÓ  Eugeniu de Savoya 1  0722.740.717 Timișorenii de la COCÓ au știut ce să pună în meniu la secțiunea de ginuri, așa că o să ai de ales între Bombay Sapphire, Hendrick’s sau Gin Mare. Greu de ales, dar simplu de rezolvat, mai ales când te lungești aici la un party care ține toată noaptea și, astfel, poți să le încerci pe toate. IAȘI DEAD SOLDIER SPEAKEASY  str. Cuza Vodă (locația exactă și parola de acces se află în momentul rezervării)  0723.161.212 Dead Soldier este un local care are ca sursă de inspirație perioada prohibiției din America, de aceea se și recomandă drept bar speakeasy. Nu doar că o să bei multe cocktailuri bune „pe furiș”, dar aici vei avea parte și de numeroase evenimente care merg bine cu un pahar sofisticat de gin: muzică live, coveruri la pian sau nopți de flamenco. Cheers! CONSTANȚA BOTANICA  Mircea cel Bătrân 129  0736.077.136 Botanica este mai multe locuri într-unul: cafenea, florărie, grădină de vară, dar și cocktail bar, specializat în băuturi pe bază de gin. Treci neapărat pe aici când mai ești în Constanța, o să devină rapid locul tău preferat de ieșit la cafea și gin. PAGINA

POVEȘTI DE SUCCES

VALEPUTNA Cele mai premiate produse din păstrăv de pe piața din România Valeputna își are sediul în inima Bucovinei, în localitatea Valea Putnei, și produce specialităţi din păstrăv într-o fabrică ce duce mai departe tradiţia locală de prelucrare a păstrăvului prin afumare. De asemenea, Valeputna este un tribut adus primei păstrăvării din România – înfiinţată aici în 1896, sub denumirea de Valeputna Fischbruthutte. Produsele Valeputna au câștigat 6 premii internaționale de referință în industria produselor gourmet, printre care se numără: Golden Star Great Taste Award, Marea Britanie, 2017; Golden Stars Superior Taste Award, Bruxelles, 2016; Silver Award granted by MONDE SELECTION, International Quality institute, Valencia 2018. De asemenea, Valeputna are certificare de producere și comercializare de păstrăv bio. La întrebări ne-a răspuns unul dintre fondatori, Florin Irimescu, care este şi Chef Escoffier, fiind educat în tainele bucătăriei franceze clasice. Cum a apărut Valeputna? Valeputna a apărut ca soluție la dorința arzătoare de a face cunoscut lumii întregi meșteșugul păstrăvului afumat în cetină de brad, inventat în Valea Putnei, Bucovina. În prezent, încă există o PAGINA

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

„școală” locală de artizani și păstrători ai tradiției inventate de Valerian Antonovici, în 1927, odată cu întronarea Regelui Mihai. Însă acest produs, „cobza de Valea Putnei”, nu a putut fi prezentat așa cum merita publicului larg, din cauza limitărilor sanitarveterinare impuse micului producător artizan. De aceea, ne-am asumat misiunea de a produce legal și autorizat acest produs tradițional și a-l duce în întreaga lume. Echipa inițială de fondatori a fost formată din Florin Irimescu, inginer silvic, și Bobi Purda, cumnatul său, licențiat în economie, de loc din mijlocul Deltei, și un mare pasionat de pește. Prin accesarea unui fond european, în 2015 a apărut și fabrica modernă de procesare a păstrăvului, Valeputna. Portofoliul de produse a fost dezvoltat pornind de la păstrăvul afumat. Procesul de afumare se bazează pe tradiția locală, însă cu îmbunătățiri inspirate din cețoasa Scoție. Peștele este saramurat, înnobilat cu vin demidulce fortifiat și afumat molcom cu patru lemne: conuri de brad, fag, cireș și boabe de ienupăr. Spuneți-ne un lucru mai puțin știut despre Valeputna. Puțină lume știe că în Valea Putnei a fost înființată prima păstrăvărie de pe teritoriul României, în 1896, și că această păstrăvărie a funcționat fără întrerupere până în ziua de azi. De asemenea, puțină lume știe că prima cobză de cetină de brad a conținut lostriță, s-a numit hârzob (paletele cu www.zilesinopti.ro

Aprilie 2022

care vânătorii de munte mergeau prin omăt) și a fost inventată în cinstea Regelui Mihai, cu ocazia încoronării, de către vânătorul șef al Casei Regale, Valerian Antonovici. În Poiana Ițcani (poiană în mijlocul pădurii, pe Valea Putnei), încă de pe vremea Regelui Ferdinand, Casa Regală a deținut un castel de vânătoare, iar numele alternativ al Văii Putnei este Valea Castelului. Primele produse la borcan au fost inventate în urma unei greșeli. Înainte de participarea la primul târg de prezentare (Rural Fest, pe Kiseleff ) s-a făcut o greșeală în sistemul de ancorare al peștilor în afumătoare și o parte au căzut pe fundul afumătorii, în timpul procesului. A fost nevoie de o afumare suplimentară pentru a salva vizual o parte din pești (și asta face parte din secretul de afumare acum), iar pentru o parte s-a decis ad-hoc să fie puși într-un ulei aromatizat, o altă parte într-un amestec cu hrean și cremă de brânză, folosind condimentele aflate la îndemână, din grădină. Brandul Valeputna a câștigat nu mai puțin de 6 premii internaționale, de referință în industria produselor gourmet, diferite. Povestiți-ne un pic despre produsele voastre și prin ce se deosebesc de celelalte de pe piață. www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Produsele noastre își trag seva din tradiția seculară din Valea Putnei, afumarea fiind una specială, prin folosirea conurilor de brad, „cucuruzi de brad”, cum li se spune local. De la peștele afumat, de o calitate unică, am inovat și l-am pus în diverse contexte culinare, inventând practic o suită de pateuri, marinate sau conserve în ulei aromatizat. Tot procesul este unul natural, fără aditivi chimici sau alte substanțe nenaturale. Noi știm să facem gastronomie, nu chimie, la Valea Putnei. Ne puteți spune și prin ce se deosebește un păstrăv bio de unul care nu are această certificare? Multă lume nu știe în ce constă exact această deosebire. Păstrăvul bio pe care noi îl procesăm (procesăm încă de la început doar dintr-o singură sursă, o singură păstrăvărie, cuibărită în Munții Călimani, chiar sub poalele rezervației naturale) este crescut natural, în iazuri cu densitate redusă,

și este hrănit în mare măsură cu hrana naturală care vine din izvor. Aportul suplimentar de hrană vine din mâncare certificată BIO, de proveniență daneză. Nu este tratat cu antibiotice, ci doar cu drobi de sare, de la salina Praid. Cât de greu a fost să ajungeți în magazinele din țară și unde vă găsesc cei care vor să cumpere produsele voastre? Creșterea și pătrunderea în magazine a venit pas cu pas, locație cu locație, partener cu partener. Suntem mândri de relația cu oamenii frumoși care ne promovează produsele. Pătrunderea în aceste magazine a venit de multe ori în urma târgurilor, unde am fost prezenți cu produsele. Aveți și comenzi din afara țării? Da, din Polonia a fost prima comandă „străină”, în rest, colaborăm cu câteva băcănii de produse românești, împrăștiate prin toată Europa. Ce urmează pentru Valeputna? Scalarea națională și internațională. PAGINA

TEXT DE ALIN GĂLĂȚESCU

Lifestyle

POP CULTURE MAGAZINE  AWARDS  DESIGN: DOINA BACALU  EDITORIAL FASHION: PICTURA VS FASHION "ATELIERUL"  ECO-TREND: MAGAZINELE ZERO WASTE  DESIGN & ARHITECTURĂ  LOOK: STREET STYLE LA FASHION WEEK  FASHION EVENT: PREVIEW - SOIREES DE LA MODE 28

STOP THE WAR! RESPECT & SUPPORT UKRAINA! copiilor! Deci NU există echivoc sau detaliere în problema asta! Războiul trebuie oprit! Imediat! În modă, luna martie a însemnat SOIREES DE LA MODE 28, cu tema „THIERRY MUGLER WORLD", un firesc omagiu adus acestui mare creator francez de Haute Couture - dar şi vizionar, inovator, specialist în entertainment, parfumerie şi fotografie artistică. Aprilie este în continuare sub semnul Segregaţie de aprilie unificator al creaţiei - anti-vacciniştilor, care au disipat vestimentare autentice, prin acă e să strângem pregătirea celui de-al doilea disjuncţia de idei şi poziţii până umanitatea sub mare eveniment al anului, la cele mai accentuate forme de un singur simbol/ imposibil dialog. Totul pe fondul GALA AVANPREMIERE, stindard, în acest ciudat cel mai probabil la Muzeul aprilie post-pandemic (oare?!), înmulţirii fake-news-urilor şi al Ţăranului Român. Tot teoriilor conspiraţioniste. acesta este SEGREGAREA. lumea modei, dar şi a În ultima lună, tristă şi Avem acum separarea din ce filmului şi teatrului îi dedică sângeroasă, a apărut noua în ce mai evidentă, abruptă extraordinara expoziţie ruptură: anti-război - proşi în continuă îndepărtare, „STILUL DOINA LEVINTZA" putinism sau Z-World. Sare pe între cei bogaţi şi cei săraci marii creatoare ce a influenţat rană punând inevitabila cursă a - distrugând clasa de mijloc înarmărilor, reîncepută furtunos, atât de mult universul artelor singura în stare să menţină vizuale şi performative în şi cea a crizelor de tot felul, una un echilibru uman şi social ultimii zeci de ani! Respect! mai aberantă decât alta... care se sănătos. Notă: la noi se Eu cred în moda românească! tot anunţă. Personal, mai ales că face asta de peste 30 de ani. sunt părinte: nimic în lumea asta În uniune şi pace! Restul e Accentuat, în ultimii doi. Apoi poveste... au apărut taberele vacciniştilor NU poate să justifice asasinarea

www.zilesinopti.ro

PAGINA

AWARDS

TEXTE DE ALIN GĂLĂŢESCU

Parfumul lunii aprilie:

CARINE, by Carine Roitfeld, prin ELYSEE Perfumery

„CARINE” este noua aromă a anului 2022, asumată de marele Fashion Editor, scriitor şi ex-Editor Şef al VOGUE Paris - Carine Roitfeld - alături de celelalte şapte lansate până acum în seria ei de autor. Iconicul personaj al lumii modei a ales acest „parfumautoportret ca o senzuală şi perturbatoare reflexie olfactivă a esenţei sale umane, a viselor, gândurilor, emoţiilor, amintirilor şi fanteziilor proprii. Această aromă ambiguă şi ireverentă e asemenea unei călătorii în sinele cel mai profund, simultan cu o stare de plimbare goală pe ChampsÉlysées, lăsându-se însă inspirată de hainele şi accesoriile unice care au înconjurat-o constant.”. Carine Roitfeld recunoaşte că niciodată nu s-a imaginat pe sine în acest fel sau să fi avut o introspecţie atât de profundă, totul cu menţinerea unui aer de mister, senzualitate, feminitate instinctivă şi surpriză, care au caracterizat-o dintotdeauna pe marele editor. Totul a mers până la cel mai mic detaliu, comunicarea fiind făcută în culorile ei favorite: negru, kaki şi violet.

NOTE

Note de vârf: piper roşu

Note centrale: iasomie, gardenie şi trandafir

Note de bază: patchouli inspiraţia principală, vetiver şi caşmir

PAGINA

www.zilesinopti.ro

Aprilie 2022

AWARDS

Spirits Award aprilie 2022:

FOUR PILLARS - Olive Leaf Gin G inul este unul revoluţionar şi surprinzător în esenţa lui. Făcând parte din familia ginurilor "mediteraneene" - aromate/ botanice - el este neaşteptata creaţie a unei distilerii de lângă Melbourne - Australia, lansată de patru prieteni de-abia în decembrie 2013. Ea deja câştiga cu sortimente din gama „FOUR PILLARS" premii mondiale încă din 2014. Consacrarea internaţională a fost dobândită însă în 2019, prin câştigarea celor mai renumite distincţii de gen.

De atunci, în fiecare an, s-a numărat printre premianţii de top ai genului, „FOUR PILLARS - Olive Leaf ” fiind nu numai câştigătorul nostru meritoriu, ci şi al Premiului „Ginul Anului 2021” - cea mai mare distincţie din zona „Spirits”. Australienii reprezintă revelaţia absolută a ultimilor ani, aşa cum a fost Japonia în primul deceniu al secolului XXI. O altă particularitate a „FOUR PILLARS - Olive Leaf ” este aceea că el se poate bea şi de sine stătător - cu respectarea regulilor obişnuite ale ginului -, dar este singurul sortiment de „Spirits” ce se poate folosi cu succes în „înnobilarea” neaşteptată a unui Martini sec de valoare. Ingredientele conţinute unele dintre ele specifice zonei din Australia unde a fost creat - sunt apa, un sortiment local de lavandă, frunze de dafin şi, mai ales, un mirt de lămâie unic în www.zilesinopti.ro

lume. Alături de acestea, în acest fascinant gin botanic găsim: ulei de măsline ultra-virgin/ frunze de măslin/rădăcină de stânjenel/lămâi/grapefruit şi, bineînţeles, ienupăr.

FOUR PILLARS - Olive Leaf - „Spirits Award" Aprilie Ginul botanic nr.1 la noi şi în lume. PAGINA

DESIGN

INTERVIU DE ALEXANDRA BUJENIŢĂ

DOINA BACALU Doina, spune-ne în câteva cuvinte ce te-a făcut să devii designer de bijuterie? Am absolvit Facultatea de Medicină și am făcut doar anul de stagiatură, după care m-am retras în multinaționale, unde am rămas destul de mult timp, cam 20 de ani. Nu am simțit niciodată că asta ar fi chemarea mea, dintotdeauna m-am simțit bine doar desenând, pictând și dansând, dar așa e viața…„toujours parșivă”. și mi-a dat un ocol de făcut, mai ales de îndurat. La bijuterie am ajuns acum 10 ani, când, normal, ca orice femeie, m-am apucat să fac bijuterii din mărgeluțe multe, PAGINA

colorate și eram încântată mai ales de mărgelele mari. În jumătate de an mă plictisisem deja și voiam să trec la nivelul următor, adică să fac bijuterii de argint. Prin urmare, am început să caut cursuri de bijuterie. Cum ai aflat de Școala de Bijuterie Contemporană Assamblage și cum te-ai simțit la primul curs aici? În căutarea mea de cursuri de bijuterie, ajunsesem să plec în Anglia la un curs, când stelele s-au aliniat și am dat peste bancul, ciocanele și pilele lui David, la Autor. Mi-a plăcut ce și cum mi-a povestit despre Școala de Bijuterie și am zis să

Cum ajungi printr-un ocol de la Medicină la bijuterie contemporană

oina Bacalu a studiat medicina, dar a simțit dintotdeauna că desenul, pictura și dansul sunt chemările ei. Îi place să recicleze materiale pentru bijuteriile ei: crengi uscate, CD-uri uzate, un sâmbure, un cap de păpușă (și multe altele) și este îndrăgostită de tehnica „Chasing and Repoussé”. La Romanian Jewelry Week 2.0. a luat ciocănelul și ustensilele de lucru și a susținut un workshop demonstrativ de bijuterie contemporană la Muzeul de Istorie Națională.

încerc. M-am dus la primul curs și mi-a plăcut teribil de mult! De atunci, m-am tot întors la cursurile Assamblage. Care sunt piesele create în timpul cursurilor? Spune-ne povestea lor... Este o poveste amuzantă pentru că eu sunt mai leneșă de fel și am terminat puține piese în timpul cursurilor, dar o să încerc să răspund pentru că, www.zilesinopti.ro

Aprilie 2022

totuși, ceva-ceva am terminat. La „Basic 1” am făcut un inel cinetic, care a ieșit cum a ieșit dintr-o întâmplare. Pur și simplu, când am pus piesele pe banc să mă apuc să le lipesc, ele s-au așezat într-un fel, altul decât cel gândit de mine, care m-a condus la forma finală. Mi-a plăcut foarte mult această intervenție a întâmplării. O altă piesă care îmi e foarte dragă este cea făcută la cursul de „Chasing and Repoussé”, cu Il Maestro Aquafresca. Este un tors de femeie pe care l-am desenat acum 30 de ani și pe care l-am redescoperit căutând o temă pentru curs. Piesa aceasta a generat prima mea colecție, pe care am expus-o la ROJW 1.0, toate piesele pornind de la seria de desene făcute acum 30 de ani și toate executate în aceeaşi tehnică, „Chasing and Repoussé”, de care sunt absolut îndrăgostită. Mi se pare frumos cum piesele au căpătat o altă semnificație după 30 de ani. Cine este cel mai aprig susținător al tău? Din fericire, nu am doar unul! Sunt mulți oameni apropiați sau mai puțin apropiați care mă susțin în mod constant și îmi dau ghionturi să merg înainte și le sunt atât de recunoscătoare pentru asta. Dar cea mai fericită sunt când îmi sunt alături băieții mei. Și sunt tot timpul. Care sunt materialele cu care îți place să lucrezi și de ce? Nu am un material favorit. Acum sunt în stadiul în care încerc să îmi perfecționez anumite tehnici de prelucrare a metalelor, dar mă atrage foarte tare să folosesc și o sticlă de suc www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

realizat o primă colecție, m-a ajutat să scot capul în lume și să mă conectez cu foarte mulți oameni, care m-au îmbogățit. În momentul acela, pot să spun că cel mai aprig susținător a fost David Sandu care, mai rău ca o soacră, m-a bătut la cap până am zis da. Și mi-a acordat și foarte multă încredere, motiv pentru care îi sunt recunoscătoare. Ce proiecte viitoare ai? Cred că singurul proiect clar este să continui să creez. Ce o să fie exact și ce nume o să poarte nu știu acum, dar ceva a încolțit deja în emisfera mea creativă și agitată. colorată, o creangă uscată, un CD uzat, un sâmbure, un cap de păpușă, bucăți de material textil, fire etc, motiv pentru care câteodată mă transform într-un hoarder. Ah! Și nu cred că o să renunț vreodată să folosesc mărgele, îmi plac de mor. Care sunt sursele de inspirație pentru conceptele colecțiilor tale? Cred că universul uman mă inspiră cel mai mult, mai mult cel feminin decât cel masculin, dar asta cred că e o chestie subiectivă sau poate e un exercițiu de introspecție, de-a dreptul autopsihanalitic, câteodată. Care a fost evenimentul de referință la care ai participat și te-a ajutat în cariera ta? Evenimentul de referință a fost cu siguranță Romanian Jewelry Week 1.0, pentru că a fost primul eveniment la care am participat și pentru că datorită lui am

Cum contribuie evenimentele și proiectele Assamblage (expoziții, târguri, Romanian Jewelry Week) la evoluția unui designer? Din scurta mea experiență, toate aceste evenimente mi-au oferit posibilitatea să mă conectez cu alți artiști, cu imaginarul lor și orice interacțiune te modelează, te educă. De asemenea, s-a creat o comunitate în care îți poți găsi sprijinul necesar, când ai nevoie. Cum poți descrie lumea dacă ar fi să vorbești numai despre bijuterie? Citind întrebarea mi-a venit instant în cap un banc: omul este ca tâmplarul, trăiește cât trăiește și după aia moare. Nu știu de ce mi-a venit asta în cap, dar am bănuiala că subconștientul meu vrea să spună, de fapt, că... nu am nici un răspuns. PAGINA

FASHION

Editorial de ALIN GĂLĂŢESCU

PICTURA vs. FASHION „ATELIERUL” Continuăm dialogurile între Arte cu episodul nou al seriei „PICTURA vs. FASHION”, cu revelarea prin modă a relaţiei Artist – Model/Inspiraţie - Muză şi punerea în operă a creaţiilor rezultate într-o expoziţie. Am explorat stilismul momentului în noua şi superba Galeria Occidentului, printre creaţiile tinerei pictoriţe Ioana Cristodorescu, fost model la rândul ei, până la descoperirea acestei noi vocaţii, arta plastică, alături şi de muzică, un autentic Dialog al Artelor în sine. Ne-a ajutat muza Luciana Andreea, make-up artistul Laura Perian şi Fotograful Cristian Păduraru. A rezultat un inspirat univers dinamic în care toate aceste arte se conjugă într-o stare de „Viitor trăit Live”, încântătoare şi inspiraţională.

PAGINA

ECO-TREND

TEXT DE MĂDĂLINA LEFTER

Magazinele Zero Waste, o necesitate şi nu un moft

agazinele de tip „zero waste” pun în principal accentul pe materialele utilizate, dar și pe ceea ce înseamnă procesul de obținere a produselor care ar trebui să îndeplinească câteva criterii extrem de importante pentru mediu: să folosească materiale bio, să fie eco și pet friendly și să evite recipientele care ar putea polua. Astfel, răspândite prin diferite colțuri din țară, regăsim și la noi câteva magazine care au ca scop să producă zero deșeuri și să promoveze sustenabilitatea. De ce să alegi magazinele zero waste? Pentru că, înainte de a lua decizii care susțin planeta, îți faci ție însuţi un bine folosind produse organice, ale căror ingrediente știi cu siguranță că nu îți pot dăuna în vreun fel.

ZeroWasteLiving

ØNO

Situat în Oradea, ØNO face parte din primele magazine zero waste din România care spune „nu” risipei și plasticului. Prin achiziționarea produselor nealimentare organice & reutilizate și a produselor alimentare bio încurajează un stil de viață sustenabil. Astfel, conceptul este cât de poate de simplu: vii la magazin cu recipientele tale și le umpli cu produsele de care ai nevoie, toate certificate și aduse de furnizori locali, sau, mai simplu, comanzi online, pe ono-despachetarie.ro. www.zilesinopti.ro

ZeroWasteLiving este magazinul online care oferă alternative eco-friendly pentru o gamă largă de produse indispensabile traiului zilnic. De la articole pentru casă, precum produse de curățenie, tacâmuri sau accesorii pentru masă, până la șampoane, deodorante sau cosmetice. Pentru a susține sustenabilitatea și pentru a contribui la o planetă curată, produsele celor de la ZeroWasteLiving sunt biodegradabile și vin ambalate în carton și hârtie.

Ecoptimist

Ecoptimist din Cluj este un magazin atât fizic, cât și online (ecoptimist.ro), unde poți găsi o gamă variată de produse de îngrijire personală și pentru casă, inclusiv articole destinate copiilor. La Ecoptimist, cumpărăturile se fac fără plastic, întrucât echipa vine cu soluții conștiente și prietenoase pentru planetă, produsele fiind ambalate cu materiale biodegrabile, reutilizate.

Zero Waste

Magazinul bucureştean Zero Waste de pe strada Buzești este primul de acest tip din Capitală, unde poți găsi alternative sustenabile și nedăunătoare mediului a acoperirii nevoilor de consum curent: alimente, produse de igienă sau de curățenie etc. Produsele se vând vrac, nu există ambalaje și suntem încurajați să venim cu propriile recipiente de acasă, pentru a lua parte la procesul de reducere a poluării. Astfel, devenind conștienți de alegerile noastre zilnice, nu numai că susținem și contribuim la oprirea poluării, avem o mai mare grijă de noi, alegând produse care provin din surse friendly... cu noi, cu animalele, cu natura, mai pe scurt, cu întreaga planetă. PAGINA

DESIGN / ARHITECTURĂ

TEXT DE IOANA ALDEA

Ascunsă și deschisă deopotrivă

ATRA Doftana

În ultimii 30 de ani, o mare parte din zonele turistice din țară au cunoscut o dezvoltare puternică, din păcate, de cele mai multe ori nestructurată, din punct de vedere urbanistic sau arhitectural. De multe ori vedem aglomerări de clădiri amplasate fără a ține cont de caracteristicile naturale ale locului sau tipologiei arhitecturale din zonă. Calitatea fondului construit în acest context este, de cele mai multe ori, scăzută și contrastează cu frumusețea și armonia naturală a locurilor în care acesta este dezvoltat. În acest context, cu atât mai mare este bucuria când regăsim obiecte de arhitectură armonioase, amplasate cu grijă și respect pentru cadrul natural.

mplasat pe malul lacului Paltinu, de pe Valea Doftanei,

„Arhitectura este locul în care designul și știința sunt egale” Mieke Gerritzen

în județul Prahova, hotelul este integrat perfect în cadrul natural. Îngropat în malul de pământ al lacului și acoperit în mare parte cu o terasă înierbată, volumul se deschide către priveliștea lacului cu un perete vitrat, care permite legătura vizuală între interior și exterior. Compoziția volumetrică este realizată din două volume simple, structurate atât din punct de vedere

o terasă cursivă. Zona de zi și spațiile tehnice sunt amplasate mai aproape

functional, cât și prin

de nivelul lacului, într-un volum paralelipipedic compact, care beneficiază de

preluarea curbelor de

aceeași deschidere vitrată și acces direct către zona verde.

nivel și a căderii naturale a malului. Cele 10 camere de

Numele ales de către investitori pentru hotel, ATRA – negru, în limba latină,

cazare și zona de recepție

reprezintă culoarea predominantă din portul tradițional al zonei. Grija pentru

sunt amenajate la nivelul

integrarea elementelor tradiționale în arhitectura modernă a clădirii se poate

superior dinspre lac al

observa și la nivel de cromatică și finisaje, dar și în alegerea obiectelor de

hotelului, cu deschidere

décor sau a meniului din restaurantul gourmet în care este implementat

către acesta și acces către

conceptul de Farm to Table.

www.zilesinopti.ro

PAGINA

DESIGN / ARHITECTURĂ

POP CULTURE MAGAZINE

pațiul de recepție, cu un design modern cu elemente de décor tradiționale, invită oaspeții în zona de

cazare, structurată pe un singur nivel. Camerele generoase sunt proiectate în așa fel încât fiecare să beneficieze de intimitate, dar și de priveliște. Accesul se realizează dinspre malul de pământ, printr-un coridor general, camerele fiind dispuse pe o singură latură cu deschidere către lac. Peretele opus intrării este integral vitrat, cu acces către terasă. Datorită căderii naturale a terenului, terasa este la nivelul superior amenajat al grădinii. Terasa zonei de cazare este placată cu lemn, fără ruperi de nivel față de zona de

gazon și armonizată cu placarea pereților exteriori. Liniile simple și puternice ale compoziției construcției pun în evidență elementele naturale ale peisajului.

PAGINA

www.zilesinopti.ro

Aprilie 2022

DESIGN / ARHITECTURĂ

menajarea spațiilor de cazare este unitară, preluând elementele de arhitectură regăsite la fațadă. Pereții despărțitori ai modulelor sunt placați cu lemn natural și creează unitate între exterior și interior, deschizând spațiul. Culorile calde și texturile organice predomină. Mobilierul este minimalist, fără a încărca spațiul și ajută la obținerea unei atmosfere aerisite a interiorului. Din punct de vedere

cromatic și la nivelul pardoselii se continuă culoarea de la interior la exterior în așa fel încât peretele de compartimentare din sticlă să devină aproape imperceptibil.

www.zilesinopti.ro

PAGINA

DESIGN / ARHITECTURĂ

POP CULTURE MAGAZINE

mplasat sub nivelul de cazare, volumul care adăpostește restaurantul, cât și toată zona tehnică a complexului este cel mai compact și masiv. Cu o deschidere

spectaculoasă vitrată către peisajul natural, acesta este un box pe care se sprijină aripa superioară. Corpul este continuat cu o terasă acoperită cu elemente structurale metalice masive evidențiate atât prin formă, cât și prin culoarea roșie. Suprafețele verticale și intradosul terasei sunt placate cu lemn și piatră, cu aceeași nuanță caldă naturală ca și pereții verticali ai nivelului superior. Restaurantul are o capacitate de 50 de locuri și două zone de terasă, ambele acoperite și în conexiune cu peisajul, cu acces direct către zona de promenadă

PAGINA

www.zilesinopti.ro

DESIGN / ARHITECTURĂ

Aprilie 2022

Pe terasa nivelului superior, în zona accesului în clădire este amenajată o terasă panoramică. Dotată cu o structură ușoară de umbrire și o

cromatică a finisajelor și mobilierului păstrată în aceeași gamă a ansamblului, aceasta deschide perspectiva către întreagă zonă.

www.zilesinopti.ro

PAGINA

DESIGN / ARHITECTURĂ

POP CULTURE MAGAZINE

erfect integrată în peisaj și preluând toate elementele naturale și tradiționale importante ale zonei, ATRA este un bun exemplu

de intervenție modernă cu dotări la nivel actual, în totală sinergie cu mediul. Ansamblul a fost conceput ca o construcție „verde”, cu o amprentă energetică competitivă. Forma este de fagure, ceea ce conduce la un consum de energie redus, oferind, în același timp, unicitate din punct de vedere arhitectural.

ATRA Comuna Valea Doftanei, sat Tesila Fundătura Cerbului 780B 107640 Prahova, România +40-735 02 01 11 Rezervări Hotel +40-732 67 58 16 Rezervări Restaurant info@atradoftana.ro

PAGINA

www.zilesinopti.ro

Aprilie 2022

www.zilesinopti.ro

DESIGN / ARHITECTURĂ

PAGINA

LOOK

Un podium improvizat și o personalitate de arătat:

Street style la

Fashion Week C

ine, cum și ce ți-ai dori să fii poate fi, de multe ori, despre haine. Bineînțeles, important e cum te folosești de ele și ce fel de energie pui în țesăturile pe care le porți. Așadar, ce eveniment mai prielnic pentru a-ți etala personalitatea prin haine, decât un „Fashion Week”? La doar câteva firmituri de biscuiți s-a încheiat ediția de la Paris iar noi, cei ce am urmărit de la depărtare și, totuși, mai aproape decât ne-am fi imaginat vreodată datorită magiei internetului, ne-am delectat atât cu colecțiile marilor designeri, cât și cu ingeniozitatea invitaților. Aceștia au făcut şi continuă să facă din străzile capitalelor modei adevărate rampe de lansare pentru trenduri, dincolo de ceea ce se petrece pe podiumuri. Urmărind fenomenul, câteva puncte-cheie ies fără efort în evidenţă.

Layering, în română „suprapuneri” și pe românește... hainele unele peste altele. Ne-am jucat necontrolat cu planeta și acum se joacă și vremea cu noi, așa că nu se știe niciodată în ce capcane meteorologice putem pica. Spuma laptelui din cafeaua de dimineață poate străluci perfect în razele soarelui parizian pentru un insta story, însă afară s-ar putea să fim în scădere. Astfel, fashionistele aplică metoda suprapunerii, fiind de asemenea și un test al cunoștințelor, pentru că un palton nepotrivit poate ruina ținuta. Așadar, avem cămăși peste care a fost adăugat un pulover sau o vestă tricotată, veste masculine, bluze din tul pe sub alte piese, overall-uri și dresuri cu printuri spontane, mâneci din care ies pene și multe sacouri supradimensionate sau nu, simple de obicei, echilibrând ținuta. www.zilesinopti.ro

TEXT DE ALINA BĂLAN

POP CULTURE MAGAZINE

Influencerii și brandurile. Din ce am înțeles și cum mi se pare și normal, de altfel, dacă te îndrepți, să zicem, spre un show Dior, e de bonton să porți ceva de la casa de modă respectivă, mai ales dacă piesa e recognoscibilă. Astfel, devii oaspete de onoare și, cine știe, poate capeți mai multă atenție din partea fotografilor. Influencerii au și ei nevoie de multă băgare în seamă, așa că, de multe ori, se îmbracă din cap până în picioare, la cerere sau nu, numai într-un anumit brand. Uneori se exagerează și se uită de acea tușă personală, rezumândune doar la trenduri, însă, alteori, vedem creativitate și inovație. Amintesc aici celebrele sandale de la Acne Studios cu platformă strigător de înaltă, ce par foarte grele, fusta mini de la Miu Miu și celebrul costum roz de la Valentino.

Accesorii. La această categorie se pot povesti multe. În New York, la mare căutare au fost fularele tricotate și eșarfele, de la cele clasice în carouri, supradimensionate, până la cele cu modele eclectice, purtate în jurul capului. La categoria ochelari de soare se mizează pe simplitate, spectatorii optând de obicei pentru rame și lentile negre, în forme potrivite fiecărei fețe. Am văzut și multe accesorii aurii, masive, de la cercei, până la curele de tip lanț, perle în jurul gâtului, inele colorate și preferatele sezonului, căciulile clopot din blană. Bineînțeles, nu uit de reînvigoratele pălării cowboy, pe care inclusiv cei din massmarket îndrăznesc să le vândă, și nelipsitele cravate, evitându-se cu grijă stilul verișorului nuntaș. În materie de trăistuțe, am observat o tendință de a nu ieși din comun, multe genți de umăr Prada, știți voi care, baby bags și genți în modele liniare purtate în jurul corpului. www.zilesinopti.ro

Între minimalism și maximalism. Pandemia și TikTok-ul ne-au schimbat și în toată această mare de confuzie, s-a apelat fie la un stil mai curat, simplu, cu elemente clasice, fie la outfit-uri cu multe elemente, accesorii și printuri. Cele din urmă, mă refer la combinațiile de printuri, nu sunt chiar la îndemâna oricui și pot crea lejer catastrofe. Una dintre metodele prin care pot fi mixate cu ușurință este combinarea unui print mai mare, cu unul mai mic, cel de dimensiuni mai reduse creând iluzia că de fapt e un material monocrom. Culorile sunt de asemenea importante, existența unei nuanțe identice în ambele printuri face ca lucrurile să pară mult mai închegate. Amestecăturile reușite ies în evidență, culorile țipătoare la fel, mai ales că nuanțele de neon și-au regăsit și ele o poziție, așa că a fost normal să vedem și astfel de abordări. Pe de altă parte, mulți dintre cei prezenți la Fashion Week au ales să mizeze pe culori neutre și linii clasice. Fashion Week-urile din acest debut de an de la Milano, New York şi Paris s-au arătat extrem de interesante, cu multe inspirații şi poze chic, numai bune pentru ahtiații după modă, şi până la edițiile de toamnă, cu al lor sclipici, așteptăm cu nerăbdare să vedem ce va aduce nou, la începutul verii, London Fashion Week. Revenim PAGINA

PreView:

FASHION EVENT

PAGINA

TEXT DE ALIN GĂLĂŢESCU

SOIREES DE LA MODE 28 „THIERRY MUGLER WORLD” 96

www.zilesinopti.ro

Aprilie 2022

venimentul de fashion al începutului de an, noua ediție - cea cu numărul 28 - a „SOIREES DE LA MODE”, cu tema „THIERRY MUGLER WORLD”, este gândit ca un omagiu adus marelui couturier francez, plecat dintre noi cu puțin timp în urmă. În același timp, reprezintă un manifest pentru încetarea războiului din Ucraina și revenirea la pace, pentru care moda a militat întotdeauna. Muzica inedită a „SOIREES DE LA MODE” este derivată din universul marilor show-uri eveniment ale marelui maestru al Haute-Couture-ului parizian, fiind creația tinerei SHE (Corina Sucarov).

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Participanții pot să fie numiți dintre cei prezenți și în acest PreView Arty al evenimentului Aleha Toncea / Alexandra Calafeteanu / Artur Datcu / Mitiliane by Andreea Simona / IE Clothing / Anna Radu / Roxana Blagu / Raluca Soare... aceștia fiind doar o parte dintre cei aproape 20 de designeri invitați in eveniment. Fotograf: Ciprian Strugariu / Model: Luciana Andreea / Accesorii: Atelier Danessa / Make-up: Laura Perian / Hair: Ana Maria Mortasipu / Locație: Athénée Palace Hilton / Cu sprijinul: Bloom Clinique / Genesis Imobiliare / OSS. Evenimentul începutului de an: SOIREES DE LA MODE 28 - „THIERRY MUGLER WORLD” Urmează în aprilie... Marea Gală AVANPREMIERE.

PAGINA

FASHION EVENT

PAGINA